2. Expresionismul
este o formă de manifestare a
modernismului în arta și în literatura
germană, mai ales, între anii 1911-1925,
apărută în legătură cu tensiunea spirituală
provocată de criza anilor din preajma și din
timpul primului război mondial.
Intensitatea expresiei este deviza
acestei mișcări.
3. Expresionismul
Extins de la pictură la literatură, muzică
și chiar filozofie, expresionismul a însemnat:
respingerea unei lumi artificiale,
mecanizate;
confirmarea libertății absolute a spiritului.
Reprezentanți: Bertolt Brecht;
Lucian Blaga
4. Expresionismul românesc:
Explozia sentimentului, starea
dionysiacă (plină de pasiune, extaz,
zbucium):
O, vreau să joc, cum niciodată n-
am jucat!
Sunt beat și aș vrea să dărâm tot
ce-i vis…
5. Expresionismul românesc:
Năzuința spre absolut, ideea
transcenderii, a escaladării cerului:
Prin cosmos
auzi-s-ar atunci măreții mei pași…
Pământule, dă-mi aripi:
Săgeată vreau să fiu, să spintec
Nemărginirea…
6. Expresionismul românesc:
entuziasmul ia forma despărțirii sufletului
de trup, a contopirii lui cu natura,
cosmosul:
O lume, lume!
Aș vrea să te cuprind întreagă în piept
Dogoritor
Să te topesc în sângele meu cald
cu tot ce ai, cu munții tăi, cu râsul tău
Cu picuri de rouă.
7. Expresionismul românesc:
aventura revoltei împotriva condiției
umane ia forma strigătului fără răspuns în
ecoul cosmic:
Dați-mi un trup, voi munților!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniță – încătușat.
8. Două posibilități de ieșire:
Afirmarea unui supraom, care să
stăpânească lumea;
Schimbarea sufletească într-o mai bună
înțelegere între oameni, conform doctrinei
creștine.