1. 1
DETALIEREA TEMELOR PENTRU EXAMENUL DE TITULARIZARE
METODICA
Conspect realizat de Iubu Anca Elena
1. Tradiţional şi modern în metodica desfășurării activităţilor instructiv-educative în
grădiniţa de copii: -curriculum pentru educaţia timpurie; plan de învăţământ,
metodologia de aplicare a planului de învăţământ, obiective cadru şi obiective de
referinţă, exemple de comportamente, domenii experienţiale, activităţi de învăţare,
organizarea şi amenajarea spaţiului educaţional şi rolul ariilor de stimulare;
Finalităţile, structura şi conţinutul curriculumului preşcolar
În prezent s-a constituit o ştiinţă care se ocupă de construcţia curriculum-ului şi
anume Teoria curriculum-ului. Originea ei se află în publicarea, în 1918, a operei
americanului Franklin Bobbitt. În lucrarea sa „The Curriculum”, resemnifică conceptul şi
include în sfera acestuia întreaga experienţă de învăţare a elevilor, respectiv atât activităţile
formale, desfăşurate în mediul şcolar, cât şi pe cele desfãşurate în mediul extraşcolar,
planificate şi proiectate în şcoală, în vederea realizării unei educaţii globale, integrative.
Se consideră, însă, că prima formulare a Teoriei Curriculum-ului se găseşte în lucrarea
lui Tyler (1950), el este considerat primul pedagog care a elaborat o formulare modernă a
teoriei curriculum-ului.
La noi, termenul a început să fie semnalat sporadic, încă din anii 1980, însă, din
precauţie, el era evitat. Uneori era tradus folosindu-se termeni cum ar fi cel de programă. Însă,
deschiderea necesară a avut loc abia după 1990 şi mai ales după 1997.
Curriculumul este considerat “unul dintre conceptele cheie ale pedagogiei contemporane” (C.
Bîrzea, 1993).
În etapa tradiţională, curriculumul era centrat pe cunoștințe, în etapa modernă,
curriculumul este centrat pe elev. Curriculumul este centrat pe copil, astfel încât
acesta„devine soarele în jurul căruia gravitează dispozitivele pedagogiei; el este centrul în
jurul căruia acestea se organizează.” (J. Dewey, 1977, p. 123).
Franklin Bobbitt, prin lucrarea sa „The Curriculum” (1918), oferă noi semnificaţii conceptului
şi include în sfera acestuia întreaga experienţă de învăţare a elevilor, respectiv atât activităţile
formale, desfăşurate în mediul şcolar, cât şi pe cele desfăşurate în mediul
extraşcolar,planificate şi proiectate în şcoală, în vederea realizării unei educaţii
globale,integrative. Sintagma-cheie folosită de către pedagog în întreaga sa operă este
„educaţia adevărată pentru viaţă”.

2. 2
“Rolul central al curriculumului în sistemele educaţionale din lume este acela de a flexibiliza
programele de studiu, de a permite trecerea în educaţie de la vechea paradigmă – elevul să
se adapteze la şcoală, la o paradigmă modernă – şcoala să se adapteze la elev. “(Bocos,
2012,p.27)
Curriculum: repere conceptuale
Există o multitudine de definiţii ale conceptului de curriculum. „Conceptul central –
curriculum – are o încărcătură de semnificaţii care îl plasează în zona conceptelor
polisemantice, larg disputate”. Astăzi desemnează ansamblul structurat al experienţelor de
predare şi de învăţare (obiective, conţinuturi, material didactic, activităţi de
predare/învăţare/evaluare) planificate, oferite sub îndrumarea unei instituţii de învăţământ (în
interiorul şi în afara acestei) în vederea atingerii obiectivelor prestabilite.
În sens larg, „Curriculum-ul este ansamblul experienţelor de învăţare prin care trece
elevul pe parcursul traseului său şcolar”. În sens restrâns „Curriculum-ul reprezintă
ansamblul documentelor şcolare care reglementează desfăşurarea activităţii şcolare: plan de
învăţământ, programe şcolare, manuale, ghiduri de aplicare etc.”
Tipuri de curriculum:
Core curriculum (curriculum nucleu)
• cuprinde ansamblul de cunoştinţe, abilităţi şi comportamente obligatorii pentru toţi
elevii cuprinse în planul cadru (obiectele de învăţământ şi numărul minim de ore pe
săptămână pentru fiecare an de studiu);
• el reprezintă trunchiul comun al planului de învăţământ (70-80% din totalul obiectelor
de învăţământ).
Curriculum la decizia şcolii (CDŞ)
• cuprinde ansamblul de conţinuturi-obiective centrate pe nevoile individuale ale
elevilor (20 - 30% din totalul disciplinelor);
• se elaborează în funcţie de resursele umane şi materiale ale şcolii, de interesele
elevilor, de necesităţile comunităţii locale şi situaţii specifice şcolii;
• se realizează sub mai multe ipostaze: aprofundare, extindere sau opţional.
Aprofundarea reprezintă, pentru învăţământul general, acea formă a CDŞ care
urmăreşte realizarea obiectivelor de referinţă / conţinuturilor prevăzute pentru curriculumul –
nucleu prin diversificarea activităţilor de învăţare în număr maxim de ore prevăzut în plaja
orară a unei discipline;

3. 3
• se aplică în cazuri de recuperare pentru acei elevi care nu reuşesc să atingă
nivelul minimal al obiectivelor prevăzute de programă în anii anteriori.
Extinderea reprezintă, pentru învăţământul general, acea formă a CDŞ care urmăreşte
completarea obiectivelor şi conţinuturilor prevăzute pentru curriculum - nucleu cu noi
obiective de referinţă şi unităţi de conţinut, în numărul maxim de ore prevăzut în plaja orară a
unei discipline;
• presupune parcurgerea programei în întregime.
Opţionalul:
• opţional la nivelul disciplinei - constă în activităţi, module, proiecte care nu
sunt incluse în programa şcolară emisă de autoritatea centrală; o disciplină care
nu este prevăzută în planul cadru sau nu apare la o anumită clasă / ciclu
curricular;
• opţional la nivelul ariei curriculare – presupune alegerea unei teme care
implică cel puţin două discipline dintr-o arie curriculară; vor fi formulate
obiective de referinţă pentru această temă, pornind de la obiectivele cadru;
• opţional la nivelul mai multor arii curriculare – implică cel puţin două
discipline aparţinând unor arii curriculare diferite; conţinuturile cu care elevii
vor opera au caracter complex, permiţând dobândirea unor achiziţii cognitive
de ordin înalt (generalizare, transfer).
Hidden curriculum (curriculum ascuns, subliminal)
• reprezintă ansamblul de valori încorporate de elevi, dar necuprinse în
planificarea curriculară;
• elemente ale culturii informale sau nonformale datorate structurii socio-
culturale, familiei, grupurilor de prieteni, factorilor de personalitate;
• se referă la dimensiunea morală, socială, la semnificaţiile date de indivizii
aparţinând diferitelor grupuri sociale;
• importantă este dobândirea competenţei de a înţelege semnificaţiile implicite,
ascunse ale mesajelor, ritualurilor, regulilor, convenienţelor, procedurilor
necesare facilitării integrării sociale;
• poate fi determinat şi de ideologia sau cultura unei şcoli (ritualuri, reguli,
convenienţe proprii acesteia).
Clasificarea produselor/documentelor curriculare

4. 4
Documentele curriculare pot fi clasificate astfel:
• Principale:
o Planul de învăţământ;
o Programa şcolară: Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţă
o Manualul şcolar.
• Auxiliare:
-ghiduri metodice pentru cadrele didactice;
- caiete de muncă independentă pentru elevi;
- pachete de învăţare;
- seturi multimedia;
- soft-uri educaţionale.
Conceptul de curriculum deschide o direcţie fundamentală în proiectarea şi
dezvoltarea educaţiei.
Prima instituţie de învăţământ cu care copiii intră în contact este grădiniţa – instituţia menită
să ocrotească şi să facă educaţia copiilor aflaţi la vârsta copilăriei mijlocii (3-6/7 ani).
Curriculum pentru învăţământul preşcolar are în vedere atingerea următoarelor
finalităţi ale educaţiei timpurii:
ATENTIE A NU SE CONFUNDA FINALITATILE ED. TIMPURII CU FINALITATILE
EDUCATIONALE AL INV. ROMANESC PE CARE LE REGASITI DETALIATE LA
PAGINA 8!!!
▪ dezvoltarea liberă, integrată şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul
propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia;
▪ dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi
cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi conduite noi. Încurajarea explorărilor, exerciţiilor,
încercărilor şi experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare;
▪ descoperirea de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei
imagini de sine pozitive;
▪ sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini
necesare acestuia la intrarea în şcoala şi pe tot parcursul vieţii.
Întrucât finalităţile educaţiei în perioada timpurie (de la naştere la 6/7 ani) vizează
dezvoltarea globală a copilului, obiectivele cadru şi de referinţă ale curriculumului sunt
formulate pe domenii experienţiale, ţinându-se cont de reperele stabilite de domeniile de
dezvoltare. În acest sens, domeniile experienţiale devin instrumente de atingere a unor

5. 5
obiective si, în acelaşi timp, instrumente de măsură pentru dezvoltarea copilului, în contextul
în care ele indică deprinderi, capacităţi, abilităţi, conţinuturi specifice domeniilor de
dezvoltare.
Domeniile experienţiale sunt:
1. Domeniul estetic şi creativ
2. Domeniul om şi societate
3. Domeniul limbă şi comunicare
4. Domeniul ştiinţe
5. Domeniul psiho-motric.
Domeniile de dezvoltare sunt:
1. Domeniul Dezvoltarea fizică, sănătate şi igienă personală
2. Domeniul Dezvoltarea socio-emoţională
3. Domeniul Dezvoltarea limbajului şi a comunicării
4. Domeniul Dezvoltarea cognitivă
5. Domeniul Capacităţi şi atitudini în învăţare
În ceea ce priveşte finalităţile – prima coordonată pedagogică a reformei
învăţământului preşcolar – gradiniţa de copii urmăreşte pe tot parcursul ariilor şi al ciclurilor
sale curriculare, atingerea următoarelor două obiective de maximă generalitate, derivate din
structura idealului educaţiei („formarea personalităţii autonome şi creative”), deschise, în
acelaşi timp, în direcţia elaborării şi aplicării unor strategii optime de specificare şi de
concretizare, productive în plan psihologic şi social:
a) Dezvoltarea psihică şi fizică normală a copiilor, în conformitate cu ritmul propriu de
dezvoltare a acestora, dar şi cu trebuinţele, activitate specifică vârstei preşcolare, situată
între 3-6/7 ani;
b) Socializarea copilului preşcolar şi pregătirea acestuia pentru debutul şcolarităţii – la
nivel intelectual, afectiv-motivaţional şi psihomotor.
Valori promovate de actualul curriculum pentru educaţia timpurie
• Drepturile fundamentale ale copilului (dreptul la viaţă si sănătate, dreptul la familie,
dreptul la educaţie, dreptul de a fi ascultat si de a se exprima liber etc.);
• Dezvoltarea globală a copilului;
• Incluziunea, ca proces de promovare a diversităţii si toleranţei;
• Non-discriminarea si excluderea inechităţii sociale, culturale, economice si de gen
(asigurarea de sanse egale tuturor copiilor, indiferent de gen, etnie, religie printr-o abordare
educaţională echilibrată)

6. 6
Curriculum pentru invatamantul preşcolar
Finalităţi
educaţionale
Domenii
experienţiale
Teme
Socializarea
copilului
(colaborare,
cooperare,
negociere, luarea
deciziilor în
comun)
Obţinerea treptată
a unei autonomii
personale
Pregătirea pentru
şcoală
Pregătirea pentru
viaţa socială
Limbă şi
comunicare
Ştiinţe
Om şi societate
Estetic şi
creativ
Psihomotric
Cine sunt/suntem?
Când/cum şi de ce
se întâmplă?
Cum este/a fost şi
va fi aici, pe
Pământ?
Cine şi cum
planifică/organizea
ză o activitate?
Cu ce şi cum
exprimăm ceea ce
simţim?
Ce şi cum vreau să
fiu?
Domeniile experienţiale transced graniţele dintre disciplinele tradiţionale vizând
dezvoltarea globală a copilului pe domeniile de dezvoltare psihică şi motrică a acestuia
(domeniul dezvoltare fizică,sănătate şi igienă personală, domeniul limbajului şi comunicării,
domeniul socio-emoţional, domeniul cognitiv, domeniul capacităţi şi atitudini de învăţare)
fără a realiza însă o suprapunere a acestora.
Noul curriculum preşcolar prefigurează două mari tendinţe de schimbare în interiorul
sistemului preşcolar: acestea vizează crearea unui mediu educaţional adecvat, în vederea
stimulării continue a învăţării spontane a copilului, accentuează ideea de folosire a contextului
ludic şi a învăţării active în stimularea rutei individuale a învăţării.

7. 7
Noul curriculum preşcolar se orientează asupra folosirii metodei proiectelor tematice
de grup, selectate, proiectate şi elaborate cu ajutorul copilului, în care brainstorming-ul, lucrul
în echipă şi acţiunea directă a copilului cu mediul sunt mijloacele de bază ale procesului de
predare-învăţare.
În proiectarea curriculară actuală conţinuturile sunt considerate mijloace prin care se
vizează atingerea obiectivelor curriculare: cadru, de referinţă şi operaţionale propuse drept
intermediari în procesul de formare şi dezvoltare la copii a unui sistem de competenţe
educaţionale, intelectuale/cognitive, psihomotorii, afectiv-atitudinale, de comunicare şi
relaţionare socială, de luare a deciziilor, de asumare a riscurilor, de adoptare a unor soluţii
personale, a atitudinilor şi comportamentelor celor care se educă.
Competenţa este realizabilă în intervale mai lungi de timp; specificarea unei
competenţe presupune precizarea capacităţilor vizate, care se bazează, la rândul lor, pe
anumite operaţii mentale.
De multe ori, se iau ca elemente de referinţă procesele psihice (percepţie, gândire,
memorie, imaginaţie) şi operaţiile specifice fiecăruia. Astfel, obiectivele centrate pe
competenţe pun accentul pe formarea operaţiilor propriu-zise, care asigură atingerea unor
performanţe. Avantajul major al obiectivelor axate pe competenţe este că accentuează
caracterul formativ al învăţământului.
Un posibil dezavantaj al lor ar putea fi reducerea operaţionalităţii, ceea ce ar genera o
oarecare ambiguitate şi dificultăţi în proiectarea, realizarea, evaluarea şi reglarea activităţii
educative.
Este extrem de important ca în procesul de instruire interactivă să se vizeze nu numai
dezvoltarea de competenţe disciplinare, ci şi de competenţe transversale/transferabile,
formulate în termeni de achiziţii transferabile şi nu strict disciplinare.
Elaborarea prezentului curriculum pentru învăţământul preşcolar prefigurează
patru mari tendinţe de schimbare:
1. Diversificarea strategiilor de predare-învăţare-evaluare, cu accent deosebit pe:
a) Metodele activ-participative, care încurajează plasarea copilului în situaţia de a
explora şi de a deveni independent. Situaţiile de învăţare, activităţile şi interacţiunile adultului
cu copilul trebuie să corespundă diferenţelor individuale în ceea ce priveşte interesele,
abilităţile şi capacităţile copilului. Copiii au diferite niveluri de dezvoltare, ritmuri diferite de
dezvoltare şi învăţare precum şi stiluri diferite de învăţare.

8. 8
b) Jocul ca: formă fundamentală de activitate în copilăria timpurie şi formă de
învăţare cu importanţă decisivă pentru dezvoltarea şi educaţia copilului. Jocul este forma cea
mai naturală de învăţare şi, în acelaşi timp, de exprimare a conţinutului psihic al fiecăruia. Un
bun observator al jocului copilului poate obţine informaţii preţioase pe care le poate utiliza
ulterior în activităţile de învăţare structurate.
c) Evaluare care ar trebui să urmărească progresul copilului în raport cu el însuşi şi
mai puţin raportarea la norme de grup (relative). Progresul copilului trebuie monitorizat cu
atenţie, înregistrat, comunicat şi discutat cu părinţii (cu o anumită periodicitate). Evaluarea ar
trebui să îndeplinească trei funcţii: măsurare (ce a învăţat copilul?), predicţie (este nivelul de
dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul următor, şi în special pentru intrarea în şcoală?)
şi diagnoză (ce anume frânează dezvoltarea copilului?). O evaluare eficientă este bazată pe
observare sistematică în timpul diferitelor momente ale programului zilnic, dialogul cu
părinţii, portofoliul copilului, fişe etc.
2. Mediul educaţional trebuie să permită dezvoltarea liberă a copilului şi să pună în
evidenţă dimensiunea interculturală şi pe cea a incluziunii sociale.
Mediul trebuie astfel pregătit încât să permită copiilor o explorare activă şi
interacţiuni variate cu materialele, cu ceilalţi copii şi cu adultul (adulţii)
3. Rolul familiei în aplicarea prezentului curriculum este acela de partener. Părinţii ar
trebui să cunoască şi participe în mod activ la educaţia copiilor lor desfăşurată în grădiniţă.
Implicarea familiei nu se rezumă la participarea financiară, ci şi la participarea în luarea
deciziilor legate de educaţia copiilor, la prezenţa lor în sala de grupă în timpul activităţilor şi
la participarea efectivă la aceste activităţi şi, în general, la viaţa grădiniţei şi la toate
activităţile şi manifestările în care aceasta se implică.
4. Totodată, curriculumul pentru învăţământul preşcolar promovează conceptul de
dezvoltare globală a copilului, considerat a fi central în perioada copilăriei timpurii.
Perspectiva dezvoltării globale a copilului accentuează importanţa domeniilor de
dezvoltare a copilului1, în contextul în care, în societatea de azi, pregătirea copilului pentru
şcoală şi pentru viaţă trebuie să aibă în vedere nu doar competenţele academice, ci în aceeaşi
măsură, capacităţi, deprinderi, atitudini ce ţin de dezvoltarea socio-emoţională (a trăi şi a lucra
împreună sau alături de alţii, a gestiona emoţii, a accepta diversitatea, toleranţa etc.),
dezvoltarea cognitivă (abordarea unor situaţii problematice, gîndirea divergentă, stabilirea de
relaţii cauzale, etc., asocieri, corelaţii etc.), dezvoltarea fizică (motricitate, sănătate,
alimentaţie sănătoasă etc.).

9. 9
Structural, prezentul curriculum aduce în atenţia cadrelor didactice următoarele
componente: finalităţile, conţinuturile, timpul de instruire şi sugestii privind strategiile de
instruire şi de evaluare pe cele două niveluri de vârstă (3-5 ani şi 5-6/7 ani).
Finalitatile educationale reprezinta o categorie integratoare, care se regaseste in
practicile educationale sub forma idealului educational, a scopurilor educationale si a
obiectivelor educationale.
Ideal educational – urmareste sa atinga aspect definitorii pentru contextual istoric si socio-
economic in care acesta urmeaza sa se realizeze in directia formarii si educarii omului
Idealul educational consemnat In legea Educatiei Nationale art.2 alin.3: ”Idealul
educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a
individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de
valori care sunt necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea
spiritului antreprenorial, pentru participarea cetățenească activă în societate, pentru incluziune
socială și pentru angajare pe piața muncii.”
Scopurile educationale –sunt obiective de mare generalitate – in timp ce idealul
educational este specific unei perioade sau epoci istorice, scopul educational este mai variat in
functie de diversitatea actiunilor educationale prin intermediul carora acesta poate fi atins.
Putem identifica astfel scopul unei laturi a educatiei (intelectuala, morala,estetica etc.), a unui
ciclu de invatamant (prescolar, primar, gimnazial) etc.
Scopul educational al invatamantului prescolar rmanesc este” dezvoltarea unie personalitati
armonioase capabile sa socializeze, sa se adapteze cerintelor scolare sis a se integreze optim
in ciclul primar”
Obiectivele educationale sunt o reflectare anticipata a rezultatelor invatarii ele
desemnand tipurile de achizitii (cunostinte, deprinderi,abilitati, atitudini) la care educabili
trebuie sa ajunga intr-un anumit interval de instruire.
In timp ce scopul educational reprezinta o intentionalitate pe termen lung, obiectivele
educationale pot fi atinse in perioade mai scurte de timp.
In functie de nivelul de generalitate distingem urmatoarele tipuri de categorii de
obiective:
Obiectivele cadru sunt formulate în termeni de generalitate şi exprimă competenţele
care trebuie dezvoltate pe durata învăţământului preşcolar pe cele cinci domenii
experienţiale.
Obiectivele de referinţă, precum şi exemplele de comportament, ca exprimări
explicite rezultatelor învăţării (conceptelor, cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor, dar şi ale

10. 10
competenţelor vizate) sunt fromulate pentru fiecare temă şi fiecare domeniu experienţial în
parte.
Întrucât finalităţile educaţiei în perioada timpurie (de la naştere la 6/7 ani) vizează
dezvoltarea globală a copilului, obiectivele cadru şi de referinţă ale prezentului curriculum
sunt formulate pe domenii experienţiale ţinându-se cont de reperele stabilite de domeniile de
dezvoltare.
În acest sens, domeniile experienţiale devin instrumente de atingere a acestor
obiective şi, în acelaşi timp, instrumente de măsură pentru dezvoltarea copilului, în contextul
în care ele indică deprinderi, capacităţi, abilităţi, conţinuturi specifice domeniilor de
dezvoltare.
Domenii
experienţiale
Continutul domeniului experiential
Domeniul
limbă şi
comunicare –
DLC
Acoperă stăpânirea exprimării orale şi scrise, ca şi abilitatea de a
înţelege comunicarea verbală şi scrisă. Se apreciază că prin ascultare şi
exprimare în situaţii de grup, preşcolarii devin capabili să exploreze
experienţele altor persoane şi să-şi extindă astfel propriul repertoriu de
experienţe semnificative. Se urmăreşte ca aceştia să vorbească cu
încredere, clar şi fluent, utilizând modalităţi de exprimare adecvate
pentru diferite categorii de auditoriu.
Domeniul
ştiinţe – DŞ
Include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul
experienţelor practice cât şi înţelegerea naturii, ca fiind modificabilă de
fiinţele umane cu care se află în interacţiune
Domeniul
om şi
societate –
DOS
Include omul, modul lui de viaţă, relaţiile cu alţi oameni, relaţiile cu
mediul social, ca si modalităţile în care acţiunile umane influenţează
evenimentele. Domeniul are o extindere şi către contexte curriculare care
privesc tehnologia, în sensul abordării capacităţilor umane de a controla
evenimentele şi de a ordona mediul.
Domeniul
psihomotric –
DPM
Acoperă coordonarea şi controlul mişcărilor corporale, mobilitatea
generală şi rezistenţa fizică, abilităţile motorii şi de manipulare de fineţe,
ca şi elemente de cunoaştere, legate mai ales de anatomia si fiziologia
omului. Activităţile prin care preşcolarii pot fi puşi în contact cu acest
domeniu sunt activităţile care implică mişcare corporală, competiţii între

11. 11
Domenii
experienţiale
Continutul domeniului experiential
indivizi sau grupuri, având ca obiect abilităţi psihomotorii, ca şi
activităţile care pot avea drept rezultat o mai bună supleţe, forţă,
rezistenţă sau ţinuta.
Domeniul
estetic şi
creativ – DEC
Acoperă abilităţile de a răspunde emoţional şi intelectual la
experienţe perceptive, sensibilitatea faţă de diferitele niveluri de
manifestare a calităţii, aprecierea frumosului şi a adecvării la scop sau
utilizare.
OBIECTIVE CADRU
DOMENIUL LIMBĂ ŞI COMUNICARE
Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală, de înţelegere şi utilizare corectă a
semnificaţilor structurilor verbale orale.
Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical,
sintactic.
Dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral.
Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi transmite intenţii, gânduri, semnificaţii
mijlocite de limbajul scris.
DOMENIUL ŞTIINŢE
Dezvoltarea capacităţilor intelectuale prematematice.
Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi a utiliza numere, cifre, unităţi de măsură,
întrebuinţând un limbaj adecvat.
Dezvoltarea capacităţii de recunoaştere, denumire, construire şi utilizare a
formelor geometrice.
Stimularea curiozităţii privind explicarea şi înţelegerea lumii înconjurătoare.
Dezvoltarea capacităţii de rezolvare de situaţii problematice, prin achiziţia de strategii
adecvate.
Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător, precum

12. 12
şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia.
Dezvoltarea capacităţii de observare şi stabilire de relaţii cauzale, spaţiale ,
temporale.
Utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură şi din
mediul înconjurător.
Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului
înconjurător, în vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta.
DOMENIUL OM ŞI SOCIETATE
Cunoaşterea şi respectarea normelor de comportare în societate; educarea abilităţii
de a intra în relaţie cu ceilalţi.
Educarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter şi formarea unei atitudini
pozitive faţă de sine şi de ceilalţi.
Dezvoltarea comportamentelor de cooperare, prosociale, proactive (iniţiativă).
Dezvoltarea abilităţii de recunoaştere, acceptare şi respect al diversităţii.
Cunoaşterea unor elemente de istorie, geografie, religie care definesc portretul
spiritual al poporului român.
Formarea şi consolidarea unor abilităţi specifice nivelului de dezvoltare motrică.
Îmbogăţirea cunoştinţelor despre materiale şi caracteristicile lor, precum şi despre
tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple.
Formarea deprinderilor practic-gospodăreşti şi utilizarea vocabularului specific.
DOMENIUL ESTETIC ŞI CREATIV
Formarea deprinderilor de lucru pentru realizarea unor desene, picturi, modelaje.
Realizarea unor corespondenţe între diferite elemente de limbaj plastic şi forme,
obiecte din mediu înconjurător (natură, artă şi viaţa socială).
Stimularea expresivităţii şi a creativităţii prin desen, pictură, modelaj.
Formarea capacităţii de receptare a lumii sonore şi a muzicii.
Formarea capacităţilor de exprimare prin muzică.
Cunoaşterea marilor valori ale creaţiei muzicale naţionale şi universale.
DOMENIUL PSIHOMOTRIC
Formarea şi dezvoltarea deprinderilor motrice de bază şi utilitar aplicative.

13. 13
Stimularea calităţilor intelectuale, de voinţă şi afective în vederea aplicării
independente a deprinderilor însuşite.
Cunoaşterea deprinderilor igienico-sanitare pentru menţinerea stării de sănătate.
Cele 6 TEME ANUALE
Nr
crt.
Denumire
temă
Descrierea temei
1.
CINE SUNT/
SUNTEM?
O explorare a naturii umane, a convingerilor si valorilor
noastre, a corpului uman, a stării de sănătate proprii si a
familiilor noastre, a prietenilor, comunităţilor şi culturilor cu
care venim în contact (materială, fizică, sufletească, culturală şi
spirituală), a drepturilor şi a responsabilităţilor noastre, a ceea ce
înseamnă să fii om)
2.
CÂND, CUM
ŞI DE CE SE
INTÂMPLĂ?
O explorare a lumii fizice şi materiale, a universului apropiat
sau îndepărtat, a relaţiei cauză – efect, a fenomenelor naturale şi
a celor produse de om, a anotimpurilor, a domeniului ştiinţei şi
tehnologiei)
3.
CUM ESTE,
A FOST ŞI
VA FI AICI
PE
PĂMÂNT?
O explorare a Sistemului solar, a evoluţiei vieţii pe Pământ,
cu identificarea factorilor care întreţin viaţa, a problemelor lumii
contemporane: poluarea, încălzirea globală, suprapopularea etc.
O explorare a orientării noastre în spaţiu şi timp, a istoriilor
noastre personale, a istoriei şi geografiei din perspectivă locală şi
globală, a căminelor şi a călătoriilor noastre, a descoperirilor,
explorărilor, a contribuţiei indivizilor şi a civilizaţiilor la
evoluţia noastră)
4. CUM
PLANIFICA
M /
ORGANIZA
M O
ACTIVITAT
E?
O explorare a modalităţilor în care comunitatea / individul îşi
planifică şi organizează activităţile, precum şi a universului
produselor muncii şi, implicit, a drumului pe care acestea îl
parcurg.
O incursiune în lumea sistemelor şi a comunităţilor umane, a
fenomenelor de utilizare / neutilizare a forţei de munca şi a
impactului acestora asupra evoluţiei comunităţilor umane, în

14. 14
Nr
crt.
Denumire
temă
Descrierea temei
contextul formării unor capacităţi antreprenoriale)
5. CU CE SI
CUM
EXPRIMAM
CEEA CE
SIMŢIM?
O explorare a felurilor în care ne descoperim şi ne exprimăm
ideile, sentimentele, convingerile si valorile, îndeosebi prin
limbaj şi prin arte.
O incursiune în lumea patrimoniului cultural naţional şi
universal).
6. CE ŞI CUM
VREAU SĂ
FIU?
O explorare a drepturilor şi a responsabilităţilor noastre, a
gândurilor şi năzuinţelor noastre de dezvoltare personală.
O incursiune în universul muncii, a naturii şi a valorii sociale
a acesteia.
O incursiune în lumea meseriilor, a activităţii umane in
genere, în vederea descoperirii aptitudinilor şi abilităţilor proprii,
a propriei valori şi a încurajării stimei de sine).
Obiective operationale – reprezinta finalitati ce se urmareste a fi atinse la sfarsitul
unei activitati de invatare si descriu comportamentul pe care prescolarul/elevul trebuie sa il
detina la sfarsitul activitatii.. Sunt formulare de catre cadrul didactic pentru fiecare activitate
de invatare in parte, in concordanta cu obiectivele de referinta.
In formularea unui obiectiv operational trebuie sa respectam urmatorii pasi (dupa R.F.
Mager in Ezechil, Paisi – Lazarescu, 2011, p.89):
=>stabilirea verbului de actiune : sa + verb de actiune
(sa identifice, sa precizeze, sa enumere, sa defineasca, sa compare, sa descrie, sa clasifice,
sa deseneze, sa rezolve, sa demonstreze, sa aplice, sa recunoasca, sa scrie, sa aseze, sa
analizeze, sa ordoneze, sa rzeume, sa explice, sa compuna, sa argumenteze, sa creeze etc)
=>stabilirea conditiilor in care se realizeaza actiunea
=>formularea criteriilor de evaluare a comportamentului elevului
-prin specificarea unui nr. Inim de raspunsuri corecte;
-prin precizarea limitei maxime de timp;
-prin precizarea unor conditii estetice (frumos, ingrijit, lizibil, cursiv, ritmic
etc.)

15. 15
PLANUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Planul de învăţământ este un document oficial, obligatoriu in care sunt prevazute,
pentru fiecare an scolar, disciplinele de invatamant si numarul de ore aferent fiecarei
discipline.
Acest document are caracter reglator-strategic şi reflectă filosofia şi politica
educaţională a sistemului de învăţământ naţional.
Importanţa planului de învăţământ este demonstrată prin efectele sale asupra tuturor
celorlalte componente ale sistemului şi procesului de învăţământ
Intervalul
de vârstă
Categorii de activităţi de
învăţare
Nr.de
activităţi
/săptămân
ă
Nr.ore/tură,
din norma
cadrului didactic,
dedicate
categoriilor de
activităţi din
planul de
învăţământ
O
N
*
OP/
OS*
37 – 60 luni
(3,1 – 5 ani)
Activităţi pe domenii
experienţiale
7 + 7 2h x 5 zile =
10h
Jocuri si activităţi didactice
alese
1
0
+ 5 1,5h x 5 zile =
7,5h
Activităţi de dezvoltare
personală
5 + 10 1,5h x 5 zile =
7,5h
TOTAL 2
2
+ 22 25 h
61 – 72 luni
(5,1 - 6ani)
Activităţi pe domenii
experienţiale
1
0
+ 10 3h x 5 zile =
15h
Jocuri si activităţi didactice
alese
1
0
+ 5 1h x 5 zile =
5h
Activităţi de dezvoltare
personală
6 + 11 1h x 5 zile =
5h

16. 16
TOTAL 2
6
+ 26 25 h
Pentru grupele de vârstă cuprinse în intervalul 3-5 ani, categoriile de activităţi
desfăşurate cu copiii vor viza îndeosebi socializarea copilului (colaborare, cooperare,
negociere, luarea deciziilor în comun etc.) şi obţinerea treptată a unei autonomii
personale, iar pentru grupele de vârstă cuprinse în intervalul 5-7 ani, accentul se va deplasa
spre pregătirea pentru şcoală şi pentru viaţa socială a acestuia.
Numărul de activităţi zilnice desfăşurate cu copiii variază în funcţie de tipul de
program ales de părinţi (program normal – 5 ore sau program prelungit – 10 ore), iar
numărul de activităţi dintr-o săptămână variază în funcţie de nivelul de vârstă al copiilor
(respectiv: 3 - 5 ani şi 5 - 6/7 ani). Totodată, pentru nivelul 3 -5 ani, unde sunt numai 7
activităţi integrate sau pe discipline se recomandă alternarea activităţilor artistico-plastice şi
de educaţie muzicală sau a acestora cu activităţile practice.
PROGRAM ZILNIC
Pentru grupe cu program normal
Repere
orare
Jocuri şi
activităţi
didactice
alese
Activităţi pe
domenii
experienţiale
Activităţi de dezvoltare personală
8,00 –
9,00
Jocuri şi
activităţi
didactice
alese
- Rutină: Primirea copiilor (deprinderi
specifice)
9,00 –
11,30
Activităţi
pe domenii
experienţiale
Rutină: Întâlnirea de dimineaţă (15 minute)
Rutină şi tranziţie: Ne pregătim pentru
activităţi (deprinderi de igienă individuală şi
colectivă, deprinderi de ordine şi disciplină,
deprinderi de autoservire)

17. 17
Rutină: Gustarea (deprinderi specifice)
11,30 –
13,00 Jocuri şi
activităţi
didactice
alese
- Activitate opţională (singura de acest tip la
nivelul I şi ambele –în zile diferite - la nivel II)
Rutină şi tranziţie: În aer liber! (deprinderi
de igienă individuală şi colectivă, deprinderi de
ordine şi disciplină, deprinderi de autoservire)
13,00 - - Rutină: Plecarea acasă (deprinderi
specifice)

18. 18
CATEGORII DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE SPECIFICE
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREŞCOLAR
Sintagma activitate de învăţare are o dublă semnificaţie:
➢ în sens larg denumeşte orice tip de activitate în care copilul se află într-o
situaţie de învăţare. În acest caz, activităţile de învăţare cuprind jocuri şi activităţi
alese, activităţi de învăţare propriu-zise, activităţi opţionale şi extinderi, activităţi
recreative şi de relaxare, activităţi de dezvoltare a aptitudinilor individuale şi activităţi
recuperatorii.
➢ în sens restrâns înlocuieşte termenul de activităţi comune (activităţi
obligatorii). Nu se mai numesc comune deoarece nu mai au un caracter exclusiv
frontal, educatoarea putând desfăşura activitatea şi cu grupuri mici de copii. Aceste
activităţi de învăţare se desfăşoară pe baza unui demers didactic riguros, ceea ce
solicită atenţia şi capacitatea de concentrare a copiilor. Durata acestor activităţi nu
poate depăşi anumite limite (maximum 15 – 20 minute la grupa mică, 20 – 25 minute
la grupa mare şi 30 – 45 minute la grupa pregătitoare).
Nr.
crt.
Categorii de activităţi de învăţare Abrevieri
1 Activităţi de învăţare
- activităţi integrate;
- activităţi monodisciplinare.
ADE
2
Jocuri şi activităţi didactice alese ALA
3
Activităţi de dezvoltare personală ADP
Tipuri de activităţi didactice de învăţare
(după sarcina didactică)
Tipul de activitate
didactică
Atribute
Activitate didactică
de predare –
➢ secvenţele didactice în care educatoarea
comunică noi cunoştinţe deţin ponderea cea

19. 19
învăţare de noi
cunoştinţe
mai mare în activitate comparativ cu celelalte
secvenţe;
➢ copiii îşi însuşesc cunoştinţe noi;
➢ se formează şi se dezvoltă capacităţi
instrumental - operaţionale, comportamente
noi;
Activitate didactică
de formare a
deprinderilor şi
priceperilor
intelectuale /
practice
➢ secvenţele didactice de activitate
independentă a copiilor are ponderea cea mai
mare comparativ cu celelalte secvenţe;
➢ educatoarea are rolul de a preciza
temele, de a descrie şi explica etapele şi de a
demonstra modelul de realizare a activităţii;
Activitate didactică
de consolidare a
cunoştinţelor şi
deprinderilor
➢ sarcina didactică dominantă este fixarea
/ consolidarea, aprofundarea şi aplicarea
cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite
anterior, prin repetarea şi sistematizarea lor
pe baza activităţii independente a elevilor;
➢ scopul este atât lărgirea ariei de
cunoştinţe cât şi aprofundarea şi fixarea
cunoştinţelor, deprinderilor şi priceperilor
precum şi acoperirea lacunelor, corectarea
confuziile şi neînţelegerile prin explicaţii
suplimentare;
Activitate didactică
de recapitulare şi
sistematizare a
cunoştinţelor,
deprinderilor şi
priceperilor
➢ sarcina didactică o reprezintă, pe lângă
consolidarea cunoştinţelor, deprinderilor şi
priceperilor şi ordonarea, sistematizarea,
completarea şi transferul conţinuturilor
cuprinse în mai multe activităţi anterioare
(sunt numite activităţi de sinteză sau
activităţi finale);
➢ se realizează printr-o abordare
interdisciplinară şi transdisciplinară care va
favoriza coerenţa conţinuturilor;

20. 20
Activitate didactică
de evaluare a
cunoştinţelor,
deprinderilor şi
priceperilor
➢ sarcina didactică oferă posibilitatea
realizării unui feed-back constând în
identificarea măsurii în care au fost realizate
obiectivele propuse;
➢ oferă posibilitatea identificării
modificărilor produse la nivelul
cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor;
1. Activităţi pe domenii experienţiale – ADE
➢ Activităţi didactice pe discipline de învăţământ
Domenii experienţiale Activităţi de învăţare
Domeniul limbă şi comunicare
– DLC
Activităţi de educarea limbajului
Domeniul ştiinţe – DŞ Activităţi matematice
Activităţi de cunoaşterea mediului
Domeniul om şi societate –
DOS
Activităţi de educaţie pentru societate
Activităţi practice
Domeniul psihomotric – DPM
Activităţi de educaţie fizică
Domeniul estetic şi creativ –
DEC
Activităţi de educaţie muzicală
Activităţi artistico – plastice
Categorii de activităţi didactice pe domenii experienţiale
Nr.
crt.
Discipline de
învăţământ
Categorii de activităţii didactice
/ Varianta de realizare
1 Activităţi de educarea
limbajului
➢ Povestirea;
➢ Lectura educatoarei;
➢ Jocul didactic;
➢ Jocul – exerciţiu;
➢ Convorbirea;
➢ Memorizarea;
➢ Lectura după imagini;

21. 21
2. Activităţi matematice ➢ Activităţi pe bază de
exerciţii;
➢ Jocul didactic;
➢ Jocul logico – matematic.
3. Activităţi de cunoaşterea
mediului
➢ Observare;
➢ Lectura după imagini;
➢ Lectura educatoarei;
➢ Convorbire;
➢ Joc didactic.
4 Activităţi de educaţie
pentru societate
➢ Povestire;
➢ Lectura după imagini;
➢ Memorizare;
➢ Joc didactic;
➢ Joc de rol.
5. Activităţi practice ➢ Activităţi pe bază de
exerciţii.
6 Activităţi de educaţie
fizică
➢ Activităţi pe bază de
exerciţii;
➢ Joc de mişcare;
7 Activităţi de educaţie
muzicală
➢ Activităţi pe bază de
exerciţii;
➢ Joc muzical;
➢ Joc cu cântec şi mişcare;
➢ Audiţii;
8 Activităţi artistico –
plastice
➢ Desen;
➢ Pictură;
➢ Modelaj.
➢ Activităţi integrate

22. 22
• sunt activităţi de învăţare care fac să interrelaţioneze diverse elemente pentru a
constitui un tot armonios, de nivel superior, pentru a aduce părţi separate într-un întreg
unitar, funcţional, armonios;
• la nivel curricular integrarea presupune eliminarea barierelor dintre obiectele
de studiu prin punerea în relaţie a acestora (cu scopul de a evita izolarea lor
tradiţională) şi stabilirea de relaţii de convergenţă între cunoştinţele, capacităţile,
competenţele, atitudinile, valorile ce aparţin unei discipline şcolare distincte;
• pornind de la experienţa de viaţă şi de la cunoştinţele anterioare însuşite din
diferite domenii ale cunoaşterii copiii / elevii au posibilitatea prin rezolvarea de
„probleme” cu care să confruntă să interpreteze, să reflecteze asupra conţinuturile
învăţării;
• integrarea se poate realiza la nivel multi / pluridisciplinar (o temă care aparţine
unui domeniu este supusă analizei din perspectiva mai multor discipline, aceastea
ramânând independente însă unele în raport cu altele, fiecare obiecte de studiu
contribuind, în funcţie de specificul propriu, la clarificarea temei investigate), la nivel
interdisciplinar (presupune ignorarea limitelor stricte ale obiectelor de studiu axându-
se pe teme comune diferitelor discipline şi prin centrarea pe obiective de învăţare care
vizează formarea şi dezvoltarea competenţelor cheie – învăţarea pe tot parcursul vieţii,
gândirea critică, comunicativitate, lucrul în echipă, cetăţenie responsabilă,
ocupabilitate) şi la nivel transdisciplinar (presupune dezvoltarea personală, integrală a
copiilor / elevilor, centrarea pe viaţa reală, pe problemele semnificative, aşa cum apar
ele în context cotidian, renunţarea completă la limitele disciplinelor de studiu, pornind
de la nevoile, interesele şi caracteristicile individuale ale copiilor / elevilor, furnizând
metode şi tehnici de muncă intelectuală şi ajutându-l „să-şi organizeze fiecare dintre
demersurile sale în situaţii diverse” (Ciolian, 2008);
• indiferent de nivelul de integrare la care se situează o anumită activitate de
învăţare proiectarea tematică furnizează contexte de organizare progresivă a
activităţilor în funcţie de dezvoltarea copiilor, de interesele acestora şi de gradul de
cunoaştere a temei propuse; proiectele tematice presupun abordarea realităţii printr-un
demers globalizat, holistic în care graniţele dintre categoriile şi tipurile de activităţi
dispar, se topesc într-un demers unitar, în cadrul căruia tema poate fi investigată cu
mijloacele diferitelor ştiinţe;

23. 23
• la nivelul curriculumului preşcolar integrarea poate îngloba toate activităţile
care se desfăşoară pe parcursul unei zile, activităţile liber alese (ALA) şi activităţile pe
domenii experienţiale (ADE) dintr-o zi, activităţile pe domenii experienţiale (ADE)
dintr-o zi sau activitatea de bază este o anumită activitate didactică dintr-un domeniu
experienţial (ADE) în care sunt înglobate elemente din mai multe domenii
experienţiale (DE), indiferent de programul zilei.
2. Jocuri şi activităţi didactice alese - ALA
➢ se desfăşoară pe zone (sectoare, centre, arii de stimulare);
• Biblioteca; Colţul căsuţei / Joc de rol; Construcţii; Jocuri de manipulare;
Ştiinţă; Arte; Informatică; Nisip şi apă etc.
➢ au ca sarcină didactică atât socializarea progresivă a copilului cât şi
cunoaşterea de către acesta a lumii fizice şi a mediului social şi cultural, a limbajului
matematic, a comunicării orale şi scrise;
➢ se desfăşoară în grupuri mici, în perechi sau chiar individual, fie în etapa I
(dimineaţa, înainte de începerea activităţilor pe discipline sau a activităţilor integrate),
fie în etapa a III – a (în intervalul de timp de după activităţile de învăţare pe domnii
experienţiale), fie în etapa a IV- a (în cazul programului prelungit în etapa de după
relaxare);
➢ în unele cazuri ele pot să facă parte din activităţile integrate.
Organizarea şi amenajarea spaţiului educaţional şi rolul ariilor de stimulare
Spaţiul amenajat pe arii de stimulare ajută copiii să-şi dezvolte personalitatea prin
faptul că le lasă posibilitatea de a alege singuri unde, cu ce, cu cine şi cât se joacă, îşi asumă
responsabilităţi pentru alegerile făcute, percep activităţile ca fiind reuşite deoarece sunt
potrivite nivelului lor de dezvoltare şi nu vor resimţi o frustrare ca urmare a faptului că sunt
constrânşi să participe la activităţi care sunt fie prea dificile, fie prea uşoare. Alegând singuri
şi asumându-şi responsabilitatea deciziei, copiii devin independenţi, capabili să se descurce
singuri, încrezători în propriile forţe ceea ce duce la formarea unei imagini de sine pozitive.
Ce sunt ariile/centrele/zonele de interes/de stimulare?
Ariile sunt spaţii educative care stimulează dezvoltarea copiilor prin propunerile de joc
pe care le oferă acestora. Este important ca ariile să fie aranjate astfel încât să exprime ordine
şi siguranţă pentru copil. Ordinea este un element de bază dar care nu trebuie exagerat.
Aşadar, jocurile şi jucăriile trebuie să fie ordonate dar accesibile copiilor care vor învăţa să le

24. 24
aranjeze la locul lor după ce le-au folosit. De asemenea, un joc început nu se întrerupe iar o
construcţie neterminată nu se descompune, pentru că valoarea produsului propriu este mai
importantă pentru copii decât ordinea în sine.
Ariile sunt o altă amenajare a spaţiului, prin împărţirea lui în spaţii diferite, cu scopuri
de cunoaştere şi dezvoltare experienţială a copilului, o altă aşezare a jocurilor şi jucăriilor în
sală, o altă antrenare în joc şi activitate a copiilor după reguli în care se stimulează motivaţia
internă şi respectul de sine.
Tipuri de centre/arii/sectoare
=>Construcţii cu cuburi (un covor şi un raft în care sunt aşezate cuburi de diferite mărimi
şi forme).
Este o zonă consacrată cuburilor mari, cu ajutorul cărora copilul poate realiza diferite
construcţii pe covor, implicând imaginaţia şi spiritul său creator, exersând mişcările largi
şi cele fine.
=>Joc de rol/imaginaţie/aria casei (o casă mică din carton sau lemn, cu obiecte de
mărimea copiilor, ustensile şi mobilier, truse diferite pentru dramatizare, costume, măşti
etc.).
Este locul în care copiii desfăşoară activităţi casnice şi exersează diferite roluri sociale.
Îşi dezvoltă deprinderi de cooperare, de comunicare, de limbaj, de manipulare a obiectelor
de uz casnic, îşi exersează imaginaţia, învaţă să se exprime artistic.
=>Zona senzorială/nisip şi apă (un vas mare cu nisip şi un lighean cu apă, diferite forme
cu care se pot juca).
Este zona care stimulează fantezia şi imaginaţia copilului. Acesta îşi dezvoltă
capacitatea tactil – kinestezică, îşi dezvoltă musculatura şi îşi îmbunătăţeşte coordonarea
senzorio - motorie.
=>Joc de masă (măsuţă şi raft în care se găsesc jucării mici şi jocuri de masă). Este o
zonă în care copilul capătă achiziţii în toate domeniile: cognitiv, socio – afectiv, fizic.
=>Biblioteca/zona liniştită/colţul cărţii şi al poveştii (rafturi cu cărţi, caiete,
instrumente de scris, imagini pe teme diferite, măsuţă).
Această zonă are două mari roluri în grădiniţă:

25. 25
- Să apropie copilul de carte şi de simbolurile limbajului;
- Să ajute copilul să se echilibreze, să se odihnească în anumite momente.
În acest sector, copiii fac cunoştinţă în mod organizat cu cartea şi cuvântul. Ei învaţă
ce reprezintă ea, care este valoarea ei şi cum trebuie să o folosească. Cu cât copiii se vor
apropia mai repede şi mai adecvat de cuvântul scris din cărţi, vor reuşi să descifreze mai
repede scrisul şi cititul în perioada şcolară.
=>Arte plastice (acuarele, guaşe, tempera, hârtie albă şi colorată, lipici, aţă, măsuţă şi raft în
care sunt aşezate în ordine toate materialele).
În această zonă copiii realizează activităţi de desen, dactilopictură, activităţi practice,
colaje. Este o zonă liniştită, simplă, care trezeşte imaginaţia şi spiritul creator al copilului.
=>Ştiinţa/colţul naturii vii (plante, mici animale de casă, acvariu cu peştişori, seminţe, vase
pentru experienţe, etc.). Aici este locul unde copiii îşi asumă diferite responsabilităţi,
realizează mici experienţe sub îndrumarea educatoarei, fac diferite observaţii.
Pentru o bună desfăşurare a activităţilor în cadrul ariilor de stimulare, educatoarea
împreună cu copiii stabilesc la începutul anului, atunci când sunt prezentate centrele şi
materialele corespunzătoare, nişte reguli care trebuie respectate de către copii.
Jocuri şi activităţi didactice alese
Nr.
crt.
ZONA
(sector, centru,
arie de stimulare)
Jocuri şi activităţi didactice alese
1 Biblioteca Lectură după imagini;
Repovestire;
Povestire creată de copii;
Audiţie (poveşti, cântece etc.);
Jocuri didactice de identificare a literelor şi cifrelor;
Exerciţii grafice;
Jocuri concurs;etc.
2 Ştiinţă Jocuri senzoriale (Spune ce ai gustat etc.)
Jocuri intelectuale; jocuri logico – matematice;

26. 26
Convorbiri libere problematizante (Dacă astăzi ninge;
dacă faci focul, etc.);
Observarea unor experimente simple (evaporarea,
topirea, amestecarea etc.)
3 Construcţii Jocuri de construcţie ( Mozaic, Lego, Vitocomb,
Rotodisc etc.)
4 Jocuri de
manipulare
(jocuri de masă)
Puzzle, Lego, Domino, jocuri cu imagini, jocuri cu
materiale a căror utilizare contribuie la formarea
deprinderilor practice – de îmbinare, triere, clasificare,
punere în corespondenţă – precum şi la dezvoltarea
percepţiilor de culoare, mărime, formă etc.
5 Artă Pictură sau desen din imaginaţie;
Modelaj;
Audiţii muzicale;
Vizionări filme pentru copii, desene animate,
spectacole pentru copii etc.
Dactilopictură;
Jocuri ritmico – melodice de mişcare;Colaje;
Confecţionarea unor lucrări din hârtie, materiale din
natură, materiale textile etc.
6 Nisip şi apă Construcţii din nisip umed şi apă;
7 Jocuri de rol La magazin, la şcoală, În vacanţă, De-a poştaşul,
Dramatizări, etc.
3. Activităţi de dezvoltare personală – ADP
➢ Rutinele – sunt activităţi care se repetă zilnic, la intervale
aproximativ stabilite, cu aproape aceleaşi conţinuturi (sosirea copilului în grădiniţă;
întâlnirea de dimineaţă; micul dejun; igiena; masa de prânz; somnul, periada de relaxare
de după – amiază; gustările; plecarea); întâlnirea de dimineaţă vizează: autocunoaşterea,
dezvoltarea abilităţilor de comunicare, managementul învăţării prin joc, dezvoltarea
empatiei, luarea deciziilor, medierea conflictelor);
➢ Tranziţiile – marchează trecerea de la o activitate de învăţare la
alta prin activităţi desfăşurate în mers ritmat, a unei activităţ desfăşurate pe muzică sau în

27. 27
ritmul unor recitări, a unor frământări de limbă, a unor jocuri cu text şi cântec cunoscute
de copii;
➢ Activităţi opţionale – sunt alese de părinţi din oferta educaţională
prezentată de unitatea de învăţământ la începutul anului şcolar;
− pot fi desfăşurate de către educatoare sau de un profesor specialist în
colaborare cu educatoarea;
− pentru grupa de vârstă 3 – 5 ani se poate desfăşura cel mult un opţional
pe săptamână, iar pentru grupa de vârstă 5 – 7 ani cel mult două opţionale;
4.Activităţi recuperatorii pe domenii de învăţare, activităţi recreative, activităţi de
cultivare şi dezvoltare a înclinaţiilor
- sunt activităţi de învăţare care respectă ritmul propriu de
învăţare al copilului şi aptitudinile acestora;
- ele sunt corelate cu tema săptamânii / tema proiectului şi cu
celelalte activităţi din programul zilei.
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE LA GRADINIȚĂ
Activităţile extracurriculare îşi au importanţa lor în activitatea educaţională. Din
ce în ce mai multe sisteme educaţionale le adoptă şi le recunosc meritele în îmbunătăţirea
performanţei copiilor la şcoală. S-a observat faptul că activitatea de învăţare dă rezultate mult
mai bune dacă este îmbinată şi cu câteva momente de distracţie şi detensionare.
Educaţia extracurrriculară îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea
personalităţii preşcolarilor. În grădiniţa contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în
care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care
reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are
misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât
mai uşoară integrare socială.
Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare
cu cele extracurriculare, iar parteneriatul educaţional, ca set de intervenţie complementară,
apare ca o necesitate.

28. 28
Activităţile extracurriculare organizate de grădiniţa au conţinut cultural, artistic,
spiritual, ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau sunt simple activităţi de joc sau de participare
la viaţa şi activitatea comunităţii locale.
Activităţile extracurriculare de masă reprezintă activităţi care cuprind aproape
întreaga masă a copiilor dintr-o grupă, mai multe grupe, sau chiar grupe de copii din mai
multe grădiniţe . Aceste activităţi le oferă destindere, recreere, voie bună, satisfacţiile
atmosferei de grup, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmări şi recunoaştere a
aptitudinilor. Aceste activităţi au caracter ocazional şi iau forme foarte variate.
- sărbătorirea zilei de naştere a unui copil la care participă colegi din toată grădiniţa;
- aniversarea zilei de naştere a unor copii care au frecventat grădiniţa şi acum sunt la
şcoala primară;
- vizionarea în grup a unor spectacole la teatrul de păpuşi;
- vizitarea centrului de plasament;
- excursii;
- plimbări în parc;
- vizită la diferite muzee.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor
despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă,
cultură. Prin excursii, copiii cunosc locul natal în care au trăit, muncit şi luptat înaintaşii lor
învăţând astfel să-şi iubească ţara, cu trecutul şi prezentul ei. Prin excursii copiii pot cunoaşte
realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă scriitori şi
artişti.
Serbările reprezintă un necesar izvor de satisfacţie, bucurii, creează buna
dispoziţie.
Serbările pot lua forme variate, de la solemna evocare istorică la un vesel carnaval. La
pregătirea şi realizarea serbărilor, copiii participă cu însufleţire şi dăruire, din dorinţa de a
oferi spectatorilor momente de ţinută estetică, distracţie, satisfacţie, făcându-le viaţa mai
frumoasă, mai plină de sens.
-Ziua mamei, Ziua copilului, Sfârşit de an.
- Serbări cu caracter istoric, cultural, comemorativ si religios: Ziua recoltei, Sf.
Nicolae, Crăciun, Paşti, 1 Decembrie, 24 Ianuarie, Ziua lui Eminescu, Ziua Europei,
Carnaval;
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinaţiilor artistice ale copiilor
contribuind la dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor.

29. 29
Vizionările şi spectacolele constituie o altă formă de activitate extracurriculară în
grădiniţe, prin care copilul face cunoştinţă cu lumea minunată a artei.
Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de
spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursa inepuizabilă de
impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului.
Vizionarea unor filme, diafilme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor TV,
poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi timp un punct de plecare în
organizarea unor acţiuni interesante. De exemplu: vizionarea emisiunilor musicale, de teatru
de copii, distractive sau sportive, urmată de discuţii pregătite în prealabil, pe lângă faptul că
realizează completarea unor aspecte educative, stimulează şi orientează copiii spre unele
domenii de activitate: muzică, sport, poezie, picture, etc.
La copilul de vârstă preşcolară este strâns legată de activităţile desfăşurate în
grădiniţă şi în afara ei sub forma jocului, a învăţăturii şi a muncii. Tocmai de aceea, o mare
grijă trebuie acordată particularităţilor de vârstă şi individuale ale copilului.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de
învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi
plăcută a timpului lor liber.
Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism,
cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.
Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii
variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din
sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase.
În concluzie putem spune că activitatea extracurriculară e o componentă
educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde
atenţie,adoptând el în primul rând o atitudine creatoare,atât în modul de realizare al
activităţii,cât şi în relaţiile cu copii ,asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită
stimularea creativă a copiilor.
2. Proiectarea didactică – specificul proiectării didactice în grădiniţă: lectura personalizată
a programelor, planificare calendaristică, proiectare secvenţială, proiect de activitate
didactică, tema, scop, obiective operaţionale, evenimente didactice, activităţi de învăţare,
teme anuale de studiu, teme independente, proiecte tematice;
Conceptul de proiectare didactica.
Proiectarea didactică reprezintă ansamblul operaţiilor de anticipare a

30. 30
obiectivelor, conţinuturilor, strategiilor didactice de predare - învăţare şi evaluare, precum şi a
relaţiilor dintre acestea (Bocoş, Jucan, 2007, p. 112).
Niveluri ale proiectării procesului de învăţământ
Proiectarea didactică reprezintă fixarea mentală a paşilor ce vor fi parcurşi în
realizarea procesului instructiv – educativ.
In functie de orizontul de timp luat ca referinta, distingem doua tipuri
fundamentale de proiectare pedagogica:
Proiectarea globală:
- se realizează pe o perioadă mare de timp (an de studiu, ciclu
curricular).
- presupune elaborarea planurilor de învăţământ şi a programelor şcolare.
Proiectarea eşalonată:
Este activitatea de anticipare a etapelor predării şi a acţiunilor concrete de realizare a
acesteia, realizată de către fiecare educator prin raportare la patru planuri temporale:
➢ anul şcolar;
➢ semestrul şcolar;
➢ sistem de activităţi;
➢ activitate şcolară.
În învăţământul preşcolar, proiectarea demersului didactic se realizează prin
următoarele acţiuni:
➢ proiectarea activităţii anuale (întocmirea planificării
calendaristice anuale);
➢ proiectarea activităţii semestriale (întocmirea planificării
calendaristice semestriale);
➢ proiectarea conţinuturilor săptămânale (întocmirea
planificării săptămânale a proiectului tematic sau tema
săptămânii);
➢ proiectarea unei activităţi didactice (întocmirea proiectului
de activitate didactică);
În acţiunea de proiectare trebuie să se aibă în vedere trei cadre de referinţă:
1. activitatea anterioară momentului în care este anticipat un anumit demers didactic
(diagnoză)

31. 31
2. situaţia prezentă care presupune cunoaşterea condiţiilor în care se va desfăşura activitatea
(resurse, restricţii, potenţialul de învăţare al elevilor, a gradul în care ei stăpânesc
cunoştinţele şi capacităţile)
3. activitatea viitoare şi rezultatele spre care aceasta tinde, prin raportare la programele
şcolare şi alte acte normative.
Conceptul de proiectare didactica s-a impus datorita preocuparii de a conferi activitatii
instructiv-educative rigurozitate stiintifica si metodica si datorita aparitiei in didactica
moderna a unor orientari si tendinte, cum ar fi:
-pedagogia anticipativa si prospectiva
-pedagogia obiectivelor
-sistemul principiilor didactice generale a1 sistemul principiilor didactice specifice
disciplinelor de studiu
-organizarea instructiei si educatiei in functie de achizitiile din teoria invatarii
-elaborarea planurilor calendaristice, a sistemelor de lectii, a planurilor tematice, a
proiectelor de activitate didactica
-aplicarea unor metode didactice moderne si eficiente (de exemplu instruirea asistata de
calculator)
-elaborarea unor instrumente obiective pentru evaluarea randamentului scolar al elevilor.
Avand in vedere cele de mai sus, se poate afirma ca proiectarea activitatii didactice
constituie premisa si conditia necesara pentru realizarea unui
demers didactic eficient.
Proiectarea activitatii didactice este determinata de cerinta cresterii calitatii si eficientei
instruirii. Orice activitate trebuie sa fie eficienta si este cu atat mai eficienta cu cat este
proiectata mai bine. Proiectarea activitatii didactice reprezinta un ansamblu de procese si
operatii de anticipare a acesteia. I se asigura un caracter sistematic, rational .
- procesul deliberativ de fixare mentala a pasilor ce vor fi parcursi in realizarea
instructiei si educatiei;
- un demers de anticipare a obiectivelor continuturilor, metodelor si mijloacele de
invatare, a instrumentelor de evaluare si a relatiilor ce se stabilesc intre toate aceste
elemente.
In conducerea desfasurarii activitatilor instructiv-educative, profesorul exercita mai multe
functii:
=>orientarea si planificarea activitatilor instructiv-educative:

32. 32
-se incepe cu studiul resurselor umane, materiale, al programelor scolare si al
mijloacelor de invatamant;
-precizarea obiectivelor si a continuturilor;
-se aleg apoi strategiile didactice, metodele, mijloacele de invatare, formele de activitate cu
elevii si instrumentele de evaluare.
=>conceperea si desfasurarea metodica a lectiilor in concordanta cu obiectivele vizate;
dirijarea proceselor de predare-invatare:
dirijarea directa a proceselor de predare se obtine folosind metodelor de comunicare
expozitive si interogative;
dirijarea indirecta presupune folosirea partiala a metodelor interogative si, pe scara
larga, a metodelor activ–participative (euristice);
dirijarea euristica dezvolta la elevi creativitatea si ii ajuta sa redescopere noi adevaruri prin
efort propriu de gandire.
=>reglarea procesului de invatarea pe baza de feed-back:
feed-back-ul are functia de control, de reglare si autoreglare;
profesorul poate regla din mers predarea si invatarea; profesorul poate sa ia microdecizii in
scopul optimizarii procesului predare-invatare mergand pana la o reproiectarea a instruirii.
=>controlul si evaluarea activitatilor de invatarea a elevilor:
•prin metode de control si evaluare.
=> optimizarea, ameliorarea si inovarea procesului de predare-invatare-evaluare;
optimizarea se realizeaza prin:
precizarea obiectivelor pedagogice;
structurarea logica a continutului;
adecvarea continutului la nivelul de intelegere al elevilor;
folosirea mijloacelor moderne de invatamant;
folosirea metodelor activ–participative;
eficacitatea procesului de invatamant creste atunci cand profesorul comunica elevilor
obiectivele operatiunilor (competitii specifice), ii motiveaza, ii determina sa participe
activ la lectie;
inovarea se obtine prin propunerea de noi mijloace si metode de invatamant, de noi
programe si materiale scolare.
=>evaluarea si autoevaluarea activitatilor instructiv–educative:
evaluarea este realizata prin asistenta la ore, rapoarte de activitate, situatii statistice
privind rezultatele la invatatura.

33. 33
Componentele proiectarii activitatii didactice sunt:
1.stabilirea obiectivelor activitatii
2.determinarea continutului activitatilor
3.stabilirea strategiilor de predare–invatare in vederea realizarii obiectivelor precizate
4.evaluarea rezultatelor obtinute .
Cerinte didactice :
-proiectarea priveste intreaga activitate instructiv educativa, indiferent de amploarea
ei, de cadrul de desfasurare
-proiectarea trebuie sa fie o activitatea continua, permanenta care premerge demersul
instructiv educativ, trebuie urmarite adoptarea unor decizii anticipative si stabilirea unui
algoritm pe care trebuie sa il urmeze proiectarea
-proiectarea presupune raportarea actiunilor la trei cadre de referinta :
a) activitatea anterioara momentului in care este anticipat un anumit demers
b)situatia existenta (cunoasterea conditiilor in care se va desfasura activitatea, a
resurselor a mijloacelor disponibile)
c) stabilirea modului de organizare si desfasurare a activitatilor viitoare si predictia
rezultatelor ce urmeaza a fi obtinute.
Etapele proiectarii didactice
Etapele principale ale activitatii de proiectare a activitatilor didactice sunt:
-incadrarea lectiei sau a activitatii didactice in sistemul de lectii sau in planul tematic
-stabilirea obiectivelor operationale
-prelucrarea si structurarea continutului stiintific
-elaborarea strategiei didactice
-stabilirea structurii procesuale a lectiei/activitatii didactice
-cunoasterea si evaluarea randamentului scolar:
-stabilirea modalitatilor de control si evaluare folosite de profesor
-stabilirea modalitatilor de autocontrol si autoevaluare folosite de elevi
Activitatea didactica are in fond un caracter procesual, ea se desfasoara in etape,
secvente logic articulate. Rezulta ca stabilirea de obiective concrete urmeaza sa se
suprapuna pe secvente de lectie/activitate. Profesorul trebuie sa-si puna urmatoarele
intrebari:

34. 34
Ce voi face?
Cu ce voi face?
Cum voi face?
Cum voi sti daca ceaa ce trebuie dacut a fost facut?
Raspunsurile la cele patru intrbari vor continua etapele
proiectarii didactice: Ce voi face?
- vizeaza obiectivele, care trebuie sa fie fixate si realizate;
- obiectivele stabilite ce va sti si ce va sti sa faca elevul dupa lectie; obiectivele trebuie
formulate explicit prin utilizarea unor „verbe de actiune‖.
Cu ce voi face?
-stabilirea resurselor educationale (delimitarea continutului invatarii, a resurselor
psihologice, a resurselor materiale);
-un profesor este cu atat mai bine cu cat reuseste sa-l invete pe elev exact ceea ce poate
elevul si are realmente nevoie; orice copil poate fi invatat ceva, cu conditia alegerii celor
mai potrivite metode si mijloace de educatie.
Cum voi face?
-vizeaza conturarea strategiilor didactice optime. Imaginatia pedagogica a cadrului didactic
este cea care prezideaza aleferea si combinarea, mai mult sau mai putin fericite, a metodelor,
materialelor si mijloacelor folosite in invatamant. Profesorul trebuie sa stabileasca scenariul
didactic.
Cum voi sti daca ceea ce trebuie facut a fost facut?
-vizeaza stabilirea tehnicilor de evaluare a rezultatelor invatarii;
-o activitate didactica este cu atat mai eficienta cu cat obiectivele ei au fost realizate intr-un
timp cat mai scurt, cu cheltuieli minime de resurse materiale, cu mai putina oboseala si cu
mai multa placere pentru efortul depus.
Pornind de la cerintele invatarii se impune a gandi activitatea de proiectare in termeni de
situatii problema, ceea ce tine atat de insusirea unor tehnici de lucru, cat si de experienta si
imaginatia pedagogica a profesorului.
Cristea distinge modelul modern sau curricular al proiectarii pedagogice de vechiul
model, traditional sau didacticist, si sugereaza o analiza comparativa in functie de
urmatoarele aspecte:
Modelul didacticist al proiectarii pedagogice :

35. 35
-este centrat pe continuturi, indeosebi pe actiuni specifice procesului de
predare;continuturile isi subordoneaza obiectivele, metodologia si evaluarea didactica
intr-o logica a invatamantului informativ";
-relatiile dintre elementele activitatii didactice sunt intamplatoare, nediferentiate si
nedefinite pedagogic, stabilindu-se mai ales sub presiunea continutului si sarcinilor
de predare;
-intretine dezechilibre in formarea formatorilor - initiala si continua intre pregatirea de
specialitate si pregatirea psihopedagogica.
Modelul curricular al proiectarii pedagogice :
-este centrat pe obiective si propune actiuni didactice specifice procesului complex de
predare-invatare-evaluare;
-punctul de plecare il constituie obiectivele stabilite pentru elev in spiritul unui invatamant
formativ, bazat pe valorificarea potentialului de (auto)instruire-(auto)educatie al fiecarui
elev/student;
-intre toate elementele activitatii didactice (obiective - continut - metodologie -evaluare) se
stabilesc raporturi de interdependenta, determinate de rolul central al obiectivelor
pedagogice;
-asigura echilibrul dintre pregatirea de specialitate a formatorilor (conceputa
interdisciplinar, cu o disciplina ,,principala" si cel putin una ,,secundara") si pregatirea
psihopedagogica.
Documentele curriculare
Continutul procesului educativ se organizeaza si planifica prin documente scolare ce au rolul
de a-i imprima un caracter obiectiv, coerent si unitar , mai ales în conditiile în care pe lânga
învatamântul public functioneaza o varietate de scoli particulare. Spunem astfel ca procesul
de învatamânt si continuturile educationale se obiectiveaza prin documente scolare sau
documente (produse) curriculare.
Exista mai multe tipuri de asemenea produse, dupa importanta lor:
-documente primare (planul de învatamânt si programele scolare);
-documente secundare (manuale si metodicile speciale);
-documente tertiare (orare, planificari calendaristice, proiecte pedagogice
a) Planificarea calendaristică

36. 36
Oferă o perspectivă mai îndelungată asupra predării, asigurând parcurgerea ritmică a
materiei prevăzute de programa şcolară. Realizarea planificării presupune o viziune de
ansamblu asupra tipului de activitate/obiectului de studiu, cunoaşterea temeinică a
conţinuturilor şi a obiectivelor de referinţă.
1. Ce este proiectarea anuală?
Este o proiectare eşalonată, reprezentând perspectiva întregului în ce priveşte
predarea/învăţarea disciplinelor/categoriilor de activităţi şi presupune asigurarea unei corelaţii
optime între planul-cadru de învăţământ şi programa şcolară.
Se materializează în planificarea proiectelor tematice pentru cele 6 teme anuale de studiu
şi a conţinuturilor ce vor fi asociate acestora. La nivelul 3-5 ani se pot atinge minimum 4
teme anuale, deci minimum 4 proiecte tematice. Numărul maxim de proiecte tematice poate
fi de 7 cu o durată de maximum 5 săptămâni/proiect, sau un număr mai mare de proiecte
tematice de mai mică amploare, variind între 1-3 săptămâni. Pot exista şi săptămâni în care
copiii nu sunt implicaţi în nici un proiect, dar în care sunt stabilite teme săptămânale de
interes pentru copii.
2.Ce implică realizarea proiectării anuale?
Stabilirea bazei de plecare, altfel spus, a nivelului general de dezvoltare
intelectuală a copiilor din grupă. Pentru aceasta educatoarea proiectează şi aplică, în primele
două săptămâni ale anului şcolar, evaluările iniţiale, pentru fiecare categorie de activitate.
Probele de evaluare se stabilesc prin raportarea la obiectivele terminale ale unor capitole
abordate în anul şcolar anterior şi se concretizează în desfăşurarea unor activităţi, jocuri sau
aplicarea unor teste, fişe de lucru. Rezultatele obţinute cu acest prilej se consemnează într-un
tabel, urmând a fi analizate şi interpretate, în scopul determinării mediului adecvat de predare-
învăţare al noilor conţinuturi, al adoptării unor măsuri de sprijinire/recuperare pentru anumiţi
copii, precum şi al stabilirii obiectivelor, conţinuturilor şi a mijloacelor de realizare pentru
extinderi şi activităţi opţionale;
Exemplu:
PLANIFICARE ANUALĂ A PROIECTELOR ÎN CADRUL TEMELOR DE STUDIU
Cine sunt/
suntem?
Cand/cum şi de
ce se întâmplă?
Cum este/a
fost şi va fi
pe pamânt?
Cine şi cum
planifică/orga
nizează o
activitate?
Cu ce şi cum
exprimăm
ceea ce
simţim?
Ce şi cum
vreau sa fiu?

37. 37
Proiect Proiect: Proiect Proiect: Proiect: Proiect:
PERIOADA PERIOADA PERIOADA PERIOADA PERIOADA PERIOADA
NOTĂ: Pentru proiectul transsemestrial nu se poate stabili perioada; el se va derula de-a
lungul anului şcolar (vezi datele din planificarea calendaristică). De asemenea, pentru
perioadele în care nu se derulează proiecte, temele săptămânale vor aborda fie aspecte legate
de proiectul transsemestrial, fie aspecte care ţin de interesele de moment ale grupului de copii
Exemplu pentru fiecare grupă:
planificarea temelor pe săptămâni-grupa mică
nr TEMA Nr. de
săptămâni
alocate temei
Din care, pentru
Proiecte
conform
metodei
proiectelor
alte subteme
1 Cine sunt/suntem? 10 3 7
2 Cand/cum şi de ce se întâmplă? 10 4 6
3 Cum este/a fost şi va fi pe
pamânt?
0 0 0
4 Cine şi cum planifică/organizează
o activitate?
0 0 0
5 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce
simţim?
8 1 7
6 Ce şi cum vreau sa fiu? 6 2 4

38. 38
Exemplu grupa mare
nr TEMA Nr. de
săptămâni
Din care, pentru
proiecte alte subteme
1 Cine sunt/suntem? 5 3 2
2 Cand/cum şi de ce se întâmplă? 8 5 3
3 Cum este/a fost şi va fi pe pamânt? 5 2 3
4 Cine şi cum planifică/organizează
o activitate?
5 1 4
5 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce
simţim?
5 2 3
6 Ce şi cum vreau sa fiu? 6 3 3

39. 39
PROIECTAREA SEMESTRIALĂ
1. Ce este proiectarea semestrială?
Este etapa când se repartizează pe săptămâni proiectele tematice şi temele săptămânale în
cadrul temelor anuale.
Două forme de proiectare alternează pe durata unui an şcolar: proiectarea tematică pe bază de
proiect şi proiectarea pe o temă săptămânală, ponderea numerică şi temporală mai mare fiind
deţinută de proiectarea tematică, pe bază de proiect.
Deosebirea dintre aceste forme constă în faptul că proiectarea tematică, pe proiect , este un
demers mult mai elaborat, care necesită o pregătire a cadrului didactic în ce priveşte utilizarea
conceptelor şi conţinuturilor ştiinţifice şi că activităţile desfăşurate în cadrul proiectului
necesită antrenarea părinţilor, specialiştilor, membrilor comunităţii sau a altor factori.
Proiectarea pe o temă săptămânală recomandat doar în intervalele dintre un proiect şi
altul, nu este o activitate mai puţin importantă sau mai puţin elaborată: se realizează pe baza
unor obiective bine stabilite, a unor resurse şi strategii adecvate, dar nu are o asemenea
amploare, fiindcă nu obligă la deschideri comparabile cu cele generate de lucru pe proiecte
tematice.
In cazul proiectării tematice pe baza de proiect tematic se va avea în vedere:
➢ Realizarea hărţii proiectului
➢ Realizarea pe parcursul derulării proiectului a portofoliului acestuia care va
conţine harta acestuia lucrări sugestive-modele , albume, înregistrări, materiale
create la evenimentul final
Toate proiectele tematice derulate pe parcursul anului şcolar vor face parte din
mapa grupei, alături de caietul educatoarei şi de celelalte documente: fişele de observaţii
asupra copiilor, evaluarea copiilor , caietul profesional.
Temele anuale de învăţare şi temele proiectelor sau temele săptămânale nu se parcurg
neapărat în ordinea dată de Curriculum, ci în funcţie de copiii din grupă, de perioada de an
sau alte variabile pe care fiecare educatoare le gestionează.
La orice tip de proiectare ne referim, trebuie să ţinem seama de necesitatea selectării
obiectivelor pentru întreaga perioadă a derulării proiectului tematic sau pentru săptămâna în
care se desfăşoară activităţi pe o temă (corelate cu tema săptămânii). Succesul activităţii
didactice este condiţionat de claritatea şi ordonarea obiectivelor pe care le urmăreşte, procesul
de învăţământ fiind orientat spre realizarea unor obiective, spre producerea unor schimbări
controlate şi dirijate, fiind caracterizat prin intenţionalitate.

40. 40
b)Planificarea tematica
Indiferent de nivelul integrării curriculare (monodisciplinaritate, pluridisciplinaritate,
interdisciplinaritate sau transdisciplinaritate) proiectarea tematică a activităţilor de învăţare
stimulează şi dezvoltă pe toate planurile personalitatea în curs de formare a copilului.
Etape Momentele proiectului Conţinutul activităţii
Etapa I
(înainte de
începerea
proiectului)
Stabilirea obiectivelor
proiectului
Alegerea subiectului /
temei
Analiza resurselor
(umane, materiale de
timp)
Amenajarea centrul tematic
Stabilirea direcţiilor de
dezvoltare
Alcătuirea inventarului de probleme
Harta proiectului
Planificarea activităţilor
proiectului tematic
săptămânal
Proiectarea activităţilor de învăţare în funcţie de
programul zilnic stabilit
Etapa a II –
a
(pe
parcursul
unei
săptamâni)
Demersul didactic al
subtemelor zilnice ale
proiectului
Momentul organizatoric
(Întâlnirea de dimineaţă)
Captarea atenţiei
Enunţarea obiectivelor şi a subtemei proiectului
Reactualizarea cunoştinţelor anterioare
(Inventarul de probleme – Ce ştiu copiii? şi Ce
doresc să afle?)
Dirijarea învăţării şi obţinerea performanţei– se
realizează în manieră integrată prin antrenarea
copiilor în realizarea obiectivelor propuse atât în
activităţile liber alese cât şi în activităţile pe
domenii experienţiale, prin activitate individuală
sau pe grupuri
Asigurarea feed- back-ului – copiii precizează
individual sau prin reprezentaţii grupului

41. 41
constatările făcute prin participarea directă la
activităţi
Evaluarea şi retenţia – analizarea, aprecierea şi
evaluarea performanţelor copiilor
Etapa a III
– a
(la sfârşitul
derulării
proiectului)
Identificarea
funcţionalităţii şi utilităţii
proiectului
Se realizează de către copii sub îndrumarea
educatoarei
Evaluarea proiectului Se realizează de către copii împreună cu
educatoarea
Evaluarea performanţelor
copiilor
Educatoarea apreciază contribuţia fiecărui copil la
realizarea proiectului şi le comunică rezultatele.
Exemple de proiecte tematice:
Nivel I (3-5 ani) Nivel II (5-6/7 ani)
Familia mea Marea
Grădiniţa Mijloacele de locomoţie
Jucăriile mele Poveştile pădurii
Căsuţa cu poveşti Jocurile iernii
Crizantema Prietenii naturii
Dovleacul Tradiţii şi obiceiuri de Paşti
Urşii Cosmosul
Fluturele În lumea insectelor
c) Proiectarea activitatilor
La nivelul grădiniţei activitatea instructiv-educativă are caracter organizat, sistemic, fiind
subordonată obiectivelor ce vizează formarea personalităţii. Se diferenţiază de activitatea din
familie, dar se deosebeşte şi de lecţie, fiind mai flexibilă, adecvată celor mici. Alegerea
formelor de activitate are în vedere gradul de autonomie a copilului şi nivelul de socializare.
Principalele forme de organizare a activităţii didactice în grădiniţă este jocul.
In mod traditional o activitate didactica realizata in gradinita este proiectata respectand
urmatoarea structura:

42. 42
PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICĂ
(model)
Data
Clasa / Grupa
Obiectul de învăţământ
Aria curriculară / Domeniul experienţial
Unitatea de învăţare / Tema
Subiectul / Subtema
Obiectivele operaţionale
O1 -
O2 -
O3 -
O4 -
O5 -
Strategia didactică
➢ Metodologia didactică:
➢ Mijloace de învăţământ:
➢ Forme de organizare a învăţării /predării:
Tipul lecţiei / activităţii didactice: mixtă (combinată)
Metode de evaluare
Demersul didactic
Nr.
Crt
Evenimentele
(etapele,
momentele)
Ob. op. Conţinuturile
esenţializate
Strategia
didactică
1 Momentul
organizatoric
-
2 Captarea

43. 43
Nr.
Crt
Evenimentele
(etapele,
momentele)
Ob. op. Conţinuturile
esenţializate
Strategia
didactică
atenţiei
3 Reactualizarea
cunoştinţelor
anterioare
4 Enunţarea
(anunţarea)
obiectivelor /
subiectului
/temei lecţiei
5 Dirijarea
învăţării
6 Obţinerea
performanţei şi
transferul
cunoştinţelor
7 Asigurarea
conexiunii
inverse
8 Evaluarea
rezultatelor
învăţării
9 Retenţia
(fixarea şi
sistematizarea
cunoştinţelor)
10 Tema pentru
acasă (dacă
este cazul)

44. 44
3. Organizarea activităţilor de învăţare în educaţia timpurie (tipuri, importanţă, specific,
organizare, desfăşurare, evaluare): activităţi pe domenii experienţiale, jocuri şi activităţi
didactice alese, activităţi de dezvoltare personală, activităţi integrate, activităţi
transdisciplinare, activităţi opţionale, activităţi extraşcolare, activităţi extracurriculare,
curriculum ascuns, mediul educaţional, ambianţa psiho-relaţională, modalităţi de
organizare a grupei, modele de aranjare spaţială a grupei, grupa combinată;
CATEGORII DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE SPECIFICE
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREŞCOLAR
Educaţia timpurie se constituie într-o abordare pedagogică ce acoperă intervalul de la
naştere la 6/7ani, interval în care au loc transformări profunde şi achiziţii fundamentale în
dezvoltarea copilului. Educatia timpurie reprezinta totalitatea experientelor individual
realizate si social existente sau organizate, de care beneficiaza copilul în primii ani de viata,
cu rol de a proteja, creste si dezvolta fiinta umana prin înzestrarea cu capacitati si achizitii
fizice, psihice, culturale specifice care sa-i ofere identitate si demnitate proprie. Ea asigura
fundamentele dezvoltarii fizice si psihice sanatoase, ale dezvoltarii sociale, spirituale si
culturale complexe. Ceea ce învata copiii in primii ani reprezinta mai mult de jumatate decât
vor învata tot restul vietii.
Sintagma activitate de învăţare are o dublă semnificaţie:
➢ în sens larg denumeşte orice tip de activitate în care copilul se află într-o situaţie de
învăţare. În acest caz, activităţile de învăţare cuprind jocuri şi activităţi alese, activităţi de
învăţare propriu-zise, activităţi opţionale şi extinderi, activităţi recreative şi de relaxare,
activităţi de dezvoltare a aptitudinilor individuale şi activităţi recuperatorii.
➢ în sens restrâns înlocuieşte termenul de activităţi comune (activităţi obligatorii). Nu se
mai numesc comune deoarece nu mai au un caracter exclusiv frontal, educatoarea putând
desfăşura activitatea şi cu grupuri mici de copii. Aceste activităţi de învăţare se desfăşoară pe
baza unui demers didactic riguros, ceea ce solicită atenţia şi capacitatea de concentrare a
copiilor. Durata acestor activităţi nu poate depăşi anumite limite (maximum 15 – 20 minute la
grupa mică, 20 – 25 minute la grupa mare şi 30 – 45 minute la grupa pregătitoare).
Nr.
crt.
Categorii de activităţi de învăţare Abrevieri
1 Activităţi de învăţare
- activităţi integrate; ADE

45. 45
- activităţi monodisciplinare.
2
Jocuri şi activităţi didactice alese ALA
3
Activităţi de dezvoltare personală ADP
Tipuri de activităţi didactice de învăţare (după sarcina didactică)
Tipul de activitate
didactică
Atribute
Activitate didactică
de predare –
învăţare de noi
cunoştinţe
➢ secvenţele didactice în care educatoarea
comunică noi cunoştinţe deţin ponderea cea
mai mare în activitate comparativ cu celelalte
secvenţe;
➢ copiii îşi însuşesc cunoştinţe noi;
➢ se formează şi se dezvoltă capacităţi
instrumental - operaţionale, comportamente
noi;
Activitate didactică
de formare a
deprinderilor şi
priceperilor
intelectuale /
practice
➢ secvenţele didactice de activitate
independentă a copiilor are ponderea cea mai
mare comparativ cu celelalte secvenţe;
➢ educatoarea are rolul de a preciza
temele, de a descrie şi explica etapele şi de a
demonstra modelul de realizare a activităţii;
Activitate didactică
de consolidare a
cunoştinţelor şi
deprinderilor
➢ sarcina didactică dominantă este fixarea
/ consolidarea, aprofundarea şi aplicarea
cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite
anterior, prin repetarea şi sistematizarea lor
pe baza activităţii independente a elevilor;
➢ scopul este atât lărgirea ariei de
cunoştinţe cât şi aprofundarea şi fixarea
cunoştinţelor, deprinderilor şi priceperilor
precum şi acoperirea lacunelor, corectarea
confuziile şi neînţelegerile prin explicaţii

46. 46
suplimentare;
Activitate didactică
de recapitulare şi
sistematizare a
cunoştinţelor,
deprinderilor şi
priceperilor
➢ sarcina didactică o reprezintă, pe lângă
consolidarea cunoştinţelor, deprinderilor şi
priceperilor şi ordonarea, sistematizarea,
completarea şi transferul conţinuturilor
cuprinse în mai multe activităţi anterioare
(sunt numite activităţi de sinteză sau
activităţi finale);
➢ se realizează printr-o abordare
interdisciplinară şi transdisciplinară care va
favoriza coerenţa conţinuturilor;
Activitate didactică
de evaluare a
cunoştinţelor,
deprinderilor şi
priceperilor
➢ sarcina didactică oferă posibilitatea
realizării unui feed-back constând în
identificarea măsurii în care au fost realizate
obiectivele propuse;
➢ oferă posibilitatea identificării
modificărilor produse la nivelul
cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor;
Activităţi pe domenii experienţiale – ADE
➢ Activităţi didactice pe discipline de învăţământ
Domenii experienţiale Activităţi de învăţare
Domeniul limbă şi comunicare
– DLC
Activităţi de educarea limbajului
Domeniul ştiinţe – DŞ Activităţi matematice
Activităţi de cunoaşterea mediului
Domeniul om şi societate –
DOS
Activităţi de educaţie pentru societate
Activităţi practice
Domeniul psihomotric – DPM
Activităţi de educaţie fizică
Domeniul estetic şi creativ – Activităţi de educaţie muzicală

47. 47
Domenii experienţiale Activităţi de învăţare
DEC Activităţi artistico – plastice
Categorii de activităţi didactice pe domenii experienţiale
Nr.
crt.
Discipline de
învăţământ
Categorii de activităţii didactice /
Varianta de realizare
1 Activităţi de educarea
limbajului
➢ Povestirea;
➢ Lectura educatoarei;
➢ Jocul didactic;
➢ Jocul – exerciţiu;
➢ Convorbirea;
➢ Memorizarea;
➢ Lectura după imagini;
2. Activităţi matematice ➢ Activităţi pe bază de
exerciţii;
➢ Jocul didactic;
➢ Jocul logico – matematic.
3. Activităţi de cunoaşterea
mediului
➢ Observare;
➢ Lectura după imagini;
➢ Lectura educatoarei;
➢ Convorbire;
➢ Joc didactic.
4 Activităţi de educaţie
pentru societate
➢ Povestire;
➢ Lectura după imagini;
➢ Memorizare;
➢ Joc didactic;
➢ Joc de rol.
5. Activităţi practice ➢ Activităţi pe bază de
exerciţii.

48. 48
6 Activităţi de educaţie
fizică
➢ Activităţi pe bază de
exerciţii;
➢ Joc de mişcare;
7 Activităţi de educaţie
muzicală
➢ Activităţi pe bază de
exerciţii;
➢ Joc muzical;
➢ Joc cu cântec şi mişcare;
➢ Audiţii;
8 Activităţi artistico –
plastice
➢ Desen;
➢ Pictură;
➢ Modelaj.
➢ Activităţi integrate
• sunt activităţi de învăţare care fac să interrelaţioneze diverse elemente pentru a
constitui un tot armonios, de nivel superior, pentru a aduce părţi separate într-un întreg
unitar, funcţional, armonios;
• la nivel curricular integrarea presupune eliminarea barierelor dintre obiectele
de studiu prin punerea în relaţie a acestora (cu scopul de a evita izolarea lor
tradiţională) şi stabilirea de relaţii de convergenţă între cunoştinţele, capacităţile,
competenţele, atitudinile, valorile ce aparţin unei discipline şcolare distincte;
• pornind de la experienţa de viaţă şi de la cunoştinţele anterioare însuşite din
diferite domenii ale cunoaşterii copiii / elevii au posibilitatea prin rezolvarea de
„probleme” cu care să confruntă să interpreteze, să reflecteze asupra conţinuturile
învăţării;
• integrarea se poate realiza la nivel multi / pluridisciplinar (o temă care aparţine
unui domeniu este supusă analizei din perspectiva mai multor discipline, aceastea
ramânând independente însă unele în raport cu altele, fiecare obiecte de studiu
contribuind, în funcţie de specificul propriu, la clarificarea temei investigate), la nivel
interdisciplinar (presupune ignorarea limitelor stricte ale obiectelor de studiu axându-
se pe teme comune diferitelor discipline şi prin centrarea pe obiective de învăţare care
vizează formarea şi dezvoltarea competenţelor cheie – învăţarea pe tot parcursul vieţii,

49. 49
gândirea critică, comunicativitate, lucrul în echipă, cetăţenie responsabilă,
ocupabilitate) şi la nivel transdisciplinar (presupune dezvoltarea personală, integrală a
copiilor / elevilor, centrarea pe viaţa reală, pe problemele semnificative, aşa cum apar
ele în context cotidian, renunţarea completă la limitele disciplinelor de studiu, pornind
de la nevoile, interesele şi caracteristicile individuale ale copiilor / elevilor, furnizând
metode şi tehnici de muncă intelectuală şi ajutându-l „să-şi organizeze fiecare dintre
demersurile sale în situaţii diverse”
(Ciolian, 2008);
• indiferent de nivelul de integrare la care se situează o anumită activitate de
învăţare proiectarea tematică furnizează contexte de organizare progresivă a
activităţilor în funcţie de dezvoltarea copiilor, de interesele acestora şi de gradul de
cunoaştere a temei propuse; proiectele tematice presupun abordarea realităţii printr-un
demers globalizat, holistic în care graniţele dintre categoriile şi tipurile de activităţi
dispar, se topesc într-un demers unitar, în cadrul căruia tema poate fi investigată cu
mijloacele diferitelor ştiinţe;
• la nivelul curriculumului preşcolar integrarea poate îngloba toate activităţile
care se desfăşoară pe parcursul unei zile, activităţile liber alese (ALA) şi activităţile pe
domenii experienţiale (ADE) dintr-o zi, activităţile pe domenii experienţiale (ADE)
dintr-o zi sau activitatea de bază este o anumită activitate didactică dintr-un domeniu
experienţial (ADE) în care sunt înglobate elemente din mai multe domenii
experienţiale (DE), indiferent de programul zilei.
Jocuri şi activităţi didactice alese - ALA
➢ se desfăşoară pe zone (sectoare, centre, arii de stimulare);
• Biblioteca; Colţul căsuţei / Joc de rol; Construcţii; Jocuri de
manipulare; Ştiinţă; Arte; Informatică; Nisip şi apă etc.
➢ au ca sarcină didactică atât socializarea progresivă a copilului cât şi
cunoaşterea de către acesta a lumii fizice şi a mediului social şi cultural, a limbajului
matematic, a comunicării orale şi scrise;
➢ se desfăşoară în grupuri mici, în perechi sau chiar individual, fie în etapa I
(dimineaţa, înainte de începerea activităţilor pe discipline sau a activităţilor integrate),
fie în etapa a III – a (în intervalul de timp de după activităţile de învăţare pe domnii
experienţiale), fie în etapa a IV- a (în cazul programului prelungit în etapa de după
relaxare);

50. 50
➢ în unele cazuri ele pot să facă parte din activităţile integrate.
Organizarea şi amenajarea spaţiului educaţional şi rolul ariilor de stimulare
Spaţiul amenajat pe arii de stimulare ajută copiii să-şi dezvolte personalitatea prin
faptul că le lasă posibilitatea de a alege singuri unde, cu ce, cu cine şi cât se joacă, îşi asumă
responsabilităţi pentru alegerile făcute, percep activităţile ca fiind reuşite deoarece sunt
potrivite nivelului lor de dezvoltare şi nu vor resimţi o frustrare ca urmare a faptului că sunt
constrânşi să participe la activităţi care sunt fie prea dificile, fie prea uşoare. Alegând singuri
şi asumându-şi responsabilitatea deciziei, copiii devin independenţi, capabili să se descurce
singuri, încrezători în propriile forţe ceea ce duce la formarea unei imagini de sine pozitive.
Ce sunt ariile/centrele/zonele de interes/de stimulare?
Ariile sunt spaţii educative care stimulează dezvoltarea copiilor prin propunerile de joc
pe care le oferă acestora. Este important ca ariile să fie aranjate astfel încât să exprime ordine
şi siguranţă pentru copil. Ordinea este un element de bază dar care nu trebuie exagerat.
Aşadar, jocurile şi jucăriile trebuie să fie ordonate dar accesibile copiilor care vor învăţa să le
aranjeze la locul lor după ce le-au folosit. De asemenea, un joc început nu se întrerupe iar o
construcţie neterminată nu se descompune, pentru că valoarea produsului propriu este mai
importantă pentru copii decât ordinea în sine.
Ariile sunt o altă amenajare a spaţiului, prin împărţirea lui în spaţii diferite, cu scopuri
de cunoaştere şi dezvoltare experienţială a copilului, o altă aşezare a jocurilor şi jucăriilor în
sală, o altă antrenare în joc şi activitate a copiilor după reguli în care se stimulează motivaţia
internă şi respectul de sine.
Tipuri de centre/arii/sectoare
=>Construcţii cu cuburi (un covor şi un raft în care sunt aşezate cuburi de diferite
mărimi şi forme).
Este o zonă consacrată cuburilor mari, cu ajutorul cărora copilul poate realiza diferite
construcţii pe covor, implicând imaginaţia şi spiritul său creator, exersând mişcările largi şi
cele fine.
=>Joc de rol/imaginaţie/aria casei (o casă mică din carton sau lemn, cu obiecte de
mărimea copiilor, ustensile şi mobilier, truse diferite pentru dramatizare, costume, măşti
etc.).

51. 51
Este locul în care copiii desfăşoară activităţi casnice şi exersează diferite roluri sociale.
Îşi dezvoltă deprinderi de cooperare, de comunicare, de limbaj, de manipulare a obiectelor de
uz casnic, îşi exersează imaginaţia, învaţă să se exprime artistic.
=>Zona senzorială/nisip şi apă (un vas mare cu nisip şi un lighean cu apă, diferite forme
cu care se pot juca).
Este zona care stimulează fantezia şi imaginaţia copilului. Acesta îşi dezvoltă
capacitatea tactil – kinestezică, îşi dezvoltă musculatura şi îşi îmbunătăţeşte coordonarea
senzorio - motorie.
=>Joc de masă (măsuţă şi raft în care se găsesc jucării mici şi jocuri de masă). Este o
zonă în care copilul capătă achiziţii în toate domeniile: cognitiv, socio – afectiv, fizic.
=>Biblioteca/zona liniştită/colţul cărţii şi al poveştii (rafturi cu cărţi, caiete,
instrumente de scris, imagini pe teme diferite, măsuţă).
Această zonă are două mari roluri în grădiniţă:
- Să apropie copilul de carte şi de simbolurile limbajului;
- Să ajute copilul să se echilibreze, să se odihnească în anumite momente.
În acest sector, copiii fac cunoştinţă în mod organizat cu cartea şi cuvântul. Ei învaţă
ce reprezintă ea, care este valoarea ei şi cum trebuie să o folosească. Cu cât copiii se vor
apropia mai repede şi mai adecvat de cuvântul scris din cărţi, vor reuşi să descifreze mai
repede scrisul şi cititul în perioada şcolară.
=>Arte plastice (acuarele, guaşe, tempera, hârtie albă şi colorată, lipici, aţă, măsuţă şi raft în
care sunt aşezate în ordine toate materialele).
În această zonă copiii realizează activităţi de desen, dactilopictură, activităţi practice,
colaje. Este o zonă liniştită, simplă, care trezeşte imaginaţia şi spiritul creator al copilului.
=>Ştiinţa/colţul naturii vii (plante, mici animale de casă, acvariu cu peştişori, seminţe, vase
pentru experienţe, etc.). Aici este locul unde copiii îşi asumă diferite responsabilităţi,
realizează mici experienţe sub îndrumarea educatoarei, fac diferite observaţii.
Pentru o bună desfăşurare a activităţilor în cadrul ariilor de stimulare, educatoarea
împreună cu copiii stabilesc la începutul anului, atunci când sunt prezentate centrele şi
materialele corespunzătoare, nişte reguli care trebuie respectate de către copii.
Jocuri şi activităţi didactice alese
Nr.
crt.
ZONA
(sector, centru,
Jocuri şi activităţi didactice alese

52. 52
arie de stimulare)
1 Biblioteca Lectură după imagini;
Repovestire;
Povestire creată de copii;
Audiţie (poveşti, cântece etc.);
Jocuri didactice de identificare a literelor şi cifrelor;
Exerciţii grafice;
Jocuri concurs;etc.
2 Ştiinţă Jocuri senzoriale (Spune ce ai gustat etc.)
Jocuri intelectuale; jocuri logico – matematice;
Convorbiri libere problematizante (Dacă astăzi ninge;
dacă faci focul, etc.);
Observarea unor experimente simple (evaporarea,
topirea, amestecarea etc.)
3 Construcţii Jocuri de construcţie ( Mozaic, Lego, Vitocomb,
Rotodisc etc.)
4 Jocuri de
manipulare
(jocuri de masă)
Puzzle, Lego, Domino, jocuri cu imagini, jocuri cu
materiale a căror utilizare contribuie la formarea
deprinderilor practice – de îmbinare, triere, clasificare,
punere în corespondenţă – precum şi la dezvoltarea
percepţiilor de culoare, mărime, formă etc.
5 Artă Pictură sau desen din imaginaţie;
Modelaj;
Audiţii muzicale;
Vizionări filme pentru copii, desene animate,
spectacole pentru copii etc.
Dactilopictură;
Jocuri ritmico – melodice de mişcare;Colaje;
Confecţionarea unor lucrări din hârtie, materiale din
natură, materiale textile etc.

53. 53
6 Nisip şi apă Construcţii din nisip umed şi apă;
7 Jocuri de rol La magazin, la şcoală, În vacanţă, De-a poştaşul,
Dramatizări, etc.
Activităţi de dezvoltare personală – ADP
➢ Rutinele – sunt activităţi care se repetă zilnic, la intervale aproximativ
stabilite, cu aproape aceleaşi conţinuturi (sosirea copilului în grădiniţă; întâlnirea de
dimineaţă; micul dejun; igiena; masa de prânz; somnul, periada de relaxare de după –
amiază; gustările; plecarea); întâlnirea de dimineaţă vizează: autocunoaşterea, dezvoltarea
abilităţilor de comunicare, managementul învăţării prin joc, dezvoltarea empatiei, luarea
deciziilor, medierea conflictelor);
➢ Tranziţiile – marchează trecerea de la o activitate de învăţare la alta prin
activităţi desfăşurate în mers ritmat, a unei activităţ desfăşurate pe muzică sau în ritmul
unor recitări, a unor frământări de limbă, a unor jocuri cu text şi cântec cunoscute de
copii;
➢ Activităţi opţionale – sunt alese de părinţi din oferta educaţională prezentată
de unitatea de învăţământ la începutul anului şcolar;
− pot fi desfăşurate de către educatoare sau de un profesor specialist în
colaborare cu educatoarea;
− pentru grupa de vârstă 3 – 5 ani se poate desfăşura cel mult un opţional pe
săptamână, iar pentru grupa de vârstă 5 – 7 ani cel mult două opţionale;
Activităţi recuperatorii pe domenii de învăţare, activităţi recreative, activităţi de
cultivare şi dezvoltare a înclinaţiilor
- sunt activităţi de învăţare care respectă ritmul propriu de învăţare al copilului şi
aptitudinile acestora;
- ele sunt corelate cu tema săptamânii / tema proiectului şi cu celelalte activităţi
din programul zilei.
Variante de organizare și de realizare a activităţilor de dezvoltare personală: rutine (întâlnirea
de dimineață), tranziții, activități opționale,