Calatorie in lumea sentimentelor

1. CĂLĂTORIE ÎN LUMEA SENTIMENTELOR
Culegere de poveşti
Coordonatori: Prof. Mihaela Balaci
Prof. Ilieş Gabriel
Deva, 2011
Coordonatori: Prof. Mihaela Balaci
Prof. Ilieş Gabriel
Deva, 2011

2. Acest volum face parte din proiectul educaţional cuprins în Calendarul activităţilor
extraşcolare regionale şi interjudeţeane la poziţia nr. 284, lansat de Centrul Judeţean
de Resurse şi Asistenţă Educaţională Hunedoara.
La realizarea volumului de poveşti „Călătorie în lumea sentimentelor” au contribuit
elevii claselor V-VIII din unităţile şcolare participante la acest proiect.
Echipa proiectului: Petrean Cristina
Oana Mădălina
Mulţumim partenerilor pentru susţinerea proiectului:
Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu” Hunedoara
Editura „Emia” Deva
ISBN: 978-973-0-09790-3

3. CĂLĂTORIE ÎN VIS
Era o seară târzie de iarnă, iar prinţesa regatului Barandi se îndreapta spre camera sa pentru a se
pregăti de culcare. Prinţesa adormi imediat ce capul i-a atins perna.
Dimineaţa, Eliza –am uitat să vă spunem că aşa se numea prinţesa noastră - s-a trezit şi a
observat că ceva nu e bine. Era într-o căbănuţă dărăpănată, nu în camera sa regală, perfectă pentru ea.
Prinţesa s-a speriat când a văzut o femeie intrând în casă, dar se comportă ca şi cum totul ar fi fost
normal. Domniţa a încercat să vorbească cu femeia, dar aceasta nu o auzea, iar atunci când a încercat să
o atingă, mâna ei a trecut prin umărul femeii. Eliza a ieşit repede din casă şi a fugit în pădure. Odată
ajunsă în pădure, aceasta s-a aşezat pe un butuc, gândindu-se când şi cum s-a schimbat totul,
întrebându-se unde era prinţul ei (avea şi ea un prinţ al ei!)… şi cu gândul la prinţ şi viaţa fericită,
adormi .
În vis, aceasta văzu două femei frumoase. Una era înaltă, îmbrăcată într-o rochie lungă de culoare
roşie. Aceasta avea un păr alb, foarte lung. A doua era mai scundă, cu un păr scurt, până la umeri, de
culoare portocalie, îmbrăcată într-o rochie verde, foarte lungă. Prima s-a apropiat de ea şi i-a spus:
- Eu sunt Dragostea şi am venit să te ajut să te întorci acasă!
- Iar eu sunt Fericirea şi doresc să te văd fericită, înapoi în timpul tău.
- Dar cum aş putea să mă întorc? Sunt pierdută!

4. - Dacă vei reuşi să faci pe cineva să te vadă, atunci te vei putea întoarce!
- Cum să fac asta dacă nimeni nu mă poate vedea? pufni în plâns prinţesa.
- Dacă vei găsi pe cel care te iubeşte cu adevărat, atunci acela te va putea vedea.
- Acum, iată cadoul nostrum! Acest diamant îţi va arăta cine te iubeşte. Dar ai grijă că dacă în
sufletul tău este vreun sentiment negative, atunci acesta nu te va putea zări.
-Bine, atunci la revedere!
- Adio!
- Adio!
Foarte curând, prinţesa s-a trezit şi a crezut că totul a fost un vis… dar când a văzut în palma sa
diamantul, a înţeles că totul era real.
A pornit de îndată la drum şi a ieşit din pădure, ajungând la un palat. Acolo îşi vede prinţul
mult visat însoţit de o femeie foarte frumoasă, cu un păr negru, scurt, cu ochii verzi, scânteietori. Era
îmbrăcată într-o rochie albastră care atingea pământul. Prinţesa s-a simţit trădată şi a fugit înapoi în
pădure. În acea noapte, s-au arătat alte două femei: una era îmbrăcată complet în negru, cu păr negru şi
ochi asemenea, Gelozia, iar cealaltă, leită celei dintâi, dar îmbrăcată în mov. Cele două i-au spus că
sufletul său este întunecat şi că în curând nu se va mai putea întoarce niciodată acasă.
Gândindu-se bine, prinţesa îşi dădu seama că trebuie să aibă încredere în prinţul său.
Ziua următoare aceasta s-a apropiat din nou de palat vrând să-şi revadă prinţul. De această dată,
gândurile i se îndreptară spre plimbările pe care le făceau împreună, spre vorbele bune pe care acesta le
avea mereu când ea era supărată, spre zâmbetul lui cald şi liniştitor. Ochii prinţesei se luminară şi simţi
o căldură plăcută învăluindu-i inima. În aceeaşi clipă prinţul o zări şi se apropia întrebător spre ea.
Chiar înainte să o întrebe ceva, prinţesa noastră, care a conştientizat că prinţul o văzuse, s-a trezit în
camera ei din castel.
Aceasta s-a ridicat uşor şi a observat că era privită. Acolo erau părinţii săi care păreau foarte
îngrijoraţi:
-Ce s-a întâmplat? întrebă Eliza.
-Te-ai trezit, în sfârşit!
-Cât am dormit?
-Ai dormit… zece zile.
-Cât?
-Da, am fost atât de îngrijoraţi!
-Ei bine, acum m-am întors.
- Da, ai venit înapoi la noi.

5. După acel vis, prinţesa a înţeles mai bine cât de importante sunt sentimentele pozitive, că
trebuie să ai încredere în oameni şi să apreciezi fiecare clipă petrecută alături de cei dragi. Şi
bineînţeles că se bucură enorm a doua zi, când se întâlni cu prinţul său…
Poveste şi desen: Farcaş Mădălina, Hoch Daniela Rebeca, clasa a VII-a A
Şcoala Generală Aron Densuşianu – Haţeg
Profesori îndrumători: Nădăşan Anca,Trâmbiţoni Cristina

6. ÎN CĂUTAREA FERICIRII
Trăia demult, într-o ţară îndepărtată, o familie foarte bogată. Bogăţiile lor nu se puteau compara
cu cele ale celor mai înstărite familii existente la vremea aceea.
Aveau terenuri întinse, cu iarba fină şi parfumată, o mulţime de animale printre care şi cai de
cea mai pură rasă, şi ,,o armată’’ de servitori ce le îndeplineau toate dorinţele. Dar cea mai mare
comoară era fiica lor, pe nume Alice. Aceasta avea părul castaniu, iar ochii ei negri semănau cu două
mărgăritare şi buzele-i cărnoase se asemănau cu o piersică coaptă.
În ciuda tuturor lucrurilor pe care le avea, Alice era nefericită. Chiar dacă familia şi prietenii îi
stăteau la dispoziţie, nimic nu o înveselea. Totul i se părea fără haz şi nimeni nu reuşea să o facă să

7. zâmbească. Prietenii ei îi făceau vizite încercând să-i schimbe dispoziţia. Până şi ea se săturase de
melancolia ce o cuprinsese. Auzise de la cineva că în munţi ar fi trăit un sihastru înţelept ce găsea
răspuns la orice întrebare.
Îşi strânse câteva merinde şi, cu permisiunea părinţilor, plecă spre bătrânul sihastru. După un
drum de trei zile, ajunse în sfârşit la coliba înţeleptului. Sfioasă, bătu la uşă. O voce răguşită îi răspunse
spunându-i să intre. Păşi înăuntru. Era o încăpere strâmtă. Pe foc era un vas unde fierbea o ciorbă cu
miros îmbietor. Într-un colţ, se afla un bătrânel care o privea zâmbind. Lângă el era un câine cu blana
neagră, strălucitoare ce dormea liniştit.
-Ştiu pentru ce ai venit aici! zise sihastrul.
Alice tăcu pentru un moment şi îl privi uimită. Bătrânul continuă:
-Leacul pentru tristeţea ta se află chiar în sufletul tău…doar tu poţi să-l găseşti. Va trebui să
intri în mintea ta şi să-ţi dai seama unde se află fericirea pentru tine. Mai multe persoane se vor ivi în
călătoria ta... Unele te vor ajuta, altele o să-ţi pună piedici. Te vei întâlni cu cele mai mari temeri pe
care le ai şi multe ispite îţi vor da târcoale. Dacă vei reuşi să treci de astea, îţi vei da seama în sfârşit ce
reprezintă fericirea.
-Şi cum voi putea să fac asta?
-Foarte simplu. Vezi pocalul de argint de pe masă? Dacă vei bea licoarea aceea, vei reuşi să
intri în interiorul tău.
-Bine! zise ea luând pocalul şi dintr-o înghiţitură nu mai rămase nimic.
Dintr-o dată se simţi puţin ameţită şi, până să se dumirească, camera şi sihastrul dispărură
rămânând în locul lor doar o mare de nisip. Totul era ca un vis, iar căldura copleşitoare o făcea să
păşească înainte ca să caute o zonă mai răcoroasă. Deodată, de după o dună de nisip apăru o fiinţă hâdă,
cu colţi ascuţiţi, îmbrăcat într-o mantie neagră, cu ochii roşi ce-i scăpărau în soare. Se apropia
ameninţător de Alice, părând că vrea să o atace. Apoi se opri şi îi zise cu vocea-i tunătoare:
-Eu sunt Teama! Dacă vrei să treci de mine, va trebui să-ţi retrăieşti toate temerile pe care le-ai
avut vreodată.
Teama…iar Alice se trezi lângă o pădure întunecată. De după un copac apăru un imens urs
brun. Acesta veni spre Alice. O cuprinse cu ghearele şi o ridică de la pământ. Alice îngheţă…Încă de
mică îi era teamă de urşi. Îşi aminti ce-i spuse bătrânul sihastru, îşi adună toate puterile, spunându-şi că
ursul era doar un produs al imaginaţiei ei. Reuşi să scape din ghearele ursului şi o luă la fugă. Fugind,
se împiedică de o creangă. Se ridică, dar când să plece îşi dădu seama că acea creangă era de fapt un
şarpe veninos, iar din copaci începură să cadă şerpi peste şerpi. Alice zbiera înspăimântată. Da, îi era
frică. Se prinse de o creangă şi îşi aminti că toate acestea erau doar nişte încercări ce puteau să o ducă

8. la fericire. Se prinse de o altă creangă şi urcă, până ce ultima creangă o duse nu în vârful copacului,
cum se aştepta, ci la o uşă. O deschise şi ateriză pe o căpiţă de fân. Încrezătoare, porni spre lacul ce se
vedea destul de aproape şi-i stătea în cale. Ajunsă acolo, văzu că se aflau două fete pe mal. Păreau
foarte tinere, îmbrăcate în rochiţe înflorate. Aveau ochii albaştri şi părul bălai. Se apropie de ele
sfioasă. Ele o salutară politicos:
-Bună! ziseră fetele. Noi suntem Dragostea şi Prietenia…Noi îţi vom arăta cât de bogată eşti cu
adevărat. Haide! Urcă în barcă!
Alice urcă în barcă alături de cele două. În mijlocul lacului se opriră. O sferă luminoasă apăru
şi, deodată cu ea, secvenţe fericite din viaţa ei. Ea îi văzu pe părinţii ei bucurându-se enorm de clipa
când Alice a venit pe lume, îşi revăzu prietenii şi casa.
Coborî la mal aproape plângând şi dori să le mulţumească, dar când îşi întoarse privirea spre
ele… dispăruseră. Neavând ce face, îşi continuă drumul spunându-şi că niciodată nu-şi va termina
călătoria. In zare se ivi un palat strălucitor. Alice merse până ajunse la poarta castelului. Acolo o
aştepta o femeie încărcată cu multe bijuterii. Purta o rochie din material strălucitor care-i atrăgea
privirea. Femeia se apropie de Alice şi îi zise:
-Pari obosită…Ce-ar fi să te odihneşti puţin în palatul meu? Sau poate ti-e foame. Spunând
acestea, femeia bătu din palme şi o masă plină de bucate apăru în faţa lor. Alice stătu puţin pe gânduri
şi apoi zise:
-Ahh…deci tu trebuie să fii Ispita! Să ştii că nu vei reuşi să mă abaţi de la drumul meu!
-Chiar nu vrei nimic?
Femeia pocni din degete şi o mulţime de bijuterii, comori nemaivăzute apărură înaintea ei.
Alice le refuză pe toate. Într-un final, Ispita se dădu bătută şi spuse oftând:
-Ia-o spre pădure! Mai ai puţin şi vei găsi fericirea...
Alice înaintă spre pădure fugind plină de bucurie, dar odată ce păşi în pădure, tristeţea o
cuprinse din nou. În faţa ei apăru o umbră, tot ce vedea erau doar ochii strălucitori şi ceţoasa-i mantie.
Fiinţa îi atinse fruntea iar pe Alice o învăluiră amintirile triste. Işi dădu seama că acea fiinţă era
Tristeţea. Încercă să-şi aducă aminte de toate imaginile de pe lac şi cele mai frumoase clipe. În cele din
urmă, Tristeţea dispăru…Fiinţa ceţoasă pufni nervoasă şi îi spuse:
-Pentru a-ţi găsi fericirea, ia-o pe cărare!
Alice fugi sperând că de această dată îşi va găsi fericirea cu adevărat. Ajunsă într-o poieniţă,
spre uimirea ei, îl găsi pe bătrânul sihastru. Acesta zâmbi şi o îmbrăţişă călduros. Apoi zise:
-Ai trecut peste toate încercările! Poate că acum ţi-ai dat seama, dar fericirea stă în lucruri
mărunte… fericirea se găseşte chiar în tine.

9. Alice zâmbi şi îşi dădu seama că era într-un final fericită. După toate încercările care trecură
realizase că nu trebuie să fie tristă. Închise ochii fericită şi se trezi în faţa casei sale. Părinţii şi prietenii
o îmbrăţişară. Aceştia îşi dădură seama că se întâmplase un miracol… Alice zâmbea!
Poveste şi desen: Merian Raluca, Iorgoni Georgiana, clasa a VII-a A
Şcoala Generală Aron Densuşianu – Haţeg
Profesori îndrumători: Nădăşan Anca, Trâmbiţoni Cristina

10. TĂRÂMUL FERICIRII
Se auzise până la marginile lumii de Tărâmul Fericirii, unde oamenii se bucurau să se
întâlnească pe străzi şi, fericiţi, să se salute în fiecare zi cu drag, să îţi ureze de bine şi de prosperitate.
Nici nu putea fi altfel, pentru că acolo, în Tărâmul Fericirii, locuiau cele mai alese sentimente
responsabile cu starea de bine a oraşului; chiar Împăratul ce domnea peste acest tărâm, era cunoscut ca
Împăratul Fericit, ce locuieşte în Palatul Bucuriei. Râsul său puternic răsuna peste tot, când râdea
Împăratul, râdea tot poporul, iar dacă vedeai lacrimi pe chipul său, era doar pentru că nu se putea altfel,
de atâta râs.
Şi avea acest împărat la palatul lui cavaleri aleşi, neînfricaţi şi cutezători, pregătiţi pentru a
asigura liniştea şi pacea în Tărâmul Fericirii. Tot acolo, la curtea împăratului, locuiau şi fetele lui dragi.

11. Cea mare se numea Felicia şi când trecea pe aleile palatului nu puteai să nu o auzi deoarece
cânta mereu şi parcă plutea acolo unde apărea. Toţi se opreau să fie părtaşi la starea de bine ce o
înconjura pe frumoasa Felicia, stare de bine ce radia din privirile şi gesturile ei. Te molipsea cu energia
ei, te ridica parcă la cer când te uitai la câtă lumină împrăştie în jur. Pe cea mijlocie toţi o strigau
Darnica. Era sărbătoare când ieşea la plimbare Darnica cu alaiul ei de cadouri şi dulciuri pentru toţi
copiii. Oriunde mergea era primită cu drag şi veselie deoarece ştiau toţi că îţi intra în casă
binecuvântarea şi belşugul. Chiar dacă ţi s-a părut că ai dus lipsă de ceva, atunci când apărea Darnica la
uşă, ţi se umplea sufletul de bogăţie. Cea mică era sufletul şi bucuria Impăratului şi a întregii cetăţi. Ei
i-au spus Inimioara şi aveau atâta grijă de ea, încât nu îndrăzneau să respire de uimire şi admiraţie când
o vedeau.
Inimioara era pe buzele tuturor de dimineaţa până seara. Dacă întrebai de Prinţesa Inimioara, ţi
se răspundea simplu că ai s-o găseşti în fiecare casă şi în fiecare suflet ce locuieşte pe Tărâmul Fericirii.
Toţi îi mulţumeau lui Dumnezeu pentru că le-a dăruit-o şi că a înzestrat-o cu un asemenea caracter. Era
de dorit pentru oricine pentru că ea revărsa de bunătate şi niciodată nu invidia pe nimeni, nu se lăuda cu
frumuseţea ei. Era cuviincioasă cu toţi oamenii, indiferent de starea lor şi căuta întotdeauna să fie de
folos fără să ţină cont de rangul împărătesc din care se trăgea. Le vorbea tuturor cu bucurie şi gingăşie,
glasul ei cristalin îţi umplea sufletul şi te simţeai răsfăţat de câtă atenţie îţi acorda Prinţesa Inimioara.
Ar fi fost vreme îndelungată starea de bine ce domnea pe Tărâmul Fericirii, însă, auzise despre
acest lucru şi Cruella. Ea domnea peste întuneric, acolo unde sunt închise răutăţile, unde sunt ferecate
cele mai rele sentimente.
De când auzise despre Tărâmul Fericirii o cuprinse neliniştea, tulburarea şi disperarea şi nu
făcea altceva decât să urzească răul, să distrugă liniştea şi pacea ce domnea acolo. In inima ei încolţise
ideea de a-şi duce planul malefic la bun sfârşit. Şi iată că, în cele din urmă, în mintea ei diabolică îşi
făurise planul, în cel mai sumbru şi groaznic mod: o va răpi pe Prinţesa Inimioara.
Aşadar, când totul părea a fi ca în basme pentru locuitorii din Tărâmul Fericirii, iată că o
negură grea şi apăsătoare se lăsă peste cetate încât toţi străjerii adormiseră, iar Cruella îşi duse planul
la îndeplinire, fără să se teamă de nimic.
Ziua începuse aşa cum nu a mai fost niciodată, tristeţea şi durerea erau sentimentele ce
copleşeau inimile tuturor însă, cel mai zdrobit era chiar Impăratul. El, cel care făcea să răsune bucuria
în cetate, era acum o umbră fără destin. Degeaba dăduseră sfoară în ţară, să vină cineva cu o veste cât
de mică, nimeni nu ştia nimic, iar Palatul Bucuriei se transforma in Palatul Tristeţii.
Atunci când totul părea fără speranţă, iată că soseşte la curte un tânăr ce nu părea să mai fi fost
văzut prin acele locuri şi ceru să intre la palat.

12. - Cu ce treburi pe aici? îl întrebă unul dintre străjeri.
- Am auzit de mâhnirea Impăratului şi am venit să vorbesc cu el.
- Cine eşti tu de îndrăzneşti să ceri audienţă la Maria Sa? Nu ai auzit că au fost atâţia alţii
înaintea ta şi nu au făcut altceva decât să supere şi mai rău inima iubitului nostru împărat?
- Te rog să îmi îngădui să intru la Impărat şi nu îţi va părea rău! îndrăzni tânărul cu ochii
frumoşi şi mari în care cerul îşi oglindea azurul de necuprins. La insistenţele politicoase ale tânărului,
străjerul se lăsă convins de bunele lui intenţii şi îl duse la Impărat. Ajuns acolo, tânărul rămase singur
în prezenţa Impăratului, aşteptând o reacţie din partea lui.
- Cine eşti şi ce vrei, tinere? se auzi glasul trist şi apăsat al Impăratului.
- Măria Ta, mă numesc Christian şi am auzit de supărarea ce îţi frîmântă inima şi am venit să te
ajut, dacă îmi vei îngîdui, rosti cu o voce puternică şi sigură tânărul ce stătea neclintit în faţa
Impăratului.
La auzul glasului ce exprima atâta siguranţă, inima Impăratului tresări şi se apropie de el să îl
vadă mai bine. Il privi cu atenţie, îi studie ţinuta ce ascundea un trup puternic, îi mângâie creştetul
capului acoperit cu un păr negru şi strălucitor ca abanosul şi îl întrebă:
- De ce crezi că tu ai să poţi să îmi mângâi inima mâhnită? rosti Impăratul, în timp ce o lacrimă
îi brăzda obrazul. Ce puteri nebănuite ai tu faţă de atâţia viteji care au plecat să îmi găsească Inimioara
ce îmi umplea sufletul de fericire şi care aducea atâta bucurie în toată cetatea?
- Mărite Impărat, nu am puteri nebănuite, nici arme ascuţite ce m-ar putea îndreptăţi să merg
să-ţi caut mângâierea sufletului. Eu am doar credinţa că o astfel de făptură cum este Prinţesa Inimioara
nu poate sta ascunsă pe vecie, nu o poate fereca nimeni oricât de rău ar fi. Şi eu am nevoie de ea, aşa
cum şi Măria Ta are nevoie şi cum ştiu că toţi oamenii o doresc.
- Dacă este aşa precum spui, suspină Impăratul, eu nu pot decât să îţi doresc să ajungi acolo,
unde încă nimeni nu a ajuns şi să ai izbândă deplină! încheie Impăratul pe un ton ce încă mai exprimă o
urmă de speranţă.
Şi iată că se porni Christian în zorii zilei, înarmat cu credinţă şi cu gândul că Dumnezeu îi va
da izbândă în scopul lui de a o găsi şi aduce acasă, în inima Impăratului şi a tuturor oamenilor, pe
Prinţesa Inimioara. Acest gând îi întărea convingerea că nu pleacă la drum degeaba şi că atunci când
călătoria se va sfârşi, bucuria şi fericirea vor domni din nou în Tărâmul Fericirii.
Drumul părea anevoios şi chiar ajunsese într-un loc în care simţea că nu mai are ieşire, simţea
că puterile îl părăseau şi că nu mai găsea motiv de a merge înainte. Aşa abătut încercă să îşi adune
gândurile şi să îţi găsească încă o dată scopul pentru care pornise la un aşa drum, când în spatele său o
voce îl încurajă:

13. - Nu te lăsa doborât, scopul tău este nobil şi nimeni nu are sufletul tău curat şi dorinţa ta de a o
găsi pe Prinţesa Inimioara! Uimit de glasul ce îl încuraja, Christian se întoarse să vadă cine îi vorbeşte
cu aceste cuvinte frumoase!
- Dar cine eşti tu, prieten drag, şi de ce îmi vorbeşti ca şi când m-ai cunoaşte?
- Eu sunt aici dintotdeauna, însă doar cei ca tine mă pot găsi, numele meu este Curaj şi ai să mă
găseşti ori de câte ori ai nevoie, trebuie doar să priveşti în adâncul sufletului tău şi să nu uiţi de ce ai
plecat în această călătorie.
- Iţi mulţumesc că eşti aici cu mine, tocmai când aveam mare nevoie de tine! Acum întradevăr
ştiu ce mă poartă la acest drum! spuse plin de îndrăzneală şi curaj Christian şi porni să o găsească pe
Prinţesa Inimioara. Pe măsură ce înainta, simţea că este din ce în ce mai aproape să-şi împlinească
scopul. Astfel, ajunse într-un loc în care simţea că îi este tare greu să pătrundă, o negură era întinsă în
faţa ochilor săi ca o barieră de netrecut. Era o forţă de care nu te puteai apropia, ca un câmp magnetic
ce respinge necontenit o altă forţă magnetică.
Incercările lui de a pătrunde în acel loc îl slăbeau, pe măsură ce încerca din răsputeri să îşi
croiască drum prin bariera de negură. Epuizat şi fără pic de energie, Christian era la un pas să renunţe
tocmai când simţea că scopul lui era atât de aproape să se împlinească. Îl copleşi o stare de neputinţă,
îşi lăsă parcă şi trupul într-o stare de om învins şi căzu în genunchi.
Lacrimile fierbinţi curgeau pe faţa lui, se lupta cu sine să nu renunţe dar parcă nu găsea resursele care,
să îi poarte paşii mai departe. In acele clipe de deznădejde, un glas ce i se părea cunoscut îi şoptea să nu
renunţe. Găsi în mintea lui, cu un ultim efort, puterea de a întreba:
- Imi pari cunoscut după voce, însă nu ştiu cum te numeşti şi de ce tocmai acum vii să îmi
vorbeşti?!
- Am fost cu tine în tot acest drum, am fost cu tine la curtea Impăratului să îţi dau puterea să
vorbeşti! Numele meu este Voinţa şi am puterea să te port mai departe, dacă şi tu îţi doreşti acest lucru.
Ce zici, te ridici şi împreună vom putea răzbate acolo unde doar cei puternici pot ajunge?!
- Acum îmi dau seama că ai fost mereu alături de mine şi că până aici tu mi-ai oţelit forţa
minţii şi a sufletului! Aşa este, împreună cu tine voi putea ajunge la Prinţesa Inimioara, pe care o
aşteaptă o lume întreagă. Christian se ridică în picioare şi, cu o forţă nebănuită, păşi înainte prin negura
ce începuse a se retrage din calea acestui om plin de curaj şi voinţă.
Iată-l ajuns acolo unde încă nimeni nu a mai cutezat a ajunge, în ţara Cruellei, în locul în care
Cruella încerca disperată să ascundă bucuria, fericirea şi speranţa oamenilor, pe Prinţesa Inimioara. De
acum un singur lucru mai avea de făcut Christian, să o strige pe nume pe prinţesă şi să-i spună de ce

14. venise el atâta drum până acolo. Pe când se pregătea să strige numele prinţesei, un glas suav şi delicat îl
făcu să se oprească:
- Christian, ai venit? Te aştept de mult, însă am ştiut că ai să vii într-o zi, pentru că eu nu pot
exista fără voi oamenii, fără ca voi să mă purtaţi în inimile voastre!
-Atunci, hai să mergem spre Tărâmul Fericirii, unde ne aşteaptă Impăratul, surorile tale şi
mulţimi de oameni, că tare ţi-au mai dus cu toţii dorul!
Ajunşi acasă, pe Tărâmul Fericirii, au fost primiţi cu multă bucurie şi o lume întreagă cânta de
fericire că Prinţesa Inimioara îşi găsise din nou locul acolo unde îi era cel mai bine, în inimile
oamenilor.
Poveste şi desen: Ţurcan Tiffany Ingrid, clasa a V-a A
Şcoala Generală Aron Densuşianu – Haţeg
Profesori îndrumători: Nădăşan Anca, Trâmbiţoni Cristina

15. CAT DE GREU POATE FI?
Capitolul 1. Emoţii prea mari
Mai e puţin şi va începe ora de matematica. Ultimele minute de stres, emoţii şi brusc…
- Unde ma aflu? Cine sunteţi voi? Mai sunt pe Pamant? Ce se întampla cu mine?
- Draga Maria eu sunt unul dintre cele mai frumoase sentimente, sentimentul de prietenie si o sa
te conduc prin toata ţara noastra.
- Dar ce se întampla pe aceasta „planeta”?
- Nu este o „planeta”, te afli într-un oraş plin de bucurii. Insa la marginile lui se afla duşmanii
noştrii, emoţiile si pasiunile negative. Aceştia ne ironizeaza tot timpul vin in oraş şi ne distrug prietenii,
adica sentimentele care exista in fiecare persoana, de iubire, dragoste faţa de parinţi, faţa de ţara şi
sentimentul pe care îl ai şi tu, de prietenie şi amiciţie, adica eu.
Eu sunt un sentiment frumos, am o soţie iubitoare, se numeşte Regina Iubirii şi avem o fiica de trei
sentimente (aşa se numesc anii la noi) pe care o cheama Prinţesa Celor mai Frumoase Vise şi Impliniri.
Ele sunt ochii luminii sufletului meu şi am sentimente puternice pentru ele.
- Chiar îţi iubeşti soţia şi fiica! Dar ce nume frumoase au, şi, din cate ştiu despre ele sunt
sentimente minunate.
- Da, sunt sentimente frumoase.

16. Capitolul 2. Călătoria fermecată
- Şi acum să-ţi prezint oraşul şi prietenii mei.
- A, bine, sunt curioasă cum arată şi dacă sunt prietenoşi ca şi tine.
- Da, sunt foarte prietenoşi, şi, nu ştiu dacă ai remarcat, dar toţi avem ochii mici şi bulbucaţi. Sunt
si ei la fel ca voi oamenii, au haine, accesorii, au şi ei sentimente, chiar dacă sunt la randul lor
sentimente. Uneori sunt nervoşi dar îşi revin mai repede decat oamenii. A, uite-o pe soţia mea!
- Dragule, ea cine este? Un nou sentiment?
- Nu, este o prietenă venită de pe Pămant.
- Mă bucur de cunoştinţă. Mă numesc Maria şi sunt dintr-un oraş de pe Terra, care se numeşte
Scotcity. Ea cine este?
- Ea este sora mea mai mică, dragostea. Ne-a făcut plăcere să te cunoaştem. Şedere plăcuta la noi.
Nu continuă mult acest tur al oraşului că incepu a turna cu găleata lacrimi.
- Ce se întamplă? De ce plouă aşa tare?
- Nu plouă, hai să urcăm pe scară la un nivel superior unde se află prietena noastră Tristeţea. Se
pare că oraşul a fost atacat din nou.
Ajunseseră. Totul era in foc. Tristeţea era ascunsă dupa un tufiş mare din care mai rămăseseră
cateva crengi fumegande.
- Ce s-a intamplat? Iaraşi am fost atacaţi? întreabă noul meu prieten.
- Păi, să vă povestesc cum a inceput…
Capitolul 3. Infruntarea răului
- Am fost atacaţi de Mînie, Egoism şi Gelozie. Ne-au furat proviziile şi au furat-o pe fiica ta,
Prinţesa celor mai Frumoase Vise şi Întamplări şi pe soţia ta, Regina Iubirii.
- Cum e posibil? Cată răutate pot avea în ei?! Chiar trebuie să facem un război între sentimentele
din oraşul nostru şi cele de la periferia oraşului?
Împreuna cu Maria şi Tristeţea, Regele Prieteniei plecară în căutarea răului. Trecu ceva timp şi
ajunsera la marginea unui desiş de brădet. Era deja seară, iar oboseala îşi facea apariţia pe chipul
Mariei, dar rezista şi se abţinea să nu caşte. Drumul pînă la adversarii lor era plin de capcane şi
întamplări neprevăzute. Cine ar fi crezut ca va fi atat de istovitor? Ziua drumul nu era atat de complicat,
şi copacii nu-şi arătau fioroşii dinţi.
- Mi-e somn şi nu ştiu daca mai pot sa continui.

17. - Mai rezista puţin, aproape am ajuns.
- Ce doriţi? De ce aţi venit pe taramul nostru? tuna Ura, capetenia sentimentelor negative.
- Am venit după fiica şi soţia mea şi să punem capat razboiului dintre noi.
Capitolul 4. Prieteni pe viaţă
In mintea Regelui Prieteniei au venit cu poştaşul tot felul de ganduri cum să-i facă pe duşmanii lor să
le fie prieteni şi mereu aproape. Liniştea fu tulburată de sosirea altor sentimente negative: Mandria,
Mania, Furia, Ambiţia, Gelozia, Invidia…
- Ce căutaţi aici şi ce vreţi? intrebă cu dispreţ Răutatea.
- Vreau să fim prieteni, să veniţi in oraşul nostru şi să locuim împreuna în pace şi fericire.
- A, nu! Pare un final prea de basm de parca am fi in poveşti cu prinţi şi prinţese.
- Nu vreţi să trăiţi bine, în linişte şi fericire, în armonie cu toata lumea?
- Sigur, recunoaştem ca avem nevoie de voi, sentimentele pozitive pentru a ne mai tempera puţin.
Altfel aproape că am ajuns să ne distrugem între noi. Dar să nu vă aşteptaţi să ne schimbăm obiceiurile
dintr-o data.
- Nici nu ne aşteptam. O să ne schimbăm împreună. Noi vom accepta că existaţi şi vom gasi
metode de a vă linişti. Iar voi veţi vedea cat de bine este să trăieşti în armonie. O să fim prieteni şi o să
ne inţelegem bine toată viaţa!
- Fie cum zici tu!
Capitolul 5. Reîntoarcerea la viaţă
- Trebuie să dorm, sunt prea obosită ca să mai rezist altor întamplări spectaculoase care au loc în
oraşelul vostru fermecat.
- Maria, ce ai păţit? Maria! Maria! Trezeste-te, Maria!
- Au, capul! Cred că am leşinat! Nu mai ştiu ce s-a intamplat cu mine. Am fost intr-un fel de oraş
al sentimentelor. Dar în acel oraş era o ceartă foarte puternică şi multe întamplări neprevăzute.
- Cred că ai avut prea multe emoţii pentru această teză. Daca doreşti du-te la cabinet să-ţi dea o
pastilă să te calmezi.
- A, dar nu este nevoie!
- Bine, sunteţi pregătiţi? întreabă profesoara.
- Nu prea, dar să nu mai pierdem timpul, spuseră copiii în cor.
- Atunci să-i dăm drumul! Să nu aveţi emoţii, decat cele pozitive şi constructive. Succes!

18. - Mulţumim! ziseră toţi într-un glas.
Pană la urmă nu este atat de grea teza la matematică. Şi nici întalnirea cu propriile noastre
emoţii şi sentimente, dacă reuşim să le cunoaştem şi să le controlăm, să le facem să coexiste în
echilibru şi armonie, fără a ne afecta pe noi, stăpanii lor, oamenii.
Poveste şi desen: Andriş Cristina, Macra Luisa, Tacă Naomi, Vlăiconi Carla, clasa a VII-a A
Colegiul Naţional « I.C.Brătianu » , Structură Şcoala Generală “Ovid Densuşianu” Haţeg
Profesor îndrumător: Trîmbiţoni Cristina

19. PE TĂRÂMUL SENTIMENTELOR
„Ce zi minunată a fost astăzi şi ce prieten nou şi drăgălaş mi-am făcut!” îşi spunea în sinea sa, foarte
fericit, Flavius. Fusese o zi însorită de vară pe care o petrecuse alergând vesel pe câmpiile din
vecinătatea casei bunicilor săi din localitatea Pui.
„Mâine mă voi întoarce la noul meu prieten, fluturaşul Sclipirici, şi ne vom distra din nou împreună.
Dar până atunci ar fi bine să mă odihnesc, ca să pot ţine pasul cu el în întrecerile pe care le facem. Ce
mult mi-ar place să pot zbura ca şi el, să alerg din floare în floare, peste păduri şi câmpii. Ce fericit e el
că se poate bucura de toate minunăţiile naturii. Pe mâine Sclipirici. Noapte bună!”.
Şi astfel adormi Flavius, cu gândul la prietenul său cel nou şi dorindu-şi să poata zbura ca el, şi
visa… o dimineaţă călduroasă de vară, cerul era albastru, frunzele verzi ale copacilor se mişcau lin în
dansul lor zburdalnic, vântul adia lin atingând cu blandeţe firul lung al apei cristaline. Soarele zâmbăreţ
cu razele lui de aur ajuta bobocii micuţi ai florilor să se deschidă şi să zâmbească spre cerul nepătat de

20. nori. Jos, pe pământ, pe pajiştea de smarald, umbrele copacilor măreti adaposteau sute de vieţuitoare
neajutorate.
Fluturaşul zbura repede printre obstacolele lumii măreţe. Aripile-i negre roşiatice dădeau cerului o
pată de culoare pe tot acel albastru cristalin. Ajunsese pe o pajişte. Ochii lui mici şi blânzi se minunară
de splendoarea nemaivăzută a pajiştii. Sute de flori viu colorate straluceau sub razele argintii ale
soarelui. Sclipirici se aseză pe o floare albăstruie, însă el nu ştia că aceea era floarea sentimentelor.
Acea floare avea trei boboci. Unul dintre ei era bobocul sentimentului de prietenie, altul bobocul
sentimentului de ură, iar celălalt bobocul sentimentului de dragoste. Fiecare dintre cei trei boboci i-a
spus fluturaşului câte ceva despre fiecare sentiment. Bobocul sentimentului de prietenie îi spuse că este
important să fim prieteni cu toţii, bobocul sentimentului de dragoste i-a spus cât de important este să ne
iubim unii pe alţii, iar bobocul sentimentului de ură i-a spus lucruri care l-au întristat foarte tare pe
fluturaş. Acesta, văzând nu departe de floarea pe care se afla o altă floare frumoasa, de un roşu ca
sângele, se aseză pe ea. Era trandafirul emoţiilor. Dintr-o dată Sclipirici auzi o voce puternică şi gravă.
Era petala cea mai mare a trandafirului care părea a fi o doamnă profesoară, iar petalele mai mici erau
elevii. Fluturaşul aterizase pe trandafir chiar când „elevii” erau în plin test. Doamna profesoară îl opri şi
pe Sclipirici să dea testul, însă el, cuprins de emoţii a plecat repede de pe trandafir. Fiind foarte
emoţionat şi speriat nu mai ştia încotro să o ia, însă zări o floare cu nişte petale subţiri de un alb
imaculat. Era o margareta pe care fluturaşul se aseza sperând să îşi linistească emoţiile care încă nu îi
trecuseră. Margareta era floarea pasiunilor. Sclipirici se bucura tare mult deoarece una dintre pasiunile
sale era cântatul. Acolo pe una dintre petalele margaretei se afla greierele cu vioara sa şi începură să
cânte amândoi. Sclipirici se întreba daca nu cumva o deranjează pe doamna margaretă, dar aceasta i-a
răspuns ca ea este floarea pasiunilor şi că le dă voie să-şi exprime oricare din pasiunile lor.
După ce şi-au încheiat cântecul şi şi-a luat la revedere de la greieraş şi de la margaretă, Sclipirici a
plecat mai departe, spre o altă floare tot de culoare albă: o narcisă. Aceasta era floarea dispoziţiilor.
Aceasta îi spuse că există dispoziţii bune şi proaste pe care le putem avea oricare dintre noi în diferite
zile.
După această vizită pe unele dintre florile de pe pajişte Sclipirici a aflat lucruri noi despre
sentimentele, trăirile afective ale oamenilor.
Şi noaptea se sfârşi, iar visul se încheie. Odihnit şi mulţumit Flavius deschise ochii sub razele de
soare care îi mângâiau pleoapele. „Ce vis frumos! Dorinţa mea s-a împlinit în vis. Se făcea că eu
zburam peste câmpii şi flori precum prietenul meu fluturaşul! Eu am fost Sclipirici în vis! Acum ştiu
cum e să zbori şi am aflat că florile pot fi prieteni buni şi ştiu atâtea poveşti minunate despre
sentimente. Sau, oare, pentru fluturi chiar ele reprezintă sentimentele? Aşa cum noi întalnim în fiecare

21. zi a vieţii noastre o sumedenie de emoţii, trăiri, sentimente, tot la fel şi fluturii întâlnesc nenumărate
flori în călătoriile lor zilnice. Mă duc să-l caut pe Sclipirici să-i povestesc visul meu şi să ne jucăm -
împreună”.
Poveste şi desen: Băeştean Ana, Chezan Diana, Dănuţi Flavius, Gavrilă Adela,
Sălăşan Mădălina, clasa a VII-a
Colegiul Naţional « I.C.Brătianu », Structură Şcoala Generală “Ovid Densuşianu” Haţeg
Profesor îndrumător: Trîmbiţoni Cristina

22. NEMULŢUMIRE... DEZAMĂGIRE... IUBIRE...
În vremuri străvechi, pe când doar nobilii erau învăţaţi, iar iubirea nu era foarte importantă,
prinţesa Daiana se îndrăgostise de un biet slujitor, Rareş, care lucra la castel. Iubirea lor era ca un
tango, unde partenerii trebuie să se potrivească ca să simtă acelaşi ritm. Într-o zi, tatăl Daianei, regele, a
aflat de la sfetnicul lui de iubirea fiicei sale faţă de slujitor.
-Cum? Nu e posibil ca fiica mea sa se îndrăgostească de un amărât! Ea trebuie să-mi onoreze
numele, nu să mi-l păteze!
Astfel, biata prinţesa a fost dezmoştenită, dar ei nu-i păsa pentru că iubirea era cea mai
frumoasă comoară pentru ea. În scurt timp s-au căsătorit şi au avut un copil, Tommy, cu ochii ca de
stele şi părul ca abanosul. Era o frumuseţe aparte. Chiar dacă erau săraci, erau fericiţi, pentru că iubirea
ce domnea în acea casă nu putea fi cumpărată cu tot aurul din lume. Cu cât zilele treceau mai repede,
aşa se duceau şi lunile şi anii, iar Tommy creştea cât vedeai cu ochii, iar pe masură ce creştea era tot
mai nemulţumit de situaţia lor şi se enerva de fiecare dată când vedea că parinţii lui sunt fericiţi, el
neînţelegând niciodată de ce mama lui a sacrificat totul pentru iubire…
Într-o zi şi-a luat inima în dinţi şi le-a spus:

23. -Mamă, tată, mi-aţi dat o copilărie frumoasă şi deasemenea mi-aţi dat educaţia de care nu orice
copil are parte, dar acum e timpul ca să vă întorc favoarea. Voi sunteţi bătrâni şi nu mai aveţi forţa
necesară pentru a mă întreţine şi din această cauză am decis să plec în lume pentru a strânge bani şi a
vă ajuta.
- O, odrasla mami, noi suntem fericiţi cu tine lângă noi şi nimeni nu te poate înlocui, nici măcar
banii, dar dacă tu vrei să pleci, eu te-oi lasa, numai dacă îmi promiţi ceva...
- Orice mamă!
- Promite-mi că te vei întoarce într-o zi.
- Îţi promit!
Şi aşa, odrasla lor îi sărută de rămas bun şi plecă în lumea mare.
Călătoria lui începe abia de acum. Tommy şi-a luat un jurnal cu el, pentru a-şi aminti toate
greutăţile prin care va trece.
Dacă nu mă credeţi, convigeţi-vă:
“Joi, 15 decembrie:
Au trecut 10 zile de când am părăsit casa părintească. Vremea este urâtă, iar eu sper ca până mâine să
ajung în Italia. Nu ştiu ce voi lucra sau ce voi face, dar mă voi descurca eu cumva.”
“Vineri, 16 decembrie:
Am ajuns în Italia. Lumea de aici nu este aşa cum îmi imaginam eu. Oamenii sunt fără suflet şi fără pic
de milă. Dacă văd un sărac cerşetor pe stradă îl batjocoresc, considerând că fac de râs numele ţării şi n-
are ce cauta aici. Banii se câştigă foarte greu şi încet. Sper ca mâine să strâng mai mult decât azi.”
“Sâmbătă, 17 decembrie:
A doua zi este mai bună. Încep să mă obişnuiesc cu severitatea şi mentalitatea oamenilor de aici.
Vencentio, noul meu prieten, un om bland, care a trecut prin multe greutăţi şi care m-a ajutat să înţeleg
mai bine comportamentul locuitorilor. Este un prieten adevărat.
“Joi, 22 decembrie:
Am ajuns în Franţa, dar din păcate mi-am găsit de lucru foarte greu, iar dacă o voi ţine tot aşa nu cred
că-mi voi îndeplini visul. Sper ca în Spania să îmi fie mai uşor, pentru că pot spune că am tras o
sperietură destul de bună în legatură cu serviciul.”
“Vineri, 23 decembrie:
În sfârşit mi-am gasit de lucru. Lucrez într-o cârciumă. Se caştigă destul de bine, dar nu înţeleg un
lucru: văd în fiecare zi oameni care şi-ar da viaţa pentru alcool, deoarece, zic ei, alcoolul e “leacul”
tuturor problemelor. Eu cred că omit un lucru: paşii pe care mergi în viaţă sunt foarte greu de făcut
uneori, dar există de fiecare dată câte o rafală de vânt care să te împingă de la spate”

24. “Sâmbata, 24 decembrie
Cred că voi mai sta în jur de patru zile, ca să câştig mai mulţi bani. În plus de asta, aseară, în cârciumă,
a intrat un bătrân, Aldric, avea vreo 70 de ani. Era un bun povestitor, cu o viaţă plină de poveşti
interesante, din care fiecare om poate să înveţe multe lucruri. În primii ani de viaţă a fost „chinuit de
soartă”, învăţând să trăiască cu indiferentă viaţa, apoi realizând că oamenii nu sunt atât de răi şi
indeferenţi pe cât par, dând o a doua şansă vieţii.
“Marţi, 28 decembrie:
Mă îndrept spre Spania, iar frica mea în legatură cu lucrul se măreşte. Sper, Doamne, să fie doar o idee
în capul meu.”
“Duminică, 1 ianuarie
Sunt foarte obosit şi numai de mâine îmi voi cauta de lucru. Sper să nu mă pierd cu firea dacă nu
găsesc. Sper să fiu ca un leu, mereu sigur de propriile mele puteri.”
“Miercuri, 4 ianuarie
Sunt de trei zile aici şi nu mi-am găsit de lucru. Încep să îi înţeleg pe cei ce spun că: “băutura e leacul
tuturor rănilor”. Chiar dacă bătrânul Aldric, mi-a spus foarte clar să nu găsesc în asta o alinare şi ca să-l
citez: ”e mâna Satanei”, tot nu mă pot abţine să o degust şi să-i împărtăşesc visele mele, parcă ruinate.”
“Joi, 5 ianuarie
Un om a venit la mine în timp ce stăteam în cârciumă şi mi-a făcut o propunere interesantă. A spus că
dacă vreau o viaţă mai bună, fără a mă stradui prea mult, să mă întâlnesc cu el mâine în faţă la catedrala
“Sagrada Familia” la ora 14:00. Apoi a dispărut ca o umbră. Probabil mă voi duce, dar oricum la ora
asta numai judec logic.”
“Vineri, 6 ianuarie:
Sunt aproape de “Sagrada Familia” şi nu ştiu dacş fac ceea ce e corect. Am o presimţire proastă în
legătură cu asta.”
Avea dreptate. Nu a făcut ceea ce era corect. Acel om era numit “Călăul” şi era un tâlhar foarte
renumit. I-a spus că el împreună cu prietenii lui pleacă către Franţa şi dacă vrea să vină, să vină. Chiar
dacă ştia că ceea ce va face este greşit şi va regreta, a acceptat. În timpul jafurilor pe care le comiteau,
el se simţea din ce în ce mai prost pentru faptele sale.”
“Marti, 30 ianuarie
O să mă las de tâlhărie. Am strâns deja destui bani şi chiar dacă nu sunt mândru de faptele mele, în
viaţă trebuie să te descurci prin orice mijloc posibil.”
Înspre seară, a prins curaj şi i-a spus:
- Călăule, îţi mulţumesc pentru tot, dar a venit timpul să mă întorc acasă.

25. - Vino cu noi mâine şi după aceea poţi pleca!
- De ce?
- Pentru ca vom jefui casa unui fost senior şi vei avea mai mulţi bani.
Zis şi făcut. A doua zi el împreună cu Călăul au plecat către casa fostului senior care statea
într-un sat aproape de Nice.
Au intrat în casă, unde l-au vazut pe bătrânul senior stând în faţa sobei pe un fotoliu din piele:
-Vă aşteptam, zise el.
Tommy a rămas fără cuvinte, dar Călăul nu s-a intimidat şi a scos pistolul zicând:
- Ori ne dai toţi banii, ori te omorâm!
Bătrânul se conformă poruncilor.
- Tommy, tu pazeşte-l până mă duc eu să caut banii şi aurul!
Dupa ce plecă Călăul, bătrânul i-a spus cu o voce blândă:
- Şi eu am făcut acelaşi lucru ca tine pentru a mă îmbogăţi şi a ajunge senior. A fost frumos la
început, eram mândru de mine, dar pe parcurs, m-am simţit vinovat pentru toate vietile ruinate din
cauza mea şi crede-mă, nu vrei să trăieşti cu acest sentiment! Eşti un băiat bun doar că ai luat-o pe un
drum greşit. Dacă vrei bani, eu iţi propun ceva: ai grijă de mine până va vrea D-zeu să-mi ia zilele şi îţi
voi lăsa toate bunurile mele.
- Dar cum rămâne cu Călăul?
- Asta nu mai depinde de mine!
Tommy a trebuit pentru a treia oara să-şi ia inima în dinţi şi să-l înfrunte pe Călău.
În momentul când Călăul a intrat în camera unde îl ţinea ca şi prizonier pe bătrân, Tommy i-a
pus cuţitul la gât şi i-a spus să fugă cât îl ţin picioarele. Călăul a surâs :
-Tu? Mă vei omorî pe mine? Ştim amândoi că tu nu poţi omorî nici o muscă, aşa că lasă cuţitul
jos până nu te răneşti!
- De unde ştii tu asta? îl întrebă Tommy.
- Pentru că tu eşti un pămpălău şi n-ai tupeul, dar eu da!
Călăul scoase pistolul din buzunar ca să îl împuşte pe bătrân, dar mare îi fu mirarea când
Tommy l-a injunghiat. Cu ultimul suflu i-a spus:
- Se pare ca te-am subestimat!
Bătrânul senior îi mulţumeşte lui Tommy că l-a salvat şi împreună îl îngroapă pe Calau în inima
pădurii.

26. În timpul în care Tommy avea grijă de bătrân, în acel mic oraş, cunoscu o fată blondă, pe nume
Laila, de care se îndrăgostea pe zi ce trecea din ce în ce mai mult. Tommy făcea cunoştinţă pentru
prima dată cu sentimentul iubirii şi simţea că acesta îi umple viaţa.
Într-o zi, în timp ce amândoi se plimbau, Tommy a cerut-o de sotie. Laila i-a spus că îşi doreşte
din tot sufletul să fie soţia lui, dar să renunţe la goana după bani în favoarea iubirii lor vesnice, pentru
că doar aşa vor putea fi fericiţi. Tommy nu i-a dat un răspuns imediat, spunând că are nevoie de timp
pentru a se gândi. Făcuse atâtea sacrificii pentru bani şi acum sa renunţe în favoarea iubirii? Să facă şi
el aceeaşi “greşeala” ca şi mama sa? Ei bine, da! Tommy decide să dea o sansa iubirii şi împreună cu
viitoarea lui soţie se întorc acasă, îndeplinind promisiunea facută mamei sale şi înţelegând
„sacrificarea” ei pentru iubire.
Povestea lui Tommy ne confirmă, odată în plus, că:
În viaţă, te vei izbi de tot felul de obstacole, dar nu trebuie să ne piară zâmbetul de pe buze,
pentru că după orice ploaia apare soarele. Sufletul curat, neîntinat, este cea mai de preţ comoară a
unui om.
Zubali Georgiana, Moş Bianca, clasa a VIII-a
Colegiul Naţional « I.C.Brătianu » Haţeg
Profesor îndrumător: Alimpesc Mihaela

27. “NUMELE,VĂ ROG!”
“SENTIMENT!”
O nouă zi. Iarăşi mă trezesc dintr-un coşmar. Toată casa e goală... doar eu, pereţii şi câteva
piese de mobilier. Plec la şcoală. Acelaşi sentiment posibil de dispreţ îl văd din partea tuturor, inclusiv
cei consideraţi “prieteni” . Prieten nu era acea persoană pe care te poţi baza mereu? Oricum, aici în
şcoala asta nu prea există aşa numiţii “prieteni adevaraţi”, căci majoritatea te “injunghie” pe la spate.
Cred că sunt o specie pe cale de dispariţie. Dar nu sunt tristă nici un pic că nu sunt remarcată, sunt tristă
că n-am făcut nimic remarcabil. Mult mi-aş dori să găsesc ceva, să fac ceva şi lumea să zică: “Da, ea e!
Ea a schimbat tot!” ,dar nu. Pe scurt: “Azi nu!”. Poate mâine, poate peste o lună, poate peste un an sau
niciodată. Nu-mi pasă.. sau poate îmi pasă? Nu contează asta acum. Contează că azi, după ce o să
termin orele, o să am aşa un “Family Time” . Departe de oraş. Cât de bine! Fix de asta aveam nevoie.
Mai am o oră la şcoală şi începe distracţia! Mii şi mii de întrebări şi posibilităţi despre locul unde vom
merge, ce vom face, cât timp vom sta şi altele se învârtesc prin capul meu, neputându-mă concentra. Se
aude clopoţelul. Feeeericire! Am plecat. Merg grăbită spre casă, ajungând să-mi văd părinţii deja în
maşină, cu foarte multe bagaje….primul gând fiind că mergem la mare în timpul iernii, ceea ce e visul
meu de când eram mică.
Dar nu.. Munte, munte şi iar munte! Ce văd ei aşa de interesant la un munte? Te urci sus, cobori jos şi
cu puţin ghinion îţi rupi şi un picior. Nu mai contează, de ce să mă enervez din astfel de motive? Îi las
în pace..
- Bine aţi venit la pensiunea noastră ! Sperăm să aveţi un timp plăcut ! Pârtia este la 2 km de
pensiune! Octavian vă va conduce la camerele dumneavoastră !
Camerele sunt ok. Albastre şi verzi cu un mobilier din anii 1900 părerea mea. Mă întind pe pat,
imaginându-mi cum ar fi fost la mare... acolo aş fi suportat frigul, dar aici ?!
- Haide, dragă să mergem pe partie! Va fi distractiv! spuse mama îngrijorată deoarece nu
fusesem la masa de prânz.
- Bine... vin!
Da, încercam să fiu pozitivă. Mergeam pe partie tata fiind primul care s-a dat cu schiurile. Perfect! A
urmat sora mea, apoi mama, iar în cele din urmă eu... Frica mă cuprinse cu totul. Şi după un minut de
stat şi de făcut o “strategie”, dar fără să am vreun habar ceea ce urma să se întâmple, cineva m-a

28. împins. Partieeeeeeeeee! Până la jumătatea drumului a fost foarte bine, mă consideram un maiestru de
ski, văzându-mi părinţii şi sora urcând să se mai dea odată, dar începusem să nu mai pot să-mi
controlez skiurile, mergând în partea stânga. Am căzut, evident, lovindu-mă la picior... Ajunsesem
destul de departe de pârtie deoarece viteza pe care o aveam era destul de mare. Am încercat să merg cât
am putut, dar dintr-o dată am căzut într-un fel de peşteră. Ce bine era dacă acum eram la mare!
Preferam să îngheţ în mare şi să mă găsească cineva peste 1000 de ani decât să păţesc asta. Peştera era
destul de mare. Înfricoşător. Stai, cred că ceva se mişcă. Sigur se mişcă. Frica mă cuprinse mai rău
decât atunci când eram pe skiuri.
- Cine eşti ?! Cum te cheamă?! Ce vrei ?!
- Hmm.. nume zici.. păi eu sunt Uitare Sentiment ! Tu ?
- Nu contează ! Ce vrei de la mine ?
- Nimic ! Aici locuiesc eu ! Eu ar trebui să te întreb ce faci aici !
- Bine, sunt o fată ...
Cioc-Cioc-Cioc. Cineva bate la uşă. Era soţia Uitării, Dragostea Sentiment. Dragostea este
sentimentul cel mai măreţ, care face minuni, care făureşte oameni noi, creează cele mai mari valori

29. morale. Dragostea este un sentiment unic. Nu este ceva din lumea asta.. nu o simţi fizic.. o simte
sufletul tău faţă de o persoană !
- Haide,”Fata” mănâncă! spuse Dragostea.
- Bine, nu mă numesc fată... Mă numesc Adelina şi sunt din probabil altă lume...
- Să şti că eşti din altă lume, nu pot vedea pe tine ce sentiment eşti!
- Stai, să vezi ce sentiment sunt ? Cum adică ? Ce tot spui acolo ?
- Dragă Adelina, ai ajuns în Sentimentania! Un tărâm în care doar uitându-te din cap până în
picioare la cineva îi vezi sentimentul său caracteristic. De exemplu eu, Dragostea, port acest nume din
cauza sentimentului meu de bază. Nici eu, nici tu, nici Uitare nu ne poate schimba niciodată
sentimentele. Aşa vom fi etern. Haide să-ţi arăt şi pe alţii din lumea noastră!
Ieşind afară din casa lor, am observat cât de frumos era acel tărâm de basm, plin de flori de
toate culorile, prin de culori, dar nu în ultimul rând.. plin de sentimente !
- Să începem să îţi prezint de la distanţă câţiva localnici. De exemplu, el e Ură! Ura este
întotdeauna o ciocnire între mintea noastră şi corpul altcuiva. Ura este viciul sufletelor înguste; ei o
hrănesc cu toate meschinăriile lor şi o folosesc că pretext pentru tiranii josnice. Ura este opusul iubirii,
de aceea, crede-ma nici nu ne prea vorbim. Iar celelalt? Durerea! Agonia unei clipe. Durerea este
rezultatul unei gândiri greşite. Este o eroare în modul de a gândi... Ea? Admiraţia! Adică sentimentul de
a iubi cu mintea. Admiraţia este suprema bucurie a înţelegerii.
- Waw! Ce lume interesantă aveţi! Dar totuşi, tu şi Uitare.. cum aţi ajuns împreună? Sunteţi
cam opuşi!
- Odată, cu mult timp în urmă, toate sentimentele şi calităţile umane se aflau într-un loc secret,
iar noi am început să jucăm “de-a v-aţi ascundea”. Uitare număra, eu m-am ascuns după un tufiş cu
trandafiri şi aşa a început jocul. Cel care câştiga urma să fie “Regele sentimentelor”. A găsit pe toată
lumea în afară de mine. Uitare căutase peste tot, şi deveni deja nervos, când.... a privit către trandafiri.
A intrat în grădină cu flori, şi de nervi şi neputinţă, a început să lovească cu mâinile trandafirii. Din
greşeală... m-a lovit la un ochi. Nici acum nu văd nimic cu acel ochi. El a început să plângă, să ţipe, să
facă lucruri incontrolabile, iar eu l-am cuprins cu dragoste. Mi-a promis că va fi cu mine mereu pentru
că atunci când eu dispar, el să ajute acea persoană să treacă peste sentimentele provocate de mine. Dar
tu vi de pe Pământ? Şti cum să-ţi dai seama ce sentiment are o anume persoană în acel moment?
- Sincer.. nu!
- Uita-te fix în ochii acelei persoane. Şti proverbul pământesc : “ Ochii sunt oglinda sufletului
”? Ei, bine e adevărat!
- Mulţumesc că mi-ai spus. Nu ştiam!

30. Am pornit înapoi spre casa lor. În drum spre ea, mi-a mai prezentat Bucuria, semnul unei vieţi
reuşite. Am aflat că Bucuria şi Durerea măsoară orele în mod diferit; prima le face secunde, cealaltă
secole.
- Hei, acum poţi să mă duci înapoi pe Pământ? Părinţii mei probabil sunt îngrijoraţi...
- Nu, Îngrijorare e acolo, lângă pod!
- Nu, eu mă referam la părinţii mei că au acel sentiment.
- Aa… haide! Dar să nu uiţi ceea ce ţi-am spus astăzi!
M-a condus până în afară peşterii, ultimele sale cuvinte fiind “ Să ne vizitezi data viitoare!”.
Ceea ce mi-a spus mi-a schimbat modul de a gândi, ştiind că dacă faci ceva remarcabil dezvălui un
adevărat secret! Nu voi spune nimănui despre acest ţinut de basm. Ieşind din peştera întunecată am
strigat “Iată-mi părinţii!” foarte bucuroasă.
- Dragă mea,eşti bine? Unde ai fost? Cu cine vorbeai? Ne-am speriat foarte tare!!
- Păi am fost într-o călătorie în lumea sentimentelor! uitându-mă să văd dacă Dragoste e în
spatele meu.
- Poftim?!
- O să înţelegeţi cândva!
Poveste şi desen: Bociat Adelina, Şerban Bianca, clasa a VIII-a
Colegiul Naţional « I.C.Brătianu » Haţeg
Profesor Coordonator : prof. psiholog Alimpesc Mihaela

31. FRICA – UN SENTIMENT DOBÂNDIT
Am plecat într-o călătorie acum ceva vreme, când am apărut pe Pământ, cu un scop, pe care
trebuia să-l aflu. Am luat trenul vieţii, din care nu am coborât decât atunci când am văzut o lacrimă
care ardea fără ştire. Am privit văzduhul când era trist şi, cu mâna-mi fragedă, am alungat norii
indecişi.
Am descoperit că mă aflu aici pentru a schimba sentimente, pentru a le-mbunătăţi. Călătoresc
cu trenul vieţii, dar niciodată drumul meu nu e sigur. Am ajuns de la foc, la zâmbet, de la teamă la
curaj, de la melancolie la iubire.
Am cunoscut frica şi…mi-a rămas în suflet. Mi s-a instalat din cauza unei persoane pe care am
întâlnit-o lângă un lac. De fapt, era copil, ca mine. Mi-l amintesc cu surâsul şi privirea pure, care îmi
cereau afecţiune. Ştiam că trebuie să intru în discuţie cu el, dar mi-a luat-o înainte:
- Bună! La ce te uiţi? a zis el nervos.
- Te-am văzut supărată şi îngândurată. Ce ţi s-a întâmplat?
- Ei bine…Tu ţi-ai găsit drumul vieţii?

32. - Nu! De ce? l-am întrebat prefăcându-mă că nu ştiu despre ce vorbeşte.
- Nici eu…ştiu doar că nu-mi găsesc locul nicăieri. Umblu mereu printre văi şi munţi, căutând
ce-mi aparţine.
- Ei bine!...trebuie să-ţi găseşti locul. Este scopul tău!
- Dar nu-l găsesc! a spus el şi mai întărâtat.
- Ba da! Ai găsit acest loc mirific, ai pătruns în lumea lui. Trebuie să vezi ce-i frumos în
fiecare fiinţă şi…nefiinţă. Te-ai oglindit în acest lac vreodată?
- Nu…
- Priveşte-te! Ce vezi? Vezi lumea ta! Tu şi ea între cer şi apă. Înseamnă că trebuie să pluteşti
în viaţă, să nu te-neci.
- De ce să mă înec?
- Pentru că, dintr-un motiv sau altul, nu toţi ştiu să se lupte cu valurile apei şi, din păcate,
implicit nici cu cele ale vieţii…
După un timp, mi-a spus tresărind:
- Haide cu mine!
- Unde? spun eu confuză.
Zâmbind, mi-a întins o mână:
- În lumea mea! Nu vreau să-mi continui singur drumul, când ştiu că am atâtea de învăţat de
la tine.
- Dar…
O frică a pătruns în mine. Era bine să-mi schimb dintr-o dată povestea? Atunci l-am văzut vesel
pentru prima oară! Totuşi, această bucurie avea să se termine repede dacă nu mergeam cu el. M-am
gândit un timp, apoi i-am zis:
- Accept! L-am prins de mână, iar împreună ne-am continuat drumul vieţii, fără teamă. Am
împărţit zâmbete tuturor, am şters obraji fierbinţi de lacrimi, am îmbrăţişat
suflete, dar, totodată,am ajuns să cunoaştem fericirea, să ne lăsăm îmbătaţi de ea.
După cum spuneam… am cunoscut frica şi mi-a rămas în gând. Niciodată nu o să ştiu, cu
adevărat, dacă am ales drumul corect, nici nu o să ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi fost singură şi
acum…
Poveste: Macovei Oana Alexandra, clasa a VIII-a
Desen: Gagea Lavinia, clasa a VIII-a
Liceul Teoretic Lupeni, Structura Şcoala Generală Numărul 2 Lupeni
Profesori îndrumători: Mester Diana, Pîrvu Angelica, Mircea Adrian

33. SUFLETUL - UN IMENS LABORATOR DE SENTIMENTE
Era odată un congres al oamenilor de ştiinţă care îşi prezentau invenţiile. În cele din urmă, s-a
descoperit cea mai interesantă şi mai atractivă invenţie, dar pe care nu o puteau experimenta decât doi
dintre savanţi.
Astfel, cei doi inventatori s-au urcat în maşină, apăsând butonul magic, care îi va teleporta într-
o altă lume. Călătorind în timp şi în spaţiu, cei doi pasageri au ajuns într-un loc aparte, un laborator
imens, cu tot felul de roboţei. În acest loc, erau prelucrate numeroase materiale şi aliaje, pentru a forma
alte minunăţii. Acestea erau un fel de fiinţe umane, care acţionau în funcţie de circumstanţe. Până au
asistat cei doi călători, au fost create două astfel de fiinţe vii.
Cele două personaje, puse în aceleaşi ipostaze, reacţionau diferit. Oamenii de ştiinţă prezenţi au
încercat să comunice cu ele, însă rezultatul a fost categoric diferit. Unul dintre ei s-a adresat creaturilor:
- Eu sunt un simplu om de ştiinţă, curios din fire, dar prietenos, pot spune. Îmi puteţi
răspunde la câteva întrebări?

34. - Nu! răspunse foarte supărat unul din personaje. De ce vii tu de pe planeta ta, tocmai să îmi
pui mie întrebări?
- Te rog, iartă-l, el mereu e aşa. Sigur că te vom asculta şi, mai mult decât atât, vom încerca
să şi răspundem, spuse cel de-al doilea personaj.
- Eu nu sunt deloc de acord! Sunt mult prea deprimat să răspund la nişte întrebări banale.
- Îmi cer scuze pentru comportamentul său.
- Nu e nicio problemă.
În acest timp, inventatorii notau tot ce se întâmpla. Deodată, unul dintre personaje s-a oferit să
povestească oamenilor de ştiinţă:
- Acesta este un laborator, în care în urmă cu o sută de ani a fost creat un personaj, care
îndrăgea pe toată lumea, care nu se supăra din nimic, care ajuta de câte ori era necesar şi
dădea sfaturi oricui avea nevoie. Acest personaj sunt eu. Numele meu este Iubire.
- Tu eşti acel sentiment care stă ascuns în sufletele oamenilor!
- Până acum, totul era perfect, acoperit cu dragoste şi prietenie. Dar, de câteva zile, aceşti
roboţei au greşit formula prelucrării, astfel s-a creat dragul meu tovarăş. E un prieten pentru
mine, însă se poartă destul de urât.
- Destul de urât? Incredibil de urât!
- El poartă numele de Ură.
Oamenii de ştiinţă au făcut câteva cercetări, dându-şi seama că această călătorie a lor este într-
un suflet, într-o inimă, unde se creează tot felul de sentimente.
- Ei bine, acest laborator se numeşte suflet, iar de aici izvorăsc toate sentimentele. Pentru ca
aceste divergenţe cu Ura să nu mai existe, noi oamenii trebuie să fim mai buni, să nu ne lăsăm inimile
conduse de minciuni. Astfel, nu se vor mai face greşeli în formula de prelucrare, iar sufletul va fi plin
de bucurie, fericire şi iubire.
Cei doi savanţi şi-au dat seama că una dintre cele mai mari invenţii, pe care o putem controla
noi şi de care depinde viaţa noastră, este sufletul, un imens laborator de sentimente.
Poveste: Cimpoieş Carla Cristina, clasa a VIII-a C
Desen: Matei Cristina, clasa a VIII-a C
Liceul Teoretic Lupeni, Structura Şcoala Generală Numărul 2 Lupeni
Profesori îndrumători Meşter Diana, Pîrvu Angelica, Mircea Adrian

35. IPOSTAZE ALE SUFLETULUI OMENESC
Omul este poate cea mai curioasă creatură, nu poate sta o clipă în acelaşi cadru, totul fiind ceva
absolut banal pentru el.
Se spune că trăia odată un om, Speranţă Visătorul, care era sătul de viaţa cotidiană pe care o
ducea, părându-i una absolut banală. Aşa că, într-o zi, se hotărî să plece pe alte meleaguri spre a
cunoaşte oameni noi, sperând să găsească viaţa pe care o visa.
A doua zi, după un drum destul de obositor, ajunge în Italia, mai precis în oraşul Veneţia, unde,
vrând să viziteze locurile, ca un turist ce se respecta, el ia o gondolă.
Abia urcat în gondolă, aude un cântec, necunoscut de el până în momentul acela. Nedumerit,
neînţelegând cine ar putea să cânte în acel moment, se uită în stânga şi în dreapta crezând că este vreun
copilaş, dar când priveşte în faţă, vede un bărbat îmbrăcat caraghios, cu o vâslă în mână.
Era chiar gondolierul Orlando cel nebun, ce manevra gondola, cântând, fiindcă avea în sfârşit
un client, toată lumea crezându-l uşor alienat.
După plimbare, călătorul nostru pleacă, parcă şi mai plictisit decât a venit.

36. Nu merge foarte mult şi ajunge în Spania, ajungând chiar în perioada când au loc coridele,
luptele dintre toreadori şi tauri.
Intrând în arenă, neştiind pe unde să iasă din acel vacarm de nedescris, se loveşte de Grabă, un
toreador, foarte grăbit, care se ridică, se scutură de praf şi, la fel de grăbit, îi spune:
- Mă scuzaţi, nu v-am văzut…
- Cred şi eu, dar de ce fugiţi?
- Este prima mea luptă cu un taur, mai ales într-o arenă. Spre nenorocul meu, taurul cu care
trebuie să mă lupt este cel mai mare şi cel mai rău dintre toţi.
- Văzându-mă, a rupt uşa încăperii în care era ţinut, iar de atunci tot fuge după mine.
- Cred că îl aud! O zi bună!
Călătorul nici nu apucă să-i răspundă, că toreadorul a şi luat-o la sănătoasa.
Văzând că şi aici viaţa are acelaşi curs zi de zi, călătorul pleacă mai departe.
Merge ce merge şi ajunge în Franţa, vrând să viziteze oraşul Paris, supranumit Oraşul
Luminilor.
Urcând în vârful Turnului Eiffel, el dă peste un băiat cu o beretă mov pe cap, parcă venind de
pe altă planetă.
- Bon soir, ce mai faceţi?
- Oh… Salut! Eu sunt Amour.
- Dar de ce vă uitaţi la stele şi nu la luminile care învăluie şi încălzesc oraşul?... un oraş
sublim!
- Luminile le voi vedea mereu, însă seara asta poate fi unică.
- De ce spuneţi asta?
- În seara asta apare o stea specială, de culoare roz, foarte rară. Este steaua iubitei mele, Jolie.
După lungi conversaţii, cei doi se despart cu greu, deoarece călătorul trebuia să plece a doua zi
de dimineaţă, însă o parte din suflet îi rămânea în Franţa.
Chiar dacă era foarte trist, deoarece plecase din Franţa, călătorul nostru ajunge, în sfârşit, şi în
România, ţara despre care auzise foarte multe lucruri bune.
Chiar de când s-a întâlnit cu primul om, primul român, Bunătate, a fost întâmpinat cu pâine şi
sare, aşa cum se cuvine pe meleagurile noastre. Văzând atâta diversitate în culturi şi obiceiuri, hotărăşte
să rămână o bună bucată de vreme aici, să viziteze mândriile ţării: Castelul Peleş, Mănăstirile din
Bucovina şi câte şi mai câte.
După toate vizitele făcute în ţara lui Dracula, călătorul pleacă cu mare greutate, hotărât să mai
vadă şi alte popoare, parcă vrăjit de frumuseţea lumii întregi.

37. În drumul său spre noutate, călătorul mai zăboveşte şi în Cehia, unde dă peste un păpuşar vestit,
deoarece avea o păpuşă vie.
Vrând să vadă acest lucru, se duce la atelierul păpuşarului Tristeţe, unde îl găseşte pe acesta
plângând pe prispă.
- Bună ziua!
- Pentru mine, cum vedeţi, nu este prea bună…
- De ce?
- Marioneta mea vie a dispărut.
- Cum aşa?
- Am trimis-o la şcoală, dar nu a mai venit acasă.
Surprins de această poveste, călătorul îşi aminteşte că a văzut marioneta în Piaţa Mare a
oraşului. Imediat, călătorul a plecat în Piaţă, unde a găsit marioneta stând la coadă, pentru a intra la
circ, a luat-o şi a dus-o înapoi acasă.
- Mulţumesc, domnule, nu cred că aş mai fi găsit-o fără dumneavoastră.
- Nu aveţi pentru ce, mi-am făcut doar datoria de om.
- Rămâneţi cu bine! Vă urez o viaţă fericită, iar tu, plimbăreţule, să stai cuminte şi să-l asculţi
pe tatăl tău, bine?
- Da. Vă promit!
- Aşa să fie! La revedere!
Şi după această poveste, destul de amuzantă, viaţa călătorului a devenit din una banală, una
plină de aventură. Însă, cum nu toate sunt întotdeauna bune, călătorul nostru, ajuns în Danemarca şi,
dornic de a merge cu vaporul, este capturat de vikingi.
Fascinat de modul de viaţă al vikingilor, călătorul devine prietenul căpitanului vasului care, în
schimbul ceasului cu ecran de cristal al călătorului, îl lasă pe pământ irlandez.
Ajuns pe uscat, întâlneşte un om micuţ de statură, Bucurie, îmbrăcat în haine verzi, cu o
pălăriuţă hazlie, tot verde, de sub care ieşeau nişte plete roşcate.
- Bună ziua!
- Nu te atinge de aurul meu! spuse micuţul.
- Nu înţeleg… ce aur?
- Nu te face că nu ştii! Ştiu că ai venit să-mi furi aurul!
- Iartă-mă, dar eu nu am de gând să-ţi fur nimic.
Spiriduşul, pocnind de două ori din degete şi dându-se peste cap o dată, face să apară o oală
mare, plină ochi cu bănuţi de aur.

38. - Văd că ai o mică avere aici…
- Şi nici nu ştii ce mai pot să fac…
Spiriduşul, dându-se peste cap şi pocnind din degete o dată, face să apară un curcubeu.
- Dar ce vrei să faci?
- Cred că vrei să mergi acasă… Nu-i aşa?
- Ai perfectă dreptate.
- Atunci, hai, urcă pe curcubeu şi să mergem!
Nu a trecut mult timp şi călătorul s-a trezit acasă, în fotoliul său comod, crezând că totul a fost
doar un vis…
Ridicându-se de pe fotoliu, îşi dă seama că din buzunarul de la haină au căzut câţiva bănuţi de
aur, care semănau cu aceia din oala spiriduşului.
Oare a fost vis sau realitate?... Mă bucur, oricum, că am reuşit să descopăr, în lunga mea
călătorie, atâtea feţe ale sufletului omenesc…
Poveste şi desen: Şelaru Diana, clasa a VIII-a C
Liceul Teoretic Lupeni, Structura: Şcoala Generală Numărul 2 Lupeni
Profesori îndrumători Meşter Diana, Pîrvu Angelica, Mircea Adrian

39. MAGIA OCHILOR
A fost odată un tânar care era foarte curios. Visul lui era să cutreiere lumea în lung şi- n lat
pentru a putea cunoaşte cât mai multe lucruri. S-a gândit foarte mult timp cum să călătorească şi pentru
că nu era bogat şi-a luat ca mijloc de transport GÂNDUL. A fost o călătorie ca- n poveşti care a durat
zile în şir şi care i-a schimbat viaţa tânarului nostru.
Când a plecat de acasă, tatăl i-a spus, părinteşte, să nu uite niciodată că sentimentele îşi au sediul
în suflet, iar ochii sunt oglinda sufletului. Oglinda era aproape şi şi- a privit atent ochii în ea. Aceste
cuvinte ale tatălui său, despre magia ochilor, păreau lipsite de sens.
Tânărul a pornit într-o călătorie de vis în lumea sentimentelor. Era o altfel de lume decât cea
pământească. Era o lume în care ochii aveau mâini. Primii ochi îintălniţi în cale au fost o pereche de
ochi mari, senini, blânzi, luminoşi şi zâmbitori. Căldura lor îl învăluiră într- o stare de bine şi de linişte
în suflet. Mâinile acestor ochi mângâiau creştetele copiilor şi împarţeau daruri oricărui trecea pe acolo.
Era BUNĂTATEA. Cu multă bucurie şi curaj a pornit mai departe.
Deodata asupra lui s-au oprit nişte ochi vicleni, înguşti cu un zâmbet ce aducea mai mult a rânjet
şi care parcă îl îngheţară. Mâinile acestor ochi se agitau în gesturi inutile. Mai târziu a aflat că era
IPOCRIZIA.
După o zi şi o noapte de mers, Gândul îi spuse şoptit că au nevoie de odihnă. Simţi şi el că
oboseala îl năpădea şi în curând se adânci într-un somn odihnitor, după care îşi continuă drumul în

40. lumea de vis a sentimentelor. La un moment dat se opri cu privirea asupra unor ochi mari, reci care îşi
ţineau mâinile la spate. Ochii aceştia se plimbau peste creştetul tuturor trecătorilor cu dispreţ şi cu un
zâmbet arogant, de superioritate. Era TRUFIA. Tânărului nu-i plăcu acest tărâm şi a plecat repede mai
departe.
În cale îi apărură alţi ochi din care curgeau şiroaie de lacrimi. Mâinile le ştergeau dar apăreau
altele şi altele. Tânărului îi veni repede o idee şi rugă Gândul să aducă, pentru o vreme, BUNĂTATEA
acolo în speranţa că aceasta va putea face ceva. Dar Gândul îi raspunse tânărului nostru cu blândeţe că
numai Timpul vindecă, dar acesta nu poate fi grăbit. El curge la fel de la începuturile lumii. Şi-a luat
rămas bun şi a plecat mai departe cu durere în suflet pentru că s-a simţit neputincios.
La o răscruce îl întâmpină o pereche de ochi vioi, stralucitori şi veseli. Era FERICIREA. Undele
din aceşti ochi îi săltau sufletul şi o parte din acea fericire trecea prin el. Nu-i venea să mai plece din
acest tărâm, dar CURIOZITATEA nu- i dădu pace şi în cele din urmă îşi continuă drumul.
Merse mult de aceasta dată, până întâlni pe malul unei ape nişte ochi obosiţi, melancolici,
înţelepţi.. Mâinile acestor ochi aveau mişcări lente, grele.
Voi cine sunteţi ?
Noi suntem bătranii zilelor! Am văzut multe căci şi noi am fost odată tineri şi curioşi ca tine!
Acum cugetăm la cele bune şi la cele rele, la ce am întalnit, la ce am făcut. Cel mai mult ne
place să ne gandim la tinereţea noastră.Era MELANCOLIA.
Gândul îl trase de mână pe tânăr
Este timpul să plecăm. Când ajungi ca aceşti ochi trebuie ca ei să reflecte şi înţelepciune. Iar tu,
tinere, mai ai multe de văzut, multe de trăit şi multe lucruri pe care va trebui să le înveţi.
Drumul care te aşteaptă e încă lung şi plin de suprize. Călătoria ta abea a început.
Şi am încălecat pe şa şi v- am spus povestea aşa.
Poveste şi desen: Ancuţa Sabina Blaga, Adriana Dreghici, clasa a VIII-a
Liceul Teoretic Lupeni
Profesor îndrumător: Socolescu Raluca

41. CIUDATA FORŢĂ A SENTIMENTELOR
O nouă fiinţă mică a apărut pe pământ. O fiinţă care, ca oricare alta sau ca niciuna dintre
celelalte, va avea puterea de a schimba ceva, fie în bine, fie în rău. Are un viitor înainte, are o viaţă
întreagă de trăit…va fi un cadou întreg de sentimente pentru semenii lui, este…un bebeluş.
Îl cheamă Andrei, s-a născut pe 12 decembrie 2010 şi este primul copil al familiei Nedelcu…Îl
aşteptau de atât de mult timp! În timpul vieţii lui va avea atât de multe de cunoscut, de învăţat, de trăit.
În pătuţul lui mic de catifea, bebeluşul dormea. Era deja seară, iar peste tot în casă era o linişte
profundă, de parcă numai el cu părinţii lui existau pe lume. Cu fericirea se amesteca o linişte
apăsătoare, deşi părinţii ştiau că în câteva ore va începe iar un scandal – plânsete, urlete …dar ei erau
fericiţi…aveau un copil.
În acel semiîntuneric din camera copilului se putea distinge o siluetă, o umbră care plutea pe
pereţi…Era un om? Era o fantomă?...Silueta se apropia de patul copilului, se uita la bebeluş ca şi când
s-ar fi pregătit să-l atace, dar nu era aşa. Deodată, o voce caldă ,de bărbat, se auzi…dar vocea era prea
dulce ca să poată fi de om.. Putea fi o zeitate.

42. ‒ Andrei, se auzi vocea bărbatului. În zilele de azi sunt multe de înfruntat în viaţă şi trebuie să trecem
peste toate… nu putem avea totul, dar nu putem rămâne nici fără nimic… întotdeauna este ceva de
câştigat. Silueta întinse o mână în sus fluturând-o prin aer. Vino cu mine, îţi voi arăta ceva…nu te
speria, nu ţi se va întâmpla nimic…
În acel timp mama intră în cameră şi aprinse lumina. Bebeluşul nu mai apucă să ,,plece” intr-o
altă lume şi, deşi era treaz, nu era conştient de ceea ce tocmai se întâmplase…
Trecură câţiva ani, iar Andrei ajunse deja la şcoală…Începură să-i apară vise cu ceea ce se
întâmplase în seara aceea, dar nu i se părea ciudat… La exact 7 ani de când se născuse…în noaptea
aceea, silueta apăru din nou, dar de data aceasta Andrei era conştient şi nu dormea. La fel ca în urmă cu
7 ani, silueta rosti aceleaşi vorbe, făcu aceleaşi gesturi…
- De ce? De ce vrei să mă iei? Cine eşti? Am făcut ceva rău?
Băiatul nu era speriat, ci mai degrabă fascinat de acea apariţie paranormală pe care o visase ani
întregi… Andrei se ridică încet în picioare ca şi cum ar fi fost pregătit să plece undeva…voia să plece
cu acel om.
- Am venit acum 7 ani să-ţi arăt multe lucruri care te vor ajuta in viaţă, dar n-am apucat…aşa
că, omul făcu o pauză oftând, am venit din nou. O să-ţi arăt ce înseamnă lumea!
- Dar cine eşti?
- Nu contează cine sunt…contează cine vei fi tu! Bărbatul misterios vorbi cu o voce ciudată, ca
şi cum ar fi fost mândru de cele spuse.
- Păi…mhm….voi veni, dar pentru totdeauna? , întrebă Andrei cu o voce timidă, gândindu-se
la părinţii săi, la prietenii săi ca şi cum şi-ar fi luat adio de la ei…
- Nu…e doar o simplă plimbare. Haide!
Băiatul îi dădu mâna siluetei şi se simţi ca şi cum ar fi plutit prin aer în timp ce totul se învârtea
în jurul lui. Se simţea doar relaxare şi fericire în aer, ca şi cum nimic rău în lume n-ar mai fi existat, ca
şi cum această fericire ar fi fost eternă.
Deodată, senzaţia de relaxare dispăru. Andrei se uită în jur. Era singur şi începuse să fie frig,
era foarte întuneric şi de-abia se distingea o lumină în depărtare…
- Domnule, … domnule! Nenea care m-a adus aici! Unde sunteţi?
Vocea copilului se auzi ca un ecou prin împrejurimi… Încet, încet începu să se lumineze în jur.
Băiatul se afla într-un fel de pădure ciudată, vedea în jur copaci uşor deformaţi, fără frunze; erau maro-
cenuşii, iar pe jos erau frunze moarte… aerul era închis. Deşi era o pădure, nu era prea deasă…
Începu să se plimbe. În jur, tot ce vedea era repetitiv, nu ieşea nimic în evidenţă. Mergea şi
mergea, dar parcă rămânea în acelaşi loc de unde a venit la început. După câteva ore, minute (nu ştia

43. cât timp a trecut), băiatul văzu un fel de umbră lângă un copac. Copacul era mai mare ca ceilalţi şi
părea să fie într-o stare mai proastă ca ceilalţi copaci. La baza lui era…chiar era o siluetă, tot neagră ca
acel om din camera lui, dar părea să fie ceva diferit la ea…
Băiatul se apropie şi o atinse. Acea vietate, sau ce o fi fost, scoase un mic suspin…
- S-a terminat, se auzi o voce aproape ca de copil. Nu mai e nimic de făcut…am avut de toate şi
pe toate le-am pierdut, am avut un lucru, am avut tot ce-mi doream şi…nu…nu! Silueta începu să
plângă, iar lacrimile sale erau ,,contagioase”. Andrei simţi un sentiment negru în suflet ca o ultimă
frunză ce cade dintr-un copac toamna…
- De ce plângi? întrebă copilul…de ce? Nu sunt aici ca să-ţi fac rău..
Dar acea fiinţă tot plângea…şi plângea..
- Cum te cheamă? întrebă din nou Andrei..
- Mă…mă cheamă…nu ştiu! Am pierdut totul, toate le-am avut… şi iar începu să plângă şi să
mormăie…
Din cer se auzi o voce puternică…parcă era Dumnezeu, o divinitate cu o putere imensă:
- Tocmai ai descoperit primul lucru care pe mulţi îi face să se dea bătuţi. Presupun că vrei să
cunoşti şi altceva, nu?
- Dar cine…?
Se simţi din nou plutind, iar relaxat, dar de data aceasta tranziţia între două lumi sau ce or fi fost
ele fu mai scurtă. Andrei se găsea acum într-o deschidere mare, ca o câmpie…dar nu erau plante, nu
era iarbă…peste tot era foc, iar cerul era închis ca şi cum o ploaie ar sta să vină… Deodată se simţi tras
într-un şanţ unde era un grup de 4-5 oameni foarte murdari şi demoralizaţi. Mai văzuse lucruri de genul
ăsta în filme…era un RĂZBOI..,,Oare o să mor şi eu?” se întrebă Andrei…
- Kennedy, treci la colţul din dreapta, Joshua treci în stânga. Eu, Ashby şi Jonathan vom păzi
fiecare ultima linie care ne-a rămas…Mişcaţi-vă!
În aer începură să se audă bubuituri, peste tot era un zgomot infernal…dar vocea acelui căpitan
era mai presus de toate…
- Căpitane, nu cred că vom mai rezista…au venit cu artileria grea…suntem ultima…linie! Nu
vreau să mor!
- Soldat! Orice ai face… orice s-ar întâmpla aici…nu se va uita în veacuri. Frica este cea mai
puternică armă a duşmanului, iar daca noi ne lăsăm bătuţi…AICI, atunci cei care au murit cu miile
pentru ţară, pentru prietenii noştri de acasă…au murit degeaba! Tot ce au făcut ei este pentru ca noi să
fugim? Nu… pentru că noi nu luptăm pentru bani, noi luptăm pentru onoare şi pentru tot ceea ce iubim

44. pe lumea asta…Poate că într-o zi, când toate războaiele se vor termina, nepotul tău va veni la
mormântul nostru şi va pune o floare…NOI NU VOM….FI….UITATI!
Discursul le ridică moralul soldaţilor şi Andrei simţi o flacără, o putere în sufletul lui, simţi că
poate să facă orice, să ridice şi munţii…simţi că poate să facă ceva important…
Tancurile ajunseră la vreo câţiva metri de şanţul în care stăteau soldaţii şi începură să tragă…Andrei se
simţi din nou tras şi rămase inconştient pentru un timp…
Se trezi într-un câmp deschis cu flori. Totul în jur era aşa de frumos încât oricine ar fi fost acolo
s-ar fi simţit în paradis. Erau lalele, trandafiri…toate tipurile de flori şi plante, care mai de care mai
frumoase…
Andrei fugea printre flori, bucurându-se că, în sfârşit ajunsese undeva unde nu mai erau locuri
negre, pline de noroi şi de alte lucruri care pentru copilăria lui nu erau atrăgătoare. Era un copil, iar toţi
copiii visează la o lume fără griji…pentru că ei o trăiesc…
Lângă un stejar magnific, la vreo câţiva metri depărtare, era o femeie. Stătea singură, parcă
aşteptând pe cineva care nu venea…Femeia citea o carte, iar din când în când se uita în jur. Părea
supărată…Din spatele copacului, un bărbat destul de mic de înălţime, cu părul negru, îmbrăcat în haine
simple, de epocă, păşea tiptil ca să nu fie auzit…Femeia întoarse capul, dar apariţia bărbatului nu o
bucură, ci mai degrabă o înfurie:
- Cum ai îndrăznit să vii!? După ce mi-ai făcut! De ce ai venit din nou, când ţi-am spus că nu te
mai vreau în viaţa mea. Femeia aproape că începu să plângă, dar era şi furioasă…
- Draga mea, ştiu: am greşit, nu ştiu ce a fost în capul meu. Nu eram eu, adică da, eram eu, dar
mă simţeam diferit şi ciudat. Of, tot ce spun acum e o prostie! Unde voi mai găsi eu pe alta, unde voi
mai găsi pe cineva care-l citeşte pe Jules Verne, unde voi mai găsi pe cineva care are aceeaşi pasiune ca
mine, pe care mulţi o consideră o prostie. Unde voi mai găsi pe cineva atât de frumos, de gingaş şi de
darnic…nu ştiu să descriu, nu pot să-ţi dau soarele sau luna…, dar îţi pot da asta…
Bărbatul scoase o cutiuţă, iar femeia începu să plângă…
- Nu, nu vrei?
- Da, vreau… nu mai întreba!
- Îmi pare rău, draga mea…Cei doi se luară în braţe şi radiau un sentiment ce nu se putea
descrie, dar se putea compara cu o renaştere…cu ceva puternic ca focul, roşu ca trandafirul… Se părea
că Andrei simţea şi el tot ceea ce se întâmpla .
În spatele lui apăru acea siluetă din nou, dar de data aceasta era plină de viaţă şi zâmbea. Era un
moş cu barbă (nu era Moş Crăciun), avea o robă lungă, albă care îi ajungea până la genunchi, iar faţa
lui arăta blândeţe…

45. - Ce au fost toate astea?
- Andrei, tu ce crezi că au fost acestea?
- Nu ştiu, dar de fiecare dată simt ceva puternic în mine….ca o forţă ciudată.
- Da, Andrei. Tot ce ai văzut sunt sentimente, sentimente pe care le vei întâlni în viaţă, desigur
nu în forma altor persoane, ci in tine! Tristeţea ai întâlnit-o prima, apoi curajul, prietenia şi sacrificiul,
iar la sfârşit cel mai puternic sentiment care poate face războaiele să înceteze, care poate fac
orice…dragostea.
- Mai sunt şi alte sentimente?
- Da, mai sunt. Furia, gelozia…şi multe altele. Această lume este în tine, Andrei, şi poţi intra în
ea de câte ori ai nevoie de o alinare…poţi să te duci în ce lume vrei…poţi să cunoşti orice
sentiment…şi nu uita…dacă vei mai avea nevoie de mine…trebuie doar să dormi şi, desigur, să visezi!
Băiatul se trezi din nou în camera lui…ştiind că din acel moment începe o nouă viaţă.
Poveste şi desen: Nechiţelea Cristian Robert, clasa a VIII-a
Şcoala Generală Nr.1 Uricani
Profesor îndrumător: Todea Sabina

46. ÎN CĂUTAREA SENTIMENTELOR
A fost odată, cândva, un băiat pe nume Charlie. Acel băiat era încăpăţânat şi neascultător. Într-o
zi cu soare fierbinte, el s-a pregătit să plece, dar nici el nu ştia unde. Nu a spus nimănui unde pleacă,
nici măcar părinţilor lui.
Pregătit şi bine dispus, a plecat pe furiş. Mergea, tot mergea, se mai punea pe pajiştea verde
care forma împreună cu florile multicolore un covor plăcut mirositor. S-a ridicat continuându-şi
drumul cel lung. Mergea căutând ceva aventuros. Asta căuta el, nu altceva. De asta a şi plecat pe furiş,
deoarece părinţii lui nu l-ar fi lăsat să plece unde dorea el din toata inima.
Se însera şi el tot mergea. S-a gândit şi aşa a şi făcut: să se pună lângă un copac verde şi imens
ca să înnopteze acolo. În timp ce el dormea, în natură se auzeau glasurile câinilor înfometaţi. A doua
zi, băiatul se sculă. Soarele era palid, cerul senin şi toate îi inspirau planuri bune băiatului. Merse el ce
merse şi trecură astfel două zile. În următoarea zi, găsi o pădurice plină de păsărele care ciripeau. Dar

47. ce a mai găsit el oare? Doua tufişuri verzi. Le-a despărţit văzând ceva foarte frumos. Pentru început a
zărit o pajişte verde şi puţin mai încolo o apă limpede, înconjurată de nişte copaci înalţi. Păsările
ciripeau din copac în copac. Era şi o privighetoare ce încânta acel loc însă băiatul nu ştia ce era cu acel
loc.
A lăsat totul şi a intrat acolo. A văzut o zână cu aripile albe şi o baghetă subţire
în mână; avea o rochie lungă până în pământ; era albă. A mai văzut şi trei spiriduşi. Acel loc era
minunat şi plin de magie. Băiatul s-a apropiat de zâna cea minunată, punându-i anumite întrebări
despre acel loc. Zâna îi spunea ca ea şi cei trei spiriduşi ajunseseră acolo întâmplător şi că după trei zile
au observat că au şi puteri magice. Băiatul era bucuros că a ajuns în acel loc pentru că asta îşi şi dorea:
un loc magic şi plin, plin de aventuri. Charlie, după finalizarea discuţiei cu minunata zână, s-a apropiat
de cei trei spiriduşi care se numeau: Tici (cel mic), cel mijlociu Twici şi cel mare Twister. Charlie
vorbea cu toţi trei despre întâmplările lor.
Twister a fost alungat de părinţii lui din cauza că erau haini. Tici a trăit şi el destui ani în chin.
El era pus de părinţii lui să lucreze mereu. Părinţii lui plecau în unele seri în oraş şi mâncau multe
bunătăţi, iar el rămânea singur acasă şi îndeplinea ordinele date de părinţii lui. Sosise şi discuţia despre
Twici. El nu prea fusese chinuit până să ajungă-n acel loc. Lui Charlie îi părea foarte rău de cele
petrecute cu cei trei spiriduşi chinuiţi. Însă Charlie s-a împrietenit foarte bine cu Twister. Acolo, în acel
loc, nu se făcea niciodată noapte, dar lui Charlie şi celorlalţi le era somn. Ei s-au culcat, dar bineînţeles,
Charlie cu Twister dormeau împreună. Acolo, in acel loc, nu erau ore, luni, ani, noapte. Era totul
magic. Cei patru dormeau, dar nu se ştia câte ore dormeau.
Dintr-odată Twister s-a sculat plângând, fugind în braţele zânei care admira somnul lor angelic.
Zâna îngrijorată l-a întrebat ce are de plânge. Plângea cu foc. Twister îi spuse că plânge deoarece a
visat că părinţii lui l-au omorât. Zâna l-a liniştit, iar Twister a adormit în braţele ei de înger frumos.
Când Charlie s-a trezit, văzând că are puteri magice a şi fugit la zână să-i spună. Zâna îi spuse că dacă
stă acolo cu ei ceva timp are puteri. Dintr-odată locul s-a întunecat ceea ce era ceva de mirare, pentru
că în acel loc niciodată nu se întuneca. Dar ce putea să fie?
Au apărut două umbre negre pe pajişte care erau urâte .S-au sculat şi Tici şi Twici speriaţi, apoi
cu toţii au ridicat privirea-n sus văzând cele două marionete înfricoşătoare. Aveau nas lung, picioare
mari, unghii mari la degete. Toţi s-au speriat. Zâna şi cu cei doi se băteau din puteri şi au intervenit şi
spiriduşii revoltaţi. Cei doi erau soţ şi soţie. Au spus cu voce tare că ei îl vor pe Twister înapoi. Cei doi
erau de fapt părinţii lui Twister. Pentru un moment, Twister a spus să-i lase-n pace pe toţi, că el nu va
veni cu ei pentru că sunt nişte fiare rele. Părinţii lui i-au spus să vină pentru că dacă nu îl vor omorî.
Twister s-a întrebat săracul în mintea lui:”Nu au avut atâta timp nevoie de mine şi oare de ce au acum

48. nevoie de mine?"
Atunci, Charlie a zărit un ponei deoparte fugind spre el. Au stabilit să meargă amândoi după
ajutoare, pentru că lucrurile se agravaseră, zâna se lovise la picior. Băiatul s-a pus pe spinarea poneiului
fugind amândoi. Erau poduri pe care mergeau de-abia , de-abia ; erau subţiri şi jos era foc.
Au ajuns amândoi la o poartă imensă şi neagră. Charlie a bătut la poartă. S-a deschis de una
singură. Ce era oare în spatele ei? Era un moş cu barba albă şi cu mâinile zbârcite. Stătea pe un scaun
mare şi de jur împrejur erau numai cărţi. Charlie s-a dat jos de pe ponei spunându-i tot ce se întâmplă în
acel loc. Bătrânul spuse că este o anumită carte cu anumite puteri care îndeplineau un anumit lucru.
Atunci au început să caute cartea care se numea „Puteri magice". Găsind-o, băiatul era încântat.
Atunci moşul a început să caute ce dorea băiatul. Găsind, i-a arătat lui Charlie. Se spunea că zâna aceea
avea toate puterile posibile. Atunci băiatul a luat cartea şi a mulţumit moşului. Charlie s-a urcat pe
ponei, iar în urma lor porţile s-au închis. Ajunşi, poneiul s-a dus la locul lui, iar băiatul a fugit la zână
arătându-i şi povestindu-i toate cele zise de acel moş. Lăsându-i cartea zânei, a fugit la Twister.
Lacrimile lui se plimbau pe obrazul cel roşu. Cele două marionete stăteau deoparte şi râdeau ca nişte
tembeli. Zâna, după ce a terminat de studiat cartea, a făcut ceea ce era scris, iar cei doi au dispărut.
Lacrimile lui Twister au încetinit, piciorul zânei n-o mai durea şi a revenit totul la normal. Cu toţii s-au
îmbrăţişat deoarece toţi au făcut câte ceva, în special Charlie, şi au reuşit să alunge răul. Charlie a
hotărât să rămână acolo pentru tot restul vieţii lui.
Într-o zi, a apărut şi o fată frumoasă care, probabil, căuta acelaşi lucru ca şi Charlie. Când s-au
văzut, pe loc s-au îndrăgostit unul de celălalt şi au trăit în acel loc magic până la adânci bătrâneţi.
Poveste şi desen: Lungu Alexandra, clasa a a VII a
Şcoala Generală Nr.1 Uricani
Profesor îndrumător: Todea Sabina

49. MEDALIONUL PIERDUT
A fost odată ca niciodată o familie regală. Locuiau într-un castel uriaş, cu mii de camere. Aveau
toate motivele să fie fericiţi, însă le lipsea un copil. Îşi doreau foarte mult un copil care să alerge pe
holurile castelului, care să dea sens vieţii lor.
Regina, pe nume Anastasia, se ruga la Dumnezeu în fiecare seară să îi trimită un copil. După
mulţi ani, această dorinţă s-a împlinit şi regina Anastasia a rămas însărcinată. Tot regatul era fericit că
se va naşte un copil. Când regele a auzit că soţia lui a rămas însărcinată a dat ordin să i se aducă un
medalion de aur pe care să scrie cu diamante: Anaid.
A sosit şi clipa când micuţa prinţesă trebuia să vină pe lume. Toată lumea era nerăbdătoare să o
vadă, dar unii erau şi îngrijoraţi să nu i se întâmple ceva rău. Regele Arnold se plimba prin castel,
aşteptând cu nerăbdare să îşi strângă în braţe fetiţa. Moaşele au ieşit din cameră, dar nu cu zâmbetul pe
buze, cum se aştepta, ci cu mii de lacrimi pe obraji.

50. - Ce s-a întâmplat, a întrebat regele?
Una dintre moaşe a lăsat privirea în jos şi a zis:
- Regina Anastasia a murit…
Regele Arnold a îngenuncheat şi a început să plângă. Tristeţea s-a abătut peste regat. Regina
Anastasia a fost îngropată, iar regele Arnold a rămas să aibă grijă de micuţa Anaid.
Anii au trecut şi prinţesa Anaid a crescut. Era foarte frumoasă. Avea părul blond ca razele
soarelui, ochii albaştri ca cerul şi un zâmbet fermecător. În toţi aceşti ani, tatăl ei, regele Arnold, i-a
vorbit despre mama ei, regina Anastasia. I-a arătat poze şi i-a zis cum îşi petrecea timpul rugându-se ca
ea să se nască.
Peste o săptămână, prinţesa Anaid împlinea 18 ani. Tot regatul pregătea o mare petrecere. În
ziua petrecerii a venit multă lume. Toţi doreau să o vadă pe prinţesă. Sosirea prinţesei a fascinat multă
lume.
Rochia ei albastră ca lacrima, buclele ei blonde, buzele roşii şi ochii mari, albaştri i-au făcut pe
prinţii aflaţi la petrecere să se îndrăgostească de ea. Mulţi au invitat-o la dans. Farmecul mişcărilor ei
ascundea parcă o taină. Dansa aşa de frumos!... Tatăl ei i-a dăruit medalionul cu numele ei pe care l-a
păstrat din ziua în care a auzit că va avea un copil.
Prinţesa Anaid nu putea fi fericită în totalitate, deoarece nu avea o mamă. I-a fost foarte greu în
cei 16 ani în care nu l-a avut decât pe tatăl ei.
A doua zi s-a trezit mai devreme şi s-a gândit să meargă să se plimbe prin grădină. Era o
dimineaţă însorită, păsărelele cântau vesele, iar mireasma florilor te ducea într-o lume de vis. Fără să îşi
dea seama, medalionul primit cadou de la tatăl ei s-a deschis şi a căzut în iarbă.
În urma ei un băiat a găsit medalionul. Prinţesa Anaid a fost chemată la micul dejun. Era tristă
şi gânditoare.
- Ce ai păţit, micuţa mea?
- Nimic, tată…
- Atunci, de ce eşti tristă?
- Îmi este foarte greu.
- De ce?
- Deoarece îmi lipseşte mama.
Regele Arnold a luat-o în braţe şi a pupat-o pe frunte. Singura amintire era o poză pe care scria:
„Pentru fiica mea cea mult dorită”. Această poză fusese făcută cu o săptămână înainte ca regina
Anastasia să moară. Anaid îşi petrecea mult timp cu acea poză în mână.

51. S-a făcut seară, iar prinţesa s-a dus să se culce. Şi-a dat seama că îi lipseşte medalionul. S-a
speriat şi a plecat în grabă să îl caute. Era foarte întuneric, dar nu se gândea decât să găsească
medalionul pierdut. Dinspre fântână s-a auzit o voce.
Anaid a fugit să vadă ce se aude. Vocea se auzea din ce în ce mai tare..
- Bună, prinţesă!
- Cine eşti?
- Sunt cel care are medalionul tău.
Prinţesa s-a apropiat şi cu glas domol a zis:
- Tu… eşti cel acre a găsit medalionul meu?
- Da. Poftim, ia-l!
- Mulţumesc. Spune-mi cum să te răsplătesc.
Îţi voi spune la momentul potrivit.
Şi băiatul misterios a dispărut. Prinţesa Anaid a rămas pe gânduri. Erau atâtea întrebări la care
nu avea nici un răspuns: „ Cine era acel băiat?”, „Cum de i-a găsit medalionul?”, „Cum a ajuns în
regatul ei?”.
A duoa zi, prinţesa s-a trezit devreme şi a mers în grădină, cu gândul că va apărea băiatul
misterios. Însă băiatul nu a apărut. Aşa au trecut două săptămâni în care Anaid ieşea în fiecare zi
aşteptându-l pe acel băiat. Tatăl ei era îngrijorat, deoarece nimic nu mai era ca înainte.
S-a gândit că dacă o va mărita, prinţesei Anaid îi va reveni zâmbetul pe buze. S-a decis să
organizeze un bal mascat, să îi facă o surpriză fiicei lui. Ziua de 12 august a devenit cea mai importantă
zi pentru tot regatul. Prinţi, prinţese, regi şi regine îşi creau cele mai elegante haine, cele mai
misterioase măşti şi cele mai strălucitoare coafuri. Nu mai era mult timp până la balul mascat, iar prinţii
dornici să se căsătorească cu frumoasa prinţesă au participat la mai multe concursuri. Toţi încercau să
demonstreze că sunt puternici, curajoşi şi demni de a o avea de soţie pe prinţesă.
Prinţesa Anaid nu dorea să se mărite, îi stătea gândul doar la băiatul misterios care i-a găsit
medalionul. Speranţa că va sosi şi el la balul mascat nu a murit. În ziua balului, multă lume s-a adunat
la castel. Prinţesele şi reginele aveau rochii elegante, însă nicio prinţesă nu o întrecea pe Anaid, care
avea o rochie albă, strălucitoare şi foarte frumoasă. Părea să fie o zână.
Mulţi prinţi au invitat-o la dans, dar ea nu a dorit să cu niciunul. Încă spera ca băiatul misterios
să apară şi ea să se poată mărita cu el. Dorinţa i-a fost îndeplinită. Pe uşa castelului a intrat un băiat cu
costumul negru, cu ochii căprui, cu părul negru ca abanosul. Dragoş – aşa îl chema pe băiatul misterios
– a întrebat-o:
- Prinţesă, îmi acorzi acest dans?

52. Anaid nu putea uita acea voce plăcută.
- Da, sigur că dansez cu tine.
Dansul lor era precum poezia piciorului, precum limbajul ascuns al sufletului. Dansau aşa de
frumos, aşa de lent, simţeau că pluteau, că erau singuri în acea încăpere. Regele Arnold şi-a îndeplinit
misiunea, aceea de a-i reda zâmbetul lui Anaid. Era aşa de fericit să vadă că fiica lui rămasă fără mamă,
care acum avea 18 ani, a găsit băiatul care o va face fericită.
Ceilalţi prinţi erau invidioşi pe Dragoş, deoarece Anaid l-a ales pe el.
Prinţesa a avut parte de o nuntă ca în poveşti. Şi, cum nu în fiecare zi erau nunţi, regele, prinţesa
Anaid şi Dragoş au fost înconjuraţi de multă lume. Prinţi, prinţese, regi şi regine le-au fost alături celor
doi.
Dragoş a luat-o în braţe pe Anaid şi, vesel, i-a zis:
- Când m-ai întrebat cum poţi să mă răsplăteşti pentru că ţi-am găsit medalionul, eu ţi-am spus
că vei afla la momentul potrivit.
- Da…
- Ceea ce îmi doresc este să trăim fericiţi până la adânci bătrâneţi.
- Vom trăi fericiţi până la sfârşitul vieţii.
Chiar dacă s-au cunoscut într-un mod ciudat, au călătorit în lumea sentimentelor şi şi-au dat
seama că se iubesc şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.
Poveste şi desen: Ştefănescu Diana, clasa a VII-a
Şcoala Generală Nr.1 Uricani
Prof. Îndrumător: Pătrăţcoiu Mira

53. LUMEA ŞI CHIPURILE EI
Aveam doar ochi şi suflet. Pluteam deasupra unei mări întunecate, cufundată în tăcere, lipsită de
orice sunet, de orice clipocit. Era corpul lui Nu, zeul primordial, zeul oceanului.
Dar, dintr-o dată, din adâncurile mării se ridică la suprafaţă un munte, pe vârful căruia creştea
falnică o floare de lotus. Încet, încet, aceasta se desface, iar în mijlocul ei apare Ra, zeul Soarelui.
Lumina îşi face apariţia, iar graniţa dintre lumină şi întuneric se conturează, undeva, la orizont.
Să fie lumină! Şi a fost lumină, iar odată cu ea au coborât în lumea noastră culorile. Lumina şi culorile
ce o alcătuiesc au născut spaţiul, au întemeiat lumea, au scos-o din tenebre, au format formele şi au
insuflat viaţa.
Lumina roşiatică a răsăritului lui Ra a cuprins albeaţa zorilor, semn că începuturile lumii s-au
produs. Marea începe să freamăte, valurile se adună, iar undeva, în adâncuri apar bancuri de peşti
coloraţi. În depărtare se aude un zgomot puternic, iar din mare se ridică pământul. Acesta se înalţă, iar

54. dintr-o dată, începe să se acopere de jos în sus cu o mantie verde. Nu-mi dau seama ce este, dar sufletul
şi ochii mei se apropie. Văd pădurea de un verde crud. În frunzele copacilor şi pe pajiştile de pe insula
ce tocmai s-a ridicat, mi se arată un chip al unei domniţe care dansează în armonie cu firele de iarbă.
Plutesc...Într-un izvor cu susurul cristalin mi-apare un chip al unui tânăr, care vrea din tot
sufletul să aducă tot ce e mai bun în această lume nou creată.
Privesc în sus. Cerul senin şi lumina caldă a soarelui îmi dezvăluie un alt chip al lumii: este
chipul unei mame care dăruieşte dragoste şi iubire.
De undeva, de pe insulă, se aud sunete jucăuşe. Un alt chip al lumii mi se înfăţişează: este un
chip primitor şi pur al unui copil care este pregătit să primească pe oricine să se joace şi să comunice cu
el.
Dar, norii se adună pe cer, iar vântul începe să bată. Prin perdeaua de ploaie apare un chip nou,
diferit de celelalte: este înfăţişarea unui om încruntat, supărat, care aduce cu el războiul, suferinţa şi
durerea. Răul şi-a făcut apariţia în această lume. Din toate celelalte culori a luat fiinţă negrul, care se
furişează în toate colţurile lumii. Dar, de fiecare dată, din negru se nasc alte culori, cu alte chipuri, mai
vesele, mai triste. Important este că niciodată nu dispar. Apar şi reapar mereu...
De acum, în fiecare culoare zăresc un chip, iar carnavalul de culori dansează veşnic peste
pământ, peste mare, prin zare şi se adună într-un cântec care acoperă şi protejează pământul...
Poveste: Pîrciu Alexandru, clasa a VII-a
Desen: Stan Adrian, clasa a VII-a
Colegiului Economic „Hermes”, Structura Şcoala Generală Nr.7 Petroşani
Profesori îndrumători: Gherlan Monteola, Oatu Andreea

55. CULORILE SENTIMENTELOR
Dulce şi divin sorb un moment, respir un aer mai limpede ca orice gând şi mă cufund într-o
visare nepământeană. Visez...A fost odată ca niciodată...Timpul zboară ca gândul peste amintirile
uitate, undeva, într-o cămară a sufletului...
Este o dimineaţă sublimă de vară. Copacii se apleacă somnoroşi peste iarba subţire să o sărute.
Zorile lăptoase se întindeau pe cer. Un vânticel fugar amesteca firele de iarbă şi florile.
Din jocul naturii se naşte o fiinţă gingaşă: e o domniţă cu ochii verzi ca smaraldul şi părul negru
ca tăciunele. Trupul ei avea supleţea fumului în văzduh, aşa cum sunt trupurile cereşti. În mâinile sale
ţinea un glob de cristal, în care pete de culoare jucăuşe şi neastâmpărate se chinuiau să iasă. Teama îmi
încătuşează sufletul. Ce să fie?
Mă apropii de fiinţa diafană şi, fără să apuc să vorbesc, mă trezesc în mijlocul petelor de
culoare. Mă uit întrebătoare şi tulburată în jurul meu. Ce credeţi? Eram în Grădina Sentimentelor, unde
tocmai se derula cel mai frumos bal pe care l-am văzut vreodată.