Economia turismului

ECONOMIA TURISMULUI
Lect. univ. drd. Carmen Boghean
DISCIPLINĂ DE SPECIALITATE LA SPECIALIZAREA
ECONOMIA COMERŢULUI, TURISMULUI ŞI SERVICILOR

CUPRINS
CAPITOLUL I TURISMUL – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ...........................................3
1.1 Concepte şi clasificări folosite în turism.............................................................................................................3
1.2 Forme ale activităţii turistice...............................................................................................................................4
1.3 Evoluţia turismului internaţional şi tendinţele actuale ........................................................................................6
CAPITOLUL II IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA ECONOMIEI...............................10
2.1 Impactul macroeconomic al turismului.............................................................................................................10
2.2 Efectul multiplicator al turismului....................................................................................................................11
2.2.1 Turismul şi ocuparea forţei de muncă........................................................................................................12
2.2.2 Turismul internaţional şi echilibrarea balanţei de plăţi externe..................................................................12
2.3 Impactul social al turismului.............................................................................................................................14
CAPITOLUL III ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA TURISMULUI.............................15
3.1. Organisme internaţionale de turism .................................................................................................................15
3.2. Rolul statului în turism.....................................................................................................................................16
3.3. Organizarea şi coordonarea activităţilor turistice.............................................................................................19
3.4. Agenţiile de turism, veriga de bază a instituţiilor care activează în industria călătoriilor şi turismului...........22
3.5. Începuturile organizării mişcării turistice în România .....................................................................................27
CAPITOLUL IV RELAŢIILE MANAGER-SUBORDONAŢI ÎN ÎNTREPRINDERILE
TURISTICE.................................................................................................................................31
4.1. Funcţiile manageriale de conducere operativă.....................................................................................................31
4.2. Modele comportamentale ale personalului întreprinderilor de turism.................................................................33
4.3.1. Necesitatea creativităţii în întreprinderile turistice ..........................................................................38
4.3.2. Procesul de creativitate..........................................................................................................................38
4.3.3. Tehnici de stimulare a creativităţii ............................................................................................................39
4.3.4. Rolul managerului în monitorizarea creativităţii.....................................................................................41
4.3.5. Rolul managerului în armonizarea obiectivelor în relaţiile conducători-subordonaţi ..................41
CAPITOLUL V TURISMUL ÎN ROMÂNIA ..........................................................................43
5.1. Succintă prezentare a ultimei jumătăţi de secol ...............................................................................................43
5.2 Analiza macromediului.....................................................................................................................................45
5.2.1 Mediul economic........................................................................................................................................45
5.2.2 Mediul socio-cultural .................................................................................................................................45
5.2.3. Mediul politic...........................................................................................................................................46
5.2.4 Mediul tehnologic ...............................................................................................................................49
5.2.5 Mediul ecologic...................................................................................................................................49
CAPITOLUL VI. ANALIZA PIEŢEI TURISTICE ROMÂNEŞTI ...................................51
6.1. Cererea turistică ...............................................................................................................................................51
6.1.1. Tipologii de cerere turistică.......................................................................................................................53
6.1.2. Comportamente generatoare de cerere turistică ........................................................................................55
6.2. Oferta turistică..................................................................................................................................................58
6.2.1. Caracterizare conceptuală .........................................................................................................................58
6.2.2. Resursele turistice - naturale şi antropice - ale României .........................................................................59
6.3. Capacitatea de cazare turistică .........................................................................................................................60
6.3.1 Capacitatea de cazare pe forme de turism..................................................................................................61
6.3.2. Capacitatea şi calitatea structurilor de cazare turistică..............................................................................63
6.4. Turismul şi economia în ţara noastră ...............................................................................................................64
CAPITOLUL VII TURISMUL ŞI MEDIUL..........................................................................65
7.1. Protecţia şi conservarea mediului, necesitate obiectivă a dezvoltării turismului .............................................65
7.2. Aspecte ale degradării mediului prin turism ...................................................................................................66
7.3. Conceptul de dezvoltare durabilă în turism......................................................................................................68
7.4. Indicatorii capacităţilor de suport pentru turism ..............................................................................................71
7.5. Principalele acţiuni de protecţie şi conservare a mediului şi a potenţialului turistic..........................................72
CAPITOLULVIII ROMÂNIA CA DESTINAŢIE TURISTICĂ –ANALIZA S.W.O.T....75
8.1 Puncte forte. Puncte slabe .................................................................................................................................75
8.1.1 Puncte forte ................................................................................................................................................75
8.1.2 Puncte slabe ..............................................................................................................................................80
8.2 Oportunităţile şi ameninţările...........................................................................................................................84
8.2.1 Oportunităţi ...............................................................................................................................................84
8.2.2 Ameninţări .................................................................................................................................................86
Teste grilă....................................................................................................................................88
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................92
2

CAPITOLUL I TURISMUL – DELIMITĂRI CONCEPTUALE
1.1 Concepte şi clasificări folosite în turism
Etimologic, cuvântul „turism" provine din termenul englez „tour" (călătorie), sau „to
tour", „to make a tour" (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor
1700, pentru a desemna acţiunea de voiaj în Europa - în general şi în Franţa - în special. La
rândul său, acest termen englez derivă din cuvântul francez „tour" (călătorie, plimbare,
mişcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement.
Termenul francez are rădăcini şi mai adânci, el derivă din cuvântul grec „tournos" şi, respectiv,
din cel latin „turnus" şi înseamnă tot călătorie în circuit. Din termenul „turism" a derivat şi cel
de „turist", adică persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie.
Se pune problema clarificării unor aspecte legate de termenul „turist". Profesorul englez F.
W. Ogilvie, în 1933, considera ca fiind turişti „... toate persoanele care satisfac cel puţin două
condiţii, şi anume sunt depărtate de casă pentru o perioadă care nu depăşeşte un an şi cheltuiesc
bani în acele locuri fără ca să-i câştige ". Asemănător se pronunţa şi compatriotul său A. C. Norwal
(1936), care considera că turistul „este acea persoană care intră într-o ţară străină pentru orice
alt scop decât de a-şi stabili o reşedinţă permanentă sau pentru afaceri şi care cheltuieşte, în
ţara unde se stabileşte temporar, banii câştigaţi în altă parte". Cel care a elaborat o definiţie a
turismului - acceptată pe plan mondial, a fost profesorul elveţian dr. W. Hunziker, acesta
apreciind că: „Turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi
sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate
printr-o stabilire permanentă şi o activitate lucrativă oarecare'' (1940).
Zece ani mai târziu The Shorter Oxford English Dictionary (Oxford, 1950) - defineşte
turismul ca fiind „...teoria şi practica din sfera călătoriilor; călătoria fiind de plăcere", iar
turistul drept „...cel care face un tur sau mai multe tururi, în special cel ce face aceasta pentru
recreere; cel care călătoreşte de plăcere sau pentru motive culturale, vizitând diverse locuri
pentru obiectivele interesante ale acestora, pentru peisaj sau altele asemănătoare".
Dicţionarul Enciclopedic Român (1966, vol. IV) propune următoarea definiţie a
turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu
diferite mijloace de transport a unor distanţe, pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, a localităţilor,
a obiectivelor culturale, economice, istorice etc."
Dictionnaire Touristique International (1969) conţine şi el o formulare: „Turismul
reprezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea şi desfăşurarea unor
călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizaţii, societăţi
sau agenţii specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum şi industria
care concură la satisfacerea nevoilor turiştilor" şi tot în Dicţionarul turistic internaţional
3

(1980) se precizează că „turismul se distinge de călătorie prin aceea că implică pentru persoana
în cauză, pe de o parte, alegerea deliberată a ţintei, pe de alta, preocuparea exclusivă pentru
satisfacerea plăcerii sale".
Sintetizând cele enunţate, prin turism se înţelege:
• în primul rând, ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul
liber călătorind în altă localitate sau ţară, pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi
muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru
odihnă sau tratament;
• în al doilea rând, industria creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor şi
serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ şi în condiţiile
protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi a mediului înconjurător, în general.
Luând în considerare rapida schimbare pe care a suferit-o mediul economico-social în
care se desfăşoară turismul în perioada de la ultima Conferinţă Internaţională a ONU privind
turismul (Roma 1963), Conferinţa Internaţională asupra turismului şi statisticii turismului de la
Ottawa din iunie 1991 a recomandat noi definiri ale conceptelor de bază în turism:
„Turismul se referă la activităţile unei persoane care călătoreşte în afara mediului
său obişnuit, pentru mai puţin de o perioadă specificată de timp şi al cărei scop principal
de călătorie este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate la locul de vizitare."
Din perspectiva acestei definiţii şi a normelor elaborate recent de Organizaţia Mondială a
Turismului este considerat turist „orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara
reşedinţei obişnuite pentru o perioadă mai mică de 12 luni şi ale cărei motive principale de
călătorie sunt altele decât exercitarea unei activităţi remunerate în locul vizitat. Astfel sunt
consideraţi turişti persoanele care:
• efectuează o călătorie de agrement (vacanţă, concediu);
• se deplasează în staţiunile baneo-climaterice în scopul tratamentului sau îmbunătăţirii
stării de sănătate;
• se deplasează în alte localităţi în scopul de a participa la competiţii sportive;
• călătoresc în scopuri profesionale, adică participă la conferinţe internaţionale,
reuniuni ştiinţifice sau misiuni religioase etc;
• se deplasează în scopuri culturale.
1.2 Forme ale activităţii turistice
In cadrul activităţilor turistice se pot identifica următoarele forme:
• turismul intern (domestic tourism) - rezidenţii unei ţări care călătoresc în
propria ţară;
4

• turismul internaţional receptor (inbound/international-receptor tourism) - vizitarea
unei ţări date de către non-rezidenţi;
• turismul internaţional emitent (outbound/outgoing tourism) - rezidenţii unei ţări
date care vizitează alte ţări.
Aceste trei forme de bază se pot combina, rezultând alte trei forme derivate de turism:
• turism interior - incluzând turismul intern şi turismul receptor;
• turism naţional - incluzând turismul intern şi turismul emiţător;
• turism internaţional - incluzând turismul receptor (incoming) şi turismul emiţător
(outgoing).
Evenimentele de după 1989 au reprezentat un nou punct de plecare pentru turismul
românesc. Managerii au fost obligaţi să facă faţă concurenţei destinaţiilor externe, interzise
până atunci în România. Marile oraşe din vest şi staţiunile de la Marea Neagră au fost
principalele ţinte. La început, majoritatea românilor au preferat tot litoralul românesc. în
prezent, agenţii de turism spun că destinaţiile externe se vând foarte bine. După ce a pierdut clar
cursa cu Turcia şi Grecia, iar destinaţii precum Spania sau Egipt sunt din ce în ce mai solicitate,
din acest an şi litoralul bulgăresc pare să fi luat o felie consistentă din piaţa românească. În
ultimii ani, turismul românesc a suferit modificări semnificative. Importanţa litoralului a scăzut,
iar infrastructura învechită i-a determinat pe mulţi turişti să se orienteze către alte locuri. Marii
câştigători par a fi agroturismul, zonele montane şi Delta Dunării. Specialiştii sunt de părere că
ar putea apărea noi staţiuni cu potenţial turistic.
În ţara noastră sunt prezente aceste forme de turism şi sunt intrate de mai multe decenii
atât în teoria turismului, cât şi în activităţile turistice desfăşurate de către unităţile prestatoare de
servicii turistice. Activitatea turistică, datorită complexităţii şi multiplelor abordări pe care le
suportă, se mai poate clasifica şi în funcţie de următoarele criterii:
a) după motivele călătoriei.
• loisir, recreere şi vacanţă (odihnă);
• vizite la rude şi prieteni;
• afaceri şi motive profesionale;
• tratament medical;
• religie/pelerinaje;
• alte motive.
b)după gradul de mobilitate al turistului di stingem:
• turismul de sejur (lung/rezidenţial; mediu; scurt).
• turismul itinerant (de circulaţie);
• turismul de tranzit.
5

c) în funcţie de caracteristicile sociale şi economice ale cererii:
• turismul particular;
• turismul social;
• turismul de masă.
d) după modul de angajare al prestaţiilor turistice distingem:
• turismul organizat;
• turismul neorganizat;
• turismul mixt.
e) după vârsta participanţilor:
• turismul pentru preşcolari;
• turismul pentru elevi;
• turismul pentru tineret (18-31 ani);
• turismul pentru adulţi (31-60 ani);
• turismul pentru vârsta a III-a.
Aceste forme de turism nu trebuie privite în mod izolat, ele suprapunându-se prin
anumite caracteristici comune.
1.3 Evoluţia turismului internaţional şi tendinţele actuale
Evoluţia, atât a turismului, cât şi a turismului internaţional se caracterizează, la nivel
mondial, printr-o tendinţă de creştere datorită influenţei factorilor economici, demografici,
politici, sociali. Turismul internaţional are, în această situaţie, cea mai importantă creştere
datorită dorinţei oamenilor de a vizita alte ţări, de a cunoaşte alte civilizaţii, obiceiuri dar şi
datorită progresului tehnic înregistrat în domeniul transporturilor, progres care permite călătorii
mai rapide şi mai confortabile pe distanţe din ce în ce mai lungi.
Evoluţia turismului internaţional se poate aprecia prin acţiunea a doi indicatori:
sosirile/plecările de turişti şi încasările/cheltuielile din turismul internaţional.
Tabel nr. 1: Sosirile şi încasările din turismul internaţional perioada 1950-1999
Anul Sososiri de turişti
(mii)
Încasări (mld) (USD)
1950 25.3 2.1
1960 69.3 6.9
1970 165.8 17.9
1980 287.8 102
1990 266.2 1995
1995 566.4 393.3
1999 664.4 455.5
Sursa: WTO, Compendium of Statistic
6

Din informaţiile prezente în tabel se poate observa o creştere accentuată a turismului
internaţional în anii '60 şi '70, urmată de o încetinire a ritmului de creştere.
Indicatorul „încasări" prezintă o creştere mult mai accentuată, care se datorează şi
fenomenului inflaţionist, pe lângă ceilalţi factori de influenţă (creşterea numărului de sosiri, a
duratei sejurului, a cheltuielilor ocazionate de activitatea turistică, a distanţei de deplasare).
Previziunile WTO se referă la o încetinire a ritmului de creştere atât a sosirilor, cât şi a
încasărilor. Sunt luate în considerare ritmuri medii anuale de creştere situate în jur de 4%
(echivalentul unei dublări la un interval de 18 ani) pentru ambii indicatori de măsurare a
circulaţiei turistice internaţionale.
WTO consideră că în anul 2020 numărul de sosiri din turismul internaţional va ajunge la
1,56 mld. Din acest număr, 1,2 mld vor reprezenta călătoriile în ţările învecinate (regionale) şi
0.4 mld vor fi călătorii pe distanţe lungi (inter-regionale).
In tabelul 2 se poate observa creşterea susţinută a zonei Asia-Pacific care, în perioada
2010-2020 îşi va dubla numărul de sosiri internaţionale şi va devansa în ceea ce priveşte cota
de piaţă continentul american. Cea mai mare rată de creştere anuală o are zona Orientului
Apropiat, aceasta dublându-şi numărul de sosiri internaţionale în acelaşi interval.
Repartizarea sosirilor internaţionale pe regiuni geografice confirmă poziţia de lider a
Europei (717 milioane), urmată de Asia de Est şi Pacific (397 milioane) şi de continentul
american (282 milioane). Urmează Africa, Orientul Apropiat şi sudul Asiei.
Tabel nr. 2: Previziunea sosirilor de turişti internaţionali pe regiuni
Anul de
bază
Previziuni Creşterea
anuală
(%)
Cote de piaţă
1995 2010 2020 1995-2020 1995 2020
Lumea 565.4 1006.4 1561.1 4.1 100 100
Africa 20.2 47.0 77.3 5.5 3.6 5.0
America 108.9 190.4 282.3 3.9 19.3 18.1
Asia de Est şi
Pacificul
81.4 195.2 397.2 6.5 14.4 25.4
Europa 338.4 527.3 717.0 3.0 59.8 45.9
Orientul
Mijlociu
12.4 35.9 68.5 7.1 2.2 4.4
Asia de Sud 4.2 10.6 18.8 6.2 0.7 1.2
Intraregional 464.1 790.9 1183.3 3.8 82.1 75.8
Long-Haul (b) 101.3 215.5 377.9 5.4 19.9 24.2
Sursa: World Tourism Organization
(a) Intraregional include sosirile din ţări de origine nespecificate.
(b) Long-Haul este definit ca restul, mai puţin turismul intraregional.
Călătoriile pe distanţe lungi vor avea o tendinţă de creştere mai accentuată (5.4%/an)
7

decât călătoriile pe distanţe scurte (3.8%/an). Astfel, de la o pondere de 82% a călătoriilor pe
distanţe scurte în anul 1995, se va ajunge în 2020 ca acestea să deţină aproape 76% din piaţa
turismului internaţional.
In privinţa încasărilor din turismul internaţional se apreciază atingerea sumei de
2000 mld USD în anul 2020. Astfel se apreciază ca se vor cheltui ~ 5 mld USD în fiecare zi în
întreaga lume.
Până în anul 2020, numărul turiştilor, la nivel mondial, va ajunge la 1,6 miliarde, mai
mult decât dublu faţă de evidentele existente la nivelul anului 2005, aproximativ 700 milioane.
Vicepreşedintele Comisiei Europene, Gunter Verheugen, responsabil de politicile
întreprinderilor şi industriei, a declarat: „Sectorul european al turismului se află în plină
expansiune. Politica noastră vizează, în principal, ameliorarea şi competitivitatea sectorului
european al turismului, precum şi crearea a noi locuri de muncă, susţinând dezvoltarea
durabilă a sectorului", în turism lucrează circa şapte milioane de persoane în două milioane de
unităţi turistice - hoteluri, restaurante, baruri, agenţii de turism. Contribuţia la Produsul Intern
Brut în UE este de 5%. Din sectoarele conexe, cum ar fi transportul, alte sectoare dezvoltate pe
orizontală, contribuţia la PIB ajunge până la 11%, şi mai mult de 20 de milioane de locuri de
muncă. La Forumul european de turism, găzduit de Malta, au fost abordate teme, cum ar fi:
dezvoltarea în domeniul turismului, ameliorarea reglementarilor cu un mai mare accent pe
directiva „servicii", legătura dintre competitivitate şi pregătirea profesională. Comisia
Europeană a lansat prima ediţie a forumului în anul 2002.
Referitor la piaţa europeană din care face parte şi România, WTO identifică următoarele
tendinţe macroeconomice care se vor manifesta în viitorul apropiat:
• Se previzionează ca sosirile internaţionale de turişti să atingă 1,56 miliarde în
2020 cu o creştere medie anuală de 4,1%. Se estimează că vor creşte călătoriile pe distanţe
lungi (de la 18% la 24% în 2020) în detrimentul călătoriilor inter-regionale.
• Până în 2020 Europa Centrală şi de Est va atrage mai mulţi turişti decât ţările
din Europa de Vest.
• Sosirile internaţionale de turişti în Europa vor ajunge la 717 milioane în 2020, cu o
creştere anuală de 3%, sub media mondială de 4,1% fapt care va diminua cota de piaţă a
Europei.
• Franţa va rămâne cea mai importantă ţară receptoare de turişti din Europa (până
în 2020 se va ajunge la aproape 106 milioane de turişti internaţionali).
• Cele 10 ţări balcanice vor ajunge să primească în 2020 până la 79 milioane turişti,
92% dintre ei fiind atraşi de Grecia, Bulgaria, România şi Croaţia. Acest lucru se datorează unei
creşteri anuale de 4,6% în perioada 1995-2020.
8

• Până în 2020, 346 milioane de turişti vor vizita zona Mediteranei (reprezentând 22%
din totalul mondial al sosirilor).
Pe lângă aceste previziuni de natură pur economică sunt necesare şi anumite previziuni
de natură social-psihologică pentru a putea înţelege nevoile / dorinţele noilor turişti şi a veni în
întâmpinarea lor cu produse şi servicii care să satisfacă întocmai aşteptările acestora. OMT
identifică tendinţele care se vor manifesta, în acest sens, pe piaţa europeană:
• Turismul este promovat de către guverne mai mult pentru profiturile economice
obţinute decât pentru beneficiile sociale şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.
• Creşterea concurenţei între destinaţiile de vacanţă şi alte forme de petrecere a
timpului liber.
• Creşterea importanţei Internetului ca mijloc de promovare şi vânzare.
• Parcurile de distracţii tematice vor deveni din ce în ce mai populare prin
oferirea unei game largi de atracţii şi facilităţi într-o zonă relativ compactă.
• Introducerea monedei unice EURO are ca principal rezultat creşterea numărului
de călătorii intraregionale.
• Creşterea rapidă a numărului de „low cost airlines" va avea ca efect creşterea
călătoriilor intraregionale.
• Consolidarea tour-operatorilor europeni va continua prin „înghiţirea" operatorilor de
dimensiuni medii lăsând marii operatori şi micii operatori specializaţi să deservească piaţa.
• In societăţile vestice se manifestă o tendinţă de creştere a numărului
persoanelor în vârstă, a ratei divorţurilor, a familiilor monoparentale şi a căsătoriilor la
vârste mai înaintate şi a respectului faţă de natură.
• Cultura reprezintă o componentă a călătoriei la peste 60% dintre turiştii europeni.
Aceste previziuni, atât cele de natură economică, cât şi cele psiho - sociologice sunt
necesare pentru crearea unei oferte turistice corespunzătoare evoluţiei şi cerinţelor pieţei.
Aceasta este o abordare la nivel macro-economic care va trebui aprofundată prin analize pe
termen scurt ale pieţei.
9

CAPITOLUL II IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA ECONOMIEI
În ansamblul unei economii naţionale, turismul acţionează ca un element dinamizator al
sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri şi servicii, cerere care
antrenează o creştere în sfera producţiei acestora. De asemenea, cererea turistică determină o
adaptare a ofertei, care se materializează în dezvoltarea structurilor turistice şi indirect în stimularea
producţiei ramurilor participante la: construirea şi realizarea de noi mijloace de transport, instalaţii
de agrement pentru sporturi de iarnă, nautice etc. Dezvoltarea turismului conduce astfel, la un
semnificativ spor de producţie.
2.1 Impactul macroeconomic al turismului
Cu toate că are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are şi o contribuţie aparte la
realizarea valorii adăugate. Având ca specific consumul mare de muncă vie, de inteligenţă şi
creativitate, turismul participă la crearea valorii adăugate într-o măsură mai mare decât alte
ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.
De asemenea, turismul antrenează şi stimulează producţia din alte domenii. Studiile de
specialitate au evidenţiat faptul că activitatea unor ramuri este determinată în mare parte de
nevoile turismului.
Turismul reprezintă totodată un mijloc de diversificare a structurii economiei unei ţări.
Astfel, necesitatea de adaptare a activităţii turistice la nevoile tot mai diversificate, mai complexe
ale turiştilor determină apariţia unor activităţi specifice de agrement, transport pe cablu.
În primele patru luni ale anului, deficitul de cont curent al balanţei de plăţi, calculat ca
sumă între soldurile operaţiunilor cu bunuri şi servicii, veniturile înregistrate şi transferurile
curente de bani din străinătate, a înregistrat 1,39 miliarde de euro, cu 77% mai mult decât anul
trecut. Tendinţa este totuşi de descreştere a deficitului, cum după primele trei luni ale anului
curent dezechilibrul era superior cu 85% faţă de primul trimestru al anului 2004. Schimburile
comerciale în primele patru luni înregistrează un dezechilibru în favoarea importurilor de
1,8 miliarde de euro, cu aproape 70% mai mult decât în perioada similară din 2004. Sectorul
Serviciilor a înregistrat, de asemenea, un deficit de 210 milioane de euro, un maxim negativ
fiind atins pe segmentul transporturi, respectiv 108 milioane de euro. în domeniul
serviciilor turistice a fost înregistrat un excedent de 20 milioane de euro. Potrivit datelor
remise de BNR, datoria externă pe termen mediu şi lung a crescut cu 14,2% faţă de finele
anului trecut, până la nivelul de 20,7 miliarde de euro. Din aceasta, peste jumătate, respectiv
10,6 miliarde de euro, a fost datoria externă publică şi public garantată. în primele patru luni
ale anului curent, românii din străinătate au trimis în ţară 897 milioane de euro, cu aproape o
10

treime mai mult decât în perioada corespunzătoare a anului trecut. (Adevărul, 28/06/2005).
Pe lângă toate acestea, turismul reprezintă şi o cale (în unele cazuri chiar singura) de
valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse şi în special a celor naturale:
frumuseţea peisajelor, calităţile curative ale apelor minerale sau termale, condiţiile de climă.
Există ţări care realizează până la 80% din PIB (I-le Maldive) din activitatea turistică, dar
şi ţări cu o economie dezvoltată (Franţa 7.3% PIB, Elveţia 7.7% PIB) care au ponderi ridicate ale
activităţii turistice în PIB. Faţă de această situaţie, în România, turismul contribuie cu 2-3% la
realizarea PIB.
Pentru ţara noastră - în etapa actuală, ca urmare a prezenţei unor resurse turistice
neexploatate şi insuficient puse în valoare, turismul constituie o ramură cu posibilităţi
însemnate de creştere şi deci rămâne o sferă de activitate care poate absorbi o parte din forţa de
muncă rămasă disponibilă prin restructurarea economică.
Trebuie menţionat şi faptul că turismul este capabil să asigure prosperitatea unor zone
defavorizate, putând fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate. Aceasta prin dezvoltarea
unor zone mai puţin bogate în resurse cu valoare economică mare, dar cu importante şi atractive
resurse turistice naturale şi antropice. Datorită acestui fapt el este considerat o pârghie de
atenuare a dezechilibrelor interregionale.
O altă formă de manifestare a efectelor economice ale turismului o reprezintă contribuţia
sa la asigurarea unei circulaţii băneşti echilibrate, realizată deopotrivă pe seama turismului
intern şi internaţional.
2.2 Efectul multiplicator al turismului
Este vorba, în primul rând, despre un aşa-numit efect direct care constă în creşterea
veniturilor în sectorul turistic (salarii, profituri ale hotelurilor, restaurantelor, agenţiilor tour-
operatoare), ca urmare a cheltuielilor diverse efectuate de turişti în decursul unei anumite
perioade de timp, de obicei un an. în al doilea rând, avem în vedere efectul indirect care vizează
impactul creşterii cheltuielilor pentru serviciile turistice asupra ramurilor producătoare de
bunuri de consum la care firmele turistice apelează în mod inevitabil pentru a-şi susţine oferta
turistică la parametri competitivi. In fine, în al treilea rând, poate fi urmărit şi un efect indus
asupra întregii economii naţionale, deoarece atât veniturile celor ce lucrează nemijlocit în turism,
cât şi cele ce revin sectorului producător de bunuri de consum sunt reinvestite în vederea
procurării altor mărfuri şi servicii de care au nevoie. Asistăm astfel la un proces de multiplicare
a cererii agregate la scară macroeconomică.
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Turismului efectul multiplicator poate fi definit ca
volumul suplimentar de venituri realizat de o unitate de cheltuieli a turistului, care va fi utilizat
11

în economie.
Pornind de la modelul keynesian al multiplicatorului investiţiilor, în literatura de
specialitate se indică o formulă de calcul a multiplicatorului turistic astfel:
R = l / 1 -c'
R = multiplicatorul turistic care arată de câte ori se multiplică în economia naţională
fiecare unitate monetară cheltuită de turist.
c' = înclinaţia marginală spre consum turistic care arată cu cât creşte cheltuiala
pentru consumul turistic la creşterea cu o unitate monetară a veniturilor din turism.
2.2.1 Turismul şi ocuparea forţei de muncă
Turismul, prin faptul că este un mare consumator de muncă vie, joacă un important
rol în economie. El creează noi locuri de muncă, participând astfel la atragerea excedentului
de forţă de muncă din alte sectoare, contribuind astfel la atenuarea şomajului. Numărul mare al
celor care lucrează în domeniul turismului are ca explicaţie faptul că posibilităţile de mecanizare-
automatizare a operaţiunilor turistice sunt limitate.
De la jocul copiilor, la distracţia adulţilor, animatorul a început să fie o persoană din ce în
ce mai căutată şi în România. Acum, în ofertele de joburi de vară se întâlnesc şi anunţuri de
genul „Animatori Grecia care vor lucra în hoteluri. Responsabilităţi: buna desfăşurare a
programului de animaţie, propunerea programului către oaspeţii hotelului, activităţi
sportive în timpul zilei (polo de apă, volei, ping-pong, aerobic, sporturi de apă), precum şi
evenimente culturale şi sportive din cursul serii. Trebuie să fie o persoană dinamică, să aibă
spirit de echipă şi capacitate de comunicare. " Din păcate, în toţi aceşti ani, în România nu au
debutat, decât sporadic, cursuri de specializare reală a animatorilor, nici pentru copii, nici pentru
adulţi. Chiar dacă, aparent, jobul lui este distracţia, responsabilitatea este enormă.
De asemenea, rămânând tot în sfera relaţiei turism-forţă de muncă, trebuie amintit efectul
indirect al creşterii numărului celor ocupaţi în acest sector. Studiile arată că un loc de muncă
direct din turism poate crea 1-3 locuri de muncă indirecte şi induse. Aceasta se explică prin
aceea că turismul, fiind un mare consumator de bunuri şi servicii, influenţează benefic
utilizarea forţei de muncă în ramurile furnizoare ale acestuia (agricultura, industria alimentară,
construcţii).
2.2.2 Turismul internaţional şi echilibrarea balanţei de plăţi externe
Una dintre trăsăturile majore ale evoluţiei economiei mondiale o reprezintă creşterea şi
diversificarea schimburilor internaţionale. Astfel, turismul apare ca o componentă importantă
a relaţiilor economice internaţionale.
Turismul egiptean reprezintă o industrie care a adus în 2004 un profit de 6,6 miliarde
12

de dolari, bani scoşi de pe urma celor peste 8 milioane de turişti care au vizitat ţara. Pentru
multe alte naţiuni, între care ne numărăm şi noi, aceste cifre ar reprezenta un obiectiv fantezist,
numai că egiptenii au priceput de foarte mult timp că turismul poate fi un colac de salvare pentru
o ţară săracă, dar care are ce arăta, şi au reuşit să transforme acest sector într-o veritabilă
maşină de făcut bani.
Adevărata lecţie egipteană nu este însă felul în care au reuşit locuitorii Ţării Faraonilor să
scoată 6,6 miliarde de dolari de la nemţi, americani, englezi, francezi sau ruşi, ci faptul că
egiptenii n-au nici cea mai mică intenţie să se oprească aici. Recent, preşedintele Hosni
Mubarak a anunţat că guvernul egiptean a realizat un program, în urma căruia numărul de turişti
care vizitează statul ar trebui să se majoreze, anual, cu circa un milion. În acest fel, până în
2015 numărul vizitatorilor ar urma să depăşească 18 milioane pe an, iar dacă sumele câştigate de
pe urma fiecărui turist rămân constante, este de aşteptat ca veniturile realizate anual de Egipt
din turism să „sară" de 15 miliarde de dolari.
Este binecunoscut faptul că turismul face parte din structura comerţului invizibil
mondial, reprezentând una dintre principalele componente ale acestuia. Comerţul
invizibil este o formă a schimburilor economice internaţionale care nu au ca obiect o marfă.
Comerţul invizibil se materializează şi formează „balanţa invizibilă" sau „balanţa serviciilor",
componentă importantă a balanţei de plăţi externe a unei ţări. In cadrul balanţei
serviciilor, încasările şi cheltuielile provenite din activitatea turistică se înregistrează în
contul balanţier numit „călătorii". Astfel, în creditul acestui cont se înscriu veniturile rezultate
din activitatea turistică, iar în debit cheltuielile ocazionate de desfăşurarea activităţii turistice.
În legătură cu rolul turismului în echilibrarea balanţei de plăţi externe a unei ţări, în
funcţie de mărimea şi semnul soldului contului „călătorii", dar şi de mărimea şi semnul
soldurilor celorlalte conturi balanţiere, putem avea una din următoarele situaţii:
a) Contul „călătorii" are un sold pozitiv, atunci acesta poate contribui, în funcţie
şi de soldul celorlalte conturi balanţiere, după caz la:
• reducerea deficitului balanţei de plăţi;
• echilibrarea balanţei de plăţi;
• creşterea excedentului balanţei de plăţi.
b) Contul „călătorii" are un sold negativ, atunci acesta poate contribui la:
• creşterea deficitului balanţei de plăţi;
• reducerea excedentului balanţei de plăţi;
• dezechilibrarea balanţei de plăţi.
Pentru a înţelege şi mai bine locul şi rolul turismului în cadrul balanţei de plăţi
externe a unei ţări, analizele economice trebuie completate şi cu alte elemente care ţin de
13

obiectivele majore ale politicii comerciale şi chiar cu cele ale politicii externe, în general.
2.3 Impactul social al turismului
Pe lângă consecinţele economice, turismul are şi o profundă semnificaţie socio-umană.
El acţionează, prin natura sa, atât asupra turiştilor în mod direct, cât şi asupra populaţiei din
zonele vizitate. De asemenea, efectele turismului se răsfrâng şi asupra calităţii mediului, a
utilizării timpului liber şi nu în ultimul rând asupra legăturilor dintre naţiuni.
Turismul este, dincolo de toate, un element care favorizează comunicarea, schimbul de
idei, de informaţii, stimulând lărgirea orizontului cultural cu efect asupra formării intelectuale.
Una dintre cele mai importante funcţii ale turismului constă în rolul său reconfortant, în
calitatea sa de a contribui la regenerarea capacităţii de muncă a populaţiei, atât prin formele
de odihnă, cât şi prin formele de tratamente balneo-medicale. Totodată, turismul reprezintă un
mijloc de educaţie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultură şi civilizaţie a oamenilor.
Aşadar, turismul contribuie nu doar la satisfacerea nevoilor materiale, ci şi la
satisfacerea nevoilor spirituale ale oamenilor. „Orice pas al unei călătorii devine o aventură a
cunoaşterii; la fiecare pas mori şi învingi de bucurie, ineditul te face să renaşti, natura te
reînalţă pe soclul fiecărei zile, martor la propriul miracol”.
Răspunzând unor cerinţe de ordin social, turismul se afirmă şi ca un important mijloc de
utilizare a timpului liber. Evoluţia contemporană a economiei mondiale este caracterizată de
tendinţa de creştere a timpului liber, fapt ce ridică probleme privind organizarea şi utilizarea
eficientă a acestuia.
Dacă privim activitatea turistică ca pe una de producţie, cu intrări şi ieşiri, se observă că
aceasta presupune exploatarea unei game variate de resurse, cele naturale având un rol
fundamental. în consecinţă, turismul exercită influenţă asupra mediului şi componentelor sale.
Tot în plan socio-economic, dar şi politic, trebuie amintit rolul deosebit de important
al turismului în intensificarea şi diversificarea legăturilor între naţiuni pe plan mondial. într-
adevăr, alături de comerţul propriu-zis, turismul internaţional tinde să devină una din
formele principale de legătură dintre oameni situaţi pe continente diferite.
14

CAPITOLUL III ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA TURISMULUI
Organizaţiile internaţionale de turism au un caracter permanent, iar modul de
funcţionare a lor este stabilit prin intermediul unor tratate multilaterale. Principalele obiective ale
activităţii lor se referă la promovarea turismului, reglementarea unitară a raporturilor juridice şi
economice dintre organizaţiile de turism, pregătirea personalului ce activează în acest sector,
înlăturarea piedicilor ce stau în calea dezvoltării turismului, facilitarea schimbului de experienţă
în oricare din domeniile de servire turistică mondială etc.
3.1. Organisme internaţionale de turism
Organizaţiile internaţionale de turism au un caracter permanent, iar modul de
funcţionare a lor este stabilit prin intermediul unor tratate multilaterale. Principalele obiective ale
activităţii lor se referă la promovarea turismului, reglementarea unitară a raporturilor juridice şi
economice dintre organizaţiile de turism, pregătirea personalului ce activează în acest sector,
înlăturarea piedicilor ce stau în calea dezvoltării turismului, facilitarea schimbului de experienţă
în oricare din domeniile de servire turistică mondială etc.
Una dintre cele mai mari organizaţii internaţionale de turism cu caracter
interguvernamental este Organizaţia Mondială a Turismului (O.M.T.), care a fost înfiinţată în
1975 (prima adunare generală a avut loc în mai 1975, la Madrid). O.M.T. preia şi confirmă
experienţa pozitivă de colaborare internaţională în domeniul turismului, dobândită de Uniunea
Internaţională a Organismelor Oficiale de Turism (U.I.O.O.T.). Spre deosebire de fosta
U.I.O.O.T., O.M.T. este o organizaţie internaţională guvernamentală, în sensul că reprezentarea
în cadrul ei se face în numele guvernelor ţărilor membre. Obiectivele fundamentale ale O.M.T.
sunt, conform statutului, "promovarea şi dezvoltarea turismului, cu scopul de a contribui ia
expansiunea economică, la înţelegerea internaţională, la pace şi la prosperitate, ca şi la
respectul universal, la respectarea drepturilor şi libertăţilor umane fundamentale, fără
deosebire de rasă, sex, limbă sau religie". Pentru realizarea acestor obiective, O.M.T. trebuie să
acorde o atenţie deosebită intereselor ţărilor în curs de dezvoltare.
O.M.T. are rolul de centru mondial al informaţiilor turistice, prin schimbul de date
asupra turismului naţional şi internaţional, în special sub formă de culegeri statistice, prin
schimbul de informaţii privind legislaţia şi reglementările în vigoare în domeniul turismului în
statele membre sau în legătură cu evenimente din domeniul turismului. Organizaţia este un
instrument de iniţiativă în mâna statelor membre pentru organizarea de cooperări în domeniul
turismului, în special în domeniul formării şi perfecţionării cadrelor (O.M.T. dispune de un
centru internaţional specializat în acest domeniu), în sectorul concepţiei produsului turistic,
15

organizării şi promovării ofertei turistice (prin cooperări cu P.N.U.D. sunt organizate diverse
misiuni de sprijin sectorial). Organizaţia furnizează membrilor săi studii, rapoarte, analize,
manuale şi alte materiale de referinţă în domeniul economiei, finanţelor şi turismului.
Ţara noastră, ca membru fondator al O.M.T., a fost prezentă în toate fazele impuse de
procesul de organizare şi de delimitare programatică a noii organizaţii, începând din 1979,
România a fost aleasă, pentru un mandat de patru ani, în Consiliul Executiv al O.M.T.,
candidând din partea grupului ţărilor europene, iar în 1981 a fost aleasă vicepreşedinte al acestui
organ de conducere. Pe linia colaborării multilaterale, ţara noastră participă la activitatea a 12
organisme şi forme guvernamentale şi neguvernamentale de cooperare turistică. în grupa
formelor de colaborare cu caracter interguvernamental, alături de O.M.T., se înscrie
Consfătuirea Organelor Guvernamentale de Turism din Ţările Balcanice - formă de
consultare periodică în cadrul aplicării Acordului de colaborare multilaterală balcanică din mai
1971.
Dintre organizaţiile cu caracter neguvernamental (la care participă şi România, prin
intermediul asociaţiilor profesionale, menţionăm: Federaţia Universală a Asociaţiilor
Agenţiilor de Voiaj (F.U.A.A.V. / U.F.T.A.A.), care este, în momentul de faţă, cea mai
reprezentativă organizaţie internaţională neguvernamentală cu profil turistic, Alianţa
Internaţională de Turism (A.I.T.) şi Federaţia Automobilistică Internaţională (F.I.A.),
Federaţia Internaţională de Termalism şi Climatologie (F.I.T.E.C.), Federaţia
Internaţională a Scriitorilor şi Ziariştilor din Turism (F.I.J.E.T.), Academia Internaţională
de Turism, Federaţia Mondială a Bucătarilor şi Cofetarilor, Organizaţia Internaţională a
Transportatorilor pe Cablu (O.I.T.A.F.), Biroul Internaţional de Turism Social (B.I.T.S.)
etc.
3.2. Rolul statului în turism
Încă de la sfârşitul secolului trecut, dar mai ales în perioada interbelică şi până în zilele
noastre, dezvoltarea turismului a atras atenţia cercurilor guvernamentale din diverse ţări cu
potenţial turistic, care au început să tragă importante foloase de pe urma acestei activităţi. Cu
toate acestea, problema promovării turismului a fost lăsată în întregime în seama iniţiativei
private, fără o coordonare pe plan central a eforturilor instituţiilor şi firmelor care participau la
dezvoltarea turismului (companii feroviare şi de navigaţie maritimă, firme hoteliere, asociaţii de
propagandă, turing-cluburi etc).
Degradarea activităţii economice în perioada primului război mondial a determinat
guvernele să adopte măsuri speciale de redresare a economiilor lor naţionale, inclusiv pe linia
dezvoltării turismului. în această perioadă au apărut primele încercări de instituţionalizare a
16

turismului şi primele organizaţii semioficiale sau oficiale de turism.
Interesele guvernelor pentru promovarea turismului şi măsurile de creare a unor
organisme oficiale, prin care statul să-şi poată exercita rolul de organizare şi coordonare a
turismului, s-au concretizat şi în diverse acorduri şi convenţii de colaborare internaţională,
semnate în perioada interbelică, precum şi în legi menite să contribuie la dezvoltarea acestei
activităţi.
În perioada de reconstrucţie de după cel de-al doilea război mondial o serie de guverne
europene au continuat eforturile pentru stimularea dezvoltării, în continuare, a turismului. în
acest scop au fost alocate fonduri considerabile pentru dezvoltarea bazei materiale şi a
infrastructurii turismului, finanţate atât din bugetele de stat, cât şi prin contribuţia unor
organizaţii internaţionale, printre care un loc de frunte a revenit Programului Naţiunilor Unite
pentru Dezvoltare (P.N.U.D.).
Progresul rapid a fost susţinut şi de investiţiile masive de capital ale întreprinzătorilor
privaţi, care necesitau şi o îndrumare şi coordonare pe linie de stat. în consecinţă, guvernele au
ajuns la concluzia că singura cale de evitare a efectelor negative care rezultau din conflictele de
interese de stat. semistatale, de grup sau private, constă în coordonarea dezvoltării turismului sub
directa îndrumare a organismelor guvernamentale.
Pe de altă parte, importanţa naţională crescândă a industriei turistice, privită sub aspect
economic, social, politic şi cultural, precum şi relaţiile care s-au statornicit pe linie
guvernamentală între ţări, au determinat coordonarea treptată a politicii de organizare şi
promovare a turismului de către autorităţile statale.
În afara rolului de coordonator (de exemplu în cazul încheierii unor acorduri
guvernamentale de colaborare turistică, a elaborării unor proiecte de legi, decrete etc. legate de
reglementarea unitară pe plan naţional a activităţilor turistice etc), statele exercită totodată o
importantă funcţie de dezvoltare a turismului şi în politica de investiţii şi amenajări turistice. Este
vorba de coordonarea eforturilor investitorilor pentru realizarea unor amenajări turistice de mari
proporţii, cum este cazul creării unor noi zone şi staţiuni de interes turistic, - montane sau de
litoral, - unde dezvoltarea infrastructurii turistice (dotarea reţelei de căi ferate, de autostrăzi,
şosele, canalizare, aeroporturi, asigurarea echilibrului ecologic etc.), depăşeşte puterea financiară
a agenţilor economici investitori.
Competiţia pentru atragerea traficului turistic internaţional spre ţările primitoare creşte
considerabil o dată cu intrarea în circuitul turistic a unor noi ţări, cu noi atracţii turistice, ceea ce
impune în toate ţările - chiar şi în cele cu un turism dezvoltat şi cu o bază materială modernă -
elaborarea unor programe guvernamentale de dezvoltare şi amenajare complexă a unor zone şi
staţiuni de interes turistic, posibil a fi realizate numai cu sprijinul statelor.
17

În consecinţă, se remarcă o creştere accentuată a rolului coordonator al organismelor
guvernamentale şi în ceea ce priveşte exploatarea complexă şi controlată a resurselor naturale şi
antropice ale teritoriului naţional, păstrarea echilibrului ecologic al acestor zone destinate
prioritar activităţilor turistice, în cadrul unor programe generale de dezvoltare.
Amploarea rolului organismelor guvernamentale în aceste politici de dezvoltare turistică
variază, fireşte, în funcţie de condiţiile politice, economice şi sociale din fiecare ţară şi chiar din
fiecare zonă de interes turistic.
Cooperarea economică şi tehnico-ştiinţifică internaţională a adăugat noi dimensiuni
intervenţiei statului în domeniul turismului. O dată cu recunoaşterea turismului ca factor al
dezvoltării social-economice, pe plan internaţional s-a trecut, în mod sistematic, la includerea sa
în programele de asistenţă şi cooperare tehnică ale unor organisme internaţionale, precum şi în
programele bilaterale de asistenţă.
În scopul ridicării productivităţii industriei turistice, statul are un rol important în
procesul de pregătire şi perfecţionare profesională, a personalului la toate nivelurile. Acest
proces de pregătire şi perfecţionare este întreprins în strânsă cooperare cu instituţiile private şi
departamentele direct interesate în formarea profesională a cadrelor şi în continua ridicare a
calificării profesionale a personalului din industria turistică. Eforturile depuse în acest proces
trebuie apreciate, prin urmare, ca fiind la fel de importante ca şi cele din infrastructură sau
promovare.
Direct sau indirect, statul are un rol însemnat şi în procesul de orientare a cererii
turistice. Turismul modern este produsul direct al dezvoltării social-economice a ţărilor,
respectiv al unui nivel determinat de venituri, al unui timp i liber sporit etc. Dezvoltarea
turismului de masă a creat probleme serioase cu privire la sezonalitatea cererii turistice şi la
eşalonarea concediilor şi vacanţelor; statele au făcut şi continuă să facă eforturi pentru rezolvarea
acestor probleme.
Statele participă la acţiunile de promovare a turismului şi prin procesul elaborării
diverselor reglementări legate de activitatea turistică. Importantele beneficii pe care le aduce
turismul economiilor naţionale au determinat majoritatea ţărilor să faciliteze dezvoltarea
circulaţiei turistice internaţionale, prin desfiinţarea sau simplificarea la maximum a formalităţilor
de trecere a frontierei naţionale pentru turiştii străini.
Evident, legislaţia turistică trebuie să ţină pasul permanent cu orientarea şi dezvoltarea
în perspectivă a circulaţiei turistice şi cu noile circumstanţe în cadrul cărora se derulează
fluxurile turistice.
Din cele prezentate rezultă că, în condiţiile unei economii moderne, politica de realizare
a obiectivelor economice şi sociale de interes major pentru economia naţională (printre care
18

implicit şi obiectivele turistice sau cele care servesc interesele turismului) sunt în competenţa
directă a organismelor de stat, singure în măsură să decidă utilizarea fondurilor publice.
Sintetizând experienţa internaţională cu privire la modalităţile de acţiune ale guvernelor
diferitelor ţări, în vederea coordonării eforturilor organismelor publice şi private pentru
promovarea turismului, rezultă următoarele posibilităţi de sprijinire, pe linie de stat, a dezvoltării
turismului:
- definirea coordonatelor strategiei generale, de dezvoltare a turismului (determinarea
priorităţilor şi a formelor de turism posibil a fi promovate cu eficienţă maximă, utilizarea
prioritară a terenurilor şi amenajarea turistică a teritoriului);
- evaluarea, în cadrul dezvoltării generale, a nevoilor probabile de mijloace de cazare
şi alte obiective de bază materială turistică;
- coordonarea cercetărilor în domeniul turismului, incluzând şi sistemele
informaţionale pentru culegerea datelor statistice indispensabile atât cercetărilor, cât şi pentru
fundamentarea strategiei de promovare a turismului intern şi internaţional;
- punerea în aplicare, prin unităţi de stat şi private, a programelor de formare şi
perfecţionare profesională a cadrelor necesare industriei turistice;
- reglementarea şi controlul funcţionării diferitelor compartimente sau componente ale
industriei turistice, în vederea stimulării, protejării şi asigurării cadrului legal al activităţii,
corespunzător intereselor industriei turistice, în general, şi intereselor turiştilor naţionali şi
internaţionali, în special;
- furnizarea serviciilor cu caracter general, indispensabile expansiunii turistice;
- desfăşurarea campaniilor de promovare turistică generală şi sprijinirea campaniilor
de publicitate turistică comercială ale agenţilor economici din industria turistică.
3.3. Organizarea şi coordonarea activităţilor turistice
Turismul este un sector de activitate cu profil complex, un agregat de servicii şi
activităţi cu implicaţii multiple în toate ramurile vieţii naţionale. Apare evident, în acest caz, că
turismul, ca sector de activitate social- economică, nu poate fi limitat exclusiv la activitatea unui
singur departament sau organism guvernamental. De aceea, în turism, mai mult ca în alte
sectoare de activitate, trebuie să se consolideze o strânsă coordonare între diversele departamente
guvernamentale şi organizaţii care se ocupă cu activitatea turistică. în consecinţă, în afara
coordonării centrale a activităţii turistice la nivelul economiei naţionale, trebuie să existe o
coordonare şi între reprezentanţii organismelor guvernamentale de turism la nivel zonal şi,
respectiv, local.
Funcţia de coordonare a întregului ansamblu de măsuri de promovare a turismului se
19

realizează prin intermediul organismelor naţionale de turism.
Organismele naţionale de turism sunt menite să coordoneze politica turistică naţională,
constituind totodată şi instrumentul de executare, îndrumare şi control al activităţii turistice
naţionale.
Organizaţia Mondială a Turismului (O.M.T.), a cărei membră este şi ţara noastră, a
elaborat următoarea tipologie a organismelor naţionale de turism:
- ministere de sine stătătoare (ex: Ministerul Turismului);
- ministere mixte sau combinate {ex., Ministerul Comerţului şi Turismului, Ministerul
Turismului şi Transporturilor Aeriene, Ministerul Turismului şi Culturii sau Spectacolelor,
Ministerul Turismului şi Sporturilor etc);
- secretariate de stat pentru turism, organisme de sine stătătoare sau în cadrul unor
ministere mixte;
- departamente în cadrul unor ministere mixte;
- comitete de stat sau comisariate pentru turism;
- oficii naţionale de turism (guvernamentale);
- autorităţi naţionale de turism;
- direcţii generale de turism, în cadrul unor ministere mixte sau al unor departamente
etc.
După cum se observă în această grupare, există o multitudine de organisme naţionale de
coordonare a activităţii de turism şi o considerabilă disproporţie între natura şi responsabilitatea
organului însărcinat cu coordonarea activităţii turistice.
Responsabilităţile organismelor guvernamentale de turism, în afara acţiunilor de
publicitate, includ funcţiile vitale de coordonare a tuturor activităţilor de turism, elaborarea şi
punerea în aplicare a programelor naţionale de dezvoltare turistică, reprezentarea pe plan intern
şi internaţional nu numai a organizaţiilor turistice, ci şi a guvernelor ţărilor respective.
Mai trebuie menţionat şi faptul că industria turistică, prin legăturile ei cu aproape toate
sectoarele vieţii economice, impune ca organismele de turism să menţină o legătură continuă cu
toate departamentele, organismele, firmele şi organizaţiile interesate şi implicate în dezvoltarea
turismului.
În acest scop, în multe ţări - printre care şi România - au fost create consilii
interdepartamentale de turism, înfiinţate pe baza unor acte normative, în care sunt reprezentate
ministerele, departamentele, instituţiile şi alte organisme guvernamentale, a căror activitate are
tangenţă cu industria turistică. în aceste consilii sunt reprezentate şi organizaţiile
neguvernamentale şi principalele firme prestatoare de servicii turistice.
Pe plan teritorial, funcţiile de conducere ale statelor pentru dezvoltarea şi promovarea
20

turismului sunt exercitate de o multitudine de instituţii, uniuni, federaţii, patronate, societăţi,
agenţii, filiale etc, ale căror competenţe, atribuţii, structuri organizatorice etc. sunt adaptate
cerinţelor specifice locale ale turismului receptor şi emitent din raza administrativă a unui
teritoriu (regiune, zonă, centru turistic, staţiune etc).
Organismele turistice care funcţionează ca intermediare între firmele economice
angrenate în industria turismului, sau care îndeplinesc pe plan teritorial un rol de coordonare a
activităţii turistice desfăşurate în aceste firme, pot fi clasificate, în sens orizontal şi vertical, în
următorul mod:
1. Organizaţii orizontale (organizaţii profesionale):
1.1. Organizaţii naţionale:
- organizaţii private (de transport, de hotelărie, agenţii de voiaj etc);
- organizaţii publice.
1.2. Organizaţii internaţionale:
- organizaţii private;
- organizaţii publice.
2. Organizaţii verticale:
2.1. Organizaţii naţionale:
2.1.1. Organizaţii private
- cu caracter local ( societăţi de dezvoltare, sindicate de iniţiativă, asociaţii de interes);
- cu caracter regional (oficii şi asociaţii regionale);
- cu caracter naţional (asociaţii şi oficii naţionale)
2.1.2. organizaţii publice:
- cu caracter naţional (direcţii, Oficii Naţionale de Turism, Comisariate, Ministere ale
Turismului);
- cu caracter regional (oficii şi administraţii regionale de turism);
- cu caracter local (oficii şi administraţii turistice)
2.2. Organizaţii internaţionale:
- organizaţii private (de exemplu: F.I.T.E.C., B.I.T.S.)5
.
- organizaţii publice (de exemplu: O.M.T., O.C.D.E.)6
.
Mai trebuie menţionat rolul organismelor consultative private care activează în
zonele, staţiunile sau localităţile de interes turistic (societăţile de dezvoltare, asociaţiile de
interese, comitetele şi centrele de iniţiativă, sindicatele de iniţiativă etc), create cu scopul de a
sprijini acţiunile colective de promovare a activităţilor desfăşurate de firmele turistice şi agenţiile
private de voiaj, societăţile comerciale prestatoare de servicii hoteliere, unităţile de agrement,
societăţile de transport etc.
21

Cele mai reprezentative organisme de acest fel sunt sindicatele de iniţiativă, care
constituie celula de bază a întregii activităţi organizatorice şi promoţionale a industriei turistice
în majoritatea ţărilor cu o industrie turistică dezvoltată.
Sindicatele de iniţiativă sunt organisme de interes local, constituite de cele mai multe
ori sub forma unor asociaţii sau comitete fără scop lucrativ, având ca obiect de activitate
promovarea turismului pe plan local, propaganda turistică colectivă şi furnizarea de informaţii
pentru turişti, apărarea intereselor prestatorilor de servicii şi asigurarea celor mai favorabile
condiţii de primire a turiştilor.
3.4. Agenţiile de turism, veriga de bază a instituţiilor care activează în industria
călătoriilor şi turismului
Diversitatea formelor de turism care pot fi practicate pe un teritoriu receptor, precum şi
complexitatea elementelor componente ale unui produs turistic, în care serviciile oferite de
prestatori se regăsesc în cele mai diferite proporţii, au creat o multitudine de organizaţii şi firme
care mijlocesc sau prestează direct serviciile solicitate de turişti.
Aceste firme turistice pot îmbrăca, după caz, cele mai diverse forme organizatorice,
purtând în consecinţă, variate denumiri. Ţinând seama de profilul şi volumul de activitate, de
sfera lor de interese (în funcţie de raza lor de activitate, de condiţiile specifice în care-şi
desfăşoară activitatea, de formele de proprietate etc)', de legislaţia existentă în această materie în
diverse ţări, categorisirea lor riguros ştiinţifică nu este posibilă, mai ales dacă se are în vedere şi
faptul că unele firme pot avea funcţii turistice exclusive, iar altele numai funcţii turistice
ocazionale sau tangenţiale.
Agenţiile de turism private formează veriga de bază a instituţiilor care activează în
industria turismului. Pot fi considerate ca agenţii de turism unităţile economice care dispun de
mijloace de producţie şi fonduri circulante adecvate pentru conceperea şi prestarea de servicii în
vederea satisfacerii cererii turistice.
Una din clasificările mai des întâlnite în literatura turistică de specialitate împarte
întreprinderile economice care activează în turism, în funcţie de prestaţiile oferite, în două
categorii principale:
- firme turistice primare, care se consacră exclusiv sau preponderent activităţii de
turism şi, în consecinţă, existenţa lor este direct dependentă de rezultatele economice ale acestei
activităţi.
Printre firmele turistice primare pot fi amintite: stabilimentele care oferă servicii de
cazare, alimentaţie şi servicii speciale (ghizi, instructori de sport, interpreţi etc), sanatoriile şi
clinicile din staţiunile turistice care oferă servicii de tratament balneomedical, societăţile
22

comerciale specializate în transporturi turistice (carreers), firmele producătoare de mărfuri pentru
necesităţile turiştilor (cadouri, amintiri etc), firmele prestatoare de servicii de agrement etc.
- firmele secundare sau indirecte, a căror activitate principală de prestări de servicii
are un caracter general, subordonată intereselor şi cerinţelor populaţiei locale, dar care într-o
anumită măsură prestează şi servicii turistice.
Practic, în această categorie pot fi incluşi deci toţi prestatorii de servicii generale, care
dintr-un considerent sau altul nu au fost cuprinşi ca firme turistice primare. Gama de servicii
prestate de aceste firme fiind foarte diversă, delimitarea funcţiilor lor turistice nu este posibilă în
toate cazurile.
În cadrul întreprinderilor turistice primare, o poziţie deosebită o ocupă întreprinderile
profesionale de mijlocire a serviciilor turistice, al căror prototip clasic îl constituie agenţiile de
voiaj, birourile de turism, operatorii de tururi - într-un cuvânt, agenţiile de turism.
Agenţiile de turism au fost create ca rezultat al dezvoltării şi intensificării circulaţiei
turistice, având rolul unor societăţi comerciale de distribuţie pentru facilitarea contactelor
organizate între clientela turistică potenţială din ţara (zona, localitatea etc.) de reşedinţă a
turiştilor şi firmele prestatoare de servicii turistice (hoteluri şi restaurante, de transport, de
agrement etc.) din ţara (zona, localitatea etc.) receptoare, aleasă de turişti ca destinaţie pentru
vizitare şi petrecerea concediilor.
În consecinţă, agenţiile de turism organizează, oferă şi derulează o gamă diversificată
de aranjamente turistice, care includ deplasarea, sejurul şi agrementul acestora în cadrul
călătoriilor întreprinse. Astfel, în final, în produsul turistic oferit se materializează nu numai
serviciile prestatorilor, ci şi logistica de combinare a serviciilor preluate cu serviciile proprii ale
agenţiilor, ceea ce contribuie la conferirea unui grad mai ridicat de originalitate produselor
turistice şi a unei mai mari satisfacţii pentru consumatorii serviciilor cumpărate.
Spre deosebire de reţelele clasice de distribuţie a mărfurilor şi produselor, în condiţiile
specifice ale activităţii turistice se comercializează de fapt doar "imaginea" unui produs turistic şi
nu produsul însuşi, dat fiind că între momentul achiziţionării printr-un aranjament al produsului
turistic şi momentul consumului efectiv al pachetului de servicii programate există un decalaj
considerabil de timp şi spaţiu. în consecinţă, agenţiile de turism îndeplinesc, pe lângă funcţiile
comerciale de intermediere şi funcţii de informare-promovare a acţiunilor turistice, care devin o
fază deosebit de importantă a valorificării produselor respective.
În evoluţia ascendentă a circulaţiei turistice s-a format, în fiecare ţară, o reţea vastă de
agenţii de voiaj şi de birouri de turism, dintre care majoritatea s-au specializat pe comercializarea
unor aranjamente specifice pentru turismul intern şi pentru turismul internaţional. în acest scop,
agenţiile de voiaj stabilesc contacte permanente, pe baze contractuale cu prestatorii de servicii
23

din ţară şi din străinătate.
De exemplu, în condiţiile unei activităţi turistice pronunţat sezoniere, unităţile de
alimentaţie, comerciale, de transporturi generale, de asigurări etc. vor servi, în vârf de sezon, cu
preponderenţă interesele turismului, restrângându-şi activitatea la satisfacerea aproape
exclusivă a cerinţelor populaţiei locale în perioadele de extrasezon.
În procesul de dezvoltare a reţelei agenţiilor de voiaj au apărut, treptat, o serie de
organizaţii turistice puternice care, în paralel cu activitatea tradiţională de intermediere pentru
vânzarea pe bază de licenţe a biletelor de călătorie (de tren, de avion etc), au preluat organizarea
de călătorii forfetare cu diferite mijloace de transport ("AIRTOUR", "CARTOUR",
"RAILTOUR", "NAVITOUR"), pe care le revând agenţiilor mici de voiaj şi birourilor de turism;
acestea, la rândul lor, devin subagenţi pentru vânzarea aranjamentelor respective.
Ca rezultat al intensificării competiţiei, în ultimii ani, organizarea călătoriilor externe se
concentrează tot mai mult în mâinile unui număr relativ restrâns de organizaţii sau agenţii
puternice de voiaj, unele dintre acestea deţinând practic poziţii monopoliste pe piaţa turistică din
ţările lor
În aceste condiţii, o serie de firme turistice mici nu au putut rezista presiunilor
monopoliste; unele au fost nevoite să-şi înceteze activitatea, iar altele au fuzionat cu organizaţiile
turistice mai puternice, respectiv acţionează exclusiv ca subagenţi ai acestor firme.
Din cete de mai sus se poate desprinde următoarea situaţie ierarhică a organizaţiilor
turistice, a agenţiilor de voiaj şi a birourilor de turism care acţionează pe pieţele turistice din
ţările economic dezvoltate:
- marile concerne turistice, care s-au transformat în organizaţii monopoliste,
dispunând de o reţea foarte largă de birouri şi puncte de valorificare; acestea ocupă cea mai mare
pondere în turismul organizat de trimitere şi de primire pe piaţa turistică internaţională din ţările
respective;
- agenţiile de voiaj de mărime mijlocie, care-şi vând aranjamentele proprii,
contractate cu partenerii externi, şi preiau parţial aranja mente de la alţi organizatori de turism
mai puternici, raza lor de acţiune este mai mică decât a marilor concerne turistice, limitându-se
în general la nivel regional;
- agenţiile şi birourile de turism mici, cele mai numeroase, dar de cele mai multe ori
fără programe turistice externe proprii, ele activând în turismul internaţional, în principal, ca
vânzători ai programelor marilor concerne organizatoare de voiaje. Spre a face faţă competiţiei
marilor concerne şi a agenţiilor de voiaj mai puternice, aceste agenţii şi birouri de turism îşi
concentrează activitatea pe formele turismului intern sau oferă programe de călătorii externe care
ocolesc turismul de masă (călătorii de studii şi profesionale, programe pentru tineret, turism
24

cultural, turism balneomedical, croaziere maritime etc). Cu tot numărul lor mare, agenţiile şi
birourile de turism mici ocupă o pondere modestă în volumul de activitate turistică din ţările
respective.
Sintetizând cele prezentate anterior, agenţiile de voiaj îndeplinesc, indiferent de formele
lor de proprietate şi de volumul tor de activitate, următoarele funcţii de coordonare a activităţii
turistice;
- de creaţie: agenţiile de voiaj promovează şi organizează pentru public noi excursii
către noi destinaţii; unele din aceste acţiuni pot fi comandate de firmele turistice specializate,
fiind doar executate de agenţia de voiaj;
- de promovare: agenţiile de voiaj trezesc interesul publicului pentru vizitarea unor
ţări, zone, staţiuni etc, prin intermediul diferitelor forme de propagandă, publicitate şi informare
turistică;
- de informare; agenţiile de voiaj acordă toate informaţiile turistice solicitate de
clienţii potenţiali la sediul acestora;
- de distribuire; agenţiile de voiaj vând călătorii şi servicii ale prestatorilor: bilete de
transport, de spectacole culturale, sportive etc;
- de realizare; agenţiile de voiaj organizează aranjamente (programe) special
comandate pentru turişti individuali şi pentru grupuri organizate. Unele agenţii de voiaj dispun
de un parc propriu de autocare, microbuze etc, cu care execută excursiile oferite (de exemplu:
tururi de oraş sau în circuit); în acest caz, devin organizatori şi realizatori ai activităţii comerciale
proprii. Complexitatea acestei profesiuni face foarte dificilă elaborarea unei definiţii a agenţiilor
de voiaj. în literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe definiţii: de exemplu, F.U.A.A.V.
(Federaţia Universală a Agenţiilor de Voiaj) defineşte esenţa profesiunii de agent de voiaj, în
timp ce alte definiţii enumera numai esenţa activităţii (statutul profesional) în virtutea legilor
naţionale de organizare a agenţiilor de voiaj.
O definiţie mai cuprinzătoare, ce pare a fi tot mai larg acceptată, este următoarea:
"Agenţia de voiaj este un organism complex, ce cuprinde misiuni intelectuale, comerciale,
industriale, care constau în procurarea directă sau indirectă - o parte prin el însuşi, o parte prin
terţi (contra unui comision) - de programe turistice (transportul, cazarea, hrana etc) solicitate-de
turişti."
Activitatea complexă a agenţiilor de voiaj ridică multiple probleme juridice şi
economice, rezultate din rolul de intermediar între turiştii care solicită servicii turistice şi
prestatorii de servicii turistice.
Trebuie precizat că agenţiile de voiaj îşi asigură beneficiile şi acoperirea costurilor din
comisionul acordat de prestatorii de servicii turistice în numele cărora acţionează, turiştii
25

achitând practic tarifele stabilite de aceşti prestatori, fără a plăti comisioane suplimentare pentru
serviciile agenţiilor de voiaj.
Pornind de la specificul activităţii turistice desfăşurate, responsabilitatea agenţiilor de
voiaj poate fi:
- limitată la atribuţiile unui simplu intermediar (mandatar), în cazul în care toate
serviciile sunt oferite în numele prestatorilor de servicii turistice;
- sporită, pentru activitatea desfăşurată, în situaţia în care creşte rolul de organizator
(de antreprenor) al agenţiilor de voiaj pentru serviciile contractate, ca de exemplu în cazul
voiajelor forfetare practicate la un preţ global (în cazul "I.T'-urilor şi al "Package-Tour"-urilor) şi
în cazul activităţii desfăşurate direct (pentru mijloacele de transport sau unităţile de cazare
închiriate de agenţiile de voiaj în sistemul pauşal).
În funcţie de volumul şi specificul activităţii desfăşurate, agenţiile ele voiaj pot organiza
filiale proprii sau birouri de vânzare, de asemenea cu funcţii de organizatori sau numai de
intermediari.
În majoritatea ţărilor s-au adoptat reglementări legale privind statutul juridic profesional
al agenţiilor de voiaj, asigurând condiţiile de practicare a profesiunii de agent de voiaj pe baza
unor licenţe speciale.
În ceea ce priveşte ţara noastră, agenţii economici cu activitate de turism sunt persoane
fizice sau juridice care realizează serviciile turistice, de agrement-divertisment, servicii balneare,
organizarea şi prestarea serviciilor turistice şi alte acţiuni cu caracter turistic.
Serviciile turistice pot fi prestate şi comercializate numai pe baza licenţei şi a brevetului
eliberate de Autoritatea Naţională pentru Turism şi după înscrierea agenţiilor de turism în
"Registrul Naţional al Turismului."
Agentul economic cu activitate de turism are următoarele drepturi:
a) să presteze şi să comercializeze servicii turistice, în condiţiile legii;
b) să primească asistenţă de specialitate şi informaţii generale privind strategia şi
programele de dezvoltare a turismului, din partea Ministerului Turismului şi a instituţiilor din
subordinea sa;
c) să fie inclus, la cerere, în programele ele pregătire profesională iniţiate de Ministerul
Turismului;
d) să participe la acţiunile de promovare naţională şi internaţională şi să fie inclus în
cataloage, ghiduri şi alte mijloace de lansare a ofertei naţionale de servicii turistice;
e) să beneficieze de facilităţile acordate de stat şi de alte organisme şi organizaţii,
conform prevederilor legale, în scopul stimulării activităţii de turism;
f) să obţină certificatul de clasificare pentru fiecare unitate proprie în care prestează
26

servicii turistice, corespunzător criteriilor îndeplinite de unitatea respectivă;
g) să obţină reclasificarea unităţilor proprii, ca urmare a îmbunătăţirilor aduse nivelului
de dotare şi calităţii serviciilor.
Agentul economic din turism are următoarele obligaţii:
a) să realizeze servicii turistice la nivelul şi în limitele prevederilor licenţei prin care a
fost abilitat ca prestator sau comercializator în turism;
b) să se înscrie în Registrul Naţional al Turismului;
c) să presteze servicii turistice la nivelul unităţii respective;
d) să practice tarife şi preţuri corespunzătoare categoriei de încadrare, potrivit
certificatului de clasificare acordat şi normelor Ministerului Turismului;
e) să funcţioneze cu personal brevetat şi calificat, după caz, în conformitate cu
Nomenclatorul de profesiuni şi funcţii elaborat de Ministerul Turismului în colaborare cu
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale;
f) să afişeze, în formă vizibilă şi clară, lista serviciilor şi tarifelor practicate;
g) să apere interesele şi să asigure securitatea turiştilor, informarea lor adecvată, precum
şi despăgubirea acestora în cazul apariţiei unor prejudicii, conform prevederilor legale;
h) să asigure, potrivit legii, exploatarea raţională a patrimoniului turistic, asigurând
totodată protecţia şi conservarea acestuia şi a mediului;
i) să transmită datele statistice conform sistemului informaţional al turismului şi
reglementărilor Comisiei Naţionale pentru Statistică.
Profesiunile specifice turismului sunt cuprinse în Nomenclatorul de profesiuni al
turismului. Aceste profesiuni pot fi exercitate numai de persoane a căror capacitate profesională
este atestată conform reglementărilor de specialitate.
Asociaţiile şi organizaţiile înfiinţate în scopuri culturale, ştiinţifice, profesionale,
religioase sau sociale, pot fi autorizate să exercite şi servicii turistice, exclusiv prin mijloace
proprii, fără scop lucrativ, cu respectarea reglementărilor în vigoare.
3.5. Începuturile organizării mişcării turistice în România
Primele încercări de a organiza activitatea turistică în ţara noastră datează încă din
secolul XIX. Din iniţiativă privată au apărut o serie de asociaţii, organizaţii sau societăţi, cluburi
etc. care desfăşurau o activitate turistică pe arealele geografice posibil de abordat, căutând să
atragă în mişcarea turistică şi păturile sociale cu posibilităţi de a sponsoriza amenajarea unor
obiective de bază materială turistică.
Asociaţiile şi organizaţiile de turism din România şi-au desfăşurat activitatea înainte de
primul război mondial şi în perioada dintre cele două războaie. Preocuparea acestor asociaţii s-a
27

îndreptat în special spre construirea de cabane şi case de adăpost în munţi, spre amenajări de
drumuri, poteci, marcaje, precum şi spre organizarea de cursuri de schi, publicarea de monografii
turistice, de almanahuri, ghiduri, hărţi etc.
Printre primele societăţi care au urmărit dezvoltarea turismului în zonele montane pot fi
citate: Societatea Română de Geografie (1875), care se remarcă prin numeroase excursii
geografice sau de plăcere şi Societatea Carpatină din Sinaia (1895), avându-i ca întemeietori
pe Tache lonescu si scriitoarea Bucura Dumbravă. în programul acestei societăţi se înscriu
deschiderea şi amenajarea Peşterii Ialomiţei, amenajarea de poteci în Munţii Bucegi, construirea
primelor cabane pe Caraiman şi Omu, organizarea de excursii colective.
Societatea Turiştilor Români (1903-1916) a avut ca membri figuri de intelectuali ai
vremii: S. Mehedinţi, Al. Tzigara-Samurcaş, Munteanu-Murgoci, L Mrazec etc. Realizări:
construcţia casei "Grindu" din Piatra Craiului, a unei cabane pe Muntele Negoiu şi publicarea
unui anuar. Această societate a constituit prima pepinieră de turişti iubitori ai muntelui: N.
Bogdan, dr. A. Ureche, Mihai Haret şi alţii, care au devenit apoi ctitorii viitoarei asociaţii de
după război - Hanul Drumeţilor, cu scopul de a organiza şi dezvolta "turismul pe jos" sau
"drumeţia" - singura în măsură să fie accesibilă tuturor păturilor sociale.
În Transilvania, printre organizaţiile turistice private, o activitate remarcabilă a
desfăşurat Asociaţia Carpatină Transilvania, fondată în 1880, cu sediul la Sibiu
(Siebenburgische Karpathen Verein - S.K.V.). Asociaţia îşi propunea ca obiectiv cultivarea
spiritului turistic, făcând cunoscute şi accesibile populaţiei orăşeneşti frumuseţile naturale ale
Carpaţilor. Activitatea Asociaţiei s-a orientat spre Munţii Făgăraşului, Cibinului, Sebeşului,
lărgindu-se treptat şi spre Piatra Craiului, Bucegi, Parâng, Căliman şi Rodna.
În anul 1920 asociaţia număra 4.456 de membri cotizanţi, care au contribuit la
dezvoltarea turismului montan prin organizarea de excursii, şcoli de că lăuze, posturi de prim-
ajutor, amenajarea căilor de acces şi marcarea potecilor, totalizând circa 700 km. S.K.V. a
construit case de adăpost în zonele montane. Pe linie de propagandă turistică, asociaţia a editat
broşuri, hărţi, cărţi poştale ilustrate şi un anuar - "Jahrbuch fur Sibenburgische Karpathen
Verein", în care s-au publicat descrieri de excursii, fotografii inedite, dări de seamă ale asociaţiei.
Încă dinainte de înfiinţarea S.K.V., în 1873 se forma la Braşov Asociaţia Alpină a
Transilvaniei (Siebenburgische Alpen Verein in Kronstadt), având ca scop cercetarea Carpaţilor,
ameliorarea căilor de comunicaţie şi de acces, organizarea de excursii în zonele montane.
Această asociaţie a fuzionat ulterior cu S.K.V.
În anul 1921 a luat fiinţă societatea Turing-Clubul României (T.C.R.) adoptând, încă
de la constituire, sloganul "Prin turism la cunoaşterea şi iubirea României". T.C.R. a cunoscut o
dezvoltare intensă, mai ales după anul 1925, când a înglobat asociaţia Hanul Drumeţilor. Prin
28

înglobarea treptată şi a altor asociaţii de turism din Muntenia şi prin aderarea de numeroşi
membri, Turing-Clubul României a devenit cea mai puternică asociaţie de turism din ţară.
Activitatea ei s-a extins şi în Transilvania, unde activa cunoscuta asociaţie de turism Frăţia
Munteană, întemeiată la Cluj, în 1921, de Emil Racoviţă, cu scopul de a cultiva dragostea
pentru natura sălbatică a munţilor şi de a organiza excursii în masivele muntoase.
Asociaţia Frăţia Munteană a fost înglobată în anul 1935 în Turing-Clubul României, în
cadrul căruia au luat fiinţă o serie de secţiuni: Munţii Apuseni, Retezatul (1933) cu sediul la
Deva, Maramureş (1934) cu sediul la Sighet, Arad (1936) cu sediul la Arad, Satu Mare (1936),
Munţii Făgăraş (1938) cu sediul la Sibiu, Secţiunea Alpină a Bucegilor (1938) cu sediul la
Sinaia.
În preocupările T.C.R. intrau organizarea de excursii colective, cursuri şi competiţii de
schi, conferinţe de propagandă turistică, serbări, amenajări de drumuri şi poteci turistice - dintre
care două treimi în Munţii Transilvaniei -construcţia de case de adăpost cu precădere în zonele
muntoase izolate (Bucegi-2; Gârbova-1; Cristianu Mare -1; Retezat şi Vâlcan - 4; Munţii
Apuseni -5; Ţara Oaşului -1; Maramureş - 1;Rarău - 1).
În această perioadă, la Iaşi, a activat o secţie de turism a Societăţii de Gimnastică,
Sport şi Muzică, care a amenajat o casă de adăpost pe Ceahlău. în Moldova, S.K.V. a colaborat
cu o secţie organizată de C. Mătasă, intitulată Cercul Turistic de la Piatra Neamţ.
Cu trecerea timpului au apărut şi alte asociaţii:
- Prietenii Naturii, înfiinţată în 1919, a avut 15 filiale pe tot cuprinsul ţării. Deşi
asociaţia a desfăşurat o activitate prodigioasă pentru promovarea turismului în rândul populaţiei,
s-a dizolvat în 1924; activitatea ei, împreună cu a filialelor sale a fost preluată de Asociaţia
sportivă "Stăruinţa";
- Asociaţia Drumeţilor din Munţii Iubiţi ai României (A.D.M.I.R.), fondată în
1929, şi-a desfăşurat activitatea în Munţii Bucegi, Piatra Craiului, Făgăraşului, Iezer-Păpuşa,
având patru secţii cu sediile la Ploieşti, Piteşti, Câmpulung-Muscel şi Făgăraş. A.D.M.I.R. a
construit cinci case de adăpost în Munţii Bucegi, Piatra Craiului, Iezer-Păpuşa şi pe versantul
sudic al Făgăraşului; totodată a fost una din continuatoarele iniţiativei S.K.V. pentru marcajul
potecilor şi drumurilor de acces de pe masivul Piatra Craiului;
- Asociaţia Turistică "România Pitorească" (A.T.R.P.), constituită în 1930, a
realizat marcajele pe numeroase poteci în Munţii Ciucaş şi Penteleu, a construit o casă de
adăpost pe Muntele Ciucaş şi a editat un Buletin Turistic;
- Clubul Carpatin Român (C.C.R.) a activat în masivele Bucegi şi Piatra Mare şi a
construit o casă de adăpost în Bucegi (Jepii);
- Asociaţia "Munţii noştri", cu sediul în Poiana Sibiului, şi-a desfăşurat activitatea în
29

Munţii Lotrului şi Sebeşului, construind trei case de adăpost în aceste masive;
- Clubul Alpin Român (C.A.R.) s-a ocupat cu precădere de ascensiunile grele în
munţi şi a realizat marcajele pe o serie de ,poteci pe versantul sudic al Bucegilor; de asemenea, a
editat "Buletinul Alpin".
Printre preocupările de valorificare a potenţialului turistic a! ţării noastre se remarcă şi
eforturile pentru dezvoltarea turismului în zona litoralului Mării Negre. în anul 1926, din
iniţiativa prof. dr. Valeriu Tebeica, s-a constituit Asociaţia de Camping şi Turism, în cadrul
căreia, în anul următor, a fost creat, la Eforie Nord, Oficiul de Camping, Sport şi Turism
"Prietenii Mării. Urmărind asigurarea unor condiţii adecvate pentru petrecerea agreabilă a
vacanţelor, O.C.S.T. "Prietenii Mării" a amenajat o tabără modernă de corturi, oferind membrilor
asociaţiei programe de competiţii sportive amicale, programe cultural-distractive etc.
O reuşită a eforturilor constante de promovare a turismului pe litoral, a O.C.S.T.
"Prietenii Mării", a fost amenajarea, în anul 1935, la Eforie Nord, a primului teren de campare
din ţara noastră, având o capacitate de 300 de locuri, care a primit încă din acel an şi oaspeţi de
peste hotare.
30

CAPITOLUL IV RELAŢIILE MANAGER-SUBORDONAŢI ÎN
ÎNTREPRINDERILE TURISTICE
4.1. Funcţiile manageriale de conducere operativă
Managerul întreprinderii de turism exercită şi alte funcţii esenţiale, cum sunt cele privind:
- stabilirea obiectivelor ce derivă din misiunea pentru care a fost creată întreprinderea;
- elaborarea planurilor strategice de marketing pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite;
conceperea unei structuri organizaţionale corespunzătoare;
- completarea, cu atenţie, a organigramei cu personal apreciat ca necesar şi cât mai
competent posibil;
- coordonarea activităţii personalului angajat;
- exercitarea controlului operativ al performanţelor salariaţilor în toate compartimentele de
prestaţii de servicii turistice.
Îndeplinirea funcţiilor manageriale nu va oferi însă rezultatele sperate dacă managerul
întreprinderii turistice nu va înţelege şi rolul factorului uman în obţinerea performanţelor economice
dorite. Sarcina managerului este deci să stimuleze întregul colectiv de salariaţi să contribuie efectiv, în
limitele atribuţiilor lor de serviciu, la realizarea obiectivelor întreprinderii turistice, fără a uita însă
preocupările personalului pentru satisfacerea propriilor dorinţe şi nevoi.
În îndeplinirea acestor sarcini, funcţia managerială de conducere este definită ca
ansamblul proceselor de influenţare şi dirijare a personalului angajat, într-o manieră abilă, astfel
încât salariaţii să contribuie, cu entuziasm şi fără măsuri coercitive, la realizarea obiectivelor
întreprinderii de turism.
Tot aşa cum obiectivele urmărite de manageri diferă de la o întreprindere de turism la
alta, în aceeaşi măsură diferă şi nevoile, aspiraţiile şi ambiţiile salariaţilor, apreciate ca
importante pentru ei. De aici rezultă că managerii, prin funcţia lor de conducere, pot sprijini
propriii salariaţi în satisfacerea aspiraţiilor personale ale acestora, urmând, ca la rândul lor,
satisfacţiile obţinute să se transforme în stimulente pentru realizarea scopurilor şi obiectivelor
urmărite de agenţiile de turism. Astfel se explică importanţa înţelegerii de către manageri a
manifestărilor de individualitate şi personalitate ale salariaţilor.
În posturile pe care le ocupă, salariaţii îşi asumă diferite roluri profesionale, dar în
acelaşi timp ei trăiesc nu numai în mediul intern al întreprinderii, ci şi în mediul incomparabil
mai larg al sistemului economico-social extern. Ca urmare, ei apar şi în rolul de consumatori de
bunuri şi servicii, trăiesc în mediul lor familial şi se comportă în mediul lor extern ca simpli
cetăţeni.
Prin urmare, managerii şi personalul condus de ei constituie componente ale unor
colective mai mari sau mai mici, corespunzătoare dimensiunilor întreprinderilor de turism în care
31

s-au integrat şi îşi asumă roluri diferite în sistemul economico-social al mediului. Or, dacă
oamenii au roluri diferite, sunt şi ei diferiţi, şi ar fi o eroare de concepţie managerială dacă toţi ar
trataţi în acelaşi fel.
În agenţiile de turism (ca, de altfel, în multe alte tipuri de organizaţii prestatoare de
servicii turistice, ca de exemplu pentru transport, cazare, alimentaţie, tratament, agrement-
divertisment etc.) mai persistă concepţia că întregul personal trebuie subordonat aceloraşi
proceduri. Firmele elaborează pentru întregul personal subordonat regulamente interne comune,
stabilesc normele procedurale pentru respectarea regulamentelor aprobate, întocmesc programe
rigide de venire la muncă şi standarde de securitate a muncii, pe care le reunesc tot într-o formă
generală în fişa posturilor, toate bazate pe prezumţia că toţi salariaţii sunt identici şi deci sunt
obligaţi să aibă şi comportamente identice.
Desigur, la nivel de ansamblu, aceste prezumţii sunt necesare pentru ordonarea
eforturilor unei întreprinderi turistice, dar tot atât de necesară este şi recunoaşterea faptului că
persoanele angajate şi integrate în colectivul unei deprinderi nu sunt identice în felul lor de a fi.
Ele manifestă atitudini diferite, au acumulat diferite niveluri de experienţă profesională, au
potenţiale diferite de dezvoltare şi perfecţionare şi, ca atare, aplicarea unei concepţii manageriale
atotgeneralizatoare va provoca erori în munca de conducere, va genera restricţii diferite în
procesele de comunicare şi, ceea ce este tot esenţial, va putea conduce la greşeli dificil de
remediat în motivarea personalului.
Întreprinderile de turism sunt organizaţii economice create cu scopul de a produce profit
şi, în consecinţă, activităţile de conducere sunt subordonate eforturilor de realizare a obiectivelor
lor. Obţinerea profiturilor este cea importantă sarcină a managerilor, dar stilul de conducere
orientat rezultate economice profitabile nu trebuie să lezeze demnitatea subordonaţilor. Aceasta
înseamnă că oamenii trebuie să fie trataţi cu respectul cuvenit indiferent care ar fi poziţia ocupată
de ei în organigrama unei firme turistice.
În consecinţă, managerul trebuie să ia în considerare nu numai trăsăturile distinctive ale
unei persoane din întreprinderea pe care o conduce, cum ar fi abilitatea profesională sau nivelul
de cunoştinţe, ci totalitatea naturii umane a salariatului respectiv. Orice salariat dispune, într-o
măsură sau alta, de anumite caracteristici distinctive (atitudine faţă de sarcini şi faţă de clienţi,
îndemânarea şi perfecţionarea prestaţiilor etc), dar aceste caracteristici personale sunt
interrelaţionate, se influenţează reciproc, iar în anumite situaţii specifice se pot schimba rapid şi,
de cele mai multe ori, imprevizibil.
Fiinţa umană este foarte complexă şi influenţată de factorii mediului extern, cum sunt
familia, anturajul, şcoala, biserica, asociaţiile profesionale sau organizaţiile sindicale,
formaţiunile politice şi grupurile de apartenenţă. Omul nu se poate debarasa de impactul acestor
32

forţe ale mediului său extern nici după ce s-a integrat, în calitate de salariat, în colectivul unei
agenţii de turism sau în colectivul unor structuri organizaţionale cu funcţii de primire ce
activează în sfera serviciilor turistice. Prin urmare, managerii trebuie să accepte existenta acestor
caracteristici umane, nu rareori contradictorii, şi trebuie să fie pregătiţi să opereze cu ele.
4.2. Modele comportamentale ale personalului întreprinderilor de turism
Pentru a înţelege mai bine complexitatea oamenilor, analiştii au elaborat numeroase
modele privind comportamentul uman. La rândul lor, managerii firmelor de turism şi-au formulat şi
ei, conştient sau nu, propriile aprecieri privind comportamentele individuale sau organizaţionale.
Toate modelele comportamentale elaborate de analişti se bazează pe premisele sau conceptele privind
manifestările fiinţei umane şi, ca atare, se regăsesc într-o formă sau alta şi în activităţile
întreprinderilor de turism.
Analistul Edgar H. Schein, de exemplu, a elaborat următoarele patru «iele ce
reflectă comportamentul oamenilor1
:
ƒ Modelul premiselor raţional-economice se bazează pe ideea că oamenii
sunt motivaţi, înainte de toate, prin "incentive" (stimulente) economice. Dacă aceste
"incentive" sunt administrate de o întreprindere turistică, oamenii sunt pasivi, putând fi
manipulaţi, motivaţi şi controlaţi de organizaţia respectivă.
ƒ Cel de-a! doilea model se bazează pe concepte sociale şi pleacă de la premisa
că oamenii sunt motivaţi în fond prin nevoile lor sociale. După acest concept, forţele
sociale ale grupului de referinţă de care aparţine o persoană exercită asupra ei o influenţă
mai puternică decât controlul exercitat de manageri.
ƒ Al treilea model se referă la conceptul autoactualizării şi sugerează ideea că
motivaţia se divide în cinci trepte ierarhizate, începând cu nevoile primare pentru
supravieţuire şi terminând cu autoactualizarea, utilizând în acest scop potenţialul maxim
de care este capabilă o persoană. Conform acestui concept oamenii sunt automotivaţi
dacă doresc să se maturizeze profesional într-o întreprindere turistică.
ƒ Cel de-al patrulea model reflectă punctul de vedere personal al lui Schein
şi se bazează pe conceptul complexităţii. După acest concept oamenii au firi
complexe şi oscilante şi ca atare caută diverse motivaţii ce se combină într-o motivaţie
complexă. Oamenii doresc să asume şi motivaţii noi, căutând să corespundă, în acest fel,
la cerinţele impuse pentru ocuparea unor posturi la diversele niveluri manageriale.
Întrucât înţelegerea comportamentului oamenilor este dependentă de natura fiinţei
umane şi respectiv de firea lor, au avut loc şi alte încercări ale analiştilor de a categorisi
punctele de vedere privind natura comportamentelor umane. Printre aceste eseuri se remarcă
33

studiile grupului de cercetători Lyman H. Porter, Edward E. Lawler şi J. Richard Hackman,
care au identificat şase asemenea modele de comportament:
- Modelul raţional conform căruia se apreciază că oamenii se comportă raţional. Ei
colectează informaţii şi evaluează sistematic informaţiile reţinute, deciziile lor bazându-se pe
analiza obiectivă a diferitelor alternative considerate ca fiind cele mai potrivite cu aspiraţiile lor.
Un manager care adoptă acest punct de vedere va încerca, probabil, interacţiunea cu subalternii
săi pe o bază raţională, dar va tinde să ignore mentalitatea, emoţiile şi, în ansamblu, latura umană
a personalităţii lor.
- Modelul emoţional apreciază că oamenii se conduc după emoţiile lor, din care unele
nu sunt controlabile. Un manager care acceptă acest punct de vedere va prelua rolul unui
psihanalist amator, căutând să descopere şi să explice cauzele psihologice ce influenţează
comportamentul angajaţilor,
- Modelul comportamental (behavioristic) explică influenţele mediului asupra
comportamentului salariaţilor. După această teorie, pentru a obţine de la subordonaţi
comportamentul dorit, un manager va căuta să modifice elementele mediului intern al unei
întreprinderi de turism.
- Modelul fenomenologic este diametral opus punctului de vedere behavioristic şi
pleacă de la premisa că oamenii sunt imprevizibili, subiectivi, dar dispun totuşi de un potenţial
latent de a performa servicii. Un manager care se orientează după acest model va căuta probabil
să descifreze şi să înţeleagă mecanismul complex al raţionamentului salariatului ce va determina
comportamentul său. Deoarece acest lucru nu este posibil, rezultă că oamenii nu pot fi pe deplin
înţeleşi numai baza unor observaţii ştiinţifice.
- Modelul economic explică motivaţia personalului prin influenţele factorilor
economici. Managerii adepţi ai acestui punct de vedere sunt de părere că salariaţii lor vor acţiona
raţional în speranţa că vor obţine recompense materiale. Aceşti manageri vor privi banii ca fiind
principalul (dacă chiar unicul) mijloc de stimulare, în măsură să sporească contribuţia salariaţilor
la realizarea sarcinilor întreprinderilor de turism. În plus, managerii respectivi vor căuta să creeze
pentru salariaţii lor micromediu intern, în care va prevala competiţia pentru satisfacerea
intereselor individuale ale angajaţilor.
- Modelul autoactualizării, în contrast cu modelul precedent, apreciază că oamenii
sunt doritori să-şi sporească competenţele şi, în acest scop, se vor strădui să-şi utilizeze şi să-şi
dezvolte întregul potenţial de care suni capabili. Un manager care aderă la acest model va căuta
să creeze micromediul adecvat în care salariaţii vor putea să-şi concretizeze tendinţele către
autodirecţionare, în limitele maxime ale capabilităţii lor.
Un alt concept privind natura oamenilor, care, cu tot caracterul său teoretic, a primit o
34

largă răspândire, a fost elaborat de Douglas McGregor şi este cunoscut ca Teoria X şi Teoria Y
McGregor este de părere că activitatea de conducere ar trebui să înceapă, înainte de toate, cu
autoaprecierea comportamentului managerului în relaţiile sale cu alte persoane. Teoria X şi te Y
conţin două seturi distincte de presupuneri privind natura oamenilor:
Teoria X se bazează pe următoarele aprecieri:
1. în general, fiinţele umane manifestă aversiune faţă de muncă şi deci pe cât
posibil vor evita să muncească.
2. Din cauza acestei caracteristici umane, de aversiune faţă de muncă, cei mai
mulţi oameni vor trebui să fie constrânşi, dirijaţi, controlaţi şi ameninţaţi cu sancţiuni
(pedepse) pentru a fi determinaţi să depună efortul necesar cerut de realizarea obiectivelor
organizaţionale.
3. Fiinţele umane preferă să fie conduse, tind să se sustragă de la
responsabilităţi, nu manifestă decât foarte puţină ambiţie şi aspiră, înainte de toate, la
securitatea mediului în care activează.
Teoria Y a fost formulată mai târziu, în baza următoarelor constatări:
1. Consumul de eforturi fizice şi intelectuale sunt tot atât de fireşti ca şi joaca şi
odihna.
2. Controlul şi sancţiunile coercitive nu sunt singurele modalităţi de a genera
un efort pentru realizarea obiectivelor organizaţionale. Oamenii preferă autoconducerea şi
controlul pentru activităţile în a căror realizare s-au implicat.
3. Gradul de implicare faţă de obiectivele organizaţionale este proporţional cu
mărimea recompenselor ce vor rezulta din realizarea lor.
4. Dacă condiţiile sunt adecvate, fiinţele umane sunt dispuse nu numai să
accepte, dar şi să-şi caute responsabilităţi.
5. Capacitatea de a exercita un grad relativ ridicat de imaginaţie, de
ingeniozitate şi de creativitate în soluţionarea problemelor organizaţionale nu este limitată,
ci mai degrabă larg răspândită în rândurile populaţiei.
6. În condiţiile vieţii industriale moderne, potenţialul uman este utilizat numai
parţial.
Rezultă deci două seturi de aprecieri fundamental opuse. Teoria X este pesimistă, statică
şi rigidă, iar controlul salariatului este impus de superiorul său. Teoria Y este optimistă, dinamică
şi flexibilă, cu orientare spre autoconducere şi spre integrarea nevoilor individuale ale
salariatului în cerinţele organizaţionale.
Teoria X şi Teoria Y necesită următoarele precizări:
- Cele două teorii se bazează pe presupunerile lui McGregor, nu al rolul de recomandări
35

Economia turismului

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Economia turismului

Similar to Economia turismului (20)

More from katicernat

More from katicernat (6)

Recently uploaded

Recently uploaded (6)

Economia turismului