2. Generalitati
• Fiziologia umană a sistemului metabolic şi
neuroendocrin este frecvent influenţată de starea de
veghe sau de stadiul de somn
• S-a demonstrat relaţia dintre fazele somnului (sau
ritmul ultradian) şi secreţia hormonală, precum şi a
diverşilor reglatori hormonali.
3. Modificari fiziologice in cursul somnului
Centrul respirator: scade frecventa respiratorie, scade
raspunsul ventilator la CO2, scade raspunsul ventilator
la stimulare mecanica, adaptarea la valori crescute ale
PaCO2, scade PaO2.
Musculatura cailor aeriene superioare: scade tonusul
muscular, rigiditatea peretelui cailor aeriene, creste
tendinta la colaps.
Musculatura accesorie respiratorie: scade tonusul si
activitatea musculaturii accesorii.
4. Modificari fiziologice in cursul somnului
Modificari circulatorii fiziologice: scade frecventa
cardiaca, scade postsarcina, scade tensiunea arteriala,
cresterea presiunii in artera pulmonara.
Modificari urinare: cresterea volumului urinar.
Secretiile salivare si lacrimale sunt reduse.
Secretiile gastrice sunt crescute.
Se produc modificari in ciclul secretor al hormonilor.
5. • Cercetările în domeniu - o serie de explicaţii ale
fenomenelor asociate funcţiei endocrine prin:
- studiul somnului prin intermediul
polisomnografului cât şi
- urmărirea impactului ventilaţiei cu presiune
pozitivă continuă (CPAP– continuous positive
airway pressure) asupra diverselor
mecanisme implicate.
6. Generalitati
Eliberarea de hormoni este modulata de catre:
- Stadiile de somn – schimbari mai frecvente decit
ciclul de 24 h
- Ritmul circadian
7. 1. pauzele respiratorii repetate produc fragmentarea
somnului si dezorganizarea ciclurilor si stadiilor
somnului.
2. mecanism hipoxic, prin care hipoxia din timpul noptii
are efect direct central asupra neurotransmitatorilor,
cu tulburări în producerea normală a hormonilor
hipotalamo-hipofizari.5
3. trezirile si microtrezirile de la sfârsitul apneilor produc
un „stress” la nivel central responsabil de modificări
hormonale.6
4. episoadele de somn din timpul zilei pot interactiona cu
ritmul hormonal diurn.
8. Factori externi
• Corelaţia SAS - tulburări endocrine trebuie privită din
prisma intervenţiei a multor alţi factori ce pot avea rol
de factori de confuzie: vârsta, obezitatea şi alte
patologii asociate (de ex, bolile pulmonare cronice).
• Vârsta înaintată este un factor cu influenţă clară
asupra multor parametri hormonali; aceste modificări
trebuie interpretate cu atenţie pentru că ele pot fi atât
patologice, cât şi modificate firesc în contextul vârstei
înaintate.7
9. • Obezitatea (în special cea centrală) este un alt
factor care poate influenţa statusul hormonal.
• Unele condiţii endocrine pot fi reversibile secundar
scăderii în greutate, fapt ce poate sugera că o
simplă tulburare (de ex, la nivelul hipotalamusului)
poate induce ambele tulburări, endocrine şi
obezitate.
• Scăderea în greutate rezolvă problema obezităţii,
dar nu tratează de cele mai multe ori apnea in somn
obstructivă severă. La fel, tratamentul cu CPAP a
apneei de somn nu constituie o rezolvare a
obezităţii.8
10. • Hipoxia este considerată un factor de stress şi
poate fi implicată atât prin efect direct asupra
axului neuroendocrin, cât şi indirect, prin efectul de
stress realizat prin asfixie repetată în somn (apnei);
• aceste studii au fost realizate însă pe modele
animale sau fetale,5,9
desfăşurându-se fără a se
măsura saturaţia O2 şi CO2 în sângele arterial.
• Nu a fost studiat îndeajuns nici efectul expunerii la
hipoxia hipercapnică.
• Expunerea cronică la hipoxie, datorită
diagnosticului tardiv al SAOS, a dus la adaptarea
permanentă a organismului la stresul hipoxic.6
11. Impactul generat de apneea de somn obstructivă
cu consecinţele acesteia asupra a celor trei axe
hormonale şi anume:
• axului hipotalamo-hipofizo-suprarenalian,
• al axului tireotrop si
• hipotamalo-hipofizo-gonadal.
12. STH
- Cresterea nivelului plasmatic in prima jumatate a
noptii
- Determinantul major al secretiei este somnul cu
unde lente
- Doi factori majori de modulare hormonul eliberator
de STH (SRH) si grelina
- Perturbarea somnului sau SAO (sdr-like) produc
perturbari de crestere
13. Reglarea apetitului
- Leptina si grelina sunt crescute in timpul
somnului normal, fara intreruperi de senzatia de
foame
- Deficitul de somn cronic reprezinta un factor de
risc pentru cresterea in greutate, rezistenta la
insulina, DZ tip 2
- Restrictiile partiale si repetate de somn la tineri
conduc la scaderea nivelului plasmatic al leptinei,
respectiv cresterea grelinei – scaderea tolerantei
la glucoza
14. TSH
- Secretia este modificata de somn
- Atinge un virf in cursul serii si scade dupa debutul
somnului
- La muncitorii in ture TSH-ul creste in prima parte
a noptii
- Hipertiroidie – reducerea duratei de somn
- Hipotiroidie – frecvent somnolenta, cresterea
duratei somnului si scaderea calitatii acestuia
15. Prolactina
- Somnul exercita efect stimulator asupra secretiei,
chiar si perioadele de somn de scurta durata din
timpul zilei
- Mecanism incomplet cunoscut
- Relatia dintre secretia de prolactina si stadiul de
somn este incerta
16. Rezistenta la insulina
Factorii determinanti ai rezistentei la insulina
indusa de hipoxie:
• Cresterea stresului oxidativ cu consecinte
asupra biodisponibilitatii oxidului nitric
• cresterea peroxidarii lipidice
• cresterea factorului nuclear κB si a factorului 1
17. Rezistenta la insulina
• Scaderea duratei somnului are impact
asupra tolerantei glucozei printr-un efect direct
asupra sensibilitatii la insulina si asupra
apetitului.
• Fragmentarea somnului cu inducerea de
somn cu unde lente determina o crestere a
activitatii nervoase simpatice cu alterarea
metabolismului glucidic.
• Evaluare sistematica pentru riscul de apnee
in somn a pacientilor diagnosticati cu diabet
zaharat de tip 2.
18. La pacientii diagnosticati cu acromegalie:
• modificari anatomice la nivel facial (rotatie dorso-caudala
a mandibulei care modifica baza limbii inspre partea
posterioara)
• palatul moale mai subtire (depozitare de
glicozaminoglicani), cresterea productiei de colagen de
catre tesutul conjunctiv, edemul datorita cresterii
reabsorbtiei tubulare renale a sodiului- prin stimularea
directa a canalelor de sodiu de catre STH si IGF-1.
19. 4-5% dintre barbati prezinta sindrom de
apnee in somn obstructiv sever
25 % dintre barbatii peste 35 ani prezinta
disfuctii erectile (ED) de diverse cauze
SAOS cauza de ED?
Axul hipotamalo-hipofizo-gonadal
20. • Scaderea libidoului si asocierea cu disfunctii
sexuale la pacientii cu SAS ridica o intrebare
referitoare la implicarea nivelului seric de
testosteron si a dereglarilor de la nivelul axului
hipotamalo-hipofizo-gonadal.
• primul studiu a fost realizat in 1978, cand au fost
explorate pentru prima data mecanismele
fiziopatologice de actiune a nivelului de testosteron
asupra cailor respiratorii si a respiratiei din timpul
somnului.
Hanafy HM. Testosterone therapy and obstructive sleep apnea: Is there a real connection? J Sex
Med 2007;4;1241-1246.
22. Rezumand datele din literatura avem evidente
asupra faptului ca la pacientii cu SAOS au un
nivel scazut nocturn de TTR, probabil datorita
combinarii actiunii microtrezirilor si a hipoxiei.
Dupa datele de pana in prezent, rolurile obezitatii
si varstei pacientilor nu pot fi excluse, dar nici
nu au fost dovedite.
Sunt necesare studii suplimentare care sa
dovedeasca interrelatia SAOS – testosteron si
daca interventia terapeutica cu presiune
pozitiva (CPAP) asupra pacientilor cu SAOS va
reduce supresia centrala de la nivelul axului
hipotalamo-hipofizo-gonadal a acestor hormoni.
23. Concluzii
• Tulburarile produse de SAS exercita consecinte
hormonale semnificative
• Influenta stadiilor de somn asupra descarcarilor
hormonale este incomplet cunoscuta
24. REFERENCES
1.James Michael Howard. Testosterone and Sleep: Support for Sleep
Theory, American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine 1994;
149: 530
2. James Michael Howard. Testosterone and Sleep: Support for Sleep
Theory, Clinical Endocrinology 1985; 22: 713
3. Rafael Luboshitzky, Ariel Aviv, Aya Hefetz, Paula Herer, Zila Shen-Orr,
Lena Lavie, and Peretz Lavie, Decreased Pituitary-Gonadal Secretion in
Men with Obstructive Sleep Apnea. The Journal of Clinical Endocrinology
& Metabolism 87(7):3394–3398
4. Hanafy HM. Testosterone therapy and obstructive sleep apnea: Is
there a real connection? J Sex Med 2007; 4:1241-1246
5. European Association of Urology Guidelines 2009. Investigation,
treatment and monitoring of late-onset hypogonadism in males, 2009
edition , pg. 2-4
6. American Academy of Sleep Medicine (AASM) Scoring Guidelines, 2007
Edition
7. http://en.wikipedia.org/wiki/Beck_Depression_Inventory.
