antibullying

1. ANTIBULLYING ȘI INCLUZIUNEA SOCIALĂ
2 OCTOMBRIE
ZIUA INTERNAȚIONALĂ A NONVIOLENȚEI
ASOCIAȚIA ELIEZER ȘI LICEUL TEHNOLOGIC DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ
G.E.PALADE DIN SATU MARE
INVITAT: PREȘEDINTE ANTON VARGA
3 OCTOMBRIE 2023 - ORA 11- SALA FESTIVĂ
ERASMUS+ ANTI-BULLYING
CAMPAIGN
2019-1-DE03-KA229-060178

2. LICEUL TEHNOLOGIC DE INDUSTRIE
ALIMENTARĂ G.E.PALADE SATU
MARE
ȘI
ASOCIAȚIA ELIEZER DIN SATU
MARE
Invitat: președinte ANTON VARGA
Asociația Eliezer din Satu Mare

3. MOTTO:
“EXISTĂ UN SINGUR FEL DE A
ÎNŢELEGE OAMENII, ANUME DE A NU
NE GRĂBI SĂ-I JUDECĂM, CI DE A
TRĂI ÎN PREAJMA LOR, DE A-I LĂSA
SĂ SE EXPLICE, SĂ SE DEZVĂLUIE ZI
DE ZI, SĂ SE ZUGRĂVEASCĂ EI ÎNŞIŞI
ÎN EI...”
(CHARLES AUGUSTIN SAINE – BEUNE)

4. EDUCAŢIE INCLUZIVĂ – ŞCOALĂ INCLUZIVĂ
CE SE ÎNŢELEGE PRIN EDUCAŢIE INCLUZIVĂ ?
= EDUCAŢIE PENTRU TOŢI
= EDUCAŢIE PENTRU TOŢI ÎMPREUNĂ
= EDUCAŢIA TUTUROR ESTE LA FEL DE IMPORTANTĂ

5. PRINCIPIILE INCLUZIUNII
Principiul drepturilor egale pentru o dezvoltare
conform potenţialului propriu.
Principiul unicităţii caracteristicilor, intereselor,
abilităţilor, motivaţiei şi nevoilor de învăţare.
Principiul diversităţii, a respectării abaterii de la
standerdele normale.
Principiul accesului şi participării tuturor conform
abilităţilor şi nivelului de dezvoltare.

6. CE ADUCE NOU CONCEPTUL DE
INCLUZIUNE?
În condiţiile actuale, şcoala trebuie să-şi extindă scopul şi
rolul pentru a putea răspunde unei mai mari diversităţi a
copiilor.
Învăţământul în calitatea sa de prestator de servicii, trebuie
să se adapteze cerinţelor elevilor şi nu invers.
Altfel spus, este necesar să se facă trecerea de la integrare la
incluziune.
INTEGRAREA...?
ADAPTAREA ELEVULUI LA CERINŢELE ŞCOLII.
(Intergrarea este asimilarea unui elev în educaţia de masă,
unde acesta se adaptează sau nu, politicilor, practicilor şi
curriculei existente în şcoala respectivă)

7. INCLUZIUNEA...?
ADAPTAREA ŞCOLII, OFERIND SERVICII
EDUCAŢIONALE SPECIALE, PENTRU A VENI ÎN
ÎNTÂMPINAREA NEVOILOR DE ÎNVĂŢARE ŞI DE
PARTICIPARE A TUTUROR ELEVILOR, LA TOATE
ACTIVITĂŢILE.
(Incluziunea se măsoară prin creşterea gradului de
participare şi reducerea gradului de excluziune, sub
orice formă s-ar putea manifesta.

8. CE ESTE EDUCAŢIA INCLUZIVĂ/ŞCOALA
INCLUZIVĂ?
EDUCAŢIA INCLUZIVĂ ŞCOALA INCLUZIVĂ
 Este o provocare pentru schimbarea
atitudinilor, a mentalităţilor, a politicilor şi
practicilor de excludere şi segregare.
 Este mediul în care se învaţă acceptarea
diversităţii fizice, psihice, economice, sociale,
culturale.
 Este şcoala care pune accent pe progresul
individual şi ami puţin pe comparaţiile dintre
elevi;
 Este şcoala în care se obişnuieşte învăţarea prin
cooperare, elevii/copiii sunt încurajaţi să se ajute
unii pe celalţi;
 Este şcoala care propune curriculum diferenţiat
pentru nevoi speciale şi grupuri diferite;
 Este şcoala în care se folosesc în mod curent
resursele comunităţii, părinţii, pentru a transmite
elevilor lecţii pe viu despre oameni şi culturi
diferite.

9. CARACTERISTICILE ŞCOLII INCLUZIVE:
Diversitatea este văzută ca o realitate şi deci ca o resursă menită să
sprijine educaţia.
Fiecare copil are acces la cunoaştere, formare de deprinderi.
Învăţarea este individualizată.
Se fac pregătiri şi amenajările speciale.
Se colaborează cu familiile, ONG-uri, alţi membri ai comunităţii.
Se promovează flexibilitate la toate nivelurile.
Există mari aşteptări pentru asigurarea succesului tuturor elevilor.
Există preocupare pentru perfecţionare.
Contribuie la construirea comunităţii incluzive.

10. INDICATORI DE DESCRIERE A ŞCOLII
INCLUZIVE:
INDICATORI DE DESCRIERE A ŞCOLII INCLUZIVE:
CULTURA ŞCOLII: ATITUDINI, CERINŢE, VALORI.
ETHOSUL ŞCOLII: CULTURA ŞCOLII EXPRIMATĂ PRIN RELAŢIIE
DE ZI CU ZI, ÎN INTERIORUL ŞI ÎN AFARA ŞCOLII

11. STRATEGIA INCLUZIVĂ
Orientarea nouă şi eficientă a strategiilor didactice prin folosirea
metodelor participativ-active ale pedagogiei:
problematizarea, învăţarea prin cooperare, rezolvarea de
probleme, luarea de decizie, rezolvarea de conflicte.
STRATEGIA INCLUZIVĂ trebuie să ţină cont de :
Nevoile individuale de valorizare şi potenţare ale fiecărui copil.
Nevoile sociale de implicare, participare şi dezvoltare a relaţiilor
sociale;

12. Abordarea în şcoala tradiţională Abordarea în şcoala incluzivă
Prioritatea o constituie”elevii buni” Toţi elevii sunt consideraţi la fel de
importanţi;
Colaborează cu părinţii şi cu comunitatea
pentru a îmbunătăţi frecvenţa şi a
reduce abandonul.
Dacă un elev se confruntă cu bariere în învăţare
deoarece părinţii săi nu au urmat o şcoală şi îl
încurajează să lipsească de la şcoală, nu poate
face faţă curriculumului, este paralizat de
emoţii sau înfruntă alte situaţii....este problema
elevului.
Creează un mediu afectiv pozitiv în care
elevii au încredere în profesorii lor şi
care se adaptează la nevoile elevilor.”
Şcolile sunt judecate după rezultatele obţinute de
cei mai buni elevi( de exemplu la olimpiade,
concursuri...etc.)
Şcolile sunt judecate după progresul
înregistrat de toţi elevii
Cei mai buni profesori instruiesc cei mai buni
elevi.
Cei mai buni profesori sunt aceia care pot
obţine.

13. ATITUDINI ŞI COMPORTAMENTE COMBĂTUTE
ÎN ŞCOALA INCLUZIVĂ:
ETICHETAREA – esenţializarea subiectivă a caracteristicilor
persoanei, de obicei negative;
Prejudecăţile - opinii , idei preconcepute, adesea nefavorabile;
Stereotipurile – justificări ale atitudinilor şi comportamentelor
faţă de ceilalţi;
Discriminarea – nedreptăţirea, punerea în acţiune a
prejudecăţilor;
Marginalizarea – desconsiderarea, neglijarea mai mult sau mai
puţin voită;
Segregarea – formă gravă de discriminare, separare fizică.

14. COMPARAŢIE ÎNTRE EDUCAŢIA SEGREGATĂ, INTEGRATĂ ŞI
INCLUZIVĂ
EDUCAŢIA
SEGREGATĂ
EDUCAŢIA
INTEGRATĂ
EDUCAŢIA
INCLUZIVĂ
Modelul medical
- Copiii cu deficienţe sunt
percepuţi ca anormali şi
adesea needucabili”.
- De unii dintre aceşti copii
se pot ocupa specialişti,
în instituţii şcolare
separate
Modelul social
(minoritatea)
Egalizarea şanselor
- Copiii cu deficienţe încep
să fie acceptaţi cât mai
aproape de, sau chiar în
clase ale şcolii obişnuite.
- Şcolile generale nu au
preocupări însemnate de
a se adapta la ces.
Modelul social
(majoritatea)
- Copiii cu deficienţe, ca şi
alte grupuri cu risc, sunt
acceptaţi de drept în şcoli
şi comunităţi;
- Şcolile comunităţii se
adaptează continu la
cerinţele individuale
diverse ale copiilor.

15. DE CE SĂ FIM INCLUZIVI ŞI SĂ REALIZĂM EDUCAŢIE
INCLUZIVĂ?
Pentru că incluziunea este strâns legată de recunoaşterea şi
acceptarea diversităţii, care, la rândul ei, stă la baza democraţiei.
Pentru a nu pierde calităţile şi competenţele acelor indivizi de valoare
egală cu alţii- care, din diverse motive, sunt ameninţaţi cu
excluderea.
(În acest sens, conştiinţa copiilor, de la cea mai fragedă vârstă
trebuie formată, dezvoltată, învăţându-i că primirea celor
„diferiţi”alături de ei înşişi trebuie făcută nu doar din obligaţie sau
milă, ci pentru că fiecare individ are dreptul de a participa la acţiuni
comune care să conducă la dezvoltarea ulterioară şi la dezvoltarea
comunităţii în care trăieşte).

16. PREGĂTIREA COPIILOR PENTRU ACCEPTAREA
DIVERSITĂŢII- PRACTICA INCLUZIVĂ(EXEMPLU)
EVOCAREA
ARE ROLUL „EVALUĂRII INIŢIALE”:
cânTăreşte şi analizează datele de care dispunem, în vederea
elaborării unei optime strategii de intervenţie.

17. Ce ştiu copiii din familie Cum se traduce în comportament ceea
ce ştiu din familie
 Că nu toţi copiii au aceeaşi culoare;
 Că trebuie să se joace cu copiii indicaţi
de părinţii lor;
 Că unii copii nu pot merge, nu pot
vedea sau auzi;
 Unii copii sunt bonlavi, iar părinţii lor
nu-i lasă să se joace cu aceştia;
 Unii sunt convinşi că numai românii
sunt buni;
 Nu au formată ideea de apartenenţă
etnică(dacă este întrebat ce este el dacă
merge în Spania, spune că este
spaniol);
 Sunt copii care nu au jucării, haine,
rechizite; părinţii lor nu pot să le
cumpere dulciuri, freucte etc.
 Nu se joacă cu un copil”altfel” decât ei
(de obicei, rrom);
 Nu-i ajută pe cei care nu se pot
descurca singuri, atunci când sunt
antrenaţi în diferite activităţi;
 Nu cedează jucăria, dacă
colegul/colega nu este din „grupul
său”;
 Nu „dau mâna”unui coleg dacă nu le
convine ceva în aspectul lui;
 Nu cedează cu uşurinţă jucării, haine,
dulciuri, rechizite(în cadrul unor
proiecte părinţii au fost nevoiţi să
aducă asemenea obiecte de acasă fără
ştirea copilului).

18. 2.REALIZAREA SENSULUI
Activităţi de informare
Folosirea metodelor active(„Turul Galeriei”, „Brainstorming-
ul”),Povestiri,Activităţi artistico-plastice,Activităţi muzicale, Jocuri de
rol, Jocuri distractive („Caută fără să vezi”, „Copilăria în imagini”, „Din
personaje negative, personaje pozitive”), Proiectele: „Copii pentru
copii”, „O carte pentru fiecare”,..etc.
3.REFLECŢIA
Alcătuirea unui „Jurnal reflexiv” , unde au fost notate
sentimente, opinii, gânduri împărtăşite de toţi copiii.
Progresul constând în manifestarea comportamentului fizic
şi verbal faţă de copiii”diferiţi” înscrişi în grupă.

19. EDUCAŢIA PENTRU DIVERSITATE / EDUCAŢIA
PENTRU TOŢI
Omul este prin definiţie o fiinţă socială:
”el nu poate supravieţui, nu se poate dezvolta şi
afirma decât în şi prin societate”.
Aşa cum are nevoie să-şi afirme cât mai mult
substanţialul, unicitatea, tot aşa are nevoie să fie şi
„confirmat”, înţeles, apreciat de ceilalţi, de semenii săi.

20. INCLUZIUNEA SOCIALĂ:
Joacă un rol fundamental în viaţa omului.
Incluziunea înseamnă a personaliza activităţile în funcţie de
nevoile fiecărui individ în parte, astfel încât oricine, indiferent
de deficienţă, să poată fi tratat ca un membru al comunităţii din
care face parte, iar diversele forme de sprijin de care are nevoie
să fie furnizate în cadrul serviciilolor sociale , educaţionale,
medicale sau al altor servicii puse la dispoziţia tuturor memrilor
societăţii.
Altfel spus, INCLUZIUNEA este un concept mai larg care se
referă la integrarea copilului cu cerinţe educaţionale speciale
sau dezavantajat, atât în sistemul educaţional, cât şi în cel
comunitar, în ansamblul său.

21. INTEGRAREA SOCIALĂ:
Ansamblul relaţiilor sociale stabilite între persoanele cu cerinţe
speciale şi ceilalţi membri ai comunităţii (vecini, colegi de
serviciu, oameni de pe stradă, funcţionari publici, etc).
IN ŞCOALĂ integrarea socială presupune includerea copilului cu
cerinţe speciale în toate activităţile din viaţa şcolară, fără
atitudini discriminatorii. Acest nivel al integrării presupune
includerea copiilor cu cerinţe speciale şi în activităţile
desfăşurate în afara lecţiilor din clasă, atât în programele din
incinta şcolii cât şi din afara şcolii, activităţi realizate cu acelaşi
grup de copii.

22. CONCLUZII:
Între conceptele de incluziune şi integrare există o diferenţă de
nuanţă, primul subsumându-l pe al doilea.
Argumentele care justifică educaţia incluzivă pot fi sintetizate
astfel:
Din perspectivă educaţională – în şcolile incluzive toţi copiii
învaţă împreună, fiind dezvoltate modalităţi de predare care să
corespundă diferenţelor individuale, pentru ca toţi copiii să aibă
de câştigat;
Din perspectivă socială – şcolile incluzive pot schimba
atitudinea faţă de DIVERSITATE, prin faptul că permit tuturor
elevilor să înveţe împreună, punând astfel bazele unei societăţi
deschise, democratice şi nondiscriminatorii, care îi încurajează
pe oameni să trăiască împreună şi să se respecte reciproc