Daemon Black este unic.
Cand s-a hotarat sa-si dovedeasca sentimentele pentru mine, a facut-o intr-un mod foarte serios. N-o sa ma mai indoiesc niciodata de el, iar acum, ca am trecut de momentele dificile, ei bine… e multa combustie spontana intre noi!
Dar nici macar el nu poate sa-si protejeze familia de pericolul de a incerca eliberarea celor dragi.
Dupa tot ce s-a intamplat, eu nu mai sunt aceeasi Katy. Sunt cu totul alta… Si nu prea stiu ce o sa insemne asta pana la urma. Cand fiecare pas pe care il facem pentru a descoperi adevarul ne aduce mai aproape de organizatia secreta responsabila pentru torturarea si testarea hibrizilor, imi dau seama cat de uriase sunt capacitatile mele. Amintirea celor morti inca mai dainuie, ajutorul vine din cel mai improbabil loc, iar prietenii vor deveni cei mai nemilosi dusmani – dar noi nu vom da inapoi. Chiar daca rezultatul ne va spulbera pentru totdeauna lumea.
Impreuna suntem mai puternici…. si ei stiu asta
Daemon ar face orice sa o recapete pe Katy.
Dupa raidul reusit, dar cu final dezastruos de la Mount Weather, Daemon se confrunta cu imposibilul. Katy a disparut. A fost luata. Totul se reduce acum la gasirea ei. Trebuie Daemon sa distruga pe oricine ii sta in cale? Imediat. E nevoie sa arda din temelii intreaga lume ca sa o salveze pe Katy? Bucuros. Sa expuna in fata tuturor rasa extraterestra? Cu placere.
Tot ce poate face Katy e sa supravietuiasca.
Inconjurata de dusmani, singurul fel in care Katy poate ramane in viata e sa se adapteze. In definitiv, exista lucruri in Daedalus care nu par chiar atat de nebunesti, dar scopurile grupului sunt infricosatoare, iar adevarurile pe care le rostesc ei cu atat mai tulburatoare. Cine sunt de fapt tipii rai? Daedalus? Oamenii? Sau luxenii?
Impreuna, pot infrunta orice.
Dar cel mai periculos dusman fusese acolo mereu, iar cand adevarurile sunt descoperite si minciunile date in vileag, de partea cui se vor gasi Daemon si Katy?
Si vor mai fi vreodata impreuna?
Daemon Black este unic.
Cand s-a hotarat sa-si dovedeasca sentimentele pentru mine, a facut-o intr-un mod foarte serios. N-o sa ma mai indoiesc niciodata de el, iar acum, ca am trecut de momentele dificile, ei bine… e multa combustie spontana intre noi!
Dar nici macar el nu poate sa-si protejeze familia de pericolul de a incerca eliberarea celor dragi.
Dupa tot ce s-a intamplat, eu nu mai sunt aceeasi Katy. Sunt cu totul alta… Si nu prea stiu ce o sa insemne asta pana la urma. Cand fiecare pas pe care il facem pentru a descoperi adevarul ne aduce mai aproape de organizatia secreta responsabila pentru torturarea si testarea hibrizilor, imi dau seama cat de uriase sunt capacitatile mele. Amintirea celor morti inca mai dainuie, ajutorul vine din cel mai improbabil loc, iar prietenii vor deveni cei mai nemilosi dusmani – dar noi nu vom da inapoi. Chiar daca rezultatul ne va spulbera pentru totdeauna lumea.
Impreuna suntem mai puternici…. si ei stiu asta
Daemon ar face orice sa o recapete pe Katy.
Dupa raidul reusit, dar cu final dezastruos de la Mount Weather, Daemon se confrunta cu imposibilul. Katy a disparut. A fost luata. Totul se reduce acum la gasirea ei. Trebuie Daemon sa distruga pe oricine ii sta in cale? Imediat. E nevoie sa arda din temelii intreaga lume ca sa o salveze pe Katy? Bucuros. Sa expuna in fata tuturor rasa extraterestra? Cu placere.
Tot ce poate face Katy e sa supravietuiasca.
Inconjurata de dusmani, singurul fel in care Katy poate ramane in viata e sa se adapteze. In definitiv, exista lucruri in Daedalus care nu par chiar atat de nebunesti, dar scopurile grupului sunt infricosatoare, iar adevarurile pe care le rostesc ei cu atat mai tulburatoare. Cine sunt de fapt tipii rai? Daedalus? Oamenii? Sau luxenii?
Impreuna, pot infrunta orice.
Dar cel mai periculos dusman fusese acolo mereu, iar cand adevarurile sunt descoperite si minciunile date in vileag, de partea cui se vor gasi Daemon si Katy?
Si vor mai fi vreodata impreuna?
Agnes Martin-Lugand Oamenii fericiti citesc si beau cafeaLorena Netrepeiu
A plecat din Paris să se uite pe sine. Dragostea pe care o va întâlni va schimba totul.
Povestea lui Diane începe în mod brutal cu moartea soțului și a fetiței sale, eveniment care o aruncă în cea mai cumplită depresie. Totul se oprește în loc, în afară de inima ei, care continuă să bată. Cu încăpățânare. Dureros. Zadarnic.
Când cel mai bun prieten și asociat în mica afacere cu o cafenea literară la Paris, Felix, îi propune o călătorie ca început pentru o nouă viață, Diane alege să îndeplinească o mai veche dorință a fostului ei soț și se refugiază departe de lume, într-o mică așezare din Irlanda.
O întâlnire neașteptată cu un bărbat taciturn o face pe Diane să vadă din nou lumea cu încredere și cu forță regăsită.
O fascinanta aventura distopica, petrecuta in 2032, la 16 ani dupa ce un virus mortal a sters aproape intreaga populatie de pe fata Pamantului.
EVOCATIVA, ROMANTICA SI UNEORI INSPAIMANTATOARE, EVE ESTE O TRILOGIE CAPTIVANTA, CU O EROINA DE NEUITAT.
In spectaculoasa incheiere a epopeii de iubire si sacrificiu scrisa de Anna Carey, Eve trebuie sa aleaga pe cine sa abandoneze, pe cine sa salveze si impotriva cui sa lupte.
Cand si-a pierdut sufletul-pereche, pe Caleb, Eve a simtit ca lumea ei a pierit. Acum, captiva in palat, mireasa sovaielnica si printesa nefericita, Eve simte ca intreaga ei viata este o minciuna.
Tot ce o determina sa continue este amintirea lui Caleb… si revolutia declansata de el. Eve planuieste sa distruga Noua America, incepand cu capitala: Orasul de Nisip. Va izbuti ea oare sa cladeasca o lume noua, libera, cand va fi chemata sa comita actul suprem de razvratire – sa-l ucida pe propriul ei tata, regele?
Departe de ochii muritorilor, intr-o lume de umbre si primejdii, are loc o apriga lupta pentru putere. Dupa secole de stabilitate, echilibrul dintre Curtile zanelor a disparut si Irial, stapanitorul Curtii Intunecate se lupta sa-si tina unite zanele rebele si devenite recent foarte vulnerabile. Daca nu va reusi, vor urma varsari de sange si multa brutalitate. La 17 ani, Leslie nu stie nimic despre zane si intrigile lor. Cand se simte atrasa de un prea frumos tatuaj format din ochi si aripi, nu stie decat ca si-l doreste din tot sufletul, convinsa ca va fi un simbol tangibil al schimbarilor pe care si le doreste cu disperare in viata ei. Tatuajul va aduce schimbari, dar nu cele la care visa Leslie, ci schimbari sinistre, profunde, care vor fi mai mult decat simbolice. Aceste schimbari ii vor apropia pe Leslie si pe Irial, atragand-o pe Leslie tot mai adanc in taramul zanelor, unde, incapabila sa reziste farmecelor acestei lumi, va fi expusa multor pericole.
Al treilea volum al seriei Beautiful Bastard
Bestseller New York Times şi USA Today
O tocilară ispititoare. Un Casanova incurabil. Şi o lecţie de chimie între doi oameni, prea scandaloasă pentru a fi predată în şcoală.
Certată de fratele ei ultraprotector fiindcă-şi neglijează viaţa socială, Hanna Bergstrom decide să-i urmeze sfatul și să-şi caute un partener. Şi cine altul ar fi mai potrivit să o transforme într-o femeie dorită de toţi bărbaţii decât prietenul cel mai bun al fratelui său, superbul Will Sumner, aventurier şi playboy fără scrupule?
"Scene fierbinţi şi tensiune insuportabilă..." - RT Book Reviews
"Practic fiecare nou erou masculin din volumele seriei e fermecător. Nici Will Sumner nu se lasă mai prejos." - Fiction and Fashion Book Blog
"O iubeam pentru că era atât de lipsită de inhibiţii — atât de pasionată, de încrezătoare şi de inteligentă. Şi îmi lipsea să-i simt corpul, să obţin plăcere de la ea şi, la dracu’, să-i ofer plăcere la nesfârşit."
Gwendolyn Wilder nu crede in legenda Dragonului. Dar satenii superstitiosi din Ballybliss sunt convinsi ca, oferind-o drept sacrificiu, vor fi feriti de mania crancena a creaturii care si-a gasit salas in castelul fostilor conducatori ai clanului, pieriti intr-o batalie infioratoare. Desi nu ii este ingaduit sa-i vada chipul, tanara se indragosteste de strainul atent si tandru, care-i ofera confortul pe care ea nu l-ar fi visat niciodata, intr-unul dintre turnurile castelului in ruina. Gwendolyn descopera ca nu are de-a face cu un monstru, ci cu un barbat atat de puternic incat reuseste sa teasa in jurul ei un val de magie senzuala si o invata sa creada in ceva cu adevarat miraculos – adevarata dragoste.
Insa tainele trecutului ies la suprafata, amenintand sa destrame vraja cu care Dragonul a inconjurat-o pe tanara inzestrata cu o frumusete voluptuoasa, dar si cu o inteligenta rara printre semenii sai. Secrete tulburatoare reinnoiesc sentimente de vina si dorinta razbunarii; vor fi, oare, mai puternice decat o iubire capabila sa invinga timpul?
Panchsheel Greens 2 Residential Project at Noida Extension-9560090012palakfinlace
http://www.panchsheelgreens2.org.in/
Panchsheel Greens 2 is a premium residential project of Panchsheel Group at Noida Extension. Panchsheel Greens 2 is offering 2/3 BHK budget Home.
Agnes Martin-Lugand Oamenii fericiti citesc si beau cafeaLorena Netrepeiu
A plecat din Paris să se uite pe sine. Dragostea pe care o va întâlni va schimba totul.
Povestea lui Diane începe în mod brutal cu moartea soțului și a fetiței sale, eveniment care o aruncă în cea mai cumplită depresie. Totul se oprește în loc, în afară de inima ei, care continuă să bată. Cu încăpățânare. Dureros. Zadarnic.
Când cel mai bun prieten și asociat în mica afacere cu o cafenea literară la Paris, Felix, îi propune o călătorie ca început pentru o nouă viață, Diane alege să îndeplinească o mai veche dorință a fostului ei soț și se refugiază departe de lume, într-o mică așezare din Irlanda.
O întâlnire neașteptată cu un bărbat taciturn o face pe Diane să vadă din nou lumea cu încredere și cu forță regăsită.
O fascinanta aventura distopica, petrecuta in 2032, la 16 ani dupa ce un virus mortal a sters aproape intreaga populatie de pe fata Pamantului.
EVOCATIVA, ROMANTICA SI UNEORI INSPAIMANTATOARE, EVE ESTE O TRILOGIE CAPTIVANTA, CU O EROINA DE NEUITAT.
In spectaculoasa incheiere a epopeii de iubire si sacrificiu scrisa de Anna Carey, Eve trebuie sa aleaga pe cine sa abandoneze, pe cine sa salveze si impotriva cui sa lupte.
Cand si-a pierdut sufletul-pereche, pe Caleb, Eve a simtit ca lumea ei a pierit. Acum, captiva in palat, mireasa sovaielnica si printesa nefericita, Eve simte ca intreaga ei viata este o minciuna.
Tot ce o determina sa continue este amintirea lui Caleb… si revolutia declansata de el. Eve planuieste sa distruga Noua America, incepand cu capitala: Orasul de Nisip. Va izbuti ea oare sa cladeasca o lume noua, libera, cand va fi chemata sa comita actul suprem de razvratire – sa-l ucida pe propriul ei tata, regele?
Departe de ochii muritorilor, intr-o lume de umbre si primejdii, are loc o apriga lupta pentru putere. Dupa secole de stabilitate, echilibrul dintre Curtile zanelor a disparut si Irial, stapanitorul Curtii Intunecate se lupta sa-si tina unite zanele rebele si devenite recent foarte vulnerabile. Daca nu va reusi, vor urma varsari de sange si multa brutalitate. La 17 ani, Leslie nu stie nimic despre zane si intrigile lor. Cand se simte atrasa de un prea frumos tatuaj format din ochi si aripi, nu stie decat ca si-l doreste din tot sufletul, convinsa ca va fi un simbol tangibil al schimbarilor pe care si le doreste cu disperare in viata ei. Tatuajul va aduce schimbari, dar nu cele la care visa Leslie, ci schimbari sinistre, profunde, care vor fi mai mult decat simbolice. Aceste schimbari ii vor apropia pe Leslie si pe Irial, atragand-o pe Leslie tot mai adanc in taramul zanelor, unde, incapabila sa reziste farmecelor acestei lumi, va fi expusa multor pericole.
Al treilea volum al seriei Beautiful Bastard
Bestseller New York Times şi USA Today
O tocilară ispititoare. Un Casanova incurabil. Şi o lecţie de chimie între doi oameni, prea scandaloasă pentru a fi predată în şcoală.
Certată de fratele ei ultraprotector fiindcă-şi neglijează viaţa socială, Hanna Bergstrom decide să-i urmeze sfatul și să-şi caute un partener. Şi cine altul ar fi mai potrivit să o transforme într-o femeie dorită de toţi bărbaţii decât prietenul cel mai bun al fratelui său, superbul Will Sumner, aventurier şi playboy fără scrupule?
"Scene fierbinţi şi tensiune insuportabilă..." - RT Book Reviews
"Practic fiecare nou erou masculin din volumele seriei e fermecător. Nici Will Sumner nu se lasă mai prejos." - Fiction and Fashion Book Blog
"O iubeam pentru că era atât de lipsită de inhibiţii — atât de pasionată, de încrezătoare şi de inteligentă. Şi îmi lipsea să-i simt corpul, să obţin plăcere de la ea şi, la dracu’, să-i ofer plăcere la nesfârşit."
Gwendolyn Wilder nu crede in legenda Dragonului. Dar satenii superstitiosi din Ballybliss sunt convinsi ca, oferind-o drept sacrificiu, vor fi feriti de mania crancena a creaturii care si-a gasit salas in castelul fostilor conducatori ai clanului, pieriti intr-o batalie infioratoare. Desi nu ii este ingaduit sa-i vada chipul, tanara se indragosteste de strainul atent si tandru, care-i ofera confortul pe care ea nu l-ar fi visat niciodata, intr-unul dintre turnurile castelului in ruina. Gwendolyn descopera ca nu are de-a face cu un monstru, ci cu un barbat atat de puternic incat reuseste sa teasa in jurul ei un val de magie senzuala si o invata sa creada in ceva cu adevarat miraculos – adevarata dragoste.
Insa tainele trecutului ies la suprafata, amenintand sa destrame vraja cu care Dragonul a inconjurat-o pe tanara inzestrata cu o frumusete voluptuoasa, dar si cu o inteligenta rara printre semenii sai. Secrete tulburatoare reinnoiesc sentimente de vina si dorinta razbunarii; vor fi, oare, mai puternice decat o iubire capabila sa invinga timpul?
Panchsheel Greens 2 Residential Project at Noida Extension-9560090012palakfinlace
http://www.panchsheelgreens2.org.in/
Panchsheel Greens 2 is a premium residential project of Panchsheel Group at Noida Extension. Panchsheel Greens 2 is offering 2/3 BHK budget Home.
Warum sind wir in manchen Situationen authentisch und selbstsicher, in anderen nicht? Warum fehlen uns Charisma, Ausstrahlung und Selbstsicherheit meist gerade dann, wenn wir sie so dringend brauchen? Was steht dahinter?
Das, was wir im Inneren leben, strahlen wir nach außen hin aus. Nur wenn Außen und Innen übereinstimmen, sind wir authentisch. Dabei geht es nicht darum, mit Körpergesten und rhetorischen Formeln unser Inneres zu überdecken, sondern darum, die innere Einstellung zu verändern.
Gottfried Hoffmann zeigt Ihnen in seinem neuen Buch, wie Sie sich selbst besser kennenlernen. Sie erfahren, wie sich Sehen, Hören, Fühlen und Spüren auf Ihr Inneres auswirken. Denn je mehr Sie über sich selbst erfahren, umso bewusster sind Sie sich Ihrer selbst, ruhen in der Mitte – und das nehmen Ihre Gesprächspartner positiv wahr.
Mit diesem praktischen Buch erweitern Sie in drei Wochen Ihre Wahrnehmung und Ihr Denken und werden zukünftig ohne große Anspannung mit anderen Menschen kommunizieren. Selbst vermeintlich wichtige Personen werden Sie kaum noch verunsichern und auch kritische Situationen werden Sie kaum noch aus der (inneren) Ruhe bringen.
Ökologie, Soziales, Ökonomie – ungenutzte Kommunikationspotenziale für die Markenaura.
Die ganze Wirtschaftswelt spricht über die Online-Revolution, Social Media und Web 2.0. Dabei sein in der neuen Medienlandschaft ist alles. Aber wie sieht es eigentlich mit den Kommunikationsbotschaften der Unternehmen, den Inhalten, aus? Jahr für Jahr fließen allein in Deutschland gut 30 Milliarden Euro in die Werbung. Dabei stellt sich die Frage: Welche Kommunikationsinhalte dringen heutzutage wirklich noch zum Konsumenten durch? Produktversprechen gleichen sich einander immer mehr an, eine Differenzierung – vor allem für den Konsumenten – ist kaum noch möglich. Können sich Marken und Unternehmen überhaupt noch unverwechselbar und bedeutungsvoll in Szene setzen?
Andreas Gruhl illustriert in seinem Buch interessante Wege der Markeninszenierung und zeigt, welche Chancen und Risiken in den Aspekten der Nachhaltigkeitsdiskussion stecken. Von dem ehrlichen Dialog mit den Konsumenten über Ökologie und Soziales bis hin zum Meta-Thema der globalen Transparenz definiert dieses Buch die neuen Spielregeln für eine nachhaltige Markenkommunikation und zeigt, wie durch Wertevermittlung der Marktwert steigt.
Eroina romanului, Maitreyi Devi, fiica unui mare filozof indian, Surendranath Dasgupta, trăiește o dragoste mistică, s-ar putea spune, cu autorul cărții.
Acțiunea are loc în Calcutta anilor 1930, Eliade (Allan) locuind în casa lor, ca „ucenic” al acestui savant. Deși la început el nu simte decât repulsie pentru Maitreyi, se îndrăgostește iremediabil de aceasta. Fata îi impărtășește sentimentele dar nu îi mărturisește dragostea, aceasta reflectându-se în faptele sale.
Romanul introduce cititorul în lumea fascinantă a Indiei, a obiceiurilor și a tradițiilor orientale. Dasgupta refuză căsătoria lor, alungându-l pe Eliade, care, îndurerat, se refugiază în Himalaya pentru o vreme ca pustnic, în timp ce Maitreyi este supusă pedepselor crudului ei tată, după care se mărită forțat.
CUM VEDEA O REGINA ROMANIA PE CARE NOI O INJURAM.SI NU ERA ROMANCA, DAR SIMTEA TOT ATAT DE ROMANESTE PRECUM EMINESCU.
MAI MULTE CARTI LA http://proiectulbiblioteca.blogspot.com
Dacia preistorică este o lucrare a lui Nicolae Densusianu, apărută în anul 1913 la București, având 1.152 pagini. Extrem de controversată, Dacia Preistorică și-a atras de-a lungul timpului critici din partea oamenilor de știință.
În cele circa 1.200 de pagini autorul dezvoltă teoria unei civilizații preistorice avansate, pe care Densușianu o numește civilizația pelasgă, cu leagănul în spațiul României de astăzi și care ar fi dat naștere (în viziunea autorului) întregii civilizații europene.
Canon de rugăciune către Sfinţii apostoli Andronic şi soţia sa, Iunia (s.v. 1...Stea emy
Troparul Sfinţilor apostoli Andronic şi soţia sa, Iunia, glasul al 3-lea: Sfinţilor apostoli rugaţi pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.
Acatistul Sfântului mucenic Ioan cel nou de la Suceava (al doilea acatist) (2...Stea emy
Bucură-te, Sfinte mare mucenice Ioane cel nou, jertfa cea mare a iubirii de Hristos!
(Extras din cartea: Imnografie / Ieromonah Ghelasie Gheorghe. - Bucureşti: Platytera, 2016)
Paraclisul Sfântului Ioan cel nou de la Suceava (2 iunie şi 24 iunie)Stea emy
Veniţi toţi iubitorii de mucenici să cădem cu credinţă şi cu evlavie către dumne-zeiescul Ioan, marele mucenic către apărătorul Moldovei şi al tuturor bine credincioşilor creştini, şi să cerem prin rugăciunile lui, de la Hristos Dumnezeu, izbăvire de boli, de primejdii, de întristări şi mare milă.
Canon de rugăciune către Sfântul prooroc Ioan Botezătorul, la prăznuirea cele...Stea emy
Ca pe o dumnezeiască vistierie ascunsă în pământ, Hristos a descoperit capul tău nouă, proorocule şi Înainte-mergătorule; deci toţi adunându-ne întru aflarea lui, cu cântări de Dumnezeu grăitoare pe Mântuitorul lăudăm, Cel ce ne mântuieşte pe noi din stricăciune cu rugăciunile tale.
Canon de rugăciune către Sfântul prooroc Ioan Botezătorul, la prăznuirea cele...
Tinerețe fără libertate și viață fără de păcate
1. Tinerețe fără libertate și viață fără de păcate
„Ăștia arestați de la pușcărie au mâncare suficientă Mâncau săracii la ei in camera și mai
ales cum erau căldurile alea, când intrau gardienii cu tăvile fierbinți cu mâncare, se încălzeau
acolo ca-ntr-o vatră... Stăteau toți in chiloți și în maieu și plângeau „măăăi mi-e caaald”! Și eu
ce făceam? Le lăsamoleacă ușile deschise. Îl trimiteam pe unu la ușă să pândească să nu vină
comandantu’ ... se puneau țiganii ăștia, vagabonzii ăștia în genunchi și se rugau pentru
mine... îi mai ajutam și eu cum puteam doamnă. Mai încercau unii poate îi ajut cu vreo
scrisoare, să le aduc și răspuns ”Nu pot dom’le, da ce vrei să viu lângă tine? Am nevoie și eu
să câștig o bucată de pâine, să-ngrijesc familia...”
Și fără Mărie și fără mândrie
Era încă prea tânăr dar datoria față de patrie nu ține cont de asta. Ordinul a venit în toiul
iernii anului 1942. Erau toți în jurul sobei. Vestea i-a trăsnit ca un fulger care lovește când
afară nu e nici un nor. Maria a început să bocească încă de la vederea plicului. „Măi Ghiță,
haide du-te tu în locul lui, e și el tânăr, n-are nici anu’ de la nuntă... ”. Toți ochii erau ațintiți
asupra sa. ”Nu mă duc tată, nu mă duc. Scrie clar Costache Scutaru. Nu Ghiță Scutaru. Nu mă
duc.” Tânărul chemat în cătănie pleacă privirea în pământ... Își privește din nou soția
scufundată în lacrimi și ofuri, apoi pe bătrâni și-n urmă frații. Îi ardeau obrajii de rușine că a
sperat chiar și pentru o clipă ca Ghiță să accepte propunerea tatălui.
”La comisariat erau cu sutele, veniți și din alte sate. Ne-au chemat acolo și noi ne-am dus din
ordinul generalului Antonescu”, își amintește bătrânul imobilizat acum la pat. Ochii i se
deschid larg iar glasul îi devine mai solemn de fiecare dată când rostește numele unor
oameni pe care i-a slujit de-a lungul vieții. Vocea încă mai poartă semnele acele vremi și
respectul pentru superiori.
Merge singur spre gară. Pașii îi sunt rari și grei din cauza zăpezii. Mușchii clădiți la munca
câmpului sunt amorțiți de viscolul turbat rusesc. Ar vrea să plângă dar lacrimile ar îngheța și
iar zgâria fața. Și oricum nu avea nici un rost. Se lasă cărat de soartă pe ulița drumului plină
de fețe moarte. Se îndreptau tăcuți toți ca mieii spre tăiere către trenuri. Peronul forfotea de
oamenii cu chipurile roșii brăzdate de vânt. Vaiete, râsete, îmbrățișări , lacrimi, săruturi,
toate într-același loc și în aceeași măsură. Trenurile stăteau pe șine semețe și negre ca niște
corbi. Păreau că țin deja doliu pentru cei ce-aveau să pășească înăuntru.
Gara Iașiului îi întimpină pe soldați cu alura unui palat Austriac. Coboară smuncindu-se ca
vitele în încercarea de a-și păstra bagăjelele de acasă. Pe peron sunt așteptați de cadre
militare care aveau să-i escorteze până la Școala Regimentală din Copou. Uniformele verzi cu
fețele la fel de învinețite de frig le ordonează să se încoloneze și să urmeze automobilul
armatei . Fugeau în ninsoarea aceea grea în încercarea de a păstra coloanele ordonate în
spatele mașinii. Întreg Copoul vuia de tropotele noilor recruți. În ciuda frigului, la balcoane
puteai întrezări domnișoare sau chiar cucoane curioase. Aruncau priviri sfioase tinerilor
veniți de la sat să le apere țara.
2. Dimineața avea loc verificarea echipamentelor. Bocancii erau lustruiți mai ceva ca bijuteriile
coroanei regale. Se obișnuise de acum cu îmbrăcămintea și se trezea puțin mai devreme ca
să evite să fie pedepsit . Văzuse colegi care alergau desculți pe gheață pentru indisciplinare .
N-ar fi vrut să le țină companie. Frigul pe care-l suporta la antrenamente îi ajunsese deja
până-n măduva oaselor. Dealurile care împrejmuiau orașul le cunoștea ca-n palmă. Trebuiau
să le urce și să le coboare fără nici un scâncet. Cine rămânea în urmă era bătut crunt. ”Era
nevoie de tineri puternici, cu mușchi la picioare nu de flăcăi ca vărgile .. trebuia să ne
antrenăm să fim puternici pentru binele nostru nu a altuia. Cum mai fugeai pe front dacă n-
aveai forță-n picioare? Cum ?”
Au urmat trei luni în care instrucția a devenit și mai grea. Antrenamentele durau mai mult și
pedepsele erau mai dure. Nopțile aveau loc tot mai des simulări de război. Toate acestea
anunțau aproprierea plecării pe front. Într-una din zile, Costache primește un bilet de voie
care îi permitea să plece acasă. În timp ce împacheta nu se putea gândi decât la Maria și ce
fericit va fi să o revadă. Ajunge de cu seară acasă și este primit cu plânsete și plăcinte de
familie și soție. În mai puțin de câteva zile primește însă ordin să se întoarcă la Unitate din
cauza ostilităților de pe frontul de Est . ”Închipuie-ți tu ce inimă aveam când știam că trebuie
să plec iar, Dumnezeu știe pentru cât timp... Simțeam cum îmi crapă sufletul și mintea de
durere. Preferam să fiu bătut cu paru decât să las iar casa. Da trebuia să fiu puternic să nu
vadă ei cât sufăr eu.. și mă luam și plecamiar la Iași.” Ochii maronii și rotunzi îi sunt mărginiți
de lacrimi. Suferă din nou, cine știe pentru a câta oară când povestește despre despărțiri.
Mâinile îi tremură și nu contenesc să-i șteargă obrajii pătați de trecera vremii.
După jumătate de an l-au făcut gradat datorită determinării de care a dat dovadă la
antrenamente și supunerii față de superiori. În anul 1943 au început să se antreneze cu
pistoale. Într-una din zile le-au adus în curtea unității ținte mobile. Primii care au tras au fost
Locotenenții, Căpitanii și Sergenții pentru a exemplifica soldaților maniera corectă în care
trebuia atinsă o astfel de țintă. Cei mai mulți nu au nimerit însă plăcile care se mișcau. Toată
suflarea unității se adunase în curte pentru a asista dacă nu chiar să ia parte la tir.
Costache se aproprie de locul la care trebuiau să se alinieze pentru a trage. Pune pușca la
ochi și dintr-o singură încercare nimerește ținta drept în mijloc. Toți cei prezenți încep să
aplaude performanța tânărului, mândru dar încă puțin nedumerit de admirația atât a
colegilor cât și a superiorilor. Ciosu aleargă spre el și-i spune ”Mă! Bravo mă! Tu vezi ce-ai
făcut?!” ”Și eu i-am zis, iaca ce-am făcut.. am respectat ordinele. După mine n-au mai tras
mai mari în grad să nu se facă de râs. Și în după amiaza aia m-au făcut Sergent Major
domnișoară..” . Își duce degetele de ceară la gură și-și șterge ușor mustața aspră și albă . Își
trage sufletul și ochii i se limpezesc, după ce au fost spălați de lacrimi.
3. Anul 1943 îl prinde pe front împreună cu alte câteva sute de soldați . Ordinele erau ca
întreaga armată să se deplaseze spre Ucraina. ”Și-am mers din Transnistria până-n Ucraina
pe jos... Cei mai bătrâni n-au mai ajuns, s-au prăpădit pe drum... da așa-i pe front, nimeni nu
te-așteaptă. Acolo am cantonat din nou, dar de această dată într-un sat.” Zise bătrânul cu
privirea ațintită asupra cerului albastru care se vedea atât de aproape de la etajul la care ne
aflam.
Drmul oștilor
Armatei române i se ordonă retragerea după doi ani petrecuți pe front. Vestea înveselește
întreg regimentul care-și pierduse speranța de a ajunge acasă în viață. Pe data de 15 iulie
1944 Costică împlinește 22 de ani și este luat prizonier de război împreună cu toți ceilalți
camarazi. Rușii reușiseră să-i înconjoare în plină retragere spre țară. Le confiscă întreg
armamentul și proviziile.
Un Căpitan rus de pe un cal ordonă alinierea tuturor prizonierilor înainte de a pleca spre
lagăr. În spatele său alți cinci îi imită fiecare mișcare. Soldaților li se ordonă să-și declare
etnia. Costică strigă din toți rărunchii ”ROMÂN” dar după 10 secunde un glonț îi șuieră prin
dreptul urechii. Sângele neamțului de lângă el îi stropește bocancii. Stă neclintit și nu scoate
un sunet. Înalță ochii rugător spre cer în așteptarea următoarelor instrucțiuni.
După trei zile de mers pe jos, lipsiți de hrană și de apă ajung în localitatea Krasnîi Luci din
Ucraina. La marginea acestui oraș se aflau deja alți prizonieri nemți și basarabeni. Li se
ordonă să se dezbrace până la piele și li se dau niște cârpe rusești să-și acopere goliciunea.
Bocancii trainici le-au fost înlocuiți cu papuci din pânză subțire iar capetele le-au fost lăsate
descoperite să se-ncingă sub soarele fierbinte de iulie.
Costică încearcă să adoarmă dar nu poate. Simte cum puricii îi devorează carnea și păduchii
mișunându-i prin cap. Nu se gândește decât la ziua de mâine și dacă va reuși să
supraviețuiască în acest loc uitat de lume, uitat de Dumnezeu.
Li se dă trezirea când afară e încă noapte. Ultimul ajuns e împușcat ca să servească drept
exemplu pentru toți ceilalți. Ca prizonieri militari nu aveau decât două variante de
supraviețuire: să lucreze în mină sau să taie copacii. Prima sarcină pe care Costache a primit-
o a fost la minele de cărbune.
S-a prezentat imediat la locul în care i s-a ordonat să meargă împreună cu încă cinci
camarazi. Acolo au fost așteptați de doi basarabeni cu ciomage lungi, din lemn masiv în
mână. Aceștia sunt însărcinați cu supravegherea prizonierilor, deși la rândul lor sunt deținuți,
dar ce-i drept, mai vechi. ”Neamțu mergea înainte și rădea pereții în care a țesut Dumnezeu
cărbunii. Noi cinci ne târam în genunchi și alegeam pietricelele de cărbuni. Doi în urma
noastră trebuiau să vină cu doi bușteni și să-i fixeze în așa fel încât să țină acoperișul. Făceam
cu schimbul. Dacă nu umpleam 30 de vagoane pe zi nu ne primeam rația de mâncare. Ne
dădeau pâine din orz crudă. O strângeai în pumn și nu rămânea nimic din dânsa... După ce
4. mâncai erai mai flămând ca înainte.” Își împreunează mâinile și apoi mimează strângerea
feliei de pâine în mână. Retrăia furia pe care o simțise când străinii își bătuseră joc de ei.
În fiecare zi mor zeci de oameni , cel mai des din cauza unor boli precum hepatita sau tifosul.
Există un spital în lagăr pe care rușii s-au angajat să-l construiască pentru menținerea forței
de muncă. Fiind mult mai puțini Costică e nevoit să-și care acum în spate și scândurile de
susținere a minei și să și încarce în vagoane cu lopata. Santinelele merg pe lângă tunele iar
deținuții sunt nevoiți să străbată câte 1500 de metri în inima muntelui ca să scoată
minereuri.
După doi ani și jumătate de muncă neîntrerupți Costache se îmbolnăvește de icter. Galben la
față și cu dureri mari pășește pragul spitalului din care nu avea să mai iasă timp de un an.
”Asta mi-a fost și noroc și blestem tot odată. Slavă domnului nu m-au lăsat să mor ci s-au
îngrijit de mine până m-am pus din nou de picioare. N-am crezut că am să mă mai ridic din
paturile alea.. Dar dacă nu mă îmbolnăveam și nu ajungeam în spital nu cred că mai eram azi
aici...”. Face din nou o cruce mare și-și împreunează mâinile pe piept după ce răsuflă
îndelung.
După un an de zile, tânărul e nevoit să se întoarcă în lagăr. Mai trec câteva luni și într-o seară
de vară, se află că au venit în lagăr reprezentanți ai ambasadei româniei. Când au auzit
veștile săpau într-o mină în care dăduseră de apă. Au fugit ca râmele de sub pietre în
speranța că firicelul de apă nu avea să spargă pereții minei și să-i înece. Basarabeni și nemți
fuseseră eliberați înaintea lor. Se rugau alergând ca venirea reprezentanților români să fie un
semn divin, să-i trimită și pe ei acasă.
A doua zi după amiază sunt rugați să se prezinte în fața noilor veniți. Îl întreabă cum a dus-o
și a spus tot, și-a vărsat fiecare picătură de amar și povestea i-a fost ascultată până la sfârșit.
”Nici animalele nu erau așa amărâte… Dis de dimineață ne-au îmbrăcat cu țoale subțiri
rusești și cu papuci cu talpă de lemn. Ne-au lăsat să ne spălăm și ne-au urcat în tren. M-am
uitat pe geam și mi-am dat seama că nu mă duce acasă ci la Tecuci. Acolo m-au ținut o
săptămână în carantină. Ca să plec mai repede acasă, a doua zi m-am dus și m-am tăiat în
prima sârmă. M-au văzut că sunt lovit și m-au și urcat în primul tren spre Bacău.”
Coboară din tren și parcă nu-i vine să creadă. E ora unu noaptea dar lumina puternică a lunii
imense face să pară că afară e zi . În drum spre casă nu-și poate lua gândul de la sfaturile
colegilor rămași la Tecuci și care urmau la rândul lor să se întoarcă acasă . I s-a zis ca întâi să
meargă prin sat și să-ntrebe dacă soția sa nu și-a găsit alt soț în absența veștilor despre el.
Auzise o poveste cu un soldat întors de pe front care fusese omorât la întoarcere de noul
bărbat al nevestesii care vroia cu orice preț s-o păstreze pentru el. Simțea fiecare pietricică în
talpă și fiecare fior rece pe șira spinării. Mâinile și fruntea îi erau transiprate și murdare.
Hotărăște să se oprească întâi pe la părinți și mai apoi să treacă pe la casa Mariei în care se
mutase cel mai probabil după nașterea fetei. Când a luat-o știa că locuința mamei soției le
va rămâne lor fiind singură la părinți .
5. Pune mâna pe clanță iar scârțâitul porții trezește câinele și cele două pisici care stăteau
tolănite pe prispă. Tatăl iese în prag și-aleargă spre poartă să-și îmbrățișeze fiul. La ușă
apare o fetiță de vreo 6 anișori cu puf de pernă-n păr. În spatele ei apare Maria. Rămăsese
să locuiască cu socrii care o ajutau s-o crească pe Maria mică. Fata nu și-a recunoscut tatăl
dar o auzise pe mamă spunând de atâtea ori că mulți oameni s-au întors teferi din război.
”Nici eu nu știam cum arată. Ultima oară am vazut o poză cu ea și cu maicăsa când luptam pe
front. Rușii mi-au luat poza când m-au dus în lagăr prizonier. Trebuia acum că m-am întors să
muncesc pentru familie. Că așa sunt tații , trebuie să aducă bani pentru mâncare, haine și să
țină casa.. M-am angajat în toamna aceea la penitenciarul din Bacău și am lucrat pentru 10
ani ca paznic.”