1.
2.
3.

Introducere
Utilizarea acetonei
Interacţia cu mediul înconjurător
1.
2.
3.

4.
5.
6.

Apă
Aer
Sol

Concluzii generale
Concluzii referitoare la riscul pentru sănătatea omului
Bibliografie


Acetona, (CH3COCH3), numit de asemenea, 2-propanonă sau dimetilcetonă este un solvent
organic de semnificaţii industriale şi chimice.



Este un lichid incolor cu un miros caracteristic. Face parte din grupa cetonelor alifatice fiind

cel mai simplu si important dintre acestea.



Este uşor inflamabil, formând cu aerul un amestec exploziv , totodată se dizolvă în apă şi în
majoritatea solvenţilor

.
Formulă structurală

Modelul moleculei de acetonă


Acetona este capabilă să dizolve multe grăsimi și rășini, precum și eteri de
celuloză, acetat de celuloză, nitroceluloză, și alți esteri de celuloză. Din cauza
acestei calităţi, acetona este folosită pe scară largă la fabricarea fibrelor artificiale
şi a expozivilor.



Pe langă astea, este utilizat ca un intermediar chimic în produse farmaceutice și ca
solvent
pentru
răşini
vinilice
sau
acrilice,
lacuri,
vopsele
alchidice, cerneluri, produse cosmetice și lacuri.



Este folosit la prepararea straturilor de acoperire, adezivi, și este, de
asemenea, folosit ca materie primă în sinteza multor compuși


Acetona este solubilă în apă deoarece sarcina parțial pozitivă a hidrogenului în
acetonă este atras de sarcina parţial negativă de oxigen în apă. De
asemenea, hidrogenul din apă este atras de oxigenul din acetonă.



O parte din acetona ajunsă în apă este consumată de microorganisme si o parte se
evaporă în atmosferă. Este estimat că aproximativ 50% din cantitatea de acetonă
ajunsă intr-un rîu, este fie consumată, fie se evaporă în decurs de mai putin de 24
de ore.



Este biodegradabil, fiind consumat de microorganisme în apă, însă prezintă un risc
semnificativ de epuizarea oxigenului în sistemele acvatice.


Cantităţi reduse de acetonă se regăsesc şi în apa potabilă, chiar şi în
legume şi fructe, dar valorile sunt atât de mici încât nu prezintă pericol
sănătăţii umane.



Ingestia de acetonă, va provoca iritații gastrice și vărsăturile. Respirarea
adîncă în timpul ingestiei sau vărsăturile pot deteriora grav plămânii. În
caz de ingestie, se clăteşte bine gura şi se consumă o cantitate mare de apă
(>500 ml).


Din punct de vedere chimic, acetona lichidă, odată ajunsă în atmosferă se evaporă
şi este prezentă în formă de gaz. O parte din acetonă în aer se pierde atunci când
reacționează cu lumina soarelui și alte substanțe chimice.



Ploaie și zăpadă elimina, de asemenea, cantități mici de acetonă din atmosferă
și, în acest proces, se depune pe sol și pe apă.



Aproximativ jumătate din cantitatea de acetonă intr-o atmosferă obisnuită, se va
pierde în decurs de 22 de zile.



Acetona a fost studiată extensiv și este general recunoscut de a avea o toxicitate
acută și cronică scăzut daca este respirat. Respiraţia de concentrații ridicate (în jur
de 9200 ppm) în aer a provocat iritarea gâtului la om, in mai putin de 5 minute.


Concentrațiile de 1000 ppm au cauzat iritare a ochiului și a gâtului în mai puțin
de 1 oră, cu toate acestea, respirația de 500 ppm de acetonă în aer nu a provocat
nici un simptom de iritare la oameni, chiar după 2 ore de expunere.



Acetonă nu este considerată în prezent ca un agent cancerigen, un produs chimic
mutagen sau o preocupare pentru efecte de neurotoxicitate cronice.



În SUA sa stabilit o limita legală de 750 ppm de acetonă în aer. Regulamentul
înseamnă că aerul de la locul de muncă ar trebui să conțină nu mai mult de o
medie de 750 ppm de acetonă pe o perioadă de lucru de 8 ore sau o săptămână de
lucru de 40 de ore.


Acetonă intră în aer, apă, sol și ca urmare a proceselor naturale și activitățile
umane. Acetonă apare in mod natural în plante, copaci, gaze vulcanice, și
incendiile forestiere.



Nivelurile crescute de acetonă în sol sunt cauzate în principal de deșeuri, cu
conținut de acetonă, ce au fost îngropate în depozitele de deșeuri.



Alte cantităţi se pierd din sol prin evaporare. Molecule de acetonă nu se leagă
strâns la sol.



Apa de ploaie și zăpadă topită dizolvă acetonă și prin procesul de infiltrare această
apă contaminată cu acetonă poate ajunge chiar si la apele subterane.


Unele microorganisme din sol elimină o parte a acetonei din sol.



Oamenii și animalele expiră acetonă datorită procesului de descompunerea
naturală de grăsime corporala. Organismul creste in mod natural nivelul de
acetonă la femeile gravide, mamele care alăptează și copii, deoarece cerințele lor
de energie mai mari duc la niveluri mai ridicate de producție de acetonă.






Un procent mare (97%) din acetonă
eliberată în timpul fabricării sau
utilizării ajunge în aer.
În aer, aproximativ o jumătate din
cantitatea totală se descompune de
la lumina soarelui sau alte substanțe
chimice la fiecare 22 de zile.
Se mișcă din atmosferă în apă şi sol
prin prizma ploii și zăpezii. De
asemenea, se misca rapid de la sol
și apă înapoi la aer.



Este consumată de microorganisme
în sol și apă.



Poate ajunge în apele subterane de
la scurgeri sau depozitele de
deșeuri.



Acetonă nu se leagă de sol şi nu se
acumulează în animale.


Dacă sunteţi expus la acetonă, se duce în sânge care apoi se duce la toate organele
din corpul dumneavoastră. Dacă este o cantitate mică, ficatul descompune
substanțele chimice care nu sunt dăunătoare și utilizează aceste substanțe chimice
pentru a crea energie pentru funcţiile normale ale corpului.



Inhalarea de cantităţi moderate spre mari, pe o perioadă scurtă, poate provoca
iritarea nasului, a gâtului, a căilor pulmonare şi a ochilor, durere de
cap, ameţeli, cofuzie, creşterea pulsului, greaţă şi chiar şi comă.



Înghițirea cantităţilor foarte ridicate de acetonă poate duce la inconștiență și
deteriorare interiorului gurii.



Contactul cu pielea poate duce la iritații și leziuni.
1.
2.
3.
4.
5.
6.

http://www.britannica.com/EBchecked/topic/3270/a
cetone-CH3COCH3
http://wiki.answers.com/Q/Why_acetone_is_miscibl
e_to_water#slide1
http://jmloveridge.com/cosh/Acetone.pdf
http://www.dow.com/productsafety/finder/acetone.h
tm
http://www.atsdr.cdc.gov/phs/phs.asp?id=3&tid=1
http://www.in.gov/idem/toxic/files/swindy_results_
chemical_sheet_acetone.pdf
Student
Chiorean Andrei

Acetona si efectele ei

  • 2.
    1. 2. 3. Introducere Utilizarea acetonei Interacţia cumediul înconjurător 1. 2. 3. 4. 5. 6. Apă Aer Sol Concluzii generale Concluzii referitoare la riscul pentru sănătatea omului Bibliografie
  • 3.
     Acetona, (CH3COCH3), numitde asemenea, 2-propanonă sau dimetilcetonă este un solvent organic de semnificaţii industriale şi chimice.  Este un lichid incolor cu un miros caracteristic. Face parte din grupa cetonelor alifatice fiind cel mai simplu si important dintre acestea.  Este uşor inflamabil, formând cu aerul un amestec exploziv , totodată se dizolvă în apă şi în majoritatea solvenţilor .
  • 4.
  • 5.
     Acetona este capabilăsă dizolve multe grăsimi și rășini, precum și eteri de celuloză, acetat de celuloză, nitroceluloză, și alți esteri de celuloză. Din cauza acestei calităţi, acetona este folosită pe scară largă la fabricarea fibrelor artificiale şi a expozivilor.  Pe langă astea, este utilizat ca un intermediar chimic în produse farmaceutice și ca solvent pentru răşini vinilice sau acrilice, lacuri, vopsele alchidice, cerneluri, produse cosmetice și lacuri.  Este folosit la prepararea straturilor de acoperire, adezivi, și este, de asemenea, folosit ca materie primă în sinteza multor compuși
  • 7.
     Acetona este solubilăîn apă deoarece sarcina parțial pozitivă a hidrogenului în acetonă este atras de sarcina parţial negativă de oxigen în apă. De asemenea, hidrogenul din apă este atras de oxigenul din acetonă.  O parte din acetona ajunsă în apă este consumată de microorganisme si o parte se evaporă în atmosferă. Este estimat că aproximativ 50% din cantitatea de acetonă ajunsă intr-un rîu, este fie consumată, fie se evaporă în decurs de mai putin de 24 de ore.  Este biodegradabil, fiind consumat de microorganisme în apă, însă prezintă un risc semnificativ de epuizarea oxigenului în sistemele acvatice.
  • 8.
     Cantităţi reduse deacetonă se regăsesc şi în apa potabilă, chiar şi în legume şi fructe, dar valorile sunt atât de mici încât nu prezintă pericol sănătăţii umane.  Ingestia de acetonă, va provoca iritații gastrice și vărsăturile. Respirarea adîncă în timpul ingestiei sau vărsăturile pot deteriora grav plămânii. În caz de ingestie, se clăteşte bine gura şi se consumă o cantitate mare de apă (>500 ml).
  • 9.
     Din punct devedere chimic, acetona lichidă, odată ajunsă în atmosferă se evaporă şi este prezentă în formă de gaz. O parte din acetonă în aer se pierde atunci când reacționează cu lumina soarelui și alte substanțe chimice.  Ploaie și zăpadă elimina, de asemenea, cantități mici de acetonă din atmosferă și, în acest proces, se depune pe sol și pe apă.  Aproximativ jumătate din cantitatea de acetonă intr-o atmosferă obisnuită, se va pierde în decurs de 22 de zile.  Acetona a fost studiată extensiv și este general recunoscut de a avea o toxicitate acută și cronică scăzut daca este respirat. Respiraţia de concentrații ridicate (în jur de 9200 ppm) în aer a provocat iritarea gâtului la om, in mai putin de 5 minute.
  • 10.
     Concentrațiile de 1000ppm au cauzat iritare a ochiului și a gâtului în mai puțin de 1 oră, cu toate acestea, respirația de 500 ppm de acetonă în aer nu a provocat nici un simptom de iritare la oameni, chiar după 2 ore de expunere.  Acetonă nu este considerată în prezent ca un agent cancerigen, un produs chimic mutagen sau o preocupare pentru efecte de neurotoxicitate cronice.  În SUA sa stabilit o limita legală de 750 ppm de acetonă în aer. Regulamentul înseamnă că aerul de la locul de muncă ar trebui să conțină nu mai mult de o medie de 750 ppm de acetonă pe o perioadă de lucru de 8 ore sau o săptămână de lucru de 40 de ore.
  • 11.
     Acetonă intră înaer, apă, sol și ca urmare a proceselor naturale și activitățile umane. Acetonă apare in mod natural în plante, copaci, gaze vulcanice, și incendiile forestiere.  Nivelurile crescute de acetonă în sol sunt cauzate în principal de deșeuri, cu conținut de acetonă, ce au fost îngropate în depozitele de deșeuri.  Alte cantităţi se pierd din sol prin evaporare. Molecule de acetonă nu se leagă strâns la sol.  Apa de ploaie și zăpadă topită dizolvă acetonă și prin procesul de infiltrare această apă contaminată cu acetonă poate ajunge chiar si la apele subterane.
  • 12.
     Unele microorganisme dinsol elimină o parte a acetonei din sol.  Oamenii și animalele expiră acetonă datorită procesului de descompunerea naturală de grăsime corporala. Organismul creste in mod natural nivelul de acetonă la femeile gravide, mamele care alăptează și copii, deoarece cerințele lor de energie mai mari duc la niveluri mai ridicate de producție de acetonă.
  • 13.
       Un procent mare(97%) din acetonă eliberată în timpul fabricării sau utilizării ajunge în aer. În aer, aproximativ o jumătate din cantitatea totală se descompune de la lumina soarelui sau alte substanțe chimice la fiecare 22 de zile. Se mișcă din atmosferă în apă şi sol prin prizma ploii și zăpezii. De asemenea, se misca rapid de la sol și apă înapoi la aer.  Este consumată de microorganisme în sol și apă.  Poate ajunge în apele subterane de la scurgeri sau depozitele de deșeuri.  Acetonă nu se leagă de sol şi nu se acumulează în animale.
  • 14.
     Dacă sunteţi expusla acetonă, se duce în sânge care apoi se duce la toate organele din corpul dumneavoastră. Dacă este o cantitate mică, ficatul descompune substanțele chimice care nu sunt dăunătoare și utilizează aceste substanțe chimice pentru a crea energie pentru funcţiile normale ale corpului.  Inhalarea de cantităţi moderate spre mari, pe o perioadă scurtă, poate provoca iritarea nasului, a gâtului, a căilor pulmonare şi a ochilor, durere de cap, ameţeli, cofuzie, creşterea pulsului, greaţă şi chiar şi comă.  Înghițirea cantităţilor foarte ridicate de acetonă poate duce la inconștiență și deteriorare interiorului gurii.  Contactul cu pielea poate duce la iritații și leziuni.
  • 15.
  • 16.