Atmosfera Terrei este un amestec de gaze cu o compoziție stabilă, majoritar formată din azot, oxigen și argon, având un impact semnificativ asupra climei. Activitatea umană, în special prin arderea combustibililor fosili, a dus la creșterea emisiilor de dioxid de carbon și metan, contribuind la efectul de seră și la schimbările climatice. Ozonul din stratosferă, esențial pentru protecția împotriva radiațiilor UV, este afectat de poluanți precum freonii, iar eforturile internaționale au dus la o reducere a emisiilor și la o refacere lentă a stratului de ozon.

1. ȘCOALA ALBEȘTII DE MUSCEL

4. Invelisul
gazos ce inconjoara globul terestru, alcatuit dintr-un amestec
mecanic de gaze, continand vapori de apa si impuritati, se numeste atmosfera.
Masa atmosferei reprezinta 1/1 milion din masa planetei. Din această masă,
50% se afla pană la inaltimea de 5 km,
90% pană la înălţimea de 18 km si
99% pâna la inălţimea de 36 km.
Pana la înălțimea de 20 km, aerul are o compozitie identica. El se compune din:
gaze principale și
gaze secundare.
secundare
Gazele principale sunt:
azot 78%,
oxigen 21% si
argon 0,9%.
gazele inerte (altele decat argonul) 0,03%.
Această grupare conține: neon, heliu, kripton, xenon si radon (gaz radioactiv provenit din
dezintegrarea mineralelor radioactive). Gazul cu cea mai redusă participare la grupa gazelor
principale este hidrogenul, provenit din disocierea apei, in stratele inalte ale atmosferei.
hidrogenul
Gazele secundare totalizeaza un procent de 0,07%. Intre acestea, principalul constituent
0,07%
este dioxidul de carbon, cu un procent de 0,03%. Se adaugă oxidul de carbon, metanul, ozonul
carbon
si alte gaze.

5. Dioxidul de carbon prezent în atmosferă a provenit din:
 eruptiile vulcanice
procesele de combustie datorate dezvoltării industriale (această creștere, ce
echivalează cu doar 0,002% din compoziția atmosferei, a putut totuși produce
perturbații în lanț, ceea ce probează încă o dată fragilitatea echilibrelor Terrei și
mai ales ale atmosferei.
Cresterea concentratiei dioxidului de carbon din troposfera, de la 0,028% la
0.030%, in ultimul secol a dus la amplificarea efectului de sera, ceea ce a
ridicat temperatura medie a atmosferei inferioare, cu 10C, cu urmari vizibile
asupra intregului mediu inconjurator.
Exista un ciclu natural al dioxidului de carbon, asemanator cu circuitul apei in
natura.
• Între atmosfera si biosfera: plantele în timpul noptii si animalele tot timpul
biosfera
elimina prin respiratie dioxid de carbon. În timpul zilei plantele asimileaza carbonul
din CO2 si, cu ajutorul luminii solare, prin procesul de fotosinteza îl transforma în
combinatii organice, eliberând oxigenul. Capacitatea biosferei de a asimila
carbonul este, totusi, limitata.

6. • Între atmosfera si hidrosfera: CO2 este un gaz relativ solubil în apă si există
hidrosfera
un echilibru al concentrației CO2 în apă. Oceanele conțin dizolvate cantități
imense de CO2, care, în caz ca echilibrul ar fi perturbat, ar putea fi eliminate în
atmosferă, ducând la o perturbație climatică extremă. Solubilitatea gazelor în apă
descreste pe masura ce temperatura apei creste, ca urmare la o încalzire a
oceanelor, eliberarea CO2 în atmosfera este un pericol real.
Între biosfera si litosfera: în trecutul îndepartat, în special în carbonifer, o mare
litosfera
parte a plantelor din flora din epoca au ajuns în pamânt, stocând în litosfera
carbonul din corpul lor sub forma de zacaminte de carbune. De fapt, se considera
ca în acea perioada atmosfera terestra continea CO2 în loc de oxigen, iar plantele
au transformat atmosfera, oxigenul de acum si lipsa dioxidului de carbon
(concentratia actuala de numai 0,03 %) fiind de fapt urmarea acestei activitati.
• Între atmosfera si litosfera: actual carbonul este eliberat din litosfera în
litosfera
atmosfera sub forma de CO2 prin activitati antropice (arderea combustibililor
fosili). Se considera ca în ultima jumatate de secol au fost emise în atmosfera
cantitati foarte mari de CO2 si metan, care, prin efectul de sera au dus la
începerea fenomenului de încalzire globala.

7.  Cantitatea de vapori de apă pe care o poate conține aerul este în funcție de
presiunea de saturație, care, la rândul ei, depinde de temperatură.
 Presiunea de saturație a vaporilor de apă crește repede cu temperatura, astfel că
dacă la 10 °C 1 kg de aer uscat poate absorbi 7,73 g de apă, la temperatura de
30 °C poate absorbi 27,52 g.
 Efectul de seră al vaporilor de apă este însă natural și nu există nicio posibilitate
tehnică de a influența cantitatea de vapori de apă din atmosferă în afară de
încercarea de a reduce temperatura. De remarcat ca evaporarea este reversibilă,
prin scaderea temperaturii vaporii de apă se condensează, efect observat toamna
si iarna, când scăderea anuală a temperaturilor determină creșterea precipitatiilor.
Din cele prezentate, deși vaporii de apă sunt principalul gaz cu efect de seră, nu
cu privire la el trebuie luate masuri în cazul încălzirii globale.

8.  Oxidul de carbon este un gaz extrem de stabil, cu timp de rezidenta in
atmosfera, foarte mare. El provine in special din activitatea vulcanilor si
mai ales din arderi incomplete in industrie, transporturi si alte procese, in
special combustii.
 Gazul metan provine din putrefactii si procese biologice, procentul sau
in atmosfera crescand in ultimele secole prin activitatea societatii
omenesti. El are un rol in amplificarea efectului de sera si in distrugerea
stratului de ozon. Se formează prin descompunerea bacteriană a
materialului organic în condiţii anaerobe (în lipsa oxigenului).
 Surse naturale:
- zone mlăştinoase
- animale, de ex. termite (termitele digeră lemnul cu ajutorul
unor bacterii ce produc metan), rumegătoare
Surse antropogene:
- Câmpuri de orez
- creşterea animalelor (bacteriile din stomacul unei vaci
produc zilnic aprox. 100 de litri de metan)
- gropile de gunoi
- exploatarea şi transportul gazelor naturale
- minele de cărbuni
- deşeurile, reziduurile menajere

9.  Ozonul din straturile superioare ale atmosferei, desi este extrem de necesar pentru viata prin faptul ca
reflecta radiatia în ultraviolet a Soarelui, reflecta selectiv radiatia în infrarosu emisa de sol, ceea ce
face ca el sa produca un efect de sera. Efectul de sera global al ozonului este greu de estimat exact,
ultimele rapoarte ale IPCC.estimeaza acest efect la cca. 25 % din efectul dioxidului de carbon.
 Ozonul - forma moleculara, cu trei atomi de oxigen, se formeaza mai ales in troposfera inalta si in
stratosfera joasa si medie, prin desfacerea moleculei de oxigen in atomi, de catre radiatia ultravioleta.
Atomii liberi se vor atasa moleculelor de oxigen formand O3. Ozonul este un gaz foarte instabil la
caldura, in troposfera inferioara fiind prezent mai ales pe muntii inalti. Concentratia sa mare in stratul
inferior al atmosferei este considerata poluare. Adus la densitate normala, tot ozonul prezent in
atmosfera formeaza un strat cu grosime medie de 3 cm, care inconjoara planeta. El este distrus foarte
usor de catre clorofluorocarboni (freoni, C.F.C.), compusi chimici utilizati ca agenti de refrigerare, iar
in industria cosmeticelor, ca agent de pulverizare pentru sprayuri. Distrugerea stratului de ozon mai
este produsa de zborul avioanelor in stratosfera sau in troposfera inalta, de zborul rachetelor, de
metan, oxizi de azot si alti poluanti. ,,Gaurile din stratul de ozon " sunt de fapt subtieri consistente ale
acelui strat mediu de 3 cm. Prin aceste gauri, radiatia ultravioleta trece suferind un proces de absorbtie
mai redus si ajunge la suprafata terestra, intr-o cantitate mai mare. Aceasta crestere a radiatiei
ultraviolete este nociva pentru om, putand produce cancere de piele, cataracta, etc. Datorita eforturilor
intreprinse de comunitatea internationala in ultimul deceniu, s-a ajuns la o reducere aproape totala a
emisiilor de freoni, inregistrandu-se o refacere lenta a stratului de ozon.

10.  Compusii halogenati.
halogenati
Dintre acestia fac parte hidrofluorocarburile (freonii), perfluorocarburile (PFC) si hexafluorura de sulf (SF6).
De subliniat ca aceste substante, în afara de efectul de sera, au un efect devastator asupra stratului de
ozon.
 SF6-Fluorura de sulf
Acesta este un gaz foarte inert la reacţii, din acest motiv fiind folosit la instalaţiile de înaltă tensiune din
industria grea, ca gaz de umplere la geamurile cu izolare fonică şi la anvelopele de maşină. SF6 este
gazul cu cel mai înalt potenţial de producere a efectului de seră. O tonă de SF6 poluează
atmosfera într-o măsură care corespunde cca. 23.900 de tone de CO 2.
 N2O-Protoxid de azot, gaz ilariant
Protoxidul de azot este de 300 de ori mai eficient în crearea efectului de seră decât CO 2. Se formează în
principal prin transformarea microbiana a azotului din sol. Producţia de N 2O intensificată prin influenţa
antropică poate fi explicată prin pătrunderea unei cantităţi mai mari de azot în soluri, mai ales prin
agricultură, industrie şi circulaţie rutieră. Se descompune prin reacţii fotochimice în stratosferă.
 FCKW-Hidrocarburi fluorurate şi clorurate, hidrocarburi complet halogenate
Toate FCKW sunt substanţe pur sintetice (nu există în natură). Ele nu sunt doar gaze ce produc efectul de
seră, ele sunt responsabile mai ales pentru descompunerea stratului de ozon, „scutului nostru protector
anti-UV”, din stratosferă. Ca urmare a măsurilor luate prin Protocolul de la Montreal concentraţiile de
FCKW nu au mai crescut, din fericire, din 1996, aflându-se chiar pe o pantă descendentă.
 Surse FCKW
aerosoli (în spray-uri), spumă şi substanţe izolatoare
substanţe frigorifice la frigidere şi instalaţii de răcire
dizolvanţi şi produse de curăţare
Descoperiri de ultimǎ oră, precum cele anunţate de cercetătorii de la Institutul Scripps de Oceanografie din
SUA şi de la Centrul Australian de Cercetare a Vremii şi Climei, au indicat existenţa a doi noi compuşi cu
potenţial ridicat de producere a efectului de serǎ: triflorura de azot (NF3) şi florura de sulfuril
(SO2F2).
“Triflorura de azot este folositǎ în industria electronicǎ, la producerea ecranelor de tip LCD, iar florura de

11. Activitatea umana în perioada industrializarii a dus la:
• Emisii de dioxid de carbon ca urmare a arderii combustibililor fosili pentru transporturi, încalzire,
climatizare, producerea curentului electric în termocentrale si în industrie. Cresterea emisiilor de
CO2 este agravata de defrisari, care se datoreaza tot activitatii omului, defrisari care reduc
cantitatea de CO2 absorbita de plante.
• Emisii de metan, ca urmare a activitatilor agricole, cum ar fi cresterea vacilor si cultivarea
orezului, datorita scaparilor prin neetanseitatile conductelor de transport si distributie a gazului
metan precum si datorita utilizarii solului.
• Emisii de N2O ca urmare a folosirii îngrasamintelor chimice si a arderii combustibililor fosili.
• Emisii de compusi halogenati datorita utilizarii freonilor în instalatiile frigorifice, în instalatiile
pentru stingerea incendiilor si ca agent de propulsie în sprayuri, precum si datorita utilizarii
hexafluorurii de sulf ca protectie împotriva arcurilor electrice.
• Cresterea concentratiei aerosolilor, ca urmare a activitatilor industriale, de exemplu mineritul la
suprafata. De la începutul revolutiei industriale concentratia de dioxid de carbon a crescut cu 32
%. Aceste niveluri sunt mult mai mari decât cele masurate în cadrul programului Ice Core, si sunt
comparabile cu cele atinse acum 20 de milioane de ani.
Producerea de CO2 prin arderea combustibililor fosili, a caror ponderi în perioada 2000 - 2004 au
fost:
• arderea carbunelui: 35 %
• arderea combustibililor lichizi: 36 %
• arderea combustibililor gazosi: 20 %
• instalatiile de facla la extragerea si prelucrarea hidrocarburilor: 1 %
• alte hidrocarburi: 1 %
• productia de ciment: 3 %
• alte surse (transport maritim si aerian necuprins în statisticile nationale): 4 %
Cele mai mari emisii de CO2 le au Statele Unite ale Americii, urmate de China, Indonezia, Rusia,
India si Brazilia. Emisiile de CO2 ale SUA se datoraza economiei sale, mare consumatoare de
petrol, iar ale Chinei si Rusiei datorita industriilor.

12.  Soarele efectuează o mișcare de revoluție în jurul centrului galaxiei, cu viteza de 200
km/sec.
 Soarele a fost în faza initială, rece, o protostea. Prin comprimare gravitationala si cresterea
presiunii in interior și-a ridicat temperatura, declanțându-se mișcări convective în interiorul
său. Dupa circa 100 milioane de ani de existență în faza de protostea, acum 4,5 milarde
de ani, în interiorul Soarelui s-au declanșat reacţiile nucleare, moment al aparitiei
Soarelui, ca stea pitică galbenă.
 Din momentul prezent, reacţiile nucleare vor mai putea continua încă 5 miliarde de
ani. Dupa aceea, hidrogenul din nucleu va fi tot transformat în heliu, nucleul se va
ani
contracta, iar invelișurile exterioare se vor dilata, extinzându-se până pe aliniamentul pe
care se află acum orbita planetei Marte, incluzând și spațiul ocupat de planeta noastră,
Soarele devenind o stea gigantică roșie, fază care va dura aproximativ 1 miliard de ani.
ie
In această fază se va pierde spre cosmos, jumatate din materia solară, va urma o răcire și
o contractare a materiei rămase, Soarele devenind o stea pitică albă. Continuarea
procesului de răcire, contractare și creștere a densității va face ca Soarele să nu mai
lumineze, devenind o stea pitică neagră.
neagră
 Soarele emite energie prin radiatii de natura electromagnetica. Din radiatia emisa de
Soare in spatiul cosmic, Pamantul primeste a doua miliarda parte, adica 1,37 x 1024
calorii. Intr-o zi si jumatate, Pamantul primeste de la Soare o cantitate de enrgie egala cu
toata energia produsa de societatea omeneasca, intr-un an.
 Compozitia chimica a Soarelui consta din gaze incandescente:
hidrogenul ocupand procentul de 50%,
heliul, 40%,
metalele grele, in stare gazoasa, 10%.

13.  Energia solara este produsa de :
- reactiile termonucleare, similare celor produse la explozia unei bombe
nucleare cu hidrogen (fuziune) - se produc mai ales in nucleul solar, unde prin unirea a
patru nuclee de hidrogen rezulta un atom de heliu si energie emisa ca radiatie gamma.
- reactii nucleare de fisiune, asemanatoare celor ce se produc la explozia unei
bombe atomice - materia solara se disociaza in atomi ai elementelor simple si particule
elementare: electroni, protoni si neutroni. Nucleele de hidrogen (protonii) se misca in
interiorul Soarelui, se ciocnesc cu nucleele altor elemente, provocand dezintegrarea
(fisiunea) si refacerea (fuziunea) nucleara a materiei solare.
In final, intreaga cantitate de hidrogen se va transforma in heliu.
Energia solara se transmite in spatiul cosmic prin radiatii electromagnetice,
avand Iungimi de unda cuprinzand intreg spectrul electromagnetic, de la razele X, la
undele radio. Radiatia electromagnetica nu are nevoie de mediu material pentru a se putea
transmite, si se deplaseaza cu viteza de 300.000 km/s (viteza luminii). Pentru razele X si
razele ultraviolete de unda scurta, sursa de emisie este coroana solara; pentru spectrul
vizibil si domeniul lungimilor de unda ale radiatiei infrarosii, fotosfera; pentru undele radio,
cromosfera si coroana.
Soarele emite si radiatie corpusculara, cu incarcare electrica, compusa din
electroni si ioni, care poarta abia a milioana parte din energia solara, se deplaseaza
lent, in comparatie cu radiatia electromagnetica (300-1000 km/s), constituind vantul
solar. Vantul solar se propaga pana la distanta la care presiunea sa devine nula, presiunea
solar
in spatiul respectiv fiind doar cea a radiatiei cosmice. Acest spatiu pe care Soarele isi
exercita influenta prin intermediul vantului solar, se numeste heliosfera.

14.  Efectul de seră este un fenomen natural prin care o parte a radia ției terestre în infraroșu
este reținută de atmosfera terestră. Efectul se datorează gazelor cu efect de seră care
reflectă înapoi această radiație.
 Spectrul luminii solare este compus din lumina vizibilă, radiații infrarosii, raze gamma, raze X si
radiații ultraviolete.
 Cand radiatiile solare ating atmosfera terestra:
 25 de procente din energia lor este reflectata inapoi in spatiul cosmic de catre nori si alte
particule atmosferice.
atmosferice
 20 de procente sunt absorbite in atmosfera ( moleculele de gaz din straturile superioare ale
atmosferei absorb radiatiile gamma si X).
 Radiatia ultravioleta este absorbita de catre startul de ozon, localizat intre 19 si 48 de km
peste nivelul marii.
 Restul, in jur de 50 de procente din totalul radiatiei generate de Soare care ajunge la Terra, in
Terra
majoritate lumina vizibila, trece prin atmosfera si ajunge la suprafata planetei.
 Solul, plantele si oceanele absorb in jur de 85% din energia acestei lumini vizibile, restul
vizibile
fiind reflectat in atmosfera, in special de suprafete reflectorizante precum straturile de zapada,
atmosfera
gheata sau nisipurile deserturilor. Mai mult, o parte a radiatiei solare absorbita de suprafata terestra
incalzeste acele zone, care degaja la randul lor energie sub forma radiatiei infrarosii, cu o lungime
de unda mai mare decat cea a luminii vizibile, energie care ajunge si ea in atmosfera.
 Pe masura ce acesti compusi chimici mentionati anterior (asa-zisele gaze cu efect de sera) absorb
caldura degajata de aceasta radiatie infrarosie, ei se incalzesc si incep sa emita la randul lor
radiatie infrarosie in toate directiile. O parte se intoarce astfel la suprafata Pamantului, incalzind-o
suplimentar si generand ceea ce se numeste efectul de sera, iar o alta parte este in cele din urma
eliberata in spatiul cosmic.

15.  Acest transfer de caldură creează un echilibru, o balanță energetică între cantitatea totală
de energie care ajunge la Pământ dinspre Soare și cantitatea eliberată de planetă înapoi
în spațiu, o balanță extrem de importantă, vitală chiar pentru supraviețuirea formelor de
viață de pe Terra.
 Elementele responsabile de producerea efectului de seră sunt vaporii de apă, cu o
pondere de 36 - 70 % urmați de CO2, cu o pondere de 9 - 26 %, CH4, cu o pondere de 4-9
% si ozonul, cu o pondere de 3 - 7 %. Alte gaze care produc efect de seră, însă cu ponderi
mici, sunt protoxidul de azot, hidrofluorocarburile, perfluorocarburile si fluorura de sulf.
 Capacitatea de reflexie a suprafețelor se numește albedo (A).
 Valoarea albedoului nu ajunge practic, niciodată la 100%.

16.  Ambalarea posibilă a încălzirii climatice este numită de specialişti „bomba la
carbon”. Climatul se poate astfel încălzi cu câteva grade doar în câţiva ani.
 Metanul (CH4) este un gaz cu efect de seră de 23 ori mai puternic decât CO2. Se
formează atunci când descompunerea materiilor organice se desfăşoară în lipsă
de oxigen şi sub efect bacteriilor. Solurile umede sunt foarte propice apariţiei
metanului care este deci, eliberat în atmosferă. Acesta poate genera aprinderea
spontana a focului.
 Dacă solul este îngheţat, metanul rămâne blocat în gheaţa sub formă de hidrat
de metan. Astfel, Siberia este un imens rezervor de metan ( astfel încât poate fi
exploatat pe plan industrial). Departamentul studiilor geologice din Statele Unite
consideră ca acest rezervor ar putea fi echivalent cu tot gazul, tot petrolul şi
cărbunele adunat la un loc.
 Însă, revista „Sciences et Vie” din Aprilie 2006 evaluează mai mult spre 1.400 Gt,
comparativ la 5.000 Gt pentru ansamblu combustiilor fosile. Dacă solul se
încălzeşte, gheaţa se topeşte şi, ca efect imediat, eliberarea metanul va încălzi
atmosfera.
 Un alt parametru care poate declanşa o ambalare, este oprirea circulaţiei
termosaline, adică circulaţia apei din ocean. Oceanul captează astăzi cam o
treime din CO2 produs de activitatea umană. Dacă curenţii oceanici încetează,
apele superficiale se vor satura în CO2 şi nu mai îl vor mai capta precum astăzi.
Mai grav, cantitatea de CO2 care poate fi absorbită de un litru de apa scade pe
măsură ce apa se încălzeşte.

17.  Astfel, mult CO2 ar putea să fie eliberat în atmosferă dacă curenţii oceanelor n-ar mai circula precum
astăzi. În plus, acumularea de CO2 în ocean conduce la acidifierea lui, cu efect direct asupra
ecosistemului marin.
 Motoarele circulaţiei oceanelor funcţionează astfel: apa care s-a apropiat de pol se răceşte şi devine
mai densă. În plus, apa mării care îngheaţă se descotoroseşte de sarea ei în apa lichidă. Gheaţa este
apa dulce. Astfel, apa mării în jurul calotelor glaciare se încarcă în sare şi devine din nou mai densă.
Apa se scufundă deci, şi alimentează pompa: apa caldă este aspirată imediat la suprafaţa. Apa de la
fund urcă apoi în zonele tropicale sau ecuatoriale. Dacă calota s-ar topi doar oleacă, pompa se
blochează, apa care s-ar scufunda nu ar mai fi apa supra sărată care vine de la tropice, ci direct din
calotă glaciară.
Circulaţia thermosalină a oceanelor.

18. Teoria lui Milutin Milanković
Studiile efectuate în calotele glaciare( gheaţă care nu văzuse lumina de 900 000 ani) ne
scot la iveală faptul că perioadele glaciare au alternat cu perioadele mai calde şi că
temperaturile de pe Pământ au evoluat intre 9 şi 22°C (Actualmente, temperatura medie
pe glob este de 15°C). Aceste fluctuaţii sunt datorate cauzelor naturale precum variaţia
orbitală a Pământului în jurul Soarelui, înclinaţia axului terestru modificarea activităţii
solare şi erupţiilor vulcanice.
Modificări ale excentricității orbitale afectează distanța Pământ-Soare. În prezent există
o diferență de numai 3 procente (5 milioane de kilometri) între cel mai apropiat punct
(periheliu), care se atinge pe aproximativ 3 ianuarie și cel mai depărtat punct (afeliu),
care este atins în jurul datei de 4 iulie. Această diferență de distanță se însumează la o
creștere de circa 6 procente a cantității de radiații solare primite de Pământ (iradiere) din
iulie până în ianuarie. Forma orbitei Pământului se modifică de la eliptică (excentricitate
ridicată) la aproape circulară (excentricitate scăzută), într-un ciclu care durează între
90000 și 100.000 de ani. Când orbita este eliptică, cantitatea de radiații primite de Pământ
la periheliu este de mai ridicată cu 20% sau 30% decât la afeliu, rezultând într-o diferență
substanțială a climatului comparativ cu cel actual.

19. Înclinație (modificare în deviația axială)
Pe măsură ce deviația axială se mărește, contrastul dintre anotimpuri se măre ște, astfel că
iernile sunt mai geroase, iar verile mai toride, în ambele emisfere. În prezent, axa Pământului
este înclinată cu 23.5 grade față de planul orbitei Pământului in jurul Soarelui. Dar această
înclinație se modifică. În timpul unui ciclu, care durează aproximativ 40000 de ani, deviația
axială variază între 22.1 și 24.5 grade. Datorită modificărilor înclinației, anotimpurile cum le
știm astăzi vor deveni mai acute. O înclinație mai mare înseamnă anotimpuri mai severe
(veri mai călduroase și ierni mai reci); o înclinație mai mică înseamnă anotimpuri mai
blânde (veri cu brize răcoroase și ierni cu temperaturi mai ridicate). Despre verile mai
răcoroase se crede că permit zăpezii și gheții să dureze de la un an la altul la altitudini ridicate,
constituindu-se, eventual, în bucăți masive de gheață. De asemenea există feedbackuri
pozitive și din partea sistemului climatic, deoarece o Terra acoperită cu mai multă zăpadă,
reflectă mai multe energie solară înapoi în spațiu, cauzând o răcire adițională.

20. Precesiune
Precesiunea (modificarea orientării axei
rotaționale a Pământului) alterează orientarea
Pământului, în concordanță cu periheliul și afeliul.
Dacă o emisferă este îndreptată către Soare, la
periheliu, acea emisferă va fi în poziție opusă la
afeliu, iar diferențele dintre anotimpuri vor fi mai
extreme. Acest efect asupra anotimpurilor este
inversat pentru cealaltă emisferă.
 În prezent, vara în emisfera nordică are loc în
apropiere de afeliu.
Thomas Stocker de la Institutul de fizica al
Universitatii din Berna, Elvetia, susține
aceeași idee.

21.  Cercetatorul rus , Vladimir Shaidurov sustine ca incalzirea globala a fost
declansata de asa numitul Eveniment Tunguska, meteoritul care a cazut in
Siberia la nord-vestul lacului Baikal pe 30 iunie 1908. Acest impact a generat
o energie echivalenta cu 15 bombe atomice de o megatona si a aruncat o
cantitate enorma de praf in atmosfera. Shaidurov sugereaza ca aceasta
explozie ar fi cauzat "o perturbare serioasa a straturilor superioare ale
atmosferei, schimbandu-i structura".
 Pentru a dovedi presupunerea sa in legatura cu evenimentul Tunguska, el s-
a uitat la datele despre temperatura medie in emisfera nordica din ultimii
1000 de ani. El a gasit ca, dincolo de fluctuatiile inevitabile, a existat o
tendinta constanta de scadere usoara a temperaturii pana in dreptul
meteoritului. Dupa acest eveniment se poate observa o crestere brusca a
temperaturii medii. Aceasta crestere s-a oprit temporar in timpul perioadei
testelor nucleare din atmosfera.
 In plus, Shaidurov a explicat faptul ca nivelurile de dioxid de carbon si de
metan, celelalte doua gaze cu efect de sera, nu sunt cauza incalzirii globale,
ci sunt efectul. Faptul ca s-ar putea sa fie asa a fost speculat mai demult din
cauza ca incalzirea globala pare sa preceada cresterea nivelurilor de dioxid
de carbon sau metan.
 Faptul ca s-ar putea sa fie asa a fost speculat mai demult din cauza ca
incalzirea globala pare sa preceada cresterea nivelurilor de dioxid de carbon
sau metan.

22. Shaidurov explica si mecanismul:
"Cresterea medie a temperaturii uscatului si a oceanelor produce o crestere a umiditatii medii.
In schimb, aceasta creste capacitatea atmosferei de a asimila dioxidul de carbon (chiar nu
exista nici o sursa suplimentare de CO2). Insa cresterea temperaturii oceanului este
responsabila pentru o solubilitate mai mica a dioxidului de carbon in apa - prin urmare acesta
ajunge in atmosfera. In plus, cresterea temperaturii pe uscat este responsabila pentru
raspandirea mlastinilor, cel putin in nordul Rusiei, datorita disparitiei permafrostului.
Permafrost este un termen care definește solurile înghețate tot timpul anului la o adâncime
între 20 și 1.500 m. Regiunile de permafrost se află în ținuturile cu climat polar, unde
temperatura medie anuală nu depășește -1 °C.
 Cresterea dimensiunilor si activitatii mlastinilor conduce la o crestere a productiei de metan.
Prin urmare, a fost pus in miscare un proces auto-stimulat care conduce la cresterea
temperaturii medii a suprafetei Pamantului. Cresterea concentratiilor gazelor cu efect de sera
este mai mult o consecinta a incalzirii globale si mai putin un motiv pentru care aceasta are
loc."
Exista deci un mecanism de feed-back pozitiv: evenimentul Tunguska a schimbat distributia de
vapori de apa si cristale de gheata din atmosfera si a declansat incalzirea globala; incalzirea
globala produce o crestere a gazelor cu efect de sera precum dioxidul de carbon si metanul, si
acestea in schimb contribuie la o crestere suplimentara a incalzitii globale. Insa nivelurile de
CO2 si de metan sunt neglijabile comparativ cu cele ale vaporilor de apa. O crestere de numai
1% a vaporilor de apa poate conduce la o crestere a temperaturii medii a Pamantului cu mai
mult de 4 grade Celsius.
Pana la sfarsitul secolului ne putem astepta la cresteri ale temperaturii cu pana la 7,7 grade
Celsius, din cauza efectului de sera, a demonstrat un studiu stiintific realizat de o echipa de
cercetatori europeni, informeaza revista germana “Die Welt”.

23. Consecinţele încălzirii cu numai 2 grade
Africa: Între 350 şi 600 milioane de oameni fără apă de băut, iar producţia agricolă se va
reduce la jumătate, până în anul 2020.
Asia: Un miliard de oameni fără apă, topirea gheţarilor din Himalaya, iar producţia de orez a
Chinei va scădea cu 12%.
Australia/Noua Zeelandă: Rata mortalităţii din cauza căldurii va creşte până la 5.000 de
persoane anual. Sudul şi estul Australiei vor rămâne complet fără apă.
Europa: Incendii de păduri frecvente în sud; arşiţă urmată de ploi torenţiale care vor provoca
inundaţii; scade producţia agricolă în sud, dar creşte în nord; scade nivelul apei în pânza
freatică. Apar noi boli.
America Latină: Aproximativ 77 milioane de oameni vor suporta reduceri de apă, iar pădurile
tropicale se vor transforma în savane. Zonele de coastă din Guyana şi El Salvador vor fi
inundate de apele oceanului.
America de Nord: Pagube economice importante, din cauza înmulţirii furtunilor gen Katrina,
dar producţii sporite de cereale în Canada, datorită încălzirii vremii.
Regiunile polare: Suprafeţele acoperite de gheaţă se vor reduce cu 20%; indigenii vor fi
nevoiţi să-şi schimbe modul de viaţă, iar urşii polari ar putea dispărea.
Oceanul planetar: Toate insulele se vor reduce sau vor dispărea sub ape, din cauza creşterii
nivelului apelor. Efectul de sera este un fenomen natural, indispensabil vietii.
Chiar daca nu trebuie sa apelam prea usor la unele comparatii, nu este inoportun sa amintim
ceea s-a intamplat acum cateva milioane de ani pe planeta Venus,unde un excesiv efect de
sera a determinat,progresiv,actuala temperatura de 480 grade si o atmosfera de 90 de ori mai
densa decat cea terestra.


24.  Problema nu este a celor 2 grade in plus, daca nivelul anhidridei va atinge 370 de parti la
un milion, ci aceea a unei continue cresteri a efectului de sera care, daca nu va fi
impiedicat, ar duce Terra, in cateva secole in situatia unei imposibilitati de mentinere a vietii.
 Scenariile ipotezei "calde"pentru perioada 1989-2050 merg de la o previziune de crestere
cu 1,6 grade centigrade a temperaturii medii globale a planetei noastre, la aceea
infricosătoare de circa 5 grade. Cresterea temperaturii nu va fi aceeasi pe pamant. La
Ecuator ar fi mai mica iar la poli mai mare.Toti sunt de acord ca mare parte a cresterii
temperaturii ar interveni in lunile de iarna, astfel incat anotimpurile ar tinde sa se
uniformizeze. In Italia cresterea temperaturii ar fi aproape dubla fata de Ecuator.
 In plus, cresterea temperaturii ar dauna mult zonelor urbane. Un plus de caldura, provocat
de tevile de esapament, de lipsa de ventilatie, de asfalt si beton sau de dificila patrundere a
vantului va face aproape imposibila viata.
 In plina era glaciara, temperatura medie a Pamantului era cu 6-7 grade mai mica decat
cea actuala. O crestere de 4-5 grade ar fi suficienta pentru a topi aproape complet calotele
polare, facand sa se ridice nivelul marilor. Aceasta ar creste, prin efectul asa-numitei
expansiuni termice, cu aproape 2 metri.
 Uriasa ridicare a nivelului marii ar produce un lant de efecte catastrofale care ar schimba
aspectul fizic al unor regiuni intregi. De exemplu, conform unui raport din noimbrie 1988 al
Natural Environmennt Research Council din Marea Britanie, aceasta tara si-ar schimba
infatisarea, bucurandu-se de o clima subtropicala, care ar privilegia culturile meditera-
neene, cu totul deosebite de cele actuale, ar disparea aproape toate plajele, datorita ridicarii
nivelului marii si ar fi necesare cheltuieli enorme pentru costruirea unor diguri care să
oprească apele.

25.  In Italia, Venetia ar fi total sub apa si ar acoperite de mare partile joase ale catorva orase
mari.
 Toate insulele plate, situate doar la cativa metri deasupra nivelului marii, ar disparea inghitite
de valuri. Asemanator cu ceea ce s-a spus despre Italia, alte tari ar suferi foarte grave
consecinte din cauza ridicarii nivelului mării.
 De altfel, câteva din cele mai mari orase ale lumii, construite la gurile unor importante fluvii,
ca de exemplu Cairo, Shangai, New Orleans ar fi acoperite de ape. Practic, ar risca sa
dispara intreaga Olanda, daca nu se vor cheltui sume colosale pentru a se construi diguri
uriase si alte instalatii. Acest lucru este valabil si pentru alte teritorii.
 Ar creste mult evaporarea si s-ar schimba regimul ploilor din intreaga planeta, cu cele mai
multe precipitatii iarna si foarte putine vara. S-ar schimba cursul curentilor oceanici, spre
exemplu Curentul Golfului, care a fost totdeauna fundamental pentru Europa central-
septentrionala. Desigur, apele marilor ar deveni mai calde si ar creste evaporarea.
Fenomenul ar fi cu atat mai perceptibil in marile relativ inchise, ca Mediterana si, in special
Adriatica.
 Din cauza incalzirii, s-ar extinde mult deserturile, iar seceta ar deveni coplesitoare.
 Se prevede ca umiditatea solului ar descreste cu aproape 20%, iar culturile agricole ar fi mult
mai sarace.
 Ar disparea multe specii de animale care au nevoie de o temperatura mai putin ridicata.
Altele ar trebui sa se adapteze la caldura, nu se stie cu ce rezultate. In ultimele milenii, omul
nu a mai vazut sa dispara vreo specie de animale importante si larg raspandite, asa ca
perspectiva nu poate decat sa ne ingrijoreze.

26.  Urmarirea variatiilor de GES, in special de CO2, se face printr-o retea internationala de colectare de probe
atmosferice, astazi intarita de tehnici de colectare aeriana deasupra continentelor
 La nivel mondial, in doisprezece situri diferite, nava stiintifica Marion Dufresne a Institutului francez de cercetare si
tehnologie polara recolteaza probe de aer pentru a determina concentratiile diferitelor gaze, mai ales ale
carbonului. Dar in total, la nivel mondial, exista aproape o suta de asemenea situri avand aceleasi preocupari. Se
poate astfel determina care din tarile lumii produce cel mai mult dioxid de carbon.
 Daca Omul este responsabil de excesul de GES si de incalzirea climatica, este de datoria noastra sa reducem
emisiile de gaze poluante. In acest sens, spun specialistii, ar trebui :
- sa se limietze producerea energiei provenita din arderea carbonului fosil si favorizarea productiei de energie
proprie precum cea eoliana, solara, nucleara etc.
- limitarea emisiilor de GES in principalele sectoare producatoare : industrie, transport, constructii, birouri,
agricultura, energie, si gazele frigorigene
- protejarea puturilor de carbon natural si intensificarea crearii de complexe de puturi de carbon. Puturile de
carbon sunt ecosisteme capabile sa absoarba dioxidul de carbon atmosferic : padurile si oceanele.
 De-a lungul timpului, mai multe intalniri internationale au avut loc cu scopul de a pune bazele unei politici ferme in
favoarea reducerii urgente a emisiilor de GES in atmosfera :
 - iunie 1992 : s-a semnat Conventia Cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, la Rio de Janeiro ,
care a avut drept obiectiv stabilizarea concentratiilor de GES la un nivel ce sa impiedice orice perturbare a
climatului
 -Protocolul de la Kyoto (decembrie 1997), ramane o intalnire de referinta. 159 de tari s-au prezentat pentru a
semna un protocol ce obliga 38 de tari industrializate sa reduca emisiile de GES cu 5% pana in 2012 fata de
nivelul inregistrat in 1990. (Europa a pledat pentru o diminuare notabila a emisiilor de CO2, cu masuri de
constrangere, in special era vorba de sanctiuni financiare pentru tarile ce isi depasesc cotele). S-a hotarat atunci
ca SUA trebuie sa-si reduca emisiile de GES cu 7%, Uniunea Europeana cu 8% si Japonia cu 6%. Romania a
semnat acest protocol alaturi de Uniunea Europeana. Rusia, responsabila de 17,4% din emisiile de GES ale
planetei, si China s-au alaturat semnatarilor acestui protocol pe 23 iulie 2001 cu ocazia Acordurilor de la Bonn.
Statele Unite, responsabile pentru 36,1% din emisiile de CO2 ale planetei, si-au comunicat refuzul de a semna
acest protocol in martie 2001. Dar, cu ocazia Protcolului de la Kyoto, SUA, Canada si Australia au cerut aplicarea
unor reguli mai suple, precum posibilitatea de a cumpara permise de emitere de GES de la tarile mai putin
poluante sau luarea in considerare a suprafetelor cu padure, ce absorb o parte din CO2.

27.  Conferinta de la Haga din 20 noiembrie 2000 care si-a propus ca obiectiv aplicarea
angajamentelor facute pentru reducerea emisiilor de GES si punerea in practica a unor metode
de calculare a emisiilor pentru fiecare tara.
 Sigur, aceste intalniri si dialoguri internationale in acest domeniu nu se opresc aici. Dar intrebarea
majora ce se pune si care ar putea servi de concluzie analizei noastre vizeaza o anumita
responsabilitate individuala a fiecaruia dintre noi : Ce am putea face noi, eu si dumneavoastra,
pentru a proteja viata pe planeta Pamant ?
 Sa urmarim catava sfaturi simple, practice sugerate de cercetatorii mediului :
 -In ceea ce priveste deplasarile :
• sa preferam mersul pe jos sau pe bicicleta pentru distantele mici
• sa preferam transportul in comun
• sa cumparam masini mai putin poluante (vehicule alternative electrice)
• sa efectuam un control regulat al masinilor personale
 -In privinta energiei :
• intretinerea instalatiei de incalzire
• izolarea localurilor
• reducerea generala a consumului de energie
 -In privinta deseurilor : trierea deseurilor (reciclarea hartiei, a plasticului si a sticlei)
 -In privinta apei :
• evitarea consumului excesiv si fara rost de apa
• repararea si intretinerea instalatiilor sanitare din locuinte, pentru a evita pierderile de apa
 Impreuna putem contribui la pastrarea echilibrului naturii si la salvarea ecosistemului. Este
suficient sa vrem acest lucru si rezultatele nu se vor lasa asteptate. « Aceste perspective ne invita
la prudenta, spune Sylvie Joussaume, cu atat mai mult cu cat ideea ca orice schimbare climatica
are nevoie de timps ca sa se produca este astazi depasita : schimbarile climatice ar putea sa se
accelereze mult mai puternic dacat ne asteptam. » (Cf. « Les défis du CEA », in Climats,
bimestriel d’infos scientifiques et techniques, n° 88, aprilie 2001).
 Sa ne gandim la noi si mai ales la generatiile ce vor urma !