Infarctul miocardic acut poate fi definit din diferite perspective în funcţie de caracteristicile clinice, electrocardiografice (ECG), biochimice şi patologice.
SISTEMUL CIRCULATOR este format din inimǎ, vasele sangvine și limfatice care alcǎtuiesc o unitate funcționalǎ coordonatǎ și permanent adaptatǎ nevoilor organismului. Inima este un organ situat ȋn mediastin, orientat cu vȃrful la stȃnga, ȋn jos și ȋnainte, și cu baza ȋn sus, la dreapta și ȋnapoi.
Din păcate, martorii iniţiază RCR în mai puţin de o treime din cazurile de stop cardio-respirator (SCR), iar de cele mai multe ori aceasta nu este de bunǎ calitate.
Convulsiile sunt cele mai frecvente manifestări neurologice întâlnite la copil; se estimează că 4% până la 10% dintre copii, prezintă cel puțin o criză convulsivă în primii 16 ani de viață (Mc Abee și Wark, 2000). Incidența cea mai crescută este întâlnită la copiii sub vârsta de 3 ani, urmată apoi de o scădere a frecvenței la copilul mare (Vining, 1994). Studiile epidemiologice evidențiază că aproximativ 150.000 de copii vor prezenta pentru prima dată o criză convulsivă, în fiecare an, și din aceștia 30.000 vor dezvolta ulterior epilepsie (Mc Abee și Wark, 2000).
Infarctul miocardic acut poate fi definit din diferite perspective în funcţie de caracteristicile clinice, electrocardiografice (ECG), biochimice şi patologice.
SISTEMUL CIRCULATOR este format din inimǎ, vasele sangvine și limfatice care alcǎtuiesc o unitate funcționalǎ coordonatǎ și permanent adaptatǎ nevoilor organismului. Inima este un organ situat ȋn mediastin, orientat cu vȃrful la stȃnga, ȋn jos și ȋnainte, și cu baza ȋn sus, la dreapta și ȋnapoi.
Din păcate, martorii iniţiază RCR în mai puţin de o treime din cazurile de stop cardio-respirator (SCR), iar de cele mai multe ori aceasta nu este de bunǎ calitate.
Convulsiile sunt cele mai frecvente manifestări neurologice întâlnite la copil; se estimează că 4% până la 10% dintre copii, prezintă cel puțin o criză convulsivă în primii 16 ani de viață (Mc Abee și Wark, 2000). Incidența cea mai crescută este întâlnită la copiii sub vârsta de 3 ani, urmată apoi de o scădere a frecvenței la copilul mare (Vining, 1994). Studiile epidemiologice evidențiază că aproximativ 150.000 de copii vor prezenta pentru prima dată o criză convulsivă, în fiecare an, și din aceștia 30.000 vor dezvolta ulterior epilepsie (Mc Abee și Wark, 2000).
Încă de la începutul existenţei sale, omul a suferit leziuni traumatice prin cădere,
foc, înec şi conflicte interpersonale. În timp ce mecanismul lezional şi frecvenţa
diferitelor injurii specifice s-a modificat o dată cu trecerea mileniilor, traumatismele
rămân o cauză foarte importantă de mortalitate şi morbiditate în societatea modernă.
2. CEREBELUL
SEGMENTUL DIN ENCEFAL
SITUAT ÎN FOSA CEREBRALĂ POSTERIOARĂ,
PE PARTEA DORSALĂ A TRUNCHIULUI CEREBRAL
TREI PERECHI DE PEDUNCULI CEREBELOŞI
DESPĂRŢIT DE EMISFERELE CEREBRALE
PRIN CORTUL CEREBELULUI.
EMBRIOLOGIE
FILOGENETIC, APARE LA PEŞTI
DEZVOLTARE MAXIMĂ LA MAMIFERE ŞI ÎN SPECIAL
LA OM ÎN RELAŢIE CU NECESITATEA MENŢINERII
UNOR POSTURI CORESPUNZĂTOARE ÎN TIMPUL
MIŞCĂRILOR.
ONTOGENETIC → METENCEFAL.
Conf. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
12. AANNAATTOOMMIIEE
CCOONNFFOORRMMAAŢŢIIEE EEXXTTEERRIIOOAARRĂĂ
PORŢIUNE MEDIANĂ
((VVEERRMMIISS))
SI
DOUĂ PORŢIUNI LATERALE,
((EEMMIISSFFEERREELLEE CCEERREEBBEELLOOAASSEE))
ACOPERĂ, ÎN PARTE, VERMISUL.
SUPRAFAŢA ŞANŢURI PROFUNDE
CEREBELULUI (Delimitează
lobi şi lobuli)
ŞANŢURI
SUPERFICIALE
(Delimitează
lamele şi folii)
Conf. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
14. Filogenetic, anatomo-fiziologic
şi din punct de vedere al patologiei,
în raport cu două şanţuri principale transversale,
şanţul primar
sau antero-superior,
situat pe faţa superioară
şanţul uvulo- nodular
sau posterior,
situat pe faţa inferioară
CEREBELUL SSEE ÎÎMMPPAARRTTEE ÎÎNN ::
• LOBUL ANTERIOR (paleocerebelul). Anterior fisurii primare,
cuprinde TREI LOBULI: lingula, lobul central şi culmen (separaţi prin 2
şanţuri transversale paralele cu şanţul primar)
• LOBUL MIJLOCIU SAU POSTERIOR, (neocerebelul). Intre fisura
primară şi uvulo-nodulară. Divizat prin şanţurile postero-superior,
orizontal şi secundar în mai multe formaţiuni:
a. la nivelul vermisului → lobulii (decliv, folium, tuber,
Conf. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
piramida şi uvula)
b. la nivelul emisferelor → lobii (ansiform, paramedian
(gracilis), digastric şi amigdalian (tonsilla).
• LOBUL FLOCULO-NODULAR, (arhicerebelul). Format la nivelul
vermisului din nodulus şi floculus în părţile laterale.
20. STRUCTURA CEREBELULUI
Substanţa albă
-fibre nervoase mielinizate, reprezentând conexiunile
aferente, eferente şi intercerebeloase.
--dispusă la interior sub scoarţa cerebeloasă, dă naştere la
numeroase prelungiri care formează axul fiecărui lobul,
→ se ramifică axe de substanţă albă pentru fiecare lamelă
=> aspect de arbore ramificat, “arborele vieţii”.
Substanţa cenuşie
- dispusă la periferie formând cortexul cerebelos
- în interiorul substanţei albe formând nucleii
intracerebeloşi → patru perechi.
Conf. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
22. SSCCOOAARRŢŢAA CCEERREEBBEELLUULLUUII
• STRUCTURĂ UNIFORMĂ
• TREI STRATURI PRINCIPALE DE CELULE:
• SSTTRRAATTUULL MMOOLLEECCUULLAARR LLAA EEXXTTEERRIIOORR:: două tipuri de celule:
• Stelate mici, extern, ai căror axoni sunt conectaţi cu dendritele
celulelor Purkinje
• Stelate mari sau celule “în coşuleţ” sau “în paneraş”, intern, a căror
prelungire descendentă formează o reţea bogată în jurul celulelor
Purkinje
• SSTTRRAATTUULL MMIIJJLLOOCCIIUU,, CCEELLUULLEE PPUURRKKIINNJJEE: celule voluminoase cu nucleu
sferic si nucleol. Dendritele se divid dicotomic către stratul molecular iar axonul
→ nucleii cerebelului emiţând şi o colaterală recurentă spre celulele purkinje
adiacente. Axonul celulelor Purkinje reprezintă singura eferenţă a scoarţei
cerebeloase
• SSTTRRAATTUULL GGRRAANNUULLAARR,, situat intern:
• Celule granulare mici a căror dendride prezintă mici ramificaţii în
formă de cârlige, iar axonul lor se bifurcă în ,,T’’ în stratul molecular
anastomozându-se cu dendritele celulelor Purkinje
• Celule granulare mari sau celulele Golgi, care trimit dendritele în
stratul molecular în timp ce axonii rămân pe loc
Conf. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
26. FIBRELE AAFFEERREENNTTEE EEXXTTRRAACCEERREEBBEELLOOAASSEE
SSEE ÎÎMMPPAARRTT ÎÎNN::
• FIBRE AGĂŢĂTOARE, CARE SE AŞEAZĂ ÎN JURUL CORPULUI ŞI
DENDRITELOR CELULELOR PURKINJE, FĂCÂND SINAPSĂ CU
ACESTEA.
• FIBRE MUŞCHIOASE, CARE FAC SINAPSĂ CU CELULELE DIN
STRATUL GRANULAR ŞI PRIN ACESTEA ŞI FIBRELE PARALELE ÎN ,,T’’
DESCARCĂ TOT PE CELULELE PURKINJE.
NNUUCCLLEEIIII CCEERREEBBEELLOOŞŞII
• PATRU PERECHI
• SITUAŢI ÎN PROFUNZIMEA SUBSTANŢEI ALBE
• NC. FASTIGII – ACOPERIŞULUI - imediat deasupra ventricului IV
• NUCLEII GLOBOSUS – LATERAL DE NUCLEII FASTIGII
• NUCLEII EMBOLIFORMII – LATERAL DE NUCLEII GLOBOSU
• NUCLEII DINŢAŢII – SITUAŢI CEL MAI LATERAL
Conf. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
28. CCOONNEEXXIIUUNNIILLEE CCEERREEBBEELLUULLUUII
AAFFEERREENNTTEE::
• PROPIOCEPTIVĂ INCONŞTIENTĂ - calea spinocerebeloasă directă
(Flechsig) şi spinocerebeloasă încrucişată (Gowers), → lobul anterior precum
şi în uvulă, piramidă şi simplex
• FASCICULUL CUNEAT EXTERN - de la nucleii Von Monakov din bulb,
unde ajung parţial căiile sensibilităţii profunde conştiente
• AFERENŢELE VESTIBULARE - direct din fibrele nervilor vestibulari în
lobul floculo-nodular homolateral şi indirect din nucleii vestibulari pe foliculi
bilaterali, lingula şi uvula
• EXTRAPIRAMIDALĂ - de la oliva bulbară şi olivele accesorii la lobul
anterior, posterior, floculo-nodular precum şi fibre directe la nucleii cerebeloşi
şi nucleul roşu
• RETICULATE – fibrele reticulo-cerebeloase de la nucleul reticular lateral
bulbar, nucleul paramedian pontin şi nucleul tegmental
• CORTICALE – fibre cortico-ponto-cerebeloase care ajung la scoarţa
cerebelului prin pedunculul cerebelos mijlociu
Conf. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
30. CCOONNEEXXIIUUNNIILLEE CCEERREEBBEELLUULLUUII
EEFFEERREENNTTEE::
• NNUUCCLLEEIIII VVEESSTTIIBBUULLAARRII - fibre încrucişate din nucleii acoperişului
(Fasciculul Russel) şi fibre directe din lobul floculo-nodular, lingula şi uvula.
Parte din fibrele plecate din nucleii acoperişului stabilesc legături şi cu
substanţa reticulată
• NNUUCCLLEEUULL RROOŞŞUU - fibre din nucleul dinţat spre pedunculul cerebelos
superior la nivelul căruia are loc încrucişarea Werneking. De la nivelul
nucleul roşu, fibrele urmează două căi:
Nucleul roşu talamus, nucleul ventral antero-lateral scoarţa
motorie, câmpurile 4, 6 altă parte din fibre se încrucişează
încrucişarea Forel spre măduva spinării, prin fascicolul rubro-spinal
• CCOONNEEXXIIUUNNIILLEE IINNTTEERRCCEERREEBBEELLOOAASSEE - fibrele cerebelo - cerebeloase
care trec prin pedunculii cerebeloşi mijlocii şi piciorul punţii legând
emisferele cerebeloase între ele
Conf. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
32. FFIIZZIIOOLLOOGGIIAA CCEERREEBBEELLUULLUUII
• Cerebelul = formaţiune nervoasă spre care converg
impulsurile proprioceptive (labirintice şi ale sensibilităţii
proprioceptive), cu rol în menţinerea tonusului,
coordonare mişcărilor şi echilibru.
• Rolul in menţinerea tonusului se exercită prin
intermediul substanţei reticulate care acţionează asupra
celulelor gama din cornul anterior.
• Extirparea cerebelului la animale produce hipertonie
musculară cu acţiune antigravitatică. La om => hipotonie.
Se explică prin predominenţa neocerebelului la om şi
paleocerebelului la animale.
• În funcţia de coordonare a mişcărilor, cerebelul are rolul
de a dirija colaborarea dintre diferitele grupe musculare în
scopul desfăşurării unei mişcări.
Conf. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
33. FUNCŢIONAL
CEREBELUL SE ÎMPARTE ÎN:
- AARRHHIICCEERREEBBEELL: cu conexiuni predominent vestibulare, cuprinzând
proiecţile nucleiilor vestibulari în lobul floculo-nodular şi parţial în lingula şi
uvula şi de aici pe nucleii acoperişului.
- PPAALLEEOOCCEERREEBBEELLUULL: cu conexiuni spinale şi cu trunchiul cerebral. Este
format din lobul anterior şi posterior. Aferenţele urcă prin căi spino-cerebeloase
iar eferenţele coboară pe nucleul globos, emboliform şi parţial
dinţat. → pedunculul cerebelos mijlociu → nucleul roşu opus şi coboară pe
calea fasciculului rubro-spinal.
- NNEEOOCCEERREEBBEELLUULL:: maximum de dezvoltare la om. Aferenţa principală a
neocerebelului este cortico-ponto-cerebeloasă care pleacă din lobul frontal şi
temporal opus iar eferenţa coboară pe nucleul dinţat → nucleul roşu → cortex
ariile 4, 6 prin nucleul ventral anterior al talamusului.
Conf. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
35. SSIIMMPPTTOOMMAATTOOLLOOGGIIAA GGEENNEERRAALLĂĂ
EESSTTEE AALLCCĂĂTTUUIITTĂĂ DDIINN
• TULBURĂRI DE TONUS MUSCULAR
• TULBURĂRI ÎN MENŢINEREA ECHILIBRULUI
STATIC ŞI DINAMIC
• LIPSĂ DE COORDONARE A MIŞCĂRILOR
FINE ŞI COMPLEXE
AACCEESSTTEE TTUULLBBUURRĂĂRRII AAUU FFOOSSTT SSIISSTTEEMMAATTIIZZAATTEE ÎÎNN
UURRMMĂĂTTOOAARREELLEE SSIIMMPPTTOOMMEE::
• ATAXIA
• TULBURĂRI DE VORBIRE
• NISTAGMUS LA CARE BABINSKI ADAUGĂ
• DISMETRIA
• DISDIADOCOCHINEZIA
• ASINERGIA
Conf. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
36. AATTAAXXIIAA
• Examen static - staţiunea verticală (ortostaţiunea):
• Baza de susţinere lărgită
• Braţele în abducţie
• Uneori - oscilaţii ant., post. sau lat. ale trunchiului
• Proba Romberg - negativă. În leziuni cerebeloase grave
ortostaţiunea este imposibilă, fenomen cunoscut ca astazo-abazie
• Examen dinamic - mersul cu baza de susţinere lărgită, ezitant cu
paşi inegali, în zig-zag, ebrios, cu ritm şi cadenţa pierdută
• Examenul extremităţilor prin probele segmentare - elemente de
incoordonare. Mişcările nu sunt gradate, continui ci întrerupte de
tremurături la începutul şi sfârşitul mişcării. Este tremorul intenţional,
de mişcare.
• Scrisul – este afectat în stadiul precoce, literele sunt deformate, mari
inegale - megalografie sau macrografie.
Conf. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
39. TTUULLBBUURRĂĂRRIILLEE DDEE VVOORRBBIIRREE: secundare incoordonării mişcărilor. Vorbirea -
încetinită, sacadată, monotonă, nazonată. Bruscheţea ei permite diferenţierea
dizartriei cerebeloase de alte dizartrii.
NNIISSTTAAGGMMUUSSUULL – interesarea conexiunilor vestibulo-cerebeloase reciproce. Se
consideră a fi secundar presiunii exercitate de procese expansive asupra bulbului.
El este orizontal sau orizonto-girator.
DDIISSMMEETTRRIIAA –– tulburare de apreciere a distanţelor. Se evidenţiază prin: proba de
prehensiune, proba sticlei (Grigorescu), proba indice-nas, călcâi-genunchi.
DDIIAADDOOCCOOCCHHIINNEEZZIIAA – posibilitatea de a efectua mişcări rapide, succesive în
planuri diferite. Poate fi perturbată parţial când se numeşte disdiadoco-chinezie şi
total – adiadocochinezie, în funcţie de mărimea leziunii. Proba marionetelor sau
pronaţie-supinaţie şi proba moriştii.
AASSIINNEERRGGIIAA – defect de sinergie între grupele musculare din diferite părţi ale
organismului care participă la realizarea unei mişcări. Este o descompunere a
mişcării compuse.
Se poate evidenţia prin mai multe probe: proba aplecării pe spate, a mersului, a
ridicării din poziţia culcat în şezut, a atingerii unui obiect la 60 cm de genunchi şi de
sol cu vârful piciorului.
Conf. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
41. EXISTĂ ŞI PROBE CE ÎNSUMEAZĂ MMAAII MMUULLTTEE SSIIMMPPTTOOMMEE::
• PROBA STEWARD-HOLMES – ASINERGIE ŞI TONUS
• PROBA LOTMAR – TONUS
• PROBA RADEMAKER-GARCIN – ASINERGIE
• PROBA ASIMETRIEI TONICE DINAMICE
(DRĂGĂNESCU-VOICULESCU) - ASINERGIE
• PROBA SOLICITĂRII FUNCŢIEI ANTIGRAVITAŢIONALE –
DIFERENŢIAZĂ TREMURĂTURA CEREBELOASĂ DE CEA
EXTRAPIRAMIDALĂ
TULBURĂRILE DE TONUS
SE TRADUC PRIN EXAGERAREA MIŞCĂRII PASIVE
ŞI REFLEXE OSTEOTENDINOASE PENDULARE.
Conf. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
42. T SINDROAME TOOPPOOGGRRAAFFIICCEE CCEERREEBBEELLOOAASSEE
Apariţia de simptome cerebeloase indică o leziune a cerebelului sau a
căilor cerebeloase. În funcţie de localizare, la nivelul cerebelului se
descriu trei sindroame cerebeloase:
1. SINDROMUL ARHICEREBELOS – APARE ÎN LEZIUNEA
LOBULUI FLOCULO-NODULAR. SE CARACTERIZEAZĂ PRIN:
• TULBURĂRI DE ECHILIBRU
• MERS CU BAZA DE SUSŢINERE LĂRGITĂ
•OSCILAŢII ÎN SENS ANTERO-POSTERIOR
• PROBELE SEGMENTARE – NORMALE
• TREMORUL LIPSEŞTE.
ESTE CEL MAI FRECVENT DETERMINAT DE UN
MEDULOBLASTOM CEREBELOS
Conf. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
43. 22.. SSIINNDDRROOMMUULL PPAALLEEOOCCEERREEBBEELLOOSS
• APARE ÎN LEZIUNII ALE LOBULUI ANTERIOR
= SINDROMUL VERMIAN ANTERIOR
• SE DATOREAZĂ TUMORILOR SAU ATROFIILOR
CEREBELOASE CU PREDOMINENŢĂ VERMIANĂ
• SIMPTOMATOLOGIA ESTE ASEMĂNĂTOARE
CU CEA ANTERIOARĂ.
• TULBURĂRILE PREDOMINĂ LA NIVELUL
MEMBRELOR INFERIOARE.
• MERSUL ESTE EBRIOS CU BAZA DE SUSŢINERE
LĂRGITĂ CU TENDINŢA DE A CĂDEA PE SPATE.
• APARE, ÎN PLUS, DIZARTRIA CU CARACTER CEREBELOS
• PROBELE APENDICULARE SUNT NORMALE
• TONUSUL MUSCULAR ESTE SCĂZUT.
Conf. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
44. 33.. SSIINNDDRROOMMUULL NNEEOOCCEERREEBBEELLOOSS
• SINDROMUL EMISFERELOR CEREBELOASE
• HIPOTONIE
• TULBURĂRI ALE MOTILITĂŢI DE PRECIZIE
A MEMBRELOR SUPERIOARE
• PROBELE SEGMENTARE - TULBURĂRI CEREBELOASE:
• DISMETRIE
• ASINERGIE
• ADIADOCOCHINEZIE
• TREMURĂTURĂ INTENŢIONALĂ
SIMPTOMELE CEREBELOASE UNILATERALE APAR ŞI ÎN CADRUL
LEZIUNII CĂILOR CEREBELOASE LA NIVELUL TRUNCHIULUI
CEREBRAL, CAZ ÎN CARE SIMPTOMATOLOGIA SE COMPLETEAZĂ CU
SEMNE DE PRINDERE A CĂILOR SENSIBILITĂŢII, SIMPTOME DIN
PARTEA NERVILOR CRANIENI ŞI ALTE MANIFESTĂRI DE
VECINĂTATE.
Conf. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
45. LEZIUNEA PPEEDDUUNNCCUULLUULLUUII CCEERREEBBEELLOOSS IINNFFEERRIIOORR::
• hipermetrie,
• asinergie,
• hipotonie homolaterală
• caracteristică leziunililor bulbare
• frecvent - sindromul lateral al bulbului
Conf. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
(Wallenberg).
LLEEZZIIUUNNEEAA PPEEDDUUNNCCUULLUULLUUII CCEERREEBBEELLOOSS MMIIJJLLOOCCIIUU::
• caracteristică lezării pontine
• lateropulsiune
• asinergie
• hipermetrie
• adiadoco-chinezie.
• se pot asocia:
• semne piramidale
• tulburări de sensibilitate
• paralizii ale mişcărilor conjugate,
• paralizii de nervii VII, VI.
LLEEZZIIUUNNEEAA PPEEDDUUNNCCUULLUULLUUII CCEERREEBBEELLOOSS SSUUPPEERRIIOORR::
• caracterizează leziunile pontine superioare, pedunculare şi subtalamice. Astfel
în leziuni deasupra încrucişării Wernekink apar semne cerebeloase încrucişate
care constau în: asinergie, dismetrie, hipotonie şi tremurătură foarte evidentă.
46. DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL AL SSIINNDDRROOMMUULLUUII CCEERREEBBEELLOOSS
• Ataxia din cadrul tulburărilor de sensibilitate profundă:
• reflexe osteotendinoase abolite (prezente în leziunile înalte: cotex,
talamus, lemniscul).
• Romberg pozitiv
• tulburări de sensibilitate profundă: mioartrochinetică, vibratorie,
stereognozică.
• Ataxia frontală - în cadrul leziunilor tumorale:
•tulburări de mers sunt fecvent imposibil de diferenţiat de ataxia
vermiană.
• se produc frecvent căderi pe spate, latero-pulsiuni de partea opusă
tumorii
• frecvent - nistagmus - suferinţa trunchiului cerebral
•Sindromul cerebelos emisferic:
• se deosebeşte net de ataxia frontală care este bilaterală iar semnele
neocerebeloase lipsesc.
• simptomatologia psihică precede instalarea ataxiei în leziunea
frontală, pe când în leziunea fosei posterioare ataxia este precoce.
Conf. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
The hemispheres of the cerebellar cortex evolved in three major steps, analogous to the way the cerebral hemispheres evolved. The most ancient is the vestibular cortex that appeared with fish and amphibians. The spino-cerebellum developed mainly with the reptiles, and the neo-cerebellum expanded bilaterally into the cerebellar hemispheres, mainly with the mammals. There are two homunculi topologically represented in the cerebellum, one being inverted upside down to the other. One of them is represented in two halves, one for each half of the body. Their most central portions, concerned with trunk movements, are represented in the middle portion, part of the spino-cerebellum. The limbs of the homunculi extend bilaterally laterally through the intermediate zones into the cerebro-cerebellum. This is especially important for the control of fine movements of the hands and fingers.There are lateral ridges called folia that transverse the whole cortex, and their internal structure is similar throughout. See the illustrations of the Cerebellum Cortex below. The cerebellum receives widespread input from throughout the central nervous system. Inputs from different sources project preferentially to specific areas of the cortex, with lesser projections to more widespread areas in some cases
Transverse section of a cerebellar folium, showing principle cell types and connections
The cerebellar cortical output projects via Purkinje cells back to four deep nuclei within the cerebellum. Inputs to the cerebellar cortex also send collateral branches to the deep nuclei so that the cortex itself is bridged by inputs and outputs. The inputs are excitatory, and the outputs are inhibitory, so processes in the cortex sculpt away conflicting input to the deep nuclei. They are very active centers that reconcile inputs from parallel particular sets of System 4, Step by Step and synapse by synapse. But first let us review the actions of each of the five cell types in the cerebellar cortex.
