2. Definitie
reprezintă o manifestare acută sistemică, gravă, de
tip I (anafilactică), care survine la câteva secunde sau
minute după ce organismul, anterior sensibilizat, vine
în contact cu alergenul specific.
Se produce prin vasodilataţie brutală şi creşterea
permeabilităţii vasculare, cu exsudaţie +/_ exocitoză
discretă şi selectivă (eozinofile, PMN, limfocite).
Se manifesta prin o mare varietate de simptome si
poate pune în pericol viata persoanei sensibilizate.
3. Etiologie
În SA IgE mediat:
înţepături de insecte- venin de insecte, (Hymenoptere, arahnoide), alimente,
aditive alimentare: legume, nuci, scoici, oua, lapte;
Antibiotice (penicilina si derivatele sale)/medicamente (mai ales în cazul
administrării lor parenterale), investigaţiile cu substanţe de contrast etc.:
extracte alergizante, relaxanti musculari, steroizi, anestezice locale,
vaccinuri, seroprofilaxiile,( vaccinuri, gamaglobulina antilimfocitara ),
proteine heterogene: Insulina, Vasopresina, Parathormon, L-asparaghinaza,
protamine, ACTH, enzime (Streptochinaza; tripsina, chemotripsina,
penicilaza), ser heterogen, latex.
4. Mecanism
alergic tip I
(anafilaxia)
Raspunsul mediat prin complexe
imune: (tip III)
- Formarea complexelor imune
antigen (IgA si IgG) – anticorp
poate sa mimeze reactia
anafilactica IgE–mediata.
- Acest tip de raspuns se intalneste
in reactiile alergice la sange si
produse din sange.
5. Alte tipuri de reactie
Efectul asupra mastocitelor -reactiile anafilactoide apar ca
urmare a eliberarii mediatorilor chimici din mastocite si
bazofile, fara participarea antigenelor si anticorpilor.
In acest fel se produc reactiile la substantele de contrast
radiologice, fara sa existe o sensibilizare prealabila.
Anomalii ale metabolismului acidului arahidonic
Acidul acetilsalicilic poate produce astm, angioedem si soc
anafilactic. Aceste reactii nu implica sinteza de anticorpi.
Pacientii pot tolera molecule asemanatoare dar sunt intoleranti
la substante cu structura chimica diferita insa avand aceeasi
actiune, de exemplu, alte antiinflamatoare nesteroidiene.
6. Tablou clinic
pacientul este anxios, cu tulburări ale stării de conştienţă,
acuză acufene, vertij, dispnee, opresiune toracică, frison,
eruptie de tip urticarian, prezintă hiperemie facială sau
generalizată, eventual paloare (la scăderea TA) sau
tegumente marmorate, hipotermie sau febră tahicardie etc.
intensa senzatie de rau; insotita de mancarimi in palme
Dupa putina vreme apare o jena respiratorie, o scadere a
tensiunii arteriale, pulsul devine imperceptibil.
Uneori, survin varsaturi si o diaree sangvinolenta, o criza
de astm, un edem Quincke.
In formele cele mai grave si in absenta tratamentului, socul
si insuf. respiratorie importanta pot atrena moartea.
Uneori tabloul clinic este mai puţin alarmant, frust, însă
prezintă acelaşi potenţial grav evolutiv.
7. Explorari de laborator
Explorările de laborator: VSH scăzută, semne de
"plasmoragie" (hemoconcentraţie),
leucopenie/leucocitoză, mai rar Tr scăzute
(citopenie imun-alergică),
Ionograma si constantele echilibrului gazos sg.
CIC crescute sau normale,
fracţiune C3 redusă sau nemodificată
8. Diagnosticul diferential
Se face în primul rând cu:
alte tipuri de şoc
reactii vasovagale
sindromul carcinoid
feocromocitom
embolia pulmonara
infarctul miocardic
reactii insulinice
aspirarea de corpi straini
apoplexia
reactii isterice
Evolutia si prognosticul
stării de şoc, fără tratament, sunt rezervate.
9. Masuri preventive:
1. Mijloacele utilizate sunt non-medicamentoase (în
primul rând evicţiunea alergenului, inclusiv a celor
alimentari) şi medicamentoase, cu caracter etiologic şi
patogenetic. Pe lângă evicţiunea alergenului depistat
şi desensibilizarea nespecifică şi specifică
2. Mai mult, se prescrie subiectului (la care persista
riscul) sa aiba intotdeauna asupra sa adrenalina care
sa-i poata fi administrata cu usurinta si in absenta
unui medic.
10. Tratament
se aplică de urgenţă, încă de la locul accidentului, apoi
pacientul se transportă într-un serviciu specializat, unde se
aplică tratamentul de deşocare
măsurile terapeutice sunt adecvate etiologiei şi gravităţii
tabloului clinic.
Pacientul se poziţionează corect (în Trendelenburg), iar
pentru şocul survenit după înţepături, se aplică un garou
proximal de locul înţepăturii + adrenalină administrată
s.c., perilezional
11. Adrenalina - medicaţie de elecţie, 0,3-0,5 ml s.c. i.m. sau i.v.(doar în
caz de hipotensiune arterială şi în lipsa contraindicaţiilor majore), din
sol.1%., repetat la 10-20 min., în caz de nevoie. Efectul apare rapid, în
1-2 minute.
Auto–injectoarele
cu adrenalina (Epipen, Anapen), eliberate pe baza de prescriptie
medicala. Acestea pot fi de uz pediatric (0,15 mg) sau pentru adulti (0,3
mg adrenalina, solutie 1%o). Sunt usor de folosit si nu necesita o
asamblare prealabila. Injectia se poate face si prin haine, de obicei, pe
fata anterioara a coapsei.
Se asociază perfuzii cu substanţe micro-şi macro-moleculare + HHC
(100 mg "în bolus", apoi până la 1 g/zi, în perfuzie), ritmul şi
cantitatea administrată fiind dependente de valorile TA.
După tratamentul de "deşocare" se mai pot administra: alte preparate
cortizonice (Urbason = metilprednisolon, 1g/zi, Prednison 1 mg/kg
corp/zi, timp de 5-6 zile, Diprophos 1 f/lună), calciu gluconic (1-3 f/zi),
antihistaminice (prometazină, romergan, tavegyl, ciproheptadină etc.).
Tratament etiopatogenetic (de elecţie)
Tratamentul simptomatic şi cel al complicaţiilor (antialgice, sedative,
oxigen, miofilin, depletive cerebrale, cardiotonice ,
traheotomie/traheostomie, beta–2 agonist).
