1. Concepte si fondatori
De Aurel Munteanu – 10 Noi. 2011
Cu ajutorul Domnului , astazi as dori sa abordez , trei concepte cu ajutorul carora s-au format si inca se
mai formeaza biserici . Aceste concepte sunt baza formarii bisericilor de diferite origini si doctrine.
Deoarece avem astazi o paleta destul de colorata de asa zise biserici ale Domnului , doresc sa ne
apropiem , putin de ele , prin prisma acestor concepte , sa le vedem originea , fondatorul si cel mai
important lucru , de unde si-au luat autoritatea pentru a da nastere la un alt tip de biserica.
Nota : termenul biserica o sa il folosesc pentru ecclesia prigonitorilor , reformatori lor si
reatauratorilor si termenul de Adunare si Mireasa o sa il folosesc pentru ecclesia celor persecutati.
Mai intai de toate , vreau sa vedem ce spune fiecare dintre aceste concepte ca mai apoi sa vedem
bisericile care au luat fiinta sub aripa fiecarui concept .
Succesiunea este conceptul , conform caruia, Adunarea zidita de Cristos Domnul in Galileea , va avea
o continuitate in fiecare secol cu aceeasi credinta , origine si practica pana in ziua Rapirii .
Cei ce marturisesc succesiunea , spun ca acest concept este unul promis si sustinut de Mantuitor in
Mat . 16.18. :
,, Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile
Locuinţei morţilor nu o vor birui. ’’
Acelas concept al continuitatii il gasim reluat si in epistola catre Efeseni in 3. 20-21. :
,, Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult
decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din
neam în neam, în vecii vecilor! Amin. “

2. Acest concept este sustinut de Adunarile noastre cat si de inaintasii nostrii care au purtat diferite
denumiri de-a lungul secolelor precum: Novatieni, Donatisti, Paulucieni, Montanisti , Waldenzi,
Albigenzi, Catari , fiind in general cunoscuti sub denumirea de Anabaptisti .
La acest concept in afara de noi , mai adera catolicismul atat ramura de Apus cat si cea de Rasarit (
ortodoxia ).
- Biserica Catolica a luat fiinta in anul 313 avand ca fondator pe imparatul Romei - Constantin cel
Mare.
-Biserica Ortodoxa a aparut ca si o sciziune a Bisericii Catolice in urma schismei din anul 1054 dupa
Cristos .
Acest concept a fost singurul sustinut , in primii 1500 de ani ai erei crestine.
Ca si o paranteza in acest context al succesiunii vreau sa amintesc un lucru foarte important:
-Pana in Reforma doar 4 religii de sub Soare erau date ca si crestine . Acestea erau : anabaptistii ,
menonitii (numiti asa dupa Mennon Simons - anabaptistul ) , Catolicii si Ortodoxii . Primele doua erau
persecutate si oprimate in mod sistematic de ultimile doua.
Rog a nu se confunda Menoniti suceveni din Romania cu urmasii lui Mennon din acele secole . Azi
modul de a boteza al sucevenilor este : turnarea de apa , ceea ce Mennon Simons a condamnat la
catolici . Mai multe vezi la :
http://aurelmunteanu.wordpress.com/2011/06/13/menonitii-suceveni-cred-ca-turnarea-de-apa-este-
botez-3/
Reforma , este conceptul conform caruia , Biserica Catolica (considerata de reformatori Mireasa lui
Cristos ) de-a lungul mai multor secole a apostaziat si Dumnezeu s-a folosit de ,, cutare “ preot catolic
sa o reformeze din interior.
Printre acesti preoti ,fondatori de biserici avem :
-Martin Luter ( fondatorul Bisericii Luterane in anul 1520-Germania ) .
- Ulrich Zwingli fondatorul Bisericilor Swingliene in Elvetia in jurul anului 1524 .
- regele Henry al 8-a ( fondatorul Bisericii Anglicane in 1534 –in Marea Britanie) .
- Jan Calvin (fondatorul Bisericii Prezbiteriene in anul 1536- Elvetia – Franta. ) .
Un lucru foarte important de amintit despre reformatori :ei zidesc Biserici pe temelia Catolica care era
considerata Mireasa adevarata a lui Cristos pe pamant. Bisericile celelalte care erau mai vechi decat
Catolicismul , care sustineau conceptul succesiunii , erau persecutate in continuare . In loc sa le usureze

3. existenta , in tarile unde reformatorii erau majoritari , reforma , le-a adus persecutori noi si dusmani la
fel de inversunati ca primii.
Concluzia trasa de succesorii prigoniti , in ceea ce priveste Bisericile Protestante ii ducea cu gandul la
Iov :14.4. si era urmatoarea :
,, Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă
niciunul. ’’
Restaurarea , este conceptul conform caruia , reformatorii nu ar fi dus reforma pana la capat si
Dumnezeu a chemat pe ,, anume barbat sau femeie “ ca sa restaureze Mireasa Sa si implicit
adevarul primar . Acest al doi-lea val de fondatori de biserici (reformatori ai reformei ) , isi are
exponenti ca :
-John Smith este dat (de Uniunea Baptista din Romania ) ca fondator al Biserici Baptiste in
Amsterdam –Olanda in anul 1609. El era membru al Bisericii Anglicane , se autoboteaza si apoi boteaza
prin afundare , un grup de 36 de persoane , formand in felul acesta prima Biserica Baptista de pe
pamant.
-primii restauratori apar in sanul Bisericii Anglicane in jurul anilor 1560 si sunt cunoscuti ca si Puritani .
-puritanul George Fox in jurul anilor 1650 fondeaza Societatea Religioasa a Prietenilor cunoscuta si sub
denumirea de Bisericile Quakerilor .
-John si Charles Wesley (murind chiar membri anglicani ) in 1735 fondeaza Biserica Metodista .
- Alexander Champbell ( membru al Bisericii Prezbiteriene fondate de Calvin ) in 1827 fondeaza Biserica
Crestina .
-A.N.Groves si J.N.Darby (membrii anglicani , Darby fiind chiar preot ) in 1831 fondeaza Fratii de la
Plymouth . (In Romania urmasii acestora sunt gasiti sub denumirea de Crestinii dupa Evanghelie si cea
de-a doua ramura o gasim intitulata sub denumirea de Fratii care au fost uniti o perioada destul de
lunga cu Tudoristii . Aceasta a doua ramura nu sunt organizati sub cler , Uniuni sau Cult.).
- Biserica Sfinteniei aparuta in 1830 in sanul bisericii Metodiste .
- Phineas Bressee (membru al miscarii sfinteniei ) in 1895 fondeaza in California – Biserica
Nazarinenilor.
- Din Biserica Sfinteniei in 1901 (Topeka Kansas ) si 1906 (Los Angeles ) , pe strada Azusa Street in casa
casa femeii predicator Aimie Simple MacPherson ia fiinta Biserica Apostolica Penticostala .

4. - Biserica Penticostala este responsabila la randul ei de aparitia Bisericilor Branhamiste (mai 1946
)avand ca fondator pe W.M. Branham .
-Bisericile Crismatice apar intre anii 1950- 1960 in sanul bisericilor penticostale din America .
Biserici aparute dar considerate ca fiind necrestine :
-Biserica Mormona – fondator Joseph Smith in 1830 pe taram american.
-Biserica Adventista de Ziua a Saptea - promotor pastorul baptist William Miller (1844 ) si fondata
oficial in 1863 de Joseph Bates, James si Ellen White .
-Martorii lui Iehova – miscare fondata de Charles Taze Russell (fost adventist ) in anul 1872.
Un lucru foarte important de amintit : toate aceste valuri de reforma si restaurare au produs biserici
pe continent european (reforma ) cat si pe continent american (restauratori ). Nici una ne avand origine
sau legatura geografica cu Israelul .
Ca si o paranteza in tot acest tablou plin de lupte si sciziuni religioase trebuie sa reamintim si
reformatorii romani in sanul Bisericii Ortodoxe :
-Iosif Trifa , popa ortodox in zona Sibiului produce prima Biserica protestanta in context romanesc.
Biserica se numeste – Oastea Domnului si a luat fiinta in anul 1923.
-Cea de a dou-a si ultima schisma ortodoxa pana in prezent a adus pe scena Biserica Crestina dupa
Scriptura (tudoristii ). Aceasta biserica a avut fondatori doi popi ortodoxi si anume Tudor Popescu si
Dumitru Cornilescu. Miscarea a pornit in biserica Cuibul cu Barza in Bucuresti intre anii 1920-1924.
Acesti Tudoristi au fost foarte mult timp uniti cu ramura separatista a Crestinilor dupa Evanghelie
numita Fratii de la Plymouth .
De unde autoritate pentru a zidi un nou tip de biserica ?
Acum dupa ce am expus conceptele si avem o lista (partiala ) cu anumiti fondatori , intemeietori de
biserici , intrebarea logica pentru mine este de unde au sau de la cine si-au luat autoritate pentru a da
nastere la un nou tip de biserica pe scena lumii religioase. Aceasta intrebare nu este una ridicata doar de
mine , ci este una cu o vechime de vre-o cinci secole.
Aceasta intrebare , nu a fost ridicata doar de cei prigoniti din tabara succesiunii neintrerupte , ci si de
unii dintre urmasii bisericii fondate de Jan Calvin , la vre-o 300 de ani dupa moartea acestuia , cand
bisericile Prezbiteriene impanzisera lumea locuita.
In continuare o sa prezint un citat din : Trilema protestanta si neo-protestanta de J.R.Graves , unde
acest aspect a fost atins destul de concludent :

5. ,, O mica istorioara cu privire la ultima intrunire a. . . Adunarii Generale
Presbiteriene, care a avut loc in Buffalo in mai 1854, nu trebuie lasata sa treaca fara a fi
comentata.
Acestui organism i s-a adresat urmatoarea intrebare: Sunt considerate valabile
botezul si ordinarea catolica? Un comitet de patriarhi juniori si seniori au fost
desemnati pentru a pronunta un raspuns. Insa nu au reusit sa cada de
acord. Majoritatea au dat un raspuns negativ. Printre ei insa au fost cativa doctori cu
peri albi care au sesizat concluziile logice din spatele unei asemenea decizii si de fapt a
oricarei decizii luate de ei ca pedobaptisti, precum si acele consecinte care cu siguranta
vor veni asupra lor de la prietenii baptisti sau de la dusmanii catolici.
Rapoartele care au fost citite in adunare au dat nastere la discutii aprinse. Din
pacate, foarte putin din acea discutie a fost facuta publica, pozitiile luate de cele doua
grupari fiind in mod esential urmatoarele:
Majoritatea au considerat ca toate randuielile date de mainile preotilor catolici nu
erau valabile deoarece Biserica Romano-Catolica nu a fost biserica lui Cristos si nici
parte ori ramura a bisericii Lui, ci dimpotriva manifestarea Anticristului,
„curva imbracata cu purpura, sezand pe o fiara cu sapte capete si zece coarne si
imbatata de sangele sfintilor.”
Botezul si ordinarile unui organism asa de apostat sunt nule si neavenite.
A le pronunta ca valide inseamna a numi Biserica Romana biserica a lui Cristos;
si mai mult decat atat, a implica prezbiterienii si sectele protestante in vinovatia
schizmei, de vreme ce ei au fost aceia care au sfasiat trupul lui Cristos atunci cand au
parasit Roma!
Insa gruparea care sustinea raportul minoritar, sau acei care erau impotriva unei
decizii, au considerat printre altele urmatoarele:
Daca negam faptul ca Biserica Romei este adevarata biserica si consideram ca
botezul si ordinarile acesteia sunt nule si neavenite, atunci prin toate intentiile si
scopurile noastre, spunem ca bisericile noastre nu sunt adevarate, cu exceptia cazului
in care am putea boteza cenusa lui Luther si Calvin, cei de la care am primit noi botezul
si ordinarea!
Daca botezul si ordinarea „Anticristului," „omul pacatului" si „fiului pierzarii" nu
sunt valabile, atunci Luther si Calvin nu au fost botezati la fel ca si cei care au format
primele biserici ale Reformei!
Prin urmare, ei au fost neordinati si fara autoritatea de a-si boteza urmasii sau a
ordina alti lucratori care sa-i urmeze; intr-un cuvant, toate organizatiile protestante sunt
corpuri nebotezate si in consecinta nu sunt biserici ale lui Cristos, de vreme ce un corp
format din persoane nebotezate (oricat de pioase ar fi) nu poate fi considerat a fi o
biserica. Toti lucratorii protestanti sunt atat nebotezati cat si neordinati si prin urmare
neautorizati sa predice oficial si sa administreze randuielile. ’’
Citat preluat din : Trilema protestanta si neo- protestanta de J.R.Graves .
Detalii aici: http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/trilema_protestanta[1].bis.htm
Aceeasi dilema o au si restauratorii (reformatorii reformei ) fata de parintii lor reformatori.

6. Concluzii :
Avem in fata trei concepte : succesiunea , reforma si restaurarea. Daca doar unul dintre concepte
este adevarat , atunci celelalte doua sunt false. Nu pot fi adevarate toate in acelasi timp deoarece unul
il exclude pe celalalt.
A nega o existenta continua de Adunari scripturale in fiecare secol cu aceeasi origine , invatatura si
practica , pana in Ziua Rapirii , inseamna sa faci mincinos pe Cristos Domnul , care a spus :
,,porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. ’’
Concluziile de genul acesta ar putea continua : Mireasa Lui ar fi fost una patata si pangarita de
pacat (nu ar mai putea fi comparata cu o fecioara pura si curata) , Cristos Domnul a fost neputincios in a-
I acorda protectie , Tatal ar fi dezonorat si concluziile ar putea continua.
A considera ca Biserica Catolica este Mireasa lui Cristos inseamna a da dovada de inconstienta . O
Mireasa sfanta plina de sangele a milioane de martiri , nu s-ar incadra in peisajul cerului .
Acelasi lucru se aplica si reformatorilor . Intemeietorii lor fiind tot ucigasi cu sange rece. Ulrich Zwingli
moare decapitat pe campul de lupta , din ordinul lui Calvin este ars Miguel Servetus , pe rug. Henri al
VIII -lea a fost un prigonitor fara margini atat al anabaptistilor cat si al catolicilor , din cauza reformei
religioase a lui Luter, au murit aproape 80.000 de tarani in rascoalele din Germania.
Enuntul anabaptistilor pentru ei : ,, Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată( Biserica
Catolica ) un om curat? Nu poate să iasă niciunul. ’’ se potriveste ca o manusa .
Restauratorii de adevar vad la fel Mireasa mergand pe linia Catolica , apoi este purificata de
reformatori , apostaziaza iar si este nevoie de ei ca sa o readuca la starea primara de neprihanire.
Ei uita intentionat ca daca pierzi autoritatea si credinta data sfintilor odata pentru totdeauna , acestea
sunt irecuperabile . Mai amintesc ca totdeauna in paralel cu aceste valuri datatoare de biserici au
exista Adunari ale Domnului care au fost persecutate sistematic si au luptat mereu pentru : un Domn
, o credinta si un singur botez.
Bineinteles ca printre aceste nu toate erau Adunari scripturale . Iata ce spunea John T. Christian –
in O Istorie a Baptistilor :
„Sunt foarte conştient de imperfecţiunile acestei cărţi, dar prezintă multe informaţii care înainte
nu s-au găsit în nici o istorie a Baptiştilor. Am urmărit pe tot parcursul cărţii metoda ştiinţifică
de investigaţie şi am lăsat faptele să vorbească de la sine. Nu am nici o îndoială în mintea mea că
a existat o succesiune istorică a Baptiştilor din zilele lui Hristos până în prezent. Trebuie amintit
că Baptiştii se găseau aproape în fiecare colţ al Europei. Când am găsit o legătură între două
grupuri, am afirmat acest fapt, dar când nici o legătură nu a fost vizibilă, nu am încercat să

7. construiesc una. O sinceritate directă este sigura direcţie care trebuie urmărită. Totuşi, din
fericire, fiecare fapt adiţional descoperit nu face decât să facă probabile asemenea legături în
fiecare caz.
Eu am o atitudine expectativă faţă de viitor. Întâmpin bucuros orice investigaţie, fiindcă
adevărul nu are de ce să se teamă de lumină.” (O istorie a baptiştilor, p. 6)
https://ovocebaptistainoltenia.wordpress.com/2010/04/15/a-history-of-the-baptists-vol-1/
Marturii aduse in favoarea Succesiunii neintrerupte de Adunari din zilele Domnului Isus pana azi :
Mircea Eliade: „primele forme creştine erau mai aproape de acelea care au fost considerate
mai târziu drept eretice”
Barclay, „După cum vom arăta, ascensiunea ‚Anabaptiştilor’ a avut loc cu mult timp înaintea
formării Bisericii Angliei [1534], şi există de asemenea motive să credem că pe continentul
European societăţi creştine mici, ascunse, care susţineau multe din opiniile ‚Anabaptiştilor’, au
existat încă din vremurile Apostolilor. În sensul transmiterii directe a Adevărului Divin, şi al
naturii adevărate a religiei spirituale, pare probabil că aceste Biserici au o descendenţă sau
succesiune mai veche decât cea a Bisericii Romane” (The Inner Life of the Religious Societies, p.
11, 12).
Leonard Verduin spune: „Ceea ce a erupt în cel de-al Doilea Front [aripa stângă, radicală a
Reformei] a fost o resurgenţă a acelor tendinţe şi opinii care existau deja de secole împotriva
ordinii medievale; a fost legată de cercurile antice în care, în ciuda persecuţiei, un corp de opinii
şi convingeri antice erau încă în viaţă. Nu a fost ceva care s-a ridicat, fără o rădăcină mai adâncă,
din evenimentele care au avut loc în 1517.” (The Reformers and their Stepchildren, p. 14)
„Disidenţa împotriva ordinii medievale era deja veche de un mileniu şi extrem de răspândită”
(Ibid., p. 15). „Stânga Protestantă a fost moştenitoarea lumii subterane medievale. Avea
categorii de gândire şi un vocabular apărut din ereziile medievale târzii,…, un vocabular care a
existat înaintea Reformei şi avea propria-i putere şi propriu-i impuls, cu totul separat de Luther
(Ibid, p. 35-36). „sursele nu disting nici o persoană ca întemeietor al rebotezării în secolul
şaisprezece… Cum a apărut anonim o asemenea practică atât de radicală este mai mult decât
ciudat – dacă se presupune, aşa cum este voga, că Anabaptismul a fost un simplu produs al
secolului şaisprezece. Dar această tăcere în privinţa aceluia care trebuie creditat cu ideea devine
întru totul explicabilă imediat ce se realizează că ceea ce a fost cunoscut ca Anabaptism în
timpurile Reformei nu a fost nicidecum ceva nou… Nimeni nu este creditat cu inventarea
Anabaptismului secolului şaisprezece pentru motivul suficient că nimeni nu l-a inventat” (Ibid.,
p. 189). „Rebotezarea este tot atât de veche pe cât constantinianismul [doctrina lui Constantin
cel Mare care unea puterea imperială cu cea ecleziastică]” (Ibid, p. 190).

8. http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/ReformatoriiSiCopiiiLorVitregi.pdf
Will Durant: „La început, Anabaptiştii s-au manifestat în Elveţia, unde se poate să se fi
strecurat creştinismul paşnic al valdensilor din Sudul Franţei sau al fraţilor cerşetori din Ţările
de Jos” (Civilizaţii istorisite, vol. 18, p. 85).
Zwingli: „Învăţătura Anabaptismului nu este o noutate, ci pentru o mie trei sute de ani a cauzat
mare tulburare în biserică, şi a căpătat aşa putere, încât încercarea în această epocă de a lupta
contra ei pare zadarnică pentru un timp” (Christian, op. cit., p. 86).
Mosheim: „În primul rând, eu cred că Menoniţii nu greşesc în totalitate atunci când se laudă cu
o descendenţă dintre acei Waldenzi, Petrobrusieni şi alţii, care sunt de obicei denumiţi Martori
ai adevărului înainte de Luther. Înainte de epoca lui Luther, existau ascunşi în aproape toate
ţările Europei, dar în special în Boemia, Moravia, Elveţia şi Germania, foarte multe persoane, în
a căror minţi era adânc înrădăcinat acel principiu pe care Waldenzii, Wickliffiţii şi Hussiţii l-au
susţinut, unii mai ascuns, alţii mai deschis” (Ibid., p. 385)
Bertalan Kirner – „În timpul Reformei, aceste concepţii baptiste [botezarea prin afundare]
stârniseră multe controverse. Renumiţii reformatori, Zwingli, Luther şi Calvin purtau discuţii
aprige cu baptiştii, şi îi puteau învinge doar prin forţă şi moarte.” (Viaţa misionarului Mihaly
Kornya, p. 40). Liderii anabaptişti martiri Felix Manz, Michael Sattler, Balthasar Hubmaier şi
Jorg Blaurock sunt menţionaţi ca predicatori baptişti.
C. H. SPURGEON, Metropolitan Tabernacle Pulpit, vol. 27, p. 249.
,, Istoria a fost scrisă până acum de duşmanii noştri, care, dacă ar fi putut, nu ar fi menţionat nimic
despre noi în documentele lor şi totuşi iată că s-a descoperit, pe ici pe colo, că anumiţi oameni săraci,
numiţi anabaptişti, erau duşi pentru a fi condamnaţi. Din zilele lui Henry II (1154-1189) la cele ale
Elisabetei I (1558-1603) auzim de anumiţi eretici nefericiţi care erau urâţi de toată lumea din cauza
adevărului care era în ei. Citim de oameni săraci, bărbaţi şi femei, cu hainele sfâşiate, duşi pe câmpuri să
moară de frig, şi imediat de alţii care au fost arşi în Newington, pentru vina de a fi anabaptişti. Mult
înainte ca protestanţii voştri să fie cunoscuţi, aceşti anabaptişti oribili, aşa cum erau în mod nedrept
numiţi, protestau pentru un Domn, o credinţă şi un botez.

9. C. H. SPURGEON, New Park Street Pulpit, vol. 16, 1860 (Pasadena, Texas: Pilgrim Publications, 1973),
p. 66.
,,Nu îmi este ruşine de denominaţia căreia îi aparţin, care vine direct de la Hristos, şi care nu a
trecut niciodată prin torentul noroios al Romei şi care are o origine separată de orice fel de
protestantism sau de toţi cei care au ieşit din Biserica Anglicană, pentru că noi am existat înaintea
tuturor celorlalte denominaţi...”
John Clark RIDPATH, cel mai mare istoric metodist :
,,Fără îndoială, biserci baptiste au existat încă din anul 100 d.Hr.”
Alexander CAMPBEL, istoric :
,,Sentimentul şi practica baptistă din era apostolilor până azi (sec. XIX) au avut o continuitate
publică de-a lungul secolelor”
MOORE, Earlier and Later Nonconformity in Oxford , p. 12
,,În 1160 un grup de paulicieni (baptişti) a intrat în Oxford. Henric al II-lea a poruncit
să fie însemnaţi pe frunte cu un fier înroşit, să fie biciuiţi în public pe străzile oraşului, cu
îmbrăcămintea tăiată scurt până la brâu şi să fie alungaţi la ţară, unde nu li se permitea
nici un adăpost sau hrană, astfel încât au avut parte de o moarte lentă, din cauza
frigului şi a foamei.”
Puritans , vol. II, pp. 354-355.

10. ,,În 1547 Episcopul Burnet spunea: Sunt mulţi baptişti în mai multe părţi ale Angliei .”
Original Letters Relative to the English Reformation , vol. I (Cambridge, 1846), p.65
,,În 25 iunie 1549, episcopul John Hooper scria din Londra lui Henry Bullinger: Turma locală a
anabaptiştilor îmi creează multe probleme .”
Original Letters , vol. I, p. 87
,,În 29 iunie 1550, episcopul John Hooper scria aceluiaşi Henry Bullinger cu privire la districtele
Essex şi Kent: spunând: Districtele acelea au probleme cu frenezia anabaptiştilor mai mult ca oricare altă
parte a regatului .”
MARSDEN, istoric puritan (p. 144)
,,Anabaptiştii au fost de departe cea mai numeroasă şi durabilă forţă oponentă a Bisericii. Ei
susţin că au existat în Anglia încă din timpul lolarzilor, dar conducerea lor era peste tot.”
Sir Isaac NEWTON
,, Baptiştii au fost creştinii care nu au aparţinut niciodată Bisericii Catolice.”
HOSIUS, cardinal catolic, preşedintele Conciliului de la Trent (1524 d. Hr.) în Letters, apud Opera, pp.
112-113
,,Dacă baptiştii nu ar fi fost atât de torturaţi şi măcelăriţi în ultimii o mie două sute de ani, ei ar fi
fost într-un număr mult mai mare decât toţi reformaţii.”

11. Alexa Popovici – „Deşi noi nu punem accentul pe vreo succesiune care să valideze
autenticitatea creştină, ci ţinem mult mai mult la o identitate de crez şi de practică, totuşi,
dacă ar trebui să prezentăm şi o asemenea succesiune, ea există şi poate fi probată
istoric. Înaintea existenţei anabaptiştilor au existat alte grupări religioase, care au avut acelaşi
crez şi aceleaşi practici aplicate după învăţătura Noului Testament” (Istoria Anabaptiştilor din
România, Ed. Făclia, p. 289-290).
La final , nu pot decat sa ma alatur si eu lui Ieremia si sa indemn :
„Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea
cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!”