Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Biochimia

2,130 views

Published on

  • Be the first to comment

Biochimia

  1. 1. Universitatea Academiei de Ştiinţe a MoldoveiFacultatea: Ştiinţe ale NaturiiCatedra: BiologieFibrinogenul- proteină implicată în coagularea sîngeluiA efectuat: Talpa MihaelaSpecialitatea: Biologie MolecularăA verificat: Glijin AlionaChişinău, 2012
  2. 2. Fibrinogenul - reprezintă o substanţă organică proteică dizolvată în plasmă, care se transformă înfibrină în timpul coagulării sângelui.Fibrinogenul face parte dintre proteinele de fază acută (proteine care prezintă valori puternic crescuteîn cursul stărilor inflamatorii: infecţii, infarct, traumatisme, arsuri, neoplazii).F I- Fibrinogenul Este o glicoproteina S-a demonstrat ca este un dimer alcatuit din doua jumatatiidentice unite prin punti disulfidice; fiecare jumatate fiind alcatuita din 3 lanturi polipeptidice cecontin fibrinopeptide A si B. Ele vor fi clivate din molecula de fibrinogen sub actiunea trombinei.Principala sursa de fibrinogen plasmatic este hepatocitul, dar fibrinogenul se gaseste si in granulelealfa ale trombocitelor.Degradarea fibrinogenului se realizeaza atat in sistemul macrofagelor cat si in ficat, produsii dedegradare reprezentand un stimul pentru o noua sinteza hepatica de fibrinogen. Acesti produsiactioneaza mai ales asupra macrofagelor care elibereaza cytokine(interleukina-1,interleukina-6,factorul de necroza tumoralA). Citokinele stimuleaza sinteza de fibrinogen la nivel hepatocitar, alaturide alte proteine de faza acuta.Concentraţia plasmatică a fibrinogenului este 300-500 mg/dl. Masa moleculară este în jur de 300kdal. Mobilitatea electroforetică este situată între fracţiunea b si g a globulinelor serice.Este o proteină hexameră cu formula (Aa)2(Bb)2g2. Subunităţile fibrinogenului sunt asociate întreele prin punţi de sulf. Capetele N-terminale ale lanturilor a si b sunt notate cu A si B si continaminoacizi cu radical ionizat negativ la pH fiziologic (asp, glu si tyr sulfatată). Aceste peptide N-terminale se numesc fibrinopeptide şi au rol în mentinerea solubilitatii fibrinogenului în sânge.
  3. 3. Fibrina este produsă de către ficat şi pusă în circulaţie împreună cu alţi peste 20 de factori decoagulare. Afectarea nivelului plasmatic al fibrinogenului este expresia afectarii directe a diverseorgane, intre care a ficatului, ca sediu principal al sintezei sale.În mod normal, atunci când un ţesut sau un vas de sânge este afectat, este activat un proces numitcascadă de coagulare ce implică acţiunea mai multor factori de coagulare a sângelui.Pe măsură ce acest proces se apropie de finalitate, fibrinogenul solubil (fibrinogen dizolvat înfluid) este transformat în fibre de fibrinogen insolubil.Aceste fibre se intercalează, protejând rana, şi împreună cu trombocitele formează o barieră de sângecoagulat care blochează o eventuală hemoragie până la vindecare.Fibrinogenul reprezintă unul dintre factorii sanguini care împreună formează reactanţii de fazăacută; aceştia pot avea un nivel crescut, în anumite condiţii de boală, cauzând inflamaţii sau deteriorăriacute ale ţesuturilor.Analiza pentru Fibrinogen măsoară cantitatea solubilă a Factorului I (fibrinogen dizolvat în sânge),înainte să fie transformat în fibrină insolubilă pentru a forma bariera de sânge coagulat. Continutul infibrinogen al plasmei sanguine este in mod normal cuprins intre valorile de 240 - 290 mg la 100 ml, laambele sexe. La nou nascuti este de 125-300 mg la 100 ml.Fibrinogenul este, de obicei, efectuat împreună cu alte teste pentru coagularea sângelui. Elajută medicul la evaluarea capacităţii organismului de a forma un cheag de sânge.Fibrinogenul poate fi efectuat ca un test follow-up în urma unor rezultate anormale la analizatimpului de protrombină (PT) sau timpului parţial de tromboplastină sau în urma unei hemoragiiexcesive.Analiza pentru Fibrinogen se poate efectua împreună cu testele pentru PT, PTT, trombocite şiD-Dimer pentru a ajuta la diagnosticarea coagularii intravasculare disiminate (DIC). Ocazional,fibrinogenul mai poate fi folosit pentru a urmării evoluţia în timp a unei boli (de exemplu, bolilehepatice).
  4. 4. Câteodată, medicul recomandă efectuarea analizei împreună cu alţi markeri cardiaci, cum esteproteina C-reactivă, pentru a vedea dacă pacientul prezintă riscul apariţiei unei boli cardiovasculareDeasemenea se mai recomandă efectuarea analizei atunci când pacientul prezintă o hemoragieneaşteptată sau prelungită, sau rezultate anormale pentru testele de PT şi PTT.Testul pentru fibrinogen se realizează şi împreună cu alte teste pentru factorii de coagulareatunci când pacientul este suspect de o disfuncţionalitate ereditară de coagulare, sau atunci cândmedicul doreşte să evalueze capacitatea de coagulare a sângelui.Un alt caz de efectuare a analizei este atunci când pacientul prezintă riscul apariţiei unei bolicardiovasculare.Structura fibrinogenului poate fi reprezentată astfel:În timpul coagularii sângelui se activează o enzimă -trombina- ( dintr-o proenzimă numitaprotrombina) care este o proteină plasmatică sintetizată în ficat în prezenţa vitaminei K.Trombina scindează fibrinopeptidele A şi B de lanţurile a si b şi transformă fibrinogenul solubil înfibrina monomerică.Din punct de vedere chimic, coagularea sângelui are loc atunci când fibrinogenul (solubil)precipită, trecând în fibrină (insolubilă) sub acţiunea trombinei (procesul are loc prin desprindereaşi eliberarea fibrinopeptidului A şi B din structura fibrinogenului). Apoi, se formează reţeauastabilă de fibrină, în urma polimerizării monomerului de fibrină, sub acţiunea factorului XIIIa(factorul stabilizator al reţelei de fibrină).
  5. 5. Procesul care conduce la formarea cheagului se sângeDacă procesul se urmăreşte la microscopul electronic, se observă că fibrinogenul dispersatiniţial în plasmă, în prezenţa trombinei, formează molecule "grele", care se unesc capăt la capăt,formând fibrile lungi. Apoi, aceste fibrile se unesc şi se ramifică transversal şi longitudinal,alcătuind reţeaua de fibrină.Formarea si stabilizarea fibrineiPresupune douǎ procese: 1.-transformarea fibrinogenului în fibrinǎ2- stabilizarea fibrinei1. Transformarea fibrinogenului în fibrinǎ: trombina formatǎ anterior, actioneaza ca o enzimaproteolitica asupra moleculei de fibrinogen, clivând din acesta mai întâi o pereche de fibrinopeptide Asi apoi o pereche de fibrinopeptide B ramânând în final din molecula de fibrinogen doar un monomer.Acest proces se desfasoara în prezenta factorului 2 plachetar (Fp2) eliberat din plachetele sanguine întimpul metamorfozei vascoase. Dupa formarea monomerilor de fibrinǎ, acestia sufera doua procese depolimerizare În urma dublei polimerizari ia nastere cheagul lax de fibrina nestabilizata, solubila. Înaceastǎ fazǎ, fenomenul este înca reversibil. În ochiurile retelei de fibrina formate sunt captateeritrocitele, formându-se asa numitul cheag (trombus) rosu.Concomitent cu procesul de formare al fibrinei are loc si prelungirea vasoconstrictiei reflexeprodusǎ în timpul vascular al hemostazei prin substante chimice cum ar fi: serotonina-eliberatǎ deplachetele sanguine (Fp5) în timpul fenomenului de eliberare(degranulare).2. Stabilizarea fibrinei: rolul principal în formarea ireversibila a cheagului definitiv îl detinefactorul XIII, denumit factorul stabilizator al fibrinei. Sub actiunea FXIII se formeazǎ fibrinai(insolubila) stabilizatǎ prin înlocuirea puntilor de hidrogen realizate în timpul polimerizǎriitransversale cu punti disulfurice între monomerii de fibrina. Dupa formarea sa, cheagul stabilizat defibrinǎfixeazǎ fibroblastii din tesutul conjunctiv perilezional.Tot sub actiunea FXIII se produc legǎturi covalente între fibrinǎ si fibronectinǎ cu ajutorulcǎreia fibrina se leagǎ de colagenul peretelui vascular. Fibronectina este consideratǎ o glicoproteinǎ deadeziune (Alaturi de fibrinogen, factorul von Willebrand si trombospondinǎ), fiind recunoscutǎ dereceptorii celulari specifici denumiti integrine. Principala sursǎ de fibronectinǎ plasmaticǎ estehepatocitul, dar ea este produsǎ si de endoteliul vascular, fibroblasti si macrofageProcesul de fibrinoliză se stopează prin intervenţia unui inhibitor al serin proteazelor (o serpină)numită α2 - antiplasmină. Aceasta este o glicoproteină formată dintr-un singur lanţ polipeptidic ceformează un complex stabil inactiv cu plasmina.Plasmina legată de fibrină nu este inhibată de α2 - antiplasmină.În acest mod plasmina esteprotejată de inhibiţie prin substrat şi rămâne activă până ce fibrina a fost solubilizată.Patologie:infectii, infarct miocardic
  6. 6. Valorile normale ale fibrinogenului se situează în intervalul: La sugarii între 0-1 an, valoarea normală este cuprinsă între 160-390 mg/dL La copii între 2 şi10 ani, valoarea normală este cuprinsă între 140-360 mg/dL La copii intre11-18 ani, valoarea normală este cuprinsă între 160-390 mg/dL La persoanele peste 18 ani valoarea normală este cuprinsă între 200-400 mg/dLCreşterile anormale ale fibrinogenului sunt asociate cu: Infecţii, inflamaţii, tumori, traumatisme, arsuri; Pierderea de proteine (în special a albuminei); Sindromul nefrotic; Mielom multiplu; Boala hepatică; Ciroza; Tratamentul cu estrogeni; Coagulare intravasculară compensată; Hipertensiune; Diabet; Obezitate;Scaderea fibrinogenului se produce atunci cand cresterea consumului de fibrinogen: in coagulareaintravasculara diseminat si in reactiile de hiperfibrinoliza din cancere metastatice, leucemie acutapromielocitara, complicatii obstetricale. Consumul de fibrinogen poate incepe foarte rapid, de aceeadozarea acestuia trebuie facuta la intervale scurte de timp. Cand CID se suprapune peste raspunsul defaza acuta, fibringenul poate fi fals crescut.Scaderea sintezei de fibrinogen: in afectiuni hepatice severe insotite de scaderea parenchimuluihepatic (ciroza hepatica, intoxicatie cu ciuperci), in afectiuni insotite de irigare hepatica anormala(insuficienta cardiaca dreapta).Terapia trombolitica: scaderea concentratiei de fibrinogen depinde de doza si de tipul medicatieiadministrate: streptokinaza si urokinaza determina scaderea pronuntata a fibrinogenului (valori <10mg/dL); activatorul tisular al plasminogenului (t-PA) si prourokinaza determina scaderea moderataa fibrinogenului.Scăderile anormale ale fibrinogenului sunt asociate cu: Deficienţa congenitală de fibrinogen (hipofibrinogemia).Afibrinogenemia congenitală. Creşterea consumului de fibrinogen: în CID şi în reacţiile de hiperfibrinoliză din cancere metastatice,leucemie acută promielocitară, complicaţii obstetricale. Scăderea sintezei de fibrinogen: în ciroză hepatică, intoxicaţie cu ciuperci, insuficienţă cardiacădreaptă.Scăderi patologice
  7. 7.  Hipofibrinogenemia, ca stare biologică sanguină, apare în: Afibronogenemia congenitala. Hipofibrinogenemia: Congenitala (constitutionala Resak) Dobandita prin: Sinteza deficitara: Atrofie galbena acuta Hepatita cronica activa Ciroza hepatica Leucemie granulocitara cronica Sifilis hepatic Intoxicatii cu cloroform, fosforHipercatabolism, prin liza exagerata a factorului I plasmatic sindroame fibrinolitice : Primare tulburarea fiind indusa spontan sau terapeutic Secundare sindromul de CIDHipercatabolism al factorului I plasmatic, prin consum exagerat, in cadrul unui sindrom de CIDsurvenit din cauze:Obstetricale: embolism amniotic, abruptio placentae, sindromul hemoragic din ultimele luni de sarcinaChirurgicale: operatii largi, laborioase, interventii pe prostata, chirurgie extracorporealaMedicale: muscatura de sarpe, ciroza hepatica, leucemie acuta promielocitara, paramieloblasticaGenerale: transfuzie de sange incompatibil, administare de activatori ai fibrinolizei (streptokinaza,urokinaza etc) , moarte subita)Afibrinogenemia congenitala, caracterizata prin lipsa completa a fibrinogenului, este una din celemai rare deficiente de factori ai coagularii, este mostenita autosomal recesiv si apare la homozigoti saudublu heterozigoti pentru mutatiile respective. PT si aPTT sunt prelungite la infinit datoritaincapacitatii de a produce fibrina6.Indivizii heterozigoti pentru deficienta congenitala de fibrinogen (hipofibrinogemia) suntasimptomatici daca nivelul fibrinogenului este >50 mg/dL, iar atat nivelul functional (activitatea) cat sicel antigenic sunt scazute6.Deficienta severa de fibrinogen trebuie considerata la un pacient cu istoric hemoragic si care arePT si aPTT prelungite. Deficientele usoare pot sa nu prelungeasca nici PT nici aPTT, astfelfibrinogenul trebuie masurat la pacienti cu tendinta hemoragica chiar atunci cand PT si aPTT suntnormale6.La pacientii cu disfibrinogenemie congenitala fibrinogenul coagulabil este scazut, iar concentratiaplasmatica a acestuia este normala sau scazuta1;6. Disfibrinogenemia congenitala este mostenitaautosomal dominant, aproximativ 50% din pacienti sunt asimptomatici fiind descoperiti la testarile delaborator de rutina datorita timpilor de coagulare prelungiti (tipic, TT este prelungit), unul din patrupacienti prezinta sangerare prelungita postoperator, iar 20% prezinta tendinta spre tromboza6;7.Coagularea sângelui reprezintă un fenomen deosebit de complex, enzimatic, care depinde de omultitudine de factori. În lipsa coagulării sângelui, viaţa ar fi mereu ameninţată, o banală sângerareputând produce decesul.Graţie coagulării sângelui, se stopează prompt hemoragiile (hemostază), prin închiderea spaţiilorrupte apărute accidental la nivelul vaselor de sânge mici.Coagularea sângelui nu poate opri hemoragiile provocate de rupturile întinse ale vaselor sau deleziunile vaselor mari (artere, vene). Când coagularea se petrece spontan (fără apariţia unor leziuni)devine periculoasă.
  8. 8. Fibrinogeneza (formarea fibrinei şi a reţelei sale) şi fibrinoliza (degradarea fibrinei) sunt proceseenzimatice deosebit de importante, deoarece ele apar ca fenomene fundamentale ale hemostazei şia homeostaziei acesteia.Rolul fibrinolizei este deosebit de important, deoarece, graţie acestui proces, coagulareasângelui devine un fenomen reversibil. În lipsa fibrinolizei, extinderea cheagului de sânge ar depăşilimitele impuse de stoparea unei hemoragii, ajungându-se la formarea unui “tampon” destul de mare,capabil să obtureze vasele sanguine (tromboză), cu consecinţe posibile dintre cele mai nefericite(cangrenă, accident vascular cerebral trombotic, infarct, etc.).Bibliografie:HISTOLOGIE Tratat si Atlas (JUNQUEIRA)Citologie generala ( partea I) Vasile GratiBiologie genelara clasa a 12, Editura “Lumina”Ghidul explicativ al principalelor analize medicaleCompendiu de fiziologie a omului . Editura “Corint” 2008.http://www.pcfarm.ro/analize_medicale/252/Fibrinogenhttp://www.mediculmeu.com/boli-si-tratamente/boli/hemostaza-secundara.phphttp://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_terapeuticCoagularea_sangelui_factori_caracteristici.htmlwww.primulajutor.com
  9. 9. http://casaromanialeganes.es/Ghid_explicativ_al_principalelor__ANALIZE_MEDICALE.pdf

×