2. Moromeţii ( I ) Moromeţii ( II)
1. Apariţie: 1955
( roman postbelic )
1. Apariţie: 1967
( apare dupǎ 12 ani de la primul volum )
(roman postbelic)
DIFERIT CA STIL, TEHNICA NARATIVA SI STRUCTURA
2. Tema: DESTRAMAREA
UNEI FAMILII
Primul şi cel mai important roman al lui M. Preda
2. Tema: DESTRAMAREA
SATULUI TRADITIONAL
“Cartea însingurǎrii bǎtrânului şef al clanului şi
cartea morţii sale” ( C. Ungureanu )
“Este parodia lumii din primul volum”.(C. Ungureanu)
3. Timpul desfăşurării acţiunii :
1937, de la începutul pânǎ la sfârşitul verii ( Moromeţii
tocmai terminaseră de săpat + după secerişul,
treieratul şi măcinatul grânelor). Imaginea luminoasă a
începutului de vară se întunecă la finalul romanului,
toamna, când familia Moromete se destramă.
3. Timpul desfăşurării acţiunii :
din 1938 pânǎ în 1962 ( 24 de ani ) Secerişul din
vara anului 1951 este cel mai detaliat episod
descris în roman; acum Niculae supravegheazǎ
strângerea cotelor şi predarea lor cǎtre stat.; ultimii
10 ani din viaţa personajelor sunt relataţi în câteva
pagini ( elipsa narativǎ ).
3. 3. Locul desfăşurării acţiunii :
Siliştea-Gumeşti = satul unde s-a
născut Marin Preda şi unde are loc
acţiunea din roman ( judeţul
Teleorman ).
3. Locul desfăşurării acţiunii :
Siliştea-Gumeşti ;
Pǎlǎmida= şcoala de partid a lui Niculae ;
Bucureşti= vizita lui Ilie la cei 3 fii
( Paraschiv, Achim, Nilǎ ).
4. Personaje:
Ilie Moromete este pers. principal.
D.Micu: “Inteligenţa, ironia şi
umorul, ştiinţa de a povesti fac din
Ilie Moromete un ţăran-filosof”;
”ţăranul absolut”;
Marin Preda: “Moromete, care a
existat în realitate, a fost tatăl meu.”
George Cǎlinescu: “Tǎranul şi Kant îşi
pun aceleaşi probleme, cu
deosebirea cǎ cel din urmǎ le
rezolvǎ cu altǎ tehnicǎ “.
Ile Moromete = “cel din urmă ţăran”
4. Personaje:
Niculae devine personajul principal.
Ilie Moromete intră într-o zonă de umbră.
O mare parte a pesonajelor din primul
volum se păstrează, dar apar şi foarte multe
personaje noi: oameni noi, fǎrǎ cǎpǎtâi,
cunoscuţi dupǎ porecle: Plotoagǎ, Zdroncan,
Isosicǎ, Bilǎ.
Primarii se schimbǎ la maximum 2
luni. In şedinţa organizaţiei de partid
sǎteşti devine preşedinte al Sfatului Popular
ţăranul sărac Vasile al Moaşei, care se
rǎzbunǎ, bǎtându-şi şi arestându-şi rudele
bogate.
4. ILIE MOROMETE
VOLUMUL I VOLUMUL AL II-LEA
“Era cu 10 ani mai mare decât Catrina ( contingent
‘911, făcuse războiul ) şi acum avea acea vârstă între
tinereţe şi bătrâneţe când numai nenorociri sau bucurii
mari mai pot schimba firea cuiva”.= caracterizare
directă- de narator
Dacă în primul volum I Moromete era
capul de familie autoritar, în volumul
al II-lea el decade, chiar dacă şi-a refăcut
averea.
Autoritar în familie (scena cinei), dar şi democratic: îi
cere părerea lui Nilă despre plecarea lui Achim cu oile;
Primele capitole din al doilea volum distrug
imaginea lui Moromete, arătându-i o altă
faţă , lipsită de glorie.
Autoritatea lui în sat se diminuează,
Inteligent (vorbeşte singur “deoarece nu are cu cine” ) “Niciun copil nu-l mai ascultă şi
observaţiile lui spirituale se întorc împotriva
sa. Ilinca îi răspunde: <vorbim duminică>,
adică altă dată, cînd n-avem de lucru; fiul
său, Niculae, îi respinge cu agresivitate
ideile”. (Eugen Simion )
Ironic: “Dacă veneau şi-mi spuneau: <Mă, noi vrem să
fugim de acasă>, crezi că i-aş fi împiedicat eu,
Scămosule ? <De ce să fugiţi, frăţioare ? le-aş fi spus.
Incet nu puteţi să mergeţi?>”;
Moromete se schimbă, arată ca doborât de o
boală, „mergea cu fruntea în pământ, nici
încet, nici grăbit şi nu se uita nicăieri”.
5. Sociabil (are mulţi prieteni) Vechii prieteni îl părăsesc. Noii prieteni ai
lui Ilie Moromete sunt şterşi, mediocri :
Matei Dimir, Costache al Joachii,
Giugudel.
Principalul mod de conducere în familie
al lui Moromete este amânarea lucrurilor
( banii pe care îi are de plătit, şcoala lui
Niculae);
Niculae: “îl vezi cum îi ia altul vorba din
gură fără niciun respect şi el lasă fruntea
în jos şi nu mai zice nimic. De ce ? Aici
s-a întamplat ceva”
Un Don QUIJOTE ( Cervantes ) ,
care se luptă cu morile de vânt;
Omul vremii sale, lipsit de ipoteza unei
alte lumi, Moromete e un sceptic,
neincrezător in posibilitatea schimbărilor
ordinii prin violenţă ;
Spirit contemplativ: “Tatăl – notează
naratorul – avea ciudatul dar de a vedea
lucruri care lor le scăpau, pe care ei nu le
vedeau”.
Devine pragmatic: face negoţ cu cereale
la munte,împreună cu Bălosu, pentru a
obţine “un beneficiu”.
Foarte bun povestitor:
episodul vânzării cerealelor la munte;
episodul Traian Pisică.
In ultimele cuvinte ale sale este cuprins
crezul vieţii sale: „Domnule.... eu
totdeauna am dus o viaţă independentă”.
6. Ilie Moromete
Paţanghel
( porecla )
Catrina Moromete
Rădiţa Primul soţ
3 băieţi:
Paraschiv=24 ani
Nilă
Achim
3 copii:
Tita
Ilinca=14 ani
Niculae=12 ani
Sora:
Fica=Vol.II
Sora: Maria
Moromete
Guica ( porecla )
VOLUMUL I
FAMILIA HIBRIDA A LUI ILIE MOROMETE
O fiică rămasă
la socru
7. Săraci: la împroprietărire nu li se
dă pământ
Mijlocaşi: case mici ( 1 cameră, 2 )
Stan Tugurlan = 40 de ani, revoltat . In 13 ani
făcuse 7 copii. Aceştia trăiau doar până pe la 1 an
şi ½ . Ii mai rămâne un singur băiat, Anton.
Episodul cu vecina, Cotelicioaia- care-i dă de
pomană de Paşti . El se bate cu fiul primarului , cu
şeful de post şi ajunge la închisoare. “Un om rău
şi neprietenos de care lumea se cam ferea.”
Ion al lui Miai= blând, şters;
Ion Birică: 24 de ani; familia renunţă la haine şi
îl îmbracă pe el, pentru că e cel mai mare, ca să se
poată duce la horă. Cântă foarte frumos, încât tot
satul face linişte să-i audă glasul. + 5 fraţi mai
mici.
Maria Moromete
= Guica= stă într-un bordei;
= are 50 de ani, e sora mai mare a lui Moromete.
= Poreclită de un mocan.
=Intrigantă,bârfitoare, agresivă, rea.
Dumitru lui Nae =voce puternică. Chiar când
şoptea, se auzea la un km. Om blând, dar care-l
antipatiza pe Bălosu pentru că-i luase ½ de pogon
de vie. Cu el, Moromete glumea cu plăcere.
Cocoşilă= ţărănist; tic verbal: “eşti prost !”;
inteligent, cu plăcerea vorbei; înjura cam mult,
lucru care nu-i plăcea lui Moromete.
Boţoghină= îşi sărăceşte familia pentru că se
îmbolnăveşte de tuberculoză. Vinde ½ din pământ,
se tratează. Ii e mai bine, dar începe să muncească
şi boala îl ucide.
Traian Pisică= p. 266 ( P II, cap. 10 ) cizmarul
satului, are 13 copii. 2 pogoane le vânduse lui
Bălosu, pe 2 pusese tutun. Scenă antologică:
trezirea copiilor . ( “Sfârfâlică, zise, na la tata din
ţigare!”; Ciulca, o fetiţă de 6 ani, ţipă foarte ascuţit
şi se face o linişte deplină ).
Personaje secundare:
8. Mijlocasi:
case mici ( 1 cameră, 2 )
Moromete
= îi simpatizează pe
liberali;
Familia: 14 pogoane de
pământ → familia se
descurca bine.
Cu cei 20.000
împrumutaţi de la bancă
îşi cumpăraseră 2 cai şi
24 de oi.
Familie hibridă: Achim,
Paraschiv ( 24ani ), Nilă =
Moromete + Rădiţa;
Tita, Ilinca ( 14 ani ),
Neculaie (12 ani) =
Moromete + Catrina
( căsătorită a doua oară ) .
Primul soţ murise. Fiica
din prima căsătorie a
rămas la socri.
Bogaţi:
Tudor Bălosu= 40 de pogoane, zgârcit, neomenos, profită de crizele
financiare ale celorlalţi şi cumpără pământuri la un preţ mai mic.
= caracterizat indirect prin nume ( ca şi: Moromete, Guica );
( casă: 3 camere );
= Aristiţa, soţia lui, când nu-şi termină treaba, coase la maşină şi
duminica → zgârcenia soţului.
= are 3 copii:
1. Victor ( afectat, comis-voiajor, îi simpatizează pe legionari ),
2. Rafira= 10 ani,
3. Polina ( 20 de ani, caracter voluntar, neînduplecat= manifestat abia
după ce se căsătoreşte );
Stan Cotelici= 45 de pogoane de pământ. Flăcău şchiop, urât, dar foarte
bogat; Bălosu l-ar vrea ginere.
Iocan= fierarul satului; trece dintr-un partid în altul, ar vrea să fie primar.
Işi poartă copii fără încălţări, dar îi trimite pe toţi la şcoală.
Aristide ( p.217, 219, 223 )= actual primar, are o gospodărie foarte mare
şi frumoasă, o cârciumă, o moară, maşini de treierat. La început
fusese cămătar, acum umblă cu motocicleta şi are intrare la
autorităţile politice şi administrative.
Crâşmac= fost primar ţărănist, care se îmbogăţise tot în timpul
mandatului;
9. VOLUMUL AL II-LEA
Ce se întâmplă cu unele personaje din vol. I în vol.
al II-lea?
Ilie Moromete îl susţine pe Tugurlan ( muncitor la un siloz ) sǎ devinǎ
preşedinte al Sfatului Popular, pentru a opri colectivizarea, dar nu reuşeşte. Si
acesta se supune « directivelor partidului ». Pe Tugurlan îl scosese Aristide din
închisoare, în semn de împǎcare.
Moromete e prieten cu Bǎlosu : merg împreunǎ la munte, sǎ facǎ din nou
comerţ cu cereale.
Polina şi Biricǎ pierd procesul cu Tudor Bǎlosu şi pleacǎ din sat.
Boţoghinǎ se înzdrǎveneşte, dar începe munca şi moare.
Personaje noi
“Asistăm (..) în roman la o adevărată bătălie pentru putere în Siliştea-Gumeşti.
Isosică, Plotoagă, Zdroncan, Mantaroşie vor să îndepărteze pe responsabilul
morii, Adam Fîntînă, şi organizează o acţiune de compromitere („operaţia
Gotigoaia"), însă conjuraţii se suspectează între ei, unul trădează.
Pe această mică scenă politică au loc mari manevre, combinaţii shakespeareene.
Invingător iese un necunoscut, Vasile al Moaşii, om dur, semn al unei istorii care
pătrunde violent în viaţa tradiţională a satului”. ( E. Simion )
10. Ilie Moromete
Mutul=porecla
Ilie Moromete moare la 80
de ani, declarându-i
doctorului: “Domnule,
eu totdeauna am dus o viaţă
independentă”
Catrina Moromete
a doua soţie
Rădiţa
prima soţie
Cei 3 băieţi:
Gunoieri la Bucuresti;
Apoi:
Paraschiv =sudor la tramvaie( se înfometează,
ca să-şi facă o casă→ tuberculoză→ moare;
Nilă= portar de bloc, moare în al doilea
Război Mondial, la Cotul Donului;
Achim =magazin alimentar.
3 copii;
Tita=cǎsǎtoritǎ cu Sandu. Se mutǎ la socri.
Deşi Sandu scapǎ 5 ani în rǎzboi, moare cǎlcat de cǎruţǎ, caii
speriindu-se de nişte câini. Tita naşte, dupǎ înmormântare, copilul
lui Sandu.
Ilinca=Ilinca este singura care rǎmâne cu Moromete. Ea se mǎritǎ cu
un subofiţer la aerodrom, face doi copii şi îi rǎmâne casa pǎrinteascǎ.
Niculae=3 ani de şcoalǎ; scoala de activist de partid; horticultor la o serǎ
inginer horticultor( 10 ani povestiţi în câteva rânduri );cǎsǎtorit cu
fata lui Adam Fântânǎ, Mǎrioara, devenitǎ asistentǎ medicalǎ.
Au un bǎiat care seamǎnǎ cu Ilie. Abia dupǎ 5 ani dupǎ ce
face copilul o ia în cǎsǎtorie. Se împacǎ cu Ilie, dupǎ
un an de la moartea acestuia, într-un vis.
Sora: Fica, îndrăgostită
din tinereţe de Ilie ,
are o relaţie cu el
la bătrâneţe
Sora: Maria Moromete=
Guica– moare, iar Ilie nu merge
la înmormântare
VOLUMUL II
EVOLUTIA FAMILIEI HIBRIDE A LUI ILIE MOROMETE
Catrina: are un bǎiat cu
primarul. Acesta ia copilul sǎ-l
creascǎ, dar nu o ia de soţie.
Ii dǎ, în schimb, pǎmânt, deşi
soţul ei nu murise în rǎzboi, ci acasǎ,
sǎpând o fântânǎ.Socrul are grijǎ de
fetiţa fǎcutǎ cu primul soţ.La bǎtrâneţe,
Catrina îl pǎrǎseşte pe Moromete,
plecând în vale, la Alboaica,
fata ei din prima cǎsǎtorie.
11. Niculae
“Tînărul Moromete crede într-o nouă religie a binelui şi a răului şi, odată câştigat de ideile
socialismului, el devine apostolul lor incoruptibil.” ( Eugen Simion )
Adolescentul încearcă să răspundă marilor întrebări ale existenţei: “Eu îmi caut eul meu”.
“E un pasionat al cărţilor, citeşte.
Furia împotriva religiei, a răspunsurilor ei reprezintă furia tînărului împotriva unor răspunsuri
insuficiente, în numele demnităţii gîndirii. în acest sens Niculae este moştenitorul tatălui său,
„logicianul".
Dar Niculae vrea să meargă mai departe, înlocuind scepticismul lui Ilie Morornete cu o idee
constructivă. El vrea să întemeieze o „religie nouă". Această tentaţie reprezintă o primă îndepărtare
de satul tradiţional al părinţilor săi. Intâlnirea cu tînărul notar comunist canalizează acţiunea
tînărului Morornete.
Romantismul adolescentin (iluzia unei „noi religii") este îndreptat spre un teren real : acela al unei
noi ideologii, care există deja şi care se transpune în practică. Noua credinţă existînd, Niculae va
deveni unul din „apostolii" ei, sau fără limbaj figurat : activist de partid.
Momentul culminant al primei etape din activitatea de partid a lui Niculae este acela al apariţiei
sale, în 1946, în sat, pentru a-şi pune la punct consătenii. „Băiatul" vorbeşte patetic, înfruntarea
cu concetăţenii e dură, vocea îi e „ca o lamă de cuţit". Niculae e un luptător conştient, mai mult, e
un fanatic al ideilor pentru care luptă. Şi bătrînul Morornete devine, într-o situaţia critică pentru
fiul său, solidar cu el. Solidar, şi pentru ultima oară, puternic în faţa siliştenilor. Replica lui Ilie
Moromete arată că, în fapt, bătrînul detestă febra achizitivă a ţăranilor şi a pseudo-ţăranilor :
„— Frumos vă stă, mă [...], spuse Morornete rostogolindu-şi ochii în fundul capului. Şi proşti sînt şi
ăştia [...] că vă cheamă pe voi să vă spună cu frumosul în loc să pună parul pe voi să vă sature."
A doua apariţie în Siliştea a lui Niculae are loc în perioada cotelor : tînărul Morornete e trimis
de raion să se ocupe de campania agricolă în sat. Acum Niculae nu mai este un romantic, ci un
funcţionar relativ conştiincios care execută, cu foarte puţine abateri, dispoziţiile şefilor săi.
Dialogul cu Moromete-bătrînul devine imposibil, integrarea „sentimentală" în lumea satului, la fel.”
( Cornel Ungureanu )
12. VOLUMUL AL DOILEA
PERSONAJE SECUNDARE
In sat apar figuri noi, oameni fără căpătâi, fără ideal şi fără spirit, tipi dubioşi, proşti,
venetici, pripăşiţi. Majoritatea sunt numiţi cu poreclele lor. “Romanul nu e (în
comparaţie cu volumul I) al ţărănimii, ci al straturilor de „la fund" din lumea rurală.”
( Cornel Ungureanu )
Plotoagă preşedintele consiliului popular, “mai prost decât ceilalţi”
Vasile al Moaşei care îşi pedepseşte dur rudele când ajunge la putere
Moldoveanul Mantaroşie care îi găseşte lui Gheorghe câteva încărcătoare de pistol mitralieră,
iar ţăranul o ia la fugă şi se îneacă în râu ;
Zdroncan şeful sfatului, al 9-lea din cei 13 copii ai lui Traian Pisică
Isosică - secretar de
partid
Are un har ciudat: pe el nu-l
latră câinii.
Fiul unei femei care văzuse pe Dumnezeu. “Inteligent, inventiv, el este
un Iago de ţară, construieşte o intrigă complicată în scopul de a-şi
îndepărta adversarii politici”.( E. Simion )
Santajist + Ciulca = soţia specializată în deschiderea crisorilor la
aburul mămăligii. Le închidea cu gumă arabică .
Bilă e reprezentantul
„Arlus"-ului în sat
Ca semn al puterii, el umblă cu creioanele în piept şi se adresează
invariabil, cu o formulă pioasă: „Ţi-o spun cu lacrimi în ochi". El(…)
are însă o fire demenţială, explozivă şi provoacă pe arie un grav
conflict, cu consecinţe tragice asupra satului. Exclus din partid, el
continuă să dea roată primăriei. Singura modificare este că,
deposedat de putere, Bilă îşi scoate creioanele, pierzând totodată,
cum zic ţăranii, „legătura cu Uniunea Sovietică". ( Eugen Simion )
13. “Scrisesem o schiţă intitulată Salcâmul.
Intr-o dimineaţă de iunie, tatăl meu s-a apucat
să taie cel mai falnic salcâm din grădina
noastră. Acoperea cerul. Acest salcâm era chiar
copilăria mea. Tata era crunt şi întunecat. Nu
numai eu, dar nici restul familiei şi nici vecinii n-
au înţeles ce l-a împins să facă acest lucru. Si
nici n-a răspuns la întrebările noastre
nedumerite. Această enigmă a copilăriei am
exprimat-o, fără s-o dezvălui, în schiţa mea,
care a apărut în pagina a doua a ziarului
(Timpul).Astfel am devenit scriitor.(…) Schiţa cu
salcâmul nu era inclusă în volumul de debut.
De aici s-a născut romanul Moromeţii”.
(M.Preda, într-un interviu din 1976,
în“Creaţie şi morală” ).
IZVOARE DE INSPIRATIE( VOL. I )
14. VOLUMUL I
CARACTERUL MONOGRAFIC
Aldămaşul băut după vânzarea salcâmului ( Moromete+Tudor Bălosu);
Chemarea fetelor la poartă prin fluieratul flăcăilor ( Birică+ Polina ) ;
Hora;
Jocul căluşarilor.
Premilitara: pregătirea flăcăilor pentru armată;
Instrumente ale autorităţii: Jandarmi, pândari;
Perceptori de impozite ( Jupuitu )
Sirul muncilor agricole, de la începutul verii până toamna târziu: sapa, seceratul,
treieratul;
Jocul băieţilor cu bobicul;
15. IZVOARE DE INSPIRATIE ( VOL. II )
Reformele comuniste: din agricultură ( colectivizarea)
Dispariţia libertăţii cuvântului
Confiscarea pământurilor, a cailor, a altor bunuri
Migraţia ţăranilor de la sat la oraş
VOLUMUL AL II-LEA
CARACTERUL MONOGRAFIC
Spǎlarea picioarelor de Rusalii ( Ileana , fata bogatului Costicǎ Roşu, îi spalǎ picioarele lui
Niculae. El se îndrǎgosteşte de ea. Dar ea se mǎritǎ cu un preot ).
Jocul cu bobicul pe câmp;
Inmormântarea lui:
a) Sandu ( soţul Titei );
b) Ilie Moromete: “Capitolul despre moartea lui Moromete este tot ce s-a scris mai
tulburǎtor în literatura românǎ despre moartea unui bǎrbat”.
Intâlnirile tinerilor ( fluieratul la poartǎ );
Secerişul pierde din solemnitatea din primul volum. Niculae, adult, participǎ la seceriş
alǎturi de Ilie şi Ilinca, iar apoi în calitate de activist de partid. Pe aria de
la Cotigeoaia nu se primeşte grâu cu “corpuri străine” (neghină ). Nae
Cismaru instigă oamenii să fugă de pe arie, iar Bilă îl loveşte cu goga pe Nae
Marinescu.
16. Dacă pe tatăl său mort nu l-a putut privi mai mult de o clipă pentru că
nu era el!, cu alte cuvinte refuza să creadă că omul acela schimbat de
moarte este tatăl lui, dispariţia mamei îl surprinde printr-un fenomen
opus: moartea înfrumuseţase în mod neaşteptat chipul mamei: arăta
frumoasă bătrâna ţărancă, cu obrazul curat şi plin, cu mâinile întinse,
subţiri, albe şi delicate (din cauza morţii), iar sufletul ei curat îi adusese
pe chip transfigurarea. “ ( Internet )
“Când mama îi relatează că l-a visat pe
tatăl său şi i-a şi răspuns în vis (în general
îl visa, dar nu-i răspundea), scriitorul este
cuprins de o durere şi o milă atât de
violente încât şi-a muşcat adânc buzele să
nu izbucnească în plâns, cuprins fiind de
regretul ce l-a măcinat permanent, acela
de a nu fi fost alături de tatăl lui atât când
a murit şi când a fost înmormântat.
Secvenţă din filmul Moromeţii ( 1988 ),
în regia lui Stere Gulea
17. GEN SI SPECIE: EPIC, ROMAN
ROMANUL:
este o specie a genului epic, în proză,
cu o întindere mai mare decât a tuturor celorlalte specii epice în proză (schiţă, basm,
povestire, roman );
cu o acţiune complexă şi complicată,
desfăşurată pe mai multe planuri narative ( paralele sau intersectate ),
cu o intrigă complicată .
Personajele sunt foarte numeroase ( principale, secundare, episodice, figuranţi ) şi puternic
individualizate,
sunt angrenate în conflicte puternice ( exterioare / interioare; principale / secundare ) → ( intrigă
complicată ).
Acţiunea se poate desfăşura în mai multe locuri ( spaţii ) şi pe o perioadă lungă de timp
( chiar ani ).
Principalul mod de expunere este naraţiunea,
iar personajele se conturează direct prin descriere şi indirect, din propriile fapte, gânduri şi vorbe,
cu ajutorul dialogului şi al monologului interior.
Naraţiune obiectivă, la pers. a III-a;
Narator OMNISCIENT/ OMNIPREZENT / NEIMPLICAT.
“Perspectiva naratorului obiectiv se completează prin aceea a reflectorilor ( Ilie Moromete -
vol.I, Niculae - vol. II ), ca şi pe aceea a informatorilor ( personaje – martori ai
evenimentelor, pe care le relatează ulterior altora, de exemplu, al lui Parizianu despre vizita
lui Moromete la băieţi, la Bucureşti ). Efectul este eliminarea omniscienţei.”( (Eseul, Paicu,
Lupu, Lazăr )
Naraţiune cu focalizare zero, viziunea “dindărăt”;
Naraţiune “heterodiegeticǎ”.
18. Ce fel de roman este ?
roman obiectiv:
= narator omniscient;
= naraţiune la pers. a III-a;
= evenimente relatate cronologic;
= Spaţiul:
a) Spaţiul exterior= real = satul Siliştea –Gumeşti+
b) Spaţiul interior =imaginar= al trăirilor interioare+M.P. foloseşte
stilul indirect liber.
roman realist;
roman de familie;
roman frescă socială= imaginea de ansamblu a unui sat din
Câmpia Dunării , cu 3 ani îniantea izbucnirii
celui de-al doilea război mondial;
roman - monografie a satului din Câmpia Dunării ;
( Monografie = studiu ştiinţific amplu despre un anumit subiect, tratat
detaliat şi multilateral )
19. INCIPIT: “In Câmpia Dunării, cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea
război mondial, se pare că timpul era foarte răbdător cu oamenii;
viaţa se scurgea aci fără conflicte mari. Era începutul verii”.
Obs.: Finalul este simetric cu incipitul.
FINALUL: “ In următorii ani gospodăria ţărănească continua să se
ruineze. Moromete intră într-o lungă stare depresivă, din care n-avea
să fie scos decât de marile zguduiri care se apropiau. Trei ani mai
târziu, izbucnea cel de-al doilea război mondial… Timpul nu mai avea
răbdare.”
VOLUMUL
I
20. INCIPIT:
“ In bine sau în rǎu se schimbase Moromete ?
Cei care îl duşmǎneau sau stǎteau cu ochii pe
el se potololiserǎ sau îl uitarǎ, ca şi când l-ar fi
iertat sau l-ar fi dispreţuit. Ce putea sǎ
însemne asta ?”
FINAL:
“De mult Niculae adormise. Dimineaţa când se sculǎ nu arǎta nici prea odihnit,
şi nici prea senin, şi Mǎrioara se mirǎ, fiindcǎ, zice ea, de câteva ori a trezit-o
ceva, nici ea nu şi-a dat seama ce, şi pe urmǎ a tras cu urechea şi nu s-a înşelat.
L-a auzit pe el, pe Niculae de alǎturi, cum râdea în somn...” – Niculae are
conştiinţa încărcată, deoarece îşi părăsise tatăl în ultimii ani. Apariţia în vis a
tatălui sugerează faptul că acesta l-a iertat.
VOLUMUL
AL II - LEA
Secvenţă din filmul Moromeţii ( 1988 ),
în regia lui Stere Gulea
21. STRUCTURA SI COMPOZITIE
Structurat în 3 părţi mari
( 75 capitole ), dominate de
trei elemente simbolice:
Structurat în cinci părţi
( 91capitole )
I. 29 cap.
MASA ( cap. IV )
= sâmbătă seara
( întoarcerea Moromeţilor
de la câmp )
→ duminică seara
( fuga Polinei cu Birică );
Scene reprezentative
1. Vizita lui Ilie la Bucureşti, la feciori (partea I): Moromete pleacă la
Bucureşti şi le propune celor 3 fii să se întoarcă acasă. Ei refuză.
2. Secerişul ( partea III, cap I ): Niculae va participa la campania de
seceriş din Siliştea Gumeşti şi , datorită revoltei ţăranilor care nu pot
să predea grâul fără neghină şi a înecării lui Gheorghe , se va retrage
pentru o vreme.
II. 18 cap. PRISPA
-adunarea eroilor pe
prispă , după ploaie,
înainte de plecarea
lui Achim cu oile
la Bucureşti
=2 săptămâni
3. Monologul lui Ilie Moromete lângă şira de paie (partea IV,
cap.III): Ultima scenă în care apare Moromete este cea când este udat de o
ploaie repede de vară şi, săpând un şanţ în jurul şirei de paie din grădină,
monologhează.
4. Moartea lui Ilie ( partea V, cap. XI ): Ilinca: „împuţinat la trup, avea
slăbiciunea de a rătăci în neştire, cu ciomagul în mână”. Moromete murise, se
stinsese incet făra a suferi de vreo boală. In ultimele clipe de viata, Moromete
avea slăbiciunea de a umbla prin sat. Ultima oară fusese adus acasă cu roaba.
III. 28 cap. SECERISUL
→ sfârşitul verii
5. Visul lui Niculae ( partea V, cap. XIII ): Niculae îl va vedea ultima
dată în vis pe Ilie Moromete depărtându-se şi-şi va da seama de dragostea
profundă, reciprocă dintre ei, ascunsă mult timp prin ironie.
22. VOLUMUL I
SCENE CHEIE
SCENA CINEI ( P. I, Cap. 4 )
prin masa prea mică, rotundă şi joasă şi scăunelele cât palma →
pământul ( dacă li s-ar fi împǎrţit tuturor copiilor ) ar fi fost
neîndestulător;
M. Preda îşi adună personajele la masă→ îi caracterizează
( Rebreanu le aduna la horă, Călinescu la masă la Giurgiuveanu ):
fragment prezentat scenic;
aşezarea fiecăruia anunţă conflictul viitor;
masa e joasă, rotundă, cu scăunelele cât palma.
Tatăl stă pe locul cel mai înalt, pe pragul celei de a doua odăi,
dominându-i pe toţi;
băieţii cei mari stau în pragul uşii, anticipând parcă fuga lor din final;
Catrina stă spre sobă, avându-i lângă ea pe Tita, Ilinca şi Niculae.
Niculae nu are nici măcar scaun, stând pe jos.
23. VOLUMUL I
SCENA TAIERII SALCAMULUI
duminică în zori ( P.I , cap. XII ):
Momentul tăierii salcâmului poate fi socotit “începutul sfârşitului “.
Salcâmul, cu coroana lui stufoasă , străjuia partea aceea a satului, simbol al
stabilităţii şi trăiniciei: “Acum totul se făcuse mic, grădina, caii, Moromete însuşi
arătau bicisnici”.
Scena cinei simboliza solidaritatea familiei. Tăierea salcâmului sugerează începutul
declinului familiei Moromete.
Preda stabileşte o relaţie directă între bocetul femeilor şi momentul tăierii salcâmului,
moment care dobândeşte conotaţii funebre.
Rotirea ciorilor accentuează sugestiile rău prevestitoare. Ilie îl taie înainte de
răsăritul soarelui.
Dramatismul întâmplării este atenuat de umor. La întrebarea de ce să taie salcâmul ,
Ilie răspunde: “ Intr-adins (…), ca să se mire proştii”.
Tăierea şi vinderea salcâmului este primul semn al declinului familiei Moromete.
24. VOLUMUL I
DUMINICA: INTALNIRILE DIN
POIANA FIERARIEI LUI IOCAN
( P. I, cap. 18,19, 20 )
= miniparlament sătesc:
Moromete se rade înainte.
Inima adevărată a satului este Poiana lui Iocan, unde se adună cei mai deştepţi
oameni din sat – în zile de sărbătoare sau duminica : Moromete, Cocoşilă şi
Dumitru al lui Nae.
Ei citesc ziarul şi comentează politică ironic şi cu umor.
Moromete este respectat şi consultat de toată lumea.
El explică, clarifică, concluzionează: ”3 chestiuni se desprind de fapt din această
situaţie!”.
M→ Cocoşilă : “Ocupaţiunea ta mintală e la alte prostii”.
Ziare: Moromete - “Mişcarea”, Iocan - “Curentul”, Cocoşilă - “Dimineaţa”.
Secvenţă din filmul Moromeţii ( 1988 ),
în regia lui Stere Gulea
25. VOLUMUL I
SCENA “FONCIIREI”
(impozit agricol )
( P. I , cap. 23 )
Jupuitu vine să-i ceară “fonciirea”.
Episodul se desfăşoară scenic ( seamăna cu o piesă de teatru ):
comedia amânării plăţii: “N-AM”.
Moromete= disimulant (prefăcut): = comportament tipic ţărănesc.
Moromete este mai deştept decât alţii şi se preface mai bine .
Caută să-l pună pe celălalt să-şi spună părerea, aşteaptă, tatonează.
Moromete= actor;
Plăcerea regiei: Moromete înscenează o anumită situaţie încât
perceptorul să accepte să primească ceea ce el îi dă – din 6000 de lei
îi dă numai 1000. Se preface că are treabă în gospodărie şi că este
supărat. Agentul nu se lasă înşelat, deoarece Moromete pare că a
mai jucat scena. Fetele nu-i lasă să le ia lucruri din casă. Paraschiv
intervine: “Nu sunt caii tatei, sunt ai mei”.;
26. VOLUMUL I
SCENA SECERISULUI
Cap. 1,partea a III-a
Secerişul reprezintă pentru Marin Preda încununarea existenţei rurale.
Plecarea la seceriş este o scenă tipică şi generală, nefiind a unui
singur om. Plecarea este a omului care face pregătirile de cu noapte,
repetând cuvinte şi gesturi străvechi, desfăşurate după un ritual
milenar:
“Omul se scoală, trezeşte copii, înhamă caii şi umblă de colo până
colo prin curte. Nu este nimic de făcut, plecarea în prima zi de secere
pare să fie un lucru obişnuit, totuşi căruţa şi caii înhămaţi aşteaptă în
bătătură de mult timp; omul şi copiii sunt gata; secerile şi bota cu apă
sunt puse în căruţă; mâncarea gătită de cu seară asemeni; nu se ştie însă
pentru ce căruţa stă timp atât de îndelungat în mijlocul bătăturii. Omul
se învârteşte pe loc, se uită prin grădină, străbate curtea, intră în casă şi
strigă la femeie fără rost, întrebând-o dacă a pus mâncarea în căruţă;
muierea se supără şi-i răspunde că a pus-o de mult, dar bărbatul nu
ascultă, nu aude, iese afară cu un aer grav, foarte grăbit şi forate
îngrijorat.”
27. STILUL
scriitor anticalofil ( lipsa podoabelor ) ( +Liviu Rebreanu şi Camil
Petrescu ),
scriitor realist şi un mare povestitor, de aceea textul e dominat de verbe.
viziunea scenică= folosirea dialogului→ ORALITATEA , simţul comic
( ironie subtilă ) şi tragic, adânca observare psihologică;
limbaj popular, adeseori frust, care imită aproape toate clişeele oralităţii.
stilul direct se îmbină armonios cu stilul indirect şi cu stilul indirect liber.→
un mare prozator, realist-psihologic şi social, cu totul original. Un scriitor
modern;
scriitor OBIECTIV =are o atitudine detaşată faţă de personaje şi
situaţii:
nu intervine în acţiune şi nu face aprecieri;
el pune personajele în situaţia de a se caracteriza singure prin fapte, vorbe,
atitudini, fără nici o intervenţie din afară;
povesteşte lent, acordă atenţie amănuntelor, gesturilor şi mimicii ( în vol. I ).
28. TEHNICI NARATIVE
Tehnica
decupajului
Tehnica rezumatului
(decuparea unei zile din viaţa unei
familii şi prezentarea pe larg: fapte
minore, prezentate foarte pe larg,
dând astfel o imagine convingătoare
de viaţă a familiei )
DILATAREA
In primele 200 de pagini sunt
prezentate întâmplǎrile care au loc
de sâmbǎtǎ seara pânǎ duminicǎ
seara.
Tehnica rezumatului (sugerează faptul că timpul
nu mai are răbdare, au loc atât de multe
evenimente încât Marin Preda nu mai poate
prezenta atâtea fapte) .
COMPRIMAREA: 10 ani din viaţa lui Niculae
Moromete sunt prezentaţi, în volumul al II-lea,
în câteva pagini ;
ALTERNAREA TEMPORALAA
EVENIMENTELOR: Intâmplǎrile sunt
dislocate prin:
Flashback( DOOM 2)
Feedback ( DOOM 2)
29. Paralela Ion / Moromeţii
“Ion” – Liviu Rebreanu
= radiografie a satului
transilvănean
“Moromeţii” – M. Preda
= radiografia satului din
Câmpia Dunării
Tăranul este devorat de
pasiunea posesiunii
pământului.
Tăranul îşi doreşte doar
păstrarea pământului.
Refacerea unei gospodării
decăzute, prin voinţa aproape
demonică a lui Ion
Declinul unei gospodării şi al
unei familii
30. Cuplul Ion Birică – Polina Bălosu
= Polemică la adresa cuplului Ion – Ana din romanului lui L. Rebreanu
Fata= bogată, flăcăul= sărac
Vasile Baciu vrea s-o mărite pe Ana cu
George Bulbuc, pentru că acesta e bogat şi n-
ar fi cerut zestrea în timpul vieţii lui Baciu
Tudor Bălosu vrea s-o mărite pe
Polina cu Stan Cotelici, un flăcău
şchiop, urât, dar cu mult pământ,
care nu i-ar fi cerut zestrea
imediat.
Marin Preda: Ana= “o femeie lipsită de
voinţă, o jucărie în mâna lui Ion, căruia îi face
un copil şi nu ştie să-l apere, pe ea o bate,
când bărbatul, când tatăl şi care, până la urmă
se sinucide în grajd. Pe mine acest personaj
nu m-a convins deloc. Am imaginat, cred eu,
un personaj feminin , aproape egal în voinţă
cu cel al bărbatului, fiindcă ştiu ce rol joacă
ea în familie şi cum îşi impune punctul de
vedere tuturor”.
Marin Preda:
Polina= fata lui Bălosu, care se
mărită cu un flăcău sărac şi care
are caracter voluntar; îi impune
bărbatului să se lupte cu părinţii
ei ca să obţină drepturile ce i se
cuvin.
Pâmântul= şansa de a gândi şi la
altceva decât la ziua de mâine.