7. 7
PREFAŢĂ
În istoria modernă a românilor, revoluţiile au ocupat un
loc central, deşi nu sunt mulţi care ar susţine aşa ceva. Nouă nu
ne plac schimbările bruşte şi dramatice, care pun în discuţie ra-
dical ordinea stabilită, nici măcar atunci când schimbarea este
necesară şi dorită de toţi. Revoluţiile, fie că sunt de natură poli-
tică, tehnologică sau în planul ideilor şi valorilor morale, nu sunt
evenimente planificate. Nu poţi spune: „mâine, la ora 12, avem
în agendă o revoluţie”. De multe ori ele sunt rodul întâmplării, şi
de aceea confundăm adesea factorul declanşator cu revoluţia în
sine. De aceea este nevoie să cunoaştem acumularea de eveni-
mente care face posibilă schimbarea revoluţionară. Fără a înţe-
lege ce a condus la crearea condiţiilor necesare declanşării unei
revoluţii, nu vom şti să definim succesul ei.
Nu suntem noi, românii, singurii care se întreabă dacă re-
voluţiile, ca instrumente ale schimbării, mai ales în politică, nu
sunt prea costisitoare, dacă în loc de revoluţie nu ar fi de prefe-
rat evoluţia. Sigur, din această perspectivă, evoluţia este de pre-
ferat revoluţiei, dar sunt momente în viaţa naţiunilor în care tim-
pul nu mai are răbdare. Şi în România au fost câteva ocazii în
care timpul nu a mai avut răbdare.
Cartea tânărului Ionuţ Şerban despre aceste momente ne
vorbeşte, şi ea surprinde acele mişcări subterane, acele acumu-
lări de tensiuni, de nemulţumiri, de aşteptări, de nevoi care au
precedat revoluţiile de la 1821, de la 1848, din decembrie 1989,
precum şi contextul extern în care acestea au avut loc.
Ce a generat revoluţia de la 1821? O accelerare a proce-
sului de modernizare în cele două ţări româneşti, care încep să se
doteze cu elementele instituţionale ale statelor care deja interna-
lizaseră consecinţele Revoluţiei Franceze. Revoluţia de la 1848
este rezultatul semi-eşecului revoluţiei de la 1821 şi declanşează,
la rândul ei, o evoluţie care se va finaliza odată cu Marea Unire
de la 1 Decembrie 1918.
O altă problemă legată de revoluţii: cât de profundă este
schimbare declanşată de ea, cât de adânc pătrunde în corpul so-
cial, cât de stabilă şi de coerentă cu obiectivele declarate ale re-
8. 8
voluţiei este schimbarea? Sunt întrebări la care am putea răs-
punde precum liderul chinez Ciu Enlai, care, întrebat fiind des-
pre moştenirea Revoluţiei Franceze, a spus: „două sute de ani
este prea puţin timp pentru a emite o judecată de valoare”.
Revoluţia Română din decembrie 1989 nu a scăpat nici ea
de judecăţi pripite şi superficiale, de clişee şi de contestări. Re-
voluţiile nu sunt niciodată procese simple, care pot fi explicate
întotdeauna coerent, iar schimbarea nu se petrece peste noapte.
Da, un regim politic s-a prăbuşit în câteva zile, ca urmare a unei
ample revolte sociale, declanşată de evenimentele de la Timi-
şoara, şi amplificată de protestele celor din Bucureşti şi din alte
câteva mari oraşe.
Dar revoluţia abia după aceea a început, şi, în anumite as-
pecte ale ei continuă şi acum. Cel mai important lucru a fost de-
finirea obiectivelor strategice ale schimbării, care se găsesc în-
scrise în comunicatul CFSN din noaptea de 22 decembrie 1989.
Acela a fost programul Revoluţie Române, în totalitatea sa, şi el
cuprinde obiective definite şi de cei care se revoltaseră cu câteva
zile înainte la Timişoara.
Schimbarea cea mai rapidă a fost la nivelul politicului:
pluralism, democraţie, alegeri libere, libertate de exprimare. Dar
schimbările cu adevărat revoluţionare nu s-au oprit la politică. Ele
au continuat în economie, unde au luat mai mult timp şi au avut
costuri sociale deloc de neglijat, în societate, în corpul militar.
Toate aceste schimbări radicale au fost apoi subsumate
obiectivelor strategice ale noii puteri politice: integrarea euro-
peană şi euro-atlantică. Ele au dus România într-o direcţie care a
fost dorită şi susţinută de marea majoritate a cetăţenilor români.
Dar, ca în orice fenomen de amploarea unei revoluţii, nu
trebuie să ignorăm rezistenţa la schimbare. Şi nu este vorba doar
de cei legaţi de vechiul regim, perdanţii revoluţiei. De multe ori
oboseala schimbării îi cuprinde şi pe promotorii şi susţinătorii
revoluţiei. Intervin şi dezamăgirea, şi divergenţa între idealuri şi
realităţi. Aceste evoluţii sunt comune tuturor revoluţiilor. Pentru
că revoluţiile sunt făcute de oameni, şi oamenii se schimbă, îşi
schimbă aşteptările, îşi schimbă părerile, îşi schimbă valorile
morale şi politice.
Nu cred nici în revoluţia permanentă, nici în stabilirea de
termene la care se termină o revoluţie, nici în transformarea ei
într-un soi de reformism agresiv şi lipsit de orizont, schimbare de
dragul schimbării. Cred că schimbarea declanşată de Revoluţia
Română din decembrie 1989 este una justă, care a dus naţiunea
9. 9
română într-o direcţie bună, benefică pentru ea. Dar trebuie să
învăţăm că nimic nu vine de la sine, că ceea ce am obţinut prin
jertfa celor care au făcut posibilă schimbarea în 1989 trebuie
apărat, că democraţia nu are doar prieteni, iar pasivitatea, ne-
păsarea, refuzul implicării în spaţiul public pot deschide calea
unor noi forme de totalitarism, într-o ţară în care democraţia nu
este suficient de consolidată.
În fond, şi acesta este un merit important al cărţii, nu putem
judeca Revoluţia Română din decembrie 1989 fără să ne întoar-
cem în timp şi să analizăm ce au în comun şi ce separă aceste re-
voluţii. Aşa ne vom înţelege mai bine istoria şi ne vom înţelege
mai bine pe noi.
Ion Iliescu
10. 10
ARGUMENT
Ideea de revoluţie la români. Iată un subiect interesant şi,
deopotrivă, incitant asupra căruia s-a aplecat un tânăr universi-
tar craiovean, Ionuţ Şerban, decis să-i dezvăluie resorturile şi
evoluţia, spre o mai lesne înţelegere a cititorului. Este vorba, în
fapt, de o perioadă de mai bine de două secole de istorie româ-
nească, o istorie frământată şi marcată de transformările pro-
funde la nivelul societăţii şi instituţiilor, transformări provocate
adeseori de revoluţii sau lovituri de stat.
Aşezate în „calea tuturor răutăţilor”, la confluenţa a trei
Imperii cu intenţii anexioniste, Otoman, Habsburgic şi Rus, pro-
vinciile româneşti, separate de anumite conjuncturi nefavorabile,
se vor afla permanent în căutarea propriei identităţi. O identitate
comună pentru populaţia celor trei provincii româneşti, Mol-
dova, Muntenia şi Transilvania, o identitate clădită pe comuni-
tatea de origine, de limbă, de tradiţii culturale şi spirituale. Con-
ştiinţa de neam afirmată în secolele XVII-XVIII şi reflectată în
operele cronicarilor, în lucrările lui Dimitrie Cantemir, în ope-
rele corifeilor „Şcolii ardelene” – aceşti veritabili „apostoli ai
românismului” – va evolua, sub impulsul ideilor iluministe şi al
principiilor promovate de Revoluţia franceză şi războaiele na-
poleoniene, spre conştiinţa naţională, spre conştiinţa necesităţii
realizării unităţii politice, a statului naţional unitar modern.
Formarea şi afirmarea naţiunii române, a identităţii naţi-
onale reprezintă rezultatul acestor acumulări anterioare: mişca-
rea politică din Transilvania, iniţiată de răscoala din 1784 şi ac-
ţiunile lui Inochentie Micu, cu obiectivul de a-i situa pe românii
aflaţi sub dominaţia habsburgică, în structurile social-politice ale
provinciei, precum şi mişcarea politică din Principate, din Mol-
dova şi Muntenia aflate sub suzeranitate otomană, orientată spre
respectarea şi consolidarea autonomiei interne, spre unirea poli-
tică şi constituirea statului naţional, iar apoi spre cucerirea in-
dependenţei şi desăvârşirea unităţii naţionale.
Dacă Revoluţia din 1821 a determinat redeşteptarea miş-
cării naţionale şi a impulsionat, prin consecinţele sale, transfor-
mări la nivelul instituţiilor şi societăţii, Revoluţia din 1848 a în-
11. 11
scris pe români „în calendarul lumii”, revendicările lor de re-
structurare a regimului, în sensul modernizării, de realizare a
unităţii politice fiind cunoscute şi dezbătute la nivelul opiniei pu-
blice europene.
În contextul unor împrejurări interne şi externe favorabile,
fără de care nu se pot produce transformări radicale în cadrul
unei societăţi, românii au dat dovadă de suficientă maturitate
politică şi de curaj pentru a pune Puterile europene, reticente la
orice schimbări de esenţă, în faţa faptului împlinit. Aşa s-au putut
înfăptui unirea Moldovei şi Munteniei într-un singur stat la 1859,
unitatea administrativă şi legislativă din 1862, reformele
modernizatoare – aplicate în urma unei lovituri de stat, cea din
1864 – instituirea regimului monarhiei constituţionale în 1866,
proclamarea independenţei de stat în 1877 şi, în fine, desă-
vârşirea unităţii naţionale în 1918.
Odată înfăptuit obiectivul politic al realizării statului na-
ţional, care să-i cuprindă pe aproape toţi românii între aceleaşi
graniţe, societatea românească va parcurge în perioada interbe-
lică o nouă etapă, de mari transformări, chiar dacă nu revoluţio-
nare, în direcţia democratizării şi progresului.
Însă, acelaşi secol XX, caracterizat drept „un secol al ex-
tremelor”, a însemnat pentru români o perioadă marcată de lo-
vituri de stat, precum cea din 10 februarie 1938 a Regelui Carol
al II-lea – care a dus la instituirea unui regim monarhic autoritar
cu accente totalitare – cea din 6 septembrie 1940, prin care pute-
rea a fost încredinţată generalului Ion Antonescu şi legionarilor,
cea din 21-23 ianuarie 1941, prin care legionarii sunt înlăturaţi
de la guvernare, instituindu-se dictatura militară antonesciană,
cea din 23 august 1944, al cărei rezultat avea să fie înlăturarea
regimului antonescian, ieşirea din războiul alături de germani şi
trecerea de partea coaliţiei Naţiunilor Unite, cea din 30 decem-
brie 1947, prin care Regele Mihai, în urma presiunilor comuniş-
tilor şi ale tancurilor sovietice, este silit să abdice, instituindu-se
un regim comunist totalitar care, la rândul său, a cunoscut dife-
rite etape de evoluţie şi manifestare, de la forma stalinistă la cea
a comunismului naţional.
Cât priveşte prăbuşirea şi înlăturarea regimului comunist
din România, în urma evenimentelor din decembrie 1989, care
s-au caracterizat prin violenţă şi victime umane, părerile istorici-
lor, dată fiind perioada relativ scurtă de timp scursă de la produ-
cerea lor, sunt încă împărţite în a le califica drept revoluţie sau
lovitură de stat.
12. 12
Toate aceste aspecte se regăsesc în cartea de faţă, în ca-
pitole ale căror titluri sunt grăitoare prin ele însele. Meritul au-
torului este acela de a ne înfăţişa, într-o formă sintetizată care
îmbină eseul cu veleităţile unei lucrări ştiinţifice, o pagină din
istoria tumultoasă a acestui popor, care a cunoscut ca forme de
manifestare în plan naţional atât revoluţiile, cât şi loviturile de
stat. Scrisă într-un ritm alert, captivant, cartea domnului Ionuţ
Şerban se doreşte a fi nu numai o simplă trecere în revistă a unor
evenimente care au marcat evoluţia statului şi societăţii româ-
neşti, ci în egală măsură o lecţie a trecutului pentru a înţelege
mai bine prezentul şi a prefigura viitorul.
Prof.univ.dr. Sorin Liviu Damean
13. 13
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Lucrarea de faţă reprezintă o sinteză a ideii de revoluţie la
români, fiind destinată atât publicului avizat, cât şi celor mai pu-
ţin iniţiaţi în tainele istoriei.
Am optat pentru o descriere comparată a elementelor de-
finitorii ale revoluţiilor din spaţiul românesc, pornind de la pri-
mele revoluţii, până la Revoluţia din Decembrie 1989, insistând
pe elementele lor specifice, fiind tributar ideii că Revoluţia con-
tribuie la progres, atunci când evoluţia instituţională nu este în
acord cu dinamica timpului.
Adresez mulţumiri Domnului Director al Institutului Re-
voluţiei Române din Decembrie 1989, Claudiu Iordache, care a
sprijinit apariţia acestei lucrări, precum şi Consiliului Ştiinţific al
Institutului, care a inclus-o în planul de cercertare pe anul 2010,
avizându-i conţinutul.
Aduc mulţumiri speciale colegilor mei, prof.univ.dr.Sorin
Damean, lect.univ.dr. Alexandru Oşca şi lect.univ.dr. Florian
Olteanu din Catedra de Istorie a Facultăţii de Ştiinţe Sociale,
Universitatea din Craiova, care m-au susţinut şi au contribuit,
prin sugestiile lor pertinente, la definitivarea, mult mai rapidă, a
demersului meu ştiinţific.
Realizând această primă ediţie a sintezei „Ideea de Revoluţie
la Români” într-o dinamică mult prea alertă, suntem conştienţi că
este posibil ca anumite aspecte să ne fi scăpat din vedere. De
aceea suntem nerăbdători să primim observaţiile, criticile,
părerile şi sugestiile dvs. pe care avem posibilitatea să le folosim
în redactarea ediţiei a II-a.
Autorul
15. 15
INTRODUCERE
Se impune să precizăm, de la bun început, că istoria se scrie
independent de contextul politic actual, iar lucrarea de faţă nu îşi
propune să ofere răspunsuri demult aşteptate, ci să fie o sinteză a
ideii de revoluţie la români.
Termenul de revoluţie provine din limba latină (revolutio,
însemnând schimbare de sens). La români ideea de revoluţie se
confundă cu progresul şi înnoirile pe linie naţională. Prima men-
ţiune istoriografică româneacă a ideii de revoluţie o găsim în lu-
crarea lui Anton Maria del Chiaro Revoluţiile Valahiei, lucrare în
care autorul tratează împrejurările domniei şi morţii lui
Constantin Brâncoveanu. Până la încheirea domniei voievodului
martir, Ţările Române beneficiau de un statut de autonomie
internă, aflându-se sub suzeranitate otomană în virtutea statutului
de casă a păcii (Dar - al - Ahd).
Anton Maria del Chiaro, secretar personal al lui Constantin
Brâncoveanu, înţelegea prin revoluţie – transformare în cadrul
conducerii politice. Astfel, prima revoluţie din Ţările Române a
fost instaurarea regimului fanariot, deoarece Turcia intervenea di-
rect în viaţa internă a Ţării Româneşti şi a Moldovei impunându-
şi oamenii de încredere, desfinţând armata naţională, în timp ce
boierii pământeni pierdeau orice drept de a mai ocupa o demni-
tate publică, elita politică românească fiind înlocuită cu una stră-
ină. Această revoluţie de sus în jos a fost considerată de istorio-
grafie ca având un rol nefast. Durata foarte scurtă a domniilor,
cumpărarea tronului, fiscalitatea excesivă, cumpărarea funcţiilor
laice şi demnităţilor preoţeşti au apăsat greu asupra evoluţiei eco-
nomice şi sociale, punând într-un con de umbră anumite iniţiative
reformatoare ale unora dintre domnitori, cum este cazul lui Con-
stantin Mavrocordat.
Domniile fanariote s-au prelungit şi din cauza luptelor
dintre imperiile Rus, Habsburgic şi Otoman pentru controlul asu-
pra Principatelor, soldate cu rapturi teritoriale şi perioade de ocu-
paţie. Între 1683 şi 1812 pe teritoriul Principatelor s-au purtat nu
mai puţin de 6 războaie în principal între otomani şi ruşi, aceştia
din urmă având sprijinul habsburgilor. Transilvania – 1699, Ba-
16. 16
natul şi Oltenia - 1718, Bucovina – 1775 au fost ocupate de aus-
trieci. Oltenia în 1739 realipită Ţării Româneşti, Basarabia –
1812 – ocupată de Rusia în contextul războaielor napoleoniene.
Contextul internaţional atât de agitat, în care nu au lipsit tendin-
ţele de reconsiderare a statutului internaţional al Ţărilor Române
(se impune să cităm dorinţa Ecaterinei cea Mare exprimată Împă-
ratului Austriei de a constitui Regatul Daciei ca un preambul la o
veritabilă anexare), i-a determinat pe mulţi boieri pământeni să
încerce semnalarea interesului naţional unor puteri europene ca
Franţa napoleoniană, Rusia lui Petru cel Mare şi Ecaterina a II-a
şi Imperiului Habsburgic. Chiar dacă memoriile boierilor pă-
mânteni nu au avut rezultat palpabil, întrunirea Congresului de la
Viena şi introducerea funcţionării Sfintei Alianţe avea să fie sesi-
zată de tânărul căpitan al pandurilor, Tudor Vladimirescu, fost
combatant în războaiele ruso-austro-turce, care se afla la Viena
pentru a reglementa anumite chestiuni juridice ale boierulul Ni-
colae Glogoveanu, prilej să afirme ”se sună că va fi şi ceva pen-
tru locurile acestea, ci mult a fost, puţin a rămas”1
.
Poziţia specială pe care Tudor Vladimirescu o avea trebuie
privită sub un dublu aspect. În primul rând era comandant în
rezervă a singurei formaţiuni militare româneşti, cetele de pan-
duri olteni care luptaseră în războaiele cu turcii. Pe de altă parte,
fiind decorat cu un important ordin militar rusesc şi având statutul
de supus rus, el putea juca un rol important într-o evoluţie ulteri-
oară a evenimentelor. Înainte de 1990, istoriografia românească a
accentuat în mod excesiv rolul lui Tudor Vladimirescu în declan-
şarea Revoluţiei din 1821 în dauna elitei boierilor pământeni şi a
relaţiilor sale cu Rusia.
Considerăm nepotrivit să privim Revoluţia din 1821 ca
fiind exclusiv rodul acţiunii militare întreprinse de Tudor Vladi-
mirescu. Rolul său devine primordial abia după ce Comitetul de
Oblăduire, înfiinţat la moarte domnitorului fanariot Mihail Suţu,
ajunsese la o înţelegere cu emisarii otomani în privinţa calmării
situaţiei. În plus asocierea cu „Eteria” era rodul direct al simpatiei
faţă de Rusia, atât a lui Tudor, cât şi a lui Ipsilanti.
Tudor Vladimirescu a avut sub ascultarea sa singura forţă
militară a momentului, iar dorinţa sa de a negocia cu Imperiul
Otoman s-a lovit de suspiciunea eteriştilor care îl vor elimina spe-
rând să aibă controlul asupra Ţării Româneşti şi Moldovei.
1
Marin Mihalache, Tudor Vladimirescu. Mişcarea revoluţionară de la 1821 şi
drama conducătorului ei, Bucureşti, Editura Militara, 1971, p. 20.
17. 17
Înfrângerea revoluţiei va duce totuşi la reconsiderarea
atitudinii Imperiului Otoman, care a decis reinstaurarea domnito-
rilor pământeni.
Intervalul 1822-1848 este din punct de vedere al contex-
tului internaţional un moment de confruntare directă ruso-turcă,
fapt care a culminat cu izbucnirea unui război în 1828. În ciuda
încheierii unei convenţii la Akkerman, anul 1829 introduce prin
Tratatul de la Adrianopol statutul deosebit al celor două Princi-
pate, aflate sub suzeranitate otomană, dar şi sub protectorat ţarist.
Între 1829 şi 1834 are loc „o revoluţie” instituţională con-
trolată de Rusia, dacă este să judecăm după memoriile lui Vasile
Alecsandri, care întâlnindu-l la Paris pe Pavel Kisseleff, fostul
comandant militar al Principatelor, pe atunci reprezentant diplo-
matic al Rusiei la Paris, îl considera „un revoluţionar”.
De departe cea mai importantă iniţiativă a fost aceea a
adoptării Regulamentelor Organice, evitându-se numele de con-
stituţie considerat „prea revoluţionar” după expresia lui Keith
Hitchins2
. Operă a unor comitete de boieri români, conduse de
marele boier Alexandru Vilara, aceste regulamente au fost redac-
tate la Petersburg, românii reuşind să înşele vigilenţa specialişti-
lor ruşi, introducând în ambele Regulamente articole în care era
preconizată unirea Moldovei şi a Ţării Româneşti.
Perioada Regulamentară este plină de contradicţii, pe de o
parte, fiind numiţi domni, încălcându-se regulamente – Grigorie
Alexandru Ghica în Ţara Românească şi Mihail Sturdza în Mol-
dova, iar pe de altă parte prin introducerea în 1837 a unui act adi-
ţional care aducea gravă atingere autonomiei interne.
Este epoca cristalizării mişcărilor revoluţionare, a docu-
mentelor revoluţionare dintre care cele mai importante sunt Actul
de Unire şi Independenţă, precum şi Osăbitul act de numire a Su-
veranului redactate de boierul Ion Câmpineanu.
În paralel cu acestea, Principatele Române sunt cuprinse în
circuitul mişcărilor secrete europene, care doreau să pregătească o
revoluţie care să înlăture impunerile forţate ale Concertului
European de la Viena. Valul european a cuprins Europa pornind
de la Palermo în ianuarie 1848, cuprinzând Milano, Neapole,
Paris, Berlin, Viena, Budapesta, Iaşii, Bucureştii, Cernăuţii,
Lugojul, Blajul, oprindu-se pe malurile Prutului. Deşi unitară în
ansamblul ei prin aspiraţii, Revoluţia de la 1848 din Principatele
2
Keith Hitchins, Românii, 1774-1866, Bucureşti, Editura Humanitas, 1998, p.
203.
18. 18
Române a avut aspecte locale: moderaţie şi prudenţă în Moldova,
compromis de acţiune în Ţara Românească şi un radicalism pro-
nunţat în Transilvania, unde s-au refugiat şi revoluţionarii din
celelalte două Principate. Intervenţia hotărâtă a Rusiei după ce
forţase Imperiul Otoman să acţioneze în baza statutului de putere
suzerană, a salvat Austria de la dezintegrare, anul 1849 aducând
Principatelor o nouă lovitură statutului lor, instaurarea domniilor,
potrivit Convenţiei de la Balta Liman, prin care domnii deveneau
înalţi funcţionari ai statului otoman.
Revoluţionarii de la 1848 din întreaga Europă s-au regrupat
în speranţa iniţierii unei noi revoluţii europene. În Franţa, Lu-
dovic Napoleon Bonaparte a fost ales preşedinte al Republicii
Franceze, încurajând ideile revoluţionare, în scopul înfrângerii
Austriei. Proclamarea sa ca împărat, în decembrie 1852, a lăsat
ideile revoluţionare, la stadiul de proiecte secrete, iar după impli-
carea sa în războiul ruso-turc izbucnit în 1853, le-a amânat pe
termen nedefinit.
Ocuparea Principatelor de către ruşi şi apoi de austrieci, a
generat în iarna lui 1854 o răscoală a grănicerilor în Oltenia, ani-
maţi de vechi revoluţionari, unii chiar de la 1821.
Congresul de Pace de la Paris din 1856 a luat în conside-
rare, pentru prima dată, problema românească drept problemă eu-
ropeană. Preluând experienţe mai vechi, de genul statelor tampon
- Elveţia, veşnic neutră după Congresul de la Viena din 1815 şi
Belgia neutră, pentru ca gurile Rhinului să nu fie nici franceze
nici germane – Europa dorea un nou stat între Rusia, care pierdea
ieşirea la Dunăre şi Imperiul Otoman.
Adunările Ad-hoc din Principate şi-au exprimat dorinţele,
între care, la loc de frunte figura alegerea unui prinţ străin dintr-o
familie domnitoare europeană, în 1857, Conferinţa din 1858, tra-
sând cadrul constituţional al noului stat. Clasa politică româ-
nească, născută în focul revoluţiei de la 1848 a reuşit să impună
Europei faptul împlinit, alegând un domnitor român în Moldova
şi Ţara Românească, în persoana unui abil administrator, colone-
lul Alexandru Ioan Cuza.
După obţinerea recunoaşterii internaţionale a domniei sale,
de către toate statele europene, chiar şi de Austria şi Turcia, doar
pe durata vieţii sale, Alexandru Ioan Cuza a încercat să realizeze
cât mai multe din dezideratele revoluţiei paşoptiste, efectuând o
unificare internă deplină până la 24 ianuarie 1862, deşi
mecanismul constituţional din 1858 favoriza tendinţele conser-
vatoare, retrograde, promovate de Adunarea Deputaţilor.
19. 19
Conştient că doar astfel poate impune reformele care tre-
buiau să garanteze unitatea României, Cuza a luat iniţiativa unei
revoluţii interne, în 1864, dizolvând prin forţă Adunarea şi dând
un Statut Dezvoltător al Convenţiei de la Paris, pe care diplomaţii
săi l-au impus Europei ca pe un „act adiţional” al Conferinţei din
1858.
Faptul că guvernarea lui Cuza era autoritară, fără sprijinul
unor grupări politice, i-a determinat pe exponenţii clasei politice
româneşti, situaţi de altfel pe poziţii ireconciliabile (liberali şi
conservatori) să se unească într-o mişcare de înlăturare a lui
Cuza, în vederea aducerii unui prinţ străin, conform dorinţelor
Adunărilor Ad-hoc.
Venirea în ţară a principelui Carol de Hohenzollern-
Sigmaringen şi alegerea sa ca domnitor la 10 mai 1866, a fost
impusă din nou ca un fapt împlinit şi, graţie medierii împăratului
Napoleon al III-lea, a fost recunoscută de Poartă în octombrie
18663
.
Domnia de 48 de ani a lui Carol poate fi împărţită în două
mari perioade: Principatul (1866-1881) şi Regatul (1881-1914).
Între 1866 şi 1877, preocpările prinţului Carol au fost cele
de a conferi un cadru democratic vieţii interne româneşti şi de a
obţine independenţa naţională. Primul pas a fost adoptarea unei
constituţii care nu amintea nimic de suzeranitatea otomană.
Prilejul obţinerii independenţei s-a ivit în aprilie 1877, când
Rusia, dornică să revină pe scena internaţională după înfrângerea
din 1856, a semnat cu România un acord care permitea trecerea
trupelor ruseşti spre Balcani.
Proclamarea independenţei de stat a României la 9 mai
1877 şi implicarea activă după 19/31 iulie 1877 a armatei române
a dus la obţinerea de facto a independenţei naţionale, consfinţită
de tratatele de la San Stefano şi Berlin şi recunoscută definitiv la
8 februarie 1880 de către toate puterile europene4
.
Numit Alteţă Regală în septembrie 1879, Carol va deveni
Rege al României la 14 martie 1881, încheind un pact de familie,
care îl admitea ca succesor pe nepotul său, prinţul Ferdinand.
Regele Carol I s-a impus ca un mediator al vieţii publice,
acceptând şi încurajând guvernarea, dup caz, a liberalilor şi con-
servatorilor.
3
Sorin Liviu Damean, Carol I al României 1866-1881, Bucureşti, Editura
Paideia, 2000, p. 92.
4
Idem, România şi Congresul de Pace de la Berlin (1878), Bucureşti, Editura
Mica Valahie, 2005, p. 101.
20. 20
Pe plan extern, deşi nu a spus-o în mod direct, a încurajat o
apropiere de Germania, încuviinţând graţie prerogativelor sale
constituţionale, semnarea în secret a unui acord de aderare la Tri-
pla Alianţă.
Conştient că opinia publică ar fi ostilă unui astfel de gest
deoarece în Tripla Alianţă era Austro-Ungaria cu care România a
semnat tratatul direct, la el aderând Germania şi Italia, Carol a
reuşit să cultive un cerc restrâns de prim-miniştrii şi miniştrii de
externe care să cunoască tratatul şi să-l menţină secret astfel încât
despre acesta să nu ştie nici măcar trimişii săi la curţile europene
partenere.
Carol a promovat o politică de bună vecinătate încurajând
demersurile revoluţionarilor bulgari, relaţiile cu Serbia, la un
moment dat, după unificarea Bugariei cu Rumelia în 1885,
preconizându-se că va domni peste un Regat Româno-Bulgar.
A reuşit să ţină sub control imixtiunile Rusiei şi ale
socialiştilor, s-a implicat în acţiunile de salvare a fruntaşilor me-
morandişti, ba chiar a acţionat împotriva Bulgariei în timpul răz-
boaielor Balcanice, obţinând Cadrilaterul şi pronunţând de facto
„divorţul de Tripla Alianţă”.
Conturarea celui de-al doilea bloc militar european l-a făcut
să aibă la Constanţa, la 1 iunie 1914, o întrevedere cu Ţarul
Nicolae al II-lea al Rusiei, acesta fiind văr primar cu principesa
Maria, soţia succesorului său prinţul Ferdinand.
Izbucnirea Primei Conflagraţii Mondiale l-a determinat să
facă public în Consiliul de Coroană Tratatul cu Puterile Centrale,
dar să se supună deciziei de a adopta o atitudine de neutralitate,
fapt care i-a provocat o amărăciune ce i-a grăbit sfârşitul din
toamna lui 1914.
Prinţul Ferdinand, deşi avea origine germană, a demonstrat
că este capabil să-şi asume calitatea de rege român, luând decizia
alăturării la Tripla Înţelegere.
Soarta războiului de reîntregire a neamului a fost dură
pentru România, care s-a văzut, în 6 luni de la intrarea în război,
redusă teritorial la Moldova din cauza absenţei ajutorului promis
de Rusia Ţaristă în care mocnea focul revoluţiei.
În vara lui 1917 România şi-a apărat existenţa ca stat la
Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, dar izbucnirea Revoluţiei socialiste,
în februarie 1917 în Rusia şi a contrarevoluţiei bolşevice în
octombrie 1917, a lăsat-o singură în faţa Triplei Alianţe, deoarece
noua putere de la Moscova, în martie 1918, a semnat pacea de la
Brest-Litovsk. La 24 aprilie/7 mai 1918, guvernul condus de I. I.
21. 21
C. Brătianu făcea pace separată la Buftea, suportând condiţiile
grele ale înfrângerii, inclusiv un guvern colaboraţionist la Bucu-
reşti condus de Alexandru Marghiloman.
Aliaţii Germaniei au ieşit treptat din luptă, fapt care a
determinat România, la 10 noiembrie 1918, să declare război
Puterilor Centrale, astfel că, armistiţiul de Compiegne a găsit-o în
tabăra învingătorilor.
Anul 1918 a însemnat pentru România desăvârşirea unităţii
naţionale a românilor. La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării de
la Chişinău proclama unirea cu România şi solicita sprijinul
armatei române, care a trecut Prutul, fapt mai puţin amintit de
istoriografie, având acordul tacit al Germaniei.
La 15/28 noiembrie 1918 Bucovina proclama unirea cu
România, în timp ce Transilvania, Banatul şi Crişana reveneau la
Patria mamă la 1 decembrie 1918, ziua în care trupele germane
părăseau Bucureştii.
Pe 1/14 decembrie 1918, când delegaţia română din
Transilvania a venit la Bucureşti, I.I.C. Brătianu i-a întâmpinat cu
cuvintele „v-am aşteptat de o mie de ani”5
. Astfel, începea în isto-
ria României epoca contemporană.
Începutul acesteia este legat de două aspecte fundamentale:
recunoaşterea internaţională a Marii Uniri şi uniformizarea
legislativă şi administrativă a României Mari.
Conferinţele de Pace de la Paris din 1919-1920 au consfinţit
existenţa României Mari, care în perioada interbelică a încercat să
devină un factor de stabilitate regională.
Inconsistenţa măsurilor luate de către învingători a dus la
apariţia germenilor revizionismului, promovat de Germania şi
URSS, fapt care a adus lumea în pragul unei alte conflagraţii
mondiale.
România a adoptat reforme fundamentale: agrară (1921),
monetară (1925), precum şi Constituţia din 1923, care uniformiza
cadrul politic intern, conferind României, pe plan internaţional,
statutul de ţară europeană mijlocie.
Politica de alianţe central şi sud-est europene a fost ineficientă,
deoarece Europa aluneca încet, dar sigur, spre o nouă stare de
conflict, amplificată de marea criză mondială din 1929-1933.
Apariţia mişcărilor de extremă dreapta şi extremă stânga nu
a ocolit nici România. Atitudinea inconsecventă a prinţului Carol,
fiul regelui Ferdinand, a dus la o criză dinastică majoră în 1925,
când acesta a ales să părăsească România.
5
Ioan Scurtu, Ion I. C. Brătianu, Bucureşti, Editura Museion, 1992, p. 49.
22. 22
Moartea lui Ferdinand şi a lui I.I.C. Brătianu în 1927 a
deschis calea unei crize politice fără precedent. Regenţa
instaurată în 1927, care să tuteleze domnia regelui minor Mihai,
fiul lui Carol, a fost sabotată de adversarii liberalilor, precum nou
înfiinţatul partid Naţional Ţărănesc condus de fruntaşul luptei na-
ţionale a românilor transilvăneni Iuliu Maniu, care a reuşit să fa-
ciliteze revenirea lui Carol în ţară şi urcarea sa pe pe tron sub
numele de Carol al II-lea.
Cei zece de domnie ai lui Carol al II-lea (1930-1940) au
marcat trecerea de la ideea de revoluţie la cea de lovitură de stat.
Carol a vrut să compromită sistemul democratic, într-un moment
în care şi în Europa el avea aceeaşi soartă, mergând spre o
monarhie autoritară, cu accente de dictatură. Punctul cuminant a
fost cel al loviturii de stat din 10 februarie 1938, prin care erau
desfiinţate partidele politice, înlocuite cu unul singur, era dată o
nouă Constituţie, ce modifica structura administrativă a
României, care avea acum 10 ţinuturi, împărţite în judeţe.
Distrugerea cadrului democratic românesc, însoţită de
izbucnirea celui de al doilea război mondial, a dus la falimentul
politicii externe româneşti, în vara anului 1940, sub forţa dicta-
tului şi ultimatumului, România Mare fiind sfârtecată de vecinii
revizionişti.
Carol al II-lea a încredinţat la 5 septembrie 1940 gu-
vernarea generalului Ion Antonescu, care l-a forţat să abdice a
doua zi, devenind Conducător al Statului şi acceptând ca succesor
al regelui Carol al II-lea pe fiul său Mihai, temperând astfel im-
presia unei noi lovituri de stat. Totodată, parţial, a fost repusă în
drepturi Constituţia din 1923.
Dictatura antonesciană a cunoscut două faze: 14 septembrie
1940 – 21 ianuarie 1941, guvernarea antonesciano-legionară şi 23
ianuarie 1941- 23 august 1944, guvernarea militară, pe fondul
implicării, după 22 iunie 1941 a României în războiul împotriva
Uniunii Sovietice, pentru recuperarea Basarabiei, Bucovinei de
nord şi Ţinutului Herţa, răpite la 28 iunie 1940, de către sovietici.
Forţele democratice, cu sprijinul comuniştilor, agreaţi de
Moscova, au decis că salvarea României de la dispariţie, după ce
devenise clară înfrângerea Germaniei, putea fi încheierea
armistiţiului cu membrii coaliţiei Naţiunilor Unite, după în-
lăturarea guvernului Ion Antonescu.
Deşi acesta încurajase tacit tratativele de ieşire din război,
el a refuzat la 23 august 1944 să semneze acest act, regele Mihai
uzând de prerogativa constituţională care îi permitea să-l demită
pe primul minsitru.
23. 23
Amplu dezbătută de către istoriografie, acţiunea de la 23
august 1944 a fost etichetată atât revoluţie, cât şi lovitură de stat.
Cert este că după această dată, România a intrat în sfera de
influenţă sovietică. Încheierea armistiţiului la 12 septembrie 1944
şi continuarea luptei alături de armata sovietică nu au putut ajuta
România să obţină, la 10 februarie 1947, la Conferinţa de Pace de
la Paris, statutul de stat cobeligerant, fiind tratată ca ţară învinsă.
La 6 martie 1945, puterea de la Moscova a impus la
Bucureşti un guvern condus de Petru Groza, primul pas spre
comunizarea ţării.
Alegerile din noiembrie 1946 i-au adus pe comunişti în
postura de partid majoritar, care a trecut la schimbarea din temelii
a sistemului politic românesc. Eliminarea politică a liberalilor,
ţărăniştilor, social-democraţilor, după 1946, a culminat cu o nouă
lovitură de stat, forţarea abdicării regelui Mihai şi proclamarea
Republicii Populare Române la 30 decembrie 1947.
România a avut în 1948 şi 1952 două constituţii, care
promovau „lupta de clasă” şi stipulau organizarea adminsitrativ-
teritorială a României după model sovietic în regiuni şi raioane.
Regimul comunsit din România a cunoscut trei faze: 1948-
1958 - „obsedantul deceniu”, guvernarea comuniştilor agreaţi de
Moscova, sub supravegherea Armatei Roşii de ocupaţie; 1958-
1965 –guvernarea comuniştilor români în frunte cu Gheorghe
Gheorghiu-Dej şi eliminarea „deviaţioniştilor” – în fapt a
adepţilor subordonării necondiţionate faţă de linia de la Moscova;
1965-1989, guvernarea lui Nicolae Ceauşescu, ales secretar
general al P.C.R., la Congresul IX din acelaşi an, în ipostaza de
„frondeur” al blocului de răsărit, după refuzul de a se implica în
reprimarea „primăverii de la Praga” din august 1968.
Nicolae Ceauşescu a impus un regim naţionalist, accentuat
de „revoluţia culturală”, iniţiată în 1971, după vizitele din China
şi Coreea de Nord. Iniţial ajutat de Vest, care îl considera un lider
cu atitudine anti-sovietică, Ceauşescu şi-a asumat din 1974
funcţia de preşedinte al Republicii Socialiste România (denumire
propusă în Constituţia din 1965, adoptată de Marea Adunare
Naţională).
Regimul său a devenit treptat unul de factură neo-stalinistă,
Ceauşescu dorind să facă din România un stat independent
economic, refuzând ajutorul Occidentului, dorind achitarea
integrală a datoriei externe şi cooperând cu statele asiatice, afri-
cane şi latino-americane cu regimuri dictatoriale.
Apogeul crizei l-a reprezentat anul 1989, când România
24. 24
achitase datoria externă, cu enorme sacrificii din partea poporului
român.
Contextul internaţional era unul favorabil mişcărilor
revoluţionare, după prăbuşirea „zidului Berlinului”, în noiembrie
1989 şi întâlnirea din Malta a liderilor S.U.A. şi U.R.S.S., George
Bush şi Mihail Gorbaciov.
Căderea comunismului în Polonia, Cehoslovacia, Ungaria
şi Bulgaria, în general, prin „revoluţii de palat”, a fost urmată de
o mişcare populară în România, cu accente de violenţă, între 16 şi
25 decembrie 1989, pe care istoriografia o numeşte „Revoluţia
Română din decembrie 1989”.
După mai bine de două decenii, istoricii români sunt
împărţiţi în două „tabere”: susţinători ai ideii de lovitură de stat şi
cei ai ideii de revoluţie.
În fapt, în decembrie 1989, a fost înlăturat regimul
Ceauşescu, însă despre o stabilizare a situaţiei politice putând fi
vorba mult mai târziu.
Revoluţia Română din decembrie 1989 este un capitol încă
nescris al istoriei naţionale a românilor, unul destul de
controversat, ceea ce face ca încercarea istoriografică de a aborda
anumite aspecte să fie una temerară, ba chiar hazardată.
Noi dorim să aducem doar argumente în sprijinul ideii că
transformările revoluţionare ale României au durat cel puţin până
în anul 1991.
În martie 1990, la Târgul Mureş, s-a înregistrat o încercare
clară de subminare a integrităţii teritoriale a României. În mai
1990 au avut loc primele alegeri care au dat ţării un Preşedinte,
un Parlament şi un Guvern alese democratic. Totuşi, în iunie
1990, protestele din Piaţa Universităţii ale simpatizanţilor
partidelor democratice au fost oprite prin interveniţa minerilor din
Valea Jiului, care în septembrie 1991 vor contribui la căderea gu-
vernului Petre Roman. În noiembrie 1991 România a adoptat
Constituţia, care cu amendamentele din 2003, este şi astăzi în
vigoare.
Ne-am propus să justificăm această aserţiune tocmai prin
compararea cu primele revoluţii din spaţiul românesc. Atfel, putem
vorbi de o fază militară a revoluţiei române (cu încercări de
reprimare a manifestaţiilor şi de preluare a puterii de către noile
structuri – decembrie-ianuarie 1990); de faza reorganizării
instituţionale sau a C.P.U.N.-ului – ianuarie-iunie 1990; şi faza
desăvârşirii democratizării – perioada iunie 1990-noiembrie 1991.
Căderea comunismului în U.R.S.S. şi Yugoslavia a fost
25. 25
urmată de dizovarea prin comun acord a C.A.E.R.-ului şi a
Tratatului de la Varşovia – componentele economică şi militară
ale defunctului bloc Sovietic.
În 1992 au fost primele alegeri care au necesitat un al doilea
tur de scrutin şi s-a remarcat faptul că partidele politice din
România erau polarizate pe marile direcţii ale politicii demo-
cratice europene: social democraţie, liberalism, centrism şi creş-
tin-democraţie.
În 1995 a început oficial parcursul României pentru
integrare Europeană şi Euro-Atlantică, în timp ce în 1996 s-a
produs prima alternanţă postdecembristă la guvernare, guvernul
de stânga fiind înlocuit cu unul de dreapta.
În 1997, la Summitul de la Madrid s-a decis ca România să
adere la N.A.T.O. într-un al doilea val, preconizat a se organiza la
Praga în 2003, ratificarea Tratatului şi intrarea sa în vigoare
urmând a se produce în 2004.
În anul 2000, cu ocazia adoptării celei de-a doua strategii de
la Snagov, România s-a înscris decisiv în cursa integrării
europene, care a fost încheiată în 2005, cu hotărârea ca România
să devină membru al Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007.
Întreaga perioadă cuprinsă între 1990 şi 2005 este
prezentată în istoriografia contemporană ca fiind perioada de
tranziţie. Ea are aşadar o componentă revoluţionară (1989-1991)
şi una a evoluţiei către un stat de drept şi o economie de piaţă
funcţională (1991-2005).
26. 26
CONTEXT INTERNAŢIONAL ŞI CAUZE
ROMÂNEŞTI ÎN DECLANŞAREA ŞI
AFIRMAREA REVOLUŢIILOR
Conceptul european de modernitate este asociat de către
istorici cu ideea de revoluţie. Chiar dacă aceasta a cunoscut
diverse denumiri ca revoluţie burgheză sau revoluţie social-poli-
tică, este mai cuprinzător în concepţia noastră sensul de revoluţie
modernă.
Prima revoluţie de acest tip poate fi considerată mişcarea de
redeşteptare naţională din Ţările de Jos, care a avut ca mobil
opoziţia dintre protestanţii progresişti, promotori ai elementului
naţional şi puterea coroanei spaniole, catolică, retrogradă şi
conservatoare.
În ordine cronologică, următoarea mişcare revoluţionară s-a
înregistrat în “bătrâna” Anglie, o ţară afectată de reforma
religioasă într-o manieră moderată, aşa zisa mişcare de sus în jos:
ruperea regelui Henric al VIII-lea de papalitate prin
autoproclamarea sa ca şef al bisericii. Această reformă a însem-
nat, în plan geopolitic, o reconfigurare a raporturilor cu regalita-
tea spaniolă, tranşată decisiv de fiica sa, Elisabeta I. Înfrângerea
Invincibilei Armada în 1588, pe lângă noutatea în plan militar, a
însemnat că pe cerul Europei a apărut o nouă stea care să domine
politica internaţională. Cât timp încleştările internaţionale s-au
succedat, absolutismul englez a fost tolerat, însă după moartea
Elisabetei şi mai apoi după domnia lui Iacob I, Regele Carol I
Stuart a intrat într-un lung conflict, de aprope un sfert de secol, cu
Parlamentul, încheiat prin regicid şi reformă politică radicală.
Revoluţia engleză nu a putut să influenţeze imediat Europa,
deoarece pe continent absolutismul devenise o fortăreaţă
inexpugnabilă în Franţa Regelui Soare, promotor al catolicismu-
lui prin orice mijloace, în condiţiile în care acesta nu intervenea
în viaţa internă a statului francez. Adversarii protestanţi ai lui Ca-
rol Stuart şi al lui Ludovic al XIV-lea, aceştia din urmă, loviţi ne-
cruţător prin Edictul de la Fontainebleau din octombrie 1685, au
adoptat tactica misionarilor şi exploratorilor catolici din veacurile
al XV-lea şi al XVI-lea, plecând în expediţii organizate spre “lu-
27. 27
mea nouă” unde au întemeiat colonii prospere care tindeau să de-
vină competitori redutabili ai „metropolei”.
Atunci când nu s-a mai putut tolera constrângerea impusă
de aceasta şi-au câştigat libertatea printr-o revoluţie desfăşurată
sub forma unui război de independenţă care a dus la apariţia
Statelor Unite ale Americii.
Franţa absolutistă a intrat într-o criză profundă cauzată de
erodarea imaginii regalităţii prin măsuri arbitare pe plan intern şi
eşecuri răsunătoare în politica externă, care au adus statul în
pragul falimentului.
Izbucnită în 1789, Revoluţia Franceză a trimis şi ea un rege
la ghilotină, a instaurat teroarea, a proclamat Republica, a înfrânt
coaliţii externe, sfârşind prin a fi confiscată de unul dintre
generalii căliţi în focurile sale, Napoleon Bonaparte. Acesta a
refăcut prestigiul extern al Franţei, transformând-o, după 1804,
într-un imperiu care a dominat Europa timp de un deceniu, fiind
înfrânt însă de o coaliţie condusă de Anglia şi sprijinită de elita
militară a lui Napoleon, dornică să-şi păstreze poziţiile politice
oferite de Împăratul Francezilor.
Revoluţia Franceză a fost aşadar, cea care a influenţat
întreaga Europă în prima jumătate a veacului al XIX-lea. Emisarii
lui Napoleon au aprins scânteia revoluţionară în posesiunile
americane ale Spaniei.
Soldaţii regimentelor năsăudene, ei înşişi cunoscând cu 5
ani înainte de baricadele Parisului, puternica mişcare naţională a
lui Horea, au apărat Lodi, Arcole şi Rivoli în faţa trupelor lui
Napoleon dominate de un profund spirit revoluţionar.
În Transilvania, maghiarii, saşii şi secuii au impus legi
constituţionale restrictive în privinţa românilor ca Unio Trium
Nationum (1438)6
şi Tripartitum-ul lui Werboczy (1517).
Succesul turcilor la Mohacs, din 15267
adusese Transilva-
nia sub suzeranitate otomană, deşi naţiunile privilegiate îşi
păstraseră situaţia din timpul stăpânirii maghiare.
După eşecul asediului Vienei din 1683, războiul din 1688 a
adus Austria habsburgilor în prim-planul relaţiilor politice ale
Europei Centrale, ei cucerind Transilvania, prin pacea semnată la
Karlowitz (1699)8
.
6
Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, ediţia a III-a
revizuită şi adăugită, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2002, p. 95-96.
7
Ibidem, p. 110.
8
Sorin Cristescu, Civilizaţia română modernă, Bucureşti, Editura Fundaţiei
România de Mâine, 2010, p. 17.
28. 28
În 1699 şi 1701, împăratul Leopold a dat două diplome9
în
care confirma dorinţa mitropolitului ortodox Athanasie Anghel şi
a 34 de episcopi de a trece sub ascultarea Papei, formând Biserica
Ortodoxă Unită cu Roma (Greco-Catolică). Anatemizaţi de
Patriarhia de la Constantinopol, uniţii au reprezentat baza elitei
revoluţionare româneşti din secolele următoare, deoarece ei au
beneficiat de dreptul de a înfiinţa şcoli în limba lor şi de a studia
în centrele culturale ale Europei.
O mişcare revoluţionară a aparţinut şi călugărilor Sofronie
din Cioara şi Visarion Sarai, trimişi de mitropolitul de Karlowitz
pentru a contracara efectele mişcării de Unire cu Roma. Mişcarea
a căpătat tendinţe anti-habsburgice, fapt care a dus la întemniţarea
călugărilor români. Prima acţiune notabilă a aparţinut lui Ioan
Micu, un român devenit episcop sub numele de Inocentius Klein.
Personalitate puternică, cu un temperament intransigent, dăruit
cauzei nemului său10
, episcopul unit a încercat, timp de aproape
două decenii, să obţină aceleaşi drepturi politice pentru românii
transilvăneni, de care beneficiau maghiarii, saşii şi secuii. În
petiţiile sale, episcopul Bisericii unite, sublinia necesitatea şi
justificarea acestor drepturi prin prisma faptului că românii erau
cei mai vechi şi numeroşi locuitori ai Transilvaniei11
. Acţiunea sa
i-a atras exilul la Roma, unde episcopul român a murit în 1768,
fiind înmormântat la catedrala Santa Maria dei Monti din Roma.
Aşadar, mişcarea naţională era profundă, astfel că, la numai
trei decenii de la primele încercări ale episcopului unit de
reformare a situaţiei românilor transilvăneni, s-a declanşat prima
manifestare naţională modernă din spaţiul românesc, “răscoala
condusă de Horea, Cloşca şi Crişan”.
Aceştia apar înveştmântaţi în straie de moţi din Munţii
Apuseni, toţi având înfăţişarea unor bărbaţi trecuţi de 40 de ani.
Horea, văzut ca un simbol de majoritatea ţăranilor
transilvăneni, a fost un veritabil erou al timpurilor sale12
.
Personalităţii sale legendare i s-au atribuit multe, printre care în-
semnele heraldice şi intenţia de a-şi lua titulatura de „rex
Daciae”. Considerat încă din timpul vieţii o figură istorică, Ni-
cola Ursu, alias Horea din Arada, cătun al satului Albac, era io-
9
Vezi pe larg Remus Câmpeanu, Elitele româneşti din Transilvania veacului
al XVIII-lea, Cluj-Napoca, Editura Universitară Clujeană, 2008, p. 91-94.
10
Dan Berindei, Portrete istorice ale românilor. Domni, regi, eroi, cărturari,
oameni politici, literaţi, Bucureşti, Editura Compania, 2009, p. 41.
11
Florin Constantiniu, op.cit., p. 180.
12
Dan Berindei, op.cit., p. 45.
29. 29
bag fiscal de pe domeniul de sus al Zlatnei, iar mai apoi jeler la
Ciucea, pe o moşie Bánffy13
. Horea, avea o înfăţişare dârză, era
îndrăzneţ şi inteligent, destoinic şi curajos, poate chiar ştiutor de
carte14
. Iată cum era descris Horea de autorităţi la începutul anu-
lui 1785: „E de statură mijlocie, la trup mai mult subţiratic decât
gros. Părul castaniu deschis şi scurt, mustaţă roşcată, faţă pre-
lungă, ovală, ciupită (de vărsat) şi pistruiată, nas mic şi foarte as-
cuţit, dar mai ales pleoapele de sus şi de jos sunt roşii deschise şi
cărnoase. Şi la mers, şi la stat se ţine drept. Poartă îmbrăcămintea
obişnuită pe domeniul Zlatnei, adică un suman negru mai până la
genunchi, tivit pe amândouă laturile cu albastru, cioareci albi [...],
în picioare poartă cizme pe jumătate încheiate cu şireturi; acum
poartă cojoc lung de oaie de lână întoarsă înlăuntru, în cap căciulă
neagră obişnuită şi în mână mai mult un băţ subţire de alun”15
.
Zona Munţilor Apuseni era „filonul de aur” al Monarhiei
Habsburgice. Moţii, nume sub care erau cunoscuţi românii din
Munţii Apuseni, aveau obligaţia de a munci şi a sprijini exploatarea
aurului. Totodată, în schimbul exonerării de la obligaţiile de
aservire, ei trebuiau să participe la conscripţiile militare periodice,
pentru completarea efectivelor militare ale Imperiului Habsburgic.
Numărul tot mai mare al ţăranilor care doreau să intre în
rândurile regimentelor grănicereşti a avut drept rezultat suspenda-
rea înscrierilor, fapt care a dus la escaladarea conflictului, ce
mocnea încă din februarie 1774, când la Câmpeni, la un târg tra-
diţional, au fost răsturnate tarabele şi buţile cu vin ale unor
negustori.
La târgul săptămânal de la Brad din octombrie 1784, Cloşca
(Ion Oargă) şi Marcu Giurgiu, cunoscut drept Crişan, au
îndemnat la revoltă.
De departe, liderul mişcării a fost Horea. Fiind un om in-
fluent în zonă, ctitor de biserici din lemn, avea legături cu
breslelele şi asociaţiile de negustori, care i-au facilitat accesul în
cercurile politice de la Viena. Astfel se explică faptul că a putut
obţine patru audienţe (1779-1784)16
la împăratul Iosif al II-lea,
unul dintre despoţii luminaţi ai momentului, căruia i-a expus
programul.
Împăratul vizitase Transilvania în două rânduri (1773,
13
Ibidem.
14
Ibidem, p. 46.
15
Ibidem, p. 47.
16
Vezi pe larg D. Prodan, Răscoala lui Horea, ediţie nouă, revizuită, vol. I-II.,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984.
30. 30
1783)17
, ocazie cu care conştientizase starea de spirit a românilor
care urau stăpânirea Habsburgilor prin prisma acţiunilor grofilor
maghiari. Se pare că Iosif al II-lea dorea să reducă influenţa no-
bililor maghiari, pentru a face în Tranilvania un climat de genul
celui din Bucovina, recent intrată sub stăpânire austriacă, unde
naţionalităţile erau egale în drepturi.
Cert este că Horea a invocat existenţa unor documente
purtând pecetea imperială, care justifica ridicarea la luptă a româ-
nilor. Izbucnirea unui război cu Olanda l-a determinat pe Iosif al
II-lea să ceară baronului Preiss să pacifie Transilvania. Revolu-
ţionarii şi-au impus un program la Deva (aşa-numitul ultimatum
ţărănesc notificat la Şoimuş)18
, la 11 noiembrie, după ce obţinuseră
victorii la Lupşa şi Râmeţi19
, armistiţiul fiind acceptat de nobili.
În iarna lui 1784, după înfrângerea de la Mihăileni, s-a
decis retragerea şi reorganizarea mişcării. Horea, Cloşca şi Crişan
au fost daţi în urmărire, punându-se pe capul lor o recompensă de
500 de galbeni. Numai pentru prinderea în viaţă a lui Horea şi a
fiului său, Guvernatorul Transilvaniei, Samuel Brukenthal, a
oferit 2000 de florini pentru fiecare, iar în cazul în care vor fi
capturaţi morţi, câte 1000 de florini20
. Se pare că un pădurar de pe
un domeniu imperial, Anton Mezler a dezvăluit locul unde se
ascundeau liderii mişcării. Arestaţi şi închişi la Alba Iulia, capii
revoluţiei au fost anchetaţi şi condamnaţi la moarte prin frângere
cu roata, conform celei mai severe pedepse din Codex
Theresianum. Din dorinţa de a nu dezvălui amănunte despre
desfăşurarea revoluţiei, Crişan s-a spânzurat, profitând de
neatenţia gardienilor, cu nojiţele de la opinci. Sentinţa a fost dusă
la îndeplinire la 28 februarie 1785, pe Dealul Furcilor de lângă
cetatea Albei Iulia, fiind executaţi Horea şi Cloşca21
.
Cert este că ecoul mişcării a fost puternic, ea fiind invocată
într-un discurs de viitorul lider al girondinilor din Revoluţia
Franceză, Jean Pierre Brissot22
, în timp ce pe plan european, a fost
receptată drept o mişcare a românilor şi nu o simplă răscoală23
.
17
Sorin Cristescu, op.cit., p. 31.
18
Ibidem, p. 32; vezi şi Iulian Oncescu, Ion Stanciu, Emanuel Plopeanu, Texte
şi documente privind istoria modernă a românilor vol. I (1774-1866),
Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, p. 10.
19
Ladislau Gyémánt, Ion Mircea, Remus Câmpeanu, Antoniu Dörner,
Izvoarele Răscoalei lui Horea, Seria A. Diplomataria, vol. IX, Cluj-Napoca,
Editura Presa Universitară Clujeană, 2004, p.7.
20
Ibidem, p. 8.
21
Ibidem, p. 12.
22
Sorin Cristescu, op.cit., p. 34.
23
Gheorghe Platon, De la Constituirea naţiunii la Marea Unire, Vol. I, Iaşi,
Editura Universităţii ”Al. I. Cuza”, 1995, p. 57.
31. 31
Împăratul însuşi a dat o patentă imperială, la 22 august
178524
, care garanta desfiinţarea iobăgiei, dar care nu a produs
însă efectele scontate deoarece Iosif al II-lea s-a stins din viaţă în
1790.
Aceaşi soartă a avut şi planul dacic care prevedea, conform
înţelegerii cu Ecaterina a II-a, o posibilă împărţire a Imperiului
Otoman şi crerarea unui regat al Daciei, format din Moldova şi
Ţara Românească. Sfârşitul său a impus ieşirea, în 1791, Austriei
din conflict şi semnarea unei păci, la Şiştov.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, liderii elitei intelectuale
româneşti din Transilvania, cunoscuţi drept corifei ai Şcolii
Ardelene, au redactat un memoriu intitulat Supplex Libellus Va-
lachorum25
pe care l-a prezentat Curţii de la Viena în martie 1791.
Memoriul relua şi aprofunda argumentaţia lui Inochentie Micu
privind dreptul românilor transilvăneni de a avea aceleaşi drepturi
cu maghiarii, saşii şi secuii. La fel ca şi cererile episcopului
Bisericii unite, Supplex-ul a fost respins de Dieta Transilvaniei26
.
În Ţările Române revoluţia era împiedicată de mai mulţi
factori. Primul dintre ei este acela că Principatele au fost teatru de
operaţiuni a numeroase războaie în perioda 1688-1812. Totodată,
în 1711 în Moldova şi 1716 în Ţara Românească, domnitorii fa-
narioţi înlocuiseră domnitorii români, care se angrenaseră în ali-
anţele anti-otomane ale vremii pentru ieşirea de sub suzeranitatea
otomană.
În Moldova, Dimitrie Cantemir a dorit să se implice într-un
război alături de Petru cel Mare, care să aducă independenţa
Moldovei. Nevoit să-şi petreacă restul vieţii în Rusia după
înfrângerea de la Stănileşti, el a mai apucat să vadă cum turcii
atacă grav autonomia Moldovei, introducând sistemul fanariot27
.
În Ţara Românească, Constantin Brâncoveanu28
poate fi
considerat un spirit revoluţionar în sensul că a atras la Curtea sa
spirite luminate de talia unui Anton Maria del Chiaro, care va
scrie o carte intitulată Revoluţiile Valahiei*
, înţelegând prin aceste
24
Florin Constantiniu, op.cit., p. 182.
25
Vezi pe larg, D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum. Din istoria formării
naţiunii române, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998.
26
Ibidem, p. 182-183.
27
Keith Hitchins, Românii, 1774-1866, Bucureşti, Editura Humanitas, 1998, p.
24.
28
Florin Constantiniu, op.cit., p. 164.
*
Titlul complet al cărţii, apărută la Veneţia în 1718, este: Istoria delle
moderne rivoluzioni della Vallachia con la descrizione del paese, natura,
costumi, riti e religione degli abitanti – vezi pe larg, Veniamin Ciobanu,
32. 32
revoluţii scimbările produse pe plan intern. Totodată a întreţinut o
bogată cortespondenţă diplomatică, în care încerca să impună
habsburgilor necesitatea de-ai ajuta pe români împotriva turcilor.
Moartea sa martirică a dus la absenţa oricăror mişcări re-
voluţionare, din cauza lipsei unei armate interne şi a excluderii
elitei politice a boierilor români de la luarea deciziilor.
Regimul fanariot a fost receptat de istoriografie ca unul
eminamente retrograd, străin de realităţile interne. Totuşi, veacul
fanariot, pe lângă excesele sale, precum corupţia, venalitatea
funcţionarilor, fiscalitatea excesivă, s-a caracterizat printr-o
„revoluţie culturală”29
, deoarece viaţa publică a fost pătrunsă de
stilul oriental, literatura neogreacă, dar şi cea franceză fiind apa-
najele a cea ce s-a numit „protipendadă” (elita conducătoare).
Dintre toţi domnitorii veacului fanariot, singurul care poate
fi considerat ca fiind animat de un spirit inovator, reformator în
sensul modernizării este Constantin Mavrocodat. Acesta a domnit
în intervalul 1730-1769, în mod alternativ de şase ori în Ţara
Românească şi de patru ori în Moldova30
.
De numele său se leagă readucerea Olteniei în componenţa
Ţării Româneşti în 1739 (Pacea de la Belgrad), publicarea în
Revista Franceză Mercure de France a unui hrisov din anul 1742
cu numele de Constitution faite par S.A.M. le Prince Constantin
Mavrocordato, rămas în analele istoricilor români drept primul
proiect de constituţie. El a încercat să reformeze fiscaliatea, să
revizuiască sistemul rangurilor şi demnităţilor boiereşti31
.
Cea mai importantă reformă a sa este aceea a desfinţării
şerbiei propusă în 1746 în Ţara Românească şi 1749 în Moldova.
Aceasta permitea răscumpărarea ţăranilor dependenţi per capita –
în cuantum de 10 taleri – per desrobit, a permis dezlegarea de
glie, fără însă a-i împroprietări. Pentru a atenua dependenţa
economică a ţăranilor de boieri, i-a obligat pe ţărani să presteze
12 zile de clacă în Ţara Românească şi 24 în Moldova32
.
Reformele sale au rămas fără urmări după dipariţia sa.
Desfăşurarea războaielor ruso-austro-turce între 1688 şi 1812, în
ciuda repercursiunilor economice grave din Ţările Române, au
generat două evenimente al căror rol va fi determinant în evoluţia
Statutul juridic al Principatelor Române în viziunea europeană (sec. Al XVIII-
lea), Iaşi, Editura Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza”, 1999, p. 204-205.
29
Florin Constantiniu, op.cit., p. 172-178.
30
Keith Hitchins, op.cit., p. 25.
31
Florin Constantiniu, op.cit., p. 174.
32
Ibidem, p. 176.
33. 33
istoriei românilor. În primul rând, în Oltenia, expusă mai des rai-
durilor de pradă ale paşei de Vidin, dar şi pentru că această pro-
vincie se învecina cu Austria la vest şi la nord, a apărut un corp
militar redus, dar bine pregătit, pandurii, care se vor evidenţia în
războaiele ruso-austro-turce, dar şi mai târziu ca unica forţă mili-
tară naţională în afară de garda de mercenari (arnăuţii, adică sol-
daţii de origine albaneză)33
a domnitorului fanariot.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al
XIX-lea situaţia politică a Ţărilor Române continua să se afle sub
semnul evoluţiei raporturilor internaţionale, să fie determinată de
politica de expansiune a Marilor Puteri şi de interesele lor în Eu-
ropa Centrală şi de Sud-Est.
Evoluţia „problemei orientale” fusese marcată în cursul
secolului al XVIII-lea de războaiele ruso-turce şi ruso-austro-turce,
desfăşurate în bună măsură pe teritoriul Ţării Româneşti şi
Moldovei. Aceste războaie au avut importante urmări pentru români
şi în afara lor este greu de înţeles istoria Principatelor Române.
Primul dintre cele două războaie de la sfârşitul secolului al
XVIII-lea – cel din 1768-1774, încheiat cu pacea de la Kuciuk-
Kainargi – a fost deosebit de important pentru români, atât prin
desfăşurarea sa, cât şi prin consecinţele sale.
În primul rând, s-au afirmat în acest război dorinţa de li-
bertate a românilor şi spiritul lor de sacrificiu. Cum se ştie, alături
de Rusia, în speranţa eliberării de sub dominaţia otomană, a avut
loc o masivă participare a voluntarilor români34
, numărul acestora
până la sfârşitul războiului atingând cifra de 12.000.
În cursul desfăşurării acestui război s-a afirmat opţiunea
elitei politice din Principate – marea boierime – pentru o alianţă
cu Rusia, în scopul înlăturării dominaţiei Porţii, o dominaţie care
cunoaşte la această dată – şi va cunoaşte în continuare, cel puţin
până la 1821, – forme deosebit de apăsătoare. Opţiunea marii
boierimi şi a înaltului cler pentru alianţa cu Rusia s-a concretizat
în mod deosebit prin constituirea unei delegaţii care se deplasează
la Petersburg, la curtea Ţarinei Ecaterina a II-a. În primăvara
anului 1770, primiţi mai întâi de ministrul de externe rus, contele
Panin, apoi de Ţarină, delegaţii români au cerut chiar indepen-
denţa deplină a Principatelor; totodată, ca o garanţie a stării de
independenţă, împotriva pericolului turcesc, au cerut protecţia
Rusiei, precum şi dreptul constituirii unei armate naţionale.
33
Sorin Cristescu, op.cit., p.
34
Nicolae Isar, Istoria modernă a Românilor: 1774/1784-1918, Bucureşti,
Editura Universitară, 2006, p. 22.
34. 34
La aceste cereri, Ţarina, ca şi înalţii demnitari ruşi, au răs-
puns pozitiv, făcând promisiuni boierilor români, încurajându-le
speranţele, iluzia independenţei; o asemenea atitudine sublinia ca-
racterul perfid al diplomaţiei ruse, ţelurile ei adevărate, expansio-
niste, fiind bine ascunse. Pe de altă parte, cererea boierilor români
vizând protecţia Rusiei, dovedea credulitatea lor; mai degrabă era
vorba nu atât de lipsa de precauţiuni, cât de unica alternativă pe
care o aveau marii boieri, la această dată, în scopul înlăturării
dominaţiei otomane, asumându-şi riscurile: alianţa cu Rusia îm-
potriva Turciei35
.
S-a conturat în cursul acestui război un mijloc important de
acţiune în lupta de emancipare politică dusă de români – apelul la
istorie, invocarea ideii „capitulaţiilor”, prin intermediul
memoriilor şi proiectelor de reforme adresate Marilor Puteri.
Afirmarea acestui mijloc de acţiune a fost prilejuită, în cursul
anului 1772, de tratativele de pace de la Focşani şi Bucureşti,
când boierii români au avut prilejul să prezinte memorii diploma-
ţilor străini, cu doleanţele lor, susţinute pe baza ideii vechilor
„capitulaţii” încheiate cu Poarta, acte care asigurau Principatelor
Române o autonomie deplină, proprie statelor care nu fuseseră
niciodată supuse prin forţa armelor36
.
Proiectată în trecut pe un fond istoric confuz şi greu veri-
ficabil, pusă în circulaţie în memoriile adresate diplomaţilor
străini la 1772, ideea capitulaţiilor avea să se constituie pentru o
îndelungată vreme, timp de peste un secol, până la câştigarea in-
dependenţei depline, în 1877, într-o armă de luptă politică menită
să pună în lumină aspiraţiile de emancipare naţională ale româ-
nilor. Nu întâmplător, într-unul din memoriile adresate diploma-
ţilor ruşi, austrieci şi prusieni la Congresul de la Focşani pe lângă
înlăturarea dominaţiei otomane s-a formulat – pentru prima dată
într-un asemenea act – şi cererea de unire a Principatelor. Ideea
capitulaţiilor va fi amplificată în gândirea politică din primele de-
cenii ale secolului al XIX-lea, ea fiind masiv vehiculată în acte
politice, precum memoriile şi proiectele de reformă adresate ma-
rilor puteri, mult mai numeroase în această perioadă, în scrieri
politice şi literare de tot felul37
ş.a.
S-au conturat în răstimpul desfăşurării acestui război obi-
ectivele mişcării de emancipare politică din Principate, sub
conducerea marii boierimi, pe de o parte, pe linia unui program
35
Ibidem, p. 25.
36
Ibidem.
37
Ibidem.
35. 35
maximal, vizând realizarea independenţei depline, pe de altă
parte, pe linia unui program minimal vizând restabilirea
instituţiei domniei pământene, obiectiv mai realist şi care putea fi
atins, la rândul său, în etape, pornindu-se de la lupta pentru
stabilirea instituţiei pe durata unui număr cât mai mare de ani.
Acest evantai de posibilităţi în plan politic – de la maxim la
minim – a circumscris, într-un fel, experienţa elitei conducătoare
din răstimpul războiului; spre sfârşitul acestuia, când se dovedea
că Rusia nu-şi putea ţine promisiunile – în ciuda victoriilor sale –
şi nici celelalte Mari Puteri nu acceptau independenţa Prin-
cipatelor, marii boieri, resemnaţi, îşi moderau cererile, insistând
numai pentru restabilirea instituţiei domniei pământene şi a
dreptului boierilor de alegere a Domnului. În ajunul încheierii
tratatului de pace care punea capăt războiului, opţiunile boierilor
din Ţara Românească se îndreptau fie spre un Domn ales dintre
ei, fie spre restabilirea ca Domnitor pe viaţă a lui Grigore al III-
lea Ghica, ceea ce Turcia, cu toată insistenţa Rusiei, nu va ac-
cepta. În orice caz, pe linia acestui program politic minimal, îna-
inte de restabilirea domniei pământene la 1822, se va ajunge în
1802 la stabilirea instituţiei domniei de şapte ani, menită să
curme practica atât de păgubitoare pentru ţară a deselor – sau
foarte deselor – schimbări de domnie38
.
Un alt fapt care se poate desprinde din experienţa politică a
acestor ani – şi pe care o vom observa şi în deceniile următoare –
consta în tendinţa pe care o manifesta elita politică din Principate,
marea boierime şi înalţii demnitari, de reorganizare a instituţiilor
de stat în strânsă alianţă cu Imperiul rus şi, totodată, în interesul ei.
Nicolae Iorga semnala această tendinţă a păturii conducătoare din
Principate de a proceda – o dată cu emanciparea politică prin
alianţa cu Rusia – la o largă reorganizare internă instituţională, în
cadrul căreia ea să-şi menţină şi chiar să-şi consolideze privilegiile,
preponderenţa absolută în viaţa de stat, atât în raport cu boierii
fanarioţi, cât şi în raport cu alte pături ale boierimii autohtone; a
fost observată această tendinţă atât în demersurile delegaţiei
primită la Petersburg la jumătatea anului 1770, cât şi, mai ales, în
memoriile din anii 1772-1774 adresate în primul rând Rusiei39
.
În privinţa Rusiei, speranţele elitei politice din Principate se
vor dovedi în bună măsură înşelate. Rusia desfăşurase prin agenţii
săi, încă de la începutul războiului, o vie propagandă în
38
Ibidem p. 23-28.
39
Ibidem.
36. 36
Principate, pe linia apelului la comunitatea spirituală ortodoxă,
menită să atragă populaţia de partea sa; în scopuri de propagandă
circulau în anii războiului scrieri şi manifeste incitatoare – tra-
duse în limba greacă şi română –, chemând populaţia creştină la
lupta pentru înlăturarea dominaţiei păgâne.
Pe de altă parte, desfăşurarea războiului a proiectat mai clar
politica echilibrului european practicată de alte Mari Puteri,
Austria, Franţa, Anglia, Prusia. Se dovedea mai mult decât în
războaiele anterioare că Imperiul Otoman îşi datora în bună mă-
sură existenţa – de la această dată – sprijinului acestor Mari Pu-
teri, interesate în stoparea expansiunii Rusiei în Europa şi modifi-
cării echilibrului european în favoarea sa40
.
Pe măsura desfăşurării operaţiunilor militare, a victoriilor
trupelor ruse, intervenţia Marilor Puteri în sprijinul Turciei era tot
mai clară: în iulie 1771, Austria încheiase un tratat secret pentru
ajutor militar, în schimbul cedării Olteniei şi a unei fâşii pe linia
Transilvaniei; Franţa oferea Turciei un număr important de vase
de război şi o echipă de ofiţeri şi ingineri; Prusia, sub conducerea
lui Frederic al II-lea, la rândul ei, pentru evitarea unui conflict eu-
ropean şi salvarea Turciei, în 1772 punea problema împărţirii
Poloniei, în virtutea principiului compensaţiilor teritoriale. Toto-
dată, Prusia şi Austria, în cursul anului 1772, îşi ofereau mediaţia
în vederea încheierii păcii. În cele din urmă, sub această presiune,
la sfârşitul unui război victorios, Rusia avea să facă importante
concesii, să se mulţumească cu mult mai puţine câştiguri teritori-
ale, decât cele scontate iniţial, aşa după cum, într-o oarecare mă-
sură, din aceleaşi motive, avea să-şi modereze pretenţiile şi la ca-
pătul războaielor viitoare purtate împotriva Turciei
Semnarea păcii de la Kuckiuk-Kainargi din 177441
a
inaugurat, pe lângă suzeranitatea otomană, un protectorat rusesc42
sui-generis, care privea protecţia creştinilor ortodocşi de pe cu-
prinsul Imperiului Otoman.
Anul 1812, marchează un nou rapt teritorial făcut asupra
Ţărilor Române. Dorind să încheie, cât mai repede, pace cu turcii,
din cauza iminenţei războiului cu Franţa napoleoniană, Ţarul
Alexandru al Rusiei a acceptat să ocupe Moldova dintre Prut şi
Nistru în 1812, prin pacea de la Bucureşti. Moldova mai pierduse
deja (în 1775) partea de nord numită Bucovina cu Putna şi
Suceava lui Ştefan cel Mare în favoarea Austriei, care în 1699
40
Ibidem.
41
Iulian Oncescu, Ion Stanciu, Emanuel Plopeanu, op.cit., p. 9.
42
Keith Hitchins, op.cit., p. 26.
37. 37
ocupase Transilvania prin pacea de la Karlowitz, Banatul şi Olte-
nia prin pacea de la Passarowitz (1718), retrocedând Oltenia în
1739 prin pacea de la Belgrad43
.
Trei ani mai târziu, în 1815, Rusia, Prusia şi Austria, pentru
a evita orice iniţiativă revoluţionară în lume, au luat decizia de a
întemeia Sfânta Alianţă, un organism reacţionar care urma să
funcţioneze în baza principiului echilibrului european, definit
printr-o acţiune comună, fără imperfecţiuni, numită generic
Concertul European44
.
În aceeaşi perioadă, se afla la Viena, căpitanul pandurilor
Tudor Vladimirescu pentru a reglementa anumite chestiuni
juridice legate de moştenirea soţiei decedate a boierului oltean
Glogoveanu45
.
Tudor Vladimirescu a fost decorat cu ordinul rusesc Sf.
Vladimir, a dobândit statutul de sudit rus, devenind omul de în-
credere al Consulului rus, Aleksandre Pini.
În paralel, popoarele din Balcani încercau să iasă de sub
stăpânirea otomană, aşa cum e cazul sârbilor şi grecilor.
În 1814, la Odessa, organizaţia secretă „Eteria”*
, înfiinţată
de negustori greci cu sprijinul direct al ministrului ţarist Antonis
Ioannis Capodistrias, grec de origine, şi-a propus ca scop
declanşarea războiului grec de independenţă.
Rusia sprijinea în secret „Eteria”, în paralel cu promovarea
spiritului „Sfintei Alianţe”. În 1820, efor general a fost ales
Alexandru Ipsilanti, fiul fostului domnitor Constantin Ipsilanti.
Domnitorul era căsătorit cu o descendentă a Văcăreştilor, fiind
astfel „os domnesc”. Acesta dorea să devină domn al Ţării
Româneşti şi al Moldovei, unite, încercând să constituie o armată
proprie, formată din greci, dar şi din români, între aceştia fiind şi
fostul porucic (locotenent) Tudor Vladimirescu.
43
Florin Constantiniu, op.cit., p. 178.
44
Vezi pe larg Gheorghe Cliveti, Concertul European. Un experiment în
relaţiile internaţionale din secolul XIX, Bucureşti, Editura Enciclopedică,
2006.
45
Vasile Maciu, De la Tudor Vladimirescu la Răscoala din 1907, Bucureşti,
Editura Scrisul Românesc, 1973, p. 23; vezi şi Ileana Cioarec, Boierii
Glogoveni, Cariova, Editura Alma, 2009, p. 128-138.
*
Philiki Hetairia - Societatea prietenilor, (Φιλική Εταιρεία) este o organizaţie
secretă creată la Odesa de Nikólaos Skúfas, Tănase Ţakalov şi Emanoil
Xánthos la data de 14 septembrie 1814 după ideile lui Constantin Rigas din
Velestino, şi care avea ca scop eliberarea creştinilor, cu precădere a grecilor,
de sub stăpânirea otomană, şi întemeierea unor state creştine libere, îndeosebi a
unei Elade libere (frontierele acesteia nefiind specificate, dar se spera tot
înconjurul mării Egee şi capitala Constantinopol, conform "Marii Idei").
38. 38
Prin tratatul de pace de la Bucureşti din 28 mai 1812,
Principatul Moldovei primea o nouă lovitură, teritoriul dintre Prut
şi Nistru fiind anexat de Rusia ţaristă şi conoscut de aici înainte
sub numele de Basarabia.
De aceea, este posibil ca Tudor Vladimirescu, nemulţumit
de raptul teritorial amintit, să fi văzut în epoca post-napoleoniană
o şansă de relansare a problemei naţionale. Iată ce-i scria el lui
Nicolae Glogoveanu: „pe aici este tăcere, nimic mişcare. Să aş-
teaptă, la octombrie, din toate părţile miniştrii pentru Congres şi
vine şi Împăratul Rusiei. Să sună că atunci va fi ceva şi pentru
locurile acelea; şi mult au fost, puţin au rămas”46
.
Tudor Vladimirescu a fost introdus de către socrul lui
Nicolae Glogoveanu, Banul Costache Ghica, în cercurile greceşti
animate în jurul ministrului rus Capodistrias47
. Este posibil ca
Tudor Vladimirescu să fi avut cunoştinţe de constituirea societăţii
„Eteria” nou înfiinţată la 14 septembrie 1814, la Odessa.
Tot acum, căpitanul pandurilor48
a avut legături cu câţiva
camarazi din timpul campaniei din 1806-1812 care ulterior vor
deveni pioni principali ai “Eteriei”, prilej cu care se poate să fi
fost iniţiat şi în planurile acestei societăţi secrete vizând dobândi-
rea independenţei Statului Grec.
Un subiect sensibil ocultat de istoriografia de dinainte de
1989 a fost colaborarea lui Tudor Vladimirescu cu boierii români.
Tudor era un funcţionar de stat, un Homo Novus - precum
membrii ordinului Ecvestru din Antica Romă - care adunase o
mică avere în urma negoţului, dar care a fost greu lovit de acţi-
unile turcilor din Vidin şi Ada-Kaleh.
În toamna lui 1814, aceştia îi distrug proprietatea din lo-
calitatea Cerneţi, judeţul Mehedinţi, cel mai important centru al
judeţului la acea dată.
Acesta este momentul în care, conştient de forţa economică
şi militară de care dispune, Tudor Vladimirescu începe să-şi
apropie oameni de încredere, foşti camarazi de arme, călugări -
administratori de mănăstiri (precum Egumenul de la Tismana)
pentru o protecţie viitoare49
.
În aprilie 1820, Alexandru Ipsilanti, român după mamă, a
46
Marin Mihalache, op.cit., p. 20.
47
Ibidem, p. 21.
48
Vladimir Osiac, Pandurii din Ţara Românească, Craiova, Editura Scrisul
Românesc, 1995, p. 18.
49
Marin Mihalache, op.cit., p. 26.
39. 39
fost ales epitrop general al Eteriei50
, membrii organizaţiei mizând
pe bunele relaţii pe care le avea în Rusia unde tatăl său se refugiase
după alungarea sa de către turci în 1807. Alexandu Ipsilanti credea
că Ţările Române, unde nu staţionau atât de multe trupe turceşti,
puteau deveni un punct important de pornire al unei revoluţii de
eliberare a Greciei. Acesta considera, în ciuda imaginii fanarioţilor,
că elita românească era suficient de mult conectată la curentul
cultural şi economic neogrec încât să suţină cauza eteristă51
.
Nu mai puţin important este faptul că Ipsilanti petrecuse în
Rusia mai multă vreme în care a zămislit planurile de luptă
împotriva Imperiului Otoman.
Iniţial Ipsilanti dorea să pornească acţiunea revoluţionară în
Moreea, în octombrie 1820, emisarii săi din Ţara Românească,
Iordache Olimpiotul şi Ioan Farmache, primesc însă o sarcină
care anunţă o schimbare de plan, în sensul pregătirii unei acţiuni
locale de înlăturare a domnitorului Suţu.
Totodată, Miloš Obrenović era înştiinţat printr-o scrisoare
că s-ar dori ca sârbii să pornească şi ei o acţiune care să distragă
atenţia turcilor52
.
În concepţia lui Ipsilanti, Tudor Vladimirescu era important
pentru că avea singura forţă militară organizată, capabilă să
distragă atenţia turcilor, să le creeze probleme şi să determine o
intervenţie a Rusiei împotriva otomanilor. Consulii ruşi îşi făcuseră
cu prisosinţă datoria, impunând în posturi cheie dregători greci
simpatizanţi ai cauzei eteriste. Este evident faptul că Tudor
Vladimirescu nu putea să înceapă singur o acţiune revoluţionară.
Revoluţia avea aşadar nevoie de un sprijin mult mai puternic
în plan politic. Astfel, în noiembrie 1820, Tudor Vladimirescu a
decis să vină la Bucureşti, unde intenţiona să-şi întâlnească
prietenii în scopul adoptării unei acţiuni hotărâte. Între aceştia se
numărau Constantin Samurcaş, Grigore Brâncoveanu, Grigore
Ghica - viitorul domn pământean -, Barbu Văcărescu şi Episcopul
Ilarion al Argeşului, rezident la mănăstirea Antim53
.
Astfel, se conturează componenţa de bază a promotorilor
revoluţiei române de la 1821. Componenta militară şi logistică
reprezentată de Tudor Vladimirescu şi oamenii săi, şi
componenta politică, reprezentată de boierii pământeni şi de către
reprezentanţii bisericii.
50
Florin Constantiniu, op.cit., p. 194.
51
Marin Mihalache, op.cit., p. 31.
52
Ibidem, p. 30.
53
Ibidem, p. 33.
40. 40
Nu putem susţine că Tudor Vladimirescu a fost iniţiatorul
sau conducătorul revoluţiei. În acest sens menţionăm o scrisoare a
boierilor Văcărescu, Ghica şi Brâncoveanu care la 15 ianuarie
1821 deveneau membri în consiliul de 7 boieri numit de
domnitorul Alexandru Suţu să vegheze la păstrarea ordinii în
cazul decesului său: „Fiindcă este să se facă obştescul folos nea-
mului creştinesc şi patriei noastre, drept aceea, ca nişte buni şi
credincioşi fraţi creştini toţi şi iubitori neamului, d(umneata),
sluger Teodore, te-am ales să ridici norodul cu arme şi să urmezi
precum eşti povăţuit”54
.
Desigur că Tudor Vladimirescu le-a cerut libertate de
mişcare şi un jurământ de a oferi ajutor „cu mijloacele folositoare
şi cuviincioase”şi vor lucra ,,unde şi la ce ni să va cuveni pentru
obştescul folos”55
, pentru că, de regulă, revoluţionarii îşi propun
răsturnarea unei ordini şi abia apoi, după consolidarea succesului
lor, convin asupra modului în care ordinea revoluţionară va
deveni normă.
Evenimentele din 1821 pot fi rezumate astfel: popoarele
asuprite din Balcani, începând cu primii ani ai secolului al XIX-
lea, pe fondul unor conflicte internaţionale între Rusia, Austria şi
Turcia au dorit să se ridice la luptă pentru emanciparea lor
naţională. Deşi era un pilon de bază al Sfintei Alianţe, Rusia nu
dorea deloc să renunţe la scopul esenţial al politicii sale externe,
controlul Strâmtorilor şi distrugerea Imperiului Otoman.
Napoleon încercase, în mod efemer să se implice în ecuaţia
Orientului, pentru a impune supremaţia franceză pretenţiilor ruse
şi engleze la moştenirea otomană. Conflictul se va relua în 1853,
când Franţa, redevenită Imperiu, va fi condusă de Napoleon al
III-lea (1852-1870).
Pentru moment, Chestiunea Orientală trebuia tranşată în
Balcani, iar nemulţumirea popoarelor oprimate era pentru Rusia o
cale uşoară de ”a scoate castanele din foc cu mâna altuia”, în
drumul său spre Strâmtori.
Aşadar, Rusia folosea mişcarea eteristă, pe care, contrar
statutului Sfintei Alianţe, o găzduia pe teritoriul ei, ca mijloc de a
putea redeschide ”problema orientală”.
Alexandru Ipsilanti era protejatul Rusiei, omul care să
”dezlănţuie câinii războiului”, foarte apreciat în Moldova, iar
boierii români credeau că pot să aibă un cuvânt de spus în cazul
54
Ibidem.
55
Ibidem, p. 34.
41. 41
vacanţei tronului Ţării Româneşti, provocate de sfârşitul pre-
vizibil al domnitorului Suţu.
Între cele două grupări ”pământeană” şi ”eteristă”, Tudor
Vladimirescu reprezenta forţa militară, care avea o trecere deo-
sebită în faţa poporului, fapt de care erau incapabili boierii şi
eteriştii, dar care era bine văzut de ruşi, graţie satutului său de sudit
rus adus de vitejia, arta sa militară şi decoraţiile ruseşti primite.
Acesta este ”triumviratul” forţelor revoluţionare implicate
în acţiunea din 1821.
Revoluţia din 1821 era pregătită în cea ce priveşte logistica
imediată şi sprijinul extern iniţial. Planul a fost simplu. Moartea
domnitorului Alexandru Suţu s-a produs întradevăr la nicio
săptămână de la înfiinţarea, la 15 ianuarie 182156
, a consiliului
celor 7 numit de istoriografie atât Comitetul de Ocârmuire, cât şi
Comitetul de Oblăduire.
Conform înţelegerii, Tudor Vldimirescu a ridicat steagul
luptei în localitatea Padeş din judeţul Gorj, la 23 ianuarie 1821,
lansând o proclamaţie în care justifica acţiunea revoluţionară57
.
Revoluţionarii civili şi panduri şi-au stabilit tabăra în localitatea
Ţânţăreni, un punct strategic de unde se putea ajunge rapid către
cele două cursuri de apă care străbăteau Oltenia: Jiul şi Oltul,
aflate pe drumul cel mai rapid către Bucureşti. Concomitent cu
acţiunile din Ţara Românească, Alexandru Ipsilanti începe marşul
din Moldova, pornind de la Iaşi spre sud. Totuşi, el va comite o
gravă eroare care va distruge tot cursul acţiunii prestabilite. Afir-
mând într-o proclamaţie că dacă turcii ar intra în Principate „o
strajnică putere i-ar pedepsi”, a desconspirat înainte devreme
sprijinul acordat de Rusia acestei mişcări. În acceaşi perioadă, în
Austria la Laibach (Ljubljana, Slovenia de azi) se desfăşura un
Congres al Sfintei Alianţe la care participa însuşi Ţarul Alexan-
dru I. Pus în situaţia de a fi acuzat că subminează însuşi temeiul
Sfintei Alianţe, Alexandru I a dezavuat public atât mişcarea ete-
ristă, cât şi pe cea a lui Tudor58
. Ţarul a ordonat consulilor ruşi
să-şi părăsească posturile, aceştia având instrucţiuni de a declara
că afirmaţiile lui Ipsilanti sunt dovada unei lipse de experienţă şi
a unei iniţiative personale.
În tabăra de la Ţânţăreni, Tudor a aflat şi el de grava în-
torsătură a situaţiei, şi a luat decizia de a se deplasa cât mai re-
56
Florin Constantiniu, op.cit., p. 191.
57
G. D. Iscru, Revoluţia din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, Bucureşti,
Editura Albatros, 1982, p. 121.
58
Florin Constantiniu, op.cit., p. 194.
42. 42
pede cu trupele sale către Bucureşti, unde spera să ajungă atât
înaintea lui Ipsilanti, cât şi înainte ca boierii să încerce să contac-
teze, după vechiul obicei, emisarii otomani care să intervină pen-
tru a restabili ordinea.
Tudor s-a confruntat de la început cu o situaţie paradoxală,
„ocolită” de istoriografia de dinainte de 1989. Ştia că ţăranii care
l-au urmat aveau nemulţumirile lor faţă de boieri, indiferent dacă
ei erau sau nu „făgăduiţi”. Asemenea lui Mihai Viteazul, care
pentru a avea sprijinul boierilor a dat controversata sa „Legătură”,
readucând la viaţă anticul concept de „glebae adscripti” ţăranilor,
Tudor a introdus conceptul de „averi rău agonisite”, orientând
furia ţăranilor spre boierii care se opuneau mişcării, mulţi aflaţi în
bejenie. Mărturie stau incidentul de la Beneşti59
în care a pedepsit
acţiunile de jaf ale ţăranilor, sau abaterile disciplinare ale unora
dintre panduri.
Într-adevăr, boierii „făgăduiţi” aveau să ia decizia de a
pleca la Braşov60
, de unde să solicite Porţii un acord favorabil.
Tudor, aflat în marş forţat şi ducând cu sine „Cererile norodului
românesc”, un proiect de constituţie elaborat încă dinainte de de-
clanşarea acţiunii revoluţionare cu acordul direct al consulului
Aleksandre Pini, a dorit să câştige timp, expediind un „arz”
Porţii, în care explica faptul că acţiunea sa era îndreptată
împotriva sistemului fanariot intern şi nu împotriva Imperiului
Otoman ca putere suzerană.
Ajungând în marginea Bucureştilor, după ce a respins
ambasadele boierilor „făgăduiţi”, care îi cereau să oprească
acţiunea, deoarece aceasta nu avea nici un sprijin extern - fapt
extrem de dăunător situaţiei ţării - la Bolintin, Tudor a dat o pro-
clamaţie către locuitorii Bucureştiului la 16 martie, iar la 20
martie o alta la Cotroceni, pentru ca 3 zile mai târziu, cu un
ceremonial obişnuit a depus jurământul, devenind de facto Domn
al Ţării Romneşti, investit de boierii rămaşi în Bucureşti şi de
reprezentanţi ai bisericii61
.
La începutul lui aprilie 1821, după îndelungi tergiversări,
Tudor a acceptat să se întâlnească cu Alexandru Ipsilanti. La fel
ca în cazul triumviratelor romane, dispariţia unui competitor
(boierii refugiaţi la Braşov) conduce la o înţelegere fragilă între
ceilalţi doi rămaşi în cursă. Divergenţele dintre cei doi erau prea
evidente, Tudor Vladimirescu şi-a asumat sarcina de a imprima
59
G. D. Iscru, op.cit., p. 175-179.
60
Ibidem, p. 183.
61
Ibidem, p. 199.
43. 43
revoluţiei sensul naţional, dezavuând orice încercare a lui
Ipsilanti de alianţă şi invitându-l să treacă Dunărea întrucât în ve-
derile sale şi în interesul ţării o invazie a turcilor nu era deloc de
dorit. În acest fel, Tudor Vladimirescu dorea să depăşească şi
propria sa înfrângere căci din corespondenţa sa cu Pini şi din ati-
tudinea diplomaţiei ruse se desprindea ideea că ridicarea poporu-
lui îl decredibilizase în ochii lor. Însuşi Tudor Vladimirescu afir-
mase că ruşii urmau să-i ajute pe români să stăpânească din nou
cetăţile (raialele) ocupate de turci pe pământ românesc, urmând
ca apoi să-i lase să se organizeze singuri. Planul Revoluţiei de la
1821 s-a prăbuşit asemenea pieselor de domino, elementul de-
clanşator fiind eroarea lui Ipsilanti, urmând în mod firesc aban-
donarea planului de intervenţie de către Rusia şi tranşarea revo-
luţiei în favoarea lui Tudor Vladimirescu.
Înţelelegerea dintre Ipsilanti şi Tudor Vladimirescu avea
rolul de a-i face pe fiecare să câştige timp. Tudor Vladimirescu
dorea să se retragă spre Oltenia pe care o vroia a fi un centru de
putere capabil să impună rezistenţă militară şi asigurarea unei
înţelegerii cu turcii. Chiar dacă eteriştii îl bănuiau de trădate,
Tudor avea o motivaţie serioasă în a respinge colaborarea cu
aceştia. Şi aşa prezenţa lor în ţară constituia motiv destul de
serios pentru o invazie din partea Imperiului Otoman.
Garnizoanele de panduri de pe malul drept al Oltului erau destul
de puternice şi capabile să oprească un eventual avans al
eteriştilor. Alexandru Ipsilanti, având o autoritate recunoscută în
partea de nord-est a Ţării Româneşti dorea să câştige de partea sa
trupele de panduri, speculând o opoziţie a unora dintre căpitani
faţă de Tudor Vladimirescu, acesta mergând până la executarea
celor vinovaţi de jaf, crimă sau viol. Astfel, în ochii lui Alexandru
Ipsilanti, Tudor Vladimirescu trebuia îndepărtat prin orice
mijloace.
Acest fapt a fost pus în aplicare, Tudor fiind arestat de
eterişti în timp ce se îndrepta spre Goleşti. Dus sub escortă la
Târgovişte, a fost asasinat mişeleşte la 27 mai 182162
.
Pandurii s-au retras spre Oltenia oprind cu succes atacul
turcilor la Drăgăşani. La 9 iunie 1821, când s-au alăturat şi
trupele eteriste, victoria a aparţinut turcilor. Rezistenţa finală a
pandurilor s-a consumat la Tismana, rămăşiţe ale trupelor lor
continuând să lupte la Slobozia alături de eterişti63
.
62
Ibidem, p. 240-245.
63
Ibidem, p. 264-265.
44. 44
Ultimele acţiuni de apărare ale eteriştilor s-au înregisrat în
Moldova, la Sculeni şi Secu.
Deşi a fost înfrântă, Revoluţia de la 1821 a însemnat un
succes; între altele, Poarta a anulat decizia de a mai numi domni
fanarioţi instalând în primăvara lui 1822 domnitori pământeni:
Grigore Dimitrie Ghica în Ţara Românească - fost actor al
Revoluţiei de la 1821, membru în Consiliul înfiinţat de Alexandru
Suţu - şi pe Ioniţă Sandu Sturdza, în Moldova.
Luptele eteriştilor din Grecia au atras atenţia marilor puteri
la capătul unui nou război ruso-turc declanşat în 1828. Prin
Tratatul de la Adrianopol, Grecia a fost recunoscută ca stat
independent.
În urma Revoluţiei de la 1821 Ţările Române îşi realizează
şi ele scopul, în sensul că, dezideratul imediat al înlăturării
domniilor fanariote fusese atins. Domnii pământeni au fost
instalaţi la 1 aprilie 1822, dar şi-au exercitat efectiv atribuţiile în
toamnă, după ce au efectuat călătoria de investitură la Constanti-
nopol.
În 1822, Logofătul Ionică Tăutul lansa un proiect de
Constituţie, numit Constituţia Cărvunară, în care propunea or-
ganizarea statului pe principii moderne64
.
Pe plan extern, revoluţia din 1821 demonstrase că Rusia era
dispusă să depăşească angajamentele din cadrul Sfintei Alianţe,
deoarece nu-şi putea abandona scopurile politice.
De altfel, revoluţiile nu ocoliseră nici Europa. În Spania,
colonelul Rafael Riego a dat o constituţie la Cadiz dorind înlătu-
rarea monarhiei restaurate după înfrângerea lui Napoleon. Tru-
pele franceze au intervenit cu promptitudine, în temeiul Sfintei
Alianţe, distrugând dorinţa de libertate a spaniolilor. Nici Franţa
nu scăpase de valul revoluţionar; în 1830 a izbucnit ceea ce isto-
riografia va numi generic Revoluţia din iulie, când tronul va fi
preluat de Ludovic Filip d’ Orleans (1830-1848).
Spaţiul românesc cunoştea treptat o evoluţie spre
modernitate. În Iaşi, un ofiţer francez rămas după retragerea lui
Napoleon din Rusia, Victor Cuenin, şi-a deschis o şcoală parti-
culară la care au studiat fii ai elitei boiereşti pământene, precum
Mihail Kogălniceanu, Vasile şi Iancu Alecsandri, Alexandru Ioan
Cuza. În Bucureşti, Gheorghe Lazăr a făcut din Colegiul Sf. Sava
o şcoală model unde au studiat viitorii revoluţionari ca Nicolae
Bălcescu, Christian Tell şi alţii.
64
Florin Constantiniu, op.cit., p. 197.
45. 45
În 1825, boierul Constantin Golescu, cunoscut mai mult ca
Dinicu Golescu, va publica un set de memorii de călătorie numit
generic Însemnare a călătoriei mele, în care a reuşit pentru prima
dată să compare viaţa internă românească cu cea a ţărilor central şi
vest europene65
. Trebuie să mentionăm că el era tatăl celor patru
fraţi Goleşti care se vor distinge în timpul Revoluţiei de la 1848.
Domnii pământeni au fost izgoniţi din cauza complicării
relaţiilor dintre Rusia şi Turcia. Eşecul Convenţiei de la
Akkerman din 1826 a dus la complicarea în 1828 a relaţiilor ruso-
turce prin declararea războiului. Soldat cu victoria Rusiei, aceasta
a impus Tratatul de pace de la Adrianopol (2/14 septembrie
1829). Pe lângă faptul că războiul a încununat cu succes revolta
Eteriei începută în 1821, pentru Principatele Române tratatul
inaugura de jure protectoratul ţarist. Respectivul tratat conţinea
un act separat intitulat Osăbitul Act pentru Prinţipaturile
Moldovei şi Ţării Româneşti. În Principate s-a instaurat o
ocupaţie militară rusă pentru 5 ani, succedându-se ca şi
guvernatori generalii Jeltuhin, Pahlen şi Pavel Kisseleff66
.
Ocupaţia rusă era în ochii Sankt Petersburgului o formă
preliminară de anexiune. De aceea, ruşii au trecut la o organizare
internă atentă. Astfel, o delegaţie de boieri condusă de Alexandru
Vilara, din care făcea parte şi viitorul Domnitor Barbu Dimitrie
Ştirbey, a mers la Sankt Petersburg unde a lucrat la un aşezământ
constituţional numit Regulamentul Organic.
Petersburgul nu putea să folosească termenul de constituţie,
deşi din cuprinsul acestuia se desprind elemente cu caracter
modernizator, cu un domnitor ales pe viaţă de către Adunarea
Obştească, oferindu-i acestuia putere legislativă.
Toate sectoarele vieţii publice erau avute în vedere, inclusiv
introducerea normei de clacă pentru ţărani, numită nart, care în
realitate nu putea fi împlinită în termenul specificat. Românii au
introdus şi articole referitoare la temeiul istoric al necesităţii unirii;
deşi se desfinţa vama internă între Ţara Românească şi Moldova,
percepţia generală a fost aceea a unui act impus din afară.
Pavel Kisseleff a luat decizia înfiinţării de carantine pe
Dunăre prin integrarea de după 1829 a raialelor turceşti în
teritoriul naţional.
Intrate în vigoare în 1831 în Ţara Românească şi în 1832 în
Moldova, Regulamentele Organice au facilitat procesul de
65
Ibidem.
66
Ibidem, p. 200-201.
46. 46
modernizare67
. Totuşi, perioada 1831-1848 este una de reaşezare.
În 1837, Rusia a impus Porţii adăugarea unui act adiţional prin
care îşi rezerva dreptul de a superviza orice încercare de
amendare a Regulamentelor Organice, fapt care a atras protestul
Obşteştei Adunări68
.
În paralel, în Principate începuseră să activeze societăţi
revoluţionare secrete, care îşi propuneau organizarea de acţiuni
revoluţionare concentrate în toate provinciile unde existau
popoare asuprite.
În acest context, boierul Ion Cîmpineanu elaborează două
acte considerate revoluţionare, care i-au atras arestarea la
domiciliu şi anume: Actul de unire şi Independentă şi Osăbitul
act de numire a Suveranului (1838)69
. El chiar a efectuat un
turneu diplomatic pentru a căuta sprijin în favoarea unirii.
În cele din urmă, actul adiţional a fost impus, iar dreptul de
intervenţie al Rusiei legiferat.
Perioada 1834-1848 a reprezentat în ansamblu una de
reorganizare, dar şi de luptă împotriva autorităţii centrale. În Ţara
Românească, în 1834, a fost numit şi nu ales, aşa cum prevedeau
Regulamentele Organice, domnitorul Grigore Alexandru Ghica,
iar în Moldova, Mihail Sturdza70
. În 1843, Nicolae Bălcescu, Ion
Ghica, împreună cu alţi intelectuali au înfiinţat Societatea
„Frăţia”, cu scopul pregătirii unei revoluţii.
Deoarece Regulamentele Organice au legiferat înfiinţarea
armatei naţionale, majoritatea viitorilor revoluţionari au provenit
din rândul ofiţerilor. Aceştia şi-au desăvârşit pregătirea în
centrele universitare apusene, intrând în contact cu studenţi
francezi, italieni, germani sau britanici care împărtăşeau de regulă
aceleaşi sentimente.
Profilul liderilor revoluţionari de la 1848 a fost acela al
intelectualului progresist cu simpatii pentru ţărănime, în
concepţia istoriografiei de dinainte de 1989. Nu s-a putut, în cazul
lor, nega originea boierească şi gradul averii, cum este cazul lui
Mihail Kogălniceanu şi Vasile Alecsandri.
În ceea ce priveşte desfăşurarea Revoluţiei de la 1848 în
Europa, aceasta a încercat din răsputeri să instituie o nouă ordine
67
Vladimir Osiac, Istoria modernă a României, Craiova, Editura Universitaria,
1999, p. 45.
68
Gheorghe Platon, Românii în veacul construcţiei naţionale, Bucureşti,
Editura Enciclopedică, 2005, p. 194-196.
69
Ibidem, p. 199.
70
Florin Constantiniu, op.cit., p. 207.
47. 47
internaţională prin răsturnarea celei stabilite la Congresul de la
Viena.
Sentimentul dominant al Europei moderne a fost repre-
zentat de spiritul naţiunilor, grav afectat de reacţionarismul pro-
movat de Congresul de la Viena.
În 1848, pe fondul unei crize economice propagată de o
foarte slabă recoltă agricolă, de epidemii, s-a iniţiat un curent
revoluţionar generat de cauze naţionale, liberale şi sociale, care a
remodelat înfăţişarea socială şi politică a Europei.
Dacă revoluţia din 1823 din Spania sau cea din 1830 din
Franţa au avut cauze exclusiv politice, generate de nevoia
impunerii liberalismului, o revoluţie ca aceea din 1848, care a
cuprins întreaga Europă, de la Atlantic la Prut, şi de la Dunăre la
Rhin, spaţiul geopolitic al actualei Uniuni Europene, a avut cauze
sociale, determinând o revoluţie democratică.
Guverne provizorii au preluat puterea, au înfiinţat armate
naţionale revoluţionare, au alungat principi. Străzile s-au umplut
de baricade, muncitori, negustori, orăşeni şi ţărani, bogaţi şi să-
raci au dat curs liber gândirii, propunând reforme. Dacă în statele
consolidate ca Franţa sau Austria, autorităţile au reuşit să recapete
controlul, în cele aflate sub suzeranitate sau influenţă străină, ca
în cazul statelor germane, italiene şi româneşti, intervenţia străină
a fost cea care a ucis acţiunea, dar nu a putut distruge idealul.
Ca şi în cazul Revoluţiei din 1789, din rândurile căreia s-a
ridicat Napoleon Bonaparte, Revoluţia de la 1848 a adus Re-
publicii Franceze un preşedinte de viţă nobilă, nepotul de frate al
lui Napoleon I, Ludovic Napoleon Bonaparte, care la alegerile
pentru preşedinte din 10 decembrie 1848, a obţinut majoritatea,
având 5.434.000 voturi. Adunarea Constituantă a fost dizolvată şi
înlocuită cu Adunarea Legislativă, în care, din cauza acţiunilor
Partidului ordinii, au intrat 500 monarhişti şi numai 250 republi-
cani. Pentru a dobândi simpatia clerului, Ludovic Napoleon s-a
reconciliat cu papa Pius al IX-lea, conducerea învăţământului
devenind apanajul clerului şi al asociaţiilor religioase, iar dreptul
de vot a fost extins.
Ludovic Napoleon şi-a aprins însă felinarul de la Soarele
de Austerlitz, cum avea să-l ironizeze Victor Hugo, deoarece,
intrând în conflict cu Adunarea în 1851, a ordonat dizolvarea ei,
atribuind poporului rolul de „judecător între el şi adunare, care
devenise un focar de comploturi”71
.
71
Jean-Baptiste Melin, Histoire Contemporaine 1789-1897, Moulins, Paris,
1890, p. 549-560.
