189-8 RO_Jocul Educativ.pdf

1
FAUSTO PRESUTTI
JOCUL EDUCATIV
Toate drepturile de traducere, reproducere, adaptare total sau par ial , cu orice mijloace
(inclusiv microfilme i fotocopii) sunt rezervate. Orice permisiune trebuie s aib consim mântul
scris din partea ISPEF – Institutul de tiin e Psihologice ale Educa iei i ale Form rii, Ass. Non
Profit. ISBN 978-88-6624-189-8

Metodologia Jocului
Este interzis reproducerea sau transmiterea. © Copyright I.S.P.E.F. Toate drepturile sunt rezervate
2
REZUMAT
JOCUL EDUCATIV
Lucrarea r spunde la urm toarele întreb ri: Ce este jocul? Care sunt caracteristicile
i func iile jocului? Care sunt metodele i strategiile de înv are dezvoltate pe parcursul
jocului? Care este importan a jocului în via a noastr cotidian ?
Pentru autor „jocul este mi care, spontaneitate, angajament, cercetare,
comunicare. Jocul este exprimare liber de ingeniozitate, abilitate, energie creativ ,
dezordine. A te juca înseamn a tr i, a te distra i a înv a pentru c exist interes,
curiozitate, pentru a imita. A te juca înseamn a tr i “aici i acum” cu creativitate i
improviza ie, f existen a unei dezvolt ri rigide a activit ii i f constrângeri spa iale
i temporale în afara celor specifice jocului. A te juca este deci o art unde exist
distrac ie i unde se înva ce înseamn a tr i i a cunoa te prin experien ”.
În continuare autorul expune modelul de Joc Educativ, func iile Jocului Educativ,
evolu ia Didacticii Jocului Educativ, metodele i strategiile de înv are ale Jocului
Educativ, propunerea de Ludotec i utilizarea Jocurilor educative ca Teste Didactice.
Pentru autor „Jocul Educativ este un instrument capabil s permit :
- o interac iune real i eficace cu mediul familial i social;
- utilizarea unui Test Didactic bazat pe criterii ale tiin elor Educa iei capabil s :
stimuleze, s dezvolte i s verifice abilit ile copiilor;
- o nou modalitate de predare, bazat pe jocul constructiv, pe divertisment i raport
social.
Testele Didactice permit evaluarea capacit ilor i strategiilor mintale ale copiilor, f
a le rupe de contextul educa ional i de rapotul de predare – înv are, astfel încât s se
genereze ipoteze psihopedagogice ce pot fi verificate în practica cotidian .
© Fausto Presutti 1989
© 2005 – I.S.P.E.F. Asocia ie Non Profit, Roma
Via Domenico Comparetti, 55/A
00137 Roma – ITALIA
tel. 0039-06/8275589 fax 0039-06/86890061
e-mail – info@ispef.it web: http://www.ispef.it
I.S.P.E.F. nu este în niciun fel (direct sau indirect) responsabil de eventualele drepturi de autor ale textelor
sau imaginilor. Textele i imaginile au fost create de c tre staful ISPEF sau desc rcate în manier freeware
de pe re eaua web mondial , f drepturi de autor. Pentru orice problem contacta i administra ia în
cauz , vom rezolva cu pl cere aceast problem , ad ugând noi texte, imagini, modificându-le pe cele
existente sau eliminându-le.
ISBN 978-88-6624-189-8

Fausto Presutti – JOCUL EDUCATIV
© Copyright I.S.P.E.F. Toate drepturile sunt rezervate Este interzis reproducerea sau transmiterea.
3
Introducere
JOCUL
Jocul este mi care, spontaneitate, angajament, cercetare, comunicare. Jocul
este exprimare liber de ingeniozitate, abilitate, energie creativ , dezordine. A te juca
înseamn a tr i, a te distra i a înv a pentru c exist interes, curiozitate, pentru a imita. A
te juca înseamn a tr i „aici i acum” cu creativitate i improviza ie, f existen a unei
dezvolt ri rigide a activit ii i f constrângeri spa iale i temporale în afara celor
specifice jocului.
A te juca este deci o art unde exist distrac ie i unde se înva ce înseamn a
tr i i a cunoa te prin experien . De exemplu, jocul permite înv area spontan de
reguli, de mi ri, de glume, de paradoxuri.
Prin urmare, de i jocul este o activitate spontan i voioas , implic o profund
participare corporal , emo ional i intelectual . Acest nivel diferit de participare interioar
permite s se recunoasc dac este cu adev rat o activitate de joc sau pur i simplu o
petrecere a timpului liber. Jocul pasioneaz i implic pe cel ce particip , în vreme ce
petrecerea timpului liber permite odihna i nu implic angajarea energiei fizice i psihice.
Jocul este, prin urmare, o sarcin serioas ce implic întreaga personalitate a
fiec rui participant (o expresie tipic este „nu glumim, ne juc m”).
Jocul este o competi ie i o colaborare amical în cadrul unei curse ce probeaz
abilit ile i competen ele participan ilor. Jocul este un moment educativ, este o
activitate social , este un schimb de rela ii psihologice autentice.
Jocul înseamn s ne prefacem, este o simulare a realit ii (de exemplu, „s ne
juc m de-a mama i de-a tata”, sau „s ne juc m de-a doctorul i pacientul”) sau este o
imaginare mintal ipotetic care se învârte în jurul unui concept, al unei idei, al unui
subiect.
A te juca înseamn a înv a i a cunoa te cum se mi i se articuleaz p ile i
mecanismele unui eveniment, înseamn deci a înv a s te adaptezi i a cunoa te
realitatea din puncte de vedere variate („jocul p ilor”). A te juca înseamn implicare în
discu ie (expresia tipic este „a se b ga în joc”); a te juca presupune transformare i
imaginare a realit ii în baza regulilor jocului.
Astfel, este important ca fiecare educator (p rinte, profesor, operator social) s
înve e s se joace, s cunoasc i s utilizeze caracteristicile/ regulile/ func iile jocului ca
metodologie educa ional i s tie cum s o aplice în diferite tipuri de jocuri.

Metodologia Jocului
4
Capitolul 1
METODOLOGIA JOCULUI
A. CARACTERISTICILE I REGULILE JOCULUI
Caracteristicile fundamentale ale activit ii de joc sunt:
a) spontaneitatea, adic lipsa program rii detaliate a procesului ce urmeaz a se
desf ura;
b) interesul, curiozitatea i angajamentul creat de o motiva ie interioar ;
c) anima ia, personalizarea jocului în ceea ce prive te elementele mai importante i
semnificative;
d) improviza ia, urm rirea exigen elor de moment, n scute în timpul derul rii jocului,
ce permit descoperirea i inventarea de noi reguli.
Analiza caracteristicilor jocului permite a compara ie cu caracteristicile activit ii
de munc :
a) în timp ce jocul este o activitate spontan , munca este o activitate planificat pentru
a atinge un obiectiv predefinit. Jocul este o pl cere, munca este o datorie;
b) în timp ce jocul se bazeaz pe o motiva ie intern , munca se bazeaz pe o
recunoa tere social i economic . În timp ce jocul se desf oar în scopul unei
cre teri personale, munca se desf oar pentru dobândirea capacit ilor i
competen elor specifice;
c) în timp ce în joc evenimentele cele mai importante se petrec în timpul experien ei
înse i, în cadrul muncii apar la ob inerea rezultatului final;
d) jocul stimuleaz la cercetare, descoperire i experimentare creativ ; munca se
concentreaz pe realizarea unei activit i deja consolidate i verificate.
Aceste considera ii conduc la concluzia c activitatea de joc se desf oar în
situa ii de armonie, naturale i distractive, în timp ce activitatea de munc se
desf oar în situa ii planificate, artificiale i f implicare emo ional .
Activit ile de joc sunt astfel importante:
1) în situa ii de înv are spontane,
2) sau, din contr , pentru a dinamiza i stimula motiva ia în mediile educa ionale
structurate în mod tiin ific (de exemplu: înv area colar , competi iile sportive,
etc.).
Din cele de mai sus putem deduce c regulile fundamentale ale jocului sunt:

5
a) motiva ia interioar , nevoile, interesele i a tept rile personale i de moment;
b) personalizarea, structurarea jocului în func ie de specifcul ambientului, num rul i
calit ile participan ilor, dinamica emo ional i social ;
c) construirea evolutiv a înv rii, achizi ia de abilit i simple pentru o structurare
progresiv i achizi ia de capacit i mai complexe i complete;
d) creativitatea, libera exprimare de ipoteze i proicete ce pornesc de la realitate,
pentru interac ionarea cu i transformarea realit ii înse i.
B. JOCUL I SOCIETATEA
Din cele de mai sus este evident c jocul este o activitate social având reguli i
caracteristici psihologice i culturale diferite de ale muncii i de cele ale petrecerii timpului
liber, deoarece este un moment perceput ca fiind serios dar i voios, la participarea c ruia
este implicat întreaga personalitate.
Valoarea antropologic a jocului difer în func ie de vârsta persoanei, sexul i clasa
social , de condi iile economice i de apartenen a la grupul cultural.
Studiul jocurilor utilizate într-o epoc determinat al unei ri particulare permite
reconstruirea vie ii cotidiene a poporului respectiv. De exemplu, este foarte interesant
compara ia dintre jocurile rurale, jocurile urbane i jocurile cu materiale tehnologice
efectuate în Italia în acest ultim secol.
O regul ce decurge din aceast compara ie antropologic este: schimbarea
obiceiurilor i tradi iilor sociale determin schimb ri i transform ri la nivelul jocului i
modalit ilor de joc. De la p pu a de pânz la robotul de plastic i metal se poate în elege
toat istoria evolu iei umane.
O alt regul antroplogic ce decurge este: analiza caracteristicilor jocurilor permite
în elegerea acelor aspecte pe care societatea tinde s le dezvolte la nivelul noilor genera ii.
Astfel, este evident de exemplu compara ia dintre „de-a v-a i ascunselea” (în care copiii
socializeaz temerile lor) i jocurile video cu extratere tri (în care fiecare copil se joac
individual, distrugând fiin e i nave spa iale). De la „de-a v-a i ascunselea” la jocurile
video este sinteza evolu iei sociale a grupurilor care, de la grupuri de familii rurale sau de
rani, s-au transformat în nuclee esen iale de familii urbane.
C. FUNC IILE JOCULUI
Jocul îndepline te o func ie important în cadrul societ ii, nu doar ca moment în
cre terea i socializarea copiilor cu colegii, dar i ca:
a) activitate recreativ a adul ilor care, odat cu progresul tehnico- tiin ific, s-a
amplificat, l sând spa iu creativit ii i manifest rii intereselor personale;

Metodologia Jocului
6
b) raport între p rin i i copii pentru o rela ie eficace i semnificativ afectiv i pentru
un schimb de experien e;
c) activitate de cunoa tere, gra ie utiliz rii de laboratoare colare, materiale didactice,
centre de activit i de instruire, sau, cel pu in momente educa ionale pentru a înv a
cum s te distrezi.
Din punctul de vedere al opticii în care are loc, jocul are sensuri i func ii diferite:
1) biologii i psihologia comportamentalist studiaz jocul în rela ie cu dezvoltarea
de func ii vitale, ca activit i care reac ioneaz la stimuli de cre tere;
2) etologii studiaz modelele de comportament aparent “inutile i f scop” ale
jocului deoarece au loc în afara contextului lor i f a ajunge fizic la obiectivul
prev zut (de exemplu: a mânca, a lupta, activitate sexual , etc.);
3) antropologii, sociologii i psihologii sociali studiaz jocul ca prilej de înv are a
propriilor roluri sociale i ca activitate pentru integrarea în cadrul ierarhiei
sociale;
4) psihologia cognitiv gestaltist i pragmatic studiaz jocul ca activitate de
explorare, de manipulare i experimentare necesar pentru structurarea
capacit ilor perceptive i intelectuale;
5) psihanaliza studiaz jocl ca expresie a Eului i a activit ilor incon tiente ale
individului;
6) psihologia rela ional studiaz jocul ca prilej de socializare i de rela ionare cu
realitatea;
7) pedagogia i filosofia umanist studiaz jocul ca form de înv are i dezvoltare a
abilit ilor copiilor, în func ie de cuno tin ele i capacit ile de reprezentare
mintal a realit ii;
8) didactica studiaz jocul ca:
- stadiu incipient de dezvoltare a experien elor educa ionale,
- activitate de recreere a energiei fizice i psihice,
- baz pentru consolidarea cuno tin elor i conceptelor dobândite.
D. METODE DE IMPLEMENTARE A JOCULUI
Copiii tiu s se joace atunci când se joac („Ce joc s juc m?”, „S ne juc m de-a
profesoara”, „S ne prefacem c este r zboi”, „Între timp, e doar un joc”).
Primul nivel al jocului este imita ia social . În timp ce imit , copilul dobânde te
abilit ile necesare jocului. Important este ca copilul s se simt implicat în imita ia pe care
o efectueaz i s devin astfel parte din el însu i. Aceasta duce la interiorizarea jocului,
cându-l “propriu” (al lui). Deci, pentru copil imita ia nu este o simpl copiere, ci

7
semnific dobândirea premiselor indispensabile pentru a se putea juca cu încredere i
pentru a putea experimenta jocul în armonie cu propria personalitate i propiile capacit i.
Pe baza capacit ilor dobândite prin imita ie, copilul dezvolt o serie de strategii i
proceduri comportamentale care duc la desf urarea sau modificarea jocului dup pl cerea
sa.
Jucându-te, înve i s te joci.
Este important ca, la început, copiii s fie l sa i s se joace liber. Pe baza acestei
activit i spontane se poate apoi structura progresiv o serie de reguli ce fac ca jocul s
devin din ce în ce mai complex. În acest sens este fundamental ca educatorul s urmeze
aceast Metodologie a Jocului:
Explorarea: activit i de investiga ie a mediului i de experimentare a jocului.
Aceast activitate este predominant senzorio-motorie.
Reprezentare simbolic : activit i de animare i de simbolizare emo ional cu care
se intr în situa ia de joc, devenind parte a jocului. Aceast activitate este
predominant psiho-emo ional .
Construirea regulilor: activit i de dobândire, de abstractizare i de generalizare a
jocului, prin construirea de strategii intelectuale, de reprezent ri mintale i de
ipoteze. Aceast activitate este predominant logic-cognitiv .
Comunicarea social : activit i de codificare simbolic , de rela ionare operativ i
de exprimare lingvistic a achizi iilor, descoperirilor i experien elor din timpul
jocului. Aceast activitate este predominant comunicativ-rela ional .
Recreere: moment de non activitate util pentru desc rcarea tensiunilor acumulate i
de recreare a aten iei i energiei necesare pentru reînceperea aceluia i joc la un
nivel mai complex, sau a unui joc diferit. Aceast activitate vizeaz predominant
exprimarea liber .
Metodologia Jocului se bazeaz pe o structur de înv are ciclic evolutiv , în care
un joc se afl la baza achizi iei jocului succesiv i consolideaz pe cele precedente.
Metodologia Jocului se bazeaz pe capacitatea natural de înv are a copiilor i de
aici rezult spontaneitatea i facilitatea în aplicarea în cadrul experien elor educa ionale.
Implementând Metodologia Jocului, educatorul trebuie s devin un animator
stimulativ, capabil s observe, s structureze un ambient bogat în senza ii i, dac se cere
din partea copiilor, capabil s planifice o serie de activit i – joc structurate în ordine
secven ial , cu imagina ie personal i creativitate.
Apoi, copiii sunt cei care vor structura i reinventa jocul.
Deci, de la un moment de joc liber, se trece la activitate de joc structurat direct sau
indirect de c tre educator, pentru a finaliza apoi cu situa ii de joc structurate sau create de
copiii în i.
Este important ca educatorului i copiilor s nu le fie team s gre easc , ci,
analizând erorile, s ajung s în eleag i s dezvolte caracteristicile jocului.

Metodologia Jocului
8
Analiza caracteristicilor jocului, decoperirea erorilor, asocia iile libere i luarea în
considerare a obiectelor i elementelor absente sunt activit i fundamentale pentru
dezvoltarea logicii i creativit ii, care, împreun cu o participare emo ional i social ,
transform jocul într-un instrument unic i indispensabil pentru dobândirea capacit ilor
intelectuale i pentru dezvoltarea personalit ii copiilor.
E. TIPURI DE JOC
În concluzie, diferitele tipuri de joc ce se realizeaz sunt:
a) Jocuri senzorio – motorii, bazate în principal pe dobândirea de abilit i, capacit i
i competen e corporale sau comportamentale;
b) Jocuri de manipulare i de construc ie, bazate în principal pe percep ia vizual –
auditiv i pe organizarea mnezic , spa ial , temporal sau conceptual ;
c) Jocuri logico – cognitive, bazate în principal pe dobândirea i dezvoltarea
capacit ilor de informare i ra ionare i de structurare a strategiilor mintale;
d) Jocuri logico – creative, bazate în principal pe proiectarea i pe experimentarea
capacit ii de descoperire, de inven ie i imagina ie;
e) Jocuri psiho-afective, bazate în principal pe dezvoltarea propriei personalit i i pe
exprimarea propriilor st ri emo ionale;
f) Jocuri socio – comunica ionale, bazate în principal pe stimularea capacit ii de
comunicare i rela ionare social .
Poten ialul unui joc este determinat de posibilitatea de apartenen la mai mult de
un tip de jocuri, stimularea fiind fie simultan , fie succesiv .

9
BIBLIOGRAFIE
AEBLI H. “Didattica psicologica”, Firenze, Ediz. Universitaria, 1963.
AGAZZI R. “Le educatrici dell’infanzia”, Brescia, La Scuola, 1961.
BAKER D. “Capire nel gioco il bambino sotto i cinque anni”, Bologna, Cappelli, 1979.
BANDET J. – ABBADIE M. “Giocare per capire”, Firenze, La Nuova Italia, 1978.
BRUNER J.S. “Psicologia della conoscenza. Momenti evolutivi”, Roma, Armano, 1976.
“Verso una teoria dell’istruzione”, Roma, Armando, 1968.
CANEVARO A. “Corpo come misura del gioco e dell’apprendimento”, Bologna, Cappelli,
1980.
CHATEAU J. “Il fanciullo e il gioco”, Firenze, La Nuova Italia, 1961.
CILENTO P. – MELUCCI FABBRINI A. – PEREGO D. “Il giocattolo, il bambino, la
società”, Milano, Ediz. Emme, 1975.
CLAPARADE E. “Psicologia del fanciullo e pedagogia sperimentale”, Firenze, Editrice
Universitaria, 1966.
“Inediti psicologici: psicologia infantile”, Roma, Bulzoni, 1982.
COLOZZA G.A. “Il gioco nella psicologia e nella pedagogia”, Torino, Paravia, 1910.
DEARDEN R.F. “Il concetto di gioco, inserito in AA.VV. L’analisi dell’educazione”,
Firenze, La Nuova Italia, 1971.
DEBESSE M. – MIALARET G. “Trattato delle scienze pedagogiche”, Roma, Armando,
1971.
DEWEY J. “Democrazia ed educazione”, Firenze, La Nuova Italia, 1965, IX edizio rived.
“L’intelligenza creativa”, Firenze, La Nuova Italia, 1970.
“Scuola e società”, Firenze, La Nuova Italia, 1980.
DIENES Z.P. - JEEVES H.A. “Pensiero in strutture”, Firenze, OS, 1966.
DIENES Z.P. “Le sei tappe del processo di apprendimento in matematica”,
Firenze, OS, 1971.
DIENES Z.P. – FERRARA MORI G. – MORINO ABBELE F.
“Analisi dei meccanismo psicologici dell’apprendimento”, Firenze, OS, 1976.
DUNKER K. “La psicologia del pensiero produttivo”, Firenze, Giunti Barbera, 1972.
ERIKSON E. “Infanzia e società”, Roma, Armando, 1966.
“I giocattoli del bambino e le ragioni dell’adulto”, Roma, Armando, 1981.
FONDI A. – NEGRO SANCIPRIANO E. “Il mondo magico del bambino”, Torino,
Einaudi, 1979.

Metodologia Jocului
10
FREUD A. “Normalità e patologia del bambino”, Milano, Feltrinelli, 1982.
FROEBEL F. “Manuale pratico dei giardini d’infanzia”, Milano, Civelli, 1871.
GARVEY C. “Il gioco”, Roma, Armando, 1979.
GENOVESI G. “Il gioco, significato dell’atteggiamento ludico nel processo educativo”,
Firenze, Le Monnier, 1976.
HUIZINGA J. “Homo Ludens”, Torino, Einaudi, 1973.
ISAACS S. “Lo sviluppo sociale dei bambini”, Firenze, La Nuova Italia, 1967.
KATONA G. “Memoria e organizzazione”, Firenze, Giunti Barbera, 1972.
KLEIN M. “La psicoanalisi dei bambini”, Firenze, Martinelli, 1970.
“La tecnica psicoanalitica del gioco”, inserito in AA.VV., “Nuove vie della
psicoanalisi”, Milano, Il Saggiatore, 1966.
LAENG M. “Movimento, gioco e fantasia”, Teramo, Giunti & Lisciani, 1985.
LEBOVICI S. “La conoscenza del bambino e la psicoanalisi”, Milano, Feltrinelli, 1972.
LOWENFELD M. “Il gioco nell’infanzia”, Firenze, La Nuova Italia, 1967.
MAZZETTI R. “Il bambino, il gioco, il giocattolo”, Roma, Armando, 1962.
HUTT C. “Il gioco”, Roma, Armando, 1981.
MILLAR S. “La psicologi del gioco infantile”, Torino, Boringhieri, 1979.
MONTESSORI M. “La scoperta del bambino”, Milano, Garzanti, 1962.
“La mente del bambino”, Milano, Garzanti, 1968.
NERI R. “Gioco e giocattoli”, Bologna, Malipiero, 1959.
NISI C. – BELLETTI D. – SADOTTI S. “Gioco, infanzia e società”, Urbino, Aralia, 1979.
PAGE H. “Gioco e giocattoli nei primi cinque anni”, Firenze, Ediz. Universitaria, 1963.
PAPI F. “Teorie e strutture educative nell’epoca delle grandi trasformazioni” Vol. III di:
Vegetti – Alessio – Fabietti – Papi, “Educazioni e filosofie nella storia della
società”, Bologna, Zanichelli, 1976.
PIAGET J. – INHELDER H. “La psicologia del bambino”, Torino, Einaudi, 1966.
PIAGET J. “Psicologia dell’intelligenza”, Firenze, Giunti Barbera, 1952.
READ K.H. “La scuola materna. Relazioni umane e apprendimento”, Roma, Armando,
1980, Vol. 2.
ROUSSEAU J.J. “Emilio”, Bari, Laterza, 1973.
TORNATORE L. “Educazione e conoscenza”, Torino, Loescher, 1974.

11
VACCHINO R. “Dimensione ludica e sviluppo della personalità”, Brescia, La Scuola,
1974.
VALITULLI S. “Il gioco dell’uomo”, Roma, Ave, 1953.
VOLPICELLI L. “Il gioco nella vita e nell’educazione infantile”, Roma, Ateneo, 1949.
“La vita del gioco”, Roma, Armando, 1962.
ZULLIGER H. “Gioco e fanciulli”, Firenze, Ediz. Universitaria, 1955.
WINNICOT D. “Gioco e realtà”, Roma, Armando, 1974.

Metodologia Jocului
12
Capitolul 2
FUNC IA EDUCATIV A JOCULUI
Jocul este o surs de cunoa tere i înv are, nu este o simpl distrac ie. Pentru a
delimita jocul de cunoa tere de simplele experien e recreative, vom numi Joc Educativ
orice activitate în care copilul înva distrându-se.
În jocul educativ copiii î i dezvolt întreaga personalitate; astfel, distrac ia i
inteligen a, capacit ile i interesele alc tuiesc o unic dimensiune. Jocul permite
realizarea, în mod armonios i integral, a dezvolt rii educative a personalit ii copilului.
A. CE ESTE JOCUL EDUCATIV
Activitatea de joc permite individului s fie în întregime i completitudine, s se
simt parte din ceea ce se întâmpl , rela ionând cu al ii. F activitatea de joc exist o
discrepan sau o fractur între capacit ile mintale ale individului, personalitatea sa i
contextul în care ac ioneaz .
Jocul este o activitate social în care individul înva distrându-se. Jocul este o
surs de cunoa tere i înv are (J. Bruner, 1962), nu este o simpl distrac ie sau activitate
recreativ ; acest tip de joc va fi denumit Joc Educativ.
În jocul educativ copiii î i dezvolt întreaga personalitate; astfel, distrac ia i
inteligen a, capacit ile i interesele alc tuiesc o unic dimensiune. Jocul permite
realizarea, în mod armonios i integral, a dezvolt rii educative a personalit ii copilului.
Jocurile educative sunt concepute pentru stimularea, consolidarea i dezvoltarea
capacit ilor intelectuale, autonomiei i socializ rii, logicii i creativit ii copiilor prin
construirea unui proiect psihopedagogic complet i interesant, realizat în mediul colar i
extra colar.
Utilizarea jocurilor educative permite fiec rui copil s devin arhitect i
protagonist al propriei educa ii. Pentru a ob ine acest lucru, trebuie ca în fiecare clas de
coal s se creeze un mediu educa ional, în care copiii s înve e în func ie de motiva ia i
interesul fiec ruia, organizând activitatea de joc în moduri i ritmuri corespunz toare
propriei structuri de personalitate.
Jocurile educative sunt activit i indispensabile pentru evolu ia comportamental ,
afectiv , cognitiv i rela ional a fiec rui copil. Jocul înseamn s tr ie ti împreun cu
al ii, este un mod de a fi, de a înv a, de a comunica.

13
B. FUNC IILE I METODOLOGIA JOCULUI EDUCATIV
Jocurile educative îndeplinesc o func ie important pentru c :
a) Sunt de interes pentru copii i îi distreaz dându-le posibilitatea de construire a
activit ii i de socializare cu colegii, utilizând indica iile date, sau inventând altele
noi;
b) Stimuleaz înv area prin intermediul unei serii de niveluri opera ionale structurate
în ordinea complexit ii conceptuale. Fiecare joc educativ permite dezvoltarea
personalit ii i a capacit ii fiec rui copil în func ie de ritmul s u i modul s u de
înv are.
În activitatea de joc, spre deosebire de exerci iile de studiu, accentul este pus pe
procesul educa ional, metoda de cunoa tere i participarea logic – intelectual a copilului.
Prin utilizarea jocului educativ exist deci posibilitatea de dezvoltare a unor trasee
didactice i de evaluare a proceselor mintale reale dobândite de copii, plasându-le în cadrul
dezvolt rii personalit ii lor i al capacit ilor lor de comunicare. Acest lucru este desebit
de util pentru c jocul educativ permite existen a uni cadru clar al capacit ilor
efective ale copiilor i al poten ialului lor de înv are în contextul educa ional în care
ac ioneaz .
Jocurile educative sunt o serie de instrumente didactice, având o structur bogat în
experien e logico-perceptive-expresive, încredere i utilitate pentru:
- profesorii pentru copii i coli primare,
- animatori i educatori specializa i în activitatea de joc („ludotecari”),
- profesorii specializa i în educa ia copiilor cu întârzieri în înv are.
Jocurile educative sunt planificate în mod tiin ific în func ie de o dificultate
progresiv în înv are, ce dezvolt progresiv capacit ile intelectuale ale copiilor prin
intermediul activit ilor de socializare. Fiecare joc stimuleaz activitatea de construc ie a
conceptelor logice, permi ând fiec rui copil s descopere solu iile i s i evalueze
independent ritmul i timpul de înv are. Astfel, jocurile educative distractive i
stimulative vor fi interiorizate în lumea imaginar a copilului, care cu abilit ile sale, va
încerca s în eleag spontan regulile i caracteristicile jocului.
Este important ca experimentatorul s prezinte jocurile educative pornind de la
curiozitatea i motiva ia copiilor, l sându-i ini ial liberi s exploreze i s experimenteze
materialele, urm rind atent stilurile de cunoa tere i strategiile de înv are ale fiec ruia.
Pornind de la aceast observa ie, experimentatorul poate propune metodologia cea mai
adecvat i subiectele cele mai interesante pentru fiecare copil.
În faza de descoperire i de realizare a jocului este important ca experimentatorul s
nu intervin în mod autoritar, impunând solu ia. Este mai bine s se descopere c un proces
logic este gre it decât s se înve e mecanic r spunsul corect. Pentru dezvolatrea acestei
metodologii este nevoie ca experimentatorul s se joace, s înve e împreun cu copiii.
Fiecare joc trebuie s fie contextualizat i integrat într-un proiect educa ional, în
cadrul lui „aici i acum”, al situa iei concepute în acel moment, în acel context social i
didactic determinat.
Totu i, pentru a dobândi capacitatea de a evalua stilurile cognitive i personalitatea
fiec rui copil este nevoie de o preg tire serioas i aprofundat , de specializare în
domeniul metodelor psihopedagogice de predare i înv are i în domeniul dinamicii

Metodologia Jocului
14
psihologice a rela iilor emo ionale i de comunicare. De fapt, formarea este un proces
educa ional care necesit un echilibru just între tiin i art , între improviza ie creativ i
exerci iu continuu, în care profesorul trebuie s de in un sistem de referin bine structurat
în dezvoltarea capacit ilor didactice, psiho-afective, logico-cognitive i socio-
comunica ionale ale copiilor.
C. JOCUL EDUCATIV ÎN MEDIUL FAMILIAL I SOCIAL
De-a lungul diverselor epoci i popoare, jocurile i modurile de joc s-au schimbat,
împreun cu schimbarea nevoilor i dorin elor sociale i culturale.
Faptul c jocurile educative încânt i continu s încânte de secole indiferent de
transform rile socio-culturale care au avut loc, permite posibilitatea de a structura un
proiect educa ional tiin ific valid în timp pentru constituirea Laboratoarelor Didactice cu
Jocuri Educative pentru studiile de Pedagogie, de tiin e ale Form rii, Psihologia
Dezvolt rii i Sociologia Educa iei.
O noutate, ce face unic i interesant realizarea Laboratoarelor Didactice cu
Jocuri Educative (în mod normal denumite LUDOTECI) este faptul c este vorba
aproape exclusiv de jocuri utilizate social de secole, care fac parte deci din istoria i
cultura social a omenirii.
Faptul de a utiliza jocuri foarte cunoscute social de genera ii variate este
determinat de nevoia de a dezvolta activit i educa ionale pl cute i distractive inclusiv
pentru adul i, care s permit o interac iune real i eficace între mediul colar, mediul
familial i mediul social.
Astfel, desf urând aceste jocuri, copiii se simt stimula i s participe la lumea
adul ilor, în vreme ce adul ii în i (p rin i sau educatori) se distreaz , înva împreun cu
copiii, i tiu c acele jocuri sunt utile pentru dezvoltarea capacit ilor copiilor.
De aproape un secol tr im într-o etap de profund transformare a organiz rii
economice i culturale a societ ii noastre. Aceste transform ri au determinat o rapid
modificare a modului de trai din punct de vedere familial i social.
Familia a fost întotdeauna în cultura noastr miezul i esen a societ ii. Organizarea
familial s-a n scut i a evoluat de milenii în func ie de nevoi biologice precise de
supravie uire ale speciei, creând astfel structurarea de reguli i obiceiuri sociale.
Importan a familiei a fost consolidat când popula iile de nomazi au devenit
sedentare i prin intermediul utiliz rii progresive a cre terii animalelor, agriculturii,
artizanatului.
Aceste surse de supravie uire au permis formarea de comunit i bazate pe prezen a
unor pu ine familii, cu roluri i ierarhii sociale bine definite atât în interiorul familiei cât i
în interiorul comunit ii. Educa ia s-a produs spontan în via a cotidian , iar jocurile erau
mijlocul prin care genera iile înv au i interiorizau via a grupului social c ruia îi
apar ineau.
Pân la introducerea produc iei industriale în modul de organizare i de via al
societ ii, familiile i comunitatea erau cele care educau noile genera ii; aceasta se f cea în
principal în dou moduri:

15
Pentru c în mare parte munca i via a social se desf urau în mediul familial i
în comunitate, adic în cas , la ar , pe câmp sau la magazin, noile genera ii
înv au în mod direct abilit ile necesare traiului;
Prin procesele de imita ie – emula ie i de colaborare – competi ie între bunici,
rin i, cunoscu i, vecini, pentru crearea unei coeziuni i uniformit i a
experien elor i modurilor de trai în comunitate.1
Prin urmare, copiii înv au direct din realitatea în care tr iau, prin intermediul
jocurilor i activit ilor transmise în comunitate din genera ie în genera ie, astfel încât
înv au eluri, metode, abilit i i modele sociale. În acest sens, este util a se citi ceea ce
afirma Dewey în Democra ie i Educa ie.2
Odat deveni i adul i, copiii ar fi garantat la rândul lor transmiterea c tre noile
genera ii a obiceiurilor, experien elor, tradi iilor i valorilor familiale, într-un cuvânt
transmiterea „tradi iei”.
Odat cu introducerea produc iei industriale, determinat de o evolu ie progresiv a
cunoa terii în domeniul tiin ific i tehnic, structura social s-a modificat i, odat cu ea
structura familiei i educa ia noilor genera ii.
Faptul c produc ia industrial a p truns în fabrici, care nu solicitau un num r
ridicat de operatori, contrar modului de produc ie agricol, cre terii animalelor sau
me te ug resc, determin o concentrare mare de oameni în locuri delimitate.
Astfel, s-a înregistrat un abandon progresiv al comunit ii agricole i
me te ug re ti, în favoarea integr rii în ora ele industrializate. Structura urban a ora ului,
împreun cu diversele ritmuri de lucru cerute de produc ia industrial , au determinat
gradual dezintegrarea familiei – comunitate, pân la alc tuirea familiei exclusiv din
rin i i copii. Acest fapt a dus la necesitatea de a crea o structur social , care s
îngrijeasc copiii pe timpul orarului de lucru al p rin ilor.
Aceast transformare social împreun cu necesitatea de permanent preg tire
tiin ific i profesional a muncitorilor din industrie, a determinat o vast colarizare a
popula iei3
i crearea de institu ii educa ionale pentru copii.
Organizarea colar i serviciile pentru copii au devenit astfel structura social cea
mai potrivit pentru îngrijirea tinerelor genera ii i pentru educarea în manier rapid i
eficace a unui num r mare de copii de aceea i vârst în ceea ce prive te capacit ile i
rolurile cerute pentru traiul într-o societate industrial . Institu iile pentru copii i colile
aveau deci func ia de transmitere c tre noile genera ii a cuno tin elor, experien elor i
valorilor culturale ale grupului social c ruia apar ineau, astfel încât s fie capabili s
supravie uiasc i s se dezvolte.
Astfel, serviciile pentru copii i colile au preluat unele func ii i sarcini ale familiei
i au substituit, progresiv atribu iile i func iile comunit ii.
Dar, structura serviciilor pentru copii i organizarea colar sunt complet diferite de
structura familiei, deoarece acestea au atribu ia de a educa i instrui simultan un grup de
elevi proveni i din familii diverse, în vreme ce familia trebuia s i educe doar propriii
copii de vârste diferite.
Sarcinile i func iile p rin ilor au devenit astfel mai importante în compara ie cu
1
F.Presutti, L’insegnamento da 3 a 6 anni, Modena, Centro Programmazione Editoriale, 1985
2
J. Dewey, Democrazia e Educazione, Firenze, La Nuova Italia, 1965
3
L. Althusser, Ideologia ed. apparati ideologici di stato, in «Scuola, potere e ideologia», Bologna, il Mulino,
1972

Metodologia Jocului
16
raportul afectiv i moral natural pe care îl au cu propriii copii: a fi p rinte a devenit o
atribu ie important deoarece reprezenta un punct de referin constant i constructiv
pentru capacit ile de expresie i devenire ale copiilor lor.
Jocurile Educative joac un rol fundamental în dezvoltarea unui raport cald i
stimulativ între p rin i i copii, deoarece permit tr irea spontan a unor momente de
socializare i divertisment creative i constructive.
În societatea industrial , serviciile pentru copii i coala au substituit treptat
rela iile din comunitatea social , devenind ea îns i o Comunitate Educativ . Astfel,
raporturile spontane care se puteau instaura în activitatea cotidian i în „jocurile de
strad ” 4
au disp rut treptat l sând locul activit ilor de joc desf urate în cadrul serviciilor
pentru copii ori în cadrul activit ilor extra colare a atelierelor Didactice. În acest caz, o
utilizare adecvat a Jocurilor Educative ofer posibilitatea de creare a raporturilor
semnificative între amici, colegi i adul i, astfel încât s constituie o comunitate social
eficace.
Dezvoltarea audiovizualului i informatizarea unor mijloace de produc ie i
comunicare, precum televiziunea i computerul, au transformat ulterior modul de via i
organizare a societ ii. Acest lucru determin i va determina din ce în ce mai mult
utilizarea jocurilor educative pentru dezvoltarea formelor de comunitate social i de
raporturi de socializare între persoane.
Jocurile educative pot fi, astfel, instrumentele adecvate pentru ob inerea unui
raport semnificativ i eficace între mediul colar, mediul familial i mediul social.
D. EVOLU IA DIDACTICII JOCULUI EDUCATIV
Realizarea de Jocuri Educative permite dezvoltarea capacit ilor copiilor,
extinzând serviciile pentru copii i activit ile colare planificate de profesori.
Deja din anii '70, în Italia i la nivel interna ional, existau în coala de baz
(gr dini i coala primar ) parcursuri didactice i metodologii educa ionale bazate pe
joc. Iat câteva dintre ele:
1. Didactica Opera ional : a fost implementat i teoretizat mai ales la începutul
secolului XX, pân în anii 1950 i pot fi men iona i, de exemplu, J. Dewey, M.
Montessori, C. Freinet, R. Agazzi.
Principiul de baz al acestei didactici este acela c , când, se înva ; prin urmare,
copiii trebuie s înve e s observe, s manipuleze i s exploreze realitatea cotidian ,
pentru a înv a, deci, s cunoasc .
2. Didactica Logic : a fost implementat i teoretizat mai ales în anii 1930 i '60 i se
pot men iona, de exemplu, J. Bruner, J. Piaget, G. Mialaret, H. Aebli, RM. Gagnè, D.P.
Ausubel. Principiul de baz al Didacticii Logice este acela c este nevoie de o
în elegere i structurare logic a ceea ce se înva a se face i a se cunoa te. Astfel,
este important „a înv a s înve i”, cum se face, mai degrab decât a achizi iona multe
4
L. Volpicelli, Il problema educativo del tempo libero, Roma, Armando, 1969

17
capacit i i cuno tin e f a avea un mod de înv are.
3. Didactica Creativ : a fost implementat i teoretizat în mod special în anii 1960 i
'70, iar printre cei care au avut o influen semnificativ în Italia se pot men iona E.
Claparade, C. Rogers, Z.P. Dienes, L. Lombardo Radice, G. Rodari, S. Guerra Lisi, i
centre precum M.C.E. al lui C. Freinet i CEMEA. Principiul de baz al Didacticii
Creative este acela c fiecare copil înva s i exprime capacit ile i personalitatea,
interac ionând cu al ii. Tocmai în aceast perioad se dezvolt i se implementeaz o
serie de parcursuri didactice interesante bazate pe joc, socializare i anima ie. Dar,
curând, s-a realizat c dezvoltarea excesiv a Didacticii Creative nu permitea o evolu ie
adecvat a competen elor specifice disciplinelor precum matematica, limba, istoria,
tiin a, geografia. Din acest motiv se va dezvolta o alt concep ie didactic .
4. Didactica Programat : a fost implementat i teoretizat mai ales în anii 1970
i '80 i se pot men iona B.S. Bloom, R.F. Mager, G. De Landsheere, J.H. Block,
M. Pellerey, B. Vertecchi, R Maragliano. Principiul de baz al Didacicii
Programate este acela c este nevoie de o structurare a modurilor i ritmurilor de
predare – înv are, prin intermediul unei serii de evalu ri constante i detaliate.
Aceast dezvoltare didactic , ca i cele precedente, a fost determinat de nevoia de
reechilibrare a unor concep ii psihopedagogice i de construire a unor situa ii
educa ionale mai ample i complete în activitatea colar .
Actualizarea progresiv a instrumentelor i metodologiilor tiin ifice în domeniul
educa ional au permis construc ia unei serii de concep ii care, progresiv, pot fi
experimentate i verificate, permi ând o evolu ie constant a concep iilor i
realiz rilor didactice. Acest lucru a permis în final construc ia unei tiin e a
Didacticii.
Analiza evolu iei istorice în formarea i dezvoltarea tiin ei Didacticii permite
lansarea unei ipoteze despre evolu ia ulterioar a concep iilor educa ionale ale acestui
deceniu. Aceast evolu ie în domeniul educa ional poate fi sintetizat în termenii
„Didacticii Personalizate”.
5. Didactica Personalizat : dezvoltat în anii 1980 i ’90, nu se confund cu
înv mântul invidualizat care apar ine Didacticii Programate. În vreme ce
înv mântul individualizat are în vedere fiecare copil individual i izolat,
Didactica Personalizat consider copilul în contextul s u educa ional, atât socio-
familial, cât i colar, prin intermediul unei activit i de înv are i socializare în
grup mic i cu întreaga clas . Principiul de baz al Didacticii Personalizate este
acela de a propune instrumente i parcursuri de cunoa tere fiec rui copil, în
func ie de nevoile sale, capacit ile sale i interesele sale. Acest lucru poate fi
realizat în sala de clas f a diversifica activit ile ce urmeaz a fi realizate cu
copiii, dar având grij la diferen ierea metodologiei i solu iilor pentru fiecare
copil, utilizând aceea i activitate educa ional pentru întreaga clas . Acest lucru
este posibil dac profesorul are o imagine clar i stimuleaz construc ia i
exprimarea nivelelor de competen e, strategiilor mintale i stilurilor de
personalitate achizi ionate i structurate la nivelul fiec rui copil din clas .
A adar, ca o compensa ie a tehncicianismului profesional al profesorului prev zut
în Didactica Programat , Didactica Personalizat dezvolt capacitatea de

Metodologia Jocului
18
interven ie în contextul educa ional, având puncte de referin psihopedagogice
referitoare la nivelurile de competen e, la strategiile mintale i la stilurile de
personalitate pe care le posed fiecare copil sau pe care încearc s le
achizi ioneze.
Cu toate acestea, Didactica Personalizat trebuie s aib ca baz de plecare regulile
i caracteristicile Didacticii Programate, care, la rândul s u, se bazeaz pe
Didactica Creativ , care, la rândul s u, are la baz Didactica Logic , care se
fundamenteaz pe Didactica Opera ional .
Jocurile Educative îndeplinesc o func ie important în realizarea unei Didactici
Personalizate deoarece:
Îi intereseaz i îi distreaz pe copii, dându-le posibilitatea de construire a
activit ii i de socializare cu colegii, utilizând indica iile primite, sau, pur i
simplu, inventând altele noi;
Stimuleaz înv area prin intermediul aplic rii unei serii de niveluri opera ionale
structurate, în func ie de complexitatea conceptual . Fiecare joc educativ permite
dezvoltarea personalit ii i capacit ilor copiilor, inând seama de ritmurile i
modurile fiec ruia de înv are.
De asemenea, în activitatea de joc, spre deosebire de exerci iile de studiu, accentul
este pus pe procesul educa ional, metoda de cunoa tere i participarea logico-
intelectual a copilului. Prin utilizarea jocului Educativ exist astfel posibilitatea
de dezvoltare a unor parcursuri didactice i de evaluare a proceselor mintale reale
achizi ionate de ficare în parte, integrându-le personalit ii sale i în cadrul
capacit ilor sale de comunicare. Acest lucru este util mai ales pentru realizarea
Didacticii Personalizate deoarece Jocul Educativ permite de inerea unui cadru clar
asupra capacit ilor efective ale copilului i asupra poten ialului s u de înv are în
contextul educa ional în care acesta tr ie te.
6. Didactica Calit ii: dezvoltat în anii ’90, î i propune ca obiectiv s evalueze procesele
i rezultatele ob inute pe parcursul activit ii de predare/ înv are. Didactica Calit ii este o
îmbun ire continu a proceselor educa ionale i ac iunilor didactice, în baza unor
indicatori i criterii stabilite. Cu referire la acest lucru, înc din anii ’80 I.S.P.E.F. a
conceput i experimentat o serie de Teste Educa ionale i Teste Didactice începând de la
Gradini pân la coala Superioar (vezi siteul www.ispef.it).

19
Capitolul 3
METODE I PROCESE DE
PREDARE ÎN JOCUL EDUCATIV
A) Organizarea psiho-social a activit ii didactice
B) Procese de predare – înv are
C) Stiluri de înv are
D) Procese mintale
E) Metode psihopedagogice
A. ORGANIZAREA PSIHO-SOCIAL A ACTIVIT II DIDACTICE
Formarea grupului mic (4 – 6 copii):
Atât în grupele omogene cât i în cele eterogene din punctul de vedere al vârstei, este
necesar s se favorizeze formarea de grupuri spontan (prin simpatie, prietenie etc.) având
grij cu toate acestea ca în fiecare grup s existe un lider care s func ioneze ca un driver
sau ca un „non-integrat” (copil care nu socializeaz ).
Nu pot exista ambii într-un singur grup.
Este necesar s se precizeze i s se noteze:
a) data
b) ora de începere i terminare a activit ii
c) vârsta copiilor în ani i luni
d) dispozi ia mobilierului:
Desena i o hart a dispozi iei meselor pe timpul desf ur rii activit ii, notând în dreptul
fiec rei m su e numele fiec rui copil. De exemplu:
e) atitudini i comportamente: în mod special cum se face alegerea locului. În cazul în
care profesorul face distribuirea, trebuie notat criteriul în func ie de care o face; în
cazul în care este alegerea copilului, se noteaz dac este întâmpl toare sau din
simpatie, prietenie sau pentru rela ionare cognitiv .
f) numele copiilor care particip cu interes i ale celor care nu particip sau sunt
distra i.
g) modul în care se desf oar activitatea didactic

Metodologia Jocului
20
B. PROCESE DE PREDARE – ÎNV ARE
De obicei, activit ile didactice ale Jocului Educativ sunt percepute ca activit i
reci, abstracte, de neîn eles, de înv are mecanic f explica ii.
Cu toate acestea, activit ile de Joc Educativ se nasc din experien , sunt înv ate
prin intermediul sim urilor i ac iunilor cotidiene, sunt structurate în descoperiri i
experiment ri de solu ii i metode practice, mai mult i mai u or de utilizat, generalizabile
i verificabile pentru oricine care încearc s le realizeze.
Înv area prin intermediul Jocului Educativ se dovede te a fi o metod didactic
valoroas deoarece este parte din nevoile personale i activit ile de interes ale copilului, în
care este motivat s înve e i s i dezvolte propriile capacit i. În schimb, a înv a pornind
de la o datorie social face ca aceast înv are s fie inutil i de multe ori d un toare
pentru o dezvoltare semnificativ i global a personalit ii.
Achizi ia i utilizarea cunoa terii prin intermediul „lec iei” în care profesorul
explic iar copiii execut „sarcinile” fac:
a) activit ile abstracte i de memorat, golindu-le de con inut i de aplica ii concrete.
În schimb, logica i matematica se nasc din experin a de zi cu zi, fac parte din
experien a cotidian , determin în elegerea transform rilor cotidiene ale
experien ei;
b) activit ile mecanice i repetitive, astfel încât s înve i f a putea pune întreb ri i
a construi obiecte de uz comun sau fantastic. Acest lucru va inhiba mai
degrab decât va stimula construirea i crearea de solu ii variate i de metodologii
diferite în abordarea i rezolvarea problemelor matematice;
c) activit ile obiective, f ca senza iile, intui iile, ipotezele s poat influen a
înv area numerelor, m surilor i opera iilor logice. Asocierea între cantitate,
fantezie i experien e tr ite sunt în schimb indispensabile pentru oa prim abordare
cuprinz toare a logicii i matematicii. Nu întâmpl tor am numit „matemagia” un
parcurs didactic, un neologism util pentru exprimarea i stimularea „magiei
matematicii” i „matematica magiei”;
d) activit ile statice, contrar modului de via i de înv are ale copiilor care se
bazeaz pe mi care i pe transformarea realit ii cotidiene. Dezvoltarea activit ilor
logice i de matematic se bazeaz pe recunoa etrea a ceea ce r mâne constant i a
ceea ce se schimb în aceast realitate educa ional .
Prin urmare, activit ile matematice se bazeaz pe opera ii, pe jocuri, pe curiozitate
i divertisment. Astfel, este esen ial ca copiii s înve e s se joace cu matematica pornind
de la experien a concret , imaginând, inventând, f când gre eli, încercând i reîncercând
astfel încât s creeze în clas un laborator didactic în care fiecare copil poate s
construiasc progresiv acea lume „magic ” format din întreb ri, din numere i din m suri
ale spa iului i timpului real sau fantastic. Pe parcursul acestui proces de înv are în care,
pe lâng cuno tin e, intervin procese emo ionale i senzorio-motorii, este esen ial s l m
copiilor timpul i posibilitatea de a gre i i de a încerca din nou pân când simt c au g sit
solu ia „lor” corect .
Eroarea, mai ales capacitatea de a recunoa te ceea ce este gre it este extrem de util
pentru dezvoltarea ra ionamentului i pentru în elegerea numerelor i a opera iilor
matematice efectuate. De fapt, eroarea permite ra ionarea asupra procedurii de calcul
efectuat i descoperirea mecanismelor care o regleaz .

21
Aprofundarea studiului rezolv rii exerci iilor i problemelor prin intermediul
„inven iei” altora similare, prin cercetarea tuturor structurilor matematice i a tuturor
solu iilor logice posibile, permite consolidarea i dezvoltarea capacit ilor logice i
matematice ale fiec rui copil, înt rite i de participarea i creativitatea întregii clase.
Prin urmare, este important ca activit ile – joc matematice s se desf oare:
- pornind de la experien a sau de la nevoile de moment ori cotidiene,
- implicând capacit ile de socializare i de autonomie ale copiilor,
- stimulând o cercetare creativ i constructiv de analiz i de structurare a realit ii.
Pentru ca aceast dezvoltare educativ a copiilor s se produc trebuie luate în
considerare:
a) competen ele lor opera ionale,
b) perspectivele lor psihologice,
c) capacit ile intelectuale.
C. STILURI DE ÎNV ARE
Copiii au diferite moduri i diferite strategii pentru a înv a i a cunoa te; aceste
metode i proceduri de cunoa tere pot fi grupate în urm toarele „stiluri de înv are”:
1) a face i a memora: const în încercarea de ghicire i memorarea rezultatelor
ob inute prin prelucrarea senzorio-motorie a realit ii. Caracteristica principal
este „f când, se înva ”;
2) intuirea: este determinat de asocia ii de moment pe care individul le
improvizeaz . Caracteristica principal este: „oferirea solu iei dând r spunsul care
i place cel mai mult”;
3) în elegerea: este bazat pe cunoa terea cauzelor i efectelor realit ii, legate de
interesele i capacit ile proprii. Caracteristica principal este: „ob inerea celui
mai bun rezultat posibil asociind i generalizând experiene ele anterioare prin
structurarea unei scheme mintale”;
4) imaginarea: este bazat pe emiterea de ipoteze i proiectarea realit ii; este un
proces creativ care permite o în elegere global i personalizat a experien ei
cotidiene. Caracteristica principal este: „ob inerea celui mai bun rezultat
personalizând creativ r spunsul”;
5) reflectarea: este bazat pe evaluarea i verificarea activit ii desf urate i pe
reproiectarea noii activit i de realizat.
Fiecare copil poate avea unul sau mai multe stiluri de înv are. Este esen ial ca
profesorul s adapteze activit ile-joc la modurile de înv are ale copiilor stimulând în
acela i timp achizi ia de alte metode pe care copiii nu le cunosc sau le neglijeaz .

Metodologia Jocului
22
D. PROCESE MINTALE
În plus fa de stilurile de înv are trebuie luate în considerare procesele mintale
elementare pe care copiii le utilizeaz pentru formarea i formularea conceptelor logice i
matematice:
IDENTIFICAREA: extrapolarea propriet ilor unui obiect,
CORESPONDEN A: compararea propriet ilor similare între mai multe obiecte,
GRUPAREA: generalizarea unei caracteristici similare între mai multe obiecte
CLASIFICAREA: clasificare în baza propriet ilor obiectelor.
Datorit acestor procese mintale, copiii reu esc s în eleag orice obiect ca fiind
unic i în acela i timp similar cu multe altele.
Principalele metode mintale utilizate de creierul uman pentru achizi ia i
dezvoltarea capacit ilor matematice sunt:
a) gruparea în seturi ce interac ioneaz :
b) catene secven iale sau algoritmi (structuri liniare):
liniare:

23
i multiforme:
c) ierarhii de asocieri sau disocieri (structura de „arbore” sau de „piramid ”):
d) tabele sau matrici cu diferite intr ri (structur în „re ea”)

Metodologia Jocului
24
E. METODE PSIHOPEDAGOGICE
Pentru o evaluare corect a capacit ilor i competen elor copiilor, este important
ca profesorul s stimuleze, s structureze i s verifice activit ile-joc prin utilizarea
urm toarelor metode psihopedagogice:
1) observarea atent a comportamentului copiilor astfel încât s se poat analiza i
eviden ia participarea emo ional i cognitiv a fiec rui copil la activit ile-joc;
2) o conversa ie atent între profesor i acei copii care au dificult i sau probleme cu
intui ia i ra ionamentul astfel încât s -i determine s exprime procesele logice i
de calcul care i-au dus c tre solu ionarea exerci iilor i problemelor;
3) o verificare cu realizarea de exerci ii motorii, grafice sau verbale structurate de
profesor în func ie de o proiectare didactic detaliat .
Analiza i compararea informa iilor furnizate de aceste trei metode
psihopedagogice (observarea comportamentului, conversa ia structurat , verificarea
didactic ) permit formarea unei imagini complete asupra capacit ilor i nevoilor fiec rui
copil, astfel încât s se construiasc un proiect educa ional tiin ific corect.

25
Capitolul 4
JOCUL EDUCATIV I TESTELE
DIDACTICE
Jocurile Educative permit dezvoltarea i punerea în rela ie a mediului formativ cu
cel familial, cel social i mediul educatorilor specializa i precum psihologi, pedagogi,
sociologi i asisten i sociali.
analiz m în continuare contribu iile pe care Jocul Educativ le poate oferi
acestor medii diverse.
A. LUDOTECA: LABORATORUL DE JOCURI EDUCATIVE
Jocurile Educative sunt concepute pentru a stimula, consolida i dezvolta
capacit ile intelectuale, de autonomie i de socializare, precum i logica i creativitatea
copiilor, prin intermediul construirii unui proiect psihopedagogic interesant i cuprinz tor
ce se poate realiza în mediul colar i extra colar.
Utilizarea Jocurilor Educative permite fiec rui copil s devin arhitect i
protagonist al propriei educa ii. Pentru ob inerea acestui lucru este nevoie ca în fiecare
clas s se creeze un ambient educativ în care copiii s înve e în func ie de motiva ia i
interesele fiec ruia, cu organizarea activit ilor de joc în moduri i ritmuri adecvate
structurii lor de personalitate.
Jocurile Educative sunt activit i indispensabile pentru evolu ia comportamental ,
afectiv , cognitiv i rela ional a fiec rui copil. Jocul înseamn a tr i cu al ii, este un mod
de a fi, de a înv a, de a comunica.
În coal , realizarea activit ii educa ionale prin intermediul utiliz rii jocurilor
educative permite profesorului s transforme sala de clas într-un Laborator Didactic
(În Italia denumit LUDOTECA), loc de descoperire, de cercetare creativ i de
experimentare logico-perceptiv .
Personalitatea, inteligen a i creativitatea copiilor nu r sar din haos printr-un
miracol, ci sunt determinate de modul de via i de interac iunea cu al ii, prin stimul ri i
asocieri de idei, organizarea realit ii educa ionale în parcursuri formative care permit
realizarea activit ii didactice.
Realizarea Jocurilor Educative permite dezvoltarea capacit ilor copiilor, extinzând
activitatea formativ proiectat de profesor.
Jocurile Educative permit dezvoltarea i punerea în rela ie a mediului formativ cu
cel familial, cel social i mediul operatorilor specializa i (psihologi, pedagogi, sociologi i
asisten i sociali).
În anii 1970, atât în Italia cât i la nivel interna ional au fost implementate în coala

Metodologia Jocului
26
primar parcursuri didactice i metodologii educa ionale bazate pe joc.
Utilizarea Jocului Educativ permite dezvoltarea înv rii i evaluarea presta iilor
colare ale elevilor. De fapt, operatorii colari (psihopedagogi, profesori sprecializa i,
asisten i sociali) prin observare, analiz i evaluare a activit ii i rezultatelor ob inute pe
durata Jocurilor Educative, pot în elege:
a) competen ele dobândite i capacit ile în evolu ie,
b) metodele i strategiile de cunoa tere,
c) stilurile de personalitate i de comunicare ale fiec rui copil.
B. JOCUL EDUCATIV CA TEST DIDACTIC
Utilizarea Jocului Educativ ca Test Didactic este noutatea cea mai eficient i
important pe care aceast serie de bro uri o propune având în vedere c , folosit în mod
corespunz tor, ar putea revolutiona modul de a dezvolta procesul de înv are i de
evaluare a performan ei academice a elevilor. De fapt, operatorii colari (psihopedagogi,
profesori specializa i, asisten i sociali) prin observare, analiz i evaluare a activit ii i a
rezultatelor ob inute pe parcursul desf ur rii jocurilor, pot în elege:
competen ele dobândite i capacit ile în evolu ie,
metodele i strategiile de cunoa tere,
stilurile de personalitate i de comunicare ale fiec rui copil.
Jocul educativ este un instrument care permite profesorului i psihopedagogului:
- o interac iune real i eficace cu ambientul familial i social;
- utilizarea unui Test Didactic, bazat pe criterii ale tiin elor Educa iei, capabil s
stimuleze, s dezvolte i s evalueze abilit ile copiilor;
- un nou mod de predare, bazat pe jocul constructiv, pe divertisment i pe raportul social.
Testele Didactice permit evaluarea capacit ilor i strategiilor mintale ale copiilor,
a le scoate din contextul educa ional i din raportul predare-înv are, astfel încât s
creeze ipoteze psihopedagogice ce pot fi testate în practica cotidian .
O noutate esen ial a Testelor Didactice, spre deosebire de testele psihologice
obiective sau proiective elaborate pân acum, este faptul c acestea permit evaluarea
capacit ilor i competen elor dobândite de copii f a le scoate din contextul educa ional
i din raportul de predare – înv are. Într-adev r, evaluarea ia în considerare în mod
necesar variabilele:
atitudinea profesorului;
raportul profesor – copil i copil – grup;
locul în care se realizeaz i materialele avute la dispozi ie;
contextul social al copilului i al mediului familial;
nevoi, interese i capacit i ini iale ale copilului.
De fapt, în rela ia educa ional este de neconceput ob inerea unui ambient
impersonal i steril, ceea ce ar presupune detectarea capacit ilor elevilor în absolut,
sco ându-le din contextul în care ac ioneaz i al activit ii ce trebuie realizat . Personal,
nu cred ca exist capacit i ce pot fi luate în considerare f a evalua i mediul din care

27
provin, a a cum nu nu se poate evalua inteligen a f a ine seama de subiectul, scopul
metodele i mijloacele pe care le utilizeaz .
Prin urmare, Testele Didactice pot fi utilizate de educatori din gr dini i de
profesori care au urmat un curs de specializare specific pentru aplicarea acestor
instrumente, analizând i evaluând direct variabilele contextului formativ în care
ac ioneaz .
Testele Didactice sunt dovezi educa ionale ce pot fi evaluate tiin ific i comparate
cu alte dovezi anterioare sau ulterioare, astfel încât s se creeze ipoteze psihopedagogice
ce vor fi testate în mod constant în practica cotidian .
Testele Didactice se bazeaz astfel pe probe ce au caracteristici de fidelitate,
obiectivitate i validitate.5
Un alt aspect relevant ce diferen iaz Testul Didactic de diferite tipuri de teste i de
probe elaborate pân acum (luând ca exemplu de referin pe cele ale O.S. – Organiza iile
Speciale din Floren a) este structurarea unei serii de etape, de niveluri i de strategii de
înv are bazate în mare parte pe modul în care copilul elaboreaz i exprim r spunsul,
mai degrab decât pe ideea c ceea ce acesta zice poate fi corect sau gre it.
În plus, structurarea pe etape, niveluri i strategii de înv are permite identificarea
capacit ilor efective i a procedeelor mintale utilizate de c tre fiecare copil în parte.
Astfel, Testul Didactic permite relevarea a ceea ce copilul cunoa te efectiv i
utilizeaz în mod semnificativ i creativ, eliminând simpla evaluare a r spunsurilor
mecanice ce a trebuit memorate (ca în concursurile televizate) i dep ind concep ia
statistic a punctajului.
Testele Didactice permit analiza i evaluarea copilului pentru ceea ce acesta
exprim , considerând înv area în globalitatea personalit ii sale.
Etapele, nivelurile i strategiile, chiar dac sunt dispuse în manier liniar , nu sunt
dobândite i utilizate de fiecare copil cu aceea i liniaritate. Trebuie analizat tendin a
modurilor i ritmurilor de achizi ie i de exprimare a capacit ilor, care pot astfel identifica
parcursul, metodele i personalitatea copilului care înva . Pornind de la aceast
identificare putem construi ipoteze psihopedagogice de interven ie educa ional i de
dezvoltare cognitiv .
Jocurile Educative utilizate în Testele Didactice pot avea subiecte i con inuturi de
înv are structurate în diferite moduri:
Într-o succesiune liniar , în care con inuturile înv rii sunt plasate unul dup
altul i achizi ionate dup o instruire programat ;
Pe subiecte conceptuale; în acest caz nu exist o structurare predefinit , ci copiii
sunt aceia care extrapoleaz jucându-se.
Testele Didactice sunt rezultatul muncii, studiului, cercet rii i experiment rii
efectuate prin intermediul analizei i observa iei tiin ifice a rezultatelor ob inute de
echipe de educatori, profesori i psihopedagogi.
Standardizarea capacit ilor rezolutive i a procedurilor mintale puse în ac iune în
timpul Jocurilor Educative a fost efectuat printr-o serie de experimente ale I.S.P.E.F. în
5
L. Calonghi, Sperimentazione nella scuola, Roma, Armando, 1977; Polacek, Procedimenti e strumenti di
rilevazione, dispensa del PAS, Roma, 1975

Metodologia Jocului
28
situa ii educa ionale diferite, astfel încât s se ob in rezultate tiin ifice comparabile i s
se poat identifica i evalua diverse aspecte:
contextul educa ional;
raportul profesor-copil-grup;
nevoile i a tept rile profesorului;
motiva ia i interesele fiec rui copil.
Jocurile Educative descrise în publica iile I.S.P.E.F. (www.ispef.it), sunt:
1. instrumente valide de dezvoltare i evaluare a capacit ilor i strategiilor de înv are
ale copiilor
2. standardizate de c tre I.S.P.E.F. în Teste Didactice, printr-o experimentare de zece ani
în contexte educa ionale realizat în anii 1990, astfel încât s poat fi utilizate ca
instrumente tiin ifice pentru
- identificarea nivelurilor psiho-cognitive i competen elor matematice dobândite de
copiii din acela i grup educa ional;
- analiza varia iilor în timp sau în contexte diferite a nivelurilor psiho-cognitive i a
competen elor matematice dobândite de fiecare copil.

29
CUPRINS
JOCUL EDUCATIV
Introducere:
JOCUL pag. 3
Capitolul 1:
METODOLOGIA JOCULUI pag. 4
A. Caracteristicile i regulile jocului
B. Jocul i societatea
C. Func iile jocului
D. Metode de implementare a jocului
E. Tipurile de joc
Bibliografie
Capitolul 2:
FUNC IA EDUCA IONAL A JOCULUI pag. 12
A. Ce este jocul educativ
B. Func iile i metodologia jocului educativ
C. Jocul educativ în mediul familial i social
D. Evolu ia Didacticii Jocului Educativ
Capitolul 3:
METODE I PROCESE DE PREDARE ÎN CADRUL
JOCULUI EDUCATIV pag. 19
A. Organizarea psiho-social a activit ilor didactice
B. Procesele de predare - înv are
C. Stiluri de înv are
D. Procesele mintale
E. Metode psihopedagogice
Capitolul 4:
JOCUL EDUCATIV I TESTELE DIDACTICE pag. 24
A. Ludoteca: laboratorul pentru jocuri educative
B. Jocul educativ ca Test Didactic

Metodologia Jocului
30
FAUSTO PRESUTTI
JOCUL EDUCATIV
ISBN 978-88-6624-189-8

189-8 RO_Jocul Educativ.pdf

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to 189-8 RO_Jocul Educativ.pdf

Similar to 189-8 RO_Jocul Educativ.pdf (15)

More from ElenaSandu11

More from ElenaSandu11 (13)

Recently uploaded

Recently uploaded (7)

189-8 RO_Jocul Educativ.pdf