3. DEFINIȚIE
Glucide (hidrați de carbon, zaharuri) – substanțe de
origine predominant vegetală, care se formează în urma
procesului de fotosinteză.
Glycos – dulce
Sakkhrom / substanță dulce
Glucidele sunt substanțe ternare, formate din atomi
de C, H și O cu funcțiuni chimice mixte:
polihidroxialdehide (aldoze) și polihidroxicetone (cetoze)
4. Răspândire în natură
sub formă liberă – pentoze, hexoze
sub formă de combinații - glicozide, glicoproteide,
glicolipide
În regnul vegetal reprezintă peste 50% din substanța
uscată a organismelor vegetale superioare
În organismele animale există în proporție mult mai
mică comparativ cu proteinele și lipidele.
5. Rol în organism
Substanțe de constituție
Substanțe de rezervă
Funcții specifice: componente ale acizilor nucleici,
componente ale enzimelor, glicoproteide și glicolipide din
membrane celulare
8. MONOGLUCIDE (OZE)
Ozele sunt compuși polihidroximonocarboxilici
(polihidroximonoaldehide și polihidroximonocetone)
nescindabili în alte glucide prin hidroliză.
Formula generală Cn (H2O)n, cu n ≥ 3
9. Forme de reprezentare
a) formula aciclică – pune în evidență natura grupelor
funcționale conținute
Nu explică întotdeauna comportarea fizico – chimică a
glucidelor:
- glucoza nu prezintă una din reacțiile specifice
grupei carbonil
- există variații în timp a rotației specifice
10.
11. b) formule ciclice semiacetalice
Se face analogie cu denumirile heterociclurilor de 4
atomi de carbon si unul de oxigen – furan și respectiv 5
atomi de carbon si unul de oxigen – piranrezultând forma
furanozică și respectiv forma piranozică
În aceste structuri gruparea carboxil este mascată,
noua grupare hidroxil apărută – numită hidroxil glicozidic
este mai reactivă și are propietăți diferite de celelalte
grupări hidroxil alcoolice din moleculă – apare fenomenul
de anomerie sau izomerie α, β.
12.
13.
14. c) formule ciclice perspectivice (Haworth)
Se consideră ca atomii ciclului fac parte dintr-un
plan perpendicular pe planul hârtiei, față de grupele
hidroxil care sunt așezate sub planul ciclului (cele din
dreapta catenei aciclice) și deasupra planului ciclului
(cele din stânga catenei)
În produsele naturale, pentru aldohexoze
predomină forma piranozică, iar pentru aldopentoze
forma furanozică.
15.
16. d) formule conformaționale – prezintă și mai riguros
structura monoglucidelor - se pun în evidență unghiurile
dintre legături
Conformeri scaun este mai stabili, iar dintre ei este
mai stabil cel la care grupele hidroxil de la carbonii 2, 3, 4
și 6 au orientare ecuatorială
17.
18.
19.
20. Proprietățile fizice ale monoglucidelor
Monoglucidele sunt substanțe solide, cristalizate,
incolore, ușor solubile în apă (datorită prezenței grupelor
hidroxil), greu solubile în solvenți organici (eter, alcooli).
Au, în general, gust dulce (fructoza este cea mai
dulce).
În prezența H2SO4 concentrat, ozele se deshidratează,
înnegrindu-se
La temperatură ridicată se caramelizează.
21. Proprietățile chimice ale ozelor
1. Proprietăți datorate grupei carbonil
a) reacții de oxidare blândă –aldozele se transformă în
acizi aldonici, care prin deshidratare fromează lactonele
acizilor gluconici
Această reacție decurge în prezența unor agenți
oxidanți cum ar fi: reactivul Tollens (AgNO3 în soluție
amoniacală) – se depune oglinda de Ag, respectiv
reactivul Fehling – se depune Cu2O de culoare roșu –
cărămiziu.
22.
23. b) reacții de oxidare energică – au loc în prezența HNO3
– aldozele se transformă în acizi zaharici (acizi
dicarboxilici cu grupele carboxil la capetele catenei)
Acizii zaharici sunt importanți pentru identificarea
glucidelor, dar nu au un rol biologic deosebit.
Cetozele se oxidează numai cu oxidanți energici
având loc ruperea catenei și formarea unui acid aldonic cu
un atom de C mai puțin decâtoza inițială și o moleculă de
HCOOH.
24.
25. c) reacții de oxidare protejată
Acest tip de oxidare a aldozelor decurge prin
protejarea prealabilă a grupei carbonil, respectiv a
hidroxilului glicozidic, prin esterificare, și conduce la
acizi uronici.
Acizii uronici sunt componente importante ale multor
polizaharide (pectine, gume, mucilagii vegetale). Ei
prezintă proprietăți reducătoare datorită prezenței grupei
carbonil libere. În organism au rol detoxifiant datorită
posibilității de legare a unor toxine, medicamente, etc.
26.
27. d) reacții de reducere
Aldozele și cetozele se transformă prin reducerea
grupei carbonil (hidrogenare în prezență de catalizatori
metalici) în polialcooli cu același număr de atomi de C
Prin reducerea glucozei și fructozei se obține sorbitol.
Din fructoză rezultă și D-manitol
28.
29. Alături de pentitoli și hexitoli aciclici, în organismele
vegetale și animale pot rezulta, prin aldolizare
intramoleculară, hexitoli ciclici, numiți ciclitoli sau ciclite.
Un astfel de ciclitol este inozitolul, al cărui stereoizomer,
mezoinozitolul, este un factor de creștere în organism și
component al lipidelor fosfatidice.
30.
31. e) reacții de condensare
Asemănător aldehidelor și cetonelor, glucidele
formează, în urma unor reacții de condensare cu hidrazina
(H2N – NH2) sau fenilhidrazina
(H2N – NH – C6H5) diferiți compuși: hidrazone,
fenilhidrazone, osazone, osone.
Aceste reacții reprezintă o cale de conversie a
aldozelor în cetoze.
34. a) reacții de eterificare
Ozele participă la reacții de eterificare cu alcooli,
fenoli, steroli în primul rând cu gruparea hidroxil
glicozidică care este mai reactivă decât restul grupelor
hidroxil din moleculă. Se formează compuși de tip eter (R
– O – R) numiți ozide.
Gruparea hidroxil glicozidică se poate eterifica cu
grupe hidroxil alcoolice ale altei molecule de monoglucidă
formând diglucide sau poliglucide, reducătoare sau
nereducătoare.
35.
36. b) reacții de esterificare
Aceste reacții pot avea loc între grupe hidroxil ale
monoglucidei și un acid anorganic sau organic cu formare
de esteri.
Esterii ozelor cu acizi organici pot fi obținuți prin
sinteză (esteri cu acidul acetic și benzoic) sau se întâlnesc
în natură sub formă de galo-taninuri (esterii cu acidul galic
și galoil – galic):
37.
38. Esterii ozelor cu acizii anorganici
Din punct de vedere biologic un interes deosebit
prezintă esterii fosforici ai monoglucidelor, care sunt
implicați în metabolismul glucidic.
39.
40.
41.
42. 3. Reacții la care participă ambele grupe funcționale ale
ozelor
a) reacții în mediul acid
Ozele sunt stabile la acțiunea acizilor minerali diluați.
Acizii tari produc deshidratarea și ciclizarea pentozelor (la
furfurol) și a hexozalor (la hidroximetilfurfurol care se
descompune în acid levulic și acid formic):
43.
44. b) reacții în mediul bazic
Sub acțiunea bazelor tari diluate sau a bazelor slabe
la temperatura camerei, ozele suferă un proces de
izomerizare (epimerizare).
La temperaturi ridicate sau în prezență de soluții
concentrate, bazele tari produc asupra ozelor transformări
mai profunde – oxidări, polimerizări, care sunt însoțite și
de formarea de produși de scindare a catenei (metilglioxal,
acid lactic, aldehidă glicerică).
45. c) reacții de interconversie a ozelor
1. Conversii fără schimbarea numărului de atomi de
carbon
Conversii de la aldoze la cetoze - decurg prin reacții
de epimerizare sub acțiunea bazelor slabe, cand se
schimba poziția grupei carbonil pe catenă de la C1 la C2.
46.
47. Reacția de conversie de la aldoză la cetoză poate decurge
și prin izomerizare.
Conversia de la aldoze la cetoze poate decurge și prin
reacția de condensare a aldozelor cu fenilhidrazina cu formare
de fenilhidrazone, osazone, osone, cetoze.
48. Conversii de la cetoze la aldoze: decurg prin
intermediul unei succesiuni de reacții de reducere, oxidare,
lactonizare
49. 2. Conversii ale ozelor cu schimbarea numărului de
atomi de C
a) de la aldoze interioare la aldoze superioare – acest
tip de conversii decurg prin reacții de adiție de HCN la
gruparea carbonil a aldozei urmată de hidroliză și reducere
50. b) De la aldoze superioare la aldoze inferioare – are
loc o sucesiune de reacții de oxidare cu formare de acizi
aldonici care se decarboxilează apoi.
Astfel de conversii sunt întâlnite în metabolismul
glucidic – transformarea esterului fructozo -1,6-difosfat în
aldehida – 3- fosfoglicerică și hidroxoacetonfosfat.
58. Ozidele sunt produse de condensare (eterificare) ale
ozelor (holoozide) sau produse de condensare ale ozelor
cu substanțe de natură neglucidică (heterozide).
Holozidele se clasifică după numărul de oze
componente în: oligozide – dacă sunt formate din 2 – 6
unități structurale de oze și poliozide – dacă au o structură
macromoleculară.
60. Din punct de vedere structural, oligozidele pot fi
considerate produse de condensare a monozelor identice
sau diferite:
n monoze – (n-1) H2O = oligozide
61. Clasificare
1. după numărul unităților de monoze: di-, tri-, tetra-,
penta-, hexaglucide
2. după natura grupelor hidroxil participante la formarea
legăturilor de tip eter:
- monocarbonilice (reducătoare) – dacă la formarea
legăturii participă o grupă hidroxil glicozidică și o grupă
hidroxil neglicozidică de la cea de a doua oză
- dicarbonilice (nereducătoare) – când la formarea
legăturii eterice participă ambele grupe hidroxil
glicozidice.
63. Maltoza – diglucidă reducătoare omogenă formată din
două resturi de α-glucopiranoză unite prin legătură 1,4 – α-
glicozidică.
Se găsește liberă în orzul încolțit și este unitatea
structurală a amidonului (poliglucid).
64. Celobioza - diglucidă reducătoare omogenă, formată
din două resturi de β-D-glucopiranoză, unite prin legătură 1,4
–β-glicozidică.
Se găsește în cantități mici în seva unor arbori și
reprezintă unitatea structurală a celulozei.
65. Lactoza (zahărul din lapte) – diglucidă reducătoare
neomogenă, formată dintr-o moleculă de β-D-galatoză și una
de α-D-glucoză, unite prin legătură 1,4 – α,β – glicozidică.
În stare liberă se găsește în laptele mamiferelor, iar în
plante în polenul florilor de Forsythia.
66. Zaharoza (zahărul de sfeclă, de trestie) – diglucidă
nereducătoare, neomogenă, formată din α-D-
glucopiranoză și β-D-fructofuranoză, unite prin legătură
1,2–α,β-glicozidică.
Zaharoza se găsește în frunze ca rezultat al
fotosintezei și este cea mai răspândită diglucidă naturală.
Hidrolizează în mediu acid sau sub influența enzimei
zaharaza, eliberând un amestec echimolecular de glucoză
și fructoză, numit zahăr invertit.
67.
68. Trehaloza (zahărul din ciuperci) – diglucidă
nereducătoare, neomogenă, formată din α-D-glucoză și β-D-
glucoză unite prin legătură 1,1 – α,β- glicozidică.
Se întâlnește în ciuperci și în limba unor insecte.
70. Poliozidele sunt compuși macromoleculari care
rezultă din policondensarea unui număr mare de monoze:
n C6H12O6 – (n-1) H2O = (C6H10O5)n
Numărul monozelor cuprinse în macromolecule
depinde de tipul de compus macromelecular și de planta
din care a fost izolat.
97. ROL IN ORGANISM
Structural – conponente ale celulelor, nucleului,
protoplasmei, etc.
Rezervă
Surse de energie
Asigura protecție mecanică și termică organismelor
98. Din punct de vedere chimic LIPIDELE sunt esteri ai
unor alcooli cu acizii grași superiori.
Au o largă eterogenitate structurală și de compoziție –
pot conține C, H, O și N, P, S.
Au structură hidrofobă, nepolară, deci vor fi insolubile
în apă și solubile în solvenți organici.
100. Lipidele simple sunt substanțe ternare constituite din
C, H, O, care din punct de vedere chimic sunt esteri ai
acizilor grași cu diferiți alcooli.
În funcție de compoziția lor chimică acești esteri pot fi:
- gliceride
- ceride
- etolide
- steride
102. Sunt cele mai răspândite dintre lipidele din regnul
vegetal – se găsesc mai ales în semințele plantelor
oleaginoase
Se pot diferenția și caracteriza prin conținutul de acizi
grași componenți
Din punct de vedere chimic gliceridele sunt esteri ai
glicerolului cu acizii grași superiori.
Marea majoritate a gliceridelor naturale sunt
trigliceride omogene sau mixte.
103.
104. Componentele gliceridelor
Acizii grași superiori
- Sunt acizi monocarboxilici, cu catenă normală și cu
număr par de atomi de carbon
- Formula generală a acizilor grași superiori saturați este
CH3 – (CH2)n – COOH, cu n=2 – 30 număr par
- Acizii grași pot fi si nesaturați conținând una sau mai
multe legături duble în moleculă.
105.
106.
107.
108. Nomenclatura gliceridelor
Denumirea gliceridelor ia în considerație poziția din
molecula glicerolului la care are loc reacția de
esterificare și natura acizilor grași componenți:
109.
110. Proprietăți fizice
Starea de agregare a gliceridelor depinde de tipul de
acizi grași superiori care intră în constituția lor:
- gliceridele cu acizi grași superiori nesaturați sunt
lichide
- gliceridele cu acizi grași superiori saturați sunt solide
Gliceridele sunt substanțe hidrofobe, insolubile în apă
și solubile în solvenți organici.
Gliceridele pot forma dispersii coloidale sau emulsii.
În stare pură trigliceridele sunt incolore și inodore.
Grăsimile naturale sunt amestecuri de trigliceride deci
nu pot fi caracterizate prin valori concrete ale proprietăților
fizice, ci prin intervale ale acestora.
111. Proprietăți chimice ale gliceridelor
a) Reacția de hidroliză acidă sau enzimatică
- Decurge în prezența acizilor tari, a bazelor tari sau a
enzimelor (lipaze) prezente în organismele vii
112.
113. Hidroliza enzimatică asigură nutriția organismelor
vegetale și animale, deoarece alimentele hidrolizabile
devin asimilabile.
Hidroliza sub acțiunea bazelor tari (saponificarea)
decurge la cald și conduce la formarea de glicerol și
săruri ale acizilor grași (săpunuri).
Saponificarea se caracterizeazămprin indicele de
saponificare = numărul de mg de KOH necesare
saponificării unui gram de lipidă.
Un indice de saponificare mic corespunde unei grăsimi
cu masă moleculară mare și invers.
114.
115. b) Reacții de adiție la dublele
legături din acizii grași superiori
Hidrogenarea grăsimilor – este specifică gliceridelor
nesaturate, conduce la solidificarea grăsimilor, însoțită
de deschiderea culorii și de modificarea mirosului și a
gustului grăsimii.
Halogenarea grăsimilor lichide – introduce o nouă
constantă – indicele de iod = cantitatea de iod în
grame adiționată la 100 g lipidă. Uleirile cu indice de
iod mic se numesc nesicative și nu se usucă în aer –
sunt potrivite pentru scopuri alimentare; cele cu indic
ed eiod mai mare de 120 se usucă repede și se numesc
sicative (ulei de soia, de in)
116. Indicele de aciditate – cantitatea în mg de KOH
necesară pentru neutralizarea acizilor grași dintr-un
gram de lipidă – oferă indicații asupra intensității
procesului de degradare a lipidei.
Râncezirea grăsimilor – are loc în prezența oxigenului
și a vaporilor de apă din atmosferă și constă în
transformări chimice și biochimice care imprimă gust
și miros neplăcut. Râncezirea este cu atât mai
accelerată cu cât gliceridele au un conținut mai mare
de acizi nesaturați. Pr0cesul de râncezire se poate
reprezenta astfel:
117.
118. Un alt proces degradativ poate avea loc la încălzirea
puternică a grăsimilor:
119. Ceride
Ceridele sunt esteri naturali ai alcoolilor superiori cu
acizi grași superiori, de obicei cu același număr de
atomi de carbon. Principalii alcooli superiori și acizi
grași care apar în structura ceridelor sunt:
120.
121. Ceridele sunt substanțe de culoare alb – gălbuie, cu
aspect unsuros, insolubile în apă, solubile în solvenți
organici, rezistente la acțiunea agenților chimici, greu
hidrolizabile, cu indice de iod scăzut și rezistente la
râncezire.
Cerurile naturale sunt amestecuri de mai mulți esteri
(ceride, steride) în care predomină unul dintre esteri și
cantități variabile de acizi liberi, alcani, rășini, etc.
Ceara de trestie de zahăr -apare sub formă de
bastonașe pe tulpinile acestei plante – este
caracterizată prin lipsa acizilor grași superiori care
conțin C24 – C34 și prezența parafinelor (50%)
122. Ceara de Cernuaba- este cea mai studiată, este formată
preponderent din cerotat de miricil. Se întâlnește în
bumbac, cânepă, trestie de zahăr. Se folosește la
fabricarea cremei de ghete, a cerurilor și masticurilor
pentru pomicultură.
Cerurile animale sunt secretate de glandele sebacee ale
mamiferelor. Au proprietăți plastice și emulsionante și
se folosesc la fabricarea de lacuri, paste de lustruit,
materiale electroizolante, etc.
123. Etolide – lipide speciale din cerurile unor conifere –
esteri ciclici ai acidului sabinic HO – CH2 – (CH2) 10 –
COOH și acidul junipenic
HO – CH2 – (CH2) 14 – COOH
124. Steride
Sunt o clasă importantă de lipide simple, răspândite în
cantități mici în natură: fitosteride, zoosteride,
micosteride.
Din punct de vedere chimic sunt esteri ai acizilor grași
superiori – palmitic, stearic, oleic – cu monoalcoolo
policiclici numiți steroli.
Steroli sunt compuși policiclici care au la bază nucleul
ciclopentanperhidrofenantrenic – structură tetraciclică
comună (steran) care apare și în alte substanțe importante:
hormoni sexuali, acizi biliari, alcaloizi, vitamine D, etc.
Sterolii se deosebesc între ei prin numărul și poziția
legăturilor duble grefate pe structura steranului.
125. Cel mai important dintre zoosteroli este Colesterolul
El are o acțiune antitoxică, antihemolitică, de reglare a
permeabilității membranelor celulare.
Constitue componentul de bază pentru sinteza altor
steride importante: acizii biliari, hormoni steriodici,
vitaminele D, etc.
În cazul unor perturbări metabolice contribuie la
instalarea arterosclerozei și la formarea calculilor
biliari.
126.
127. În regnul vegetal steroli sunt prezenți sub formă liberă sau sub formă de
glicozide: sitosterolul și stigmasterolul (în semințele plantelor, în uleiuri de
soia, de grâu, de porumb), precum și ergosteolul (provitamina D)
130. Lipidele complexe sunt compuși biochimici
componenți ai organelor și țesuturilor cu activitate
biologică și fiziologică intensă (semințe, fructe, creier,
ficat, inimă).
Sunt esteri ai acizilor grași la construcția cărora mai
participă pe lângă glicerol și acid fosforic,
aminoalcooli, aminoacizi, glucide.
Din punct de vedere al compoziției chimice conțin
atomi de C, H, O și P, N, S și au o structură amfoteră.
132. GLICOLIPIDE
Sunt componente ale bacteriilor și ale unor
manifere.
Sunt formate din 1,2 diacilglicerol și o mono sau
diglucidă.
Cerebrozidele – se găsesc predominant în creier,
dar și în alte organe (splină, plămâni). În structura lor
intră un acid gras superior, un aminoalcool superior
nesaturat, sfingozina
CH2(CH2)12CH=CH-CHOH-CHNH2-CH2-OH, și
o glucidă (galatoza sau glucoza)
133. Gangliozidele sunt lipide complexe în a căror
compoziție intră o ceramidă și o aminoglucidă și acid
sialic.
Ele sunt importante pentru că pe baza lor se determină
grupele sanguine.
134. SFINGOLIPIDE
Conțin în moleculă în locul glicerolului un
aminoalcool.
Fitosfingozina a fost izolată din soia, porumb și alte
plante.
Acizii grași care se întâlnesc cel mai des sunt acidul
palmitic și stearic
135. SULFATIDE
Sunt lipide în constituția cărora intră și sulf și uneori și
fosfor. Ele sunt asemănătoate structural
cerebrozodelor și gangliozidelor, iar glucida
componentă este galatoza.
Cele mai importante glicolipidele vegetale sunt
manogalactozilgliceridele și digalactozilgliceridele, în
care acidul gras care esterifică grupele hidroxil ale
glicerolului este acidul linolenic. Ambele glicolipide au
fost puse în evidență în grâu, în trifoi, ovăz verde și în
ierburile de furaj.
136.
137. LIPIDE COMPLEXE CU FOSFOR ȘI
FĂRĂ AZOT ÎN MOLECULĂ
ACIZII FOSFATIDICI – sunt compuși biochimici,
componenți ai membranelor biologice, care provin dintr-
un alcool (glicerol, inozitol, aminoalcoolukl sfingozina),
acizi grași superiori și acid fosforic. Acizii grași cel mai des
întâlniți sunt acidul stearic, acidul oleic, palmitic, linoleic
și linolenic. Acizii fosfatidici au în organism funcții
metabolice importante: transformarea acizilor grași
sistetizați în ficat în fosfatide, care sunt componente ale
lipoproteinelor, formă sub care sunt transportate de sânge.
Se găsesc în stare liberă în spanac, varză, cât și sub formă
de săruri de Ca, Mg, K.
138.
139. INOZITOLFOSFATIDELE – componente ala
membranelor celulare, sunt esteri ai acizilor fosfatidici
cu poliolul ciclic inozitol.
După modul în care se pot biosintetiza și compușii la
formarea cărora participă rezultă rolul important al
acizilor fosfatidici în metabolism, precum și la
realizarea unor corelații între metabolismul glucidic și
cel lipidic.
140.
141. LIPIDE COMPLEXE CU FOSFOR ȘI
CU AZOT ÎN MOLECULĂ
GLICEROAMINOFOSFOLIPIDELE – sunt derivați ai
acizilor fosfatidici rrezultați prin esterificarea restului
de acid fosforic cu hidroxilul alcoolic al bazelor azotate
serina, colamina sau colina.
După tipul de bază azotată gliceroaminofosfolipidele
se pot clasifica în :
Serinfosfatide
Colaminfosfatide
Colinfosfatide (lecitine, fosfatidilcoline)
142.
143. SERINFOSFATIDELE – se întâlnesc în cantitate mică
alături de celelalte fosfolipide în: creier, țesut nervos,
ficat, mușchi, iar în organismele vegetale în: soia,
arahide, bumbac, in, etc. În țesuturi se găsește sub
formă de săruri de K.
144. COLAMINFOSFATIDELE - sunt lipide complexe
constituente ale membranelor țesuturilor animale
(creier) dar și ale celor vegetale (soia, germeni de grâu,
semințe de floarea soarelui, de in, de susan).
Structural sunt esteri ai acizilor fosfatidici cu baza
azotată colamina. Prezența acizilor grași determină
reactivitatea mărită a cefalinelor.
145. COLINFOSFATIDELE – sunt esteri ai acizilor
fosfatidici cu baz aazotată colina. Ele sunt întâlnite în
regnul vegetal ca lipide de rezervă în: soia, în
embrionul cerealelor și în semințele leguminoaselor,
precum și în toate celulele organismelor animale.
Acizii grași din colinfosfatide sunt: acidul palmitic,
stearic, oleic, linolleic, linolenic și arahidonic, ca și
acizii grași nesaturați C18 – C24.
Lizolecitina este prezentă în orez decordicat, semințe
de grâu, secară, orz, ulei de soia, unele
microorganisme.
Lecitinele au rol în metabolismul lipidic.
146.
147. Lipoproteinele sunt agegate biochimice formate
din: lipide, fosfolipide, colesterol și esteri ai
colesterolului.
Se pot clasifica în trei mari grupe:
Lipoproteine cu densitate mică (LDL)
Lipoproteine cu densitate foarte mică (VLDL)
Lipoproteine cu densitate mare (HDL)
Ele sunt biosistetizate în ficat și
constituie forma de transport a lipidelor
insolubile în apă, respectiv în plasma
sanguină.
149. GENERALITĂȚI
Sunt biomolecule cu structură complexă, constituenți
universali și indispensabili ai tuturor formelor de viață.
Asigură organizarea și menținerea structurilor
morfologice ale celulelor, precum și manifestarea
funcțiilor și activităților vitale ale acestora.
Nu se cunosc forme de viață fără protide
Constituie suportul chimic structural și funcțional al
materiei vii și al fenomemelor specifice acesteia
sunt purtătorul material al însușirilor biologice:
diferențierea, creșterea, dezvoltarea și reproducerea.
150. ROLURI ÎN ORGANISM
STRUCTURAL – constituenți principali ai protoplasmei și
nucleului celular
BIOCATALITIC – sub formă de enzime catalizează selectiv
reacțiile biochimice din organismele vii
FIZICO – CHIMIC – se datorează caracterului lor coloidal și
amfoter, participă la reglarea presiunii osmotice, a
permeabilității selective a membranelor, a echilibrului
electrostatic și acido – bazic, precum și la transportul în
organism al ionilor.
ANTICORPI – participă la procesele imunologice
REPRESORI – traduc din genomul celular numai mesajul
necesar într-un anumit moment
REGLARE – a proceselor biologice prin intermediul hormonilor
151. STRUCTURĂ CHIMICĂ
Sunt substanțe cuaternare, constituite din atomi de C,
H, O și N și mai rar S și P, iar unele pot conține si
atomi de metale: Mg, Ca, Zn, Fe, Cu, etc.
Sunt compuși macromoleculari, care prin hidroliză
pun în libertate AMINOACIZI.
153. AMINOACIZI
Sunt unitățile nehidrolizabile ale poliprotidelor
Se cunosc aprox. 200 de aminoacizi
Numai 20 – 22 sunt utilizați în biosinteza protidelor și se
regăsesc în codul genetic – aminoacizi proteinogeni
(ordinari)
Ceilalți - aminoacizi neproteinogeni (ocazionali)
Aminoacizi esențiali: valina, leucina, izoleucina, treonina,
metionina, lisina, fenilalanina, triptofan – pot fi sintetizați
numai de plante
Aminoacizi neesențiali: glicocol, alanina, serina, cisteina,
acid asparagic, acid glutamic, tiozina, prolina,
hidroxiprolina, histidina
154. Structura chimică a aminoacizilor
Conțin două grupe funcționale: amino (NH2) și
carboxil (COOH), grefate pe același atom de carbon
De obicei nu se folosește nomenclatura științifică ci
cea uzuală.
