Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Curs biochimie

5,274 views

Published on

Curs

Published in: Science
  • Hello! Who wants to chat with me? Nu photos with me here http://bit.ly/helenswee
       Reply 
    Are you sure you want to  Yes  No
    Your message goes here

Curs biochimie

  1. 1. CURS PENTRU ȘCOALA POSTLICEALA
  2. 2. GLUCIDE
  3. 3. DEFINIȚIE Glucide (hidrați de carbon, zaharuri) – substanțe de origine predominant vegetală, care se formează în urma procesului de fotosinteză. Glycos – dulce Sakkhrom / substanță dulce Glucidele sunt substanțe ternare, formate din atomi de C, H și O cu funcțiuni chimice mixte: polihidroxialdehide (aldoze) și polihidroxicetone (cetoze)
  4. 4. Răspândire în natură  sub formă liberă – pentoze, hexoze  sub formă de combinații - glicozide, glicoproteide, glicolipide În regnul vegetal reprezintă peste 50% din substanța uscată a organismelor vegetale superioare În organismele animale există în proporție mult mai mică comparativ cu proteinele și lipidele.
  5. 5. Rol în organism  Substanțe de constituție  Substanțe de rezervă  Funcții specifice: componente ale acizilor nucleici, componente ale enzimelor, glicoproteide și glicolipide din membrane celulare
  6. 6. Clasificare
  7. 7. OZE
  8. 8. MONOGLUCIDE (OZE)  Ozele sunt compuși polihidroximonocarboxilici (polihidroximonoaldehide și polihidroximonocetone) nescindabili în alte glucide prin hidroliză.  Formula generală Cn (H2O)n, cu n ≥ 3
  9. 9. Forme de reprezentare a) formula aciclică – pune în evidență natura grupelor funcționale conținute Nu explică întotdeauna comportarea fizico – chimică a glucidelor: - glucoza nu prezintă una din reacțiile specifice grupei carbonil - există variații în timp a rotației specifice
  10. 10. b) formule ciclice semiacetalice Se face analogie cu denumirile heterociclurilor de 4 atomi de carbon si unul de oxigen – furan și respectiv 5 atomi de carbon si unul de oxigen – piranrezultând forma furanozică și respectiv forma piranozică În aceste structuri gruparea carboxil este mascată, noua grupare hidroxil apărută – numită hidroxil glicozidic este mai reactivă și are propietăți diferite de celelalte grupări hidroxil alcoolice din moleculă – apare fenomenul de anomerie sau izomerie α, β.
  11. 11. c) formule ciclice perspectivice (Haworth) Se consideră ca atomii ciclului fac parte dintr-un plan perpendicular pe planul hârtiei, față de grupele hidroxil care sunt așezate sub planul ciclului (cele din dreapta catenei aciclice) și deasupra planului ciclului (cele din stânga catenei) În produsele naturale, pentru aldohexoze predomină forma piranozică, iar pentru aldopentoze forma furanozică.
  12. 12. d) formule conformaționale – prezintă și mai riguros structura monoglucidelor - se pun în evidență unghiurile dintre legături Conformeri scaun este mai stabili, iar dintre ei este mai stabil cel la care grupele hidroxil de la carbonii 2, 3, 4 și 6 au orientare ecuatorială
  13. 13. Proprietățile fizice ale monoglucidelor Monoglucidele sunt substanțe solide, cristalizate, incolore, ușor solubile în apă (datorită prezenței grupelor hidroxil), greu solubile în solvenți organici (eter, alcooli). Au, în general, gust dulce (fructoza este cea mai dulce). În prezența H2SO4 concentrat, ozele se deshidratează, înnegrindu-se La temperatură ridicată se caramelizează.
  14. 14. Proprietățile chimice ale ozelor 1. Proprietăți datorate grupei carbonil a) reacții de oxidare blândă –aldozele se transformă în acizi aldonici, care prin deshidratare fromează lactonele acizilor gluconici Această reacție decurge în prezența unor agenți oxidanți cum ar fi: reactivul Tollens (AgNO3 în soluție amoniacală) – se depune oglinda de Ag, respectiv reactivul Fehling – se depune Cu2O de culoare roșu – cărămiziu.
  15. 15. b) reacții de oxidare energică – au loc în prezența HNO3 – aldozele se transformă în acizi zaharici (acizi dicarboxilici cu grupele carboxil la capetele catenei) Acizii zaharici sunt importanți pentru identificarea glucidelor, dar nu au un rol biologic deosebit. Cetozele se oxidează numai cu oxidanți energici având loc ruperea catenei și formarea unui acid aldonic cu un atom de C mai puțin decâtoza inițială și o moleculă de HCOOH.
  16. 16. c) reacții de oxidare protejată Acest tip de oxidare a aldozelor decurge prin protejarea prealabilă a grupei carbonil, respectiv a hidroxilului glicozidic, prin esterificare, și conduce la acizi uronici. Acizii uronici sunt componente importante ale multor polizaharide (pectine, gume, mucilagii vegetale). Ei prezintă proprietăți reducătoare datorită prezenței grupei carbonil libere. În organism au rol detoxifiant datorită posibilității de legare a unor toxine, medicamente, etc.
  17. 17. d) reacții de reducere Aldozele și cetozele se transformă prin reducerea grupei carbonil (hidrogenare în prezență de catalizatori metalici) în polialcooli cu același număr de atomi de C Prin reducerea glucozei și fructozei se obține sorbitol. Din fructoză rezultă și D-manitol
  18. 18. Alături de pentitoli și hexitoli aciclici, în organismele vegetale și animale pot rezulta, prin aldolizare intramoleculară, hexitoli ciclici, numiți ciclitoli sau ciclite. Un astfel de ciclitol este inozitolul, al cărui stereoizomer, mezoinozitolul, este un factor de creștere în organism și component al lipidelor fosfatidice.
  19. 19. e) reacții de condensare Asemănător aldehidelor și cetonelor, glucidele formează, în urma unor reacții de condensare cu hidrazina (H2N – NH2) sau fenilhidrazina (H2N – NH – C6H5) diferiți compuși: hidrazone, fenilhidrazone, osazone, osone. Aceste reacții reprezintă o cale de conversie a aldozelor în cetoze.
  20. 20. 2. Proprietăți chimice datorate grupelor funcționale hidroxil
  21. 21. a) reacții de eterificare Ozele participă la reacții de eterificare cu alcooli, fenoli, steroli în primul rând cu gruparea hidroxil glicozidică care este mai reactivă decât restul grupelor hidroxil din moleculă. Se formează compuși de tip eter (R – O – R) numiți ozide. Gruparea hidroxil glicozidică se poate eterifica cu grupe hidroxil alcoolice ale altei molecule de monoglucidă formând diglucide sau poliglucide, reducătoare sau nereducătoare.
  22. 22. b) reacții de esterificare Aceste reacții pot avea loc între grupe hidroxil ale monoglucidei și un acid anorganic sau organic cu formare de esteri. Esterii ozelor cu acizi organici pot fi obținuți prin sinteză (esteri cu acidul acetic și benzoic) sau se întâlnesc în natură sub formă de galo-taninuri (esterii cu acidul galic și galoil – galic):
  23. 23. Esterii ozelor cu acizii anorganici Din punct de vedere biologic un interes deosebit prezintă esterii fosforici ai monoglucidelor, care sunt implicați în metabolismul glucidic.
  24. 24. 3. Reacții la care participă ambele grupe funcționale ale ozelor a) reacții în mediul acid Ozele sunt stabile la acțiunea acizilor minerali diluați. Acizii tari produc deshidratarea și ciclizarea pentozelor (la furfurol) și a hexozalor (la hidroximetilfurfurol care se descompune în acid levulic și acid formic):
  25. 25. b) reacții în mediul bazic Sub acțiunea bazelor tari diluate sau a bazelor slabe la temperatura camerei, ozele suferă un proces de izomerizare (epimerizare). La temperaturi ridicate sau în prezență de soluții concentrate, bazele tari produc asupra ozelor transformări mai profunde – oxidări, polimerizări, care sunt însoțite și de formarea de produși de scindare a catenei (metilglioxal, acid lactic, aldehidă glicerică).
  26. 26. c) reacții de interconversie a ozelor 1. Conversii fără schimbarea numărului de atomi de carbon Conversii de la aldoze la cetoze - decurg prin reacții de epimerizare sub acțiunea bazelor slabe, cand se schimba poziția grupei carbonil pe catenă de la C1 la C2.
  27. 27. Reacția de conversie de la aldoză la cetoză poate decurge și prin izomerizare. Conversia de la aldoze la cetoze poate decurge și prin reacția de condensare a aldozelor cu fenilhidrazina cu formare de fenilhidrazone, osazone, osone, cetoze.
  28. 28. Conversii de la cetoze la aldoze: decurg prin intermediul unei succesiuni de reacții de reducere, oxidare, lactonizare
  29. 29. 2. Conversii ale ozelor cu schimbarea numărului de atomi de C a) de la aldoze interioare la aldoze superioare – acest tip de conversii decurg prin reacții de adiție de HCN la gruparea carbonil a aldozei urmată de hidroliză și reducere
  30. 30. b) De la aldoze superioare la aldoze inferioare – are loc o sucesiune de reacții de oxidare cu formare de acizi aldonici care se decarboxilează apoi. Astfel de conversii sunt întâlnite în metabolismul glucidic – transformarea esterului fructozo -1,6-difosfat în aldehida – 3- fosfoglicerică și hidroxoacetonfosfat.
  31. 31. Reprezentanți
  32. 32. OZIDE
  33. 33. Ozidele sunt produse de condensare (eterificare) ale ozelor (holoozide) sau produse de condensare ale ozelor cu substanțe de natură neglucidică (heterozide). Holozidele se clasifică după numărul de oze componente în: oligozide – dacă sunt formate din 2 – 6 unități structurale de oze și poliozide – dacă au o structură macromoleculară.
  34. 34. OLIGOZIDE
  35. 35. Din punct de vedere structural, oligozidele pot fi considerate produse de condensare a monozelor identice sau diferite: n monoze – (n-1) H2O = oligozide
  36. 36. Clasificare 1. după numărul unităților de monoze: di-, tri-, tetra-, penta-, hexaglucide 2. după natura grupelor hidroxil participante la formarea legăturilor de tip eter: - monocarbonilice (reducătoare) – dacă la formarea legăturii participă o grupă hidroxil glicozidică și o grupă hidroxil neglicozidică de la cea de a doua oză - dicarbonilice (nereducătoare) – când la formarea legăturii eterice participă ambele grupe hidroxil glicozidice.
  37. 37. Reprezentanți ai diglucidelor Sunt cele mai importante și cele mai răspândite în natură.
  38. 38. Maltoza – diglucidă reducătoare omogenă formată din două resturi de α-glucopiranoză unite prin legătură 1,4 – α- glicozidică. Se găsește liberă în orzul încolțit și este unitatea structurală a amidonului (poliglucid).
  39. 39. Celobioza - diglucidă reducătoare omogenă, formată din două resturi de β-D-glucopiranoză, unite prin legătură 1,4 –β-glicozidică. Se găsește în cantități mici în seva unor arbori și reprezintă unitatea structurală a celulozei.
  40. 40. Lactoza (zahărul din lapte) – diglucidă reducătoare neomogenă, formată dintr-o moleculă de β-D-galatoză și una de α-D-glucoză, unite prin legătură 1,4 – α,β – glicozidică. În stare liberă se găsește în laptele mamiferelor, iar în plante în polenul florilor de Forsythia.
  41. 41. Zaharoza (zahărul de sfeclă, de trestie) – diglucidă nereducătoare, neomogenă, formată din α-D- glucopiranoză și β-D-fructofuranoză, unite prin legătură 1,2–α,β-glicozidică. Zaharoza se găsește în frunze ca rezultat al fotosintezei și este cea mai răspândită diglucidă naturală. Hidrolizează în mediu acid sau sub influența enzimei zaharaza, eliberând un amestec echimolecular de glucoză și fructoză, numit zahăr invertit.
  42. 42. Trehaloza (zahărul din ciuperci) – diglucidă nereducătoare, neomogenă, formată din α-D-glucoză și β-D- glucoză unite prin legătură 1,1 – α,β- glicozidică. Se întâlnește în ciuperci și în limba unor insecte.
  43. 43. POLIOZIDE
  44. 44. Poliozidele sunt compuși macromoleculari care rezultă din policondensarea unui număr mare de monoze: n C6H12O6 – (n-1) H2O = (C6H10O5)n Numărul monozelor cuprinse în macromolecule depinde de tipul de compus macromelecular și de planta din care a fost izolat.
  45. 45. Proprietăți fizice și chimice ale poliozidelor
  46. 46. Poliozide omogene
  47. 47. Reprezentanți ai pentozanilor
  48. 48. Reprezentanți ai hexozanilor (glucanilor)
  49. 49. Poliozide neomogene
  50. 50. LIPIDE
  51. 51. ROL IN ORGANISM  Structural – conponente ale celulelor, nucleului, protoplasmei, etc.  Rezervă  Surse de energie  Asigura protecție mecanică și termică organismelor
  52. 52.  Din punct de vedere chimic LIPIDELE sunt esteri ai unor alcooli cu acizii grași superiori.  Au o largă eterogenitate structurală și de compoziție – pot conține C, H, O și N, P, S.  Au structură hidrofobă, nepolară, deci vor fi insolubile în apă și solubile în solvenți organici.
  53. 53. LIPIDE SIMPLE
  54. 54.  Lipidele simple sunt substanțe ternare constituite din C, H, O, care din punct de vedere chimic sunt esteri ai acizilor grași cu diferiți alcooli.  În funcție de compoziția lor chimică acești esteri pot fi:  - gliceride  - ceride  - etolide  - steride
  55. 55. GLICERIDE (GRĂSIMI)
  56. 56.  Sunt cele mai răspândite dintre lipidele din regnul vegetal – se găsesc mai ales în semințele plantelor oleaginoase  Se pot diferenția și caracteriza prin conținutul de acizi grași componenți  Din punct de vedere chimic gliceridele sunt esteri ai glicerolului cu acizii grași superiori.  Marea majoritate a gliceridelor naturale sunt trigliceride omogene sau mixte.
  57. 57. Componentele gliceridelor Acizii grași superiori - Sunt acizi monocarboxilici, cu catenă normală și cu număr par de atomi de carbon - Formula generală a acizilor grași superiori saturați este CH3 – (CH2)n – COOH, cu n=2 – 30 număr par - Acizii grași pot fi si nesaturați conținând una sau mai multe legături duble în moleculă.
  58. 58. Nomenclatura gliceridelor  Denumirea gliceridelor ia în considerație poziția din molecula glicerolului la care are loc reacția de esterificare și natura acizilor grași componenți:
  59. 59. Proprietăți fizice Starea de agregare a gliceridelor depinde de tipul de acizi grași superiori care intră în constituția lor: - gliceridele cu acizi grași superiori nesaturați sunt lichide - gliceridele cu acizi grași superiori saturați sunt solide Gliceridele sunt substanțe hidrofobe, insolubile în apă și solubile în solvenți organici. Gliceridele pot forma dispersii coloidale sau emulsii. În stare pură trigliceridele sunt incolore și inodore. Grăsimile naturale sunt amestecuri de trigliceride deci nu pot fi caracterizate prin valori concrete ale proprietăților fizice, ci prin intervale ale acestora.
  60. 60. Proprietăți chimice ale gliceridelor a) Reacția de hidroliză acidă sau enzimatică - Decurge în prezența acizilor tari, a bazelor tari sau a enzimelor (lipaze) prezente în organismele vii
  61. 61.  Hidroliza enzimatică asigură nutriția organismelor vegetale și animale, deoarece alimentele hidrolizabile devin asimilabile.  Hidroliza sub acțiunea bazelor tari (saponificarea) decurge la cald și conduce la formarea de glicerol și săruri ale acizilor grași (săpunuri).  Saponificarea se caracterizeazămprin indicele de saponificare = numărul de mg de KOH necesare saponificării unui gram de lipidă.  Un indice de saponificare mic corespunde unei grăsimi cu masă moleculară mare și invers.
  62. 62. b) Reacții de adiție la dublele legături din acizii grași superiori  Hidrogenarea grăsimilor – este specifică gliceridelor nesaturate, conduce la solidificarea grăsimilor, însoțită de deschiderea culorii și de modificarea mirosului și a gustului grăsimii.  Halogenarea grăsimilor lichide – introduce o nouă constantă – indicele de iod = cantitatea de iod în grame adiționată la 100 g lipidă. Uleirile cu indice de iod mic se numesc nesicative și nu se usucă în aer – sunt potrivite pentru scopuri alimentare; cele cu indic ed eiod mai mare de 120 se usucă repede și se numesc sicative (ulei de soia, de in)
  63. 63.  Indicele de aciditate – cantitatea în mg de KOH necesară pentru neutralizarea acizilor grași dintr-un gram de lipidă – oferă indicații asupra intensității procesului de degradare a lipidei.  Râncezirea grăsimilor – are loc în prezența oxigenului și a vaporilor de apă din atmosferă și constă în transformări chimice și biochimice care imprimă gust și miros neplăcut. Râncezirea este cu atât mai accelerată cu cât gliceridele au un conținut mai mare de acizi nesaturați. Pr0cesul de râncezire se poate reprezenta astfel:
  64. 64. Un alt proces degradativ poate avea loc la încălzirea puternică a grăsimilor:
  65. 65. Ceride  Ceridele sunt esteri naturali ai alcoolilor superiori cu acizi grași superiori, de obicei cu același număr de atomi de carbon. Principalii alcooli superiori și acizi grași care apar în structura ceridelor sunt:
  66. 66.  Ceridele sunt substanțe de culoare alb – gălbuie, cu aspect unsuros, insolubile în apă, solubile în solvenți organici, rezistente la acțiunea agenților chimici, greu hidrolizabile, cu indice de iod scăzut și rezistente la râncezire.  Cerurile naturale sunt amestecuri de mai mulți esteri (ceride, steride) în care predomină unul dintre esteri și cantități variabile de acizi liberi, alcani, rășini, etc.  Ceara de trestie de zahăr -apare sub formă de bastonașe pe tulpinile acestei plante – este caracterizată prin lipsa acizilor grași superiori care conțin C24 – C34 și prezența parafinelor (50%)
  67. 67.  Ceara de Cernuaba- este cea mai studiată, este formată preponderent din cerotat de miricil. Se întâlnește în bumbac, cânepă, trestie de zahăr. Se folosește la fabricarea cremei de ghete, a cerurilor și masticurilor pentru pomicultură.  Cerurile animale sunt secretate de glandele sebacee ale mamiferelor. Au proprietăți plastice și emulsionante și se folosesc la fabricarea de lacuri, paste de lustruit, materiale electroizolante, etc.
  68. 68. Etolide – lipide speciale din cerurile unor conifere – esteri ciclici ai acidului sabinic HO – CH2 – (CH2) 10 – COOH și acidul junipenic HO – CH2 – (CH2) 14 – COOH
  69. 69. Steride  Sunt o clasă importantă de lipide simple, răspândite în cantități mici în natură: fitosteride, zoosteride, micosteride.  Din punct de vedere chimic sunt esteri ai acizilor grași superiori – palmitic, stearic, oleic – cu monoalcoolo policiclici numiți steroli.  Steroli sunt compuși policiclici care au la bază nucleul ciclopentanperhidrofenantrenic – structură tetraciclică comună (steran) care apare și în alte substanțe importante: hormoni sexuali, acizi biliari, alcaloizi, vitamine D, etc.  Sterolii se deosebesc între ei prin numărul și poziția legăturilor duble grefate pe structura steranului.
  70. 70.  Cel mai important dintre zoosteroli este Colesterolul  El are o acțiune antitoxică, antihemolitică, de reglare a permeabilității membranelor celulare.  Constitue componentul de bază pentru sinteza altor steride importante: acizii biliari, hormoni steriodici, vitaminele D, etc.  În cazul unor perturbări metabolice contribuie la instalarea arterosclerozei și la formarea calculilor biliari.
  71. 71. În regnul vegetal steroli sunt prezenți sub formă liberă sau sub formă de glicozide: sitosterolul și stigmasterolul (în semințele plantelor, în uleiuri de soia, de grâu, de porumb), precum și ergosteolul (provitamina D)
  72. 72. LIPIDE COMPLEXE
  73. 73.  Lipidele complexe sunt compuși biochimici componenți ai organelor și țesuturilor cu activitate biologică și fiziologică intensă (semințe, fructe, creier, ficat, inimă).  Sunt esteri ai acizilor grași la construcția cărora mai participă pe lângă glicerol și acid fosforic, aminoalcooli, aminoacizi, glucide.  Din punct de vedere al compoziției chimice conțin atomi de C, H, O și P, N, S și au o structură amfoteră.
  74. 74. Clasificarea lipidelor complexe
  75. 75. GLICOLIPIDE Sunt componente ale bacteriilor și ale unor manifere. Sunt formate din 1,2 diacilglicerol și o mono sau diglucidă. Cerebrozidele – se găsesc predominant în creier, dar și în alte organe (splină, plămâni). În structura lor intră un acid gras superior, un aminoalcool superior nesaturat, sfingozina CH2(CH2)12CH=CH-CHOH-CHNH2-CH2-OH, și o glucidă (galatoza sau glucoza)
  76. 76.  Gangliozidele sunt lipide complexe în a căror compoziție intră o ceramidă și o aminoglucidă și acid sialic.  Ele sunt importante pentru că pe baza lor se determină grupele sanguine.
  77. 77. SFINGOLIPIDE  Conțin în moleculă în locul glicerolului un aminoalcool.  Fitosfingozina a fost izolată din soia, porumb și alte plante.  Acizii grași care se întâlnesc cel mai des sunt acidul palmitic și stearic
  78. 78. SULFATIDE  Sunt lipide în constituția cărora intră și sulf și uneori și fosfor. Ele sunt asemănătoate structural cerebrozodelor și gangliozidelor, iar glucida componentă este galatoza.  Cele mai importante glicolipidele vegetale sunt manogalactozilgliceridele și digalactozilgliceridele, în care acidul gras care esterifică grupele hidroxil ale glicerolului este acidul linolenic. Ambele glicolipide au fost puse în evidență în grâu, în trifoi, ovăz verde și în ierburile de furaj.
  79. 79. LIPIDE COMPLEXE CU FOSFOR ȘI FĂRĂ AZOT ÎN MOLECULĂ  ACIZII FOSFATIDICI – sunt compuși biochimici, componenți ai membranelor biologice, care provin dintr- un alcool (glicerol, inozitol, aminoalcoolukl sfingozina), acizi grași superiori și acid fosforic. Acizii grași cel mai des întâlniți sunt acidul stearic, acidul oleic, palmitic, linoleic și linolenic. Acizii fosfatidici au în organism funcții metabolice importante: transformarea acizilor grași sistetizați în ficat în fosfatide, care sunt componente ale lipoproteinelor, formă sub care sunt transportate de sânge.  Se găsesc în stare liberă în spanac, varză, cât și sub formă de săruri de Ca, Mg, K.
  80. 80.  INOZITOLFOSFATIDELE – componente ala membranelor celulare, sunt esteri ai acizilor fosfatidici cu poliolul ciclic inozitol.  După modul în care se pot biosintetiza și compușii la formarea cărora participă rezultă rolul important al acizilor fosfatidici în metabolism, precum și la realizarea unor corelații între metabolismul glucidic și cel lipidic.
  81. 81. LIPIDE COMPLEXE CU FOSFOR ȘI CU AZOT ÎN MOLECULĂ  GLICEROAMINOFOSFOLIPIDELE – sunt derivați ai acizilor fosfatidici rrezultați prin esterificarea restului de acid fosforic cu hidroxilul alcoolic al bazelor azotate serina, colamina sau colina.  După tipul de bază azotată gliceroaminofosfolipidele se pot clasifica în :  Serinfosfatide  Colaminfosfatide  Colinfosfatide (lecitine, fosfatidilcoline)
  82. 82.  SERINFOSFATIDELE – se întâlnesc în cantitate mică alături de celelalte fosfolipide în: creier, țesut nervos, ficat, mușchi, iar în organismele vegetale în: soia, arahide, bumbac, in, etc. În țesuturi se găsește sub formă de săruri de K.
  83. 83.  COLAMINFOSFATIDELE - sunt lipide complexe constituente ale membranelor țesuturilor animale (creier) dar și ale celor vegetale (soia, germeni de grâu, semințe de floarea soarelui, de in, de susan).  Structural sunt esteri ai acizilor fosfatidici cu baza azotată colamina. Prezența acizilor grași determină reactivitatea mărită a cefalinelor.
  84. 84.  COLINFOSFATIDELE – sunt esteri ai acizilor fosfatidici cu baz aazotată colina. Ele sunt întâlnite în regnul vegetal ca lipide de rezervă în: soia, în embrionul cerealelor și în semințele leguminoaselor, precum și în toate celulele organismelor animale.  Acizii grași din colinfosfatide sunt: acidul palmitic, stearic, oleic, linolleic, linolenic și arahidonic, ca și acizii grași nesaturați C18 – C24.  Lizolecitina este prezentă în orez decordicat, semințe de grâu, secară, orz, ulei de soia, unele microorganisme.  Lecitinele au rol în metabolismul lipidic.
  85. 85. Lipoproteinele sunt agegate biochimice formate din: lipide, fosfolipide, colesterol și esteri ai colesterolului. Se pot clasifica în trei mari grupe:  Lipoproteine cu densitate mică (LDL)  Lipoproteine cu densitate foarte mică (VLDL)  Lipoproteine cu densitate mare (HDL) Ele sunt biosistetizate în ficat și constituie forma de transport a lipidelor insolubile în apă, respectiv în plasma sanguină.
  86. 86. PROTIDE
  87. 87. GENERALITĂȚI  Sunt biomolecule cu structură complexă, constituenți universali și indispensabili ai tuturor formelor de viață.  Asigură organizarea și menținerea structurilor morfologice ale celulelor, precum și manifestarea funcțiilor și activităților vitale ale acestora.  Nu se cunosc forme de viață fără protide  Constituie suportul chimic structural și funcțional al materiei vii și al fenomemelor specifice acesteia  sunt purtătorul material al însușirilor biologice: diferențierea, creșterea, dezvoltarea și reproducerea.
  88. 88. ROLURI ÎN ORGANISM  STRUCTURAL – constituenți principali ai protoplasmei și nucleului celular  BIOCATALITIC – sub formă de enzime catalizează selectiv reacțiile biochimice din organismele vii  FIZICO – CHIMIC – se datorează caracterului lor coloidal și amfoter, participă la reglarea presiunii osmotice, a permeabilității selective a membranelor, a echilibrului electrostatic și acido – bazic, precum și la transportul în organism al ionilor.  ANTICORPI – participă la procesele imunologice  REPRESORI – traduc din genomul celular numai mesajul necesar într-un anumit moment  REGLARE – a proceselor biologice prin intermediul hormonilor
  89. 89. STRUCTURĂ CHIMICĂ  Sunt substanțe cuaternare, constituite din atomi de C, H, O și N și mai rar S și P, iar unele pot conține si atomi de metale: Mg, Ca, Zn, Fe, Cu, etc.  Sunt compuși macromoleculari, care prin hidroliză pun în libertate AMINOACIZI.
  90. 90. CLASIFICARE
  91. 91. AMINOACIZI  Sunt unitățile nehidrolizabile ale poliprotidelor  Se cunosc aprox. 200 de aminoacizi  Numai 20 – 22 sunt utilizați în biosinteza protidelor și se regăsesc în codul genetic – aminoacizi proteinogeni (ordinari)  Ceilalți - aminoacizi neproteinogeni (ocazionali)  Aminoacizi esențiali: valina, leucina, izoleucina, treonina, metionina, lisina, fenilalanina, triptofan – pot fi sintetizați numai de plante  Aminoacizi neesențiali: glicocol, alanina, serina, cisteina, acid asparagic, acid glutamic, tiozina, prolina, hidroxiprolina, histidina
  92. 92. Structura chimică a aminoacizilor  Conțin două grupe funcționale: amino (NH2) și carboxil (COOH), grefate pe același atom de carbon  De obicei nu se folosește nomenclatura științifică ci cea uzuală.
  93. 93. CLASIFICARE
  94. 94. REPREZENTANȚI

×