Lucrare finala elaborată în cadrul cursului e-learning „Învăţăm Democraţia prin Dezbateri” pe platforma de colaborare internaționala www.civicportal.org (1.XI-20.XII.2012). Moderator – Valeriu Gorincioi, director, Liceul Teoretic “Mihai l Sadoveanu” din Călăraşi.

2. Programul de dezbateri Karl Popper reprezintă o
combinație între dezbaterile de tip Lincoln-Douglas și
cele de strategie.
Alcătuit pentru a promova munca în echipa, acest
tip de dezbateri "trei-contra-trei" încurajează elevii să
conlucreze, atât la pregătirea activității, cât și pe
parcursul desfășurării ei.
Programul a debutat propunându-și să pună
accentul pe predarea felului cum se construiesc
ratționamentele și se formează deprinderile de
raționare critică.

3. Principii generale
 Formatul de dezbateri Karl Popper (KP) este o forma
Structurată de dezbatere educațională, care are la baza
dialogul dintre doua echipe, numite în mod formal
Afirmatori și Negatori.
 Fiecare dintre cele doua echipe este compusă din 3
membri, care au la dispoziție o cantitate egală de timp
pentru a argumenta în favoarea sau împotriva unei teme.

4. Aceasta din urma poartă numele de moțiune, și
este cel mai adesea o afirmatie care permite atât
susținere cât și contrazicerea.
Participanții într-o rundă de dezbateri trebuie să
comunice argumentele în baza unor raționamente
logice și a unor dovezi palpabile, nu în funcție de
opiniile personale cu privire la tema discutată.

5. Un meci de dezbateri KP se desfasoară în fața unui
arbitru, care trebuie să urmarească argumentele
vorbitorilor și să decidă o echipă câștigătoare, în funcție
de principiul "Care echipă a fost mai convingatoare în
dezbatere?", fară ca decizia să fie afectată de convingeri
personale sau lucruri care nu s-au spus în dezbatere.
Luarea acestei decizii se face atât prin judecarea
argumentelor făcute, cât și prin evaluarea acelor chestiuni
care pot fi definite ca elemente de prezentare a
discursului.

6. Structura unei runde de
dezbateri Karl Popper
 Orice dezbatere academică se face cu respectarea unei
structuri prestabilite. Aceasta dă fiecarui participant
posibilitatea de a pleda, de a pune întrebări și de a-și
pregăti argumentele. În continuare vă prezentam
structura dezbaterii de tip Karl Popper.

7. VORBITORUL TIMP ALOCAT
(1) A1 6 minute.
(2) N3 întreabă pe A1 3 minute.
(3) N1 6 minute.
(4) A3 întreabă pe N1 3 minute.
(5) A2 5 minute.
(6) N1 întreabă pe A2 3 minute.
(7) N2 5 minute.
(8) A1 întreabă pe N2 3 minute.
(9) A3 5 minute.
(10) N3 5 minute.

8. O rundă de dezbateri este compusă formal din 10 secțiuni
distincte: 6 discursuri si 4 runde de chestionare încrucișată.
In afara timpului de discurs, fiecare echipă are la dispoziție
un timp de gândire de 8 minute, pe care îl poate distribui după
cum crede de cuviință între doua discursuri sau între un discurs
și o rundă de întrebari.
Când vorbim despre unitatea de baza a unui discurs,
vorbim despre argument, iar modul în care argumentele sunt
structurate în cazul primului discurs afirmator poate fi înteles
mai bine prin studierea modului în care poate fi construit un caz
la prima vedere.

9. In egală masură, membrii echipelor trebuie să
demonstreze inconștință poziției echipei oponente
prin folosirea tehnicilor de respingerea argumentelor.
Nu trebuie uitată importanță unui element de
bază în stabilirea dezbaterilor ca formă educațională
de dialog structurat: sprijinul oferit de dovezi.

10. Roluri si atributii ale
vorbitorilor
Există reguli specifice cu privire la roluri și
atribuții ale vorbitorilor pentru fiecare dintre
cei
6 participanți într-o dezbatere.

11. Primul vorbitor al echipei
afirmatoare (A1)
 Este cel care deschide dezbaterea și pune bazele de
discuție pentru discursurile ce vor urma, în cadrul unei
pledoarii de 6 minute.
 Cea mai importantă datorie a sa este cea de a prezenta
un caz la prima vedere (prima facie case), adica un caz
suficient de clar întemeiat pentru a susține pozitia
afirmatoare.

12. •Structura generală a unui caz cuprinde:
•definirea termenilor moțiunii și a termenilor importanți ce vor
fi folositi în cadrul dezbaterii;
•propunerea unui criteriu pentru luarea unei decizii cu privire
la echipa castigatoare;
•argumente clar formulate și sprijinite prin dovezi care susțin
moțiunea și sunt relevante pentru criteriul propus (în general
3-5 argumente sunt suficiente pentru a fi prezentate pe larg în
primul discurs).

13. Este important ca maniera de prezentare a primului vorbitor
afirmator sa fie una convingătoare și bine structurată.
Primul vorbitor are de asemenea datoria de a răspunde
întrebărilor din prima rundă de chestionare încrucișată, pe
durata a 3 minute. El trebuie să cunoască în profunzime cazul
afirmator, pentru a putea clarifica eventualele întrebări ale
negatorilor, și pentru a putea completa cazul cu anumite
legături logice sau dovezi dacă acestea sunt solicitate de echipa
negătoare.
Totodată, A1 are șansa de a pune întrebări celui de-al doilea
vorbitor al echipei negatoare, în cadrul unei runde de
chestionare încrucisată, cu scopul de a cere clarificări sau de a
pune în evidență scăpari ale cazului negator.

14. Primul vorbitor al echipei
negatoare (N1)
 Vorbitorul N1 are o sarcina mult mai complexă decât
vorbitorul A1. Având la dispoziție un discurs
constructiv de 6 minute, acesta trebuie să respingă
cazul prezentat de echipa afirmatoare și să introducă
totodata conținutul propriu al echipei negatoare.
 Cazul propriu nu necesită același nivel de detaliu ca cel
al echipei afirmatoare, dar trebuie să fie structurat la
fel de clar.

15. Este decizia vorbitorului N1 dacă prezintă întâi cazul
propriu, și mai apoi respinge cazul propus de afirmatori, sau
viceversa. Important este să acopere ambele aspecte, și să
acorde cel puțin jumatate din timpul său cazului afirmator.
Principala datorie a negatorilor este de a respinge cazul
afirmator. Cazul propriu este mai puțin important, și uneori
poate lipsi cu desăvârșire.
Primul discurs negator este un moment propice pentru
clarificarea aspectelor legate de definițiile și criteriul propus de
afirmatori.

16. In cazul în care negatorii doresc să introducă modificări în
cele două arii, trebuie să menționeze motivul (lipsa de fair-
play, ambiguitate) și să propună noi definiții/un nou criteriu
care să respecte critica adusă definitiilor/criteriului echipei
adverse.
Dacă aceste mențiuni nu se fac la primul negator, de cele mai
multe ori arbitrul poate să nu ia în considerare mențiunile
ulterioare referitoare la aceste aspecte.

17. Al doilea vorbitor al echipei
afirmatoare (A2)
Vorbitorul A2 trebuie să își folosească discursul de 5 minute
pentru a acoperi doua îndatoriri de baza:
 Reconstrucția cazului afirmator după atacul negator;
 respingerea ideilor prezentate în cazul negator.
Deși trebuie să aibă în vedere ambele îndatoriri, A2 are ca
sarcina principală reconstrucția cazului propriu.
Vorbitorul A2 trebuie totodată să își susțină poziția în
cadrul unui CX de 3 minute.
De asemenea, orice discuții referitoare la definiții și
criteriu inițiate de negatori trebuie continuate și clarificate
din perspectiva afirmatoare.

18. Al doilea vorbitor al echipei
negatoare (N2)
Indatoririle vorbitorului N2 sunt identice cu
cele ale vorbitorului A2, numai ca din perspectiva
negatoare.

19. Al treilea vorbitor al echipei
afirmatoare (A3)
Una dintre cele mai complexe sarcini din cadrul
dezbaterii ii revine vorbitorului 3 al fiecareia dintre
echipe.
Vorbitorul A3 trebuie sa atinga 4 puncte importante
in cazul discursului de 5 minute pe care il are la
dispozitie:
 o ultima respingere a argumentelor aduse in discutie
de vorbitorul N2 (de asemenea, acum e momentul
propice pentru a mentiona argumentele care au fost
pierdute din vedere de negatori pe parcursul
dezbaterii);

20. •o balanța a celor doua cazuri și o prezentare a evoluției
dezbaterii
•prezentarea principalelor arii de conflict din cadrul dezbaterii
și argumentarea motivelor pentru care afirmatorii au fost mai
convingători pe o anumita arie de conflict;
•identificarea unor arii de vot pentru arbitri;
•selectarea celor mai importante dintre ariile de conflict și
motivarea importanței lor în cadrul dezbaterii în calitate de arii
în funcție de care arbitrii ar trebui să voteze.

21. Vorbitorul A3 trebuie să ofere o imagine de ansamblu
asupra întregii dezbateri, și să se concentreze mai puțin pe
respingerea punctuală a ideilor negatoare de pâna la acel
moment.
Totodata, al treilea vorbitor al echipei afirmatoare are un
rol foarte important în cadrul rundei de chestionare
încrucisată cu primul vorbitor al echipei negatoare, în
clarificarea chestiunilor care țin de abordarea negatoare.

22. Al treilea vorbitor al echipei
negatoare (N3)
Indatoririle vorbitorului N3 sunt identice cu
cele ale vorbitorului A3, numai că din perspectiva
negatoare.

23. Concluzii
Dezbaterea de tip Karl Popper poate fi folosită ca
metodă didactică atât pentru dezvoltarea
competențelor de comunicare şi argumentare ale
elevilor, cât şi pentru cultivarea unor valori specifice
unei societăți democratice: coerența şi rigoarea;
gândirea critică şi flexibilă; independență în gândire şi
acțiune; dezbatere argumentată şi civilizată;
relaționare pozitivă cu ceilalți.

24. Un beneficiu educativ şi formativ al acestei metode este
indicat cu claritate chiar într-o taxonomie a metodelor
comunicării educaționale în care dezbaterea este trecută în
rândul metodelor bazate pe utilizarea conflictului în învățare.
Lucrul în echipă este o condiție esențială a realizării unei
dezbateri. Echipele care se înfruntă au la dispoziție un timp de
cel puțin două săptămâni în care construiesc atât cazul
afirmator, cât şi cazul negator, ceea ce presupune un efort
comun de documentare, de selectare a datelor, de structurare a
argumentelor şi de alegere a dovezilor.

25. Al doilea beneficiu este legat de formarea gândirii critice –
competență esențială în cadrul disciplinelor socio-umane – în
măsura în care practicarea acestui tip de dezbatere îi învață pe
tineri să analizeze cu grijă problemele cu care se confruntă, să
nu cadă în capcana prejudecăților şi a falselor argumente.
În al treilea rând, în practicarea acestui tip de
activitate, chiar prin caracterul ei de înfruntare cu „învingători”
şi „învinşi”, tinerii învață un lucru esențial pentru formarea lor:
cum să accepte şi cum să se comporte atunci când s-a dovedit
că nu au dreptate şi cum să piardă la joc.

26. Aplicarea metodei ridică şi o serie de dificultăţi rezultate
din complexitatea ei şi din condițiile formale care trebuie
îndeplinite pentru a fi pusă în mod adecvat în practică:
 familiarizarea elevilor cu tehnicile şi structurile
argumentative, tipurile de argumente, strategiile retorice etc.;
 Familiarizarea profesorului cu acest tip de activitate (prin
studierea bibliografiei, vizionarea unor meciuri „Karl
Popper”etc.);

27.  familiarizarea elevilor din clasă cu „regulile jocului” – atât
ale dezbaterii, regulile ei, specificul rolurilor şi care să dețină o
minimă experiență, măcar de spectatori ai unor meciuri;
 două ore de curs succesive sau cel puțin în aceeaşi zi (una
pentru desfăşurarea dezbaterii şi alta pentru realizarea
arbitrajului/ feedback-ului).

28. Vă mulțumesc pentru atenție!