Tendinţe ale cercetării dezvoltării şi inovării în România şi cerinţe ale strategiei UE 2020

1. Masă rotundă
“Tendinţe ale cercetării dezvoltării şi inovării
în România şi cerinţe ale strategiei UE 2020”
a
grupului de lucru “Cooperare instituţională INS -
IEN”
Institutul Național de Statistică, București
25 februarie 2016

2. Factori ai comportamentului inovativ al firmei
• Creativitatea-comportament creativ, deschiderea spre noi idei
• Strategia firmei de a inova: angajament la fiecare nivel al organizației de a căuta,
încuraja,promova inovarea-cultura inovativă a firmei;
• Dispoziția pentru asumarea riscului;
• Capacitatea tehnologică pentru inovare-element esențial al inovativității;
• Tipul de inovare;
• Intensitatea activității de C&D şi integrarea în rețele de C&D
• Gradul de cunoaştere a pieței;
• Dimensiunea firmei şi resursele ei;
• Structura pieței şi mediul concurențial;
• Sectorul de activitate;
• Disponibilitatea cantitativă şi calitativă a capitalului uman;
• Deschiderea firmei spre cooperare cu terți etc

3. Dimensiunea firmei
• Schumpeter- firmele mici sunt inovative in procesele de “distrugere creativă”,
firmele mari se afirmă în procesele de “acumulare creativă”.
• Firmele mari:
• -profil diversificat al capitalului uman;
• reputație,
• canale de distribuție;
• acces facil la resurse financiare interne şi externe;
• îşi permit un grad ridicat de diversificare a riscului;
• Sunt mai implicate în cooperare
• Firmele mici:
• Resurse limitate;
• Nu pot inova singure ci în cooperare cu furnizori, clenți, concurenți, univrsități, centre de cercetare
• Sunt influentate de calitatea mediului local antreprenorial şi de forța partenerilor tehnologici locali

4. Intensitatea activităţii de cercetare
• Amploarea ei variază proporțional cu dimensiunea firmei : firmele mari au cercetare in- house, în
departamente specializate, cu personal bine pregatit, cele mici vor opta cel mai adesea pentru
achiziția de tehnologie, în defavoarea producerii ei;
• Absența acesteia sau un nivel scăzut nu înseamnă întotdeauna şi inovativitate scăzută sau absența
comportamentului inovativ. O analiză empirică relativ recentă (Calvo, 2006), realizată pe firmele din
industriile spaniole, concluzionează că trei sferturi dintre firmele cu inovare de proces nu dețineau
personal de CD şi mai mult de jumătate dintre firmele cu inovare de produs nu aveau buget special
pentru CD.
• Literatura de specialitate sugerează că opțiunea pentru activități de CD in-house variază şi în funcție
de tipul de inovare: inovarea de produs complex se bazează în general pe CD, în timp ce inovarea de
proces se realizează, adesea, prin achiziție de tehnologie (Vieites şi Calvo, 2011; Calvo, 2006; Conte şi
Vivarelli, 2005).
• Pe de altă parte, doar preocuparea pentru CD nu asigură automat un nivel ridicat de inovativitate, nici
performanță inovativă. Absența altor factori critici pentru capacitatea de inovare poate submina sau
eroda în timp, eforturile şi capacitatea de CD.
• Opțiunea pentru CD intra- organizațională sau pentru achiziția de tehnologie şi cunoaştere externă
depinde şi de sectorul de activitate. Industriile tradiționale, caracterizate de intensitate şi oportunități
tehnologice scăzute, spre inovare de proces orientată spre diminuarea costurilor şi de prezența
considerabilă a firmelor mici favorizează alternativa achiziției, în timp ce sectoarele high-tech
încurajază investiții şi activități consecvente de CD.

5. Deschiderea spre cooperare cu terţi în vederea inovării
• În literatura de specialitate s-a conturat un consens larg cu privire la importanţa
deschiderii firmei spre mediul exterior pentru creşterea capacităţii şi
performanţei ei inovative. (Eisingerich et al, 2012; Vieites şi Calvo, 2011; Gamal
et al, 2011; Tomlinson, 2010; Zeng, 2010; Carayannis şi Provance, 2007;
Freeman, 1998; Narula şi Dunning, 1997 etc).
• Empiric, s-a demonstrat că apartenenţa la un cluster, la o reţea, care presupune
cooperare inter-organizaţională (cu furnizori, clienţi, competitori) determină
creşterea performanţei inovative (Mbizi et al, 2013; Tomlinson, 2010; Zeng et al,
2010; Terziovski, 2003; Mitra, 2000 etc)
• Inovarea este, în sine, un proces de învăţare interactiv care implică colaborarea
cu alţi actori iar apartenenţa la reţele de inovare reprezintă unul dintre factorii
predictivi principali ai inovativităţii firmelor (Philip 2013;Radas, 2009; Sara 2009;
Rogers, 2004, Hoffmann, 1998).
• Odată cu creşterea complexităţii tehnologice, inovarea în izolare rămâne strict
apanajul firmelor puternice şi mari;
• cele mai multe procese inovative implică tot mai multe organizaţii.

6. Cooperarea cu mediul de cercetare
•Intensitatea cooperării cu institutele publice de
cercetare şi centrele de cercetare din universităţi
reprezintă o trăsătură definitorie a firmelor înalt
inovative (HIF) , care le diferenţiază de cele mai
puţin inovative.
•Studii empirice relevă că firmele înalt inovative
formează şi menţin relaţii mai strânse cu aceşti
furnizori de cunoaştere

7. Capitalul uman – disponibil
• Rolul capitalului uman în performanţa inovativă a firmei ( know-how-
ul , cunoaşterea, talentul, competenţa, atitudinea, agilitatea
intelectuală, creativitatea) a fost menţionat în numeroase studii
teoretice şi empirice (Minna, 2014; Lubica, 2013; Roman, 2012;
Vieites şi Calvo, 2011; Laforet, 2006;Romijn, 2002;Hurley şi Hult,
1998; Hoffman, 1998; Dewarand şi Dutton, 1986; etc).
• Santos-Rodrigues et al (2010) argumentează empiric, pe un lot de 68
de firme din industria de componente auto din Spania şi Portugalia,
corelaţia pozitivă semnificativă şi importantă dintre capitalul uman şi
nivelul de inovativitate al firmei, indiferent de natura inovării (de
proces, produs sau organizaţională).

8. • Ponderea angajaților cu studii superioare în ştiințe exacte şi inginerie (STEM)
este un element care diferențiază întreprinderile înalt inovative (HIF) de cele
puțin inovative (LIF) prin impactul pozitiv major asupra mai multor indicatori de
inovativitate şi performanță inovativă: intensitatea activității de CD, numărul de
produse noi pentru piață, intensitatea cooperării cu mediul extern şi
valorificarea informației din exterior (Coad et al, 2014; Coad, 2012).
• Resursa umană cu potențial în inovare (creativitate, acces la informație, bine
poziționată în rețele sociale profesionale etc) poate creşte apetitul şi
disponibilitatea organizației pentru inovare şi încurajează exploatarea şi
difuzarea rezultatului.
• gradul de inovativitate şi performanța inovativă a firmelor dintr-un
anumit spațiu socio-economic depinde de calitatea ofertei sistemului
educațional, de măsura în care aceasta este racordată la nevoile
sectorului privat.

9. Evoluția
performanței
inovative a
României –
Indicele
Sintetic al
Inovării
2011
2013
2015

10. Indicele Sintetic al Inovării

11. Ponderea întreprinderilor cu inovare
de produs şi /sau de proces în totalul
întreprinderilor
Total 2004 2006 2008 2010 2012
UE 28 39.5 38.87 38.98 36.0
RO 19.5 20.7 19.7 14.29 6.3
BG 16.1 20.21 23.94 17.7 16.9
HU 20.8 20.09 20.78 18.42 16.4
PL 24.8 23.01 19.8 16.19 16.1
DK 52.0 46.89 42.51 42.91 38.2
DE 65.1 62.64 63.76 64.21 55.0
INTREPRINDERI -% din total-
Innovative
in total
Inovare de
produs
Inovare de
proces
Inovare
organizatori
ca
Inovare de
marketing
UE 28 48,9 23,7 21,4 27,5 24,3
Austria 54,4 26,6 28,7 36,4 29,5
Bulgaria 27,4 10,8 9,3 12,4 14,2
Cehia 43,9 25,3 24,0 20,5 22,4
Germania 66,9 35,8 25,5 32,7 29,4
Letonia 30,4 10,4 12,7 16,9 16,5
Lituania 32,9 11,6 13,1 17,5 19,3
Ungaria 32,5 10,6 8,3 16,5 19,7
Romania 20,7 3,4 4,6 14,1 13,8
Slovacia 46,5 23,6 22,5 26,3 28,5
Slovenia 34,0 14,4 13.5 18,6 19,3
Finlanda 52,6 31,5 29,3 29,7 26,5
Suedia 55,9 31,5 3,9 25,3 30,4
Ponderea întreprinderilor inovative,
pe diferite tipuri de inovare, 2012

12. Ponderea întreprinderilor
cu inovare de process şi /
sau de produs în total
întreprinderi inovative pe
clase de mărime.
Sursa: Eurostat, CIS

13. Ponderea
întreprinderilor
inovative în total
întreprinderi, după
tipul de inovare, 2012
Sursa: Eurostat, CIS,
2012

14. Ponderea întreprinderilor inovative în total întreprinderi, după tipul de
inovare, 2012
Sursa:
Eurostat,
CIS, 2012

15. Ponderea întreprinderilor
care desfășoară
următoarele activități
inovative, în total
întreprinderi cu inovare de
proces și /sau de produs și
pe clase de mărime
Sursa: Eurostat, CIS, 2012

16. Ponderea
întreprinderilor care
desfășoară următoarele
activități inovative, în
total întreprinderi cu
inovare de proces și
/sau de produs și pe
clase de mărime
Sursa: Eurostat, CIS,
2012

17. Distribuția cheltuielilor
pentru inovare după
tipul de activitate
inovativă, pe clase de
mărime
Sursa: Eurostat, CIS,
2012

18. Distribuția cheltuielilor
pentru inovare după tipul de
activitate inovativă, pe clase
de mărime
Sursa: Eurostat, CIS, 2012

19. Ponderea firmelor
aflate în cooperare
pentru inovare cu
diferite categorii de
parteneri, în total
întreprinderi cu inovare
de proces și /sau
produs, pe clase de
mărime
Sursa: Eurostat, CIS,
2012

20. Ponderea firmelor
care consideră
următorii factori
drept bariere în calea
inovării, în total firme
cu inovare de proces
și / sau de produs
Sursa: Eurostat, CIS,
2012

21. Ponderea firmelor
care consideră
următorii factori
drept bariere în calea
inovării, în total firme
cu inovare de proces
și / sau de produs
Sursa: Eurostat, CIS,
2012

22. Ponderea firmelor
care consideră
următorii factori
drept bariere în calea
inovării, în total firme
non-inovative
Sursa: Eurostat, CIS,
2012

23. Ponderea firmelor
care consideră
următorii factori
drept bariere în calea
inovării, în total firme
non-inovative
Sursa: Eurostat, CIS,
2012

24. Brevete de inveţie 2002-2014
• In perioada1965-1989, la OSIM s-au înregistrat 94.481 de cereri de brevete
de invenţie, fiind acordate 59.443 de brevete faţă de perioada 1990- 2015,
când numărul cererilor a fost de numai 39.558, iar OSIM a acordat doar
26.425 de brevete de inventie.
• Dacă în anul 1990 erau înregistrate 3.081 cereri de brevete de invenţie şi
erau aprobate 1.428, un deceniu mai tarziu, numărul acestora scadea la o
treime, iar în anul 2014 abia dacă depăşau 1.000 de cereri şi puţin peste
300 de brevete acordate.
• In anul 2014 , erau mai puţine brevete de invenţie acordate decât în anul
1920.
• În ultimii 25 de ani, importul de tehnologie şi mărci din Occident a luat
locul valorificării rezultatelor cercetării –dezvoltării prin invenţii şi mărci.

25. • Potrivit experţilor, una dintre cauze o reprezintă migrarea activităţii creative în afara
României. Rezultatele inovative ale românilor sunt transferate companiilor străine, care
în mod evident aleg să îşi protejeze invenţiile în străinătate, unde se vor exploata efectiv.
• Majoritatea companiilor internaţionale cu activitate pe piaţa comunitară aleg să îşi
protejeze invenţiile pe calea cererilor de brevet european, cereri examinate de către
Oficiul European pentru Brevete şi nu de OSIM. Astfel, s-a ajuns ca în anul 2014, din
totalul de 2.981 de brevete aplicabile în Romania, 2.661 erau înregistrate la nivelul UE şi
numai 320 prin OSIM.
• In 2002, raportul era invers – 755 înregistrate la OSIM şi numai 497 la Oficiul European. În
ceea ce priveşte înregistrarea mărcilor, numărul firmelor cu licenţă protejată a scăzut
puternic de la un an la altul. Dacă în anul 2006 erau înregistrate 22.570 de mărci la OSIM,
în 2014, numărul lor a scăzut la 10.763.
• Susţinerea inovării prin brevetare ar putea corecta unele din problemele existente şi ar
ajuta la creşterea vizibilităţii României pe plan european în domeniul inovării, ceea ce ar
atrage finanţatori dispuşi să investească în cadrul companiilor româneşti. Ar putea ajuta
în acest sens recenta Lege nr. 120/2015 privind stimularea investitorilor individuali –
business angels, prin acordarea anumitor facilităţi fiscale pentru stimularea investiţiilor
conforme cu legea menţionată.

26. Numar de aplicaţii de brevete EPO la un milion populaţie activă
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
RO 2,34 2,92 2,02 3,26 3,27 3,15 3,48 5,96 6,77
UE 28 240,6 244,87 247,09 245,68 236,6 234,69 233,82 235,99 234,53
DK 383,04 411,47 390,03 445,04 437,65 403,54 433,87 496,41 517,45
DE 576,64 586,01 581,68 585,22 553,52 559,7 558,08 542,25 538,93
În România, cele mai puţine cereri de brevete la OSIM se constată, potrivit datelor INS în cazul universităţilor şi institutelor de cercetare. O explicaţie a cauzelor o oferă Andersen şi

27. • În România, cele mai puţine cereri de brevete la OSIM în cazul
universităţilor şi institutelor de cercetare.
• O explicaţie o oferă Andersen şi Rossi, care, în demersul lor de
investigare a obstacolelor pe care le întâmpină universităţile în
procesul de tranzacţionare a drepturilor de proprietate intelectuală
(brevete şi drepturi de autor), relevă o serie de aspecte legate de
funcţionarea şi eficienţa pieţelor pentru proprietate intelectuală
(Andersen, Rossi, 2012).
• Una dintre principalele concluzii este aceea că universităţile consideră
deosebit de dificil de evaluat valoarea acestor drepturi, ceea ce induce
dificultăţi în negocierea preţului activelor intangibile. Toate acestea se
traduc în “eşecuri ale pieţei”, deoarece tranzacţiile sunt blocate sau
semnificativ întârziate.

28. • Posibile soluții
• Punerea in practica a Policy MIX, care corelează politicile din diferite
domenii care pot sustine comportamentul inovativ al firmei;
• Stimulente fiscale pentru firmele care au potenţial de inovare;
• Incurajarea parteneriatului public privat în industrieş
• Creşterea gradului de cooperare între universităţi şi industrieş
• Reprioritizarea alocării fondurilor publice către sectoare cu grad înalt
de inovativitateş
• Eliminarea obstacolelor din calea inovării : lipsa finanţării pentru
firmele mici, patentarea,