GHEORGHE CONDURACHEMANAGEMENTUL INOVARII –         NOTE DE CURS             2010
"O idee care nu este periculoasa este nedemna de a fi numită o idee" - Oscar Wilde"Îmi plac prostiile - se trezeste celule...
CAP.1. NOŢIUNEA DE INOVAŢIE                                       1.1. Definiţie        Ce este inovaţia ?     Producerea...
produse, procedee de producţie, utilizări ale producţiei şi dezvoltări eficiente aleactivităţilor - fie noi, fie îmbunătăţ...
· Globalizarea pieţei;· Dezvoltarea dinamică a tehnologiei;· Produse şi servicii inovative, ca factor concurenţial.1. Adun...
Nivelul Aspecte relevante pentru climatul inovaţionalNivelul 1 Evenimente, acţiuni, manifestări, declaraţii (produse, scri...
inteligenţă). Este suficient să o cultivăm cu ajutorul unor tehnici adecvate şi apoi să oexersăm pentru ca ea să poată dev...
rareori mai mult de o etapă şi care exploatează, de regulă, o singură modalitate derelevare a unei noi soluţii şi metode p...
considerata se va dovedi viabilă, putem aprecia că cel puţin într-o primă abordare,procesul de căutare a unei soluţii s-a ...
Ca tehnică de creaţie, extrapolarea desemnează de regulă extinderea modului deutilizare a unei soluţii în cadrul domeniulu...
10.Tehnica scenariului teratologic. Solicită transferul problemei în alte condiţii demediu sau de timp. (Teratologia este ...
participă la ele, aşa cum se întâmlplă în cazul brainstormingului: în asemenea cazuri,evaluarea sugestiilor relevate într-...
soluţiile cunoscute, ieşirea dintr-un fel de „cămaşă de forţă” pe care o pot constituiprejudecăţile, rutina etc.Tehnica in...
Lampă - Vis - Galben - Pâine - Justiţie -Băiat - Lumină - Sănătate - Biblie - Amintire -Turmă - Baie - Colibă – Rapid - Al...
a) Expunerea problemei de rezolvat;b) Prezentarea unui set de fotografii sau de diapozitive cu imagini abstracte, dar căro...
29.Modificarea prin redimensionare. 0 redimensionare a unui sistem poate aduceuneori avantaje ce nu s-au luat în considera...
35.Metoda ghirlandelor de asociaţii. Principalele etape de aplicare sunt:1) Elaborarea listei sinonimelor obiectului creaţ...
de a vedea viaţa, le îndeamnă să-şi expună cu hotărîre opiniile şi chiar să şi le apere cu ovehemenţă ce poate afecta rela...
în aplicarea metodei (membri permanenţi), iar 4-5 trebuie să fie specialişti cu experienţăîn domeniul problemei (invitaţi ...
6. Rezultă un progres pentru service, pentru întreţinere sau pentru montaj?7. Există vreun progres în raport soluţiile act...
similare celor din problemă. Pentru ca distanţarea să fie eficientă, se recomandă să seevite trimiterile frecvente la fond...
participant are, în acest fel, posibilitatea de a-şi ajusta părerea, ţinînd cont deopiniileexprimate de ceilalţi experţi.R...
deschis dezavantajele şi nu se opune unor eventuale perfecţionări ale acestora; este deobicei o persoană vârstnică;2) Exub...
Aristotel avem un tip de logică bazat pe identitate şi non-identitate, pe includere siexcludere.Pînă în zilele noastre, ar...
- organizează şi clarifică gîndirea- îmbunătăteşte calitatea deciziilor- toţi participanţii au şansa de a-şi exprima opini...
Confuzia este cel mai mare duşman al unei gîndiri bune, de calitate. Noi încercăm săfacem prea mult deodată. Ne uităm la i...
fi reprezentat sub formă circulară, cu scopul de a reliefa tensiunile inerente subiectului.Circeptul are în vedere o repre...
datele din tabelul 5.1, numărul de variante constructive posibile ale obiectului respectivva fi: Nv = 4x6x3x4=288.        ...
Cap.2.bis. 10 COMANDAMANTE ALE INOVARII1. ViseazăCreaţi o viziune inspirataConcentrati-vă asupra competenţelor dumneavoast...
tech este procesul darwinist de eşec. Comentatorul şi autorul Mike spune,"Adversarii cred că Silicon Valley este un succes...
10. Fii antreprenorialElaborarează şi practică creativitatea antreprenorială de zi cu zi, învaţăcontinuu.Uită-te la oportu...
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Curs.manag.inovarii complet
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Curs.manag.inovarii complet

3,556 views

Published on

0 Comments
4 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
3,556
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
1
Actions
Shares
0
Downloads
138
Comments
0
Likes
4
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Curs.manag.inovarii complet

  1. 1. GHEORGHE CONDURACHEMANAGEMENTUL INOVARII – NOTE DE CURS 2010
  2. 2. "O idee care nu este periculoasa este nedemna de a fi numită o idee" - Oscar Wilde"Îmi plac prostiile - se trezeste celulele creierului." - Dr. Seuss "O conferinţă este o adunare de oameni importanţi, care nu pot face nimic individual,dar impreuna pot decide că nimic nu poate fi făcut." - Fred Allen" Aparatele de zbor mai grele decât aerul sunt imposibile." - Lord Kelvin, preşedinte,Royal Society, 1895"Cine dracu vrea sa auda actorii vorbind?" - H.M. Warner, Warner Brothers, 1927 ",„Calculatoarele, în viitor pot cântări nu mai mult de 1,5 tone." - Popular Mechanics,prognoza- nemilosul progres al stiintei, 1949"Internetul? Noi nu suntem interesaţi de el." - Bill Gates,"Dacă prima idee nu este absurda, atunci nu există nici o speranţă pentru ea." - AlbertEinstein"Toate marile descoperiri sunt făcute din greşeală." - Legea lui Young"Tot ceea ce poate fi inventat a fost inventat." - Charles H. Duel Si totusi ….. 2
  3. 3. CAP.1. NOŢIUNEA DE INOVAŢIE 1.1. Definiţie Ce este inovaţia ?  Producerea unui nou bun pentru consumatori, sau unui bun de o calitate nouă;  Introducerea unei noi metode de producţie, practic necunoscută, în cadrul unei ramuri economice;  Descoperirea unei noi pieţe de desfacere, pe care nu s-a mai acţionat în cadrul ramurii respective;  Identificarea unor noi surse de materii prime sau semifabricate;  Înfiinţarea unei organizaţii noi, crearea sau spargerea unui monopol."Inovarea este procesul de găsire a aplicaţiei economice pentru o invenţie. Invenţiaeste primul pas firesc către orice produs/proces nou. Imitaţia este procesul prin careinovaţia este difuzată prin economie/industrie." (Joseph A. Schumpeter 1883-1950). Noţiunea de inovare revine în atenţia întreprinzătorilor abia în anii 1970. Celemai noi dezvoltări în cercetare şi în practica economică arată clar că managementulinovării activităţilor trebuie considerat ca o componentă integrată în cadrul procesuluide conducere a organizaţiei. În domeniul macroeconomic, prin cercetările lui Nikolai Kondratieff (1892-1938), sunt descrise corelaţiile dintre inovaţie şi "ciclurile conjuncturale". Conformacestuia fazele lungi de dezvoltare/creştere sunt provocate de inovări profunde,periodice (cicluri economice de circa 60 de ani). Viitorologii văd în trecerea de la "societatea informaţională" la "societateacunoştinţelor" începutul unui nou ciclu Kondratieff, care aduce noi sectoare de creştere,în care noile cunoştinţe devin factorul concurenţial principal. 1.2. Delimitarea noţiunilorInovaţie provine de la înnoire. În acest sens, inovarea cuprinde orice fel de proces deschimbare. În domeniul economic între "inovare" şi "invenţie" este o deosebire clară.Invenţia produce o îmbunătăţire a tehnicii. Această îmbunătăţire trebuie să fieimprevizibilă şi considerabilă.Modificarea este orice schimbare fizică, care nu se întemeiază pe o extindere a bazeicunoştinţelor tehnice. Aici putem include modificări în dotare, îmbunătăţiri calitative şimodificări de montare. Modificările produselor pot eventual doar prelungi ultima fazădin ciclul de viaţă al produsului, şi nicidecum nu o pot opri. Deosebirea faţă de"inovarea produsului" constă în riscul ştiinţific diminuat, dar mai ales în costurile deinvestiţie mult mai mici.Imitaţia inovativă se bazează pe o inovare care a fost confirmată de piaţă. Reuşescacele inovaţii care folosesc produse şi procedee proprii, dar elimină punctele slabe aleinovaţiei de origine. Astfel se poate ajunge la un succes economic, fără dezvoltarea uneiinovaţii proprii. Situaţia se caracterizează prin termenul de imitaţie inovativă, şi în multecazuri repurtează succese.Cercetarea şi dezvoltarea industrială. Prin aceasta se înţeleg activităţile de cercetareşi dezvoltare desfăşurate chiar de către organizaţii/întreprinderi. Cercetarea industrialătrebuie să realizeze temelii solide pentru atingerea unor obiective inovative precise îndomeniul economic şi tehnic. Poate fi definită ca o activitate productivă care serealizează în mod sistematic pe o bază economică, şi se referă la descoperirea de 3
  4. 4. produse, procedee de producţie, utilizări ale producţiei şi dezvoltări eficiente aleactivităţilor - fie noi, fie îmbunătăţite, precum şi la îndepărtarea, eliminarea trăsăturilornegative ale produselor şi metodelor existente.Caracteristicile activităţii de cercetare-dezvoltare constau în:  cercetare sistematică şi nu accidentală;  stabilire economică a obiectivelor;  probabilitatea atingerii scopului.Politica inovăriiPăstrarea continuităţii inovării în toate nivelele ierarhice şi domeniile funcţionale estescopul principal al unei politici dinamice de inovare. Premisele pentru aceasta suntstabilirea unui cadru general propice creativităţii şi proceselor de schimbare.O politică activă de inovare cade în sarcina celor mai înalte sisteme de conducere şiconţine:· crearea unui climat inovaţional pozitiv;· formularea scopurilor inovării, care sunt în concordanţă cu obiectivele organizaţiei;· promovarea persoanelor şi grupelor de inovare, creative şi competente;· căutarea şi dobîndirea de "platforme de siguranţă" care să confere spaţiul necesarpentru finalizarea procesului de inovare, precum şi siguranţă psihologică şi socialăpentru participanţii la procesul de inovare în cazul eşecului.Managementul inovăriiPentru înţelegerea noţiunii de management al inovării sunt importante trei criterii:· formarea şi iniţierea/impunerea voinţei conducătorilor în raport cu procesele deschimbare, de înnoire;· iniţierea unor etape sistematice inovative ţintite spre un obiectiv;· corelarea inovaţiilor într-un sistem strategic al organizaţiei.Managementul inovării este o sarcină complexă de conducere, care, prin elementelesale strategice şi operative determină un proces sistematic de schimbare. 1.3. Coordonatele/aspectele inovăriiDacă se parcurg definiţiile inovării şi se examinează care sunt posibilele schimbări cepot interveni într-o organizaţie, se pot constata:· Inovări de produs (produse sau servicii noi);· Inovarea metodelor, ca şi modificări planificate în procesul combinării factorilor deinfluenţă;· Inovaţii de structură, ca şi schimbări în coordonarea sarcinilor executanţilor; schimbăriîn rapoartele de autoritate sau a sistemelor de retribuţie;· Inovări sociale - care sunt în legătură cu concedierea sau angajarea de colaboratori, cuschimbarea de comportament prin reconversie sau specializare profesională, sistememotivaţionale etc. 1.4. Caracteristicile şi însemnătatea inovăriiInovarea are trei direcţii cu semnificaţii majore şi însemnătate pentru fiecareorganizaţie: 4
  5. 5. · Globalizarea pieţei;· Dezvoltarea dinamică a tehnologiei;· Produse şi servicii inovative, ca factor concurenţial.1. Adunarea ideilorExistă: Surse de idei interne; Surse externe de idei pentru iniţiative; Dezvoltarea ideilor;Metode sistematico-analitice; Metode intuitiv-spontane.2. Acceptarea ideilor· Valorizarea şi alegerea ideilor, ca şi proces ; Valorizare calitativă ; Valorizarepunctuală ; Profil vizual ; Analiza valorii utile ; Valorizare cantitativă ; Metode statistice; Metode dinamice ; Metode pentru luarea în consideraţie a nesiguranţei şi a riscului ;Nesiguranţa ; Riscul3. Concretizarea ideilor· Conţinutul realizării ideilor ; Realizări concrete ale ideii ; Planificarea – concepereaprodusuluiClienţii 30% ; Firma proprie 11% ; Concurenţă 18% ; Târguri Expoziţii 21% ; Furnizori12% ; Centre de cercetare 8%.· Dezvoltarea produsului ; Calcule de orientare ; Plan de afaceri ; Intrarea pe piaţă ;Planificarea intrării pe piaţă ; Marketingul inovaţiei ; Controlul de acceptare ; Brevetulşi utilizările sale ; Pretenţii legale şi ce-ţi oferă prin prisma legii ; Acţiunea brevetelor ;Ingeniozitatea în cadrul domeniului propriu ; Utilizarea unei invenţii· Modelul utilizării ; Recomandări pentru un management de succes al inovării4. Managementul barierelor inovaţieiîn aproape toate cazurile capacităţile inovării sunt supraestimate de către indivizi, firmeşi societate. Procesele inovative pot fi considerabil întârziate, uneori chiar oprite deapariţia unor piedici. O analiză exactă asupra posibilelor bariere ale inovării esteindispensabilă pentru succesul unei idei de inovare.4.1. Tipuri de bariereBariere tehnice. Dotări tehnice insuficiente, lipsă de know-how, dificultăţi în aplicareainovaţiei în anumite domenii.Bariere economice. Capital insuficient, incertitudini în dezvoltarea programului deproducţie (în special datorită perioadelor lungi de amortizare).Bariere juridice. Diverse regulamente juridice, timpul necesar pentru adaptarea ladiverse norme şi legi şi pentru îndeplinirea diverselor obligaţii, clauze, condiţiiobligatorii.Bariere organizatorice. Lipsa unor elemente organizatorice (managementul de proiect),ierarhie stufoasă cu orientare accentuată spre birocraţie, un grad înalt de formalism înceea ce priveşte metodele, relaţiile printr-un set de norme rigide.Bariere socio-psihologice. Frica de schimbare, deficitele motivaţionale aferente, lipsadisponibilităţii pentru comunicare şi cooperare, lipsa mecanismelor de rezolvare rapidăa conflictelor.4.2. Depăşirea barierelor socio-psihologiceCultura organizaţională şi climatul inovaţionalCaracteristici ale culturii organizaţionale. Aceasta:· oferă categorii diferenţiate pentru percepţie (la ce trebuie avut grijă?);· oferă semnificaţii pentru însemne şi simboluri (ce înseamnă fiecare lucru?);· îngrădeşte posibilităţile de comportament (ce este interzis?);· măreşte probabilitatea anumitor comportamente (ce este recomandat?);· defineşte piaţa şi valoarea de piaţă pentru atitudini (ce primesc dacă fac asta?).Există trei nivele în cultura organizaţională. 5
  6. 6. Nivelul Aspecte relevante pentru climatul inovaţionalNivelul 1 Evenimente, acţiuni, manifestări, declaraţii (produse, scrisori,decorarea birourilor, îmbrăcăminte)Nivelul 2 Acţiuni înlănţuite prin modele, reguli, ritualuri, normeNivelul 3 Nivelul de acceptare în organizaţie: identitate, valoare, structurireale, mituri.Climatul inovaţionalîn scopul unui climat inovaţional pozitiv sunt necesare următoarele:· posibilitatea de experimentare şi permisiunea de a eşua din cînd în cînd;· dreptul de a pune la îndoială status quo-ul prezent;· comunicaţia deschisă cu clienţii şi partenerii tehnologici interni şi externi;· munca în echipă, flexibilitatea şi credinţa că munca susţinută duce la succes.5.Managementul conflictuluiConflictul se iveşte ; Evitarea adversarului ; Urgentare şi deblocare ; Contracarareatendinţei de a evita adversarul ; Discutarea temei, confruntare, intensificarea conflictului; Explicarea costurilor conflictului ; Conştientizare limite temporale ; Conflictul este deneevitat ; Luptă - nimicire, zdrobire ; Ascuţirea argumentelor ; Clarificareadependenţelor ; Evitarea coalizării ; Luptă cu supunere /subordonare ; Ascuţireaargumentelor ; Clarificarea dependenţelor ; Evitarea coalizării ; Conflictul nu poate firezolvat ("Nu o putem scoate la capăt") ; Arbitraj Conştientizarea respingerii rezolvării,oferirea de soluţii "nebuneşti", stabilirea de limite şi de garanţii pentru acceptareasoluţiilor în interiorul acestor graniţe ; Fiecare decizie unilaterală este parţial falsă ;Compromis Dinamizare, confruntare, enunţarea costurilor compromisului şi fixarea dediscuţii la termen ; Trebuie să găsim o nouă rezolvareConsens Nu "deranjăm" creativitatea ; Evitarea demotivării6.Tema/sarcina InstrumentStabilirea posibilităţilor de a performa ; Discuţii despre demotivare (de împiedicare ademotivării) ; Pregătirea cadrului adecvat ; Pretinderea şi promovarea capacităţilor deperformare ; Creşterea potenţialului ; Dezvoltarea capacităţilor ; Identificareadisponibilităţii de a performa ; Gîndurile şi sentimentele colaboratorilor ; Pentruprobleme deosebite se apelează la consilierea de către expertul, managerul,consilierul de specialitate, consilierul de specialitate orientat spre proces, consilierul înoriginalitate şi proprietate intelectuală - în conformitate cu competenţele, răspunderile,interfaţa acestora cu problemele clienţilor lor. 1.5.Creativitatea Creativitatea reprezintă demersul mental prin care se descoperă noi raporturiîntre evenimente, fenomene, generând idei utile şi originale în raport cu o situaţie dată. Creativitatea reliefează un mod de a fi, o modalitate de gîndire. Ea este în primulrînd o aptitudine individuală obişnuită de care dispunem în general în egală măsurăfiecare din noi şi este diferită de “inteligenţa” evaluată prin IQ (coeficientul de 6
  7. 7. inteligenţă). Este suficient să o cultivăm cu ajutorul unor tehnici adecvate şi apoi să oexersăm pentru ca ea să poată deveni o stare de spirit. Cercetările fundamentale şi aplicative au demonstrat posibilitatea educării şiantrenării potenţialului creativ începînd cu vârste fragede. Specialiştii în prospectivaeducaţiei susţin că diferenţele dintre popoarele inegal dezvoltate se vor mări din ce în cemai mult dacă nu se vor lua măsuri de recuperare a decalajelor. între aceste măsuriexcepţionale, se consideră drept soluţie înlocuirea tipului învăţării de menţinere cuînvăţarea inovativă şi de progres. Aceasta înseamnă pregătirea elevilor de a utilizatehnici de prognoză, simulare, proiectare, evaluare, de a dezvolta judecăţi critice, de aforma capacitatea de decizie, de a conjuga permanent informaţia cu atitudinea creativ-inovativă. Realizarea acestor obiective la nivelul personalităţii presupun includerea acestuiaîntr-un program de pregătire, instruire şi educare continuă, conceput în acest spirit atîtsub raportul conţinutului cît şi al metodelor.în realizarea potenţialului creativ educaţia este esenţială în cele mai multe realizăriremarcabile, căci natura informaţiei şi modul în care ea este stocată duce la diferenţe denivel în realizarea produselor creaţiei. Pe baza analizei valorii produselor procesului creativ R. Taylor distinge cinciniveluristructurate ierarhic:1. Creativitatea expresivă: - identificabilă în desenele copiilor. Caracteristicile acestorproduse sunt spontaneitatea şi libertatea de expresie.2. Creativitatea productivă: - cînd individul, pe baza anumitor informaţii şi tehniciînsuşite, a ajuns la un nivel nou de îndemînare şi de realizare a unui produs ştiinţific sauartistic.3. Creativitatea inventivă: - implică flexibilitatea în perceperea de relaţii noi între părţianterior separate. Acest nivel apare la toţi cei care caută căi noi de a vedea şi de utilizalucruri vechi.4. Creativitatea inovativă: - este atinsă atunci cînd principiile fundamentale suntînţelese la un nivel care să permită o transformare fundamentală, o îmbunătăţire prinmodificare, o inovaţie.5. Creativitatea emergentă: - este cea mai înaltă formă de exprimare a capacităţiicreative a individului.Factorii care concură la realizarea creativităţii se incadrează în două mari categorii –memoria şi gîndirea – care la rîndul lor sunt factori de cunoaştere, de producţie şi deevaluare. Factorii de producţie apar ca rezultat al gîndirii convergente şi divergente,ultima avînd rol hotărîtor în sfera creaţiei. CAP.2. TEHNICI ŞI METODE DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII Pentru o problemă se utilizează o metodă cunoscută pentru o soluţienecunoscută.Utilizăm mijloace şi căi cunoscute, pentru a ajunge la rezultate cel puţin în partenecunoscute.Studiind modul în care alţii au ajuns la solutii deosebite, ne putem contura mai uşorpropriul drum de rezolvare a problemelor.Există un număr de peste 50 de metode euristice.în mod convenţional le numim tehnici (sau metode simple) pe acelea care presupun 7
  8. 8. rareori mai mult de o etapă şi care exploatează, de regulă, o singură modalitate derelevare a unei noi soluţii şi metode propriu-zise (sau matode complexe) pe cele a căroraplicare se face în etape succesive şi cu trimiteri la tehnicite amintite anterior. Dacă deregulă tehnicile de creaţie sau de inovare în general sunt cu precădere utile inovatoruluisolitar, metodele îşi relevă avantajele îndeosebi în cazul grupului de creaţie.a) Tehnici şi metode intuitive, care au drept element central manifestarea intuitiei.Intuiţia este acel proces psihic ce permite relevarea nemijlocită şi imediată a unei soluţii,în virtutea acumulănlor anterioare, fără a utiliza raţionamente logice preliminare.Aplicarea acestor tehnici şi metode vizează ruperea inovatorului de schemele saleobişnuite de gîndire şi diminuarea sau îndepărtarea completă a constrăngerilor pe carele-arputea exercita rutina şi cei din jurul său.- Tehnici bazate principial pe modificarea poziţiei de examinare a temei de inovare(tehnica tatonărilor, inversia, analogia, empatia, tehnica detectivului, extrapolarea,tehnica avocatului, tehnica profanilor, tehnica scenariului teratologic, tehnicaretrospectivei,tehnica intersectării imaginarului cu realul, tehnica reveriei, tehnica sleep-writinguluietc.);- Tehnici fundamentate pe relevarea unor corelaţii între obiectul urmărit şi cuvinte sauimagini selectate logic sau ateator (asocierea, inventarele de atribute, folosireacatalogului, încrucişarea forţată, folosirea unor cuvinte selectate la întâmlplare, jocurilede cuvinte, tehnica obiectelor focale, tehnica perechilor aleatoare, tehnica proiectieietc.);- Tehnici bazate pe studiul modificărilor cantitative sau/şi calitative (combinarea,concasarea, modificarea prin înlocuire, modificarea formei, modificarea prinredimensionare, modificarea prin scădere etc.);- Metode intuitive (metoda gîndirii laterale, metoda discuţiilor de grup, brainstormingul,sinectica, metoda Philips 66, metoda Frisco, metoda Panel etc.);b) Tehnici şi metode logice sau raţionale, al căror suport rezidă cel puţin într-oîndepărtare sistematică şi logică a diverselor obstacole. Formele mai complexe aleacestei categorii vizează, mai întâi, identificarea diferitelor soluţii viabile, pentru caulterior să fie selectate cele care convin cel mai bine scopului propus.Clasificarea anterioară are, ea însăşi, un caracter convenţional: analiza chiar sumară aunora dintre metodeie intuitive relevă existenta unor faze sau secvenţe rationale, dupăcum metodele logice îşi cresc eficienţa în condiţiile interventiei intuiţiei (care, de altfel,a şi permis aparitia aşa numitelor metode logice). Există şi opinia conform căreiaprocesele intuitive se desfăşoară, de fapt, după un determinism complex pe care, în modsubiectiv, noi nu suntem capabili să-l sesizăm.Există interferenţe a unor elemente comune mai multor tehnici sau metode,diferenţierile fiind generate în primul rînd de experienţa autorilor lor, dar şi de condiţiilemai largi sau mai restrînse de aplicare, de faptul că unele au beneficiat de rezultatele, deconstatarea neajunsurilor sau a direcţiilor deschise de tehnicile şi metodele apăruteanterior. 2.1.Tehnici bazate pe modificarea poziţiei de examinare a problemei1.Tehnica tatonărilor (tehnica încercărilor sau tehnica „încercare şi greşeală” oritehnica „pune mîna şi încearcă”) - probabil cea mai veche tehnică de rezolvare aproblemelor.Aplicarea tehnicii presupune chiar de la început identificarea imediată a cel puţin uneipropuneri de soluţie. Creatorul va proceda, ca atare, la verificarea ei: dacă varianta 8
  9. 9. considerata se va dovedi viabilă, putem aprecia că cel puţin într-o primă abordare,procesul de căutare a unei soluţii s-a încheiat Dacă prima soluţie nu estecorespunzătoare obiectivului urmărit, va trebui ca pe cale intuitivă sau deductivă, săgăsim o a doua soluţie, să verificăm viabilitatea acesteia. Dintre elementeledeterminante pentru utilizarea eficientă a acestei metode, mai ales atunci cînd suntnecesare încercări numeroase, este existenţa unor calităţi moral-volitive ridicate.2.Inversia. 0 posibila interpretare a termenului de inversie este aceea a unei operatii derăsturnare a situaţiei iniţiale, de abordare a ei dintr-un punct de vedere fundamental opuscelui iniţial.Elementele determinante pentru eficienţa aplicării sunt flexibilitatea gândirii(înlăturarea, deci, a inerţiei psihologice) şi o capacitate ridicată de a imagina situaţiile înalte forme de manifestare decât aceea cu care suntem obişnuiţi.3.Analogia. Vizează existenţa unor asemănări între două sau mai multe obiecte,sisteme, fenomene, situaţii, asemănări sesizate prin aplicarea anumitor criterii. Seorientează căutările spre o solutie asemănătoare celor pe care le cunoaştem. Analogiaeste aptă să sugereze ipoteze fertile: analiza, dezvoltarea şi materializarea acestoripoteze implică însă intervenţia decisivă a raţionamentului. Este util şi necesar cainventatorul să dispună de cunoştinţe numeroase şi din domenii variate, să aibă un spiritde observaţie dezvoltat şi să probeze o fluiditate ridicată a gândirii.4.Empatia. Se referă la capacitatea unei persoane de a se identifica emoţional cu trăirilealtei persoane. în sens general, empatia poate viza şi transpunerea subiectului într-unobiect exterior, situaţie căreia îi corespunde un concept cu o circulaţie mai restrânsă,acela de intropatie.Aplicarea acestei tehnici reclamă schimbarea fundamentală a punctului din care esteexaminată situatia-problemă, inventatorul fiind obligat să recurgă la o examinare dininteriorul sau dintr-o componentă a sistemului analizat. Elemente de natura menţionatăle regăsim şi sub denumirea unei tehnici de „identificare cu obiectul" .5.Tehnica detectivului. Pleacă de la premiza existenţei unei soluţii în locurile în carene aşteptăm cel mai puţin s-o găsim. Poate fi aplicată de inventatorut solitar, dar ea aîmbrăcat şi forma unei acţiuni de grup, transformîndu-se, ca atare, înfr-o metodă cucaracteristici şi etape bine determinate.Practicată la nivelul grupului, presupune:a) Formularea problemei;b) Abordarea problemei de către echipa de investigaţie, alcătuită din 12 persoane, avândspecialităţi şi vârste diferite, acestea alcătuind o listă de întrebări vizând preferenţialmodalităţile mai puţin abordate de soluţionare a problemei;c) Transformarea listei de întrebări de către echipa de lucru, această echipă avândîn componenţă 5-6 specialişti de înaltă calificare în domeniul problemei, care primescsarcina de a releva eventualele direcţii utile de rezolvare.6.Extrapolarea. în sens strict, extrapolarea se referă la extinderea semnificaţiei saua aplicării unei noţiuni, pe baza unui raţionament prin analogie, în cadrul aceluiaşidomeniu sau în alt domeniu. 9
  10. 10. Ca tehnică de creaţie, extrapolarea desemnează de regulă extinderea modului deutilizare a unei soluţii în cadrul domeniului iniţial sau în domenii cu totul distincte.Există o înrudire a extrapolării cu analogia. Solicită atât cunoştinţe multiple, dindomenii variate, cât şi o mobilitate (fluiditate) ridicată a gândirii.7.Tehnica avocatului (sau tehnica divergenţei). în cadrul pledoariei sale, un avocat vainsista preferenţial asupra acelor aspecte în măsură să susţină nevinovăţia sau vinovăţiaredusă a clientului său, lăsând de obicei realmente în afară faptele care contravinscopului său. Inovatorul caută să dezvolte maximal argumentele care-i convin,ajungând, în acest fel, la o mai bună clarificare şi separare a problemei, a eventualeisoluţii, din mediul iniţial aparent confuz. Ulterior, o şedinţă realizată raţional vadesprinde ceea ce este util din aceste argumente.Practicată la nivel de grup, tehnica avocatului presupune;a) Prezentarea problemei („incidentul" sau „faptul juridic");b) Apărarea a două puncte de vedere, în principiu fundamental distincte, de către douăechipe, cuprinzând fiecare câte 3-4 membri. Aceste puncte de vedere pot viza, deexemplu, soluţia veche, cunoscută şi o soluţie nouă;c) Intervenţia arbitrului judecător, care va insista pentru clarificarea contextuluiproblemei, pentru atenuarea discordanţelor flagrante şi pentru îndepărtarea elementelorabsurde;d) Luarea deciziei (formularea „verdictului), după un interval de timp variind între osăptămână şi câteva luni, de către un juriu cuprinzând judecătorul şi membrii echipelor.Uneori, poate fi necesară o „completare a dosarului”, prin luarea în considerare aopiniilor aparţinând unor specialişti din domeniul cercetat sau din domenii învecinate.8.Tehnica profanilor. Tehnica profanilor presupune consultarea, de către specialistulpreocupat de o anumită problemă, a unei persoane activând în cu totul alt domeniu decâtcel vizat. Această consultare poate avea uneori două consecinţe:a) Obţinerea, în mod direct, de la persoana chestionată, a unei soluţii utile.b) Declanşarea, în mintea specialistului, sub influenţa întrebărilor „naivului", a unuiproces de clarificare a problemei şi de obţinere a soluţiei dorite.Elementul specific aplicării tehnicii profanilor, în cadrul unei activităţi de grup, îlconstituie funcţionarea unei echipe alcătuite din nespecialişti (uneori aleşi efectiv laîntâmplare) şi incluzând eventual chiar adolescenţi sau copii – sau constituirea unorechipe alcătuite din specialişti aparţinând unor domenii cu totul diferite de cel analizat,dar dispunând de o vastă cultură şi de certe posibilităţi intelectuale, echipe apte să oferesoluţii inedite. Avantajele tehnicii rezultă din evitarea barierei psihologice pe care opoate constitui uneori un volum mare de cunoştinţe despecialitate, din diminuarea acţiunii rutinei şi a prejudecăţilor.9.Tehnica analizei intrărilor şi ieşirilor. La baza apariţiei acestei tehnici a statconsiderarea problemei de rezolvat ca un sistem dinamic, cu trei elemente principale:intrarea (in-put-ul), ieşirea (output-ul) şi, între ele, un proces în curs de desfăşurare. înprincipiu, analiza valorilor mărimilor de ieşire din sistem şi cunoaşterea legilor dedesfăşurare a procesului ne oferă informaţii asupra posibilităţilor de modificare avalorilor parametrilor de intrare, astfel încât procesul să aibă loc în condiţii optime sau,altfel spus, parametrii de ieşire să ia valori între limite prestabilite. 10
  11. 11. 10.Tehnica scenariului teratologic. Solicită transferul problemei în alte condiţii demediu sau de timp. (Teratologia este o disciplină biologică ce studiază malfomaţiile,monstruozităţile din cazul plantelor şi animalelor). Noile condiţii permit examinareaproblemei sau chiar transformarea („deformarea") ei, pentru a se asigura îndepărtareaconstrângerilor ce acţionează în condiţii curente.11.Tehnica retroproiecţiei. Prezintă unele elemente comune cu cea menţionatăanterior, şi presupune transferul problemei în trecut. Se atribuie unui asemenea transfercalitatea de a contribui la o posibilă dezinhibare a gândirii creative.12.Tehnica reveriei sau tehnica visului provocat. Pleacă de la ipoteza disparitiei, înstarea de reverie (visare), a obstacolului constituit de gândirea logică Posibile etape alefolosirii acestei tehnici ar putea fi:a) Provocarea stării de reverie (de exemplu, utilizatorul îşi poate imagina că este o uşăcare scârţâie şi se deschide, ori că se află într-un hamac ce se leagănă etc.);b) Conceperea, în această stare, a unor soluţii ce se pot îndepărta mult de realitate,purtând chiar pecetea fantasticului;c) Analiza informaţiilor captate în starea de reverie;d) Modificarea acestor informaţii, prin acţiunea legităţilor corespunzătoare stării reale aproblemei.13.Tehnica notării ideilor din timpul somnului. în timpul somnului, în perioadapremergătoare acestuia sau în cea imediat următoare, este posibilă relevarea unor soluţiiutile, datorită continuării unei activităţi psihice la nivelul subconştientului. Apariţia unoridei noi este favorizată de absenţa sau de atenuarea influenţei pe care ar putea-o exercitagândirea conştientă, logică, realizându-se deci, de la sine, înlăturarea unui posibil blocajpsihologic.Înlănţuirea de asociaţii care a condus la o soluţie fericită s-ar putea să nu se mai repeteniciodată; o posibilă idee utilă, neconsemnată şi uitată, ar putea însemna o ideereîntoarsă în neantul din care a venit, deci o idee pierdută. Cîteva recomandăriutilizabile:a) înainte de a adormi, recurgem la o revedere a cadrului general al problemei analizate,la o evidenţiere a contradicţiei sale esenţiale;b) avem în vedere existenţa unor mijloace care să permită consemnarea rapidă aposibilelor idei utile, prin aşezarea la îndemână a unui carneţel, a unor foi de hârtie, aunor instrumente de scris, a unei surse de iluminare etc.;c) consemnăm expeditiv, dar suficient de clar, înainte de a adormi sau la trezire,soluţiile sugerate;d) examinăm ideile, deci intervenim critic ulterior, eventual în echipă, pentru o relevaremai eficientă a unei posibile soluţii utile.14.Tehnica intersectării imaginarului cu realul. Punem accent pe secvenţa demanifestare neîngrădită a imaginaţiei. O asemenea secvenţă nu poate avea o duratăinfinită; apare şi un moment în care produsele fanteziei se supun analizei critice, cândrelevăm viabilitatea sugestiilor oferite de intuiţie sau, altfel spus, intersectăm„imaginarul" cu „realul".Rezolvarea secvenţei poate îmbrăca două aspecte:a) Este posibilă o separare completă a celor două etape şi chiar a persoanelor care 11
  12. 12. participă la ele, aşa cum se întâmlplă în cazul brainstormingului: în asemenea cazuri,evaluarea sugestiilor relevate într-o primă perioadă are loc într-o secvenţă ulterioară, decătre echipe de specialişti din domeniul problemei;b) O a doua modalitate ar fi cea în care în însăşi perioada manifestării libere aimaginatiei se produce totuşi o intervenţie nuanţată, extrem de atentă, a elementelor dereal, pentru o mai bună axare a sugestiilor spre obiectivul propus şi pentru o anumităluare în considerare a condiţiilor concrete. Este importantă, în această ultimă situaţie,eliminarea formulărilor cu efect profund demoralizator (de tipul ”şa ceva nu poatefuncţiona" sau contrariul acesteia: „aşa ceva există deja" şi intensificarea eforturilor spregăsirea unor expresii cu caracter încurajator, deci spre utilizarea aşa-numitei criticipozitive sau constructive. Un mod de formulare pozitivă a criticii este, de exemplu:„pentru ca soluţia apărută să funcţioneze, să reziste, ea ar trebui să...".15.Tehnica prezentării parţiale a unei soluţii. Presupune întreruperea prezentării uneisoluţii, pentru a invita apoi auditoriul să-şi spună părerea, în vederea descrierii completea soluţiei. Aplicarea eficientă este influenţată de doi factori principali:1) Volumul cunoştinţelor (inclusiv al celor din domeniul problemei prezentate) de caredispune auditoriul;2) Momentul întreruperii prezentării soluţiei: dacă prezentarea se limitează doar laelementele iniţiale, pot apare dificultăţi legate de înţelegerea a ceea ce se solicită, deşi opersoană inovativă şi interesată va veni imediat cu întrebări, pentru a-şi consolidaimaginea asupra problemei. în acelaşi timp, elemente prea numeroase, conturînd preastrict o anumită soluţie, pot îngusta exagerat, chiar de la început, dmmul căutărilorcreative. 2.2.Tehnici bazate pe relevarea unor corelaţii între obiectivul urmărit şi cuvinte sau imagini selectate logic sau aleator16.Tehnica asocierii (înlănţuirii ideilor). Auto-examinarea modului de a gândi(operaţie efectuată cu o oarecare greutate) relevează faptul că în trecerea de la o noţiunela alta, de la o idee ia alta, de la un obiect oarecare la altul, rolul primordial revineasocierii, aceasta asigurând continuitatea gândirii, prin înlănţuirea succesivă a diferitelorreprezentări.Există trei reguli ce facilitează înlănţuirea imaginilor. Regula contiguităţii (pantofioriiunui copil ne vor trimite cu gândul la copilul însuşi), regula similitudinii (comportareaunui leu fiind în măsură să ne-o reamintească pe cea a pisicii noastre) şi regulacontrastului (un pitic ne-ar putea îndemna să ne gândim la un uriaş).Secvenţele recomandate de specialişti a fi parcurse sunt:a) Definirea unui stimul (precizarea problemei de inovare, a obiectului sau a sistemuluiurmărit);b) Exprimarea sau construirea promptă şi nestingherită a unor imagini evocate destimul, fără a opera nici un fel de selecţie;c) Detaşarea ulterioară a lanţului de imagini asociate stimulului;d) Selectarea din lanţ a informaţiilor utile.17.Tehnica inventarelor de atribute. Pleacă de la premiza posibilităţii de a exploatasugestiile obţinute în cadrul unui fel de transfer al atributelor (caracteristicilor) unuiasau ale mai multor obiecte, asupra obiectutui temei dei novare. Elementul definitoriuvizează îndepărtarea iniţială a persoanei inovative, cu un preţ ce pare uneori absurd, de 12
  13. 13. soluţiile cunoscute, ieşirea dintr-un fel de „cămaşă de forţă” pe care o pot constituiprejudecăţile, rutina etc.Tehnica inventarelor de atribute sau tehnica analizei atributelor se referă la examinareaşi transferul atributelor şi componentelor unui alt obiect cître obiectul analizat. Etapeleaplicării ar putea fi:a) Listarea componentelor obiectului analizat;b) Stabilirea atributelor componentelor;c) Alegerea unui alt obiect;d) Identificarea componentelor şi atributelor acestora pentru obiectul selectat;e) Studiul posibilităţilor de transferare, către obiectul analizat, a componentelor şiatributelor relevate în etapa anterioară, apelându-se însă şi la operaţii de substituire,combinare, divizare, multiplicare, re-aranjare.Se pot utiliza unele întrebări de tipul: Să fie folosit pentru alte utilizări? Să fie adaptat?Să fie modificat? Să fie mărit? Să fse redus? Să fie înlocuit? Să fie re-aranjat? Să fieinversat? Să fie combinat?18.Tehnica folosirii catalogului. Tehnica se numeşte astfel datorită utilizării unor sursede informare de tip catalog (prospect, catalog de produse, fişă de prezentare). înprincipiu, se are în vedere:a) Selectarea, din sursele de documentare, a unor produse susceptibile să permităperfecţionarea soluţiei analizate:b) Relevarea, la întâmplare, a caracteristicilor respectivelor produse;c) Efectuarea unor încercări de transferare a acestor caracteristici către produsulanalizat.19.Tehnica încrucişării forţate. Această tehnică ia în considerare rezultatul studiuluitransferului forţat al componentelor unui obiect sau ale unei activităti către obiectivulanalizat. Sunt parcurse, ca atare, etape privind:a) Listarea componentelor obiectivului de perfecţionat:b) Alegerea unui obiect sau a unei activităţi îndepărtate de cele avute în vedere;c) Listarea componentelor obiectului selectat;d) Studiul posibilităţilor de implantare, în obiectul analizat, a componentelor obiectuluiales.20.Tehnica folosirii unor cuvinte selectate la întâmplare. Presupune parcurgerea adouă etape esenţiale:a) Alegerea, la întâmlplare (de exemplu, prin deschiderea unui dicţionar), a unui cuvîntoarecare;b) Studiul posibilităţilor de a găsi una sau mai multe legături între cuvîntul selectat şinecesităţile obiectului ce trebuie perfecţionat sau obţinut,Uneori, acest cuvânt – sugestie - poate fi extras din aşa numita listă Kent-Rozanoff ,listă ce cuprinde un număr de 100 de cuvinte despre care autorii ei consideră că dispunde un ridicat potenţial evocator.Exemplu. Structura listei Kent-Rozanoff este următoarea:Masă - Sumbru - Muzica - Greaţă -Om- Profund - Moale - Flâmlînd - Munte - Casă –Negru - Oaie - Confort - Mînă - Scurt - Fruct - Papion - Delicat - Comandament - Scaun- Dulce - Fluierat - Femeie - Frig - Lent - Dorinţă - Mat - Alb - Frumos - Fereastră -Rugos - Cetăţean - Picior - Păianjen - Fir - Roşu - Somn - Mînie - Covor - Fată - înalt -Muncitor - Acru - Pămănt - Pedeapsă -Soldat - Var - Dur - Vultur - Stomac - Tijă - 13
  14. 14. Lampă - Vis - Galben - Pâine - Justiţie -Băiat - Lumină - Sănătate - Biblie - Amintire -Turmă - Baie - Colibă – Rapid - Albastru - Flămînd- Preot - Ocean - Cap - Poet - Lung -Religie - Wisky - Copil - Reper - Ciocan - însetat -Ţintă -Parc - Unt - Doctor -Fortăreaţă - Hol - Leu - Bucurie - Pat - Greu - Tabac - Bebeluş - Lună - Foarfece - Calm- Verde - Sare - Stradă - Rege - Brînză - Floare - înfricoşat.21.Tehnica jocurilor de cuvinteSe stabilesc un număr de cuvinte cheie pentru problema analizată, urmînd ca ulterior săse creeze asociaţii în jurul acestor cuvinte, pe cale fonetică sau semantică. în pofidaaparenţei sale absurdităţi, metoda se poate dovedi utilă prin declanşarea unor stimulisuplimentari, prin posibila relevare a unor legături cu problema analizată.22.Tehnica perechilor aleatorii. Această tehnică (numită şi tehnica împerecheriicuvintelor) implică, după formularea problemei, parcurgerea următoarelor secvenţe:a) Elaborarea, de către o echipă A, a unei liste cuprinzînd un număr prestabilit decuvinte, legate de tema propusă;b) Simultan cu activitatea grupei A, o altă echipă B va elabora o a doua listă, cu acelaşinumăr de cuvinte, alese la întâmlplare şi, în măsura în care este posibil, nelegate învreun fel de temă;c) Un arbitru va numerota separat cuvintele din cele două liste;d) Un copil - materializând „mâna hazardului" - va extrage succesiv perechi denumere, corespunzătoare celor două liste;e) Arbitrul va înscrie într-un tabel cuplurile de cuvinte astfel formate;f) Echipele reunite vor încerca să rezolve problema propusă, reflectând asuprasugestiilor pe care le-ar putea oferi fiecare dintre cuplurile stabilite.23.Tehnica obiectelor focale. Se mai numeşte şi tehnica asociativă a căutării soluţiilorsi se bazează pe studiul rezultatelor unor încercări de transfer al caracteristicilor unorobiecte selectate la întămplare asupra obiectului de perfecţionat, considerat ca şi cum s-ar afla în focarul de transfer. Este necesară parcurgerea următoarelor etape:a) Alegerea obiectului focal;b) Selectarea, la întâmplare, a trei-patru obiecte (apelâînd la dicţionare, cataloage,publicaţii tehnice etc.).c) Elaborarea listei caracteristicilor obiectelor selectate la întâmplare;d) Generarea unor idei prin transferarea, către obiectul focal, a caracteristicilorobiectelor selectate la întâmplare;e) Dezvoltarea combinaţiilor relevate astfel prin asociaţii libere;f) Evaluarea ideilor obţinute şi selectarea celor realizabile, care s-ar putea efectuaapelând la un expert sau la o grupă de experţi, pentru ca, într-o secvenţă ulterioară, sădevină posibilă o colaborare cu aceştia, pentru alegerea variantelor utile.Se consideră că folosirea tehnicii obiectelor focale este eficientă îndeosebi în cazul încare se solicită noi soluţii pentru perfecţionarea unor metode şi echipamente cunoscute.24.Tehnica proiecţiei. Tehnicile prezentate anterior au în vedere sugestiile pe care le-arputea oferi asocierea sensurilor unor cuvinte la elemente aparţinând problemei sausoluţiei de identificat.Dacă mizăm atît de mult pe folosirea cuvintelor pentru stimularea intuiţiei, de ce nu amacorda un credit similar imaginii, scurtcircuitînd, pur şi simplu, folosirea limbajului?S-a ajuns, în acest fel, la tehnica proiecţiei, ale cărei secvenţe, în cazul aplicării la nivelde grup, ar putea fi: 14
  15. 15. a) Expunerea problemei de rezolvat;b) Prezentarea unui set de fotografii sau de diapozitive cu imagini abstracte, dar cărorali se atribuie un ridicat potenţial evocator;c) Formularea unor interpretări privind imaginile studiate, cu posibile corelaţiireferitoare la obiectivul urmărit;d) Reveniri succesive la secvenţa c;e) Analiza sugestiilor formulate în timpul şedinţei, de către o echipă de experti. 2.3.Tehnici bazate pe aplicarea unor modificări cantitative sau/şi calitative O evaluare a diferitelor tipuri de invenţii/inovaţii ne poate dovedi că puţinedintre acestea introduc elemente fundamental diferite de cele ale invenţiilor anterioare:se apreciază că circa 80 % dintre invenţii se obtin, de fapt, prin modificări operateasupra unor soluţii existente. Un număr de modificări le putem considera ca derivateîntru-totul din operaţiile aritmetice elementare: ajungem astfel la invenţii obţinuteprintr-o simplificare constructivă (scădere), prin adăugare (adunare), prin divizare sauprin multiplicare.25.Combinarea. Probabil că cea mai utilizată tehnică de a obţine soluţii noi estecombinarea.La origine se poate afla o întrebare de tipul „Ce-ar fi dacă aş combina cutare şi cutarelucru şi nu de puţine ori efectul alăturării iniţial imaginare a unor soluţii distinctecunoscute a condus la rezultate surprinzătoare.în alte situaţii, combinarea este rezultatul unei acţiuni în sensul găsirii unui răspunsfavorabil la întrebarea: „Ce aş putea adăuga unui anumit obiect, pentru a-l putea utilizaîn mal multe împrejurări?"Combinarea este destul de accesibilă. Atunci când cele două sau mai multe elementese combină, este posibil ca rolurile lor să nu fie de aceeaşi importanţă şi în acest cazvom aprecia că avem de-a face cu o variantă de combinare pe care am putea-o numimodificare prin adăugare. Pentru a fi brevetabilă, o soluţie rezultată prin combinare(conform legislaţiei, rezultată prin asocierea a două sau a mai multor soluţii cunoscute)trebuie să conducă la un efect superior simplei însumări aritmetice a efectelor realizabileprin utilizarea independentă a fiecăreia dintre soluţiile cunoscute.26.Concasarea sau modificarea prin divizare. Conform dicţionarelor, a concasaînseamnă a sfărâma un material solid, a fărâmiţa. Aplicarea tehnicii presupune„spargerea" problemei, deci divizarea acesteia în probleme mai simple şi poate mai uşorde rezolvat; se are în vedere nu numai o împărţire a problemei, ci şi o „rupere" alegăturilor între elemente, legături care ne împiedică să vedem posibilităţile de rezolvareşi care s-ar putea realmente să dispară în unele variante de rezolvare a problemei.Aplicarea numai a concasării nu conduce, de regulă, la ameliorarea soluţiei: ea trebuieurmată, adeseori, de utilizarea altor tehnici de creaţie, în agregare cu care vor devenirelevante avantajele concasării.27.Modificarea prin înlocuire. înlocuirea sau substituirea vizează utilizarea, în cadrulunui sistem, a unui component în locul altuia.28.Modificarea formei. Modificarea formei poate aduce semnificative avantaje atuncicînd conduce la o mai bună adecvare a unui obiect în raport cu destinaţia sa. 15
  16. 16. 29.Modificarea prin redimensionare. 0 redimensionare a unui sistem poate aduceuneori avantaje ce nu s-au luat în considerare în soluţia initială. Tendinţe vădite deminiaturizare au generat o intensificare a căutărilor în acest sens şi apariţia a numeroaseobiecte utile, dar de dimensiuni mult mai reduse.Pentru o serie întreagă de situaţii, s-au dovedit a fi convenabile dimensiunile mai mariale unor sisteme (tendinţa de gigantizare). în asemenea situaţii, redimensionareaantrenează şi un lanţ de modificări constructive.30.Modificarea prin scădere.31.Modificarea prin multiplicare32.Modificarea prin rearanjare. Este posibilă, uneori, obţinerea unor avantajeimportante şi surprinzătoare prin rearanjarea componentelor unui aceluiaşi ansamblu,fără a apela, deci, la nici un fel de înlocuiri, completări sau prelucrări.33.Tehnica listelor interogative Osborn. Pentru creşterea contribuţiei intuiţiei lagăsirea de noi soluţii, Alex Osbom a conceput o listă de întrebări, prin a cărei folosire opersoană inovativă poate aborda într-o manieră mai complexă tema de inovare. Plecîndde la o soluţie concretă, asemenea întrebări sunt:1. Ce alte utilizări ar putea avea soluţia luată în considerare?2. Ce adaptări s-ar putea opera la ea?3. Ce modificări exterioare s-ar putea efectua?4. Ce modificări cantitative ar putea fi realizate?5. Ce s-ar putea înlocui?6. Ce alte modalităţi de amplasare a componentelor ar fi posibile?8. Ce s-ar putea combina?34.Metoda gândirii laterale. Dacă procesul de gîndire logică presupune parcurgerearaţională a unor secvenţe ele însele logice, cu analize intermediare, care le conferă unaspect familiar, înseamnă că el va permite în mică măsură pătrunderea unor idei noi.Gîndirea laterală sau colaterală ar trebui să se bazeze pe desfiinţarea modelelorexistente, pe reanalizarea informaţiei, cu scopul evident de a genera o rearanjare aconceptelor, astfel încît să se ajungă la o soluţie nouă şi eficientă.Posibile etape ar putea fi:a) Examinarea soluţiilor existente;b) Relevarea, pentru soluţiile existente:- a ideilor dominante:- a factorilor de influenţă majoră;- a tendinţelor de polarizare;- a restricţiilor ce s-au avut în vedere.c) Soluţionarea problemei prin tehnici menite să abată gîndirea de la modeleleobişnuite, prin utilizarea uneia sau a mai multora dintre direcţiile următoare:- comutarea atenţiei asupra unor aspecte mai puţin studiate;- schimbarea conceptului de bază:- divizarea sau eliminarea unor părti ale soluţiilor existente:- adăugarea fortată a unor componente considerate iniţial nerelevante;- folsirea unor secvenţe ce pot fi regăsite în tehnica utilizării unor cuvinte selectate laîntâmlplare. 16
  17. 17. 35.Metoda ghirlandelor de asociaţii. Principalele etape de aplicare sunt:1) Elaborarea listei sinonimelor obiectului creaţiei (a ghirlandei sinonimelor);2) Elaborarea listei unor obiecte selectate aleator, folosind eventual dicţionare,enciclopedii sau înscriind, pur şi simplu, denumirile unor obiecte, aşa cum ne vin ele înminte;3) Considerînd cele două liste ca nişte ansambluri formatoare (A şi B), se realizeazăbiasamblările de tip A-B;4) Elaborarea listei caracteristicilor principale şi secundare ale obiectelor selectateîntâmlplător, folosind eventual pentru aceasta un tabel;5) Generarea ideilor prin asocierea succesivă, la obiectul tehnic şi la sinoniinele sale, acaracteristicilor obiectelor selectate întâmlplător;6) Generarea ghirlandelor de idei prin înlănţuiri, plecînd de la caracteristicileobiectelor selectate aleator;7) Generarea unor idei noi prin asocierea la elementele ghiriandei sinonimelorobiectului a elementelor ghirlandei obţinute prin înlănţuire.;8) Evaluarea şi selectarea variantelor raţionale, dintre ideile formulate; are loc, în acestfel, selectarea, în medie, a 2...50 % dintre ideile formulate. în cadrul etapei se potelimina variantele evident neraţionale, se aleg variantele originale, purtătoare deelemente surpriză, se extrag variantele cele mai avantajoase, în raport cu tema deinovare;9) Alegerea variantei optime, dintre variantele rationale, etapă realizată, de regulă, decătre experţi în domeniul temei de inovare. 2.4. Alte metode intuitive36.Metoda discuţiilor în grup. Poate fi întâlnită, ca metodă de rezolvare aproblemelor, aşa numita discuţie în grup sau dezbatere în grup.Uneori, aceasta poate avea un caracter ad-hoc, prin strîngerea, fâră o convocareprealabilă, a unui număr de persoane, într-un anumit context şi relevarea, pasionantăcîteodată, a aspectelor pe care le implică rezolvarea unei probleme mai mult sau maipuţin dificile.Alteori, discuţia de grup poate avea un caracter organizat, presupunînd participarea pebaza unei convocări prealabile şi eventual chiar înştiinţarea participanţilor asupra temeice se va dezbate. în ambele categorii de situatii, participanţii utilizează (fără caîntotdeauna să fie conştienţi de aceasta) caracteristicile de stimulare a capacităţiicreative individuale, în condiţiile activităţii de grup. Analiza ciitică a sugestiilor, imediatdupă emiterea lor, se manifestă ca un putemic factor inhibitor, după cum participareaneadecvată a unei persoane cu funcţie de răspundere sau dispunînd de o marecompetenţă în domeniul problemei, dar nu şi de tactul necesar, îi poate intimida peparticipanţi, le poate crea reţineri în a-şi expune liber opiniile.Neexistînd, de regulă, durate limită ale discuţiilor şi nefiind implicaţi în mod direct saunedorind să se implice, unii participanti nu simt presiunea timpului şi deci nu suntîndemnaţi să-şi pună mintea la lucru. în pofida existenţei unei eventuale înştiinţăriprealabile, pot exista participanţi care să considere că problema nu le aparţine şi pentrucare un posibil proces de incubaţie nu este declanşat. Desigur, interesul este crescut cîndproblema dezbătută îl afectează în mod direct, financiar, material sau moral pe posibilulparticipant, după cum există şi persoane ale căror temperamente, obişnuinţe, modalităţi 17
  18. 18. de a vedea viaţa, le îndeamnă să-şi expună cu hotărîre opiniile şi chiar să şi le apere cu ovehemenţă ce poate afecta relaţiile colegiale.37.Brainstormingul. Metoda a fost propusă de către Alex Osborn. Numele metodeiprovine chiar de la primii utilizatori şi trebuia să sugereze folosirea posibilităţilorcreierului uman pentru a rezolva în mod creativ diverse probleme. Brainstormingul acunoscut treptat o largă răspîndire, după cum a constituit şi obiectul a numeroase studii,dezvoltări, variante de rezolvare a problemelor.Brainstormingul constituie o deliberare creativă în grup, pentru a obţine o serie de ideivizînd rezolvarea problemei, urmînd ca, ulterior, să se recurgă la evaluarea,perfecţionarea şi aplicarea ideilor. Osbom nu a considerat metoda ca un panaceuuniversal, atrăgînd atenţia că ea rezolvă doar o secvenţă a procesului de inovare şi căprincipalul el avantaj rezidă în obtinerea unui număr de idei net superior celui din cazulunei discuţii clasice obişnuite sau al unei încercări individuale de rezolvare a problemei.Regulile de bază sunt următoarele:1) Amînarea criticii: în cadrul şedinţei de brainstorming, aprecierile critice suntinterzise. Se obţine, astfel, o dezinhibare psihologică, o diminuare a unui eventualcomplex psihologic, o manifestare mai deplină a spiritului creativ. O persoană oarecareva deveni mai liberă în exprimare atunci cînd ştie de la început că afirmaţiile sale nu vorfi supuse unei critici imediate;2) Obţinerea calităţii prin cantitate sau, altfel spus, în cadrul şedinţei se solicită unnumăr cît mai mare de idei. Atunci cînd numărul de idei-soluţii emise în cadrul şedinţeieste mai mare, va creşte probabilitatea ca printre ele să se afle şi soluţii superioare.Numeroase exemple vin să confirme faptul că ideile emise în ultima parte a şedinţei,beneficiind de sugestiile şi ideile formulate anterior, sunt, de regulă, superioare calitativcelor emise în prima parte a şedinţei.3) încurajarea ideilor aparent ieşite din comun sau, confomn autorului metodei,imaginaţia liberă este binevenită. Se are astfel în vedere faptul că o idee „trăsnită" sepoate dovedi deosebit de utilă la o examinare ulterioară, după cum ea poate constitui oamorsă pentru formularea, după aceea, a unei soluţii viabile şi eficiente. Osborn atribuieşedinţei un efect sinergetic (sinergie = acţiune simultană, îndreptată în acelaşi sens, amai multor organe sau a mai multor agenţi, iar sinergism = intensificare a acţiunii adouă substanţe, prin asocierea lor).4) Slimularea combinaţiitor, aceasta însemnînd căutarea insistentă a combinării şiperfecţionării ideilor emise.Pregătirea şedinţei. 0 desfăşurare eficientă a şedinţei presupune o bună pregătire a ei.Conducătorul şedinţei va trebui să examineze problema şi să se asigure că aceasta nu areun caracter complex sau prea general: atunci cînd o problemă este prea complicată, ease va divide în subprobleme, ce vor fi supuse discuţiei în şedinţe distincte.Cu cel puţin două zile înainte de şedinţă, participanţii vor primi o înştiinţare scrisă, decel mult o pagină şi care va preciza data şi locul şedinţei, tema propusă şi unele exemplede rezolvare a problemei. Se creează, în acest fel, premize favorabile pentrudesfăşurarea unui proces de incubaţie, de declanşare a asocierilor, deci de „punere latreabă" a inconştientuiui.Conducătorul însuşi va trebui să reflecteze asupra temei dezbaterii şi chiar să-şipregătească o listă de sugestii utilizabile în timpul şedinţei.Desfăşurarea şedinţei. în formele sale cele mai răspîndite, şedinţa are odurată de 30...50de minute, iar numărul de participanţi este de 10...12; dintre aceşti participanţi, unul esteconducătorul, 1-2 persoane au rolul de secretari, 5 sunt persoane cu o bogată experienţă 18
  19. 19. în aplicarea metodei (membri permanenţi), iar 4-5 trebuie să fie specialişti cu experienţăîn domeniul problemei (invitaţi speciali). Se solicită ca toţi aceştia să accepte discuţialiberă şi să fie, dacă este posibil, ceea ce înţelegem în general prin „oameni de viaţă"(existînd, de altfel, recomandarea ca atmosfera din cadrul şedinţei să fie asemănătoarecu cea de la o masă în mijlocul naturii, la iarbă verde). Există şi variante debrainstorming cu sute de participanţi, după cum s-a conceput şi o variantă debrainstorming individual.Dacă în cadrul şedinţei urmează să se ia şi o decizie, se recomandă ca număruiparticipanţilor să fie impar. Cercetătorii constată uneori posibilitatea unei emulaţiisuplimentare în cazul echipelor mixte, constituite din bărbaţi şi femei.Se consideră ca fiind favorabilă o structură alcătuită din participanţi cu aceeaşi poziţiesocială sau cu poziţii sociale apropiate: nu se recomandă includerea în echipe a şefilorierarhici, care pot genera, conştient sau inconştient, un efect inhibitor. Este utilă, deasemenea, înlocuirea periodică a membrilor permanenţi.Conducătorul şedinţei expune participanţilor cadrul general al problemei şi reaminteşteregulile specifice: el solicită apoi formularea de sugestii. Exprimarea ideilor trebuie săfie într-o singură frază şi suficient de concisă, pentru a putea fi notată de către secretari.Nu se acceptă prezentarea consecutivă a două idei de către aceeaşi persoană: pentru caaceasta să nu-şi uite însă o anumită propunere, ea şi-o va putea nota, pentru a o expuneulterior.Conducătorul şedinţei va încuraja înlănţuirea ideilor, va utiliza fraze cu pronunţat efectstimulativ. Pe parcursul şedinţei, secretarul va nota şi numerota solutiile propuse (încazul existenţei a doi secretari, unul va nota, de exemplu, ideile cu număr par, iarcelălalt - ideile cu număr impar). Soluţiile nu vor primi numele autorului lor, întrucît elepot proveni uneori din contribuţia adusă de mai mulţi participanţi sau pot fi sugerate deafirmaţiile altor persoane.La încheierea şedinţei, participanţii sunt avertizaţi că ulterior se va lua contact cu ei,pentru a formula eventual alte propuneri, apărute ca urmare a desfăşurării şedinţei.Organizarea şi mai ales desfăşurarea şedinţei poate întâmlpina reale dificuităţi, datorităobişnuinţei specialiştilor de a avea, în general, o comportare diferită de cea solicitatăprin regulile brainstormingului: este nevoie de multă perseverenţă, de tact şi deînţelegere din partea conducătorului şedinţei, pentru a evita apariţia unei stări dedezacord grav între participanţi, pentru a elimina tendinţele de autocenzurare, de criticăimediată, de frondă, de exprimare amplă a ideilor, de pasivitate etc.; uneori, o eficienţăridicată a activităţii grupului se obtine de-abia după un număr oarecare de şedinţe.Evaluarea ideilor. Persoana desemnată ca secretar va pregăti o listă cu propunerileformulate şi numerotate, prezentate la trei rînduri distanţă între ele. Conducătorulşedinţei va verifica lista; dacă se va considera necesar, propunerile vor fi clasificate în5...10 categorii. În continuare, o echipă de specialişti şi eventual de oameni cu diverseresponsabilităţi va recurge la examinarea propunerilor; deşi echipa de examinare poatesă cuprindă şi participanţi la şedinţă, nu este totuşi recomandabilă o asemenea variantă.Din lista de propuneri, urmează a fi reţinute acele soluţii care apar ca interesante:trebuie manifestat mult discernămînt, pentru a nu se exclude soluţiile aparent absurde şipentru a vedea dacă unele dintre aceste soluţii nu pot genera, prin modificare, dezvoltareetc., soluţii viabile. în evaluarea soluţiilor, sunt utile o serie de întrebări de tipul:1. Această idee este destul de simplă?2. Ideea este acceptabilă din punct de vedere uman?3. Esteea oportună?4. Este ea realizabilă?5. Va creşte randamentul? 19
  20. 20. 6. Rezultă un progres pentru service, pentru întreţinere sau pentru montaj?7. Există vreun progres în raport soluţiile actuale?8. Apar garanţii mai bune de siguranţă?9. Apar garanţii de economie sau de conservare?10. Se diminuează volumul activităţilor iniţiale?11. Se reduc cheltuielile?12. Se îmbunătăţesc metodele existente?13. Se îmbunătăţesc condiţiile de lucru?Aplicarea soluţiilor. Trecerea la aplicarea soluţiilor înseamnă, în primul rînd,convingerea persoanelor cu functii de conducere în legătură cu eficienţa sotuţiilorpropuse.Examinarea şi aplicarea soluţiilor valoroase trebuie făcute în cel mai scurt timp pentru arealiza cşîtiguri însemnate. Brainstormingul dispune de largi posibilităţi de utilizare. Elpennite o creştere considerabilă a productivităţii obţinerii de idei, constituind un auxiliarpreţios într-o anumită etapă a procesului de inovare. Remarcabilă este şi posibilitatea ca,în cadrul şedinţelor de brainstorming, să apară noi teme de inovare.38.Sinectica sugerează acţiunea de îmbinare a unor elemente între care nu existăcorelaţii.Principii-constatări esenţiale:1. Între creaţia artistică şi cea economico/tehnico-ştiinţifică nu există deosebiriesenţiale;2. Deşi inspiraţia este o intersecţie întâmlplătoare între imaginaţie şi problemaformulată, ea poate fi stimulată, canalizată şi chiar supusă unui program de organizare;3. Instrumentul principal al creatiei este metafora, obţinută prin îmbinarea a două sau amai multor imagini.Probabilitatea rezolvării cu succes a unei probleme creşte atunci cînd sunt înţelesecomponentele emoţionale declanşatoare ale procesului creator, componente cărora li seatribuie o însemnătate mai mare decît celor de natură intelectuală sau raţională.Grupul de creaţie este alcătuit din 5...12 membri (de vârste, temperamente, profesiuni şipreocupări diferite, aceasta favorizînd producerea unui efect sinergetic), la care seadaugă un coordonator şi un stenograf.Atmosfera şedinţei trebuie să fie cît mai destinsă, permiţînd schimbul necenzurat deidei. Nimeni nu trebuie să acapareze sau să dirijeze discutiile; durata şedinţei este înmedie de o oră.Etapele principale ale unei şedinţe de sinectică sunt:1. Enunţarea problemei în forma dată; se efectuează de către coordonatorul şedinţei;2. Analiza problemei; se concretizează în formularea unor întrebări de către membriigrupului şi a unor răspunsuri adecvate de către coordonator. Acestea vor conduce la oclarificare a cadrului general al problemei;3. Formularea unor sugestii imediate (obţinerea unor prime idei, dar şi îndepărtareaideilor preconcepute, ce ar putea frîna, în continuare, procesul de inovare). Toate acesteidei se consemnează, pentru a vedea ulterior, printr-o examinare mai amănunţită, dacănu conţin soluţii valoroase;4. Enunţarea problemei, aşa cum a fost ea înţeleasă; poate releva maniere diferite deinterpretare a problemei, datorită diferenţelor specifice dintre participanţi. Nu se iau niciun fel de măsuri pentru a se ajunge la un consens, în scopul evitării unor eventualeconstrîngeri, care să limiteze folosirea analogiilor şi a metaforelor;5. Creşterea distanţei metaforice vizează obţinerea unei detaşări de problema analizată.În acest scop sunt inventariate trei modalităţi de rezolvare:- analogia directă, care îşi propune găsirea, în natură, a unor situaţii măcar în parte 20
  21. 21. similare celor din problemă. Pentru ca distanţarea să fie eficientă, se recomandă să seevite trimiterile frecvente la fondul problemei;- analogia personală, care trebuie să permită transferul personalităţii participanţilor înobiectele sau funcţiile relevate de analogia directă şi semnalarea trăirilor participanţilorimplicati în aceste acţiuni;- conflictul condensat, care va evidenţia posibilităţile de trecere de la cazul particular lacazul general şi va scoate în relief elementele pe care nu se poate conta:6. Posibila repetare a etapei 5, într-un alt context, ar trebui să detaşeze aspectele neluateanterior în considerare;7. Modelarea forţată a fanteziei are drept scop revenirea la condiţiile practice aleproblemei; într-adevăr, revenirea din „excursia" (termen utilizat pentru a sugeraparcurgereaetapelor sinecticii) metaforică se poate solda cu formularea unor propuneri concrete derezolvare a problemei.39.Metoda Philips 66. 6 participanţi discută 6 minute.Atunci când numărul participanţilor posibili este mult mai mare, se recurge la oîmpărţire în grupe de cîte 6 persoane: împărtirea poate avea loc la întâmlplare, pe criteriide structură (urmărindu-se echipe cît mai echilibrate) sau pe profile sau prinselectionări, în etape succesive.Desfăşurarea şedinţei: într-o primă parte (cu o durată de 2...4 minute), este ales un lidersecretar, cu drept de participare la discuţii, iar apoi o persoană-organizator prezintăproblema ce se va supune dezbaterii. Uneori, această prezentare poate fi înlocuită cudistribuirea unui succint material scris, fiecăruia dintre cei 6 participanţi.În continuare, are loc formularea propriu-zisă a sugestiilor de rezolvare, pe parcursul a 6minute, respectîndu-se regulile valabile pentru o şedinţă de brainstorming (blitz-brainstorming); fiecare participant are dreptul, pe ansamblu, la mai putin de un minut(existînd şi pauzele normale, dintre intervenţii).Lista soluţiilor formulate se supune analizei unei comisii de specialişti, fiind necesar ase răspunde la următoarele întrebări:1. Care dintre ideile prezentate vi se pare cea mai interesantă? (Nu se acceptă răspunsul„toate", se preferă un număr minim de idei şi se accepta şi răspunsul „nici una"; oeventuală propunere apartinînd examinatorului se va expune pe scurt);2. Credeţi că propunerea aleasă de dumneavoastră ar necesita unele modificări, învederea realizării ei? Daca da, ce propuneţi ? (atunci cînd s-au ales mai multe propuneri,prezentarea se va efectua într-o ordine ce se va justifica).Pentru examinarea propunerilor, se poate folosi şi metoda Delphi.40.Metoda Delphi. Scopul urmărit este de a obţine orientări, prognoze şi soluţii, printr-o îmbinare şi modelare adecvată, în etape succesive, a creativităţii individuale şi degrup.Metoda presupune, mai întâi, consemnarea pe formulare adecvate a temei şi a unui şirde întrebări referitoare la temă. Aceste formulare se trimit unui număr de 5...10 experti,cu rugămintea ca ei să răspundă - în scris - într-un interval de timp prestabilitîn ceea ce priveşte structura formaţiei de persoane consultate, se recomandă ca cel puţinjumătate dintre participanţi să nu depăşească 35...40 de ani, iar profesiile acestora săînregistreze o anumită variaţie. Pentru prognozele pe termen lung, numărui persoanelorconsultate poate ajunge la 60...100. Odată primite, răspunsurile expertilor secentralizează de către o echipă de 3-4 persoane şi se retrimit participanţilor, fără a senominaliza autorii opiniilor, cu rugămintea de a se refomnula răspunsurile. Fiecare 21
  22. 22. participant are, în acest fel, posibilitatea de a-şi ajusta părerea, ţinînd cont deopiniileexprimate de ceilalţi experţi.Răspunsurile la cea de-a doua consultare se centralizează; dacă există o oarecare„stabilizare" a rezultatelor sau dacă se constată un „consens”, pentru un număr prestabilitde participanţi, se consideră consultările încheiate. în caz contrar se procedează la onouă redistribuire a răspunsurilor şi aşa mai departe, pînă la îndeplinirea condiţieiacceptate. După încheierea consultărilor, un grup de specialişti, aparţinînd unităţiiinteresate, va examina răspunsurile şi va formula concluziile de rigoare.Avantajul esenţial al metodei îl constituie posibilitatea obtinerii unui răspuns care săcorespundă unei competenţe de nivel ridicat; dezavantajul este tendinţa evidentă deeliminare a răspunsurilor mai puţin obişnuite, care pot ascunde soluţii noi şi utile. Sevorbeşte despre manifestarea unei deformări prin feed-back a solutiilor spre opiniilegeneral acceptate. Pentru contrabalansarea unei asemenea tendinţe, au apărut varianteale metodelor iniţiale, unele dintre acestea fiind:- varianta franceză Delphi-breton, presupunînd interventia unei echipe de coordonare şicontrol, cu permisiunea de a supune consultării itinerarii modifcate, mai puţinprevizibile, dacă se consideră că acestea ar putea prezenta interes;- varianta Delphi de proces, care se caracterizează prin adaptări la necesităţile deidentificare a unor soluţii pentru probleme tehnologice sau de proiectare.41.Metoda Frisco. presupune intrarea succesivă în acţiune a două echipe:A - echipa de investigare, avînd în componenţă 12...15 membri, de vârste şi competenţediferite şi care-şi va axa activitatea pe analiza problemei, pe elaborarea şi analizametodelor de rezolvare, pe formularea unor soluţii şi pe întocmirea unei liste de control,ce se va înmâna celeilalte echipe;B - echipa de formulare a concluziilor, alcătuită din 5-6 experti, care vor primi lista decontrol şi vor propune rezolvări noi sau cel puţin perfecţionări ale celor avansate deechipa anterioară.Este util ca echipele să dispună de cîte un matematician şi de cîte un psiholog.Lista de control trebuie să corespundă următoarelor cerinte:1) Să nu reclame informatii prea numeroase;2) Să solicite numai răspunsuri pe care membrii echipei B le-ar putea da;3) Răspunsurile formulate să fie foarte simple („nu", „da", numere care să defineascădoar ordine de mărime etc.);4) Succesiunea întrebărilor să nu aibă nici caracter întâmlplător, nici caracter strictlogic, ci să unnărească o scară „psihologică", aceasta presupunînd participareapsihologului-expert la elaborarea listei.Mai departe, metoda Frisco înregistrează o etapă care constă în desfăşurarea a 2...6şedinţe, cu o durată de 0,5...1,5 ore şi la care coordonatorul impune participanţilor caformularea propunerilor să se efectueze din punctul de vedere al unei atitudini bineprecizate. În mod obişnuit, rolurile care trebuie „jucate" sunt cele ale tradiţionalistului,exuberantului, pesimistului şi optimistului. în această ordine este de altfel indicată şiiniţierea discuţiilor. Coordonatorul nu va urmări egalitatea numărului de intervenţii aleparticipanţilor, dar va asigura, pe cît posibil, atît antrenarea tuturor, cît şi o echilibrare adiscuţiilor.Drept caracteristici evidente ale celor patru categorii de „personaje", se menţionează:1) Tradiţionalistul va trebui să acorde credit vechilor procedee, deşi le recunoaşte 22
  23. 23. deschis dezavantajele şi nu se opune unor eventuale perfecţionări ale acestora; este deobicei o persoană vârstnică;2) Exuberantul se va conforma principiilor cunoscute ale brainstormingului, emiţîndchiar idei fanteziste, dacă acestea asigură menţinerea unui climat creativ. Ca persoană,exuberantul va fi un inventator bine apreciat, amabil, încrezător, dar nu timorat;3) Pesilmistul îşi va manifesta ostilitatea faţă de procedeele noi şi reţinerea faţă de celevechi („Procedeul vechi nu a fost grozav niciodată, darmite acum”, „ mai binele esteduşmanul binelui” etc.) El trebuie să fie un bun specialist într-un domeniu conex celui alproblemei;4) Optimistul are o atitudine critică, în limite decente, faţă de pesimist şi susţine opiniilerealiste ale exuberantului; el este, de regulă, pecsoana cea mai competentă din grup îndomeniul problemei. În măsura în care este posibil, cele patru personaje se aleg dinunităţi diferite, între care nu s-au închegat relaţii deosebite şi între care nu existăanimozităti.42.Discutia Panel. În principiu, avem de-a face cu un grup de 5-6 persoane (eşantionPanel), care participă la dezbaterea temei, sub coordonarea unui lider-animator.în afara grupului, există auditoriul, fără drept de intervenţie directă în discuţie: membriiauditoriului pot însă formula mesaje, înscrise pe cartoane de culori diferite: verde –pentru întrebări, albastre -pentru sentimente, maro pentru completare de informaţii.Aceste mesaje sunt transmise eşantionului Panel, în momentul considerat oportun, decître „injectorul de mesaje”. Discuţiile pot fi reluate după primirea fiecărui grup demesaje, urmînd ca în final liderul animator să efectueze o sinteză a dezbaterilor.43.Metoda Brainwriting 6-3-5. Numele metodei este legat de participarea, la grupul decreaţie, a 6membri, fiecare membru trebuind să formuleze iniţial cîte 3 propuneri, iar ceilalţi 5membri urmînd să discute grupurile de cîte 3 propuneri.într-un tabel cu trei coloane se înscriu propuneriie initiale, urmînd ca acestea să fiecomentate şi eventual completate de către fiecare membru al grupului. 0 sintezăelaborată de liderul grupului va fi apoi înaintată conducerii unităţii beneficiare.Concluzii. 0 intensificare a participării componentei intuitive la procesul decreaţie/inovare, o evitare a influenţei exercitate de tendinţa oarecum obişnuită aintelectului uman de parcurgere a unor căi cunoscute pentru rezolvarea problemelor suntposibile prin aplicarea unor tehnici adecvate. Utilizarea mai multor asemenea tehniciconduce la conturarea unor metode de stimulare a creativităţii, unele dintre acesteabucurîndu-se de o reală apreciere din partea specialiştilor.44.Gândirea paralelăGîndirea paralelă este aproape opusul gîndirii argumentative, adversariale şicontradictorii, unde fiecare parte are un punct de vedere opus. Gîndirea vestică seconcentrează pe „ce este”, pe aspecte determinate prin analiză, judecată şi argumentare;este un mod de gîndire util, dar nu e singurul. Cultura vestică depinde de acest tip degîndire, uzual folosim sistemul de gîndire grec, bazat pe argumentare şi gîndire critică(promovat de Socrate, Aristotel şi Platon). De la Socrate am moştenit argumentarea şigîndirea critică, el alegînd să facă din argumentare principalul instrument al gîndirii. Dela Platon avem noţiunea că există un „adevăr” undeva, dar că trebuie să-l căutăm ca să-lgăsim. Căutăm adevărul folosind gîndirea critică pentru a ataca neadevarul. De la 23
  24. 24. Aristotel avem un tip de logică bazat pe identitate şi non-identitate, pe includere siexcludere.Pînă în zilele noastre, argumentarea este considerată baza gîndirii normale. Cea maipură formă a acestui tip de gîndire o găsim în sălile de judecată unde acuzarea susţine oparte a argumentării şi apărarea cealaltă parte. Fiecare vrea să dovedeasca că cealaltăparte greşeşte.„Adevărul” este căutat prin argument.în gîndirea tradiţională, dacă avem o casă frumoasă şi o persoană stă în faţa ei, opersoană stă în spate şi cîte una pe parţile laterale, fiecare va avea un unghi de vederediferit şi persoanele se pot contrazice, argumentînd că ceea ce vede fiecare corect. îngîndirea paralelă toţi patru se uită la partea din faţa casei, apoi toţi patru privesc partealaterală, apoi partea din spate şi cealaltă parte. Deci, în acelaşi moment, toţi văd înparalel aceeaşi parte a casei. Şi pentru că fiecare persoană vede toate părţile casei,aceasta este explorată pe deplin.Gîndirea paralelă înseamnă că în orice moment toţi se uită în aceeaşi direcţie.în gîndirea paralelă, ambele puncte de vedere, oricît de diferite ar fi, sunt puse inparalel. Dacă mai târziu este necesar să se faca o alegere, se va începe din acest punct.Dacă nu se poate face nici o alegere, atunci design-ul trebuie să acopere ambeleposibilitaţi. în orice moment, concentrarea este pe rezultat.Esenţa gîndirii paralele constă în faptul că în orice moment fiecare se uită în aceeaşidirecţie, dar direcţia se poate schimba. Unui explorator i se poate cere să se uite sprenord sau spre vest. Acestea sunt etichete standard ale direcţiilor. La fel avem nevoie dedirecţii pentru gîndire. Care sunt direcţiile standard în care oamenii pot fi invitaţi săprivească?45.Metoda Six Thinking Hats - Cele Şase Pălării GânditoareCele Şase Pălării reprezintă şase moduri de procesare a informaţiei. Ele nu sunt etichetepentru tipuri de oameni. Purtînd mental fiecare pălărie şi schimbînd-o, poţi uşor să îţiconcentrezi sau să-ţi focalizezi gîndirea într-o conversaţie sau într-o şedinţă pe unul dincele şase moduri de gîndire.în gîndirea traditională adversarială, A şi B sunt în conflict. Fiecare parte critică punctulde vedere al celuilalt. Metoda Six Thinking Hats permite Gîndirea Paralelă. Ambii A şiB poartă fiecare pălărie împreună în timp ce explorează fiecare parte a problemei.Confruntarea adversarială este reînlocuită cu explorarea cooperativă a subiectului.Metoda Six Thinking Hats permite o conştientizare crescută a tipului de gîndire careeste folosit cu fiecare ocazie şi astfel oamenii au ocazia să-şi dea seama dacă suntblocaţi într-un anumit tip de gîndire şi să înveţe să le folosească pe toate, mărindu-şiastfel eficienţa.Pălăriile sunt utilizate proactiv şi nu reactiv.Pălăria Albă se concentrează pe informaţii. Se referă la fapte, figuri, informaţiidisponibile sau necesare.Pălăria Galbenă se concentrează pe beneficii şi aspecte pozitive.Pălăria Roşie dezvăluie intuiţiile, sentimentele şi emoţiile.Pălăria Neagră este pălăria problemelor, criticilor şi a precauţiilor.Pălăria Verde este cea a creativitătii, schimbării, a alternativelor, propunerilor, a ceeace este interesant şi provocativ. Aici pot fi folosite tehnici de Gîndire Laterală.Pălăria Albastră este pălăria coordonării. Nu vizează un subiect în sine, ci procesulgîndirii.Beneficii- uşor de învăţat, folosit şi implementat 24
  25. 25. - organizează şi clarifică gîndirea- îmbunătăteşte calitatea deciziilor- toţi participanţii au şansa de a-şi exprima opinia- poate fi folosită la toate nivelurile- salvează timp, scurtînd întâlnirile- permite schimbări ale comportamentului fără a-l ataca- îmbunătăţeşte comunicarea inter-culturală- sprijină iniţiativele de schimbare- şedinţele devin mai concentrate şi mai productive- nu există criticism, ci numai punctarea slăbiciunilor- măreşte numărul şi calitatea ideilor practice- energizează echipele prin caracterul ludic- separă ego de performanţă- permite emoţiilor şi scepticismului să moduleze luarea deciziilor- reduce conflictul între membrii grupului- poate fi folosită atît individual, ca şi în grupCîteva exempleUtilizarea tuturor resurselorCu metoda Şase Pălarii experienţa şi cunostinţele tuturor membrilor grupului suntutilizate pe deplin. Fiecare se uită şi lucrează in aceeasi directie, spre deosebire deargumentare sau discutiile libere. în cazul argumentării fiecare parte vrea sa c 罇 tige.Dacă o parte se gîndeste laun aspect din care poate beneficia partea adversă, atunci nu-l va prezenta. Scopul estepreponderent de a câştiga, nu a explora în întregime subiectul respectiv. Aşa cumconcentrarea razelor de soare poate topi un metal, concentrarea abilităţilor mentale alemai multor persoane asupra unei probleme poate rezolva uşor problema respectivă.SinergieUn cuvînt des folosit în mediul organizaţional care promovează sisteme de managementperformante. însă pe cât de dorit de obţinut, pe atât greu de realizat. Six Thinking Hatsrealizează sinergie fără multe explicaţii. Six Thinking Hats generează rezultate caresunt ale echipei cu şanse de reuşită exponenţial multiplicate. Punerea la un loc a celormai buni jucatori de fotbal din lume nu genereaza cea mai bună performanţă, aşa cumproprietăţile apei nu sunt suma proprietăţilor oxigenului si hidrogenului sumate.Salvarea timpuluiMetoda Şase Pălări îi reduce timpul alocat şedinţelor cu pînă la 75 %. în gîndireaobişnuită, tradiţională, dacă cineva spune ceva, tu trebuie să răspunzi, chiar dacă numaidin politeţe. Cu gîndirea paralelă, toţi se uită în acelaşi timp în aceeaşi direcţie. Nutrebuie să răspunzi la ceea ce a spus ultima persoană. Pur şi simplu, adaugi altă idee înparalel. La final, subiectul este explorat repede şi în întregime.Îndepărtarea ego-uluiProbabil ca cel mai mare obstacol în calea unei gîndiri rapide şi eficiente este propriulego. Oamenii tind să folosească gîndirea pentru a: întări, consolida şi lăuda propriulego. Gîndirea este folosită pentru a ataca gîndirea altor oameni, pentru a arăta altora câteşti de deştept, pentru a exprima poziţii antagonice personale.Confruntarea şi gîndirea adversarială problema ego-ului. Cu metoda Six Thinking Hatsegoul tău va performa cât mai bine sub fiecare pălărie.Metoda Six Thinking Hats asigură o explorare obiectivă şi neutră a subiectului – ceeace argumentarea nu face.Organizare 25
  26. 26. Confuzia este cel mai mare duşman al unei gîndiri bune, de calitate. Noi încercăm săfacem prea mult deodată. Ne uităm la informaţii, suntem afectaţi de sentimente, căutamidei noi, vrem să fim precauţi, vrem să găsim beneficii şi totul deodată. Este mult maiuşor să facem totul pe rînd cu metoda Six Thinking Hats.46.BisociereaBisocierea constă în apropierea a două situaţii pentru a provoca iluminarea. Bisociereadesemnează dubla direcţie a demersului încrucişării: de a distruge pentru a construi, de aconcasa pentru a încrucişa, de a disocia pentru a asocia.în literatură bisocierea permite crearea de noi cuvinte, de noi termeni.Matricele descoperirii elaborat de Abraham Moles, generalizează acest proces decombinare forţată. Ele se prezintă sub forma unui tabel cu două intrări. Liniile şicoloanele tabelului se intersectează, iar aceste intersecţii reprezintă tot atîtea posibilităţide încrucişare.Rubricile conţin caracteristicile pe care vrem să le combinăm.Construcţia matriceală are şi o valoare pedagogică explicînd un demers, un program,un plan de acţiune. în domeniul strategiilor de piaţă, cabinetele de consultanţă(McKinsey, ADL, BCG) recurg la acest tip de formulă încă din anii 1960. Ele prezintăun portofoliu de activităţi, plecînd de la mai multe criterii. Reprezentarea graficăobţinută furnizează indicaţii asupra echilibrului portofoliului şi asupra perspectivelor dealocare a resuselor.Tehnicile combinatorii permit să organizăm sau să sistematizăm apropierile dintreelementele constitutive ale unei situaţii. în faza de pragătire, ele permit relizarea unuiinventar al părţilor componente ale unei situaţii. în faza de incubaţie, aceasta forţeazărealizarea de combinaţii. Din acest moment iluminarea poate să aibă loc mult mai uşor.Demersul asociativ constă în efectuarea unor apropieri între mai multe obiecte sauidei, dînd frâu liber imaginaţiei. Mijloacele asociative ne ajută la stabilirea de punţi delegătură, de a trece de la un obiect la altul sau de a recurge la aproximări şi la evocări.47.Harta mentalăEste frecvent utilizat pentru a reprezenta asocierile de idei care apar în momentulenunţării unui cuvînt sau a unui concept. Metoda dezvoltată de Tony Buzan are învedere “fortificarea” memoriei, citirea şi luarea notiţelor mult mai rapid, precum şivizualizarea în mod diferit a soluţiilor unei probleme. în acest scop ideile sunt plasateprin ramificări succesive plecînd de la o temă centrală. Plecînd de la un cuvînt principal,este posibilă explorarea grafică a tuturor evocărilor asociate direct sau indirect în raportcu “stimulul” propus. Metoda permite formalizarea pe cale directă a conexiunilor –cauză – efect – afinitate – dintre subiectul dat şi bazele subiective ale percepţiei.în practică harta mentală se realizează foarte simplu: se plasează în centrul foiicuvîntul sau conceptul pe care încercăm să-l reprezentăm. După ce-l încercuim trasăm oserie de săgeţi la capătul cărora vom nota primele idei care ne vin în minte. Treptatadăugăm noi reprezentări asociate.Metoda este foarte eficientă atunci cînd este aplicată în grup.48.Circeptul (conceptul circular)Circeptul sau conceptul circular propus de Michel Fustier, poate interveni alături deharta mentală pentru a ierarhiza sau organiza evocările sau asocierile de idei care au fostreunite prin intremediul hărţii.Idea de bază a conceptului de circept este faptul că fiecare cuvînt, idee, situaţie poate 26
  27. 27. fi reprezentat sub formă circulară, cu scopul de a reliefa tensiunile inerente subiectului.Circeptul are în vedere o reprezentare grafică circulară a tensiunior pe care fiecaretermen sau concept le conţine.49. Metoda Pareto Metoda mai este întălnită sub denumirea de 20/80 sau ABC. Constă în ordonareacauzelor unui fenomen în trei grupe, în funcţie de influienţa pe care o au asuprafenomenului :A – cauze relevante, care reprezintă un procent de până la 20 %, dar care genereazăpeste 70 - 80 % din efecte ;B – cauze medii, care reprezintă 10 – 20 % şi au o influienţă de 10 – 20 % asupraefectelor ,C – cauze irelevante, în procent de aproximativ 70 %, care generează doar 10 – 20 %din efect. Metoda Pareto este o metodă de eficientizare a cercetării, prin care se selecteazăcauzele relevante ale unui fenomen. În ingineria valorii metoda este deosebit deimportantă, cel puţin în următoarele direcţii :- dintre funcţiile unui produs, doar primele două trei, sub aspectul supradimensionăriieconomice merită o atenţie specială, pentr a obţine un rezultat important ;- un produs este format din multe repere şi operaţii, dar nu toate au o contribuţie egală laformarea preţului. Selectarea celor relevante duce la o economie substanţială de timppentru rezolvarea problemei. De regulă, primele două trei repere, sub aspectul costuluisunt cele care merită o atenţie deosebită pentru cercetătorul care doreşte reducereacostului produsului. Metoda este exemplificată în figura 5.2. Efecte C B 80 A CauzeFig.5.2. Metoda Pareto50. Analiza morfologică Metoda morfologică a fost elaborată de către dr. Fritz Zwicky (1942) de laCalifornia Institute of Technology şi constă în obţinerea şi analiza unui număr foartemare de obiecte prin combinarea elementelor constitutive ale acestora. Dacă, deexemplu, ne referim la produsele industriale, se ştie că acestea sunt constituite din maimulte sisteme formatoare (Si), ce poate fi conceput în mai multe variante (S ij), tabelul11.2. şi combinarea de tip morfologic a tuturor variantelor elementelor formatoareconduce la determinarea unui număr mare de soluţii constructive (Nv). Astfel, pentru 27
  28. 28. datele din tabelul 5.1, numărul de variante constructive posibile ale obiectului respectivva fi: Nv = 4x6x3x4=288. Tabelul 5.1 Sisteme Variante ale sistemelor formatoare formatoare S1 S11 S12 S13 S14 S2 S21 S22 S23 S24 S25 S26 S3 S31 S32 S33 S4 S41 S42 S43 S44 Analizând mulţimea acestor variante se poate constata următoarele: a) o serie de soluţii constructive vor fi incompatibile, deci sunt soluţiiimposibile, care evident, vor fi înlăturate; b) o altă serie de soluţii nu vor prezenta noutate faţă de nivelul tehnicii lamomentul respectiv; c) alte soluţii nu pot fi realizate de tehnologia existentă în momentul efectuăriianalizei; d) un număr suficient de mare de soluţii utile şi realizabile, dintre care vor fieliminate acelea care nu sunt necesare pieţii şi care nu prezintă eficienţă economică. 28
  29. 29. Cap.2.bis. 10 COMANDAMANTE ALE INOVARII1. ViseazăCreaţi o viziune inspirataConcentrati-vă asupra competenţelor dumneavoastră de bază şi avantajuluicompetitiv. Dezvolta i o strategie de inovare. țExemple :GE : Noi aducem lucrurile bune vietiiMicrosoft : Permitem persoanelor şi întreprinderilor din întreaga lume să-sirealizeze potenţialul maximFun4Biz : Ajutăm oamenii si organizatiile sa devină mai creative, inovative sivesele.2. Inspiră- i echipa. țComunica i-i intenţia dumneavoastră strategică şi lansa i o cruciadă. ț țCrează o cultură inspirată, fă afaceri distractiv.Inspiră, fortifică şi energizează oamenii.Viziune inspiratăCreati o viziune care inspiră şi direcţionează organizaţia. Asiguraţi-vă că estesuficient de largă pentru a permite o mare flexibilitate. Comunica i viziunea dvs. țpentru toată lumea din cadrul organizaţiei dumneavoastră şi crea i un mediu de țcultură inovativa care încurajează creativitatea antreprenorială pentru a faceviziunea o realitate."Liderii inspiră oamenii cu viziuni clare despre modul în care lucrurile se potface mai bine", scrie Jack Welch, legendarul fost CEO al GE "Cel mai bunconducător nu furnizează un manual de instrucţiuni pas-cu-pas pentru lucrători.Cei mai buni lideri sunt cei care vin cu idei noi, şi articulează o viziune careinspiră pe alţii să acţioneze”.Caz: GlaxoSmithKlineGigantul farmaceutic GlaxoSmithKline are misiunea "de a îmbunătăţi calitateavieţii umane, prin care sa permită oamenilor să facă mai mult, sa se simtă maibine, şi să trăiască mai mult". Compania "nu defineşte misiunea în ceea cepriveşte medicamentele sau pieţele, ci în ceea ce priveşte inspiratia de a ajutaoamenii să facă mai mult, să se simtă mai bine şi să trăiască mai mult."E ecul ca principalul mijloc de succes șNerespectarea oferă o mare oportunitate de învăţare şi ar trebui să fie privită cao sevă de succes. "Dacă le dai oamenilor libertatea de a inova, libertatea de aexperimenta, libertatea de a reuşi, atunci trebuie să le dai de asemenea,libertatea de a nu reu i. Potrivit Deepak Seethi de AT & T, organizarea de șmâine va cere greşeli şi eşecuriCaz: Silicon ValleyCeea ce face din Silicon Valley, un astfel de succes ca motor al creşterii high- 29
  30. 30. tech este procesul darwinist de eşec. Comentatorul şi autorul Mike spune,"Adversarii cred că Silicon Valley este un succes, dar este, într-adevăr, uncimitir. Eşecul este puterea cea mai mare din Silicon Valley. Fiecare produscare nu a reuşit a fost o lecţie stocată în memoria colectivă. Noi nu stigmatizameşecul, îl admirăm. Capitaliştii de risc doresc să vadă cel putin un eşec in CV-urile antreprenorilor. "3. Concentraţi-vă pe clienţiStrădui ti-vă să crea i valoare inovatoare pentru clienţii dvs. ț țPractică inovarea orientată spre clientImplicaţi clienţii în procesul dumneavoastră de dezvoltare a produselor noi4. Fii diferitGândește in afara cutieiStraduiti-vă să schimbați numele jocului - să introduceți inovaţii radicaleDiferentiază-te pe tine şi produsul tău.5. Pune i întrebări despre tot țProvoacă ipoteze, întrebă "de ce?" şi "ce se întâmplă dacă?" în mod constantPune o mulţime de întrebări .Întreabă şi reevaluează deciziile anterioare6. SinergizeazăConstruieste-ti expertiza inter-funcţională şi sisteme de deprinderi de gîndireConstruie te şi condu o echipă eco-funcţională. șPolenizează ideile, diversifică, crează sinergii.7. Stabilizează proceseleFurnizează aliniere strategicăProiectează un model de afaceri, reguli, structură şi un sistem de măsurare.Încurajeaza improvizatiile într-o structură de ghidare.8. RiscăAdoptă măsuri antreprenoriale - nimic nu ri ti, nimic nu câştigi. șExperimentează, înva ă de la feedback-ul de pe piaţă. țAfla de la eşec cum să începi din nou mai inteligent9. Condu schimbareaCrează o stare de spirit de nemulţumire creativă pentru a reduce rezistenta laschimbare.Dă exemplu plumbul, pentru a demonstra atributele leadershipuluiantreprenorial.Adaptează-te la schimbările rapide interne şi externe, pentru a crea schimbăripozitive. 30
  31. 31. 10. Fii antreprenorialElaborarează şi practică creativitatea antreprenorială de zi cu zi, învaţăcontinuu.Uită-te la oportunităţi pretutindeni şi urmăre te-le cu viteză. șFii persistent, depăşe te obstacolele, rezolvă problemele în mod creativ. ș4 TIPURI DE INOVAREEvaluarea capacităţii de inovare a organizaţiei dumneavoastră:1. Inovarea Incrementală - face i mai mult din aceleaşi lucruri pe care le-aţi țfăcut cu rezultate ceva mai bune.2. Inovarea Aditiva – Exploatează mai mult resursele deja existente, cum ar filiniile de extensii de produs, şi po i obţine rezultate bune. Aceste oportunităţi ar țtrebui să fie rareori tratate ca eforturi de înaltă prioritate. Riscurile ar trebui săfie mici - şi acestea nu ar trebui să ia resurse de la oportunităţilecomplementare.3. Inovarea Complementară - Oferă ceva nou şi schimbă structura de afaceri.4. Inovarea Radicală - Modificări fundamentele de afaceri, crearea unei noiindustrii şi noi căi pentru crearea de bogăţie. BARIERE IN CALEA INOVARII BLOCURI SI CREDINTELE LIMITATIVE PENTRU A COMUTA ATITUDINE POZITIVĂ1.Atitudinea negativăTendinţa de a se concentra pe aspectele negative ale problemelor şi a cheltuienergie pe griji.Caută oportunitati inerente în situaţia dată.2.Teama de eşecFrica de a fi privit sau de a fi prost râs.Eşecul este o condiţie necesară şi o piatră de temelie pentru succes.3.Stresul conduceriiNu au timp să se gândească creativ. Persoană de peste-a subliniat considerăcă este dificil să se gândească în mod obiectiv, la toate. stres nedorite reducecalitatea tuturor proceselor mentale.Succesul pe termen lung corporative legate de capacitatea de a inova.Gestionarea operaţiunilor de zi cu zi este important, dar acesta este un joc nouschimba descoperiri care compania va lansa pe pieţe noi, permite o creştererapidă, şi de a crea profit mare a investiţiei.4.Urmarea RegulilorO tendinţă să fie conforme cu modelele acceptate de credinţă sau de gândire -normele şi limitele de status quo-ului - împiedică descoperire creative.Unele reguli sunt necesare, dar alţii să încurajeze lenea mental. "Orice act decreaţie este în primul rând un act de distrugere." - Pablo Picasso 31

×