poezii

1. Tot aici a făcut parte din Corul Uității cor ce a fost laureat pe
Armata a 2-a .În timp reușise să adune într-un caiet mai multe
poezii unele chiar despre armată si împreună cu Lt.- ul major
Buzelan comandantul de atunci a mers la Constanța să ia
parte la Cenaclul Casei de Cultură. Dar dezamăgire Cenaclul
nu a mai avut loc iar caietul cu versuri a rămas la secretariatul
Casei de Cultură și nu l-a mai recuperat niciodată .Atunci își
propusese să nu mai scrie pentru pierderea suferită .
După incheierea stagiului militar a reluat activitatea profesională
Și după doi ani s-a căsătorit fiind un familist convins .
Este un om cinstit,drept,muncitor,respectos,modest și omenos.
În anul 1970 se stabilește împreună cu familia în orașul Găești
din județul Dâmbovița .Aici desfășoară o activitate Culturală
intensă plină de succes atât pe plan local cât si național cu
formațiile Aristice ale Fabricii de Frigidere din oraș și ale Casei
de Cultură renumite in țară pentru prestații și text.
În 1980 tatăl său se îimbolnăvește iar la rugămințille mamei
pleacă la București .După ce in decursul vremii și-a pierdut tatăl
apoi mama părinți pe care i-a iubit din toată ființa și din tot
sufletul său .După multă suferință și durere când a incheiat
activitatea profesională și a devenit pensionar in anul 1999
revine și se stabilește în Găești .
Din anul 2001 reâncepe să scrie versuri ,povești , povestiri
și reia Activitatea Culturală mai întâi in formația de Teatru in
rolul lui Zaharia Trahanache din piesa O Scrisoare Pierdută a
marelui Caragiale,în formația Grupului Satiric-Anton Pann și
a Grupului Vocal Bărbătesc-Favoriții unde s-a bucurat de
succes deosebit pe plan local și național.
Aici a activat până in anul 2010 când s-a hotărât să încheie
Activitatea Artistică și să lase loc pentru afirmare tinerilor .
4
TAINE
ALE
SUFLETULUI
MEU
VERSURI
Neagu Costel
2002 -2008

2. .
ÎN LOC DE PREFAȚĂ
Autorul acestor versuri se află in toamna vieții și dorește să lase
urmașilor săi iubirea ce o poartă în suflet pentru glia
străbună,pentru neamul românesc,pentru înaintașii ce sau
jertfit în lupte pentru întregirea neamului , dreptate,libertate si
neatârnare .
Născut în anul1941 in focul celui de al doilea război mondial în
zodia nehotărâtă a balanței într-un sat sărac din câmpia nesfășită
a Bărăganului în casa unor țărani truditori ai pamântului din tată-n
fiu .
Oameni cinstiți,curați,gospodari,omenoși , harnici și credincioși .
În toamna anului1946 s-a stabilit cu familia în București,în
cartierul mărginaș Dămăroaia.
Școala Elementară . Până în clasa a patra a învățat la Școala
de băieti din cartier,apoi în cartierul Băneasa la Școala Mixtă nr.6
.
După absolvire in1955 a urmat cursurile Șc .de Ucenici-Timpuri
Noi unde s-a calificat in meseria de strungar in fier.
Încă din copilărie a îndrăgit natura,colinda printre lanurile de
grâu,pe malul râului , călcând prin iarba rece,umedă plină de
bobițele argintii de rouă ale dimineții ,se odihnea la umbra si
răcoarea pădurii ascultând cântul miunat al păsărilor .Admira
lumina răsăritlui de soare,măreția munților respirând în voie aerul
proaspăt si curat. În anul
1957 a început să activeze la viața culturală in cadrul Căminului
Cultural din cartier unde sub îndrumarea atentă a instructorului
de atunci Nicu Constantin marele actor de Comedie de mai târziu
primul său rol într-un spectacol revuistic ,mai apoi în corul Casei
de Cultură din Aleea Alexandru sub bagheta dirijorului Barnea cor
ce a avut rezultate remarcabile pe capitală .Primele încercări in
ale scrisului au fost in perioada când era elev fiind încurajat de
3

3. DEMNITATE
Sunt lăstar de Român și descindem din Greci
Străbunii noștrii au fost luptători mari și drepți
Cu Romanii și Dacii împreună
Suntem parte din marea gintă Latină .
Am iubit și iubesc națiunea mereu
Am fost obidiți și mereu ne-a fost greu
Suntem Ortodocși tot neamul neamului meu
Ne închinăm și credința ne e-n Dumnezeu.
Iubesc țara asta munti,ape câmpii
Iubesc pădurea și lanuri și vii,
Iubesc vatra cu glas de copii,
Iubesc soarele,cerul si florile mii,
Iubesc frumusețea,cântecul,jocul
Și pe toți eroii ce-au avut nenorocul
Să cadă vitejește în lupte răpuși
Păstrând tricolorul cu cinste în sus .
8
Dorește foarte mult să poată publica scrierile sale acesta fiind
visul său din tinerețe,scriieri ce se vor înțelese de către toți cititorii
și în care stau gândurile din sufletul său dealungul vieții.
Scrieri ce vor să sădească în rândul tuturor dragostea de țară,de
neam,de glia străbună.Să sădească în conștiința omului spiritul
dreptății,cinstei,omeniei și iubirii .
Daniela Olguta Iordache .
5

4. GENEZĂ
Copilul este o gingașă floare ,
Copilul aduce zâmbet,lumină și soare ,
Copilul este zămislit din iubire ,
Copilul este aleea spre fericire ,
Copilul este lăstarul neamului tău ,
Copilul tău copil va rămâne pentru tine mereu .
MÂNGÂIERE
Se duc anii pe rând ,zilele,săptămânile și lunile zboară,
Trec veri,trec toamne,trec ierni și-i iar primavară .
La tâmple se adună tot mai des ghiocei
Pașii sunt tot mai mici și umerii grei ,
Ochelarii prea slabi ca să poți să citești
Respiri tot mai greu,tot mai des amețești .
Doar inima-și bate mereu ritmul ei
Pentru copiii tăi dragi și scumpi nepoței .
7

5. DORURI
Stau la fereastră gânditor uneori
Cu ochii în lacrimi și-n suflet cu dor
Amintindu-mi de vremi din pruncie
De viața trecută ,de copilărie .
Mi-e dor de focul ce pâlpâia în vatră
Mi-e dor de dragostea de tată
Mi-e dor de basma ,de năframă
Mi-e dor de dragostea de mamă .
Mi-e dor de susurul vesel șoptit de izvor,
Mi-e dor de mirosul reavăn răspândit de ogor
Mi-e dor de lumina soarelui abia răsărit,
Mi-e dor de verdele grâului ce-n lan a-ncolțit .
Mi-e dor de dealuri,de munți ,
Mi-e dor de bătrânii sfătoși și cărunți ,
Mi-e dor de pădure,de iarbă ,de flori ,
Mi-e dor de curcubeul în șapte culori .
Mi-e dor de picăturile reci de ploaie ,
Mi-e dor de copilele cu plete bălaie ,
Mi-e dor de păsări, de cântecul lor ,
Mi-e dor de sat ,de oameni mi-e dor .
Mi-e dor de nopțile senine cu stele ,
Mi-e dor de iubirile vieții mele…
Mi-e dor de muzica îngânată ușor ,
Mi-e dor…Și amintirile vieții mă dor .
12
IN MEMORIAM
Voi azi trebuie să știți
Să respectați și cinstiți
Eroii ce-au apărat glia
Și-au întregit România .
Horia ,Cloșca și Crișan
Din meleagul Ardelean ,
Iancu fiu al Moților
Împăratul codrilor .
Ștefan ,Mircea și Mihai
De strigau toți turcii …vai .
Brâncoveanu ,Vlad ,Buzescu ,
Cuza si Vladimirescu .
Ferdinand și Tătărăscu ,
Și Nicolae Bălcescu ,
Iorga ,Carol ,Brătianu ,
Mihail Kogălniceanu .
Pe-acei ce-au luptat din paișpe
Până-n nouă sute șaișpe .
Și pe ostașii onești
Ce-au luptat la Mărășești .
Să-i cinstim pe toți acei
Ce îi luptă au fost LEI .
Și să fii mândru mereu
Ești Român . Ești fiu de LEU .
9

6. ȘTEFAN CEL MARE
În vremuri trecute apuse demult
A trăit aici pe acest pământ
Ștefan-Vodă Sfântul numit și Cel Mare
Ce în astă lume seamăn nu mai are .
Domn tare viteaz ,nu înalt la stat
Dar falnic și drept și mare la sfat .
El a ținut Țara în a ei fruntare
Înfruntând dușmanii pentru-a ei hotare .
E descins din neam vechi de Mușatini
Și fără de teamă de dușmani străini .
A fost un om harnic ,curat și pios
Și ca bun creștin era credincios .
Au rămas în urma-i mărețe zidiri ,
Cetăți și palate ,Sfinte Mânăstiri ,
Sfintele lăcașuri de închinăciune
Cum bunul Neculce in hrisoave spune .
Moștenirea lui ne-a rămas la toți
Oamenii de astăzi ,copii si nepoți ,
Apele și munții, acest neam si glia
Țara minunată de azi…ROMÂNIA .
10
ȚĂRANUL… OM SFÂNT
Chipul acesta îmi este întipărit în minte
De când m-am născut….Cu mult înainte .
Cu ochii luminoși ,isteț și sfătos ,
Plin de omenie ,cu suflet ales .
Fața lui oacheșă e arsă de soare ,
Cu riduri mărunte la ochi ca o floare .
Palmele muncite cu adânci crăpături
Sunt grele și aspre ,cu mari bătături .
Din zori până-n noapte prin vânt ,arșiță ,ploi
El trudește aducând țării pâine
De veacuri ,de azi și ziua de mâine .
Pentru țara sa și-al ei scump pământ
A luptat vitejește prin vremuri trecând .
Cu respect mă plec ție țărane ! Omule sfânt
Cu chip de icoană și drag de pământ .
11

7. OMAGIU PENTRU EVA
Eva după cum știm cu toții a fost o femeie
Ce alături de Adam în rai a făcut epopee
Iar atunci când el din mărul oferit a mușcat
Femeia și omul s-au împreunat .
Femeia : femeia este fântâna vieții ,
Femeia este statuia vie afrumuseții ,
Femeia este cântecul lin șoptit de vioară
Femeia este trupul neprihănit de fecioară .
Femeia îți aduce dragoste ,tandrețe ,iubire ,
Femeia îți naște copiii și-ți dă fericire .
Femeia îți este alături mereu
Și când îți e bine și când îți e greu .
OMULE ! în viața ta cât trăiești
Respectă femeia pe care-o iubești .
Și păstreaz-o alături de tine mereu
Căci femeia este lumina din sufletul tău .
16
PODUL
Saligni a fost un vestit inginer
Construia edificii și poduri de fier
Mărturie ne stă astăzi pe hartă
Podul de peste Dunăre monument de artă .
Este construit pe piloni mari de piatră
Ce stau neclintiți mângâiați de apă ,
Pe umerii lor este făurit
Podul lung și greu din fier oțelit .
Cu multă migală e frumos croit ,
Dantelat și-n bolțuri bine nituit .
Suplu ca o fată tânără și zveltă
Cu arce îndrăznețe străjuind pe boltă .
Când mergi la Constanța ,treci pe la Fetești
Și vezi podul falnic să îți amintești
Că așa minune rar mai întâlnești
Și-n gând lui Saligni să îi mulțumești .
13

8. E VARĂ !
Soarele răsare este cald și bine
Din pădurea verde aer proaspăt vine .
Pe ogoare grânele fac valuri ,
Cireșii aprinși zâmbesc după dealuri .
Pe cer zboară fluturi ,păsărele mii
Din luncă străbate tril de ciocârlii .
Caișii și vișinii au roadă-n livezi ,
În bostănării pepeni galbeni ,verzi .
Harnice albine zboară prin zăvoi
Din nectar să facă miere pentru noi .
Rațele pe apă prind pești pe furiș ,
Broaștele voioase cântă-n păpuriș .
O tulim la râu să ne răcorim
Și-n unda lui rece repede sărim .
Tolăniți la soare pe nisip noi stăm
Să ne odihnim și să ne bronzăm .
Obosiți dar veseli pornim către casă
Încântați de vremea caldă și frumoasă .
Nici nu observăm când se face seară …
Suntem în vacanță ! Ura ! Este vară .
14
ROATA VIEȚII
Dumnezeu a făcut omul
Asemănător cu pomul
Codrului i-a dat frunza
Și omului drsgostea .
Codrului i-a dat crenguțe
Omului i-a dat mândruțe .
Codrului i-a dat cărări
Și omului sipărări .
Codrului i-a dat flori vii
Omului i-a dat copii .
Codrul crește din lăstari
Iar copii se fac mari .
Codrul iarna se rărește
Iar omul imbătrânește .
Codrul mereu înverzește
Dar omul se prăpădește .
Freicit de vrei să fii
Lasă-n urma ta copii ,
Sădește-n viață un pom
Și fă-ți casă de esti om .
Ce e viața omului …
Astăzi e și mâine nu-i .
Și rămân în urma lui
Amintiri dragi și copii ….
15

9. TOAMNA
Pe câmpii , păduri si dealuri
Se aștern poteci de aur
Și din cer coboară Doamna
Mândră și bogată Toamna .
Aduce struguri și mere
Prune ,nuci,gutui și pere ,
Parfumate și zemoase
Pentru compoturi gustoase .
Scârțâind din osii , care
Trec greoi și fiecare
Gospodar ori om cu stare
Duce roadele-n hambare .
Pline cu porumb știuleți
Tomate și castraveți ,
Vinete,cartofi și varză
Hrană bună pentru iarnă .
Cu ochii-nroșiți de fum
Pe pirostrii în ceaun
Gospodine fructe pun
Să pregătească magiun .
În zăvoi și jos în lumcă
Păsărele vessel cântă
Iar pe cer departe-n zare
Cârduri ,cârduri trec cocoare .
20
PRIMĂVARA
S-au sfârșit zilele și nopțile geroase
Si am renunțat la hainele groase ,
Soarele pe boltă strălucește iară
Si blând ne îmbie să mergem afară .
Dimineața când ies în al casei pridvor
Și privesc în zare pe întinsul ogor
Brazdele adânci proaspăt răsturnate
De aburi alburii sunt înconjurate .
Natura întreagă din somn se trezește ,
Grâul înfrățit mai viguros crește .
Păsărele zglobii prin copaci ciripesc ,
Prin cântecul lor mă înveselesc .
Câmpiille sunt presărate cu flori
Parfumate ,vesele ,în multe culori .
În rochițe verzi îmbrăcate
Strălucind în rouă și înmiresmate .
Zarzării ,cireșii stau să dea în floare ,
Ceru-i azuriu iar în depărtare
Văd munții bătrâni și cărunți
Albiți de zăpadă pe frunți .
Apele reci tremură-n valuri
Și-s străjuite pe maluri
De salcia pletoasă ,bătrână
Și cumpăna înaltă dela o fântână .
17

10. Albinele harnice din urdiniș zboară ,
Prin aer adie lin vânt de Primăvară
Îi simt adierea și din plin reăiesc
Primăvară dragă ce mult te iubesc .
CETATEA LUMINII .
Îmi aduc aminte astăzi dragii mei
Era cald ,afară mirosea a tei ,
În anul acela așa au vrut “ zeii”
Să clădim în țară și Casa Scânteii .
O admirăm astăzi mândră ca o floare
Ce-și înalță trupul grațios spre soare .
A fost ridicată cu greu ,cu sudoare ,
Au pierit chiar oameni și aceasta doare .
În cetatea asta până-n “ nouășcinci
Șapte mii de oameni veneau la servici
Ei cu multă trudă la fel ca în mină
Aduceau în case progres și lumină .
Se tipăreau cărți ,reviste ,ziare ,
Opere alese ce sunt necesare .
Milioane de cărți tipărite deci
Sunt la noi în case și-n biblioteci .
În fața cetății pe soclu urcat
Era unul Lenin cu-n braț ridicat
Ce a lăsat lumii iar voi să nu uitați
Pilda lui măreță “ Oameni ! Învățați .
18
OMULE !
Sosești plângând în astă lume
Dorit de-ai tăi primești un nume
Până să mergi și să vorbești
Doi ani de zile gângurești .
Înveți în șapte ani de-acasă
Cum să te porți când stai la masă .
La școală apoi te instruiești ,
Drumul in viață îți croiești .
În viață treci și zile bune
Dar câte rele …nu pot spune.
Viața întreagă tu muncești
Nu știi pe lume cât trăiești .
Omule ! în viață cât trăiești
Pe semenii tăi să îi iubești .
Să le plătești la rău cu bine
Să fii om bun nu-i o rușine .
Căci poți să ai bani și averi
Dar zile nu ai cui să ceri .
Esti ca o frunză ruptă-n vânt
Ce cade toamna pe pământ .
Iubește neamul și viața
Atât cât te ține ața .
Nu te-ai născut nemuritor …
Vieții ! Cu moartea-i ești dator …
19

11. BABA IARNA
Vântul sulfa printer hornuri
Răscolind cenușa-n vatră
Scuturând pomii de-afară
De Frunze și promoroacă .
Este ger de crapă piatra ,
Grivei nu mai vrea să latre .
De frig tremură-așa tare
Că i-a înghețat lătratul .
Cerul e acoperit cu nori negri cenușii ,
Vălătucii lor pe boltă par a fi finite vii .
Soareleabia străbate printer ei neputincios ,
Vrăbiuțele zburlite ciripesc gălăgios .
Geamurile-s tapetate cu flori albe de zăpadă ,
Copii le șterg cu palma vrând afară ca să vadă .
Căci viscolul și ninsoarea în case i-a țintuit .
Dar acum vântul puternic pare că s-a domolit .
Ies pe rând voioși și urcă sus pe deal la derdeluș ,
Sar ,se-mping și cad grămadă pe ghețuș .
Trei piitci voinici fac sfadă
Cum fac ei ca să ridice un om mare de zăpadă .
Noaptea coboară agale ,în jur totu-I liniștit ,
Cu mânuțele sub pernă copii au adormit .
În vis chipul lor arată luminous și fericit
Bucuroși că Baba Iarna la ei iarăși a venit .
24
Soarele zâmbind din rază
În amurg se estompează
Și e trist silit să vază
Că Toamna îl eclipsează .
Mai târziu în fapt de seară
Luna palidă se-arată
Printre nori vroind s-arate
Că și ea e supărată .
Doar Luceafărul de ziuă
E nepăsător și rece
Și înconjurat de stele
Repede pe boltă trece .
Firea toată-i adormită
Prin păduri Ea fericită
Ttrece lin pe poteci doamna .
Și dispare . Este Toamna .
DESTIN …
Când vii pe lume ești ursit
Să fii sărac .S-au fericit ,
Să ai nevastă și copii …
Să fii bogat . Nimic nu știi.
21

12. Să ai în casa ta mult spor,
Să fii om harnic ,muncitor ,
Orfan să fii ,să pătimaști
Ori toată viața să trudești .
Să fii om drept și omenos ,
Să fii urât , ori păcătos ,
Să faci mult bine ,s-au să minți ,
Ori să asculți de-ai tăi părinți .
Sau din toate să ai câte puțin .
Ce bine-ar fi din timp să știm
Ce viață avem și ce destin .
Avem speranță . Cât trăim .
Deplâng un prieten bun Florin
Un om omest și drept ,creștin .
Profesor cu sufletul ales
Și pictor bun .Om de success .
De-o boală rea a fost lovit
Și-l regretăm . Ne-a părăsit ...
Ne-a rămas doar inima lui pură
Și-o frescă-n Casa de Cultură .
Un Club și două Chioșcuri mari
Pentru bătrâni ,pensionari .
Ei vin aici ,se odihnesc
Și lui Florin îi mulțumesc .
22
UN OM ..
Să vă spun pe îndelete
Despre prietenul meu Petre
Nu Apostolul lui Dumnezeu
Ci despre Petre din Ineu .
Dela Ineu șoseaua drept ne-a dus
Până in sat la el .La Sepreuș .
Dar cum să îl aflăm noi oare
Când aici sunt mulți Petre și Floare .
Din om în om am întrebat
Și până la urmă l-am aflat .
Este o plăcere să-i cunoști
Sunt bucuroși când primesc Goști .
De Goști eu atunci am aiuzit .
Ei sunt musafiri ce au venit
În vizită chiar nepoftiți
Dar in casa lor bine primiți ..
Ne-au omenit și ospătat ,
Prin sat la rude ne-au purtat,
Cum se bea pălinca am aflat
Și-n pat de puf sus ne-au culcat .
Ce mulțumire și ce bucurie
Când înâlnești un om de omenie .
El cu inima deschisă te primește
Și cu ce are mai bun te omenește .
23

13. BUCUREȘTI…BUCUREȘTI…
Nu sunt vorbe goale ,nu sunt nici povești
Când cuochii minții înapoi privești .
Cum era odată vechiul București
Căci aveai motive ca să te mândrești .
Îmi amintesc bine că i s-a mai zis
Cândva demult - Micul Paris .
A fost civilizat ,curat dar a rămas un vis
Când te simțeai în el ca-n paradis .
Veneau Olteni cu marfă-n cobilițe
Și le îmbiau pe cuconițe
Cu brânză , caș și lapte dulce cald
Și îl vindeau la ușa lor în prag .
Umblau căruțele cu mere ,
Caise ,prune , pepeni ,pere ,
Pâini aburinde și pufoase ,
Covrigi ,,chifle și cornuri gustoase .
În toate piețele veneau țărani
Și își vindeau marfa pe bani .
Produse din grădină Românești
Iar prețul puteai să îl tocmești .
În hală pusă-n galantare
Ori tranșată și băgată-n răcitoare
Carne de vițel ,de vacă ,
De miel și de purcel proaspăt tăiată .
28
OF !...AMAR MÂNGÂIERE
Bine mai zicea mândrul Bard odată
Că suntem săraci în țară bogată .
Au ajuns conducătorii in democrație
Să trăiască in huzur și în bogăție .
Nu le ajung palate ,bani ,iahturi ,mașini ,
Tot avutul țării îl vând la străini .
Că astăzi specula ,hoția ,tâlhăria și minciuna
În hora unirii cu toate-și dau mâna .
Odraslele lor au bani ,se răsfață ,
Pe noi ne prostesc și ne râd în față .
Își fac legi ,favoruri numai pentru ei
Și se numesc oameni .Sunt niște mișei .
Muncim la patroni toată ziulica ,
Ei se-mbogățesc ,noi n-avem nimica .
Când ajungi în piață totu-i scump în hală ,
Cum să crești copiii ? Ce să pui în oală ?
Familiștii tineri nu au azi o casă ,
Chiriile-s mari ,nimănui nu-i pasă .
Pe miliardari îi apără puterea ,
Pe noi ne apasă foamea și durerea .
Este sărăcie ,criză mare-n țară ,
Viața noastră este tristă și amară .
Au de partea lor legea si puterea ,
Nouă ne rămâne amar-mângâierea .
25

14. Ne mângâiem cu raza caldă de soare ,
De copii ,de păsări ,de pomii în floare .
Ne mângâiem cu ziua de mâine
Și de bucata tot mai tare de pâine .
Ne mângâiem de grâul în câmp încolțit ,
De mirosul fânului prospăt cosit ,
Ne mângâiem de munții cu zăpadă fe frunți
Și de bătrânii sfătoși și cărunți .
Ne mângâiem cu susurul izvoarelor în ape
Și de umbra pădurii ce ne e aproape .
Ne mângâiem de roua de dimineață ,
Ne mângâiem cu amintirile trăite în viață .
Ne mângâiem de dragostea curată
De frate ,de soră ,de mamă și tată ,
De casă ,de copii și de a noastră soție
Cu speranța că mâine mai bine să fie …
EXODUL
Îmi amintesc astăzi cum a fost atunci
Când copil fiind încălțam opinci
Trecuse un an după patruș”cinci
Și-am plecat de-acasă cu mari și cu mici .
26
Era întuneric și frig tare-afară ,
Noi stăteam de ceasuri așteptând în gară .
Când trezit de zgomot infernal de fiare
Prin abur și fum văd o arătare
Șuierând năpraznic ca un amăsar
Scoțând foc pe nări …Mă sperii și sar
Înapoi .Dar tata îmi spune șoptit :
- Ce ai măi copile ? Ai înebunit .
Tremur și privesc ,sunt încremenit
Când namila neagră pe loc s-a oprit .
Toarce și fumează acum domolit ,
Suflă gru cu abur .Parc-a oboist .
Gălăgie ,forfotă parcă-i un blestem
Toți se-mping și-ncearcă să urce în tren .
Într-un talmeș-balmeș neânchipuit
Unii peste alții s-au înghesuit .
Cu coșnițe mari ,cu saci mari și grei
Ce-au avut prin case au luat cu ei .
Și pleacă la rude căci au rămas goi
După foamea cruntă de după război .
Ori merg la oraș de lucru să găsească ,
Mâncare și gazdă în schimb să primească .
Așa sa-ntâmplat atunci și cu noi
Și nu am mai mers în sat îinapoi .
27

15. URGIA …
Peste tot trece stihia
S-a dezlănțuit urgia .
Oamenii -mpietriți în stradă
Nici nu știu ce să mai creadă .
Ceru-i negru întunecat ,
De fulgere luminat ,
Tunete ,trăznete ,vânt ,
Copaci culcați la pământ ,
Lătrături ,țipete ,ploaie ,
Apele curgând șiroaie ,
Mătură totul în cale
Garduri ,case , animale .
Toți sunt înlemniți de groază
Nici nu mai au mintea trează .
Văd spulberându-se toate
De potop și vânt purtate .
Din munca lor de o viață
Nu mai au un cap de ață .
Au rămas flămânzi și goi
Și înglodați de nevoi .
Dar omul are credință
Și în inimă v oință
Iar dacă pios o cere
Dumnezeu îi dă putere .
32
La fiecare colt de stradă
Gogoși ,covrigi calzi , limonadă ,
Ciubuc ,susan ,înghețată
Cu fistic și ciocolată .
S-au păstrat peste decenii
Case boierești ,domenii ,
Teatre ,circ restaurante ,
Parcuri cu flori minunate .
Mergi la Capșa într-o seară
Ori la șosea-n grădini de vară ,
La Cina ,Ambasador ,Bordei ,
La Pod Băneasa ,Brotăcei …
Seara la Marna și Marconi
Își etalau ținuta domnii ,
Doamnele-n rochii lungi de seară
Și pălării cu voaleta rară .
Mergeau adesea la Boema
Ca să admire teatrul ,scena
S-au in Cișmigiu să se-odihnească
Pe bănci .Și să se răcorească .
Și pe Kisselef îi întălnești
Seara se plimbă în calești .
Ori în parcul Luna București
Coborât parcă din povești .
29

16. Făceau plimbări de plăcere ,
Opreau la Carul cu bere ,
La Manuc ,la vechiul han ,
Pe Chei La calul bălan .
Astăzi traficu-I blocat
Na-i aer de respirat
Totul este poluat
Și supra aglomerat .
Străzi ,piețe și trotuare
Au ajuns loc de parcare .
Iar când de acasă pleci
Nu ai pe unde să treci .
Blocuri multe și înalte
Ca mărgelele-nșirate .
Gaze ,mirosuri ciudate
Pericol de sănătate .
Temperaturi ridicate
Si asfalturi afectate .
Fumul des ca și o ceață
Noul nostru mod de viață .
Stres și zgomot de motoare ,
Picamăre-asurzitoare …
Într-o așa înghesuială
Ești cuprins de amețeală .
30
Parcurile-s invadate
De baruri cam deochiate .
Viața e depreciată
Să nu spun destrăbălată .
Tineri singuri sau perechi
Zbânțuiesc prin discoteci ,
Beau alcool ,cafea ,fumează ,
Să dea bine se droghează .
Fete îmbrăcate “ șic “ ,
Dezgolite la buric ,
Fardate tare n obraz
Și belciug băgat în nas .
Băieți ce-n loc de frizură
Parcă au pe cap o șură ,
Cu părul vopsit , tapați
Și cu geluri pomădați .
Eo mare mascaradă
“Dame “ la colțuri de stradă ,
Cerșetori ,șarlatani ,hoți …
De ei te ferești cum poți .
Și vrei azi să te mândrești
Cu orașul București ?
Asta puteai să o faci odată …
Când era bunica fată .
31

17. LA BĂNEASA …
În București prin cinzeci”șdoi
Eram propietari și noi ,
Mergeam la școală într-a șasea
Și locuiam chiar în Băneasa .
De cum treci Podul spre Ploiești
La margine de București
Spre stânga e Băneasa-Sat
De lume parcă e uitat .
Cu oameni simpli și săraci
Și copii prost îmbrăcați .
Cu străzi înguste desfundate
Și case mici dărăpănate .
Sunt și oameni răsăriți ,
Mai bogați ,mai înstăriți .
Ei cresc animale multe
Păsări ,malaci ,oi cornute .
La dreapta pe șosea e situat
Un cartier mai nou mult mai curat .
Cu străzi mai largi și pietruite
Și case mari frumos clădite .
Pe șosea sunt așezate
Două mari restaurante .
La Brotăcei cu muzică și umbră deasă
Și Pod Băneasa cu separeuri la terasă .
36
Necazurile greu l-apasă
Dar ridică altă casă .
Timpul șterge tot din fire
Rău-i doar o amintire …
REVERIE …
Crezând că sunt favorizat de sorți
Bat în ale vieții grele porți .
Dar în zadar lupt eu cu a mea ființă
Așa ceva mai rar e cu putință
Singur încerc dar în zadar mă amăgesc ,
Zilele trec năvalnic și mă copleșesc .
În tot ce am făcut nimic n-a fost frivol
Dar sufletul îmi este tot pustiit și gol .
Doresc să reușesc .Să pot înfăptui ceva
Cu întrega voință din ființa mea ,
Să pot curând să îmi aflu menirea
Și să găsesc în viață fericirea .
Sper ca soarele și pentru mine să răsară ,
În sufletul meu mereu să fie Primăvară ,
Să am o casă soție și copii pe care să-i iubesc ,
Cu drag și bucurie în pace să trăiesc …
33

18. SPERANȚA …
Ce să fie oare aceasta Speranță ?
Este un sentiment s-au un crez în viață .
Căci ea tăcută te însoțește mereu
Atunci când în viață îți este mai greu .
Speranța îți este prietenă bună
Pe uragan ,cutremur ,furtună ,
Cu speranța treci durere ,necaz ,
Speranța te ridică atuncea când cazi .
Ai speranța ca ai tăi copii
Să îți aducă mereu bucurii .
Și speranța că vei primi vreodată
De la ei o cană cu apă .
Ai speranța cât pe lume trăiești
Să găsești fericirea atunci când iubești .
Și speranța că de mamă si tată
Nu vei fi despărțit niciodată .
O viață întreagă cu speranța petreci ,
Cu speranța pe toate le treci .
Dar atunci când îți este mai greu
Speranța îți este doar în Dumnezeu .
Speranță ! O dulce speranță !
Prefăte - n ființă și pe noi ne învață
Mai umani ,mai cinstiți și mai buni toți să fim
În iubire și pace pe pământ să trăim .
34
IUBIRI...IUBIRI
Iubirea este un nobil sentiment
De sinceritate și atașament ,
Este puritatea ce emană din noi ,
În iubire întotdeauna este nevoie de doi .
Întâia iubire de copil preacurată
Este de părinți . De mamă și tată ,
Apoi e iubirea căci altfel nu se poate
De sângele tău .De soră și frate .
Iubirea dintâi din copilărie ,
Iubirea de copii , de a ta soție .
Iubirea de păsări ,iubirea de soare ,
Iubirea de munții ce străjuiesc în zare .
Și vin mai apoi iubrile pe rând
Ce îți aprind dorul și-ți pătrund în gând .
Iubirea de țară ,iubirea de casă
Când te afli departe puternic te apasă .
Iubirea de toamnele aurii și bogate ,
Iubirea de oameni ,iubirea de sate ,
Iubirea de păduri și izvoare ,
Iubirea de cântecul valurilor ce se nasc în mare .
Aceste iubiri pătrund în sufletul tău ,
Sunt una cu tine și le porți mereu .
Cu iubirea în suflet trăiești pe pământ .
Iubirea pentru om este ceva sfânt .
35

19. Era mai convenabil și ușor
Să mergi să cumperi din Obor .
Căci la Obor e piață mare
Și-ajunge pentru fiecare .
Dar la Obor ca să ajungi
Poți în tramvaiul cinci să urci ,
În unu s-au două “ ș trei
Cu ele ajungi unde vrei .
E multă lume căci toți vor
Ca să ajungă la Obor .
Și se îm ping s-ajungă-n față
Ca să fie primii-n piață .
Când tramvaiul se oprește
Lumea jos se năpustește .
Zgomot ,praf ,înghesuială ,
Și-ajungi amețit în hală .
Din înalt semeț ,regește
Un țăran de sus privește ,
Cu pumnul strâns îi oprește
Și din gură le grăiește .
Nu mai dați așa năvală
Că nu este carne-n hală .
Asta pe-atunci era o glumă ,
Era un banc ,nu o minciună .
40
Pe sub pod alene trece
Băneasa apă lină ,limpede și rece ,
Vara în apa ei ne răcorim ,
Ne bronzăm la soare și chiar pescuim .
Pe șosea în jos este o fântână rară
Fântâna Miorița vizavi de gară .
Clinchete de clopoței se aud aici
Din turnul vilei azi Muzeul Minovici .
Lumea bună seara iese ia șosea
Să se odihnească s-au bere să bea ,
Pe Kisselef adesea-i întâlnești
Ori pe alei în parcul Luna București .
Dacă urci intr-un mijloc de transport ,
Treci de Băneasa-sat și de aeroport
Și la Pădurea Băneasa poposești
Cu mici și bere aici te răcorești .
Băneasa era un colț de rai,o oază plină
De aer proaspăt ,de sănătate și lumină .
Și oriunde ai fi umblat prin București
Un alt loc așa frumos nu mai găsești .
ȘANSA …
Într-o frumoasă dimineață
Plină de soare și de viață ,
Cu rouă cristalină de mărgăritare
Și zeci de păsări cântătoaree .
37

20. Cu un coleg ,vecin de stradă
Fără ca ai mei să vadă
Tiptil de-acasă am plecat
La Cireșoaia la scăldat .
Când noi la apă am ajuns
Soarele era pe boltă sus .
Malul apei era curat ,înalt
Și hainele în grabă-am lepădat .
Colegul meu repede a sărit în apă
Și a trecut-o dintrodată .
Că el știa ca să înoate
Prin apă pe nerăsuflate .
Eu i-am spus că n-am să pot
Să trec fiindcă nu știu să înot .
Mi-a zis că nimic nu are
Pot trece apa in picioare .
Dracul s-au cine m-o fi pus
Cu hăinuțele în mână sus
Am intrat binișor în apă
Fără să știu ce mă așteaptă .
…În gol de-odată am pășit
Și apa m-a acoperit .
Am dat din mâini și m-am zbătut
Și-ntruna apă am băut …
38
Un înger bun .El m-a salvat
Căci în apă peste-un ciot am dat ,
Am împins în el ca disperat
Și-am reușit de-am respirat .
Încet pe vârfuri am ajuns la mal
Doar sufletul meu știa-n ce hal .
Tușeam ,vomam și tremuram ,
De spaimă abia mai respiram .
Într-un târziu mi-am revenit
Și după ce m-am odihnit
Hăinuțele la soare le-am uscat
Și-ncet spre casă am plecat .
Dacă nu știți să înotați
Niciodată singuri în apă nu intrați .
Atunci eu am greșit fir-aș să fiu
Norocul meu că astăzi mai sunt viu .
LA OBOR .
Era prin anii cinzeci”ș trei
Cu viață tristă și ani grei .
Chiar de vrei ,ori de nu vrei
Mâncare trebuie să iei .
39

21. Ieri eram copilul ocrotit de tata ,
Ieri am plecat cu leatul ca să fac armata ,
Ieri eram tânăr ,vesel și eram iubit ,
De nimic nu mă temeam ,eram neobosit .
Ieri de o frumoasă fată m-am îndrăgostit
Eram fericiți și ne-am căsătorit .
Ieri aveam copii pe care îi iubeam ,
Cu drag îi creșteam și îi educam .
Ieri și ei erau tineri și îndrăgostiți ,
Asrăzi copii nostri sunt căsătoriți .
Au copii frumoși pe care îi iubesc
Și pașii în viață cu drag le urmăresc .
Ieri aveam copii astăzi am și nepoți
Și mi-s dragi ca ochii ,îi iubesc pe toți .
Doar iubirea lor astăzi mă ține viu
Dar mâine ce va fi cu mine nu mai știu…
DRAGOBETE
Legenda spune că a fost odată
O mândră și frumoasă fată .
Ea s-a îndrăgostit și a iubit
Un tânăr chipș și vestit .
Urca la munte păstorița ,
Lumea o alinta-i zicea Dochița .
Când era cald afară prindea ca să dezbrace
Unul câte unul din ale ei cojoace .
44
La Obor era înălțată
O statuie minunată .
Cu țăranii și-a lor fapte
Dela nouă sute șapte .
În hală găseai de toate
Șunci ,carne ,varză ,tomate ,
Cartofi ,fasole și ardei ,
Bere la halbă , mititei .
Toamna era bâlci și mustării ,
Circ și comedii ,jonglerii ,
Halviță ,bomboane ,jucării ,
Turtă dulce și ciubuc pentru copii .
Aici oamenii petreceau cu bucurie ,
În cântece și veselie .
Astăzi a rămas in suflet doar un dor
Și amintirile dela Obor .
OAMENILOR …OAMENI .
În ale vieții încercări
Și necrezute întâmplări
Am petrecut un lucru grav
Și-am suferit fiind bolnav .
De urgență atunci m-au internat
Și minuțios am fost examinat .
Fiind uncaz mai special
De medicii de la Municipal .
41

22. După ce diagnosticul a fost aflat
În grabă ei m-au operat .
Cu îndemânare ,atenție și omenie
Căci erau stăpâni pe meserie .
Văzând că veneau în vizită la mine
Soția și copii să vadă de sunt bine .
Am căpătat multă voință
Și-n suflet am avut credință .
Eu mă rugam pios la Dumnezeu
De sănătatea mea mereu .
Și repetam cu glas șoptit
Că mai am zile de trait .
De medicii - OAMENI și azi îmi amintesc ,
Din suflet ,cu respect le mulțumesc ,
Îi port în suflet și-i cinstesc
Căci datorită lor astăzi trăiesc .
ILIE SFÂNTUL .
Sărbătoarea sfântului Ilie
Cu roșu în calendar se scrie .
Este o zi fixată de soroc
Pentru un mare prooroc .
Numele Ilie îl știe tot neamul
Dar i se mai zicea și Tesviteanul .
În cer rolul lui este de baci
Și-i păstorește pe draci .
42
Umblă printre nori cu carul
Iar “biciul “ lui are darul
Să adune norii grei
Și să dea pe pământ ploi .
Toarnă din cer cu găleata ,
Furtună ,vânt ,cade piatra ,
Trăznete ,tunete ,foc
Și nu contenesc deloc .
Bre Ilie ! Poți să-i fugărești pe draci
Dar vezi nouă ce ne faci ?
Că vin ape mari șuvoi
Și ne inundă . Vai de noi .
Ilie cu nume sfânt
Să ne aduci pe pământ
Ploi curate ,calde ,soare ,
Mănoase și roditoare .
TIMPUL LA TRECUT .
Mă minunez cum timpul neândurător se scurge ,
Copilul de ieri om bătrân ajunge .
Zilele ,săptămânile ,lunile în goană toate trec
Și cu anii în cursa nesfârșită a timpului se-ntrec .
Ieri gânguream și dela sânul mamei mă hrăneam ,
Ieri prin ograda casei copăcel umblam ,
Ieri mergeam la școală să mă instruiesc
Să învăț să scriu ,să socotesc și să citesc .
43

23. Și pe stânga și pe dreapta clădiri multe înșirate
Case boierești înalte cu terase luminate .
De la ușile din stradă te îmbie ca iei
Haine și încălțăminte .Poți cumpăra tot ce vrei .
Sirop ,gogoși ,vin ,friptură
De îți lasă apă-n gură .
Alune și covrigei ,cârnați ,bere ,mititei …
Este fum și zarvă mare dar nu poți scăpa de ei .
Și înaintând pe stradă și un pic te liniștești
Vezi o clădire frumoasă și pe firma ei citești .
E Rapsodia Română sala de festivități
Cu muzică populară și alte activități .
Zeci de cântece și dansuri în spectacol prezentate
Ce îți încântă auzul Românești adevărate .
Cu orchestre renumite care din scaun te scoală ,
Îți pătrund adânc în suflet și te vindecă de boală .
Apoi treci pe lângă Banca cu ferestre ferecate ,
Cu ușile de fier grele , de gărzi bine apărate .
Aici e avutul țării ce se numește tezaur ,
Bancnote ,multă valută și lingouri mari de aur .
Mai departe dacă treci poți răsufla ușurat
Că de zgomote și zarvă de acuma ai scăpat ,
Când la Victoria ajungi înapoi mirat privești
Dar când mai vii pe Lipscani tot așa ai să pățești .
48
Voinicul cel vestit pe nume Dragobete
Era iubit în taină și ale altor fete .
Pe niciuna din ele însă nu iubea ,
Doar se juca cu ele și le amăgea .
Se dusese vestea că ar fi fost vrăjit
De-o zână părasită care l-a pedepsit .
Iar fata ce de el se-ndrăgostea
Din prea multă iubire mințile-și pierdea .
Când Maica Preacurată de aceasta a aflat
Pe voinicul Dragobete rău s-a supărat .
Și-atunci în floare de câmp l-a transformat
Și cu numele Năvalnic Ea l-a botezat .
Iar când Năvalnic înflorește ,
Natura la viață se trezește ,
Și câmpiile înverzesc iară .
E prima zi de primavară .
Iar această zi e hărăzit
Ca fata să își afle-al ei iubit .
Dar și animale ,păsărele
Perechi își află și ele .
Când se sfârșește Făurar ,
Năvalnic înflorește iar
Și se-ntâlnesc flăcăi cu fete
Perechi formând de Dragobete .
45

24. AMOR…ELE …
Amorul este focul dragostei curat
Dintre o fată și-un băiat ,
Este culmea sfântă a iubirii
Pășind pe calea fericirii .
Sunteți mai tineri decât mine
Și vreau să în țelegeți bine
Că pe vremea mea știe oricine
Aveam respect ,aveam rușine .
Și noi pe înserat ne întâlneam
Cu fete și ne sărutam .
Dar nu stăteam în plină stradă
Ca toată lumea să ne vadă .
Astăzi băieți și fete se-ntâlnesc ,
Fără perdea tare vorbesc ,
La uncuvânt au sexu-n gură
Ornamentat cu o înjurătură .
Nu sunt prea multe de spus
Lumea sa-ntors cu dosu-n sus .
Căci nu-i normal dar întâlnim des
Căsătorii din interes .
Ce să vă mai povestesc
Amorul azi înseamnă sex .
Și se practică fără măsură
Normal .Și-n orice crăpătură .
46
Dar am rămas perplex , blocat
Când de perversitate am aflat .
Că se iubesc nefiind frați
Două femei s-au doi barbați .
Fetele de astăzi beau ,fumează ,
Se vopsesc și se machiază ,
Îmbracă minijupe și-un ilic
Și-s despuiate la buric .
Întâlnești fete pe linia de centură
Rujate nefiresc pe gură
Și vrând să iți stârnească interesul
Fără rușine îți arată sexul .
Unele dintre ele n-au mai mult de cin “șpe ani
Și ajung să facă sex pe bani .
Nu știu ce inseamnă dragoste ,amor ...
Păcat ...Păcatul e al lor .
PE LIPSCANI ...
A trecut un secol și vreo câțiva ani
De când unei străzi din centru i s-a zis Lipscani .
Treci mai sus de Sf .Gheorghe și în dreapta de privești
Zărești renumita firmă Magazinul București .
Pătrunzi pe Lipscani ,te oprești și-uimit privești
Ca mărgelele-nșirate magazine întâlnești .
Dai peste un gură cască ,nu poți nici să-l ocolești
Și la orice pas ai face de unul tot te lovești .
47

25. La cușca lui eu m-am oprit
Și m-am jucat . L-am sorcovit .
Dar ursul s-a înfuriat ,
Cu laba peste sorcovă mi-a dat .
Trist ,obosit și-nfometat ,
Supărat spre casă am plecat .
Dar și fără sorcovă acum .
Tatei acasă ce-o să-i spun ?
Dece de el n-am ascultat ?
Dece departe de casă am plecat ?
Toți cei ce nu ascultă de părinți așa pățesc
Vor greși și ei ca mine și plătesc ...
PRIETENUL CREDINCIOS .
Îmi caut cuvintele ca să vă spun
Că am avut cândva un prieten bun .
Era credincios și iubitor
Și pe lângă casa mea de ajutor .
Avea ochii negrii ,sclipitori ,
Mereu atent și simțitor ,
Cu picioare lungi și arcuite
Si urechile mici și ascuțite .
Cu părul aspru ,gri ,stufos ,
Nasul ca un ban micuț de abanos ,
Pe frunte avea o steluță albă
Și coada lungă ridicată-n slavă .
52
TRENUL VIEȚII .
În gara vieții sosești un prunc micuț ,
Un bulgăraș de aur ,un odor drăguț .
Copil fiind ești de toți iubit ,
Nu ai nici ogrijă căci ești ocrotit .
Trenul pornește acum pe drumul vieții
Și oprește ușor în halta tinereții .
Ești vesel ,vioi și de viață-ndrăgostit ,
Iubești și ești iubit și foarte fericit .
Trenul vieții însă repede pornește
Și în altă gară acum el se oprește .
Ai trăit în tinerețe bucurii,plăcere ,
Acum ești om matur ,ești bărbat în putere .
Acum ai casa ta ,ești un om împlinit ,
Muncești cu drag și ești căsătorit .
Din această gară nu ai vrea să pleci .
Viața întreagă ai vrea aici să îți petreci .
Trece timpul vieții ,trenul vieții trece
Și omul în viață de toate petrece .
Multe lucruri bune ,greutăți și rele
Căci nimeni în viață nu scapă de ele .
Trenul viețiii trece și iar se oprește .
Este ultima gară căci omu-mbătrânește
Și ca frunza toamnei purtată de vânt
Omul își sfârșește viața pe pământ ...
49

26. CHEIUL DÂMBOVIȚEI .
Un firicel de apă se scurge ușurel
Prin porțile bătrânului baraj Ciurel
Și se adună formând un lac vestit
Pe nume Lacul Morii de toți așa știut .
Dâmbovița își urmează acum lin cursul ei
Străjuită de malurile înalte după Chei .
Și admirată de mulți Bucureșteni
Ajunge acum la Podul Cotroceni .
Trece mai departe unduindu-se ușor
Și trece de Uranus la Podul Izvor .
Apoi de Cireșica și Calul Bălan
Și de Hanul Manuc,popas vestit și han .
Trece de Piața Mare buric de București
Și repede ajunge la Podul Mărășești .
Plină de spumă ,gunoaie și noroi
Trece de Lemaâtre zis astăzi Timpuri Noi .
Umbrită de sălciile ce străjuiesc pe maluri
Se odihnește tremurând în valuri
Și murmură în ape șipot șoptit de dor
Trecând în meandre line acum de Abator .
Apele ei apoi spumegă și trec învolburate
Spre mama Dunăre acuma sunt chemate
Căci apa Dâmboviței este copilul ei
Ce străbate Bucureștiul formând vestitul Chei .
50
CU SORCOVA ...
Era prin anul patru “ș nouă
Și vă povestesc și vouă
Ce am făcut și cât am pătimit
Și spășit recunosc că am greșit .
Căci nu am fost copil cuminte
Era de Sorcovă țin minte
Când am plecat lucru firesc
Pe la vecini să-i sorcovesc .
În drumul meu la sorcovit
Cu un coleg m-am întâlnit .
Și din vorbă-n vorbă-mi zice.Hai
Să sorcovim și prin tramvai .
Și în loc să mă întorc acasă ,
Să stau cu părintii mei la masă .
Am colindat când jos ,când sus
Și la Circ în centru am ajuns .
Noi curioși și năzdrăvani
Am scos din buzunare bani
Și am intrat fir"ar să fie
La circ și la menajerie .
Erau cuști multe înșirate
Și-n ele bine ferecate
Lei ,tigri ,cimpazei,pantere
Și un urs mare între ele .
51

27. Pentru păcatele voastre îl jertfesc ,
Credința propovăduiesc .
Iar de călcați cuvântul sfânt
Vă trimit iadul pe pământ .
Dar lumea e hapsână ,rea
Și face tot ce știe ea .
Mint ,înșală și înjură ,
Dezbină ,preacurvesc și fură .
Pedepse grele azi se simt
Ferească Dumnezeu cel sfânt .
Sunt boli ,cutremure și vânt ,
Tornade ,ploi ,foc pe pământ ...
FRATELE UITAT ...
Aveam ogradă și casă
Si o căruță frumoasă ,
Pe care-o auzeam venind
Și din capace păcănind ,
Doi cai frumoși ,doi paralei
Și cu un noaten între ei .
Voinici ,mândri și stelați
Păreau dintr-un tablou pictați .
Cu capetele ridicate ,
Cu gâtul lung și piepturi late ,
Cu arce vii frumos croite
Și copite potcovite .
56
Când îi vorbeam ,atent mă asculta
Și printr-un scurt lătrat îmi răspundea .
După câțiva ani din sat eu am plecat ,
Pe el însă acolo l-am lăsat ...
Într-un târziu în sat am revenit ,
L-am întâlnit trist și-mbătrânit .
S-a bucurat și scheunând s-a înălțat
La pieptul meu înlăcrimat .
Pe Leul câinele cel bun al meu
Îl voi păstra în gând mereu .
Căci el mi-a arătat blânda ființă
Iubire ,prietenie și credință .
COCOȘUL ...
Bărbații sunt invidioși
Că nu sunt și ei cocoși .
Să treacă gardul la vecini
Și să le calce pe găini .
Cocoșul însă e cocoș ,
El are creastă ,e frumos .
Dar el doar cântă cocoșește
Și nu se căsătorește .
El este crai printre găini ,
Mai sare gardul la vecini .
Dar în zadar țanțoș pășește
Căci n-are minte ,nu vorbește .
53

28. Răscolește după râme printre spini
Și le amăgește pe găini .
Umblă prin grădini haihui
Dar n-are grijă de pui .
Cocoșul azi e supărat
Că e marginalizat .
Nu mai e el ca altădată
Cel care dă ora exactă .
Și de necaz când se trezește
Cântă tate cocoșește .
Și o face-n ciudă domnul
Ca să ne strice nouă somnul .
A tot cântat fir”ar să fie
Și a ajuns pe farfurie .
Piftie ,ciulama s-au borș
Păcatul lui ? ...Era cocoș .
ALEASA ...
În Bethleem a fost odată
O mândră și frumoasă fată .
Și dintre fetele din sat
A fost aleasă de Isac .
Pură ,la trup neprihănită ,
Cucernică ,de toți iubită .
Era și-n cuget preacurată ,
Maria o chema pe fată .
54
A fost adevărat s-au vis
Ori poate-așa i-a fost ei scris .
Căci din cer venita ,din văzduh
Lumină ce purta un duh .
Duh sfânt ce fetei îi spunea
Că va rămâne curând grea
Și că va naște prunc vestit
Trimis de Domnul pe pământ ...
Pe prunc îl va chema Iisus,
El va purta cuvânt de sus
De pioșenie ,credință ,
De adevăr și pocăință .
Și astfel la soroc Maria
A născut pruncul .Pe Mesia
Iar Magii au sosit cum știm
Cu daruri la Ierusalim .
Iisus a vindecat bolnavi ,făcând minuni
Și a dus credința în genuni ,
Pe cei săraci i-a îmbrăcat
Iar pe cei flămâmzi i-a săturat .
A spus atuncea Dumnezeu :
- Acesta este fiul meu .
Și l-am trimis azi printre voi
Că sunteți hrăpăreți și răi .
55

29. Vulpea este numită ministrul Pădurii
Iar Hârciogul Șef al Agriculturii .
La Ocolul Silvic i-au numit pe Cari
Ca să îngrijească de copacii mari .
Fiindcă vorbesc mult și au și relații
Cațele au posturi la comunicații .
Iedul cel micuț e guvernator ,
Veverița strânge alune de zor .
Pe Uliul cel falnic de astăzi l-au pus
Ca Ambasador că vede de sus .
Bufnița tăcută ce doar noaptea vede
Ministru de astăzi este la externe .
Cerbii toți sunt șefi pe la Primării ,
După Căprioare aleargă zglobii .
Iară Corbii mari că sunt mai deștepți
Sunt propuși de astăzi să fie Prefecți .
Am rămas surprins și tare uimit
S-aud că în pădure s-a făcut partid .
Îi știu pe conducătorii țanțoși și pompoși
Din lumea reală .Toți sunt mincinoși .
MORALA
De ești ales Președinte s-au în Parlament
Fi demn și cinstit ,fi un om decent .
Căci mandatul dat azi persoanei tale
Este dat de oameni ! Nu de animale .
60
În trap dulce alergând ,
Cu nările fremătând ,
Coama fluturând în vânt ,
Cozile până-n pământ .
Calul mi-a fost de ajutor
La munca grea după ogor .
Dar el știa și potecuța
Ce mă purta des la mândruța .
Dece ești nemiloasă soartă ?
Gândul la tine mă poartă
Căci lovești ,n-alegi pe cine
În om atunci când îi e bine .
Ea și pe mine m-a lovit
Căluții mi sau prăpădit .
De-atunci eu am rămas sărac
Prin lume rătăcind pribeag .
Pe lumea asta-am fost lăsați
Ca om și cal să fie frați .
Calul ne-a purtat prin vânt și ploi ,
Prin foc și gloanțe în război .
Omule dece îți faci păcat
De calul frate adevărat
Care la greu te-a ajutat
Și te-a iubit . Azi ai uitat .
57

30. LUMINA LUMII .
Pentru ca Tatăl Ceresc cel sfânt
Să ne mai rabde pe pământ ,
Pentru relele noastre și păcate
Iisus a călcat spre moarte .
EL afost trădat ,prins și hulit ,
Batjocorit și biciuit ,
Purtând crucea până la golgota a suit
Și pe a lui cruce a fost răstignit .
Să fiți astăzi cu toții pregătiți
Pe Iisus să îl cinstiți ,
Să vă feriți de păcate
Și în cuget și în fapte .
Mergeți de vă spovediți ,
Smeriți să vă pocăiți .
Căci azi Iisus cel fără de păcat
Dintre morți a înviat .
În cer la Tatăl sa-nălțat
Și Lumina Credinței ne-a lăsat .
Iar de Lumina-i luminați
Cu toții să vă bucurați .
Fiți veseli și fericiți ,
Fiți iubitori și cinstiți ,
Mai buni și iertători să fiți
Și în pace să trăiți .
58
POLITICHIA ÎN PĂDURE
Într-o zi de vară am mersla pădure
Să mă răcoresc și să mănânc mure ,
Să beau apă rece să mă răcoresc
Neștiind firește ce am să pățesc .
Stam întins pe iarba verde din poiană
Și din pom coboară lin o coțofană .
Este supărată și dece anume
Pe-ndelete toate prinde a le spune .
Zice : Domnul Urs ceva mai înainte
De animale-a fost ales și uns Președinte .
Și a fost liniște și pace în pădurea verde
Însă Ursul avea mulți dușmani pesemne ...
Vulpea ,Râsul ,Lupul și alte animale
Să-l dea jos pe Urs puseră la cale .
Și până la urmă găsesc o soluție .
Au stârnit pădurea făcând revoluție
Au luat puterea dar Lupul ...știți și voi
Cum făcea prăpăd mereu printre oi .
Pe domnul Mistreț l-au pus șef de cabinet
Iară pe Vulpoi Comisar ...atent .
De astăzi Bursucul e Consilier ,
Ministru de Justiție este domnul Jder .
Fiindcă ciripesc și sunt mai slăbuțe
Secretare-au pus numai Vrăbiuțe .
59

31. În drumeții pe munte am urcat
Și-n Olt în apa rece ne-am scăldat ,
Castelul Bran am vizitat
Și Peleșul mândrul palat .
Cu toții am fost surprinși plăcut
Când în grup mare au trecut
Cicliști ce pe șosea rulau
Și-n Cursa Păcii se-ntreceau .
Am petrecut zile de vis
Ce greu pot fi redate-n scris .
În jocuri plini de bucurie ,
În cântec și în veselie .
Dar vremea atrecut .S-a dus ...
Și într-o zi pe la apus
La foc de tabără am stat
Într-un decor de neuitat .
În viața noastră de copii
Am legat atunci prietenii
Și-am fost dezamăgit și întristat
Când înspre casă am plecat .
Acuma plin de nostalgie
Înșir cuvinte pe hârtie
Dar mai păstrez în minte vie
Vacanța la Sinaia-n colonie .
64
MUZICA .
Ce încântare ,ce minune !
S-a descoperit anume .
Ca fără vorbe să poți spune
Tot ce e mai frumos pe lume .
Muzica este ceva sfânt
Și toți o cântă pe pământ .
Ea leagă prietenii ușor ,
Ușor unește dor cu dor .
Cu muzica-ți alini durerea
Ea îți trimite-n trup puterea
Dragostei și nostalgia .
Ea împlinește feeria .
Când de cei dragi tu ești departe
Ea îți e mamă ,soră ,frate ,
Te ostoiește și doar ea
Îți domolește inima ,
O cântă păsările-n zbor ...
Să fie oare trilul lor
Acela ce ne-a inspirat
Când muzica am inventat .
Ea e cântată de copii ,
O cântă fetele prin vii ,
Ea ne dă dragoste de viață ...
E înălțătoare ...E măreață .
61

32. Ea e cântată ,e iubită
Și e pe strune lin șoptită ,
E raza ce ne dă lumină ,
Este magnifică...Divină .
FLOAREA VIEȚII .
Femeie ! Tu ești izvorul vieții ,
Ești statuia vie a frumuseții ,
Tu ești leagănul iubirii ,
Dragostei și fericirii .
Toate florile din lume
Astăzi ți le dăruiesc
Însă ele nu-ți pot spune
Cât de mult te prețuiesc .
Căci tu ești precum o floare
Ce se-nalță către soare
Cu iubire te hrănești
Și iubire dăruiești .
Vreau ca trupul tău de floare
Cu săruturi să-l stropesc
Să te strâng în brațe tare
Și să-ți spun cât te iubesc .
62
LA SINAIA .
Prin nouă sute cinzeci “ș doi
A fost un Festival la noi
Al Tineretului din Lume .
Laureați .Cu note bune .
Era frumos și cald afară ,
Un început timid de vară .
Și-am petrecut vacanța aia
În colonie la Sinaia .
După drum lung cu serpentine
Am fost cazați cum se cuvine .
Eram așa de încântat
Parcă stăteam într-un palat .
Într-o poieniță de brazi înconjurată
Se înălța semeață o vilă etajată .
Cu geamuri mari și luminoase
Și holuri lungi și spațioase .
Aveam pe ușă un program
Pe care toți îl respectam .
Dimineața ne sculam ,
Ne spălam ,ne echipam ...
În aerul proaspăt curat ,
Plin de ozon ,înmiresmat
Voioși și fericiți eram ,
Ca mieii pe imaș zburdam .
63

33. Drumul a fost lung , dar dimineață
Zăream Ceahlăul printre nori și ceață .
Am coborât în gară la Bicaz ,
Lângă Bistrița zăgăzuită de baraj .
Priveam cuprinși de încântare
Spre cer construcția cea mare .
Ce se înălța zveltă cu fală
Din apă ca o catedrală .
După baraj de sus dacă privești
Parcă te afli intr-o lume de povești .
Vezi apa Bistriței in mare transformată ,
De munți și de păduri înconjurată .
Cu vaporașul pe Bistrița am navigat ,
Așa din drum puțin am mai scurtat .
Și obosiți într-untârziu ne-am bucurat
Când la hotel in stațiune ne-am cazat .
Aerul de munte ne-a priit
Căci fără vise noaptea am dormit ,
Dimineața soarele în vârf de munte ridicat
Cu zâmbetul lui cald ne-a mângâiat .
Zilele voioși le petreceam
Și în drumeții pe munte ne-avântam .
Pe cărări înguste și șerpuitoare
Până sus la cascadă :” La Duruitoare „ .
68
LEGEA...E LEGE .
Era prin anul șaizeci și cinci ,
Mi-aduc aminte că atunci
În Otopeni am întâlnit
Un bun prieten și amic .
Mergeam la baluri și dansam ,
Cunoșteam fete ,ne plimbam ...
Dar printre oameni demni și buni
Mai întâlnești și stricăciuni .
Am întâlnit în acea vreme
Două vestite specimene .
Părinții lor cinstiți ,sărmani ,
Copiii ...Derbedei ,golani .
Pipa un tip înalt, slab și osos ,
Cu fața smeadă ,negricios ,
Citit ,isteț ,inteligent .
Dar băutor și indolent .
Și Picea un băiat mic de statură
Dar răsplătit dela natură
Cu chip plăcut și luminos ,
Ager ,abil dar ce folos .
Li se dusese vestea-n sat ,
Erau ceva de speriat .
La Pod la Măgura când beau
Scandaluri și urgii făceau .
65

34. Pipa cu capul și pumnul lovea ,
Din spate Picea îi șundrea ,
Spărgeau și răsturnau totul în cale
Lăsând în urmă jaf și jale .
Este din bătrâni o zicală adevărată
Cu ulciorul dus prea des la apă ...
Și într-o zi când au căzut iar în păcat
"Ulciorul „ pentru ei s-a spart .
Căci Polițiștii i-au încătușat
Și la arest cu duba au plecat .
Iar după o dreaptă judecată
Își vor primi acum răsplată .
Acum e liniște în sat ,
Oamenii de haimanale au scăpat .
Și-s bucuroși că n-are cine
Să îi mai facă de rușine .
DE ÎNVIERE ...
Dragi Creștini ! Astăzi să sărbătoriți
Și cu toți veseli să fiti
Căci Iisus cel fără de păcat
Dintre morți a înviat
Și-n cer la Tatăl sa-nălțat .
66
De iertare vă rugați ,
De rele să vă lepădați ,
Mai buni la suflete să fiți ,
Mai iubitori și mai cinstiți ,
Mai credincioși și mai smeriți .
Lumină din Lumină luați ,
Lumină din Lumină dați
Și-n cugete să fiți curați .
Astfel veți fi luminați
Și de păcate iertați .
Pe aproapele vostru să-l iubiți ,
Pe Iisus să îl slujiți
Iar dacă vă pocăiți
Veți fi mult mai fericiți
Căci în Rai veți fi primiți .
LA CEAHLĂU .
Primăvara era pe sfârșite ,
Bagajele noastre erau pregătite
Și grăbiți am plecat spre seară
Să ajungem repede la gară .
Căci după un an muncit cu râvnă
Aveam acum concediu de odihnă
Și cu greu am obținut și eu
Un bilet in stațiune La Durău .
67

35. După trei zile Iisus a înviat
Și sus la ceruri sa-nălțat ,
Acum așteaptă de la noi credință ,
Dreptate ,cinste ,iubire .pocăință .
De vreți ca să trăiți o viață mai senină
Și să aveți în Rai odihnă și lumină
Fiți credincioși și înțelepți ,
Buni ,iertători ,onești și drepți ...
BRĂȚARA DE AUR ...
După Șc. Elementară aș fi vrut și eu
Să învăț mai departe la Liceu
Dar tata nu m-a ascultat
Și la meserie ma-ndrumat .
Vă spun ca să aflați și voi
Eram elev la Timpuri Noi ,
Mă instruiam nu în zadar
Ci să devin un bun strungar .
Eram isteț ,iute ,priceput
Și meseria mi-a plăcut .
Când fierul brut îl modelam
Cu bucurie o făceam .
În rolul meu de ucenic
Munceam ca Prâslea cel voinic .
La Nilă ,Breja ,Pițigoi ,
Stoian ,Dumitru și Mitroi .
72
Până la vârful Toaca am urcat,
În drumul nostru mure și fragi am adunat
Iar într-o poiană când am poposit
Cu apă de pârâu ne-am răcorit .
Am mers și la Cealău în sat
Și o biserică pictată de Tonitza am aflat .
Este o ctitorie veche cu bolte arcuite ,
Cu sfinți ,Apostoli și icoane aurite .
Dar timpul nestatornic a zburat ,
Bistrița și Ceahlăul nicicând nu l-am uitat
Și nu cred să mai fie pe pământ lăsată
O altă țară așa frumoasă ,mândră și bogată .
IISUS – OMUL ...
În țara Galileei spre apus ,
În vremuri ce demult s-au dus .
Când pe pământ erau păgânii împărați ,
Fără de credință ,răi și desfrânați .
Dumnezeu n-a vrut să pedepsească
Omenirea și să o sfârșească .
Din bunătatea LUI cerească
A vrut ca lumea să o pocăiască .
Din Duh-Sfânt a lăsat grea o fată
Curată și nevinovată
Iar la soroc fata a născut
Pe Iisus - Fiul pe pământ .
69

36. El Apostoli credincioși a căutat
Și țara Israelului a colindat ,
Multe povețe a propovăduit
Și prin putera lui minuni a săvârșit .
Pe oamenii bolnavi i-a vindecat ,
Vedere celor orbi a dat ,
Pe flămânzi ia-ndestulat
Iar pe rătăciți i-a îndrumat .
Celor ologi le-a dat putere ,
Săracilor le-a dat avere ,
Celor însetați apă a dat
Și din morți oameni a-nviat .
Potop de ape a oprit ,
Vânt și furtuni a stăvilit ,
Pământului sterp rod a dat
Iar credincioșii l-au urmat .
Vestea puterii lui s-a răspândit
Și la Ierusalim au poposit .
Iar oamenii păgâni s-au speriat
De al credinței Împărat .
Au pus zălog pe capul lui
Și-au râs de fiul Domnului .
De Iuda când a fost vândut
EL l-a iertat .Dar l-a durut .
70
Atunci păgânii vraci l-au declarat ,
L-au prins și l-au întemnițat ,
Apoi de o cruce grea a fost legat
Și la Golgota pe munte a urcat .
Cu o coroană de spini și chinuit ,
De sulițe împuns și cu urzici bătut ,
Înjurat ,scuipat ,batjocorit
Și cu harapnice lovit .
La Golgota a fost pe cruce pironit
Și pe a lui cruce răstignit .
De Dumnezeu Tatăl plângând el s-a rugat
Pentru păgâni căci ei nu știau ce fac .
Iar atunci când sufletul și-a dat
Tot cerul s-a întunecat ,
Pământul s-a cutremurat ,
Palatele s-au dărâmat ,
Trăsnetele au biubuit neâncetat ,
Fulgerele val de foc au dat ,
Ploile în potop s-au transformat
Și păgânii toți s-au speiat .
A spus atunci din ceruri Dumnezeu
Acesta este Fiul Meu .
EL s-a jertfit din bunătate
Pentru credință și păcate .
71

37. Când vremea se încălzește
Și zăpada se topește
Își înalță clopoțeii
Puri și gingași ghioceii .
Zambile și viorele ,
Narcise cu flori în stele
Iar între ele întregind stratul
Înflorește liliacul .
Garofițe ,albăstrele ,
Gladiole și lalele
Și în galbene rochițe
Vesele zâmbesc crăițe .
Cu flori albe-n coroniță
O tufă de lămâiță ,
Lângă ea un frățior
Mai micuț . Un merișor .
Cu roșeață-n obrăjori
Înfloresc mândri bujori ,
Iar lângă ei ca buni vecini
Își deschid cupele crini .
Trandafiru-și ocrotește
Și cu țepile păzește
Rozele lui parfumate
Cu petalele brumate .
76
Stătea în loc și mă privea ,
Clătinând din cap mă admira ,
Și-n glumă mă certa zâmbind apoi
Bunul meu meșter nea Țâmboi .
Sunt mândru căci prin ce m-au învățat
Tainele meseriei am aflat ,
Pe drumul vieții am pornit ,
Sunt respectat și mulțumit .
Le spun acum copiilor să știe
Cât de bună e o meserie .
Atunci când ai devenit un meșter faur
Meseria e brățara ta de aur .
ENGLEJI...EI
În țara noastră sunt Români
Care de limba noastră sunt străini .
Cuvinte neânțelese folosesc
Frumoasa limbă Românească o stâlcesc .
Spun că este Job munca după luncă
Și la oricare loc de muncă .
Cârnatul cu muștar servit la colț de stradă
Hot-Dog se chiamă astăzi dragă .
Când se tund” modern” Își schimbă Look-ul ei
Și-n loc de bine spun Ok-ai .
E Hallowen astăzi Drăgaica
Și-i spun Babac acum lui Taica .
73

38. Azi Baby-siter e dădaca
Și Leasing e acuma rata ,
În loc de Paști e Iepurașul
Și Week-end e acum relașul .
Valentin”s-Day de Dragobete
Când se unesc băieți cu fete .
Afacerea e Business
Toate sunt folosite astăzi des .
În loc să scrie un bilet
Conversează azi pe Net .
Rar vezi un tânăr în Bibliotecă
Mai bine e la Discotecă .
Căci aici țopăiesc și țipă ce să spun
Și nici nu se mai văd din fum ,
Trag la alcool și se droghează
Nimic nu-i mai interesează .
Dragi părinți ! Mame și Tați
Pe copii să-i educați
Să fie oameni drepți și buni
Și să nu uite că-s Români .
ACTORUL ...
E Democrație .Și cu asta basta
Și-am ajuns în fine s-o vedem și p-asta .
Pare că suntem picați din constelații
De facem și-n Teatru așa inovații .
74
Opere mărețe ce au fost jucate
Sunt toate modern astăzi transformate .
Dece oare astăzi sunt lăsați toți furii
Să reinventeze ei actul culturii .
Cum să vii pe scenă despuiat și gol
Și să spui că-i artă in acest secol .
Ce oare Didina din piesa lui Caragiale
Apărea pe scenă cu țâțele goale ?
După ceva timp după cum e mersul
Când veniți pe scenă să v-arătați sexul .
Și evoluând modern cu așa mult zel
Teatrul să devină unfel de bordel .
Idealul în lume cu greu îl găsim ,
Iar noi fiind oameni cu toți mai greșim .
În teatru satirizăm și faptele rele
Dar să încercăm să scăpăm de ele .
Dar fiind actor nicicând să nu uiți
Că în față ai spectatori mulți .
Să fii dar decent căci așa e bine
Căci respectând omul te respecți pe tine .
FLORILE .
Privesc și admir în zori
Grădinița mea cu flori .
Parfumate-n culori vii
Le-ndrăgesc . Parcă-s copii.
75

39. De când iarba încolțește
Cu sătenii se tocmește
El și încă doi ciobani
Și pasc oile pe bani .
Mână oile la munte
Negere ,albe și cornute .
Printre ele trei măgari ,
Pe delături dulăi mari .
Cu bâtele lungi în mână
Urcă oile la stână .
Pe cap mândri poartă clopul
Și pe umeri greu cojocul .
Pe picioare strânși ițari ,
Încinși la brâu cu șerpar ,
Un caval ,fluiere mici
Și în picioare opinci .
Peste zi pasc oile
Prin toate poienile ,
Iar pe-nserat le bagă-n strungă
Laptele ca să îl mulgă .
Mulg oile cu plăcere
Și strâg laptele-n ciubere ,
Îl pun în ceaun să fiarbă
Și se odihnesc pe iarbă .
80
Dintre toate dalia
Își înalță talia
Și cu suple siluiete
Delicate margarete .
Din ferestrele curate
Zâmbesc timide mușcate ,
Iar pe alee înșirate
Crizantemele bogate .
Lângă ele-n preajma porții
Veghează regina nopții ,
Semeață ,împarfumată
Și de lună luminată .
Eu cu mult drag le-ngrijesc
Și în șoaptă le vorbesc .
Ele eu cred că mă iubesc
Căci cu flori mă răsplătesc .
OLARUL .
Omul acesta iubește țara și pământul
Și modelează cu drag lutul ,
Dela srtăbuni se-nvârte roata
Iar mâinile lui creiază arta .
El ară-n țarină cu plugul
Dar își iubește meșteșugul
Și lucrează cu mult har
Meseria de olar .
77

40. Modelează căni ,ulcioare ,
Castroane ,farfurioare ,
Ocarine ,fluierașe ,
Ulcele și cești frumoase .
Le mângâie ușurel cu dor
Și le arde în cuptor .
Le dă cu lacuri , culori
Și le pictează cu flori ,
Cu brăduți ,cu păsărele
Și firul vieții-ntre ele ,
Cu linii frânte și cocoși
Și le duce-n târg de Moși .
Astfel el lumii arată
Cum din lut se face artă .
Meseria de olar e astăzi răsplătită
Căci de lume este admirată și iubită .
LA PESCUIT ...
Aseară am plecat la cinci dela Pitești
Cu vărul Costică să mergem la Fetești .
După nouă ore de mers am ajuns
Când sorele blând ne zâmbea de sus .
Apa aburi calzi ridica din valuri
Și lovea cu teamă spărgându-se în maluri .
Noi în mare grabă am despachetat
Și undițele-n apă le-am aliniat .
78
Cum sunt cam uituc am uitat să zic ,
De-acasă am plecat pentru pescuit .
Pe cap am pus șapca și am schimbat portul
Iar cu ceva trudă am întins și cortul .
Departe în zare aproape de stânci
Umblau cocostârci cu picioare lungi ,
Puii mici de rață pe apă pluteau ,
Pescărușii ageri prin văzduh zburau .
Am strâns în juvelnic pește variat
Însă din cârlige cel mare...a scăpat .
Nici măcar de poză nu am prins un crap
De glume acasă nu cerd c-o să scap .
Seara lângă foc am stat mult de vorbă ,
Din peștele prins am gătit o ciorbă .
Și-n lumina palidă a unui felinar
Bibanii mai mari i-am prăjit pe jar .
Iar după trei zile trist și obosit
Am plecat acasă de unde-am venit .
Așa a fost cu mersul nostru la Fetești
Iar vouă v-am spus ...D-alea pescărești .
CIOBĂNAȘUL .
Orfan de mic arămas ,
E un copil de pripas ,
Toată lumea-l știe-n sat
Copil de neam scăpătat .
79

41. Să-nțeleagă lumea ce ne vizitează
Că Românul astăzi mai și dejunează .
Îi întâmpinăm cât putem de bine
Și le oferim pâine cu măsline .
Dacă vrei maestru să devii în artă
Dragoste să ai pentru orice piatră ,
Să dai viață pietrei cât ar fi de mare
Și să modelezi piatra cea mai tare .
Orice rotunjime să o studiezi ,
Opera ce faci în somn să visezi .
S-o mângâi cu palma când o șlefuiești ,
Cum tatăl copilul să o îndrăgești .
Și-atunci când va fi terminată
Lucrarea să fie de toți admirată .
Să fii tare mândru că și tu făcuși
Din sculptură artă cum făcu Brâncuși .
PLUGUȘORUL
Aho ,aho copii și frați
Mai opriți și dejugați .
Pocniți din bice flăcăi
Și sunați din zurgălăi .
Gazde nu vă speriați
Mai bine ne ascultați .
Că n-am venit cu furatu”
Am venit cu colindatu” .
84
Fac urdă ,brânză și caș
Și cântă din fluieraș .
Obosiți ,strânși în cojoc
Adorm pe rând lângă foc .
Toamna când cad brumele
Se întorc cu turmele .
Iar pe-nserat pleacă-n sat
La fete de măritat .
PICTORUL .
Privești ,admiri ,te minunezi
Un tablou frumos când vezi .
Nici nu crezi că epictat
Juri că e adevărat .
Să ai vie pe retină ,
Formă ,culoare ,lumină .
Un pictor e evident
Că-i înzestrat cu talent .
Multă muncă și migală ,
Adoarme și brusc se scoală .
Și peste noapte lucrează
Dă contururi , retușează .
Își așează șevaletul ,
Apoi schițează portretul ,
În culori își pune arta
Și tabloul este gata .
81

42. Pictează chipuri de sfinți ,
De Ierarhi și de Părinți ,
De fete ,de îngerași ,
Și de copii bucălați ,
Soarele ,bolta senină ,
Luna palidă-n lumină ,
Cerul presărat cu stele
Și Luceafăru-ntre ele .
Pictează munți între nori ,
Roze minunate .Flori ,
Maci înconjurați de lanuri ,
Brazi , copaci și vii pe dealuri .
Pictorul are mult har ,
El lasă lumii în dar
Picturile minunate
În tablouri colorate .
COLINDA .
În ajun de sărbători
Vin copile și feciori
Pe la case urători .
Astăzi omenoși să fiți ,
Pe Iisus să îl slăviți
Și în pace să trăți .
82
Pe urători să-i primiți
Voi îi faceți fericiți .
Căci pentru nuci ,covrigi și bani
Ei vă urează LA MULȚI ANI ! ,
Bucurii și sănătate ,
Mult noroc și spor în toate .
Casa să vă fie casă ,
Bucate și vin pe masă ,
Iară anul care vine
Să v-aducă numai bine ,
Să iubiți ,să fiți iubiți
Și ca merii să-nfloriți .
Tari să fiți precum e fierul
Și mai iuți decât oțelul .
Cocniți cu paharul plin
Și beți nectarul divin .
Fericire și mulți bani
La anu” și..LA MULȚI ANI !
SCULPTORUL .
Se pare că unii sculptori poate din greșală
Fac din arta lor o simplă ciopleală .
Ridică o lucrare de nu știi ce este
Dar pretind ca lumea să-i zică maestre .
Opera aceasta costă mii de Euroi
Însă costul ei îl achităm noi .
De curând în capitală într-o piață mare
Stă bine înfiptă “Măslina-n Scobitoare”.
83

43. Vă urăm de sănătate ,
De noroc și spor în toate .
Viața plină să vă fie
Cu-mpliniri și armonie .
Zile multe si senine ,
Conturile toate pline ,
Cu paharul plin ciocniți
Noul an să îl cinstiți .
Jucați și vă veseliți ,
Fericiți cu toți să fiți ,
De cei dragi să fiți iubiți
Și în pace să trăiți .
Ia mai mânați măi flăcăi ,
Mai pocniți din bice măi
Și sunați din zurgălăi
Să răsune-n munți și văi .
Iar la anul care vine
De știți să urați mai bine
Să veniți și voi la mine
Să urați cum se cuvine .
Cu plugușor tras de boi ,
Cu bice și zurgălăi
Cum e datina la noi
Din Suceava-n Drăgășani .
LA anu și : LA MULȚI ANI !
85

44. .
DIN DRAGOSTE
PENTRU VOI

45. Aiubit-o mult pe mea bunică
Ea mi-a fost pe lume adoua mămică .
De aceia-n viața asta cât trăiesc
De bunica mea cu drag îmi amintesc .
MOȘ ANTON .
În sat lumea-l știa de moș Anton ,
Era un om spătos ,înalt ,bonom ,
Demult soția i-a murit ,
Era trist și cu greu soție a găsit .
După un timp și-a unit viața cu Suzana ,
Toți oamenii îi ziceau vădana .
Fiindcă bărbatul ei iubit
Pe front în luptă a murit .
Moșul copii avea vreo trei
Și faceau șase cu ai ei .
Iar împreună dragii mei
Au mai avut încă vreo trei .
Făceau din noapte albă zi
Să crească cei nouă copii .
Prin muncă aveau spor în casă
Și pâine proaspătă pe masă .
Copiii uneori se hârjoneau ,
Iar pe cei mici îi necăjeau .
Bunica striga:”Moșule săi că ăști mari proștii
Îi bat pe copilașii noștri “ .
92
MAMĂ ...!
Din tabloul așezat lângă sfânta icoană
Te văd zămbind mereu dragă mamă .
Lacrimi șiroaie mi se scurg pe obraz ,
Mi-e sufletul greu și plin de necaz .
Că ai plecat din lume suflet drag și sfânt
Și am rămas singur pe acest pământ .
Simt și astăzi căldura mâinii ce mă mângâia ,
Mă strângea la piept și mă săruta .
Erai ca o floare gingașă ,curată ,
Nu te supărai pe mine vreodată .
De-am greșit măicuță te rog să mă ierți
Pe copil acuma nu mai poți să-l mai cerți .
Când vin la mormânt să îți aduc flori
Inima mă doare și mă trec fiori .
Și vorbesc cu tine murmurând te chem
Să-mi dai o povață ,să-mi dai un îndemn .
Îți aduc omagiu să fiu auzit
Să știe și lumea ce mult te-am iubit ,
N-am să uit în viață cât încă sunt viu
Că tu mi-ai fost mamă și că eu ți-s fiu ...
89

46. TĂTICUL MEU .
Când lumina lumii eu o vedeam tată
Tu erai pe front ,erai în armată ,
Înfruntai dușmanul ,gloanțele ca eu
Să pot trăi liber în țară mereu .
Tu ai trecut Pritul și-ai ajuns la Don
Iar la Sevastopol...chin și vai de om .
În încrâncenare tu ai fost rănit
Și ai venit acasă . Bine ai venit !
Erai tare harnic ,vesel și glumeț ,
Cu glas de vioară ca un cântăreț .
Om drept și cinstit dar și furios .
Cu priviri tăioase dar erai frumos .
Lucrurile toate le făceai cu rost ,
Pentru mine tată un idol ai fost .
Te iubeam atunci cu sfială , teamă
Și vroiam în toate să îți fiu de-o seamă .
Am simțit prin fapte ce mult m-ai iubit
Când tânăr fiind greu am suferit .
M-ai luat pe brațe și ai alergat
La doctori cu mine de m-au vindecat .
Dar te-ai stins din viață ,ne-ai lăsat pe toți ,
Soție ,copii ,nurori și nepoți .
Te-am iubit tăicuță ,scump tată al meu
Și cât voi fi-n viață te-oi iubi mereu ...
90
BUNICA .
Dragostea mea nemărturisită
De copil zburdalnic a fost de bunică .
Păstrez și azi în minte chipul luminos
Cu ochii albaștri și glasul duios .
Avea părul lung și era slăbuță ,
De statură însă era cam micuță .
Cu meși în picioare și pe bust ilic ,
În față pestelca și pe cap batic .
Prin toată ograda ea trebăluia
Ziulica-ntreagă.Nu se odihnea .
Că dacă stăteai nu puteai să ții
Casa aranjată și șapte copii .
Că atâți copii avea și bunica ,
Între ei mai mică fiind Vasilica .
Era lipicioasă ,hoată ca o mâță
Când dela bunica noi doi primeam țâță .
Avea nasul cârn , părul inelat ,
Cu obrazul rumen , fin și bucălat ,
Se aprindea toată când îi ziceam creața
Și răspundea cu cuiudă ”Pupă-mi
bumbăreața”.
Mămica pleca-n câmp la secerat
Și venea acasă tocmai pe-nserat .
Bunica mă iubea ,eram răsfățat
Căci eram nepotul dânșii preferat .
91

47. Cum au fost învinși Germanii
Și că vin Americanii .
Nu era numic greșit
Iată că azi au venit .
Era greu atunci să ții
O casă cu opt copii .
Cu greu și ei au crescut
Pe cei care i-au avut .
Printre ei cum au putut
Și pe mine m-au crescut .
Eram iubit ,mângâiat ,
Cu dragoste-nconjurat .
Aveau o masă rotundă
Și o așezau în tindă ,
Bunica scotea de zor
Pâinea caldă din cuptor .
În față aveam castroane ,
Îmi amintesc și-acum .Doamne .
Cu toți cruce ne făceam
Și Domnului mulțumeam .
Apoi toți ca la un semn
Luam lingura de lemn
Și sorbeam borșul acrișor
Cu pâinea aburind ușor .
96
Încă ceva am a vă spune
Când am venit și eu pe lume
Mă iubeau și-mi dădeau tot
Căci eram primul lor nepot .
Bunica-mi împletea hăinuță ,
Moșu-mi cânta din muzicuță ,
Eu mă învârteam și țopăiam
Și tare mă alintam .
Ei cu mult drag mă priveau
Și ochii-n lacrimi le jucau ,
Cu glas blând mă dojeneau
Și pe obraz mă sărutau .
Astăzi ei nu mai sunt aici,
Mi-e tare dor de-ai mei bunici .
Ce mult aș vrea să mai trăiască
Să mă dezmierde și iubească …
MINICA …
O văd aevea cum zâmbește ,
Cu ochii blând ea mă privește ,
Lacrimi în șuvoi mă năpădesc
De Minica mea când mi-amintesc .
Era înaltă și frumoasă .
Cu ochii verzi ,era duioasă ,
Pe cap purta albă năframă ,
Părea o sfântă din icoană .
93

48. Era harnică precum furnica ,
Stăteam cu mama la bunica .
Atunci în anul patru” ș doi
Când tata plecase la război .
Nu pronunțam bine bunica
Și o strigam peltic Minica .
Iar ea ieșea grăbită-n prag
Și mă strângea la piept cu drag .
Așa de tare mă-ndrăgea
Că de copiii ei uita ,
Mă mângâia ,mă alinta
Și sus pe brațe mă purta .
Eu o iubeam așa de mult
Iar când iubirea i-am pierdut …
Și a plecat la cimitir
Am plâns amar zile în șir .
Ființa-mi toată se topește
Când văd din poză cum zâmbește .
Printre lacrimi eu ușor șoptesc
Draga mea Minică te iubesc …
BORDEIANU…
Bunicul meu din Bărăganu
Era poreclit și Bordeianu .
Căci bunicii lui așa zic ei
Nu aveau o casă ci bordei .
94
Casa lor fiind cu pământ lipită
Dar lumea-i cam afurisită
Și a scornit atunci îndată
O minciună gogonată .
Parcă îl văd pe moș Ioniță
Cu mustața-n furculiță .
Om subțirel cu suflet mare
Și la minte ager tare .
Hâtru ,glumeț , iubitor ,
Harnic ,bun și muncitor ,
Iar uneori de supărare
Mai trăgea câte-o țigare .
Scotea tutun din brăcinare
Și cu multă-ndemânare
Sucea-n degete foița
Și-o umezea cu gurița .
N-am prins niciodată șpilul
Lua amnarul și fitilul ,
Scăpăra cremenea și pe loc
Din scânteie lua foc .
Uneori în prag de seară
Se așeza pe prisp- afară ,
Aprindea un felinar
Și ne citea dintr-un ziar .
95

49. ODOARELE MELE …
Pe când eram la armată
Iubeam și eu sincer o fată .
Cu ochii fir de busuioc
Ce inima îți pun pe foc .
Gura ca cireașa coaptă
Ce se cere sărutată ,
Sprâncenele arcuite
Și de gene lungi umbrite .
Nici înaltă dar nici mică
Nostimă și frumușică ,
Cu păr negru de-abanos
Și cu chipul luminos .
Ce păcat era orfană
Și de tată și de mamă .
Avea rude apropiate
Doar o soră și un frate .
Ei de ea se folosesc
Și pensia-i cheltuiesc .
O ceartă și o ignoră
Parcă nu le este soră .
S-a străduit . A învățat
Și de ce-a fost greu ea a scăpat .
Iar când din armată am venit
Cu ea m-am căsătorit .
100
Iarna priveam prin fereștri ,
Cântam ,ascultam povești ,
Când pe derdeluș urcam
Prin zăpadă ne jucam .
Greul era pe bunică ,
Sprintenă ,mereu grăbită .
Țesea ,cosea n-avea stare
Cât era ziua de mare .
Astăzi când eu sunt om mare
Amintirea lor mă doare .
Păstrez în sufletul meu
Amintirea lor mereu …
LINICA …
Mătușa Linica stătea-n Dămăroaia
Unde vorba zice că lupu-a mâncat oaia .
Era cam plinuță dar nu era grasă
Și în tinerețe a fost chiar frumoasă .
Era simandicoasă și afurisită
Și-avea o meteahnă .Era cam zgârcită .
Când mergeam la ea era tristețe mare
Și nu ne sevea cu ceva …Că n-are .
A fost căsătorită cu nenea Ionel
Un bărbat înalt ,șaten ,subțirel ,
Era tare harnic ,iute și vioi ,
Fluiera ,cânta ca un cintezoi .
97

50. Iar în meserie era un artist
Pe el niciodată nu l-am văzut trist .
Era cam firav și sa-mbolnăvit
Îl regret și astăzi că ne-a părăsit .
Dela mătușica am două verișoare ,
Când eram noi mici făceam prostioare .
Își săltau rochița se culcau și gata .
– Hai să ne jucăm de-a mama și tata .
Cea mare Ioana îi ziceam Jenica ,
Iar cea mica Chira ,o alintam Rica .
Eram rușinos și-n suflet cu teama
Că o să mă spună acasă lui mama .
După ani de zile ele au uitat
Că noi suntem rude și că ne-am jucat .
La inimă sunt ca două pietre reci ,
Țin nasul pe sus .Dar la minte seci .
O țin bine minte pe tușa Linica
Ce a fost ,a fost …Lasă nu-i nimica .
Păstrez amintirea ei în minte mereu
Căci eu am iubit-o și nu-mi pare rău .
ANDREI…ESCU .
Sunt mândru acum și o spun la toți
Am ajuns bunic și am mulți nepoți .
Iar nepotul Florin botezat și-Andrei
Este cel mai mic acum printre ei .
98
Era el micuț dar era isteț ,
Tare frumușel ,ager ,vorbăreț ,
Poezii și cântece repede-nvăța
Și pe degețele peltic număra .
Era liniștit ,singur se juca
Și pe o hârtie mereu desena .
Lumea de el se mira ,
Îl admira și lăuda .
Desena căsuțe ,flori și le colora
Și cu mașinuțe mereu se juca .
Bâzâia fără mult spor
Din buze ca un motor .
Pe Andrei îl cunosc bine
Căci a locuit la mine .
L-am crescut cu drag de mic ,
Astăzi e flăcău voinic .
Pentru că avea talent
Si desena excelent
Lui Andrei i-am mai pus Escu
Și îi zicem Andreescu .
În viață fă tot ce vrei
Și ce îți place Andrei ,
Tot ce de mic ți-ai dorit
Astfel vei fi fericit .
99

51. DOMNUL DE ROMÂNĂ .
Eram în clasa șasea îmi aduc aminte ,
Profesor de Română era Domn”Melinte .
Îi văd fruntea-naltă și blânda-i făptură
Cu ochii albaștri și mic de statură .
Vorbea clar,iar tonul era cu măsură ,
Se citea din vorbă că-i om de cultură .
Cânta la vioară ,știa limbi străine
Și ne traducea citate Latine .
În clasă la ore ne spunea povești ,
Din viața reală și rele omenești ,
Ne vorbea de artă și de Eminescu ,
De muzica noastră și de Porumbescu ,
De Alexandri bardul din Mircești
Și de Ion Creangă dela Ipotești ,
De Ștefan ,de Mircea ,de Vlad și Mihai
Principi ce-au domnit pe al nostru plai .
Ne vorbea de Arghezi ,de George Enescu ,
De Paraschivescu și de Grigorescu ,
De George Coșbuc ,de Caragiale
Născut la Ploiești lângă Haimanale .
El iubea din suflet țara și poporul .
Apele .pădurea ,munții ,adevărul ,
Ne sădea în cuget spirit Românesc
Pentru toate astea eu îi mulțumesc .
104
Am muncit s-avem o casă
Și o viață mai frumoasă ,
Iar în căminul mult iubit
Trei garoafe-au răsărit .
Cu dragoste le-am primit ,
Le-am iubit și ocrotit ,
Sfătuit și învățat
Și tot ce-i mai bun le-am dat .
Dar copiii nu sunt sfinți ,
Nu ascultă de părinți .
Și se-ntâmplă uneori
Să-ți aducă supărări .
Dar cum părinte poți fi
Dacă nu-i ierți pe copii ,
Cum ai putea să nu-i iubești
Când doar pentru ei trăiești .
Astăzi eu vă spun cinstit
Că sunt un om fericit .
Am copii ,gineri ,nepoți ,
Mi-s dragi și-i iubesc pe toți .
101

52. DOMN” VOICILĂ .
De curând eram Bucureștean ,
Aveam acuma șapte ani
Și am mers în acel an la școală
Cu tăblița ,condeiul ,cu toc și cu cerneală .
Mergeam cu pași mărunți tăcut
Cu trăistuța groasă trecută după gât ,
Mămica mă ținea strâms de mână
Și mă povățuia cu vorbă bună .
Dar iată că școala mult visată
Era o baracă lungă și dărăpănată .
Așa arăta atunci Școala de Băieți ,
Nu vă spun povești ,vă rog să credeți .
Vizavi într-o clădire mare ,etajată
Școala de Fete frumoasă și curată ,
Între școli o biserică semeață și impunătoare
Cu turlele sculptate ridicate-n soare .
Școala de Băieți era o moștenire ,
Rămasă dela Nemți ca tristă amintire .
Folosită în război pentru cazarmament ,
Depozit de efecte și chiar de armament .
Noi Boboceii am fost aliniați
Și cu minuțiozitate am fost cu toți triați .
Copiii ce erau mai bine îmbrăcați
Erau de bună seamă primii preferați .
102
Am mai rămas vreo douăzeci și trei ,
Mai scăpătați, slăbuți și mititei ,
Pe noi Domnul Învățător Voicilă
Ne-a adoptat privindu-ne blajin, cu milă .
Avea fruntea înaltă și senină
Și fața scăldată în lumină ,
Cu bărbia fermă ,ușor rotunjită ,
Iar vocea blândă puțin răgușită .
Era un om înalt și viguros ,
Cu tenul mat și negricios ,
Nasul acvilin ,ochi negri și umbroși ,
Iscoditori .Cu gene lungi .Frumoși .
El ne-a învățat încetul cu încetul
Literele ce formează alfabetul ,
Să numărăm și cum să socotim ,
Să fim cinstiți și silitori să fim .
Ne-a învățat să scriem ,să citim ,
Să ne iubim și credincioși să fim ,
Buni și curați la suflete să fim
Și pământul țării noastre să iubim .
El ne-a iubit pe toți ,ne-a învățat ,
Ne-a sfătuit cu drag și educat .
Îi mulțumesc si îi aduc omagiu să se știe
Că a fost un dascăl bun și om de omenie .
103

53. Pescarii sunt lăudăroși ,
Iar unii sunt chiar mincinoși
Și îl îndrumă fiecare
La balta cu “Peștele mare” .
Iar bătrânul bine prins
Fiind un naiv convins
Nu stă mult ca să gândească
Și pleacă să pescuiască .
Dar nu pleacă singurel ,
Sună des ,face apel
Și cu glasul subțirel
Zice:”Unde-i domn” Costel “ ?
Vine cu rucsacu-n spate ,
Cu undițele-n toc băgate
Și la cap mă cicălește
Să mergem să prindem pește .
Pân-la urmă ce să fac .
Ca să scap îi fac pe plac .
Dar vin acasă firește
Obosit și fără pește .
Supărat mereu îi spun :
- Ai noroc că sunt om bun .
Dar el când prinde o veste
Iar mă invită la pește .
108
DOMNUL ANDREI …
Este cam greu , e-o raritate
Să găsești un om de calitate .
Vă spun acum în câteva cuvinte
Ce cu drag astăzi îmi aduc aminte .
Pe vremea aceia mergeam la Profesională
Și eram în anul doi de școală .
Atunci printre Dascăli dragii mei
Se afla și Domnul Profesor Andrei .
Era un bătrânel grăsuț și chel ,
Cu doctorat de inginer .
Om bun și iertător ca și o mamă
Te vindecai cu el la rană .
Cu glasul blând el ne preda ,
Ne învăța și instruia
La Tehnică , la Meserie
Lucruri ce de folos aveau ca să ne fie .
Avea pe-atunci și el o “Limuzină „
Care pârâia ca o drezină .
Căci de veche ce era
Când să pornească se oprea .
Uneori venea zâmbind la o adică
Și îmi spunea :"Bre ,bre Costică „
- Fă-mi dacă poți o piesă mică
Ca să o pun la mașinică .
105

54. Îmi mulțumea-ndatoritor
Și punea piesa la motor .
Vorbea cu ea ,o mângâia
Și fericit la drum pornea .
V-am respectat așa de mult
Și chiar dacă vremea a trecut
Cu sufletu- încărcat de dor
Vă mulțumesc Domn” Profesor .
GOGOE ...
Am un amic puțin ciudat ,
E un pescar înverșunat ,
Cam rar îi intră cineva în voie
Și este poreclit Gogoe .
Are caracter frumos este un tip migălos
Și tare lăudăros .
El povestește tuturor
C-a fost mare luptător ...
A fost artist amator ,
Bun interpret ca și actor .
Și uneori mă poftește :
- Hai să mergem la un pește .
Pe baltă nu are stare ,
Trage des fum din țigare ,
Iar când prinde o babușcă
Mai dă peste cap o dușcă .
106
Când ne întâlnim pe stradă
Vorbește ,gesticulează ,
La cei întâlniți prin centru
Ieri am prins trei pești la un metru .
Mai spune că are acasă
O cădiță cu carasă .
Și spune mândru pe ton
Sunt doar d-alea de plocon .
Eu atnci ce pot să fac
Îl aprob imediat .
Spun așa să-i fac în voie
Că-i amicul meu Gogoe …
NAIVUL …
Pe nea Vasile Stoican
Îl cunosc de vreo doi ani .
E un bătrân la păr albit ,
Amator de pescuit .
Este vorbăreț din fire
Și e ager la privire ,
Pișicher fără pereche
Dar fudul de o ureche .
Cu oricine se-ntâlnește
El vorbește despre pește .
Și întreabă pe toți unde
Pește poate ca să prindă .
107

55. Și pe inginerul Stan
Om mucalit și năzdrăvan ,
Talentat ,băiat isteț
Dar și cam petrecăreț .
De când la bloc am sosit
Cu toți bine m-au primit ,
Fiind harnic și cinstit
Cu mulți m-am împrietenit .
Cu Preda dela Ionești ,
Care a stat și-n București ,
Cu Pertrică dela Greci
Ce stă la bloc de prin optzeci .
Cu domnul Georgescu zis Titel
Și Alexandru Ionel .
Pe-aceiași scară locuiam ,
Ne salutam ,ne respectam ,
Ne adunam uneori
La zile de sărbători ,
Puneam fripturi pe grătar
Și cinsteam câte-un pahar .
Ascultam muzică ,dansam
Și toți bine ne simțeam .
Că doar nu eram străini ,
Eram prieteni și vecini .
112
PRIETENII …
Mai demult cu trei ștrengari
Ce locuiau în Tunari
Am plecat din București
Și-am poposit la Găești .
Eram toți băieți isteți ,
Pricepuți ,descurcăreți .
Iar la bloc am fost frecvent
Vecini de apartament .
Prieteni buni ,nedespărțiți
De viață îndrăgostiți .
Cu multă râvnă munceam
Și spor la lucru aveam .
Aici erau tineri angajați ,
De curând calificați
Și fiind împreună zi de zi
Am legat prietenii .
Iar la pauza de masă
Scoteam ce aveam de-acasă
Cu poftă cu toți mâncam ,
Vorbeam și ne bucuram .
Cu Birlic ,Ceaca ,Florica ,
Petre ,Costel ,Viorica ,
Ion ,Valy , Maricica ,
Titi ,Stela , Ionica …
109

56. După timp îndelungat
Dela Găești am plecat .
Căci norocul m-a trădat
Și prin lume-am colindat .
Doamne ! Dar ce bucurie
Adevăr s-au vis să fie …
Astăzi am întâlnit amicii buni de-altădat ,
La o masă toți am stat și amintiri am depănat .
GOGEL .
El este Gogel după nume Barbu ,
Îmi este vecin ,ne desparte gardu” .
E un om ursuz ,mic la stat și gros ,
Cu priviri piezișe ,om periculos .
Toată viața lui a fost un codoș ,
E bătrân dar încă se crede cocoș .
El de meserie a fost casier
Iar când dădea banii se mânjea și el .
Bârfește ,înjură ca un apucat
Și pe toți vecinii este supărat .
Când merge la piață la cumpărături
Aduce acasă numai stricăciuni .
Vara vine în grădină să se răcorească
Dar ia și găinile lângă el să pască .
Cu o nuia-n mână stă pe scăunel
Și vorbește singur .Ce ? Știe doar el .
110
La stradă când iese în colț se oprește
Și pe cunoscuți el îi plictisește .
Întreabă de pensii și de președinte
Că el comunist a fost înainte .
E fudul și tanșoș ,d-ai un prăpădit ,
Îl cunosc cu toții cât e de zgârcit .
Îi place să bea pâ-n se face blească
Dar el niciodată ceva să plătească .
Când ajunge-acasă el neapărat
Verifică gazul .Cât a consumat ?
Căci gazul de bună seamă îl plătește el
Nu zâmbiți prieteni . Ăsta e Gogel ...
VECINII .
În viața mea nu am avut noroc
Să am și eu stabil un loc ,
Să am o casă cu grădină
Și un garaj pentru mașină .
Așa că fiind fără noroc
Am locuit mereu la bloc .
Chiar de am stat printre străini
M-am bucurat că am vecini .
Unde am locuit ultima oară
Cunoșteam doi vecini de scară .
Pe doamna Cornelia mai pe-ndelete
De când pe scenă noi cântam cuplete .
111

57. DIZOZA .
Pe Nuța o știu de o viață ,
Venise atunci ca nouă cântăreață
Într-un select restaurant
Și avea un bărbat galant .
Era slăbuță ,tinerică ,
Nostimă și frumușică ,
Nici înaltă ,nici micuță
Era o fată drăguță .
Avea părul mătăsos ,
Cu sclipiri de abanos ,
Gura trandafir în floare
Și creolă la culoare .
Era snoabă și incultă
Căci școală n-avea prea multă .
Și cu vocea răgușită
Devenea nesuferită .
Dar am fost tare mirat
Când în oraș s-a aflat
Că bărbatul și-a lăsat
Și-are iubit om însurat .
În viață să te ferești
De mincinoși și perverși .
Căci degeaba te dai mare
Nu ești om . Nu ai valoare .
116
SUFLET PIERDUT ...
Cred că merită osteneala
Și nu prăpădesc cerneala
Ca aminte să aduc
De amicul Covalciuc .
Depăn firul așa deci
După anii șapte zeci
Când am plecat din București
Și-am locuit în Găești .
Printre ai mei cunoscuți
Că nu știam deloc mulți .
Remarc unul cu alură
Mai răsărit de statură .
Șaten ,cu chip arian
Și trup atletic de Tarzan ,
Cu ochi căprui ,timid ,atent ,
Instruit ,inteligent .
Avea totul de la viață
Și-un viitor frumos în față .
Dar drumul îl rătăcești
Când ce-ai adunat azi risipești .
Căci beai mult ,făceai orgii ,
Din noapte tu făceai zi ,
Practicai jocuri de noroc
Și nu te potoleai deloc .
113

58. Aveai o familie . Știi ?
La ea trebuia să ții .
Astăzi plângi și o regreți
Dar n-ai știut s-o respecți .
Astăzi ești un om ratat ,
Umbli toată ziua beat .
Nu ți-o spun deloc cu ură ,
Te deplâng . Ești o făptură .
Am fost prieteni buni ,amici
Ce poți oare să îmi zici .
Te întreb deși n-ai vrea
Ce-ai făcut cu viața ta ?
Nu ai nimic .Nu ai credință ,
Nu ai în tine voință ...
Ce vor spune-n urmă toți
Cunoscuți ,copii ,nepoți ...
NANA
Cred că nu am nici o vină
Că Nana îmi e vecină .
Numele ei este Ioana
Dar toți o cunosc de Nana .
E o doamnă serioasă ,
Cu privirea cam tăioasă ,
E harnică ,gospodină
Și-i plac florile-n grădină .
114
E la spital asistentă
Și e foarte vigilentă .
Ajută pe orișicine
Și îl îngrijește bine .
E familistă convinsă
Si e de fel feministă .
Iar copiii ei iubiți
Acum sunt căsătoriți .
Fiul cel mare este Dan
Puiul mamei năzdrăvan .
Iar Iulian ăla micu
Preferatul lui tăticu .
Cele două dragi nurori
Seamănă .Parcă-s surori .
Corneli-ai mai firavă ,
Mai slăbuță că-i bolnavă .
Caty e fata lui Tanța ,
Zodia ei e Balanța ,
E drăguță , e isteață
Și e tare vorbăreață ..
Nana pe toți îi iubește ,
Cu drag pentru ei muncește .
Și e tare fericită
Căci familia-i unită .
115

59. Și cu Vasilache în duet
Ne încântau cu un cuplet .
Veseli ,neobosiți ,molipsitori
Doi prieteni buni ,doi mari actori .
La Unda Veselă îi ascultam
Și la unison cu ei cântam ,
Ne distram și amuzam
La glumele ce auzeam .
Nicicând de ei să nu uitați ,
În inimă să îi păstrați .
Și nu fiți niciodată triști
Zâmbiți ca și cei doi artiști .
PERVERTITA .
Este de loc din Chirca-sat
Și la oraș s-a măritat .
Acum se recomandă Dana
Și o face pe cucoana .
Dacă se întâmplă să-i vorbești
Cu o belea te pricopsești .
Căci după două ,trei cuvinte
Înțelegi că n-are minte .
Să îți pui în urechi vată
Parcă-i o moară stricată ,
Nici o apă nu te spală
Zici că ia-i mâncat din oală .
120
BĂTRÂNUL TRUBADUR ...
Era un bătrânel cu o chitară ,
Cu plete lungi și cu șuvița rară ,
Vocea pierdută ,răgușită și ușoară ,
Ochii albaștri ca cerul senin de vară .
Firav la trup ,cu chip semeț ,
Trist ,obosit și nu prea vorbăreț .
Cânta pe la mese umblând cu pașii grei
Și pentru osteneală primea doar câțiva lei .
Era în glasul lui mult patos și iubire ,
Era în el durere ,era o amintire ...
Poate o fată feumoasă cândva l-a fermecat ,
L-a amăgit ,l-a înșelat și l-a uitat .
Așa l-am cunoscut eu prima oară
La Pod-Băneasa la terasă într-o seară ,
Am ascultat atunci cântecul lui minunat
Intitulat “ Puștoaica” și m-a fermecat .
Cântecul acela nici azi nu l-am uitat ,
În inimă si-n gând eu l-am păstrat .
Căci este strgătul îndurerat
Al unui tânăr ce a iubit cu-adevărat .
Cu chitara pe mulți a încântat
Dar dintre noi bătrânul a plecat ...
Nene Paul cântecul tău și astăzi ascultăm
Si amintirea ta în suflet o păstrăm .
117

60. “PELICANU “
Clipele aleargă și zilele zboară ,
Anii trec în goană și te împresoară .
Îmi aduc aminte când ne-am cunoscut
Doamne ! Câtă vreme de-atunci a trecut .
Era un tânăr oacheș ,slăbuț și isteț ,
Cam timid din fire ,nu prea vorbăreț ,
Cu ochi mari și negri ,cu plete bogate
Lăsate să cadă în voie pe spate .
Cu fruntea înaltă de breton umbrită ,
Barba de copil ușor rotunjită .
Cu genele lungi ușor arcuite ,
Nasul drept și gura bine potrivite .
Vesel și vioi ,cinstit ,altruist ,
Iubitor de sport ,mare microbist ,
Mai ales de Fotbal și al Stelei fan .
Avea clasamente scrise an de an .
Caiete îngrijite ,cu scris ordonat
Italic îi zice că e încliat .
Cu tabele scrise ca în orice plan
Cu stilou și cerneală marca Pelikan .
Pe numele mic i se spunea Dan ,
Însă noi în glumă i-am zis Pelican .
Pentru acest lucru nu s-a supărat
Că știa de glumă .Doar era bărbat .
118
Când terminam lucrul și plecam spre casă
Mergeam împreună la Cina la terasă .
Să bem o bere rece să ne răcorim
Și să vedem lumea . Să știm că trăim .
Pe-atunci eram tânăr , cu regret o zic
Chiar dacă de tânăr eram și bunic .
Eram așa mândru și chir bucuros
Când toți mi se-adresau numindu-mă “Moș” .
Acum Pelicanu” nu mai are plete ,
Le păstrează însă .Dar ca oenamente .
Când a mers la tuns a rugat pe o frizeriță
Ca să îi scurteze puțin din codiță .
Așa este viața ,trce ca un fum ,
Tânărul de ieri este azi matur .
Din viața trăită , din ce-a fost rău , bun
Poze ,amintiri și fapte rămân ...
UNDA VESELĂ .
Cu umorul lor înveseleau scena
Și dela Tănase și dela Boema .
Iar glumele lor adeseori
Îi delectau pe spectatori .
“Zâmbiți vă rog “ .Vă amintiți de Stroe
Care vă vă ruga să îi dați voie
Urgent . Că vrea să vă dispună
Cu un cântecel și cu o glumă .
119

61. TATA STROE ...
De tata Stroe-mi amintesc
Și cu respect de el vorbesc .
Avea un suflet mare , bun ,cinstit ,
Și era la școli străine instruit .
Unii dintre colegi îl pizmuiau
Și cu cinism de el vorbeau .
Dar cu ce era el vinovat
Că era gras ,scund și pătrat .
Înfrunta cu stoicism o boală
Și preda elevilor la școală ,
Era modest ,blând la figură ,
Mulți ani director la Cultură .
Prin șapte zeci erau în vogă
Artiștii amatori .O modă ...
Cu Grupuri de Satiră și Umor ,
Dansuri ,Brigăzi Artistice și Cor .
În Găești la Viața Culturală
Veneau mulți tineri și elevi de școală .
La concursuri fiind ades laureați
Erau lăudați ,apreciați și respectați .
Tinerii îl iubeau pe tata Stroe
Că le făcea la toți în voie .
Și uneori la reântoarcerea acasă
Le oferea cu drag la toți o masă .
124
E o fire vanitoasă
Și crede că e frumoasă .
Țipă-ntruna și ar vrea
„Dreptatea” so-mpartă ea .
Se îmbracă în blugi „ Șic “ ,
Bluza mai sus de buric ,
Vopsită blondă cochetă
Natur însă e brunetă .
În pantofi cu tocuri mari ,
Pe creștet cu ochelari ,
Zâmbind pornește mașina
Și face apoi cu mâna .
Face masaj ,se machiază
Și țipător se rujează ,
Face joging să slăbească
Crede c-o să-ntinerească .
Așchia lângă trunchi sare
Dana două fete are .
Sunt plăcute-n toate cele
Dar fițoase și cam rele .
Degeaba te străduiești ...
Vremea trece-mbătrânești .
Că ești bogat e o-ntâmplare
Dar să fii OM . Elucru mare .
121

62. LACRIMA DE DOR ...
Între nostalgii și o mie de gânduri
Aștern pe hârtie doar câteva rânduri ,
N-am să mint spunând că îmi este bine
Ci cât de mult aș vrea să fiți lângă mine .
Chiar de am acum tot ce mi-am dorit
Sufletul mi-e greu știu că am greșit ,
Poate Dumnezeu așa m-a pedepsit
Să fiu printre stăini și nefericit .
Când trec cu privirea peste poza voastră
Cât de mult aș vrea ca ea să-mi vorbească .
Dar ea e tăcută ,mută mă privește
Cu ochii senini și parcă zâmbește .
Atunci plâng .Iar lacrima pe obraz fierbinte
Îmi pătrunde-n suflet adânc ca un ghimpe .
Este lacrima de dor și de disperare ,
Nimic nu o șterge din suflet și doare .
IULICĂ
Cât de repede roata timpului trece ...
Parcă ieri la umbră beam o bere rece ,
Pe iarba moale o pătură puneam
Și amintiri plăcute pe rând depănam .
122
Și cum vecinul meu de jos
Este cam lăudăros
Începea mândru să-mi zică
De fiul lui cel mic . Iulică .
Îl cunosc bine .Ce să spun
Iulică e băiat bun ,
Cunoscut în cartier
Că-i militar .Pompier .
Este de fel muncitor
Dar la treabă fără spor .
El vrea prea multe să facă
Dar nu știe cum să-nceapă .
Cu soția adorată
Au acum și ei o fată .
De bunici e alintată
Și este cam rasfățată .
Iulică-i om serios
Dar uneori prea nervos .
Și merge pe drum fudul
Parfumat și-mbrăcat cool .
Cu chelie ,scund ,bățos ,
Îngrijit ,prietenos ...
Ca șef nu-l înțeleg zău
Dece este dur și rău .
123

63. Numele lui este rar întâlnit Morlova
Cu rădăcini în Rădăuți-Moldova .
La facultate la examen a picat
Și în armată a fost încorporat .
Pe numele mic eu îl știam Vasile
Dar el m-a lămurit după vreo două zile .
Toți ai lui de-acasă îi spun Alalică
Că stâlcea fiind copil numele lui Vasilică .
Era volubil ,manierat ,inteligent ,
Rușinos ,curat ,atent .
Dar cam greoi zic și puțin lenos ,
Cu apetență mare ,un mare mâncăcios .
Când se gătea fasole la cazan
Pentru el părea friptură de fazan .
Hulpav cu două porții se-nfrupta
Și vesel cu palma peste burtă se bătea .
Dar ce să faci armata este grea ,
Prin ploaie ,pe soare ori pe iarnă rea .
La ordin trebuie să fii prezent
Căci așa scrie la regulament .
Pentru că ai depus un jurământ
Și ai făcut unlegământ .
Să aperi glia cea străbună
Și seminția ta Română .
128
Ascultam muzică ,dansam
Și cu totii bine ne simțeam .
Era o atmosferă vie
De cântec și de bucurie .
Dar tata Sroe ...a plecat
Sufletul lui la cer s-a înălțat .
Cuvinte multe nu pot să mai rostesc
Dar pentru că a existat îi mulțumesc .
MITICĂ .
Mitică este un Dumitru alintat
Un nume ce e predestinat .
Și chiar dacă e mic se pare
Doar trupu-i mic ,inima-i mare .
Este un tip simpatic ,mucalit ,
Bun la suflet și cinstit ,
E om matur ,căsătorit ,
Isteț și bine instruit .
Ca prieten te poți baza pe el ,
Rar întâlnești altul la fel .
Cam neglijent ,dar muncitor
Și un excelent sfătuitor .
Zică lumea ce-o să zică
Dar Mitică-i ...tot Mitică .
Căci are o meteahnă mică
E îndrăgostit de sticlă .
125

64. Cu un zâmbet de ștrengar
Știind că tu n-ai habar
Bagă mâna-n buzunar
Și scoate un celular .
Celularul e o sticlă
Pitită de domn” Mitică
Și când îl „arde” mai tare
Celulrul e salvare .
Merge la un șpiț ,o bere
Băutura-i o plăcere .
Apă nu bea că-i năpastă
Zice c-o să ruginească .
Ai grjă măi domn” Mitică
Că te-mbolnăvești de sticlă !
Dar pe tine nu te doare
Te tratezi cu...celulare .
RUGĂCIUNE ...
Sunt botezat și sunt creștin ,
Lui Dumnezeu eu mă închin
Și am și eu ca a mea mamă
Sus pe perete o icoană .
Nu sunt de fel bisericos
Dar în sufletul meu sunt credincios
Și prind cu pioșenie a spune
În casa mea o rugăciune .
126
Doamne ! Dă lumii sănătate ,
Pe tot pământul ploi curate ,
Ferește-ne Doamne de rele
De chin și de pedepse grele .
Să avem în lan holde bogate ,
Pe masă să avem bucate ,
Să trăim întru dreptate
Și să avem suflete curate .
Doamne ! Ai grjă de copii
Ocrotitorul lor să fii .
Ca să fie toți cuminți
Și să asculte de părinți .
Ai grjă Doamne de noi toți ,
Luminează-i pe parșivi și hoți .
Ca să trăim cu bucurie
În liniște și armonie .
Să fie pe acest pământ
Iubirea ,pacea ceva sfânt .
Iar conducătorilor gânduri curate ,
Cinste ,drag de oameni și dreptate .
ALALICĂ .
E un copil bălai și răsfățat ,
Cu ochii albaștri și obrazul bucălat ,
Rumen la față și tenul pistruiat ,
Plinuț la trup și potrivit la stat .
127

65. Și cu inima voioasă
Sau înscris la „Arboroasă” .
Militând pentru dreptate
Și a țării libertate .
După o boală rea s-a stins ,
O lume-ntreagă l-a plâns .
Căci am pierdut cu el odată
Și muzica-i necântată .
Dar amintirea cea mai dragă
Este frumoasa lui Baladă .
...Ce minunat odinioară
Cânta la Stupca o vioară .
GIUGIUMICĂ -GIUGIUMEL
Vreme trece ,vreme vine ,
Mi-aduc azi aminte bine
De un tânăr brunețel
Nicu Gheorghe-Giugiumel .
Oacheș și scund de statură ,
Cu zâmbet larg pe figură ,
Ochii negri ,migdalați ,
Mari și oblic așezați .
Cu obrazul pal , curat ,
Nasul mic și borcănat ,
Buze groase , vineții
Și dinții albi ,sidefii .
132
Într-o bună zi l-am găsit plângând ,
Slăbit și trist ca omul suferind .
La instrucție a transpirat și a răcit ,
Iar boala netratată la pat l-a țintuit .
Prin spitale o lungă vreme a umblat
De boală însă nu s-a vindecat ,
Atunci l-au declarat îndată
Necombatant și-a fost lăsat la vatră .
Alalică astăzi este însurat ,
E sănătos și de boală a uitat .
Dar cu nostalgie trist zâmbește
Când de militărie își mai amintește .
OMUL ROȘU .
Să încep ci începutul
Ca să nu uit conținutul .
Nu este o minciună ce vă spun .
Despre Omul Roșu că nu e un om bun .
Roșcovan ,înalt și chel .
Cam așa arată el .
Ar vrea să pară om distins
D-ai celibatar convins .
Are patru zeci de ani
Și-i ahtiat după bani .
Pentru bani este în stare
Să vândă și ce nu are .
129