Documentul analizează sistematica algelor verzi, incluzând caracteristici generale, clasificare și importanță ecologică. Algele verzi, împărțite în unicelulare și pluricelulare, joacă un rol esențial în ecosistemele acvatice, contribuind la producția de oxigen și formând baza hranei pentru numeroase organisme. De asemenea, algele au utilizări practice în agricultură și alimentație, fiind bogate în nutrienți.

1. Universitatea de Stat Tiraspol
Facultatea de Geografie
Catedra de Botanică şi fiziolologie vegetală
RefeRat
La sistematica vegetală
Pe tema:
Algele verzi
efectuat de către:
Studentul grupei 202
Specialitatea Geografie/Biologie
Comîndaru Ion

2. Planul:
1. Sistematica algelor
2.Caracteristica generală a algelor
2.1 Algele verzi
2.1.1 Algele verzi unicelulare
2.1.2 Algele verzi pluricelulare
3. Importanţa algelor
Bibliografie

3. 1.Clasificarea sistematică
Regn Plantae
Încrengătura Chlorophyta
Ordinul Chlamydomonadales
Specia Chlamydomonas
Ordinul Volvocales
Specia Volvox
Clasa Ulothricophyceae
Ordinul Ulvales
Specia Ulva
Clasa Siphonophyceae
Ordinul Siphonocladales
Specia Cladophora
Clasa Conjugatophyceae
Ordinul Zygnematales
Specia Spyrogira

4. 2 Caracteristica generală a algelor
Algele constituie un subregn al regnului Plantae prezentîndu-se atât ca
organisme monocelulare isolate în colonii ,cât şi ca organisme
pluricelulare,filamentoase.Sunt considerate plante inferioare-talofite, deoarece
corpul lor nu este diferenţiat în ţesuturi şi organe. Sunt cei mai vechi reprezentanţi
ai lumii vegetale, care au apărut cu sute de milioane şi chiar miliarde de ani în
urmă.
Datorită condiţiilor de viaţă constante din mediul acvatic,în care au apărut şi au
existat perioade geologice îndelungate, ele s-au păstrat până în zilele noastre,
suferind puţine schimbări morfologice.În urma procesului de evoluţie algele
unicelulare au evoluat transformându-se în alge pluricelulare, având structura mai
complicată decât precedentele.
Forma generală a corpului algelor e foarte variată: ameboidală, cocoidală,
filamentoasă, heterotrihală, lamelară, sifonală, în forme de tufe. Dimensiunile
corpului variază şi ele de la zeci de micrometri pînă la zeci de metri.
Ca și plantele, algele sunt capabile de a realiza procesul de fotosinteză cu
ajutorul pigmentului care este frecvent clorofila sau ficocianina. Astfel din apă, săruri
minerale, CO2 , folosind ca sursă de energie lumina solară și în prezența pigmentului
verde clorofila, sintetizează substanțe organice. Majoritatea algelor sunt organisme
acvatice, dar se întîlnesc și pe uscat: pe sol și pietre, pe copaci etc. Corpul algelor
(talul) poate fi unicelular, colonial sau pluricelular. Celula algelor este protejată de un
perete din celuloză și pectină. În citoplasmă se află unul sau cîteva nuclee,
mitocondrii, reticul endoplasmatic, vacuole, dictiozomi, cloroplaste (cromatofori).
Cromatoforii pot avea formă de cupă, panglică, stea, spirală, numărul oscilând de la
unul până la câteva sute. Ei conţin o gamă foarte variată de pigmenţi care le conferă
diferite culori: verde, galbenă, brună, roşie etc., de unde şi provine denumirea
diferitor încrengături: alge verzi, alge galbene, alge aurii, alge roşii, alge brune.
Pentru alge sunt caracteristice toate tipurile de înmulţire: vegetativă, asexuată şi
sexuată.
Înmulţirea vegetativă are loc prin diviziunea celulelor (la formele unicelulare), prin
fragmentarea talului ( la formele pluricelulare), înmulţirea asexuată are loc prin
intermediul celulelor haploide sau diploide care se formează în rezultatul mitozei şi
se numesc spori. Dacă au flageli , se numesc zoospore, dacă flagelii lipsesc atunci
se numesc aplanospori. Sporii germinează, formând indivizi identici cu cel matern.
Înmulţirea sexuată are loc cu ajutorul celulelor sexuale- gameţi masculini şi
feminini, care pot fi diferiţi după formă şi dimensiuni, şi procesele sexuale se
numescŞ izogamie, heterogamie şi oogamie. După contopirea gameţilor se
formează zigotul, din care germinează indivizii noi.
Mediul de viaţă al algelor este cel acvatic: bazinele cu apă dulce (băltoace,
canale), apele mărilor şi oceanelor. Unele plutesc liber în apă, altele se fixează de
substrat. Un număr mai mic de specii de alge sunt răspândite pe sol, pe pietre, pe

5. coaja copacilor. Unele alge se găsesc în apele termale(fierbinţi) cu temperature de
peste 70 de grade Celsius, altele se pot găsi pe straturi de zăpadă.

6. 2.1 Algele verzi
Algele verzi reprezintă cea mai mare grupă de alge, care prezintă clorofila drept
pigment fotosintetizator principal. Ele includ circa 13000 specii răspândite mai ales în
apele dulci. Unele se întîlnesc în apele marine, pe sol, pe coaja copacilor, pe pietre,
pe pereţii acvariilor.
Algele au unele asemănări cu plantele superioare: prezenţa pigmentului clorofila,
prezenţa substanţei de rezervă amidonul,prezenţa în constituţie a peretelui celular
constituit din celuloză şi pectină.
Algele verzi reprezintă forme unicelulare, coloniale, filamentoase, lamelare,
heterotrihale, acelulare (sifonale) . În structura celulei se observă peretele celular
rigid, citoplama, nucleul, plastide, vacuole cu suc celular. Cromatoforii (unul sau mai
mulţi) au formă de panglică spiralată, de stea, de cilindru etc.
Pentru algele verzi sunt caracteristice toate tipurile de înmulţire: vegetativă,
asexuată, sexuată.
Caracteristici:
Toate algele verzi prezintă caracteristici comune:
• pigmenți fotosintetizatori similari plantelor: clorofilă a și b, pigmenți xantofili și
carotenici;
• pigmenții clorofilieni prezintă membrană dublă;
• perete celular alcătuit din 2 membrane: una din celuloză și cealaltă
din pectină, glicozidă, xilan etc;
• reproducere predominant sexuală;
• reproducere asexuată prin zoospori;
• nutrienții sunt depozitați sub formă de amidon în plastidă și în stromă;
• diversitatea mediilor în care pot fi întâlnite.

7. 2.1.1 Algele verzi unicelulare
Cele mai primitive alge verzi se consideră cele unicelulare mobile. Exemplu tipic
este chlamidomonada. Se întâlneşte în apele murdare, băltoace, canale şi provoacă
înverzirea apei. Se consideră sanitar al bazinelor bogate în substanţe organice-peste
câteva zile apa devine curată (absoarbe substanţele). Celula are formă rotundă,
elipsoidală şi este acoperită la exterior cu o membrană pectocelulozică. La polul
anterior se află doi flageli, care-i servesc la mişcare, în centrul celulei se află un
cromatofor (cloroplast) în formă de cupă, în interiorul căruia se află pirenoidul.
Pirenoidul este un corpuscul de sinteză şi acumulare a substanţelor organice
(amidon). În citoplasmă se mai află nucleul, stigma şi două vacuole pulsatile.
Chlamidomonada se înmulţeşte pe cale sexuată, prin zoospori care se formează
prin diviziunea mitotică ăn număr de 4-8. La insuficienţa apei şi oxigenului, adică la
uscarea bazinelor, chlamidomonada trece în stadiul palmeloid: pierde flagelii,
membrane se gelifică, păstrând capacitatea de înmulţire.
Procesul sexual este izogamia(celule sexuale asemănătoare după formă şi
dimensiuni ).
Dintre alţi reprezentanţi unicelulari răspândiţi ai algelor verzi sunt chlorococum,
clorella. Acestea sunt alge immobile. Chlorococum (clorococul) reprezintă cellule
sferice cu cromatofor cupiform, se aseamănă cu chlamidomonada, dar sunt lipsite
de flageli şi de vacuole pulsatile.
Se întâlnesc în apele dulci, pe coaja copacilor, pe sol, în componenţa lichenilor.
Se înmulţesc pe cale asexuată, prin zoospore, Procesul sexuat este present prin
tipul izogamia.
Chlorella este o algă unicelulară de formă sferică, cu un cromatofor cupiform, cu
citoplasmă şi nucleu. Se înmulţeşte foarte intens pe cale asexuată, prin spori imobili
– aplanospori.
Înmulţirea sexuată lipseşte. Chlorella este foarte răspândită în apele dulci, pe sol,
pe coaja copacilor, este foarte bogată în substanţe nutritive, astfel chlorella conţine
de 60 de ori mai multe proteine decât soia,fiind adăugată în hrana animalelor
sporeşte greutatea lor cu 12-15%. De aceea în mai multe state sunt utilizate
biotehnologii pentru cultivarea ei în masă.
Spirulina Chlorella Chlorococcum

8. 2.1.2 Algele verzi pluricelulare
Reprezentanţii tipici sunt: Ulotrixul, Spirogira şi Cladofora.
Ulotrixul reprezintă nişte filamente neramificate, care se fixează de substrat cu o
celulă bazală incoloră. Celelalte celule ale filamentului sunt omogene cilindrice
scurte cu membrane subţiri, cu un nucleu şi un singur cromatofor (cloroplast) în
formă de brâuleţ (centură) cu mai mulţi pirenoizi.
Se înmulţeşte pe cale sexuată prin zoospori tetraflagelaţi. Procesul sexual este
izogamia. Gameţii apăruţi în rezultatul mitozei se contopesc formând zigotul, care
ulterior se divide meiotic, formând indivizi noi de ulotrix. Deci, la ulotrix domina faza
haploidă. Ulotrixul se întâlneşte în râuri.
În condiţiile noastre, în bazinele cu apă dulce, râuri, iazuri, lacuri foarte frecvent
sunt algele verzi filamentoase spirogira şi cladofora.
Spirogira (mătasea broaştei) reprezintă filamente plutitoare constituite din celule
mari. Citoplasma este situată parietal şi înconjoară nucleul, care se află în centrul
celulei. Cloroplaştii pot fi în număr de la 1 până la 16, în formă de panglică spiralată
cu mulţi pirenoizi. Spirogira se înmulţeşte prin diviziunea filamentului şi pe cale
sexuată,prin conjugare. Procesul de conjugare are loc toaamna şi constă în alipirea
celulelor a două filamente. În locul de contact al celulelor membranele se
descompun şi se formează un canal. Conţinutul protoplastului unei celule se
desprinde de la peretele celular şi prin canal se varsă în celula vecină, se contopeşte
cu protoplastul acesteia, formând zigotul. Două filamente, celulele cărora s-au
conjugat, seamănă cu o scară, de aceea aşa tip de conjugare se numeşte scalară.
Zigotul cade la fundul bazinului şi germinează abia primăvara. Spirogira nu formează
gameţi. Filamenetele de mătasea broaştei sunt mucilaginoase, moi la pipăit. Ele
formează aglomerări de culoare verde-aprinsă.
Cladophora (lâna broaştei) reprezintă filamente ramificate, alcătuite din celule
mari polinucleate. Cromatoforul este cilindric, perforat şi conţine mulţi pirenoizi. Se
înmulţeşte asexuat prin zoospori tetraflagelaţi, sexuat – prin izogamie şi
heterogamie. Este răspândită în apele dulci, formează aglomerări de culoare verde
aspre la pipăit. Cladophora este utilizată pentru fabricarea hârtiei, cartonului.
Algele verzi pluricelulare pot avea şi formă lamelară. Reprezentanţii tipici sunt
Ulva şi Enteromorpha.
Ulva cunoscută sub denumirea de salată de mare, este răspândită în apele
marine. Talul are forma unei lamele gofrate cu dimensiuni de până la 0,5 m. În
stadiile timpurii de dezvoltare se fixează de substrat cu ajutorul celulei rizoidale, mai
târziu se desprinde şi pluteşte liber în apă. Talul de ulvă este constituit din două
straturi de celule care au citoplasmă, nucleu, cromatofor în formă de centură. Se
înmulţeşte pe cale asexuată, prin zoospori, pe cale sexuată-prin gameţi (Izogamiei).
La ulva se deosebesc două feluri de indivizi: unii care formează gameţi (se numesc
gametofiţi), alţii care formează spori (sporofiţi). Aceşti indivizi seamănă foarte mult
după aspectul lor exterior (morfologic), de aceea sunt numiţi izomorfi, iar linia de
evoluţie-izofazică.
Un reprezentant pluricelular răspândit în apele dulci este Enteromorpha-
denumirea apare de la asemănarea cu intestinul subţire. Are formă de tub cu

9. strangulări slabe şi dimensiuni de câţiva centimetri. Culoarea este galben-verzuie şi
desprinzându-se de substrat, pluteşte în grosul apei, fiind distinsă de alte alge.

10. 3. Importanţa algelor
Circa 70% din biomasa mărilor și oceanelor este alcătuită din alge care
formează așa-numitul fitoplancton, acesta stând la baza nutriției celorlalte organisme
- raci, moluște, pești, păsări și mamifere acvatice.
In urma fotosintezei algele formează cea mai mare parte a oxigenului din apă
cu care respiră toate animalele acvatice. Algele sunt folosite de om ca îngrășăminte
organice, materie primă pentru obținerea coloranților, a produselor alimentare,
cosmetice și farmaceutice.
Algele au fost şi sunt foarte mult folosite în alimentaţia zilnică a multor popoare,
mai ales în Orient, dar si de către unele populaţii nordice.
Tonice generale, având un continut proteic ridicat, se folosesc mai ales în scop
alimentar, intrând în compoziţia supelor, salatelor si mâncărurilor pe bază de orez.
Bogăţia lor în diverse elemente le-a atras supranumele de "concentrate de apă de
mare" şi le conferă multiple proprietăţi, nu doar nutritive, tonice şi vitalizante, ci şi
curative. Iata cateva dintre aceste proprietati curative: stimulante, favorizeaza
procesele metabolice şi schimburile de substanţe in corp; tonifica şi stimuleaza
acivitatea glandelor endocrine (in special tiroida, hipofiza si pancreasul); regleaza
metabolismul proteinelor; efect reîntineritor, remineralizant, anticelulitic;
antireumatismale, antiinfecţioase, antiscrofuloase, antiguşa.
Ulothrix Spirogira

11. Cladophora

12. Bibliografie:
1.E.Pulbere, V.Grati, M. Rotaru”Botanică generală”, editura Lyceum,1999
2. www.about.com
3. www. art-zone.ro
4 www.derm.qld.gov.au
5. www.mbari.org
6. www.ncbi.nlm.nih.gov
7.. www.saltaquarium.com