2. „Educatorii sunt solicitaţi astăzi, în mod continuu, săpromoveze învăţarea eficientă. Şi nu orice învăţare eficientă, ci una participativă, activă şicreativă.” (Neacşu, Ioan. 1990)
5. Tipuri de blocaje ale creativităţii:1. Blocaje de tip emoţional(teama de a nu comite o greşeală, de a nu părea extravagant;teama de a risca să fii un „pionier”, de a fi în minoritate etc)2. Blocaje de ordin cultural(dorinţa de a se conforma modelelor sociale, dorinţa de apartenenţă; „conformism” la idei vechi, ca şi la cele noi etc)3. Blocaje de ordin perceptiv(incapacitatea de a se interoga asupra evidentului;o incapacitatea de a distinge între cauză şi efect;de a defini a problemă sau refuzul de a sesiza etc)
6. Mediul şcolar deţine recordul în privinţa unor practici contraindicate pentrudezvoltarea creativităţii şi activismului elevului în învăţare:• transmiterea, în permanenţă, a cunoştinţelor „de-a gata” construite• lipsa de flexibilitate şi de toleranţă faţă de răspunsurile personale ele elevilor,• îngrădirea dorinţei de a efectua desene nesupuse canoanelor;• descurajarea ideilor proprii ale elevului şi a nonconformismului;• hipercriticismul şi sarcasmul cadrului didactic;• lipsa de entuziasm şi comoditatea profesorului, implicarea activă a elevului însarcină solicitând şi din partea profesorului efort de participare şi de cooperare;• directivismul, dogmatismul şi rigiditatea stilului de predare;• preţuirea memoriei brute şi a reproducerii contextuale;• uniformizarea şi lipsa tratării diferenţiate;• accentul pe cantitate şi nu pe calitate în furnizarea şi reproducereacunoştinţelor din partea elevului;• interese reduse din partea educatorului, în a stimula creativitatea elevilor pentrua evita abaterea de la proiectul de lecţie presabilit;• evitarea folosirii metodelor interactive de stimulare a creativităţii pentru a nucrea „dezordine” în clasă etc
7. Modalităţi de stimulare a creativităţii şi a activismului în procesul didactic Activităţile propuse elevilor înscopul sporirii gradului de implicare activă şi creativă în şcoală, trebuie să asigure: 1. Stimularea gândirii productive, a gândirii critice, a gândirii divergente şi laterale; 2. Libertatea de exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor. În acest sens aparca adecvate activităţile care cer spontaneitate şi contribuie la dezvoltareaindependenţei în gândire şi acţiune; 3. Utilizarea talentelor şi a capacităţilor specifice fiecarui individ în parte; 4. Incitarea interesului către nou, necunoscut şi oferirea satisfacţiei găsirii soluţieidupă depunerea unui efort de căutare de către elev; 5. Exersarea capacităţilor de cercetare, de căutare de idei, de informaţii, deposibilităţi de transfer de sensuri, de criterii de clasificare; 6. Dezvoltarea capacităţii de organizare de materiale, de idei prin întocmirea deportofolii asupra activităţii proprii, de colecţii de cuvinte, de obiecte, decontraste; 7. Organizarea de discuţii pe anumite teme, iniţierea de jocuri, de excursii; 8. Educarea capacităţii de a privi altfel lucrurile, de a-şi pune întrebări neobişnuitedespre lucruri obişnuite.
8. Pentru a stimula activismul şi creativitatea elevului, profesorul însuşi trebuie să fie untip creativ şi activ, să manifeste un comportament şi o atitudine pozitivă în acest sens.Instruirea interactivă şi creativă redimensionază rolurile şi ipostazele cadrului didactic.
9. Bibligrafie Ligia Sarivan, Iulian Leahu, Mihaela Singer, Daniela Stoicescu, Adriana Ţepelea . Predarea interactivă centrată pe elev. Bucureşti: Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Unitatea de Management a Proiectului pentru Învăţământul Rural, 2005 Mihaela Roco. Creativitate si inteligenţă emoţională. Iaşi: Polirom, 2004 De Bono, Edward. Şase pălării gânditoare. Bucureşti: Curtea Veche, 2006
