1. STUDENT:

2. CUPRINS
PAG.
INTRODUCERE
Capitolul I: PREZENTAREA REGIUNII ”SIBIU”
1.1 Repere istorice............................................................................................................7
1.2 Dezvoltarea regiunii Sibiu.........................................................................................10
1.3 Personalitati de seama care au ajutat la dezvoltarea Sibiului....................................11
1.4 Asezarea geografica .................................................................................................14
1.5 Suprafetele regiunii vecine.......................................................................................16
1.6 Ponderea suprafetelor agricole..................................................................................17
2 Relieful .....................................................................................................................19
3 Conditii climatice..........................................................................................................22
4 Hidrografie si hidrologie...............................................................................................23
5 Solul..............................................................................................................................25
6 Vegetatia.......................................................................................................................25
7 Fauna ............................................................................................................................26
Capitolul II: POTENŢIALUL TURISTIC ŞI AGROTURISTIC AL SATULUI SIBIEL
2.1. Tipuri de turism practicate.........................................................................................28
2.2.AgroturismUL................................................................................. ...........................37
2.3. Puncte de atracţie Ale Sibielului................................................................................43
Capitolul III: ORGANIZAREA ŞI EFICIENŢA ECONOMICĂ A ACTIVITĂŢII
AGROTURISTICE LA PENSIUNEA „LUNCA SIBIELULUI”
1. Amenajarea camerelor..................................................................................................47
2. Structura pensiunii........................................................................................................48
3.Program artistic traditional, agrement si alte servicii....................................................49
4.Localizare......................................................................................................................50
5.Activitatea de cazare.....................................................................................................50
2

3. 6.Eficienta economica de ansamblu a pensiunii .............................................................52
Capitolul IV: CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI......................................................54
BIBLIOGRAFIE
3

4. INTRODUCERE
TURISMUL
Deşi considerat de cei mai mulţi dintre experţi din domeniu un fenomen specific
epocii contemporane, turismul s-a cristalizat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi ca
atare, primele încercări de definire şi caracterizare a lui datează din această perioadă.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul „TURISM” provine din termenul
englezesc „TO TOUR” (a călători, a colinda), având deci semnificaţia de excursie.
De-a lungul anilor, conţinutul noţiunii de turism s-a modificat, s-a îmbogăţit
continuu.Unul dintre specialiştii consacraţi în cercetarea fenomenului turistic, a cărui opinie a
fost îmbrăţişată de un număr mare de teoreticieni, este profesorul elveţian W. Hunziker. El
defineşte turismul prin „ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din deplasarea şi
sejurul persoanelor în afara locului de reşedinţă, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt
motivate de o stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare”.
Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea
desfăşurată în alte sectoare-chei din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ).
Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade
sub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economişti , geografi, psihologi
şi sociologi. Primele menţiuni privind preocupările de a voiaja, apar în antichitate în operele
geografului Strabon. Descrierile lăsate de Marco Polo cu ocazia periplului său asiatic (secolul
al XIII-lea), cele ale lui Arthur Young (secolul al XVIII-lea) sau, mai aproape de noi, ale lui
Henri Monfreid au jalonat preocupările viitoare privind practicarea calatorie.
Activitatea turistică este bine susţinută de un valoros potenţial turistic – natural
antropic – diferenţiat de la ţară la ţară, în funcţie de care sunt organizate diferite tipuri de
turism. Mai cunoscute în practica turismului mondial sunt: turismul balnear maritim;
turismul montan şi de sporturi de iarnă, practicat pe arie largă pentru drumeţie, cura
climaterică şi practicarea sporturilor de iarna; turismul de cură balneară, prin care se
valorifică însuşirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoare termal şi minerale, nămoluri,
aer ionizat); turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de artă, cultură şi a
altor realizări ale activităţi umane; turismul comercial expoziţional, a cărui practicare este
ocazionată de mari manifestări de profil (târguri, expoziţii), care atrag numeroşi vizitatori;
turismul festivalier, prilejuit de manifestări cultural-artistice (etnografice, folclorice)
naţionale sau internaţionale; turismul sportiv, de care cunoaştem o mare extindere pe plan
naţional şi internaţional, având ca motivaţie diferite competiţii pe discipline sportive, interne
4

5. şi internaţionale , până la manifestări sportive de amploare (olimpiade, competiţii sportive
regionale, campionate mondiale etc.); turismul de vânătoare (safari), practicat de ţările
occidentale, in general pe teritoriul Africi, al Americi Latine, în teritoriile artice şi antartice.
Este o forma de turism “distractiv”, a cărui dezvoltare – marcată de spectaculos şi inedit –
aduce mari prejudicii echilibrului ecologic al planetei, ameninţând cu diminuarea sau, după
caz cu dispariţia unor specii extrem de valoroase ale patrimoniului faunistic al Terrei.
Principalele elemente care marchează activitatea turistică sunt:
- deplasarea persoanelor în cadrul călătoriei efectuate,
- sejurul într-o localitate în afara domiciliului (reşedinţei permanente) a persoanei
care se deplasează,
- sejurul are durată limitată,
- sejurul să nu se transforme într-o reşedinţă definitivă.
OMT apreciază faptul că turismul se referă la activităţile desfăşurate de persoane ,
pe durata călătoriilor şi sejururilor, în locuri situate în afara reşedinţei obişnuite, pentru o
perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru afaceri sau
alte motive.
Corespunzător accepţiunii prezentate, pot fi identificate formele principale ale
turismului, şi anume:
a) turism intern (domestic tourism) : rezidenţii unei ţări date care călătoresc numai
în interiorul acesteia;
b) turism receptor (inbound tourism) : non-rezidenţii care călătoresc în ţara dată;
c) turism emiţător (outbound tourism) : rezidenţii ţării date care călătoresc în alte
ţări.
Aceste trei forme de bază pot fi asociate în modalităţi diferite, dând naştere altor
categorii ale turismului, şi anume:
● turism interior, formă care regrupează turismul intern şi turismul receptor;
● turism naţional, constituit din turismul intern şi turismul emiţător;
● turism internaţional, alcătuit din turismul receptor şi turismul emiţător.
5

6. FACTORII DE INFLUENTARE A TURISMULUI
Potentialul turistic este influentat de o serie de factori,si anume:
• factori naturali (care raman in general neschimbati),
• factori economici,demografici, politici, psihologici ( ce sunt caracterizati printr-o
dinamica accentuata dar si cu posibilitati de dirijare in sensu dorit).
Factorii naturali au un rol hotarator in practicarea turismului, formele de relief,
reteaua hidrografica, clima, flora, fauna diferentiaza turismul in: turism montan, turism de
litoral, turism de schi,turism de vanatoare etc.
Amploarea fenomenului turistic este influentat si de faptul ca, anual, peste 1,5
miliarde persoane, reprezentand aproape o treime din populatia globului,efectueaza calatorii
in scopuri turistice, cheltuind peste 2000 miliarde $ SUA (din care peste 10% pentru calatorii
turistice in strainatate).
In concluzie, turismul prezinta ansamblul de masuri puse in aplicare pentru
organizarea in desfasurarea unor calatorii de agrement sau in alte scopuri, realizate, fie prin
intermediul unor organizatii, societati sau agenti specializati, fie pe cont propriu, pe o durata
limitata de timp , precum si industria care concura la satisfacerea nevoilor turistice.
TURISMUL RURAL SI AGROTURISMUL
Turismul rural este definit ca activitate antropica prestata in spatial rural, concretizata
in organizarea si desfasurarea calatoriilor avand mai multe scopuri: include un complex de
activitati menite sa satisfaca nevoi de consum si servicii ale turistilor.
Agroturismul este activitatea umana prestata in spatial rural cu precizarea ca o parte
din nevoile de consum si servicii cu un anumit specific ale turistilor sunt asigurate in
gospodarii, microferme sau ferme in care se desfasoara activitati cu caracter agricol ( cultura
plantelor, cresterea animalelor, procesarea produselor s.a.).
Notiunea de turism rural este identificata cu notiunea de “turism verde” .
Notiunea de turism verde face referire la elementele reprezentative ale peisajului
natural implicand frecventarea speciilor rurala situate de regula la distanta fata de marile
aglomerari rurale. Accesul este asigurat intr-un mediu foarte putin sau deloc antropizat.
Aceasta corespunde cu spatiile rurale propriu-zise precum si cu habitatele (ariile) mai putin
6

7. populate din zona litorala sau montana care nu sunt incluse in zona de influenta a turismului
de statiune.
Spre deosebire de “turismul verde”,agroturismul se desfasoara cu precadere in areale
antropizate ca urmare a activitatilor cu character agrar sau agricol, ex: cultura plantelor de
camp, cresterea animalelor, cultura plantelor horticole, activitati mixte si altele.Din punct de
vedere al structurii activitatii, agroturismul reprezinta totalitatea agroserviciilor oferite in
cadrul unei ferme sau pensiuni agroturistice (cazare, servirea hranei din produse proprii,
agrement, etc.).
Turismul rural este turismul practicat in mediul rural, ca factor economic de
dezvoltare locala, rezultand din serviciile prestate clientilor in vederea satisfacerii nevoilor
acestora. Aceasta forma de turism este motivata de dorinta de intoarcere in natura, la viata si
obiceiurile traditionale si presupune sederea in gospodaria taraneasca (ferma sau pensiune
agroturistica) sau intr-un han, pensiune.
Romania intruneste conditii deosebite pentru desfasurarea acestei forme de turism. In
general, zonele rurale sunt pastratoare ale datinilor, traditiilor, mestesugurilor si obiceiurilor
stravechi, unde talentul si atractia catre frumos se materializeaza in adevarate opera de arta-
ceramica, covoare tesute manual, cojocarit, tesaturi, instrumente populare, masti.
Manifestarile artistice si sarbatorile populare traditionale din tot cursul anului aduc in
atentia publicului larg spiritual viu, autentic al meleagurilor din satele tansilvanene, prin
portul popular,cantece si dansuri, obiceiuri stravechi - festivaluri de arta plastic, de folclor,
de datini si obiceiuri. Arta populara, religia si obiceiurile crestine nealterate, posibilitatea de a
se afla in mijlocul evenimentelor specifice locului( serbari, targuri, festivaluri etc.) chiar si
terapia muncii fizice sunt in egala masura puncte de atractie.
Prin valorile sale cultural, istorice, etnografice, natural si socio- economice, satul
transilvanean poate deveni un produs turistic de mare originalitate si de marca pentru
turismul din centrul tarii. Un factor favorizant in dezvoltarea acestei forme de turism il
constituie frumusetea zonelor deluroase si montane, calitatea aerului deosebit de curat,
existenta unei faune si flore bogate, cu multe specii pe cale de disparitie, a parcurilor naturale
si a ariilor protejate.
De asemenea consumul de alimente proaspete (inclusive cura de fructe si legume),
degustarea vinurilor, a unor preparate din gastronomia taraneasca sunt argumente serioase
pentru practicarea turismului rural.Se remarca astfel calitatea deosebita a produselor
ecologice obtinute in aceste zone.
7

8. Multe lacalitati din zonele deluroase si montane nu se confrunta doar cu probleme de
infrastructura mare (accesul dificil in unele zone, drumuri greu practicabile), ci si cu
probleme ale infrastructurii de utilitati, cum ar fi : lipsa gazului, curentului electric,lipsa apei
curente, canalizarii etc.
Avantajele acestei forme de turism sunt costurile mici comparativ cu alte forme de
vacanta, originalitatea calatoriilor, absenta aglomeratiei, intimitatea, stimularea economiei
zonelor rurale, crearea de noi locuri de munca, mai ales pentru femei, obtinerea de venituri
din valorificarea excedentului de produse agricole, gastronomia traditional, protejarea
mediului si conservarea traditiilor.
8

9. Cap I. PREZENTAREA REGIUNII
“SIBIU”
1.1 REPERE ISTORICE
Prima menţiune documentară
referitoare la ţinuturile sibiene datează din
20 decembrie 1191, când papa Celestin al
III-lea confirmă existenţa prepoziturii
libere a germanilor din Transilvania,
prepozitura care şi-a avut sediul la Sibiu.
Descoperirile arheologice de pe teritoriul
judeţului Sibiu, atestă formarea şi
dezvoltarea societăţii omeneşti încă din
Paleolitic. La Racoviţa, a fost descoperit un topor de silex aparţinând celei mai vechi culturi
din istoria omenirii “cultura de prund” (1.000.000 - 600.000 ani). Vestigii arheologice din
Neolitic (5500-1900 I.Ch.) reprezentate prin fragmente din ceramică, podoabe, unelte casnice
Cetatea de la
au fost descoperite în mai multe centre: Caşolţ, Ocna Sibiului, Mediaş, Boarta. Unelte din
Cisnădioara
epoca Bronzului (1900-800 I.Ch) au fost descoperite la Orlat, Boarta, Ocna Sibiului, Mediaş,
Tilişca, Şura Mică, iar vestigii din epoca Fierului au fost scoase la iveală la Sibiu (cartierul
Guşteriţa), Apoldul de Sus, Şomartin etc. Bogăţia şi valoarea istorică a materialelor din
perioada dacică atestă că teritoriul judeţului a fost intens locuit în perioada Latene (cca 300
I.Ch.-106 I.Ch.). Mărturii din perioada dacică au fost descoperite la Sibiu (cartierul
Guşteriţa), Caşolţ, Şeica Mică, Mediaş, Bradu, Tilişca, Ocna Sibiului. Românii au lăsat
numeroase mărturii ale existenţei lor pe teritoriul judeţului reprezentate prin cetăţi, drumuri,
vase de lut ars, monede, opaiţe, obiecte metalice, ţigle, cărămizi etc. Importante descoperiri s-
au făcut la Boiţa, Sibiu (cartierul Guşteriţa), Şeica Mică, Micăsasa, Turnu Roşu, Tălmaciu,
Şelimbăr, Cristian, Miercurea Sibiului etc. După retragerea armatei, administraţiei şi o parte a
proprietarilor, populaţia autohtonă daco-romană a rămas pe loc. Continuitatea acestei
populaţii pe teritoriul Transilvaniei a fost dovedită prin descoperirile de la Bradu, Bratei,
Biertan, Şura Mică etc. Existenţa unor comunităţi de creştini în spaţiul intercarpatic este
9

10. dezvăluită de descoperirile arheologice, nu foarte numeroase; între ele cea mai cunoscută este
Donariumul de la Biertan (găsit în 1779) datat în secolul al IV-lea care cuprinde pe lângă
monograma lui Christos şi o inscripţie latină cu numele donatorului: Ego Zenovius votum
posui (Eu Zenovie am pus această ofrandă).
Epoca Prefeudală - în care pe teritoriul ţării au pătruns popoarele migratoare este
reprezentată pe teritoriul judeţului prin urme ale trecerii acestora la: Mediaş (avari), Velţ
(huni), Bruiu (goţi), Şeica Mică (gepizi).
In epoca Feudală, istoria sibiană este bogată în evenimente. Începând cu secolul IX,
pătrund pe teritoriul Transilvaniei ungurii, care au găsit aici poporul român ca o entitate cu
organizaţii politice prestatale. Regii unguri, în scopul apărării “pământului regesc” de
atacurile dinspre răsărit şi miazăzi, au adus colonişti saşi. Colonizarea sudului Transilvaniei
cu saşi a început pe vremea regelui Geza al II-lea (1141-1162), cea mai importantă şi mai
intens colonizată zonă fiind zona Sibiului. în secolul XIII a fost recunoscut voivodatul
Transilvaniei, din care făcea parte şi zona Sibiului. În anul 1224, an în care regele Andrei al
II-lea (1205-1235) a dat “Bula de Aur” a apărut comitatul de Sibiu, condus de un comite,
numit de rege, cu reşedinţa la Sibiu, oraş atestat documentar în 1191 într-o bulă emisă de
Papa Caelestin al III-lea, devenind astfel centru administrativ şi politic. Datorită
transformărilor juridice şi administrative au fost desfiinţate comitatele şi s-au înfiinţat
scaunele şi provinciile, provincia Sibiului cuprinzând începând cu anul 1355 şapte scaune
(Orăştie, Sebeş, Miercurea, Sibiu, Nocrich, Cincu şi Rupea) şi mai târziu, încă trei
(Sighişoara, Mediaş şi Şeica Mare), în care erau cuprinse toate satele cu populaţie română şi
germană mixtă, fiind supuse aceluiaşi regim politico-administrativ. Provincia Sibiului,
cuprinzând cele zece scaune împreună cu districtele Braşov şi Bistriţa, au format între 1486-
1487, până în 1876, obştea saşilor (Universitas Saxorum) ca unitate politică, administrativă şi
judecătorească a tuturor comunităţilor săseşti de pe pământul crăiesc – teritoriu de colonizare
a saşilor, primit de aceştia ca privilegiu - având în fruntea ei pe comitele saşilor care era şi
jude regal al Sibiului. În 1323, apar primele însemne heraldice ale stemei sibiene simbolizând
dreptul de judecată. Atacurile turceşti din anii 1437, 1438 şi 1442 s-au lovit de rezistenţa
dârză a locuitorilor Sibiului. Primele atacuri turceşti au pus în faţa principalelor oraşe şi a
multor sate, problema ridicării unor construcţii fortificate în care să fie adăpostiţi oamenii şi
bunurile. Încă de la începutul secolului XV, au fost ridicate cetăţi puternice şi întărite cele
vechi (Sibiu, Mediaş, Slimnic şi în majoritatea satelor de pe văile Târnavei Mari şi
Hârtibaciului). În Evul Mediu, viaţa economică, în special în centrele urbane, se baza pe
meşteşuguri şi comerţ. În Sibiu, Mediaş, Agnita, Cisnădie, Biertan şi alte localităţi existau
10

11. bresle de meseriaşi, organizate pe baza unor statute, ale căror produse ajungeau în Orient şi
Occident. Primul statut de breaslă datează din 1376 în care sunt menţionate ca existând la
Sibiu, 19 asemenea formaţiuni de meseriaşi grupaţi pe meşteşuguri. În condiţiile politice ale
veacului al XVII-lea, Transilvania intră în stăpânirea imperiului habsburgic (1688), Sibiul
devenind între 1692-1791, capitala principatului. În timpul revoluţiei din Transilvania (1848-
1849), Sibiul a jucat un rol important, fiind sediul Comitetului Naţional Român cunoscut şi
sub numele de Comitetul de Pacificaţiune, din care au făcut parte, Simion Bărnuţiu, Axente
Sever, August Treboniu Laurian, Avram Iancu ş.a. După revoluţie, Sibiul a devenit cel mai
important centru naţional, politic şi cultural al românilor din Transilvania.
Activitatea culturală dobândeşte orizonturi tot mai largi, oraşul devenind un veritabil
centru de răspândire a ştiinţei. Existenţa bibliotecilor, a muzeului, activitatea celor două
societăţi săseşti “Societatea pentru cercetarea Transilvaniei” şi “Societatea Transilvană de
ştiinţe naturale”, care editau şi publicaţii de specialitate, au stimulat interesul intelectualităţii
româneşti pentru emanciparea socială şi naţională prin cultură. La 1861 a fost constituită
“Asociaţiunea Transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român” (ASTRA), cu
sediul central la Sibiu, având prin organizare ramificaţii în toate ţinuturile locuite de românii
din Transilvania. ASTRA va deveni prin amploarea manifestărilor patronate una dintre cele
mai importante asociaţii culturale româneşti.
La acestea trebuie adăugată o structură şcolar-educaţională remarcabilă, în secolul
trecut instituţiile de învăţământ din Sibiu, fiind frecventate deopotrivă de tineri saşi, români
sau maghiari. Pe lângă cele două licee existente, cel evanghelic şi cel de stat, la Sibiu
funcţiona de la sfârşitul secolului XVIII Institutul teologic ortodox, iar între anii 1844-1887,
Facultatea de drept (cu predarea în limba germană). În anul 1864, episcopul Andrei Şaguna
după îndelungi demersuri şi stăruinţe a obţinut de la autorităţile imperiale restaurarea
Mitropoliei ortodoxe a Ardealului. Între iulie 1863 - octombrie 1864 s-a întrunit Dieta
Transilvaniei la Sibiu. Cunoscută în literatura de specialitate sub numele de Dieta
Românească de la Sibiu, este pentru prima oară în istoria Transilvaniei când în Dietă au intrat
un număr foarte mare de deputaţi români. Atunci a fost votată “legea asupra egalei
îndreptăţiri a naţiunii române şi a confesiunilor sale cu a celorlalte naţionalităţi şi confesiuni”;
precum şi “legea privind folosirea limbii române în administraţie, pe bază de egalitate cu cea
maghiară şi germană”. Evoluţia ulterioară a evenimentelor (instaurarea compromisului
austro-ungar) nu a mai îngăduit punerea lor în aplicare. Oraşul Sibiu a fost sediul Partidului
Naţional Român din Transilvania şi Ungaria, constituit în urma Conferinţei naţionale din luna
mai 1881. Sfârşitul secolului a fost reprezentativ pentru epoca Memorandistă, etapă
11

12. definitorie şi hotărâtoare în mişcarea de emancipare naţional-politică a românilor transilvani.
În oraşul nostru a fost elaborat şi tipărit textul cunoscutului memoriu politic - memorandul.
Aici a apărut primul cotidian politic românesc la 1884 “Tribuna”, iar în anul 1853 a apărut
publicaţia “Telegraful Român”.
În planul vieţii economico-financiare, alături de instituţiile financiare săseşti (Casa
generală de economii, în anul 1841), la 1871 este fondată Banca Albina, care prin activitatea
desfăşurată va deveni cel mai reprezentativ reper economic pentru românii din monarhia
dualistă, cea mai puternică bancă românească, o veritabilă bancă naţională.
În sfârşit, ca un corolar al locului şi rolului său în lupta de emancipare culturală şi
naţională, Sibiul a fost desemnat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia (1 Decembrie
1918), drept sediu al viitorului guvern românesc provincial reprezentat prin Consiliul
Dirigent. Prin aceasta, după Marea Unire, Sibiul, prin instituţiile găzduite şi prin activitatea
desfăşurată a fost pentru o perioadă o adevărată capitală a Transilvaniei.
1.2. DEZVOLTAREA REGIUNII SIBIU
Poziţia geografică, resursele naturale şi tradiţia meşteşugărească în prelucrarea
resurselor de care dispune judeţul Sibiu, sunt factori care au determinat dezvoltarea
economiei judeţului, dar perioada de tranziţie spre economia de piaţă traversată de România
după 1990 cu problemele specifice (recesiune economică, inflaţie, şomaj) şi-au pus amprenta
şi asupra economiei judeţului.
Având ca indicator sintetic populaţia ocupată, ponderea în economia judeţului este
deţinută de activităţile industriale urmate de cele din sectorul serviciilor şi apoi de cele din
sectorul agro-silvic.
Judeţul Sibiu are o veche tradiţie industrială, breslele, organizate şi specializate pe
meserii, fiind primele forme economice consemnate de documente încă din secolul XIV şi
care au contribuit la dezvoltarea aglomerărilor urbane, viitoarele cetăţi orăşeneşti Sibiu,
Mediaş, Cisnădie, Agnita şi altele.
Situându-se pe locul 12 pe ţară din punct de vedere al ocupării forţei de muncă în
industrie, judeţul Sibiu aduce o contribuţie importantă în producţia industrială a ţării, fiind
unul dintre judeţele dezvoltate din ţară, în această zonă desfăşurându-şi activitatea agenţi
economici din principalele ramuri ale economiei naţionale.
Ponderea principalelor sectoare industriale în 2009 este următoarea:
12

13. Industria extractivă 29,76%
Construcţii de maşini, utilaje, echipamente, mijloace de transport 19,19%
Industria metalurgică şi a construcţiilor metalice 11,03%
Industria produselor primare 9,80%
Industria confecţiilor 8.42%
Industria alimentară 6,35%
Industria pielăriei 4,82%
Alte activităţi din industria uşoară 4,77%
Industria lemnului, celulozei şi hârtiei 3,54%
Industria energetică 2,34%
Industria băuturilor 1,70%
Producţia de mobilier 1,28%
Sursa: Raport privind starea mediului pe anul 2009 în judeţul Sibiu
1.3. PERSONALITATI DE SEAMA CARE AU AJUTAT LA
DEZVOLTAREA SIBIULUI
• Dr. Alois Mock - Ministru Afaceri Externe Austria - Pasi concreti în relatiile dintre
România si Austria, contributie directa la acordarea de ajutoare materiale si spirituale,
în special pentru Sibiu;
• Mary Anne McCollum - Primar oras, Columbia-SUA - Pentru apropierea dintre cele
doua orase;
• Claudia Presecan - Gimnasta sibianca - Rezultate deosebite la Jocurile Olimpice,
campionatele europene si mondiale;
• Charles R. Franz - Profesor la Universitatea Missouri, Columbia - Dezvoltarea
relatiilor între cele doua orase si universitati;
• Ioan Macrea – Coregraf - Înfiintarea ansamblurilor folclorice Junii Sibiului , Ceata
Junilor, a formatiei de calusari, afirmarea bogatiei spirituale românesti peste hotare ;
• Pompeiu Onofreiu - Monsenior prelat papal - Lupta de aparare a spiritului crestin a
poporului român si a bisericii Române Unite cu Roma – Greco-Catolica în perioada
hortysta si comunista, inclusiv în conditii de detentie si ilegalitate, activitate deosebita
în cadrul ASTREI, apararea unor personalitati persecutate, stabilit la Sibiu în anul
1940;
• Mircea Ivanescu - Scriitor - Poet si traducator distins cu numeroase premii pentru
lucrarile sale, este o personalitate marcanta a literaturii române, stabilit la Sibiu în
anul 1973;
• Dumitru Ciocoi-Pop - Rector al Universitatii Lucian Blaga din Sibiu - Profesor
universitar cu numeroase lucrari de referinta în domeniul literaturii anglo-americane,
13

14. recunoscut în lumea academica internationala, este totodata autorul strategiei moderne
de dezvoltare a Universitatii din Sibiu, devenita la 12 mai 1995 Universitatea “Lucian
Blaga";
• Erna Henricot Schoepges - Ministrul Culturii si Învatamântului din Luxemburg -
Participare la seminarul international « Sibiu-Confluente Europene », initierea unor
strânse legaturi între Luxemburg si Sibiu;
• Emil Constantinescu - Presedintele României - Pentru contributia si implicarea
directa în campania „Europa –un patrimoniu comun“, care pentru municipiul Sibiu
vizeaza în mod deosebit situl medieval si integrarea Sibiului în structurile
programatice europene;
• Academician Mugur Isarescu - Guvernatorul Bancii Nationale a României - pentru
contributia la dezvoltarea Universitatii Lucian Blaga din Sibiu si a statiunii Paltinis;
• Petre Sbârcea - prim dirijor al Filarmonicii de Stat din Sibiu - Pentru aportul la
dezvoltarea vietii muzicale sibiene;
Hans Christian Habermann - Presedintele Fundatiei Sasilor Transilvaneni - Pentru
finantarea renovarii unor cladiri din centrul istoric al Sibiului, a unor evenimente culturale,
• Nicolaus Olahus (1493-1568), gânditor umanist, arhiepiscop romano-catolic de
Esztergom, primat şi regent al Ungariei
• Samuel von Brukenthal (1721-1803), guvernator al Transilvaniei
• David Urs de Margina (1814-1897), nobil român, purtător al Ordinului Maria Terezia,
preşedinte al "Fondului şcolastic" al Regimentului I de Graniţă de la Orlat în perioada
1871 - 1897.
• George Bariţiu (1812-1893), nascut la Brasov, istoric şi publicist, întemeietorul presei
româneşti în Transilvania
• Julius von Horst (1829-1904), general, ministru al apărării în Imperiul Austro-Ungar
între 1871-1880 (în guvernele Auersperg, Stremayr şi Taaffe)
• Gustav Kapp (1831-1884), politician, deputat în Dieta Transilvaniei între 1865-1867, în
Parlamentul Ungariei între 1867-1877, primar al Sibiului între 1877-1884
• Hugo Glanz von Eicha (1848-1915), ministru al comerţului în Imperiul Austro-Ungar
între 1893-1897 (în cabinetul Kasimir Badeni)
• Octavian Goga (1881-1938), poet si om politic
• Emil Sigerus (1854-1947),fotograf?
14

15. • Octavian Smigelschi, (n. 21 martie 1866 - d. 10 noiembrie 1912, Budapesta), pictor şi
grafician român.
• Hermann Oberth (1894-1989), pionier al tehnologiei zborului cosmic
• Norbert von Hannenheim (1898-1945), compozitor
• Emil Cioran (1911-1995), scriitor si filozof
• Ioan Popa (1920-2005), doctor în economie, fost director economic la firma Siemens
A.G. din oraşul Erlangen din Germania.
• Antonie Plămădeală (1926-2005), mitropolit, membru de onoare al Academiei Romane
• Oskar Pastior (1928-2006), scriitor
• Nicolae Manolescu, scriitor, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România
• Dieter Acker (n. 1940), compozitor
• Mircea Păcurariu, profesor univ. dr., membru corespondent al Academiei Române
• Paul Niedermaier, profesor univ. dr., membru corespondent al Academiei Române
• Alexandru Lupaş, profesor univ. dr., matematician
• Lucian Vinţan, profesor univ. dr., membru al Academiei de Ştiinte Tehnice din România
• Radu Vasile (n. 1942), fost prim-ministru al României între 1998 şi 1999.
• Andrei Codrescu (n. 1946), scriitor
• Dan Dănilă (n. 1954), scriitor şi artist plastic.
• Emil Hurezeanu (n. 1955), scriitor şi jurnalist.
• Zeno Popovici, profesor univ. dr., membru al Academiei de Ştiinte Medicale din
România
• Dinu Giurgiu, compozitor
• Toma Dordea, profesor univ. dr., membru al Academiei Române.
• Klaus Johannis (n. 1959), profesor de fizică, actualul primar.
• Laura Codruţa Kövesi, procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
• Ricky Dandel (n. 1952), solist vocal, compozitor, textier.
• Iosif Dan (1950-2007), fost politician.
• Andrei Colompar (1939-2006) pianist, compozitor.
• Vasile Dobrian 1912 - 1999, pictor, desenator, grafician şi poet român de avangardă.
• Anca-Doina SÎRGHIE (n.1944) conferenţiar universitar, scriitor, publicist.
• Nicolae Lupu (1921 - 2001), a fost un istoric şi arheolog român, director al Muzeului
Brukenthal.
• Cornel Irimie (1919-1983) creatorul Muzeului Tehnicii Populare din Pădurea Dumbrava.
15

16. 1.4. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ
Judeţul Sibiu, situat în centrul României, în partea de sud a Transilvaniei, străjuit de
munţii Făgăraşului, Cibinului şi Lotrului, la o distanţă de 273 km de Bucureşti, capitala ţării,
se încadrează între următoarele coordonate:
- latitudine nordică – 46 017’ – având ca punct extrem satul Prod, comuna
Hoghilag
- latitudine sudică – 45028’ – având ca punct extrem satul Paltin, comuna Boiţa
- longitudine estică – 24057’ – având ca punct extrem satul Ţeline, comuna Brădeni
- longitudine vestică – 23035’ – având ca punct extrem comuna Jina.
Judeţele limitrofe:
o nord – judeţul Mureş
16

17. o sud – judeţele Argeş şi Vâlcea
o est – judeţele Braşov şi Mureş
o vest – judeţul Alba
Încadrându-se între judeţele mijlocii,jedutul Sibiu ocupă o parte a Podişului
Transilvaniei cu o suprafaţă de 5433 km², ceea ce reprezintă 2,3 % din teritoriul ţării,
clasându-se pe locul 24 din acest punct de vedere, şi 15,9 % din teritoriul Regiunii Centru,
constituent al acesteia, alături de judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita şi
Mureş.Teritoriul administrativ al judetului este organizat in doua municipii-Sibiu si Medias,
opt orase – Cisnadie, Copsa mIca, Ocna Sibiului, Saliste, Dumbraveni, Avrig, Agnita si
Talmaciu.
Relieful judetului coboara de la 2535 m – vârful Negoiu din M-tii Fagarasului pana la
280 m iesirea la raul Tarnava Mare din judet si este distribuit dupa cum urmeaza : 30 % este
ocupata de munti, 50% de dealuri si coline si 20 % depresiuni.
Parte integranta a unitatii structurale geomorfologice Podisul Transilvaniei, teritoriul
judetului cuprinde in partea sa sudica portiuni din M-tii Fagarasului, Cibinului si Lotrului ( cu
zone spectaculoase, puternic marcate de evolutia geologica ), in zona centrala Podisul
Hartibaciului si Dealurile Secaselor, ambele parti componente ale Podisului Tarnavelor,
dezvoltat si el plenar in toata zona nordica a judetului.
Contactul dintre zona montana si cea de dealuri si podisuri a dat nastere unor
depresiuni bine conturate : Depresiunea Fagarasului ( a carei zona vestica se afla in judetul
Sibiu), Depresiunea Sibiului si Depresiunea Secasului ( estul careia se afla deasemenea in
judetul Sibiu).
Din punct de vedere geologic teritoriul judetului Sibiu apartine celor 2 unitati mari
geologice : muntoasa si depresionara..
Unitatea muntoasa cuprinzand M-tii Fagarasului, Cibinului si Lotrului este alcatuita in
general din sisturi cristaline, amfibolite si micasisturi cu o structura puternic cutata, ce dau
forme de relief zvelte cu pante abrupte puternic afectate de eroziune si glaciatiuni.
A doua unitate, cea depresionara, s-a format la sfarsitului cretaciclului. In cadrul ei se
disting din punct de vedere structural doua zone principale :
- a cutelor diapire in care stratele sunt cutate si apar la zi samburi de sare ( Ocna Sibiului,
Miercurea Sibiului )
- a domurilor – in nordul judetului reprezentata prin cute largi, boltite, in care s-a acumulat
gaz metan.
17

18. Rocile din care este alcatuita unitatea depresionara sunt :
• in fundament – cristalinul zonei montane scufundat ;
• cuvertura – alcatuita din roci sedimentare.
1.5. SUPRAFEŢELE REGIUNILOR VECINE
1. Judeţul Mureş situat la Nord de Sibiu
Mureş (maghiară Maros megye) este un judeţ în regiunea Transilvania din România.
Are o suprafaţă totală de 6.714 km² care reprezintă 2,8% din suprafaţa totală a ţării. Numele
judeţului provine de la râul Mureş, râu care străbate judeţul de la NE la SV.
2. Judeţele Argeş şi Vâlcea situate la Sud de Sibiu
Judeţul Argeş este situat în partea central-sudică a ţării, fiind delimitat la sud de
paralela de 44°22’ latitudine nordică şi la nord de cea de 45°36’ latitudine nordică, la vest de
meridianul de 24°26’ longitudine estică, iar la est de cel de 25°19’ longitudine estică.
Suprafaţa judeţului este de 682631 ha.
Judeţul Vâlcea, localizat în sudul României, se întinde pe o suprafaţă de 5.765 km² şi
se învecinează cu judeţele Alba şi Sibiu la nord, judeţul Argeş la est, judeţul Olt la sud şi sud-
est, judeţul Dolj la sud-vest, judeţul Gorj la vest şi judeţul Hunedoara la nord-vest.
3. Judeţele Braşov şi Mureş situate la Est de Sibiu
Judeţul Braşov are o suprafaţă de 5.363 km², reprezentând 2,3% din suprafaţa ţării.
Mureş (maghiară Maros megye) este un judeţ în regiunea Transilvania din România.
Are o suprafaţă totală de 6.714 km² care reprezintă 2,8% din suprafaţa totală a ţării.
4. Judeţul Alba situat la Vest de Sibiu
Judeţul Alba, este situat în partea centrală a României, cu o suprafaţă de 624.167
hectare reprezentand 2,6% din suprafaţa României.
1.6 PONDEREA SUPRAFETEI AGRICOLE
18

19. Judeţul Sibiu beneficiază de un fond funciar agricol care reprezintă 56,5% din
suprafaţa totală. Dinamica fondului funciar agricol în perioada 2004 evidenţiază următoarele:
SITUAŢIA FONDULUI FUNCIAR (ha) – 2004
Nr. Din care:
SPECIFICARE Total judeţ
crt. SECTOR SECTOR
PRIVAT PUBLIC
1. Suprafaţa agricolă 306637 295881 10756
2. Patrimoniu viticol 2759 2456 303
3. Patrimoniu pomicol 5275 4074 1201
4. Arbuşti fructiferi 10 - 10
5. Pajişti naturale 182325 175987 6338
-Păşuni naturale 106925 102085 4840
-Fâneţe naturale 75400 73902 1498
6. Suprafaţa arabilă 116268 113364 2904
7. TERENURI TOTAL 543248 - -
Situaţia fondului funciar (ha) – 2005
N Din care:
SPECIFICARE Total judeţ
r.
SECTOR SECTOR
cr
PRIVAT PUBLIC
t.
1. Suprafaţa agricolă 306307 291114 15193
2. Patrimoniu viticol 2759 1960 799
3. Patrimoniu pomicol 4894 4014 880
4. Arbuşti fructiferi - - -
5. Pajişti naturale 182681 174691 7990
-Paşuni naturale 106895 102743 4152
- Fâneţe naturale 75786 71948 3839
6. Suprafaţă arabilă 115973 110499 5524
7. TERENURI TOTAL 543248 - -
19

20. 2. RELIEF
Încadrându-se între judeţele
mijlocii, judeţul Sibiu ocupă o parte a
Podişului Transilvaniei cu o
20

21. suprafaţă de 5433 km², ceea ce reprezintă 2,3 % din teritoriul ţării, clasându-se pe locul 24
din acest punct de vedere, şi 15,9 % din teritoriul Regiunii Centru, constituent al acesteia,
alături de judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita şi Mureş.
Relieful judeţului coboară de la sud, din zona montană care ocupă aproximativ 30 %
din suprafaţa judeţului, reprezentată de Munţii Făgăraşului unde se întâlnesc înălţimi ce
depăşesc 2500 m (vf. Negoiu 2535 m, vf. Vânătoarea lui Buteanu 2508 m), munţii Cibinului
şi ai Lotrului cu suprafeţe plane uşor vălurite, chiar la altitudini de peste 2200 m (masivul
Cindrelului şi Ştefleşti), cu ridicat potenţial turistic şi de dezvoltare a zootehniei, spre nord
unde se întinde pe aproximativ 50 % din suprafaţa judeţului zona de podiş (podişurile
Hârtibaciului, Secaşelor şi Târnavelor) cu relief deluros cu înălţimi între 490 m şi 749 m.
Între zona montană şi cea de podiş trecerea se face printr-o zonă depresionară de contact
(depresiunea Făgăraşului sau Ţara Oltului, Sibiului, Săliştei şi Apoldului sau Secaşului) care
se desfăşoară aproape continuu între cele două trepte de relief şi ocupă cca 20 % din suprafaţa
judeţului, propice culturilor agricole.
Relieful cuprins intre 380 si 650 m este dispus de la sud spre nord in trepte, ce
corespund in general marilor etape de evolutie a depresiunii. Pe latura sudica, la contactul cu
muntele, se desfasoara relieful colinar, dezvoltat pe roci neconsolidate, o alternanta de marne,
argile nisipoase, nisipuri si pietrisuri.
Acesta se impune in peisaj printr-un ansamblu de culmi sau gruiuri prelungi netezite,
din care in apropierea contactului cu muntele se ridica proeminente de peste 550 m: dealurile
Obrejii (602 m), Cucului (589m), Cisnadiei (557 m). gruiurile piemontane se prelungesc,
terminandu-se in partea joasa a depresiunii cu o asoociere de vechi contururi piemontane,
terase si lunci.
Conurile piemontane etajate, largite mult spre nord, domina cu 80-110 m vaile
poplacii, Sevisului, Cisnadiei, Saratii, Sadului si coboara pe nesimtite spre a se continua cu
cea mai inalta terasa. Terasa superioara, suspendata fata de Cibin la 50-70 m, se
caracterizeaza prin poduri intinse, patrunzand sub forma de evantai in lungul Sevisului,
Saratei, Paraului Tocilelor si Sadului, iar cele de 20-35 m si 10-15 m sunt bine dezvoltate
intre Sibiu si Talmaciu. Cibinul, deplasat spre nord, si-a format o lunca larga, asimetrica,
avand latimi variabile. Intre Gura Raului si Sibiu aceasta se dezvolta pe ambele parti ale
cursului merandrat al Cibinului, prezentand numeroase suprafete mlastinoase si meander
parasite.
Intre Sibiu si Talmaciu lunca are o evidenta asimetrie, iar in cadrul ei se disting doua
trepte: lunca joasa, inundabila, cu apa freatica la mica adancime (0,7-1,2 m), ceea ce a impus
21

22. efectuarea unor lucrari de desecare in vederea valorificarii ei pentru legumicultura si faneata;
lunca inalta, stabile, ofera conditii favorabile culturii cerealelor, plantelor tehnice etc.
Terasele si lunca Cibinului au oferit, la randul lor, conditii favorabile dezvoltarii asezarilor.
PĂDURILE
Din punct de vedere geografic, suprafaţa fondului forestier este situat în centrul ţarii,
în partea de sud a Transilvaniei, zonă atestată în trecut prin însăşi denumirea ei de „Ţara de
peste păduri” (Transilvania). Pădurile judeţului reprezintă o mare amplitudine şi varietate
determinate de frământările reliefului, de la 265 m în depresiunea Târnavei Mari până la 1750
m în Munţii Făgăraş şi chiar la 1850 m în Munţii Lotrului. Pădurile sunt administrate de
Direcţia Silvică Sibiu prin cele 10 ocoale silvice: Agnita, Avrig, Arpaş, Bistra, Dumbrăveni,
Mediaş, Sălişte, Sibiu, Valea Cibinului, Valea Sadului şi Secţia de Drumuri Forestiere.
UM 2002 2003
Suprafaţa fondului forestier - total mii ha 186,8 186,8
din care: sector privat mii ha 111,0 112,8
Suprafaţa pădurilor mii ha 184,4 184,3
Răşinoase mii ha 68,4 68,4
Foioase mii ha 116,0 115,9
Suprafaţa împăduririi ha 426 493
Volumul de masă lemnoasă pus în circuitul mii
economic mc 346,7 401,6
Răşinoase mii mc 136,9 165,0
Fag mii mc 84,5 95,7
Stejar mii mc 45,4 45,8
Diverse specii tari mii mc 72,0 83,5
Diverse specii moi mii mc 7,9 11,6
În judeţul Sibiu suprafaţa terenurilor acoperite cu pădure este de 186.8 ha din care
răşinoase 68.4 ha şi foioase 116,044 ha, procentul de împădurire raportat la suprafaţa
judeţului fiind de 34,3%.
Având 34,3% din suprafaţă acoperită cu vegetaţie forestieră, judeţul Sibiu se
situează pe locul 18 pe ţară, cu o pondere de 2,8% în total ţară, fondul forestier cuprins în
principal din conifere şi foioase, asigurând materie primă pentru industria lemnului, fiind şi
sursă de energie pentru comunităţile din mediul rural.
22

23. Gradul de împădurire al judeţului este superior celui mediu pe ţară (26,7%) unui
locuitor revenindu-i 0,32 ha de pădure , Sibiul situându-se pe locul 9 în ţară.
În compoziţia pădurilor predomină răsinoasele cu 37%, cel mai reprezentat fiind
molidul în arboreta pure, de medie şi de mare altitudine, urmat de brad , în special pe
versantul nordic făgărăşan. Cu participare mai redusă urmează pinul silvestru şi pinul negru.
Fagul este de asemenea bine reprezentat cu 26% în arboreta pură sau de amestec, quercineele
participă cu 18%, restul de 19% fiind ocupat de esenţe tari (17%) şi diverse moi (2%).
Repartizarea pădurilor pe grupe funcţionale este următoarea:
-păduri de protecţie (grupa I ) 134.823 ha reprezentând 73%
-păduri de protecţie şi producţie 50.221 ha reprezentând 27%
Structura fondului forestier pe categorii de folosinţă este urmăoarea:
• 185.044 ha suprafaţa acoperită cu păduri
• 67 ha terenuri care servesc nevoilor de cultură
• 301 ha terenuri care servesc nevoilor de producţie silvică
• 1042 ha terenuri care servesc nevoilor de administrare forestieră
• 453 ha terenuri afectate împăduririi
• 12 ha terenuri ocupaţii-litigii
• 272 ha terenuri neproductive
• 3 ha terenuri scoase temporar din fondul forestier
Productivitatea medie a pădurii este de 5,8 mc/an/ha , depăsind media pe tară de 5,4
mc/an/ha, nivel datorat faptului că majoritatea arboretelor au în compoziţie specii autohtone
care valorifică optim potenţialul staţional.
Sursa: Caiet statistic 2004
3. CONDIŢII CLIMATICE
Tipul de climă în judeţul Sibiu este cel continental moderat, cu influenţă oceanică,
caracterizat prin ierni moderate din punct de vedere termic şi veri în general nu foarte
călduroase, cu efecte microclimatice secundare conferite de formele de relief.
Valorile medii multianuale ale principalilor factori climatici sunt:
- regimul climatic – temperatura medie anuală în judeţul Sibiu are o distribuţie lunară
caracterizată prin scăderea valorilor termice din luna august până în luna ianuarie,
23

24. creşterea temperaturii din februarie până în iulie şi prin scăderea valorilor termice odată
cu creşterea altitudinii.
- temperatura multianuală – între 0,30 C în zona montană - Staţia meteo Bâlea Lac şi 8,90 C
la Staţia meteo Boiţa, cu maximă de 37,30C înregistrată în iulie 2000 şi minimă de
-26,70C, înregistrată la Staţia meteo Sibiu în decembrie 2001.
- regimul precipitaţiilor – precipitaţiile atmosferice anuale prezintă o evoluţie caracterizată
prin creşterea cantităţilor de apă din luna februarie până în iunie şi descreşterea din iunie
până în februarie. Prin modul de dispunere generală a reliefului şi prin dominarea
influenţelor vestice, distribuţia cantităţilor medii anuale de precipitaţii este de la 600-700
mm în zona de podiş, la 1300-1400 la treapta înaltă a munţilor. Cantitatea de precipitaţii
scade de la sud la nord, în direct cu coborârea generală a reliefului, dar şi de la est la vest
în funcţie de condiţiile locale ale reliefului şi de deplasările aerului.
- regimul eolian - în zona Sibiului, circulaţia generală a atmosferei se supune circulaţiei la
nivel european. Vânturile sunt puternic influenţate de relief atât în privinţa direcţiei cât şi
în cea a vitezei. Frecvenţele medii anuale înregistrate la Sibiu indică predominarea
vânturilor din N–V (13%) şi S–E (8,2%). Vitezele medii anuale oscilează între 1,8 şi 4,5
m/s la Păltiniş. Înspre sfârşitul iernii în depresiunile Sibiu şi Făgăraş bate un vânt dinspre
munte cu caracter de foehn numit Vântul Mare. Acesta provoacă încălziri accentuate şi
topiri bruşte de zăpadă.
Un fenomen specific zonelor depresionare din judeţul Sibiu îl constituie inversiunile
termice, puternic resimţite în timpul iernii. Acestea se produc în condiţii de calm atmosferic,
se simt ca perioade geroase în zonele depresionare şi dispar doar odată cu schimbarea masei
de aer datoritǎ circulaţiei atmosferice.
4. HIDROGRAFIE ŞI HIDROLOGIE
Teritoriul judeţului Sibiu se
împarte în două bazine hidrografice
principale, BH Olt şi BH Mureş, spre
care afluează cursuri de ape totalizând
o lungime de 1331 km în bazinul
Oltului (râurile Olt, Cibin, Hârtibaciu
24

25. şi afluenţi direcţi) şi 606 km în bazinul hidrografic Mureş (râul Târnava Mare şi afluenţi
direcţi).
Lungimile de râuri, repartizate pe cele doua bazine hidrografice, sunt redate în tabelul
de mai jos :
Reţeaua hidrografică Lungimea râurilor (km)
B.H.OLT 1331
Râul Olt 54
Râul Cibin 78
Râul Hârtibaciu 89
Afluenţi direcţi 1110
B.H. MUREŞ 606
Râul Târnava Mare 75
Afluenţi 531
În bazinul hidrografic Olt principalele cursuri de apă sunt:
- Râul Olt care trece prin partea de est-sud a judeţului. Lungimea pe teritoriul judeţului
este de 46 km. Debitul mediu multianual variază între 75 m3/s, la intrarea în judeţ şi 110
m3/s ieşire.
- Râul Cibin este afluent, pe partea dreaptă al Oltului. Are o lungime de 78 km, cu o
suprafaţă a bazinului hidrografic de 2.210 km2. Debitul mediu multianual, la confluenţa
cu r. Olt este de 15,5 m3/s.
- Râul Hârtibaciu este afluent al râului Cibin, pe partea stângă. Lungimea lui este de 89
km, cu o suprafaţă a bazinului hidrografic de 1.027 km2. Debitul mediu multianual este
de 3,3 m3/s.
- Afluenţi direcţi cu o lungime de 1110 km.
În bazinul Mureş principalul curs de apă este râul Târnava Mare. Are o lungime de 75
km pe teritoriul judeţului şi-l străbate pe direcţia est-vest. Debitul mediu multianul este de
11,0 m3/s la intrarea în judeţ şi 14,5 m3/s la ieşire.
Afluenţi direcţi cu o lungime de 531 km.
Apele subterane
Straturile acvifere sunt cuprinse între 1,2 şi 10 m, cu debite variind între 0,2 – 8 l/s. În
zonele înalte adâncimile variază între 5 – 10 m, iar în zona de luncă pânza de apă freatică se
află la o adâncime mai mică, respectiv 5 m.
Amenajarea bazinelor hidrografice
25

26. Amenajarea bazinului hidrografic implică existenţa sau realizarea unor lucrări
hidrotehnice cu următoarea destinaţie:
 acumulări pe râuri din care se asigură necesarul de apă pentru diferite folosinţe, respectiv
alimentării cu apă ale populaţiei sau industriei, irigaţii, producere de energie electrică,
agrement, atenuarea viiturilor;
 aducţiuni sau derivaţii de ape prin care se asigură apa în zonele deficitare din acest punct de
vedere;
 regularizări ale cursurilor de apă, îndiguiri şi apărări de maluri lucrări specifice apărării
împotriva inundaţiilor.
5. SOLUL
La nivelul judeţului Sibiu au fost evidenţiate tipurile de sol predominante şi cu
pondere aproape exclusivă atât după criteriul categoriilor de folosinţă cu suprafaţa cea mai
mare ocupată, cât şi după criteriul formelor de relief. Această clasificare este justificată prin
faptul că în judeţul Sibiu formele de relief specificate (deal şi podiş, premontană şi montană)
sunt predominante, zonele joase de câmpie fiind localizate aproape în exclusivitate pe luncile
principalelor cursuri de apă care străbat judeţul: Târnava Mare, Cibin, Bazinul Secaşelor
(Mare şi Mic), fiind constituite din suprafeţe relativ restrânse.
Pe culmile piemontane si pe versantii slab inclinati din jurul lor predomina soluri
brune luvice tipice holoacide si superficial oligobazice. Mare parte din suprafata campurilor
piemontane si a teraselor este acoperita de cernoziomuri cambice tipice si moderat levigate si
cernoziomuri cambice tipice freatic-umede, fiind cultivate in mare parte cu cereale si plante
tehnice.
In luncile Cibinului si ale afluentilor lui, cea mai mare suprafata este ocupata de soluri
aluviale si soluri gleice folosite ca fanete si pasuni. In lunca Paraului Stramb si in teritoriul
dintre localitatile Sura Mica si Gusterita, pana la Cibin, se afla vertisoluri gleizate si freatic
umede. Pe versantii moderat inclinati ai dealurilor dintre vaile Sevisului si Saratei, sau in
perimetrul localitatilor Gusterita si Bungard apar soluri erodate si chiar roca la zi
26

27. 6. VEGETAŢIA
Vegetaţia naturală, bogată şi variată în specii, a suferit transformări în decursul
timpului prin defrişare şi destelenire, facând loc terenurilor arabile şi pajiştilor. Cea mai mare
parte a dealurilor piemontane şi a unor porţiuni din terasele înalte sunt acoperite cu paduri de
gorun (Quercus petraea), ce se intrepatrund cu fagetele (Deschampsio-Fagion). Frecvent
apare carpenul(Carpenus betulus), mesteacanul (Betula Pendula), artarul (Acer platanoides),
jugastrul (A. campestre) etc
Flora judeţului Sibiu numără peste 5.500 specii de plante, dintre care 2.345 specii de
cormofite (67% din speciile din flora României). Un număr de peste 40 de specii sunt
endemice pentru Munţii Carpaţi.
Configuraţia reliefului şi diferenţele altitudinale imprimă etajarea vegetaţiei în partea
de sud a judeţului, pe când în partea centrală şi nordică se încadrează în primul rând în
zonalitatea latitudinală.
Zona pădurilor foioase se desfăşoară în podişul Târnavelor, fiind alcătuită din păduri
de stejar gorun în amestec cu arţar ţărănesc.
Etajul pădurilor foioase se dezvoltă între 300 m şi 1200 m, pornind de la pădurile de
gorun şi terminând cu pădurile de fag cu carpen. Pădurile de fag se întâlnesc pe suprafeţe
restrânse, pe pantele nordice ale munţilor Făgăraş şi Cindrel, limita lor inferioară fiind la 400
– 500 m, iar cea superioară la 1300 – 1400 m. Între 1300 – 1500 se întâlnesc pădurile
amestecate de fag şi molid, îndeosebi între văile Lotrioarei şi Cibinului.
Etajul pădurilor de molid se desfăşoară, în general, între 1300–1800 m. În munţii
Făgăraş lăţimea acestor păduri nu depăşeşte 2–3 km. În munţii Cindrel ele apar compact, cu
cea mai mare extensiune în bazinele superioare ale Cibinului, Sadului şi Sebeşului, fiind
formată în principal din molid.
Etajul subalpin se dezvoltă între 1800–2000 m fiind alcătuit din tufărişuri de smîrdar,
jneapăn, ienupăr, afin, merişor şi pajişti.
Etajul alpin apare la peste 2000 m pe suprafeţe restrânse în munţii Făgăraş şi Cindrel
sub formă de pajişti.
Vegetaţia azonală este formată din păduri de luncă (în special zăvoaie de anin negru)
însoţind văile râurilor Olt, Hârtibaciu, Cibin, Târnava Mare etc.
27

28. 7. FAUNA
Fauna judeţului Sibiu este şi ea bogată şi diversă, dată fiind multitudinea tipurilor de
ecosisteme terestre şi acvatice. În fauna judeţului Sibiu se regăseşte aproape jumătate din
totalul speciilor de mamifere a ţării şi 54% din cel al păsărilor.
Pe raza judeţului Sibiu există un număr de 45 fonduri de vânătoare, din care 22 sunt
arondate Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi. 17 fonduri de vânătoare sunt
gospodărite de Direcţia Silvică Sibiu, iar 6 fonduri de vânătoare sunt concesionate spre
gestionare către asociaţii particulare.
Beneficiază de statut legal de protecţie un număr de 23 arii protejate (12 rezervaţii
naturale şi 11 monumente ale naturii) a căror suprafaţă însumată reprezintă 3,6% (19.395,8
ha.) din suprafaţa totală a judeţului.
Mediul biogeografic deosebit de complex al judeţului Sibiu a creat o mare varietate de
ecosisteme, habitate precum şi o diversitate biologică inestimabilă prin unicitatea lor.
Protecţia şi conservarea naturii precum şi menţinerea echilibrului ecologic al acestora,
constituie unul din principiile importante ale dezvoltării durabile.
28

29. CAP II. POTENŢIALUL TURISTIC ŞI AGROTURISTIC AL
SATULUI SIBIEL
Potentialul turistic este influentat de o serie de factori: factori naturali (care
raman, in general, neschimbati) si factori economici, demografici, polititci, psihologici
(ce sunt caracterizati printr-o dinamica accentuata dar si cu posibilitati de dirijare in
sensul dorit).
Satul Sibiel dateaza din anul 700, asezarea populata cu oieri era situata pe valea Utii.
La 1200-1300 sibienii au inceput sa construiasca case pe malul raului Sibiel din barne de brad
sau fag. In jurul anului 1800 au inceput sa fie construite case din caramida de catre mesterii
sasi din Cristian si Amnasi. Din cauza revarsarilor frecvente a fost necesara indiguirea raului.
Cu o populaţie de circa 450 de locuitori, satul Sibiel face parte din cele zece aşezări ce
compun oraşul Sălişte. Situată de-a lungul râului omonim, care străbate localitatea de la vest
la est, cetatea Sibielului a fost identificată de către unii cercetători ca fiind castrul Salgo,
atestat documentar la 1322.
Este o aşezare aflată la 23 de km distanţă de Sibiu, al cărei peisaj deosebit, este
conferit de relieful de deal, livezi de pomi fructiferi şi pădure virgină. După tipicul săsesc,
casele sunt orânduite una lângă alta, inspirând sobrietate şi prosperitate. Drumurile pietruite
ce şerpuiesc printre case şi de-a lungul râului, tradiţionalul şi rusticul, fac din această aşezare
una dintre cele mai pitoreşti zone, asaltate de turişti indiferent de anotimp.
29

30. 2.1. TIPURI DE TURISM practicate sunt: turism cultural,turism de pescuit,
turism religios, turism familial, turism sportiv, de recreere si agrement, ecoturismul si
agroturismul.
1.Turismul cultural – cuprinde persoanele care vizitează obiective turistice
aparţinând patrimoniului cultural. Se adresează anumitor categorii de populaţie (elevi,
studenţi, intelectuali); atrage populaţia urbană şi rurală; durata este limitată la un timp scurt
sau mediu. Acest tip de turism este practicat frecvent de turiştii aflaţi în tranzit, care nu
utilizează prea mult infrastructură turistică.
Turismul cultural este favorizat de existenţa a numeroase monumente istorice şi de
arhitectură pe întreg teritoriul judeţului, de multitudinea de obiceiuri, tradiţii, evenimente
culturale cu caracter periodic.
Piata Mare nr. 5, Casa Albastra
Pe latura de vest, langa Palatul
Brukenthal se afla Casa Albastra, la nr.
5, datand din sec. XV. Corpul din spate
al cladirii gazduise intre 1768-1783
spectacole de teatru. In 1769 s-a
practicat o deschidere spre Ulita
Balului (str. Xenopol). Denumirea de
"Casa albastra a orasului" dateaza din
anul 1819. Intre 1858-1862 a fost
sediulSocietatii de Stiinte Naturale.
La mijlocul sec. XIX aici a functionat magazinul de confectii "La ducele de
Reichstadt" si Academia de Drept (intre 1858-1862). Vechea stema a Sibiului este pictata pe
fatada. In prezent, adaposteste sectoare de activitate ale Muzeului Brukenthal
Piata Mare Nr. 7, Casa
generalilor
Cladirea prezinta o deschidere
boltita care duce in Str. Arhivelor. Acest
30

31. acces a fost deschis in 1558 si amplificat in 1775, moment in care casa a suferit transformari.
In a doua jumatate a sec. XV, in jur de 1475, casa era in proprietatea lui Paul Horwath -
Remser. In sec. XVI, proprietatea din dreapta a trecut in posesia lui Albert Huet, jude regal,
apoi in proprietatea familiei Baussnern. In 1779 cladirea a fost achizitionata de catre
Magistratura,
pentru ca intre anii 1784 - 1904 aici sa-si aiba sediul Comandantul general al trupelor
austriece din Transilvania. Din acest motiv casa poarta numele de "Casa generalilor".
31

32. 2.Turism religios - Existenta bisericilor si manastirilor pe teritoriul statiunii
contribuie la dezvoltarea turismului religios oferind posibilitatea organizarii de pelerinaje prin
crearea unor trasee turistice care sa puna in valoare aceste lacase de cult si spiritualitate.
Biserici istorice
Biserica catolica
Biserica a fost construita de
iezuti intre anii 1726-1733 in spiritul
barocului timpuriu vienez. Turnul a
fost terminat in 1738 si are patru nivele
inalte si un gang boltit care permite
accesul spre Piata Mica.
Catedrala Ortodoxa
Catedrala Mitropolitana Sf. Treime, a
fost ridicata din initiativa lui Andrei
Saguna intre 1902-1904 fiind sfintita
in 1906. Catedrala reprezinta o copie
fidela la scara redusa a bisericii Sf.
Sofia din Constantinopol
32

33. Biserica Ursuline
Complexul Ursulinelor este format
din Biserica greco-catolica si din
fosta manastire a Ursulinelor.
Manastirea, cunoscuta sub denumirea
de Kloster Kirche, a fost preluata in
1755 de maicile Ordinului
Ursulinelor.
Biserica Franciscana
Biserica gotica sprijinita de
contraforturi, cladirea intitiala a apartinut
sec. XV.
In interior este o biserica in stil baroc
de tip sala, boltita semicircular cu o tribuna
deasupra laturii nordice.
Biserica din Groapa
Este o biserica ortodoxa ridicata intre 1788 - 1789 cu cheltuiala vaduvei Stana Hagi
Petru Luca si refacuta intre 1802 - 1803 de ginerele acesteia. In cimitirul din jurul bisericii
sunt ingropate numeroase personalitati
Biserica dintre Brazi
Cel mai vechi edificiu de cult romanesc din Sibiu, dateaza din 1788 si are hramul Sf.
Petru si Pavel. Edificiu fondat de episcopul Inochentie Micu Klein fusese intitial o biserica
greco-catolica.
33

34. Capela Sfintei Cruci
Capela adaposteste o sculptura
istorica numita Crucifix. Povestea
crucifixului incepe in anul 1417, cind
artistul austriac Peter Lantregen a
sculptat dintr-un sigur bloc de piatra
monumentul Isus pe Cruce intre
Maria si Ioan.
3.Turism de recreere şi agrement – este la îndemâna tuturor turiştilor proveniţi din
medii sociale diferite. În special populaţia urbană este atrasă de natură, în timp ce populaţia
rurală participă mai puţin. Este un tip de turism practicat de toate grupele de vârstă, dar mai
ales de populaţia de vârstă matură şi de tineri. Durata este variabilă predominând turismul de
durată scurtă (week-end) sau medie, se efectuează la distanţe diferite în funcţie de
posibilităţile materiale ale turiştilor. Scopul principal al turismului de recreere este
schimbarea peisajului, care se poate considera şi atunci când evadezi dintr-o natura în alta.
Parcul Natural Cindrel
Situat la limita sud-vestica a
judetului Sibiu, Parcul Natural
Cindrel acopera, cu suprafata sa de
9043 ha, cele mai spectaculoase
forme de relief din arealele a doi
masivi muntosi, Cindrel si Lontru.
Acestia fac parte din grupa muntilor
Parang a Carpatilor Meridionali.
Parcul cuprinde vai ce
pornesc din circuri glaciare
suspendate la marginea si sub nivelul suprafetelor superioare.
34

35. In Parcul Natural Cindrel sunt 12 de astfel de caldari glaciare, dintre care Iezeru Mare,
Iezeru Mic si Gropota sunt bine reliefate si marcate de morene, lacuri, adapostind un lac pe
fata estica sub Varful Steflesti (Lotru).
Un punct de atractie inedit este constituit de turbaria dezvoltata pe Platoul Diavolului
(dintre varfurile Cindrel si Frumoasa), la peste 2.100 altitudine.
In nordul parcului se afla Rezervatia Iezerele Cindrelului, iar sub 1.800 de m se
intinde o vegetatie forestiera care imbraca colinele versantilor, ca o continuare a covoarelor
de afina, jneapan, smardar de pe coamele inalte ale Cindrelului, Serbotei, Frumoasei,
Cristestiului, Steflestiului si Iujbitei Lotrului.
In aceasta zona se gasesc numeroase stani. In doua dintre refugiile Canaia si Sub
Iezere se practica turismul, desi inca nu au fost amenajate spatii de cazare corespunzatoare.
Muzeul Satului din Sibiu
La aproximativ 4 km de central
orasului Sibiu, intr-un peisaj de vis in
padurea Dumbrava, se afla “cel mai
mare şi mai frumos muzeu în aer liber
din Europa”. Cel putin asa a fost numit
de reputatul muzeolog olandez Bernet
Kempers inca din 1966.
Cu paduri racoroase si poieni insorite, strabatute de un raulet ce misca
rotile morilor de apa, avand in mijloc un lac de 6 ha, in care se oglindesc morile
de vant dobrogene si constructiile pescarilor din Delta Dunarii ,Muzeul Satului din
Sibiu reconstituie fidel satul românesc din toate colţurile ţării.
Muzeul are tot ce-i trebuie, 8 km de alei,un lac, doua restaurante cu
specialitati traditionale si chiar si o biserica unde se oficiaza nunti. Biserica are
un acoperiş imens şi o intrare micuţă. Se spune că a fost special construită aşa,
ca să-i oblige pe credincioşi să se aplece în faţa lui Dumnezeu, iar turcii să nu
poată intra călare. Picturile făcute cu migală în culori vesele ne surprind încă de
la intrare iar înăuntru ne atrage atenţia pictura ce înfăţişează răstignirea lui Iisus.
Pentru cei care doresc, se poate face turul muzeului, cu ajutorul cailor intr-
o trasura superba. Preţul este de 60 de lei pe oră.
Pentru iubitorii de natura si plimbari in aer liber, Muzeul satului este locul
ideal de relaxare. Biletul de intrare pentru o zi de vizită este de 15 lei.
35

36. 4.Ecoturismul, cunoscut şi sub denumirea de turism ecologic, se referă la turismul
în zone fragile, sălbatice, de obicei protejate care încearcă să aibe un impact minor şi să se
menţină la o scară redusă. Acest tip de turism este util în educarea turiştilor şi în găsirea
fondurilor pentru conservare, aduce avantaje economiei şi politicii locale şi încurajează
respectul pentru alte culturi şi pentru drepturile omului.
Iezerele Cindrelului
Este o rezervaţie mixtă,
geomorfologică, hidrografică de floră şi
faună. Arealul comunei Gura Râului se află
pe versantul nordic al platoului Frumoasei,
aproape de vârful Cindrel (2244 m).
Acesta cuprinde două văi glaciare, cu
lacurile Iezerul Mare (1999 m alt, 3 ha si
13,30 m adâncime) şi Iezerul Mic (1946 m
alt., 1,7 m adâncime). Reliefului alpin i se
adaugă elemente floristice şi faunistice interesante cum ar fi: salcia pitica, degitaret,
ridichioasă, capra neagră şi prundăraşul de munte.
Se întinde între 1750 şi 2205 metrii altitudine.
Suprafaţa: 609,6 ha
Rezervaţia naturală Golul Alpin şi lacul Bâlea
Rezervaţie complexa, geomorfologică,
hidrologică, de floră şi faună. Cuprinde
relieful alpin, flora si fauna din ciclul glaciar
Bâlea, precum şi lacul cu acelaşi nume. Dintre
elementele floristice specifice se regăsesc:
jnepenul, ienupărul, floarea de colţ, smirdarul,
bujorul de munte şi afanul. Dintre elementele
faunistice se regasesc: capra neagră şi acvila
de stâncă. Starea de conservare a Rezervaţiei naturale Golul Alpin şi lacul Bâlea a avut de
36

37. suferit după construirea Transfăgărăşanului şi intensificarea turismului. Covorul vegetal s-a
redus datorită numarului mare de autovehicule şi turişti care câmpează in zonă, iar o serie de
specii de animale s-au refugiat în văile din imprejurimi. Se înregistrează şi aici practicarea
unui turism neecologic şi a pescuitului în lac.
Localizare: Munţii Făgăraşului, căldarea glaciară Bâlea, între vârfurile Vânătoarea lui
Buteanu (2508 m), Capra (2439 m), Paltinu Mare (2398 m), Muchea lui Buteanu (2506 m) şi
Piscul Bălţii, in aria comunei Cârţişoara.
Suprafaţa: 180 ha
Dealul Zakel - Rezervaţia de stepă din Valea Sârbă
Este o rezervaţie complexă de floră şi
faună caracteristică arealului de stepa
euro-siberian. Dintre elementele care se
găsesc aici enumeram: jales, steluţa
vânată, sachiz, frăşinel, colilie, negara.
Localizare: in extravilanul comunei Sura
Mare, între Slimnic şi Şura Mare, pe
versantul dealului Zakel şi Valea Sarbei.
Suprafaţa: 11 ha (din care 4,5 ha afectate
de alunecări de teren)
Rezervaţia naturală Suvara Saşilor Tălmaciu
Este o rezervaţie botanică.
Localizare: Pe valea râului Sadu, între
localităţile Sadu şi Tălmaciu (430 m
altitudine), in extravilanul oraşului
Tălmaciu.
Suprafaţa: 20 ha
37

38. Rezervatia naturală Arpăşel
Localizare: Versantul nordic al Muntilor
Fagarasului, pe valea Arpaselului, alaturi de
Parcul natural Balea.
Cuprinde etajul alpin, subalpin şi montan
superior, între 1000 m şi 2500 m altitudine, pe
valea strajuita de varfurile Vânătoarea lui
Este o rezervaţie faunistică şi de floră. Aici
traiesc cca. 80% din caprele negre din Munţii
Făgăraş, marmote, urşi, acvile de munte şi cervide.
Rezervaţia Arpaşel (faunistică) este bine conservată, deoarece pe de-o parte
beneficiază de pază, iar pe de alta parte accesul este dificil, este însa puternic afectată de
zgomotul datorat tragerilor de antrenament efectuate in Poligonul militar Cârţişoara.
2.2.Agroturismul
Dezvolatrea turismului rural si indeosebi a agroturismului este in continua crestere
deoarece zonele rurale ale statiunii dispun pe langa un cadru natural pitoresc nepoluat si de
multiple variante de recreere si de un valoros potential cultural si istoric.
In judetul Sibiu turismul rural este dezvoltat cu precadere in zona etnografica a
Marginimii ce cuprinde satele Saliste, Sibielul (cel mai mare muzeu cu icoane pe sticla din
lume), Tilisca, Rod, Jina, Poiana Sibiului sau Rasinari bine dezvoltate din punct de vedere
agroturistic.
Zona Marginimii Sibiului cuprinde satele pastorale de la poalele Muntilor Cindrel.
Cuprinde 18 asezari vechi, cu populatie majoritar romaneasca: Boita, Sadu, Raul Sadului,
Talmaciu, Talmacel. Rasinari, Poplaca, Gura Raului, Orlat, Fantanele, Sibiel, Vale, Saliste,
Gales, Tilisca, Rod, Poiana Sibiului si Jina. Ocupatiile traditionale ale locuitorilor acestei
zone sunt cresterea oilor, pastoritul, in special in satele din zona nord-vestica. Pictura de
icoane pe sticla este practicata in Marginime de 200 de ani, Muzeul de icoane de la Sibiel
pastreaza icoane lucrate in stilul zonei. Printre obiceiurile specifice Marginimii, cele mai
importante sunt cele legate de sarbatorile de iarna. Astfel "Colindatul feciorilor" si "Ceata
Junilor" sunt doua dintre cele mai apreciate.
38

39. Determinarea gradului de atractivitate
Din tabel putem observa ca resursele naturale detin ponderea cea mai mare, fiind cele
mai importante elemente care justifica deplasarea turistilor catre aceasta zona.
OCUPATIE SI MESTESUGURI
Locuitorii Sibielului au dus o lupta permanenta cu pământul, ocupându-se de
agricultura din primăvara pana toamna târziu. Teritoriul satului este în general împărţit în
„hotare, unde ţăranii cultiva porumb, grâu (dar si alte paioase), cartofi; o parte din terenul
agricol este constituit din fânete si pasuni.
Inainte de însamântari, terenul era pregătit prin araturi si aplicarea îngrăşămintelor
naturale. Semănatul paioaselor se făcea manual, prin împrastiere, fapt ce solicita o
îndemânare speciala. Recoltatul se făcea tot manual, cu secera sau cu coasa. Urma treieratul
grânelor, realizat în trecut prin călcat, cu ajutorul cailor; mai târziu se folosea o „batoza
mecanica învârtită cu ajutorul cailor; apoi s-au adus batoze de treierat acţionate de motoare.
Porumbul si cartoful se semănau tot manual, dar pe suprafeţe mai întinse. Astăzi aproape
39

40. toate gospodăriile au tractoare si pluguri moderne, semănători, combine agricole pentru
treierat cereale sau pentru recoltatul porumbului si cartofului.
Dansurile specifice Sibielului sunt dansuri femeiesti si barbatesti precum calusarii,
braul sau sarba lui Ghiboi. Costumul traditional popular din Sibiel este cunoscut pentru
eleganta sa, caracterizat prin contrastul intre albul de fond si negrul cusaturilor.
Creşterea animalelor a fost ocupaţia de baza a sătenilor. Cultura plantelor era astfel
orientata încât surplusul sa fie folosit la hrana animalelor, rareori se comercializa. Animalele
erau scoase la pasunat: ciurda de vaci, boi si bivoli, cai, turmele de oi sau cârduri de porci.
Efectivele de animale s-au redus, dar sătenii au continuat sa crească câte 1-2 vaci, bivoliţe si
porci. Pe drumuri de tara se întâlneşte si în prezent ciurda satului - vaci, bivoli, cai si capre.
Creşterea oilor , tradiţionala în aceasta regiune, se practica după obiceiul transhumantei.
Primăvara (la începutul lunii mai), turmele satului si cele particulare îsi stabileau stânile în
zonele de pasunat ale satului. Produsele obţinute (brânza, lâna si pieile) erau transportate în
sat, urmând a fi utilizate în gospodărie, iar surplusul comercializat. Oile rămâneau la stâna
40

41. până la prima zăpada, când reveneau în sat. Ciobanii mai înstăriţi se asociau câte 2-3 si
plecau cu turmele în Banat sau în Baragan. unde petreceau iarna.
Industria casnica în Sibiel are la baza originalitatea românului. Aproape toate lucrurile
necesare gospodăriei si casei se realizau prin meşterii satului, care învăţau si practicau toate
meşteşugurile necesare vieţii de zi cu zi.
Prelucrarea lemnului are o veche tradiţie în zona , fiind atestata documentar în
secolul al XVII-lea. Meşteşugul prelucrării lemnului s-a practicat în continuare si în alte
centre ale regiunii, pentru satisfacerea multiplelor nevoi gospodăreşti, lemnul fiind uşor de
prelucrat si decorat. Uneltele utilizate în prelucrarea diferitelor esenţe lemnoase (fag, stejar,
brad, paltin) sunt tradiţionale: securea, barda, dalta, tesla, scaunul cu cutitoaie, sfredelul,
ghelaul, compasul, etc. Absolut necesare construirii unui adăpost, aceste ustensile si-au găsit
apoi utilitatea în realizarea carelor, a uneltelor necesare practicării agriculturii. Mai târziu sau
41

42. poate în paralel cu acestea a început confecţionarea pieselor de mobilier ; pentru ca nu se
putea ca acelaşi om sa le facă pe toate, meşterii au început sa se specializeze : dulgherii
frumuseţea si însuşirile naturale ale esenţei lemnoase.
Practicarea pastoritului si creşterea vitelor în Sibiel au contribuit la apariţia si
dezvoltarea unor meşteşuguri casnice taranesti, fiecare sat avându-si cojocarii, pielării si
tabacarii sai. Aceste meşteşuguri au fost practicate ca o îndeletnicire complementara,
meşteşugarii satelor fiind în paralel agricultori si crescători de animale. Cunoscând o
dezvoltare deosebita la începutul secolului în curs, meşteşugul cojocaritului ajunge sa fie
practicat în aproape toate aşezările, fiecare cojocar distingându-se printr-o maniera proprie în
decorare si cromatica. Ocupându-se si de prelucrarea pieilor, cojocarii utilizau unelte si
procedee tehnice experimentate de-a lungul generaţiilor, întregul proces fiind manual.
Majoritatea uneltelor întrebuinţate prezintă un caracter tradiţional: gripca, cuţitul de
carnuit, scaunul cu coasa pentru ras si întins piei. Reprezentativ pentru zona Sibiel este
pieptarul înfundat care cunoaşte trei variante cu sisteme ornamentale diferenţiate, raportate la
specificul subzonal.
42

43. Meşteşugul prelucrării fibrelor vegetale si animale , cunoscut în Sibiel încă din epoca
bronzului a constituit una din cele mai intense activităţi casnice, unelte (frângatori de melita,
piepteni pentru câlti, darac, furci de tors, depanator, raschitor, urzitoare sau război de ţesut) si
procedee tehnice transmitându-se din generaţie în generaţie. Aceasta îndeletnicire a fost
Alte doua ocupaţii din zona - meşteşugul încondeierii ouaior si pictura pe sticla - mai
sunt practicate în zilele noastre doar de câteva persoane. Pictura pe sticla este cel mai apreciat
gen al artei populare din zona, apariţia ei în Sibiel la sfârşitul secolului al XVIII-lea fiind
determinata de condiţii social-istorice specifice si de tradiţii culturale bine închegate .Pictura
pe sticla a fost strâns legata si de apariţia si dezvoltarea în zona, în secolele XVI-XIX, a
manufacturilor de sticla. Caracteristic este si coloritul intens, în special roşu si albastru .
43

44. 2.3.PUNCTELE DE ATRACTIE ALE SIBIELULUI
Pe aceste meleaguri se gasesc biserici vechi, muzee (Muzeul Sibiel, unde există cea
mai mare colecţie de icoane pe sticlă din Europa, Muzeul Sătesc Răşinari, ce cuprinde piese
uzuale din ceramică, mobilier pictat, obiecte gospodăreşti şi meşteşugăreşti, Muzeul din
Galeş, cu o impresionantă colecţie de costume populare şi Muzeul Parohiei Ortodoxe din
Saliste , ce cuprinde obiecte şi cărţi vechi de cult) , cetate, case memoriale şi construcţii
traditionale romanesti.Cetatea de pământ şi piatră de la Sibiel datând din secolele XII-XIII
a aparţinut populaţiei româneşti, fiind menţionată în documente în 1384, împreună cu alte
localităţi din Mărginimea Sibiului: Vale, Fântânele-Cacova.
Legat de organizarea muzeului din sat, ea a început în 1969, mai ales prin donaţii.
Aceasta reuneşte o valoroasă colecţie de icoane pe sticlă din aproape toate centrele de iconari
din ţară, Nicolae Suciu fiind unul dintre maeştri acestei îndeletniciri. În memoria acestuia se
organizează periodic tabere de creaţie specifică pentru copii.
Alături de icoanele pe sticlă sunt expuse şi icoane pe lemn, ceramică populară, piese
de mobilier, textile de casă, precum şi o serie de cărţi vechi româneşti.
Cât priveşte Biserica cu hramul “Sfânta Treime”, ea a fost construită între anii
1765-1767. Are planul dreptunghiular, cu absidă şi turn decroşat în partea de vest. De-a
lungul anilor a suportat unele modificări în elevaţie, mai ales în ceea ce priveşte ferestrele,
care au fost mărite. Pictura murală a fost executată în frescă în anii 1774-1775 de Stan
Zugravu. În sat se află şi trei troiţe ridicate la începutul secolului al XIX-lea, respectiv în anii
1803, 1817 şi 1819, pictate în frescă, precum si un schit. De menţionat că satul Sibiel
reprezintă locul de naştere al cunoscutului istoric Andrei Oţetea (1894-1977).
Se pot vizita cetatile medievale din judetul Sibiu: Cisnadioara, Slimnic, ruinele
cetatii dacice de la Tilisca.
Unicitatea costumele de sarbatoare sunt de o eleganta rara, brodate in negru si alb
sunt purtate cu mandrie de sarbatori iar mestesugurile mostenite din mosi stramosi sunt
practicate cu succes si azi. Inca din cele mai vechi timpuri, aceste populatii de oieri au fost si
sunt maestri in prelucrarea lanii si a pieilor.
Tot unice sunt si gospodariile taranesti care la aceasta data sunt populate cu oameni
in varsta care se ocupa cu cresterea bovinelor, oilor, animalelor de curte, pasari.
44

45. La Sibiel s-au păstrat o serie de meşteşuguri transmise din generaţie în generaţie:
fierăria, potcovăria, tâmplăria, torsul, ţesutul, cojocăria, dar şi prepararea ţuicii şi a
vinului de mere ori coacerea pâinii şi a cozonacului pe vatră.
Pe langa aceste puncte de atractie se mai pot intalni:
Balboaca satului, loc de scăldat Troiţă clădită în 1814
Pavilion cultural Troiţă ridicată în 1803
Muzeul de
icoane pe sticlă
ctitorit de pr. Zosim Oancea Casa
natală a lui Andrei Oţetea
45

46. Zonă de pescuit Troiţă ridicată în 1817
Biserica "Sf. Treime"
ridicată în 1765 Casă tărănească
tradiţională
Evenimente turistice Sibiel
Sarbatoarea leusteanului
Sarbatoarea leusteanului este un vechi obicei care se pastreaza in satul Sibiel, jud.
Sibiu de sute de ani. Acest obicei coincide cu marea sarbatoare religioasa a Inaltarii
Domnului, iar leusteanul care se gaseste agatat la ferestrele caselor sau se leaga de coarnele
animalelor si cozile vitelor cu lapte are semnificatia de alungare a bolilor si relelor, a ielelor
si a strigoilor.
Femeile se incing cu tulpinele leusteanului peste mijloc, copiii se ating ( `se bat` sau
`se sorcovesc`) cu leustean. Crucile din hotarul satelor se impodobesc cu coroane din leustean
si flori de camp iar feciorii impodobesc caii cu planta sacra cu care ocolesc in ziua de Ispas
crucile din sat.
46

47. Manunchiul din flori si leustean sfintit la Ispas si pastrat la icoana e folosit in diferite
practici pentru depasirea momentelor de cumpana ivite de-a lungul anului, in medicina
populara, leusteanul se foloseste pentru tratarea durerilor de cap, tusei convulsive,
indigestiilor, junghiurilor oamenilor, iar in amestec cu odoleana si leurda (usturoi salbatic)
pentru vindecarea vitelor. Tot satul este animat in aceasta zi de sarbatoare de tinerii care
imbraca frumosul port popular si care poarta mesajul lor prin vechi cantece la portile tuturor
satenilor.
Agrement si timp liber Sibiel
Parc de aventura ``Almontes``
Urmand valea paraului Sibiel la 500 m de la iesirea din sat se deschide pe partea
stanga valea Cetatii cu marcaj turistic - punct albastru. Aici la 100 m de la trecerea podului
veti descoperi ``Almontes Parc``.
Echipa Almontes se adreseaza tuturor varstelor si isi asteapta invitatii sa se distreze
impreuna, punand la dispozitie primul parc de aventura din judetul Sibiu care va va ridica
nivelul adrenalinei la cote maxime si va va oferi clipe de neuitat.
Activitati:
- Tiroliana: traversarea unei vai pe cablu
- Circuit in copaci: escalada, rapel, podul indianului, trecerea pe liane, podul miscator
- Scoala de initiere in alpinism
- Team-building: jocuri care dezvolta abilitatile de lucru in echipa
- Orientare turistica : cautarea comorii
- Trasee turistice
47

48. Cap.III ORGANIZAREA SI EFICIENTA ECONOMICA A
ACTIVITATII AGROTURISTICE LA PENSIUNEA
“LUNCA SIBIELULUI”
Pe
raul
Sibielului,
Cibinul cel
Mic, la 23
km de
Sibiu,
adapostit ca intr-o caldare de poalele muntilor, se afla satul Sibiel, ce
apartine orasului Saliste.
Satul face parte din margaritarele ce impodobesc poalele muntilor din marginimea
Sibiului. In aceasta zona incarcata de traditie si cultura, puteti descoperi un loc minunat de
relaxare, la poalele muntilor, in Lunca Sibielului.
Pensiunea "Lunca Sibielului" dispune de 9 spatii de cazare, dintre care 7 camere
duble, doua apartamente utilate cu pat matrimonial (si fotolii-pat pentru copii).
Personalul este calificat, iar zambetul de pe buze si ospitalitatea cu care oaspetii vor
fi primiti la ei vor ramane o amintire placuta pentru toti.
Cele 9 spatii de cazare dispun de baie proprie cu apa calda permanenta, TV, cablu si
pe viitor cate un minibar. Fiecare camera de la etaj dispune de un balcon cu o priveliste ce-ti
duce privirea pana la crestele albe ale muntilor Fagaras.
Pensiunea, clasificata la patru margarete, va pune la dispozitie 22 locuri de cazare,
in camere cu unu sau doua paturi si bai proprii dotate cu cabine de dus.
.
1. AMENAJAREA CAMERELOR
48