Documentul este o introducere în cartea "Așteaptă-mă" de Elisabeth Naughton, care descrie starea de anxietate a protagonistului, Kate Alexander, în urma unui accident grav. După o experiență aproape de moarte, Kate se confruntă cu amintiri pierdute și cu agonia de a aștepta vești despre soțul ei, Jake, care era pe un zbor ce s-a prăbușit. Pe măsură ce își caută biletul de avion, realitatea tragediei devine tot mai acută, definind un moment critic în viața ei.

3. Waitfo r Me
E lisabeth N aughton
C opyright © 2011 E lisabeth N au g h to n
U ra, p a rte a G rupului E ditorial U tera
O.E 53; C.P. 21 2 , secto r 4, B ucureşti, R om ânia
tel.: 031 425 16 19; 0 7 5 2 101 777
e-m ail: co m en zi@ litera.ro
Nc p u teţi v izita pe
w w w .litera.ro /lirab o o k s.ro
Aşteaptă-mă
E lisabeth N au g h to n
C opyright © 2 0 1 3 G rup M edia L itera
p e n tru v ersiu n ea în lim b a ro m ân ă
T oate d rep tu rile rezerv ate
R edactor: M ira V elcea
C orector: E m ilia Vesa
C opertă: F lo ren tin a T udor
T eh n o red actare şi prepress: Io an a C ristea
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
NAUGHTON, ELISABETH
A şteaptă-m ă / Elisabeth N aughton; trad.: A ndreea Şeler,
O ana Barbelian. - Bucureşti: litera , 2013
ISBN 978-606-686-525-8
I. Şeler, A ndreea (trad.)
II. Barbelian, O ana (trad.)
821.111 (73)-31= 135.1
Lira
E ditor: V idraşcu şi fiii

4. Aşteaptă-mă
Traducere din limba engleză
Andreea Şeler
Oana Barbelian

5. Pentru toţi cititorii, tineri sau in vârstă,
care cred in a doua şansă

7. capitolul 1
C h in u l era una, şi cu totul alta agonia asta pură, ca
şi cum cineva i-ar fi sm uls unghiile d in carne cu un cleş­
te. în m o m en tu l de faţă, Kate A lexander avea parte de
aceasta d in urm ă. Sau cel p u ţin aşa i se părea.
Strângea d in d in ţi şi încerca să se gândească la orice
altceva în afară de pelicula de sudoare care îi acoperea
pielea, de plafonul aflat m ult prea aproape de faţa ei, de
faptul că abia dacă putea respira în cutia asta înghesui­
tă, u n adevărat coşm ar pen tru u n claustrofob. D ar fără
succes. S ingurul gând care i se rostogolea în m in te era
că, dacă nu reuşea să iasă de aici repede, avea să facă
o criză de isterie în faţa teh nicianului aflat dincolo de
suprafaţa de sticlă d in stânga ei.
- în c ă u n pic, Kate.
M inunat. Splendid. Exact ce voia să audă. Ştia că n u
trebuia să se m işte - asta nu ar fi făcut altceva decât
să-i prelungească suferinţa -, însă oricum d u ra m ai m ult
decât era n orm al p en tru o sim plă analiză. C e naiba
făcea acolo, dădea o petrecere?
R ăbdarea nu fusese niciodată p u n ctu l ei forte. D oc­
torii îi spuseseră că, cel m ai probabil, tocm ai asta o tă­
cuse să revină la viaţă - faptul că renunţase să aştepte ca
lum ina să devină m ai intensă şi, p u r şi sim plu, se în ­
torsese p rin tre cei vii d o ar p enrru că nu-şi putea stru n i
nerăbdarea. Kate n u era deloc convinsă că lucrurile stă­
teau aşa - ea nu-şi am intea de nici o lum ină. D e fapt,
nu-şi am intea m ai nim ic. D ar, m ulţum ită personalului
co m p eten t de la C e n tru l M edical U niversitar Baylor d in
D allas, Texas, nu fusese „m oartă" decât nouăzeci de se­
cunde. N ouăzeci de secunde care-i schim baseră viaţa pen­
tru totdeauna.
N u avea nici o am in tire legată de accidentul care-i
transform ase M ercedesul elegant în tr-u n m o rm an

8. 8 EtisaSetfi rNaugfiton
de m etal contorsionat. Sau de celălalt şofer, care fu­
gise de la faţa locului, în tim p ce ea zăcea pe asfaltul
rece, luptându-se să răm ână în viaţă. Nu-şi am intea ni­
m ic despre viaţa pe care o dusese înainte de accident.
A bsolut nim ic. însă în ziua aceea învăţase un lucru foar­
te im portant: pe lum ea asta există lucruri p en tru care
m erită să lupţi.
G ân d u rile i se îndreptară către Jake, către aniversa­
rea lor şi către cina specială pe care o planificase. Şapte
ani... Nu-i venea să creadă că trecuse atât. în m ulte
privinţe, avea im presia că abia dacă-1 cunoştea. U ltim ele
optsprezece luni fuseseră un haos de analize peste ana­
lize, la care se adăugaseră adaptarea la viaţa în H ouston
şi eforturile de a-şi cunoaşte d in no u soţul şi prietenii.
El îi spusese că nu era vorba decât despre un efect se­
cundar al accidentului, u n u l peste care aveau să treacă
îm preună. N um ai că... el era plecat atât de des în inte­
res de serviciu, încât i se părea că toată etapa asta de
reacom odare o parcurgea mai m ult singură. A r fi vrut
să ofteze, dar ştia că nu ar fi fost indicat. Bun, cariera în ­
sem na foarte m ult pen tru el. îi plăcea la nebunie ce fă­
cea. N-avea cum să nu-i adm ire această pasiune. Şi ce
dacă m ariajul lor nu era nicidecum perfect? N im eni nu
avea o căsnicie perfectă. D ar ea prim ise o a doua şansă.
Şi avea de gând să profite de ea la m axim um .
în sinea ei, scoase u n strigăt de bucurie când aparatul
bâzâi d in n ou şi patul începu să se retragă d in tunel.
G ata. în sfârşit. Douăzeci de m inute de iad. Şi, la urm a
urm ei, nici nu fusese cazul să se ia de tehnician. G ândul
ăsta o făcu să surâdă.
T ehnicianul ieşi d in cam era de control şi desfăcu le­
găturile care-i im obilizau capul şi um erii.
-N -a fost chiar aşa rău! C um vă sim ţiţi?
Kate se ridică în capul oaselor şi îşi frecă p u ţin cica­
tricea lungă care-i brăzda zona tâm plei.
- C a o sardea.
B ărbatul chicoti.

9. ‘Aşteaptă-rnâ 9
- Da, m ulţi pacienţi spun asta. Va trebui să m ai răm â'
neţi pe-aici până analizăm im aginile şi ne convingem că
avem to t ce ne trebuie.
Kate încuviinţă d in cap, ştiind prea bine cum m er­
geau lucrurile. M ai trecuse prin asta, şi aveau să m ai
urm eze şi alte asem enea proceduri.
Se îm brăcă, după care se duse în zona de aşteptare,
u n d e pe ecranele televizoarelor pâlpâia o im agine des­
prinsă parcă dintr-un vis urât. M ai m ulţi oam eni se adu­
naseră în jurul celor trei aparate, holbându-se la ceea ce
părea a fi o scenă de război. Flăcări şi vălătuci de fum ,
m uget de sirene, lum ini interm itente. Kate sim ţi frica
m ângâindu-i tot corpul cu degete de gheaţă, dar nu reu­
şi să-şi desprindă privirea de la ororile de acolo.
C am era de luat vederi se apropie de u n avion pră­
buşit. Pe burtiera care brăzda partea de jos a ecranului
scria: „Ştiri de ultim ă o râ“.
A ccid en tu l a avut loc în jurul orei locale 10.45.
C u rsa 524, de la San Francisco spre H o u sto n , s-a pră­
b u şit la scu rt tim p de la decolare. M a torii declară că
avionul a luat foc la d o ar câţiva m etri de pistă. Re­
p rezentanţii N T S B 1 au sosit la faţa locului, şi deja s-a
d em arat o anchetă. Estim ările prelim inarii arată că nu
există supravieţuitori.
în m om entul acela, lui Kate i se tăie răsuflarea, ca şi
cum aerul i-ar fi răm as blocat în plăm âni. Bâjbâi prin
poşetă, cu o baretă to t alunecându-i de pe um ăr în tim p
ce căuta în n eb u n ită, printre chitanţe şi cele câteva fruc­
te pe care le avea m ereu la ea, în caz că i se făcea foam e,
biletul pe care i-1 lăsase Jake. A colo erau trecute n u m ă­
rul zborurilor şi num ele hotelului u n d e era cazat pen tru
conferinţa d in San Francisco.
- Kate? S-a întâm plat ceva?
Nu-şi ridică privirea să vadă cine vorbea cu ea. N u se
putea concentra. Şi cealaltă baretă a poşetei îi alunecă
■ N ational T ransportation Safety Board - C onsiliul N aţional pentru
Siguranţa T ransporturilor (n.tr.)

10. de pe um ăr, astfel că se trezi cu geanta la picioare, iz-
bindu-se de sol cu u n b u fn et sec. Se lăsă în genunchi,
scotocind în n e b u n ită p rin tre lucrurile d in ea, căutând
biletul. N u era cursa aceea. N u putea sâ fie. Probabil
Jake ateriza chiar acum , teafăr şi nevătăm at. Avea să
râdă în h o h o te când avea să îi spună cum îşi scăpase
poşeta pe pardoseala de la spital.
- Kate? C e s-a întâm plat? C e cauţi?
C a p rin ceaţă, îşi dădu seam a că G ina, asistenta,
o ajuta. V ederea îi era înceţoşată de lacrim i. C lătină
d in cap.
- U n bilet. U n bilet de la Jake. T rebuie să-l găsesc.
T rebuie să...
- II găsim . Linişteşte-te. Trage aer în piept. S u n t
convinsă că totul e în regulă.
Inspiră p ro fu n d , d upă care expiră. G in a avea d rep ta­
te. Exagera. Jake era bine. C lip in d des p en tru a-şi alun­
ga lacrim ile, cercetă suprafaţa pardoselii şi identifică în
final scrisul în clin at al lui Jake, pe o bucată de hârtie
aflată chiar lângă m âna ei. O trase m ai aproape cu dege­
te trem u rân d e, ca să poată descifra ce scria:
Plecare: H ouston-San Francisco, cursa nr. 1498
întoarcere: Sun Francisco-Houston, cursa nr. 524
H ârtia îi scăpă p rin tre degete. T otul se învârtea în
ju ru l ei. în tu n ericu l o prinse în ghearele sale.
T om ografia com puterizată, cina festivă p en tru care
făcuse cum părături m ai devrem e, ultim ele optsprezece
lu n i d in viaţa ei i se învălm ăşeau toate în spatele pleoa­
pelor şi se am estecau cu vocea G inei, acum estom pată,
care o striga parcă de la m are depărtare. U n singur lucru
îşi păstrase logica. Nu-i m ai răm ăsese decât u n singur
gând clar.
C u rsu l vieţii ei tocm ai cotise brusc, din n o u . Iar de
data aceasta m oartea câştigase.
- C h iar trebuie să m ănânci ceva.
M indy, vecina de vizavi, puse cana cu ceai pe m asa d in
bucătărie, chiar în faţa lui K ate, şi se aşeză pe scaunul
10 CElisadetfi ‘blaiydton

11. Hşteaptâ-mă 11
de lângă ea. Fără să se uite, K ate ştia că trăsătu rile
acoperite cu pistrui ale lui M indy erau p o so m o râte
şi îngrijorate. A ceasta efectiv îl adorase pe Jake. T oa­
tă lum ea îl iubise. N ici u n u l d in tre p rieten ii lo r nu-i
cu n oştea schim bările b ru şte de dispoziţie. Sau fap­
tu l că, în m od in te n ţio n a t, era m ai m u lt plecat. Sau că
el şi K ate se certau pe seam a slujbei lui. D ar nici n u
era cazul să afle to ate acestea acum . N im en i n u treb u ia
să afle.
-M u lţu m e sc . C u degete nesigure, K ate cuprinse
cana în palm e, d o rn ică să-i sim tă cât m ai m u lt căldu­
ra. C red că o să m ă ia greaţa dacă m ai sim t m irosul
un ei cafele.
Toată după-am iaza, până pe seară, fusese vizitată de
to t felul de prieteni. A cesta era prim ul m o m en t de liniş­
te. Iar acum ... acum se întreba de ce oare şi-l dorise.
- C eaiul ar trebui să te ajute să te relaxezi, zise M indy,
dându-şi părul roşcat peste um ăr. A fost o zi grea. Ce-ai
zice de p u ţin ă supă?
Kate refuză cu o clătinare d in cap. M âncarea era u lti­
m ul lucru la care s-ar fi p u tu t gândi. O ricum , dacă ar fi
încercat să m ănânce, stom acul i s-ar fi răzvrătit. F lutură
d in m ână, clipind p en tru a alunga lacrim ile care stăteau
să cadă. N-avea de gând să cedeze din nou. N u acum .
O să am âne plânsul p en tru când răm ânea n u m ai ea. In
d o rm ito ru l ăla m are în care se obişnuise atât de m u lt să
do arm ă singură.
- N u mi-e foam e. în încăpere se lăsă tăcerea. K ate ştia
că M indy nu vedea cu ochi b u n i refuzul ei, d ar avea
alte o m ie de lucruri pe cap. O , D oam ne, M indy... am
atâtea de făcut.
Pe m asă, m âna lui M indy se strânse peste palm a ei.
-A i to t tim pul să le rezolvi.
- N u, dacă nu m ă ocup acum de tot, o să înnebunesc.
Se lăsă pe spătarul scaunului. N u p o t să răm ân aici.
-T re b u ie să laşi să treacă u n tim p. N u poţi să iei
hotărâri pripite în m o m en tu l de faţă.

12. 12 Zfisadetf Zfaugfton
- N u. C asa asta a fost ideea lui. Să locuim aici... O chii
i se închiseră. El a luat toate deciziile im portante d in
căsnicia noastră.
- Era soţul tău. Şi tu ai trecut prin atâtea în ultim ul
an şi jum ătate, cu accidentul... B ineînţeles că el lua toa­
te hotărârile. E şi norm al, având în vedere problem ele
tale m edicale.
Problem ele ei m edicale. A m nezia. A cesta fusese m o­
tivul invocat de Jake p en tru tot. P entru a-i adm inistra
banii, p en tru a aranja lucrurile în aşa fel în cât să nu
fie niciodată singură, p en tru a-i alege ed itu ra cu care
să colaboreze.
Kate ar fi trebuit să insiste să aibă şi ea u n cuvânt de
spus. A r fi trebuit sâ joace u n rol mai im portant, să fie
pregătită pentru o zi ca asta. N u ştiuse nici m ăcar u nde
să-i caute poliţa de asigurare de viaţă.
Sim ţea o agitaţie în stom ac şi înghiţi forţat, încer­
când să reprim e gustul am ar. Se aplecă, punându-şi
coatele pe masă şi sprijinindu-şi capul în palm e, şi îşi
d ăd u seam a că avea nevoie să se îndepărteze cât mai
m u lt de casa asta. Sim ţise im pulsul de a pleca în urm ă
cu mai m ulte luni, d ar răm ăsese d ato rită lui Jake.
P entru că viaţa ei era aici. A cum ... acum n u ştia ce să
m ai creadă.
-Jak e era cel cam iubea H oustonul. N u eu.
îi zvâcnea capul. în seara asra n-avea să-şi ia calm ante­
le. N u când m intea îi era şi aşa în ceaţă.
- E casa ta, Kate. N u poţi să pleci pur şi sim plu. Aici
e şi fam ilia lui Jake...
De pe buzele lui Kate izbucni u n râs plin de
am ărăciune.
-Ja k e n-a m ai vorbit cu tatăl lui de m ai b ine de un
an . O m u l acela abia dacă-şi vede vreodată nepotul.
Ă sta nu-i genul de fam ilie pe care mi-aş dori-o pen­
tru Reed.
D upă ea, decât aşa, era mai b ine fără nici u n fel de
familie.
- Prom ite-m i num ai că n-o să iei nici o hotărâre pri­
pită, da? Te rog.

13. 7Lşteaptă-niă 13
O chii ei căprui cercetau cu îngrijorare chipul lui Kate.
M indy n-avea să înţeleagă. N-avea să înţeleagă cu adevă­
rat despre ce era vorba, că acest sen tim en t cum că locul
ei nu era aici apăruse de m ai m ult tim p. C ă o bântuise
încă de la accident încoace. Iar seara asta n u era chiar
cea mai potrivită pentru a discuta despre aşa ceva cu ea.
Kate îi strânse m âna lui M indy.
-B in eîn ţeles. N u prea am m intea lim pede în seara
asta. Ridicându-se, duse cana neatinsă la chiuvetă. Tre­
buie să m ă culc. M ulţum esc p en tru to t ce ai făcut azi.
N u ştiu cum aş fi p u tu t să m ă descurc fără tine.
M indy se ridică de pe scaun şi-şi puse am bele m âini
pe um erii lui Kate.
- O să fii în regulă în seara asta? R eed doarm e deja,
d ar aş putea să-l iau la m ine, dacă ai nevoie de ceva tim p
de u n a singură.
Kate îşi îndreptă privirea către scara care făcea legătu­
ra cu etajul, unde fiul ei de patru ani dorm ea profund,
d u p ă care clătină d in cap, în sem n de refuz. Lui nu-i
spusese încă nim ic. Şi nu voia ca el să afle de la vreunul
d in tre vecini.
-N u , d ar m ulţum esc de grijă. T rebuie să fiu lângă el
când se trezeşte. O să ne descurcăm noi.
- N u uita că poţi conta oricând pe m ine, Kate. Dacă
ai nevoie de ceva... su n t chiar vizavi.
- M ulţum esc.
Kate se forţă să schiţeze un zâm bet.
îm brăţişând-o repede, M indy porni spre partea din
faţă a casei. C ân d auzi bufnetul uşii grele de m ahon
de la intrare, Kate se întoarse şi cuprinse dintr-o privire
casa goală. Era singură. C om plet singură. N ici o m aşină
n-avea să oprească pe alee în miez de noapte. Jake n-avea
să apară cu paşi vioi pe uşă, scuzându-se că lipsise de la
încă o cină. N-avea să-i mai vadă faţa, n-avea să-i m ai sim ­
tă braţele în jurul tru p u lu i ei. N u conta că fusese u n soţ
neglijent. Fusese soţul ci. Iar acum nu m ai era. De-acum
înainte, răm âneau doar ea şi Reed.
Lăsă să-i scape un oftat printre buzele trem urânde.
R euşi să-şi înăbuşe durerea care voia să se reverse din

14. 14 tEiisabetfi ehfaugfiton
n ou peste ea. C h iar dacă era aproape m iezul nopţii, ştia
că avea să-i fie im posibil să doarm ă, pro fu n d sau altfel.
In trâ n d în b iro u l lui Jake, îşi frecă braţele p en ­
tru a se încălzi, d u p ă care se trân ti în fotoliul de la
m asa lui de lucru, lăsând pernele m oi, ta p iţate cu pie­
le, să-i aline m uşchii dureroşi. Îşi trecu uşor degetele
trem u răto are peste suprafaţa de lem n în tu n e c a t d in
faţa ei.
C up rin se dintr-o privire întreaga încăpere. U n u l
d in tre pereţi era acoperit de o bibliotecă înaltă. De sus
până jos, rafturile erau pline ochi cu cărţi de m edicină.
D e pe o latură a biroului în form ă de L clipea ecranul
com puterului. C hiar în faţa ei se afla o fotografie de-a
lui Reed, zâm bind, scăldat în razele soarelui de vară.
C am era lui Jake, lucrurile lui Jake. Ea nu intrase aici
decât rareori, pen tru că era spaţiul lui personal. C u m
stătea în fotoliul lui, în suflet i se strecură o senzaţie
ciudată de stânjeneală. A prinse veioza Tiffany de lângă
telefon şi trecu în revistă teancul de plicuri aflate pe col­
ţul biroului lui. A ceastă activitate îi în d rep tă gândurile
către form alităţile de care trebuia să se ocupe, reuşind
astfel să îi m ai aline nervii încordaţi.
Facturi, un form ular de reînnoire a ab o n am en tu lu i la
o revistă de m edicină, o scrisoare în care erau a n u n ţaţi
că ar fi câştigat zece m ilioane de dolari la loto. A runcă
mesajele publicitare în coşul de gunoi de lângă g en u n ­
chiul ei şi puse în două teancuri separate corespon­
den ţa de lucru a lui Jake şi cea personală, care-i privea
pe am ândoi.
C ău tă cu ţitu l p en tru deschis plicurile în setul de
b iro u , d ar fără succes. D eschise u n sertar şi pipăi
p rin el, d u p ă care, negăsindu-1, şi pc al doilea. D ăd u
de el abia în fu n d u l celui de-al treilea sertar, alătu ri de
o altă scrisoare, nedeschisă. K ate clătină d in cap,
în tristată şi m ai m u lt de o senzaţie de m elancolie. Pro­
babil că R eed le pusese acolo. în to td e a u n a îşi băga
nasul pe u n d e nu trebuia. Iar Jake se în fu ria m ereu
ori de câte ori um bla p rin lucrurile lui, m utându-le
de colo-colo.

15. (Aşteaptă-mâ 15
D ar acum n u m ai trebuia să-şi facă nim en i griji p en ­
tru asta. C o n fru n tată cu un val n ou de tristeţe, deschise
plicul cu pricina şi aruncă o privire pe factura d in inte­
rior. Fruntea i se încreţi când îşi văzu num ele trecut pe
ea. Luă d in n ou plicul pe care tocm ai îl tăiase. Pe el era
trecută adresa lui Jake de la serviciu, d ar în m od clar
era vorba despre o factură em isă p en tru perioada pe
care o petrecuse ea în spital, d u p ă accident. La final
apărea că încă m ai dato ra o sum ă de 10 000 de dolari.
Jake îi spusese că poliţa ei de asigurase acoperise toate
costurile. C ercetând m ai atent, îşi dădu seam a că n u era
o factură de la spital, ci de la un sanatoriu.
U n sanatoriu? Era im posibil. N u stătuse în spital de­
cât o săptăm ână şi u n pic. Patru zile în com ă, la Terapie
intensivă, şi încă trei până o m utaseră într-o rezervă nor­
m ală, d u p ă care alte cinci la C hirurgie, cât se recuperase
în urm a rănilor suferite.
Se uită din n o u la factură.
San Francisco.
N u, nici asta nu se potrivea. A ccidentul avusese loc
lângă Dallas. Tocm ai se întorcea de la o conferinţă de
geologie care avusese loc în Fort W orth. Ziarul cu care
lucra voia o relatare detaliată despre evenim entul res­
pectiv. N ici nu fusese vreodată la S an Francisco.
Şi perioada facturată era greşită. Era vorba despre
m ai m ult de doi ani. C u m âinile trem urânde, puse fac­
tura pe birou. D intr-odată, i se făcu frig.
D osarele cu docu m en te m edicale. Jake era foarte
m eticulos cu hârtiile im portante.
îşi întoarse fotoliul către d ulapul cu dosare şi trecu
repede prin diversele categorii, căutându-1 pe cel pe care
era trecut num ele ei.
Nimic.
Trase repede al doilea sertar. Im pozite, evaluări pri­
vind valoarea casei, reviste de m edicină cu care colabo­
ra. Jake avea chiar şi u n dosar cu toate notele pe care le
prim ise în facultate. O dovadă clară a co m p o rtam en tu ­
lui lui obsesiv-compulsiv.
D ar u nde erau dosarele ei?

16. 16 'Elisabetf. 'frfaugfton
D intr-odată, îşi pierdu orice urm ă de răbdare, cuprin­
să de o senzaţie tulbure pe care n u voia să o adm ită.
Deschise cu gesturi bruşte al treilea sertar, răsuflând
uşurată când descoperi dosarele cu docum ente m edica­
le pentru Jake, Reed şi p en tru ea.
D a, acolo trebuia să fie. Era o încurcătură, vreun
funcţionar greşise şi trim isese factura pe num ele ei.
Deschise dosarul pe birou şi începu să răsfoiască tean­
cul de form ulare. O vizită la spital p en tru copcile de
care avusese nevoie când călcase pe un ciob, luna trecu­
tă. O factură de la stom atolog, d in prim ăvara trecută,
când avusese nevoie de o lucrare la un dinte. Scrisori
m edicale de la doctorul Reynolds, neurochirurgul la
care m ergea periodic, de la accident încoace. Form ulare
şi evaluări care acopereau ultim ele 18 luni ale vieţii ei,
d u p ă care se opreau.
N ici u n do cu m en t despre sarcină, nim ic despre
naşterea lui Reed. N im ic legat de perioada în care fusese
internată la Baylor U niversity M edical C.enter, după
accident.
T rebuia să fie ceva în alte dosare. Puse separat,
etichetate „Naştere" şi „A ccident". închise bine serta­
rul şi duse m âna către m ânerul celui de jos. D ar aces­
ta nu se clinti. Trase d in nou, apoi îşi dădu seam a că
era încuiat.
C otrobăi orbeşte prin sertarele biroului, în căutarea
cheii. Era îm pinsă de la spate de o senzaţie stranie, cum
că ar fi vorba despre ceva ce nu suferea nici cea m ai mică
am ânare. încercă cele câteva chei pe care le găsi, d ar nici
u n a nu se potrivea. în g h iţin d în sec în încercarea de a
scăpa de nodul pe care-1 sim ţea în gât, începu să caute şi
pe rafturi. D ar tot nim ic.
Parcă i se urcase to t sângele în cap, accentuând dure­
rea surdă care-i înconjura cicatricea. Se duse în dorm i­
torul pe care îl îm părţiseră până atunci şi deschise cu
nu... .ai bnişte sertarele com odei lui, bâjbâind printre
o • u I' nici io intim ă şi tricouri vechi.
"I ■• In i .i In- undeva. Jake n-ar fi încuiat sertarul ace-
• • l > a ui u r ch eia. Degetele ei alunecară peste

17. ‘Aşteaptă-m ă 17
to t felul de m ateriale de bum bac, însă în final se opriră
asupra u n o r obiecte de m etal rece.
S coţând inelul cu chei d in fu n d u l sertarului, sim ţi
o presiune pe coşul pieptului. în lum ina slabă licăriră
două chei, una m ai m are decât cealaltă. C lătinându-se
pe picioare, reuşi să se întoarcă în birou şi îngenunche
în faţa dulapului cu dosare.
„Nu-1 deschide. Dă-o încolo de cheie. U ită de sertar.
N u te m ai gândi la factura aia stupidă. N-are ce să iasă
b u n din asta. A i trecut deja p rin destule astăzi.11
înghiţi, încercând să scape de no d u l pe care-1 sim ţea
în gât. în ain te să apuce să se răzgândească, întoarse che­
ia în broască. A ceasta cedă cu u n păcănit.
în interior găsi o cutie lungă, d in m etal. O puse cu
grijă pe m asa de lucru, după care se aşeză pe fotoliu şi-şi
trecu palm ele um ede de-a lungul lateralelor ei. C ea de-a
doua cheie intră lejer în broasca ei.
Trăgând adânc aer în piept, deschise capacul. C u ­
tia era plină cu form ulare de spital, foi de evaluare şi
facturi. Scoase foile pe rând, trecând în revistă datele
şi co n ţin u tu l. Toate erau de la u n sanatoriu d in San
Francisco. Pe toate erau trecute date care acopereau o
perioadă de aproape trei ani, până în urm ă cu doi ani.
D in ce scria acolo, Kate fusese în com ă aproape trei ani,
n u p atru zile. Reed se născuse p rin cezariană, în tim p ce
ea era în stare de inconştienţă.
închise ochii. N u se putea una ca asta. Avusese parte
de un travaliu prelungit - peste douăzeci şi patru de ore.
Jake o ţinuse în to t acest tim p de m ână, ajutând-o să
suporte durerea. C ând lucrurile încetaseră să m ai evolu­
eze, fusese dusă în sala de operaţii, jake stătuse îm preu­
nă cu ea pe tim pul operaţiei şi când Reed îi fusese scos
d in pântece. îi dăduse toate detaliile. îi spusese povestea
naşterii lui R eed de atâtea ori, încât şi-o putea pune în
scenă cu ochii m inţii.
O chii i se um plură de lacrim i. Se uită d in nou la
docum entele acelea, în tim p ce m intea ei punea în ba­
lanţă ceea ce i se spusese şi inform aţiile pe care le avea
în faţă.

18. N u avea fotografii. N u avea nici m ăcar o poză d in
tim pul sarcinii. N ici una, în toată casa. Jake îi spusese
că m otivul era faptul că nu-i plăcuse deloc perioada cât
fusese însărcinată, că nu voise să-şi am intească felul în
care arătase.
D ar nu existau nici fotografii în care să apară zâm­
bind, în halat de spital. N ici una care s-o arate alăptân-
du-şi copilaşul. II crezuse pur şi sim plu când îi spusese
că uitase aparatul de fotografiat acasă în ziua în care se
născuse Reed.
Se duse în fugă în cam era de zi, înşfăcă album ele cu
fotografii de pe rafturile bibliotecii şi le răsfoi pagină
cu pagină. Jake cu Reed în braţe, nou-născut. Jake fă-
cându-i baie. Jake Întinzându-i o linguriţă cu prim ele
lui alim ente solide. „O , D oam ne." Jake zâm bind alături
de el la prim a lui aniversare. în fiecare fotografie apărea
num ai Jake. Nici u n a cu ea şi cu Reed, decât d u p ă ce
acesta îm plinise doi ani.
Se trezi copleşită de un val de panică. M ereu por­
nise de la ideea că ea fusese cea care făcuse fotografi­
ile respective. N ici m ăcar nu-şi pusese vreodată vreo
întrebare. Trecându-şi palm a peste zona dureroasă din
piept, încercă să privească lucrurile în m od raţional.
D ar n u reuşi.
Jake era doctor. Era soţul ei. II crezuse. N ici m ăcar
nu-i trecuse p rin m inte să nu o facă. D e ce? De ce să o
fi m inţit?
„N u, nu, nu. N u se poate una ca asta, nu are cum să
fie adevărat."
C u picioarele trem u rân d e ce am en in ţau să cedeze,
reuşi să ajungă înapoi în biroul lui. O chii i se opriră
asupra u nei evaluări sem nate de un neurochirurg total
n ecunoscut ei.
Leziuni la nivelul cortexului lateral al lobului tem po­
ral anterior, în urm a u n u i traum atism sever. Prognoză:
pierderea m em oriei, posibil pe term en nedeterm inat
şi ireversibilă.
18 !Efisabetf (Naugbton

19. Pierderea p erm an en tă a m em oriei. C om ă. T im p de
trei ani.
înghiţindu-şi lacrim ile, co n tin u ă să cerceteze docu­
m entele. Stom acul i se strânse când văzu sem nătura lui
Jake pe m ai m ulte d in tre ele. Fusese u n u l d in tre m edicii
care se ocupaseră de ea.
D octorul ei.
„N u, nu, n u .“ Soţului ei nu i s-ar fi perm is suh nici o
form ă să-i supravegheze convalescenţa.
în nici u n caz. N ici într-o m ie de ani. K ate nu era
doctor, însă ştia foarte bine regulile.
B roboanele de sudoare care îi apăruseră pe ceafă în ­
cepuseră să se prelingă de-a lungul spatelui. T rebuia să
existe o explicaţie.
Ceva. Orice!
Scoase roate hârtiile d in cutie^ însufleţită de o nevoie
im perioasă de a afla adevărul. în m inte i se to t învâr­
teau to t felul de întrebări şi am intiri pe care n u le pu ­
tea cataloga cu certitu d in e ca fiind reale sau închipuite.
C â n d ridică ultim a hârtie, sim ţi că-i fuge p ăm ân tu l de
sub picioare.
G en u n ch ii i se în m u iară dintr-odată şi se prăbuşi în
fotoliu. C h iar pe fu n d u l cutiei se afla o fotografie. G â­
tu l i se contractă de em oţie, şi nu m ai p u tea respira.
C u degete trem urânde, apucă fotografia în tim p ce ini-
ma_îi fu străfulgerată de u n junghi ca un pum nal.
în fotografie era o fetiţă de vreo cinci ani. Stătea
într-o barcă. în spatele ei scânteia suprafaţa apei.
U ndeva d ep arte se vedea verdele u n o r copaci. Era o
fetiţă cu u n chip tu lb u ră to r de cu noscut, o claie de
cârlio n ţi şateni şi cei m ai verzi ochi pe care-i văzuse
K ate vreodată.
O chii lui Kate. Aceeaşi form ă, aceeaşi m ărim e, ace­
eaşi culoare... tix aceeaşi ochi pe care K ate îi vedea în
fiecare zi când se privea în oglindă.
„O , D oam ne. O , D oam ne."
Ţarcă to t aerul i se blocase în plăm âni. Iar ceva din
străfu n d u l fiinţei ei îi spunea că această fetiţă riu putea
ti decât tiica ei.
‘Ăştcaptă-m ă 19

20. capitolul 2
M ergând lejer prin ap artam en tu l său de hotel, Ryan
H arrison îşi prinse un prosop în jurul taliei. Luă tele­
com anda de pe p at şi aprinse televizorul, după care îşi
şterse b ine părul ud cu u n alt prosop, în tim p ce căuta
C N N -ul.
în baie, apa dc la duş curgea în continuare, dar nu
reuşea să acopere versurile pătrunzătoare ale m elodiei
Come W hat May din Moulin Rouge. M ereu cânta când
era m ulţum ită. El, pe de altă parte, nu avea nici u n chet
de cântat. C eea ce şi-ar fi d o rit era o cafea. Se gândi să
sune să i se aducă u n a în cam eră, însă agitaţia de la tele­
vizor îi atrase atenţia înainte să-şi fi găsit telefonul.
Pe ecran se vedeau to t felul de lum ini interm itente,
oam eni care alergau de colo-colo, iar d in difuzoare stră­
batea ţipătul panicat al sirenelor. U n reporter povestea
ce se întâm plase cu o zi în urm ă, iar Ryan se aşeză pe pat
şi urm ări to t reportajul despre avionul care se prăbuşise
în San Francisco.
Inim a îi bătea cu putere. C ân d apucă prosopul, îşi
d ăd u seam a că palm ele îi transpiraseră. Era ca şi cum
ar fi revăzut accidentul aviatic în care m urise A nnie.
A m intirea îi făcu stom acul să i se contracte spasm odic,
apărându-se îm potriva unei dureri ascuţite, ca de cuţit,
care-i străpunse însuşi centrul fiinţei.
în m om entul acela îi sună telefonul, făcându-1 să tre­
sară şi aducându-1 înapoi în prezent. Se strădui să se
ridice, îşi trecu peste faţă palm a cuprinsă de trem ur
şi trase isteric telefonul din buzunarul p antalonilor pe
care îi aruncase pe spătarul un u i scaun cu doar câteva
ore în urm ă.
- H arrison.
-N em ern icu le, b u b u i glasul baritonal al lui M itch
M atthew s prin difuzor, încărcat cu o doză evidentă de
îngrijorare. M-ai speriat de m oarte. Te sun de ore în şir.
Te-ai u itat !a ştiri?
Ryan părea incapabil să-şi desprindă privirea de la
ecran.
20 ‘ZCisaSetfi Zfaugkton

21. 7lşteaptâ-mâ 21
- D a, chiar acum .
- U nde eşti?
A runcă o privire prin încăpere.
- In N ew York.
- Slavă D om nului! A m crezut că aveai zbor chiar ieri
d in San Francisco.
-A şa ar fi trebuit. D ar H an n ah a reprogram at o în ­
tâlnire pe care o aveam în Los Angeles. A m fost acolo
ieri, după care am luat avionul şi am ajuns aici. A scultă
aten t num ele com paniei aeriene şi n u m ăru l cursei când
reporterul le repetă şi înghiţi forţat, încercând să sca­
pe de nodul din gât. D oam ne, D um nezeule, ăla era fix
zborul m eu.
- A naibii treabă, m ârâi M itch. Eşti bine?
- Poftim? D intr-odată, lui Ryan îi venea foarte greu să
se concentreze. D a, su n t bine.
- C ân d te întorci?
-C re d că diseară. Ryan îşi trecu m âna peste frunte.
Julia o să fie foarte afectată de chestia asta. Poţi să treci
să o vezi? Părinţii tăi su n t cu ca.
- Da, sigur. S-ar putea să nu m ai prinzi nici o cursă
spre San Francisco.
- Ştiu. O să încerc să-mi iau bilet către San Jose sau
Sacram ento, şi de acolo vin cu m aşina. V reau să ajung
acasă.
- Bine. Sună-m ă înainte sâ pleci.
- Sigur. Pe curând!
A pa de la duş nu m ai curgea, iar vocea lui M onique
se auzea m ai puternic, in to n ân d versurile cu accentul ei
franţuzesc foarte sexy.
Ryan închise ochii şi-şi lipi telefonul de frunte.
N u voia sâ fie cu ea acum . Era năpădit de o m ie de
gânduri, am intiri şi sentim ente pe care nu dorea să i le
îm părtăşească.
Era o fem eie atrăgătoare şi îi plăcea com pania ei când
n-avea altceva de făcut, dar nu sim ţea nici cea mai mică
d o rin ţă de a-i cunoaşte visurile şi aspiraţiile. Şi, în m od
clar, nu voia să i le dezvăluie pe ale sale. Sau să plân­
gă d in cauza celor întâm plate în trecut. Pe lum ea asta

22. 22 l(isaf>eth ’bfaughton
existau d o u ă fiinţe despre care n u vorbea cu nim en i -
soţia şi fiica lui.
îşi concentră din n o u atenţia asupra televizorului şi
îl opri cu o apăsare de b u to n exact când ea intră în încă­
pere. P urta un prosop m u lt prea m ic, înfăşurat în ju ru l
tru p u lu i ei voluptuos, iar d in părul ud, roşu ca focul,
i se prelingeau picături de apă pe spate. Pe buze îi apăru
u n zâm bet jucăuş.
- Mon cher. Traversă încăperea, cu unghiile de la pi­
cioare - lăcuite într-o n u an ţă cărăm izie - sem ănând, în
m od ciudat, cu nişte picături de sânge pe m ocheta albă
şi m oale. Je mc swis ennuye de vous'.
Ryan ştia suficientă franceză încât să-şi dea seam a că
voia să-l atragă înapoi în pat. Se retrase d in îm brăţişarea
ei sufocantă.
-T re b u ie să plec.
M on iq u e îşi flu tu ră genele lungi, exotice, şi-şi scoa­
se u n pic în afară buza inferioară, făcând o m u triţă
îm bufnată şi sexy, pe care şi-o perfecţionase de-a lu n ­
gul anilor.
-N onsens. A i zis că n im en i nu se aşteaptă să ajungi
decât d u p ă prânz. N 'etait pas par le passe assez2. Te vreau
d in nou.
V orbea foarte bin e englezeşte, d ar m ereu apela la o
doză sănătoasă de accent franţuzesc când încerca să-l
ispitească. Ryan se îndreptă către baie.
- M da, ei bine, oricât de te n ta n t ar suna ce zici tu, eu
trebuie să ajung la birou.
M on iq u e veni d u p ă el şi, când trecu pe d u p ă colţ, îşi
m iji ochii văzând că îşi pusese deja pantalonii.
-B ien, oftă, învinsă. Va trebui să aştept până diseară,
când o să te întorci. O unghie lăcuită în roşu aprins
trasă o linie de-a lungul pieptului lui gol, oprindu-se ezi­
ta n t chiar deasupra nasturelui de la p an talo n ii lui. îşi
ridică privirea seducător, p en tru a o în tâln i pe a lui.
1„M-am supărat pe tin e “ (în franceză, în original) (n.tr.)
2„N u a fost de-ajuns, pentru cât tim p a trecut" (în franceză, în origi­
nal) (n.tr.)

23. ‘Aşteaptă-m â 23
Ryan cunoştea bine privirea aceea. Şi ştia că, intr-un
m in u t, avea să fie în culm ea furiei.
- N u m ai stau până diseară. T rebuie să iau avionul
spre casă.
Fem eia îşi încrucişâ braţele peste sâni - sânii ei un
pic prea perfecţi, despre care n-ar fi recunoscut nici în
ru p tu l capului că erau rezultatul unei operaţii estetice.
-M erele!Ai zis că răm âi aici câteva zile!
-A şa aveam de gând, d ar a intervenit ceva. E legat de
fam ilia m ea. T rebuie să m ă întorc.
M o n iq u e îşi ridică braţele, într-un gest exasperat,
după care se întoarse cu paşi ofensaţi în dorm itor.
- Fib de chienne!1
D e asem enea, Ryan ştia suficientă franceză pen tru
a-şi da seam a când îl înjura. Veni d u p ă ea, în tim p ce-şi
încheia nasturii de la căm aşă.
- H ai, o să m ă revanşez data viitoare când ajungi în
C alifornia.
-N -am de gând să ajung pe acolo prea curând.
La naiba, su n t aici acum!
- Ş tiu şi îm i pare rău. D oar că nu-i u n m o m en t b u n
p en tru m ine. D ădu să o apuce de m ână, co n ştien t că se
p u rta ca u n ticălos şi încercând să o m ai îm buneze. H ai,
fii înţelegătoare, da!
-H ybride2, n u m eriţi. D ar rostise aceste cuvinte cu
u n zâm bet. D oar de data aceasta, adăugă ea. Şi să ştii că
m ă aştept să te revanşezi întreit, mon cher.
Ryan o sărută pe obraz. Lui M onique îi plăceau băr­
baţii. N u sim ţea ceva ieşit d in com un p en tru el. D e ase­
m enea, ştia şi că avea să găsească pe altcineva cu care
să-şi petreacă tim pul după ce pleca el, iar asta nu-1 deran­
ja câtuşi de p uţin.
- M ulţum esc. Se aşeză pe m arginea p atu lu i şi întinse
m âna d u p ă pantofi, arzând de nerăbdare să-şi term ine
treaba şi să ajungă acasă cât m ai repede. Eşti o adevărată
com oară, M onique.
1„Fii de căţea"; contextual: „ticăloşilor" (cu referire la bărbaţi, în
general) (în franceză, în original) (n.rr.)
1„C orcitură" (în franceză, în original) (n.tr.)

24. 24 ‘EfisaSetfi ‘hfaugfiton
A doua zi dim ineaţa la ora şapte, Ryan opri m aşina
pe aleea casei sale d in Sausalito, sim ţindu-se extenuat
şi copleşit de diferenţa de fus orar. D rum ul spre casă se
dovedise mai greu decât îşi închipuise. Z borurile către
San Francisco fuseseră deviate sau anulate. D in fericire,
reuşise să p rin d ă u n loc la o cursă spre Sacram ento, de
u n d e închiriase o m aşină până aici. Scoţându-şi bagajele
d in portbagaj, se pregăti pentru ceea ce avea să găsească
în ău n tru . N u reuşise sa vorbească cu Julia de la accident
încoace, aşa că nu avea nici cea m ai m ică idee cum reac­
ţionase. C ân d deschise uşa de la bucătărie, fu întâm pi­
n a t de sunetul zglobiu al râsului ei.
- D ă cu zarul ăla odată, da? se auzi glasul gros al lui
M itch.
Julia chicoti.
- N-ai cum să m ă baţi la asta. Eu joc la profesionişti,
să ştii.
- N u există ligă profesionistă la Yahtzee1. Este doar
noroc chior.
- Ba nu, n u e. Yahtzee! strigă ea, când zarul se opri.
M itch scoase o înjurătură în surdină.
-V ezi, unchiule M itch, trebuie să re pricepi!
- D oar nu-m i înveţi fata să înjure, nu?
Ryan făcu un efort să schiţeze u n zâm bet când intră
pe uşă şi aruncă o privire p rin cam eră. Julia îşi ridică
privirea către el şi rânji, veselă.
C â n d zâmbea, M itch făcea o gropiţă adâncă în obraz,
exacr ca sora lui.
- Să ştii că păstrez toate cuvintele deocheate pen tru
când n u eşti tu pe aici.
-B u n ă , tati! Julia se ridică de pe scaun şi-l cuprinse
pe Ryan într-o îm brăţişare strânsă. C u m de-ai venit aşa
repede? C redeam că te întorci abia peste câteva zile.
-A m term in at m ai devrem e şi am zis să vin acasă,
îşi lăsă geanta pe u n scaun şi se aplecă, astfel încât să
o privească de la nivelul înălţim ii ei. D upă care-şi trecu
: Joc cu zaruri în care jucătorii au ca obiectiv strângerea a cât mai
m ultor puncte făcând diferite com binaţii de cifre (n.tr.)

25. 'Aşteaptă-mă 25
degetul de-a lungul năsucului ei, identic cu al lui A nnie.
O ri de câte ori se uita la Julia, o vedea pe m am a ei.
Inim a aproape că i se opri d in bătut. Mi-a fost d o r de
tine, îi spuse.
Fetiţa se încrunta, scrutându-1 cu ochii aceia atot­
ştiutori.
-T e-ai întors pen tru că-ţi făceai griji p en tru m ine,
nu-i aşa?
- Da, n-ai cum să m ă condam ni. Eşti bine?
- S u n t bine, tati, zău. N-ar trebui să-ţi faci atâtea gri­
ji. Nu-ţi face bine la sănătate. Aşa te aiegi cu u n ulcer
de toată frum useţea şi trăieşti mai puţin, asta ca sâ nu
m ai spun că te îngraşi de la atâta stres. Şi n u m ai eşti la
prim a tinereţe, ştii bine. T rebuie să fii atent, să-ţi m enţii
greutatea. Şi-n plus, să ştii că su n t aproape un adult. Por
să m ă descurc şi singură.
-D a , răm âne de văzut cât de adultă eşti. încercă
să-şi suprim e zâm betul care dădea să se instaleze pe fu­
riş. D ar de unde ai învăţat tu despre efectele stresului?
-L a şcoală. Ştii tu... instituţia aia particulară la care
plăteşti tu taxe imense? învăţ o groază de lucruri acolo.
- E bine să ştiu că nu dau banii ăia degeaba.
Intră în bucătărie şi luă o sticlă de apă d in frigider.
- S u n t aproape o fem eie în toată p uterea cu v ân tu ­
lui, spuse ea, în urm a lui. M ulte fete de vârsta m ea au
deja ciclu.
Ryan se înecă.
-A h , te rog. N u e nici m ăcar o p t dim ineaţa, eu su n t
ru p t de oboseală, iar tu nu ai decât nouă ani.
- Şi ce dacă? Fata îi aruncă o privire lui M itch, care
părea să se distreze de m in u n e ascultându-i. N u m ai
e m ult. Va trebui să te descurci, tati. Şi, dacă to t discu­
tăm despre asta, am nevoie de un sutien. C red că ar tre­
bui să m ergem sâ cum părăm unul cât de curând. Poate
chiar azi. Luă zarul de pe masă, după care-i aruncă un
zâm bet ştrengăresc. M ă gândeam să-mi iau u n u l roşu,
cu dantelă, cum po artă fetele ălea d in revista Maxim pe
care-o citeşti tu.

26. 26 ‘Efisabetfi ‘hfaugfton
- O , D oam ne, ajută-m ă, reuşi el să îngaim e, sim ţim
du-şi faţa d in ce în ce m ai fierbinte.
M itch izbucni în râs şi veni şi el în bucătărie. îşi tu rn ă
încă o cafea, după care-1 bătu uşurel pe spate pe Ryan.
- Să dea naiba dacă nu e leit maică-sa.
-P a rcă eu nu ştiu? replică Ryan, privindu-şi fiica.
N u num ai că sem ăna periect cu A nnie, d ar avea şi ace­
laşi m od de a vorbi. Aceeaşi atitu d in e de bravadă şi
acelaşi um or sec. îşi sim ţi plăm ânii contractându-se
când îşi am inti zâm betul plin de personalitate al lui
A n n ie şi gropiţa p ro n u n ţată care-i apărea în obraz ori de
câte ori surâdea. Şi felul în care reuşea să-l facă să râdă,
în orice situaţie.
-T ăticu le, eşti bine? Zâm betul de pe chipul Juliei se
evaporă. N ini spunea „tăticule" decât atunci când era
îngrijorată. în restul tim pului nu i se adresa decât
cu „tati" sau, p u r şi sim plu, cu „tu“.
- Da, răspunse el încet, acum su n t bine.
- Bine. Şi eu. M ă duc sus, sâ m ă schim b. Se d ădu d in
n ou jos de pe scaun şi se apropie de el. C ân d Ryan se
aplecă, fetiţa îl trase într-o îm brăţişare strânsă şi-l săru­
tă pe obraz, spunând: M ă bucur c-ai venit acasă. Te iu­
besc, tăticule.
-Ş i eu pe tine, dulceaţă. C u răsuflarea tăiată, o
urm ări ieşind d in încăpere şi urcând treptele care d u ­
ceau la etaj. N u trebuia să-şi focă atâtea griji pen tru
ea, d ar to t îşi făcea. A devărul era că, în cea m ai m are
p arte a tim pului, Julia era m u lt m ai stăpână pe situaţie
decât el. Fusese nevoită să se m aturizeze prea m u lt în
ultim ii cinci ani. N ici o fetiţă de n o u ă ani n-ar fi trebuit
sâ se gândească to t tim pul la cum se sim ţea tatăl ei, dar
Julia exact asta făcea.
îşi trecu degetele prin pârul deja ciufulit.
-A l naibii să fiu, să ştii că se m aturizează m u lt prea
repede.
M itch schiţă u n zâm bet larg.
- D a, ştiu. în câţiva ani, o să fii în ch in u ri tot
tim pul.

27. 7^teaptă-m â 27
- Ştiu. Ryan îşi trecu m âna peste piept, încercând să
alunge n o d u l care părea să i se fi form at d in tro d a tă aco­
lo. Maxim.7D e u n d e a m ai scos-o şi pe asta? C lătină d in
cap. M ă bagă în sperieţi, zău. Slavă D o m n u lu i că te am
pe tine, să m ă m ai protejezi de şocurile astea.
- N u te baza pe m ine, am ice. Eu n u su n t taică-său.
Şi îm i rezerv d rep tu l de a m ă face că n u văd când e vor­
ba despre problem e legate de p u b ertate şi despre sex.
îţi las ţie toate rahaturile astea.
Ryan se strâm bă d in nou.
-S ă nu m ai pom eneşti niciodată cuvinte ca „sex“ şi
„pubertate" când vorbeşti despre fetiţa mea.
M itch începu să cotrobăiască p rin d ulapurile d in
bucătărie, cău tân d D um nezeu ştie ce.
- U n d e su n t K athy şi Roger? în treb ă Ryan, fără să-şi
dezlipească privirea de la el.
- I-am trim is în oraş, să ia ceva p en tru m icul dejun.
M am a e u n pic... tulburată... de când a auzit de acciden­
tu l aviatic de ieri. îi vine greu să treacă peste toate aces­
tea. N ici n u ştiu dacă o să m ai poată să se urce vreodată
într-un avion. S-ar putea să răm ână aici.
- D oam ne fereşte! m orm ăi Ryan.
îşi iubea socrii şi le era recunoscător că, ori de câte
ori avea nevoie de ajutor cu Julia, se urcau im ediat în
avion şi veneau tocm ai de la Seattle, d ar avea şi el lim ite­
le lui. M itch găsi o cutie de Froot Loops în căm ară.
- La naiba! Se rezem ă de blatul du lap u lu i şi culese
o m ână de cereale. N-am m ai m âncat de-astea de când
eram mic.
Ryan aruncă o privire către cutie.
-A ia probabil e chiar de pe atunci. Eu, u n u l, nu-m i
aduc am inte s-o fi cum părat.
-E i, la câţi co n servanţi au în ele, n-au cum să
se strice.
C u u n salt, se aşeză pe blatul dulapului.
Lăsându-se pe u n u l d in tre scaunele de la m asă în
tim p ce M itch ronţăia cereale vechi, Ryan începu să-şi
maseze fruntea dureroasă. Sim ţea o durere tensionată

28. form ându-se chiar în spatele globilor oculari - rezulta­
tu l lipsei de som n, al dru m u lu i lung şi al stresului.
-A ră ţi ca naiba, să ştii, m orm ăi M itch.
- D e parcă eu n-aş şti.
N u se bărbierise, p u rta aceleaşi haine ca în ziua ante­
rioară şi se sim ţea copleşit de învălm ăşeala de em oţii de
care avusese parte în ultim ele câteva ore.
- C red că te-a m uncit bine M onique.
- Mai că m-ar fi strâns de gât când i-am spus că plec
aşa repede.
- îm i place de ea. C â n d te plictiseşti, poţi să mi-o
pasezi mie.
Ryan lăsă să-i scape u n h o h o t am uzat.
- N u s-ar uita la tine. Nu-i plac bărbaţii care m uncesc
în aer liber.
M itch aruncă o privire la jeanşii uzaţi şi la bocancii
m urdari pe care-i purta.
-V rei să spui că nu su n t rafinat?
Ryan se uită aten t la cum natul lui. M itch ar fi trebu­
it să facă o vizită la frizerie, căci părul lui ondulat, şa-
ten-deschis, îi ajungea până la guler, iar ciocul pe care
încerca să şi-l lase arăta de-a dreptul jalnic.
- S pun că nu eşti îndeajuns de sofisticat pen tru ea.
- Şi tu eşti?
- în nici u n caz. D oar că ea nu s-a prins încă. îşi apăsă
degetele pe tâm ple. Se foloseşte de m ine, pen tru sex.
N-o să treacă m ult până să-şi dea seam a că su n t u n ne­
m ernic şi atunci o să m ă lase cu ochii în soare.
M itch izbucni în râs.
-A sta aşa e, n-am ce zice.
Ridicându-se, Ryan îşi înăbuşi un căscat.
-M a i răm âi pe-aici?
-D a , m ai stau niţel. Cel p u ţin până s-or întoarce
m am a şi tata.
- Rine. Eu mă duc să m ă culc. T recând pe lângă el, îl
b ătu prieteneşte pe um ăr. M ulţum esc m ult, am ice.
- Pentru puţin.
Ryan începu să urce scara către etaj, d ar se opri
la jum ătate şi aruncă o privire înapoi. Tocm ai când
28 TlisaSetf ifaugfiton

29. 91şteaptâ-m ă 29
începuseră cu toţii să-şi revină, pierderea lui A nnie îi
lovea d in nou, cu acest accident care le am intea cât de
m ult le lipsea. Indiferent dacă M itch şi Julia voiau sau
nu să recunoască, ştirea îi afectase grav, aducându-le
am inte de ceea ce se întâm plase în urm ă cu cinci ani. îşi
frecă d in nou fruntea dureroasă şi îşi co n tin u ă drum ul.
C u m intea răvăşită de am intiri, se aşeză în pat. Acea
ultim ă zi - când o condusese la aeroport, chiar de di­
m ineaţă, când o sărutase la despărţire, când îşi trecuse
palm a peste abdom enul ei plat, zâm bind la am intirea
secretului pe care ea i-1 încredinţase cu o seară în urm ă,
când se aplecase spre ea, inhalând p en tru ultim a dată
m irosul dulce de liliac al parfum ului ei...
A r fi d at orice pen tru încă un ceas alături de ea.
închise ochiL Lacrim i de care nu fusese conştient îi
înţepau ochii. în ultim a vrem e îi era greu să-i m ai vadă
chipul cu ochii m inţii. Trăsăturile ei erau întipărite în
inim a şi în sufletul lui p en tru totdeauna, însă im aginea
feţei ei i se estom pa trep tat d in m em orie, contururile
devenind m ai neclare. C h iar şi vocea ei, glasul acela de
sirenă, uşor răguşit, care îi stârnea de fiecare dată o reac­
ţie jprofundă, era greu să şi-l am intească acum .
îşi trecu m âna peste durerea arzătoare care-i cuprinse­
se pieptul. O parte d in el tânjea cu disperare ca aceasta
să dispară. D ar cealaltă se agăţa de ea ca şi cum ar fi
fost singura lui salvare. O pierduse deja o dată. N-ar
fi su p o rtat ideea de a pierde şi acele p u ţin e am intiri ca-
re-i m ai răm ăseseră.
capitolul 3
- Cioc., cioc!
Kate îşi ridică privirea de la masa de lucru şi întâm pi­
nă chipul ivit în cadrul uşii cu un zâm bet. Prim ul zâm­
bet sincer pe care-1 schiţase de m ulte zile încoace... poate
chiar de săptăm âni întregi. C u m stătea rezem ată de spă­
tarul scaunului, lum ina după-am iezii târzii se revărsa

30. 30 Eiisabetf rNaughton
prin ferestrele biro u lu i ei de la editura M cKellen, aflat
la etajul al paisprezecelea, scăklând-o în căldură.
-B u n ă , Tom .
Tom A dam s, redactorul-şef, se aşeză pe scaunul aflat
chiar în faţa ei, de cealaltă parte a mesei de lucru.
-S e pare că te-ai acom odat bine aici.
Kate cuprinse d in tro privire biroul înghesuit. L ân­
gă u n perete erau nişte teancuri de ziare. De bibliotecă
stătea rezem ată o cutie pe jum ătate goală. Reuşise să-şi
p u n ă pe birou câteva poze cu Reed, un prespapier şi o
bucată de obsidian pe care o găsise într-o excursie pe
m u n te din urm ă cu câteva luni. In rest, suprafaţa m esei
de lucru era presărată cu to t felul de hârtii, iar lângă
celălalt perete stăteau rezem ate m ai m ulte tablouri, aş­
tep tân d să le vină rândul p en tru a fi atârnate.
-în c e rc . N u prea fac progrese, d in păcate.
- C u m m erge cu articolul’ B ărbatul luă prespapierul
de sticlă, în form ă de broască, aflat până atunci pe col­
ţul biroului ei. Hra un cadou de la Reed, de Ziua M am ei
d in prim ăvara trecută, pe când era fascinat de broaşte.
R idicându-şi piciorul astfel încât să-şi sprijine glezna pe
celălalt genunchi, Tom to t m u ta prespapierul dintr-o
m ână în cealaltă.
Kate îşi trecu degetele prin păr, sperând să înlăture
astfel m ăcar o parte d in tensiunea care-i străbătea cor­
pul. N u slujba era cea care-i provoca atâta stres, ci faptul
că era aici, în San Francisco, atât de aproape de răspun­
surile pe care le căuta şi, în acelaşi tim p, atât de departe
de ele...
- Analiza geochimică a celor cinci straiuri de lavă care au
blocat cursul fluviului Colorado de-a lungul epocilor geologice!
Prinde contur.
-S u n ă interesant. De-abia aştept să-l citesc.
O chii lui căprui-deschis sclipiră. în lu m in a caldă a
după-am iezii, Kate putea observa că avea părul d in drep­
tul tâm plelor alb. N u se putu abţine d in râs. N um ai niş­
te tocilari pasionaţi de ştiinţă puteau găsi plăcere intr-o
asem enea lectură. Şi totuşi, ceva îi spunea că T om nu
venise la ea pentru că era interesat de m odul în care-şi

31. făcea m unca. Ştia foarte b ine că era com petentă şi că
aflase toate secretele acestei m eserii. P entru ea, articole­
le de geologie deveniseră ceva obişnuit. V enise aici p en ­
tru că era îngrijorat.
Strânse d in buze.
- N u te m ai uita la m ine de parcă te-ai aştepta să m ă
prăbuşesc în orice secundă. S u n t bine, Tom .
-C h ia r aşa? R idică din sprâncene. N-aş fi u n prieten
prea b un dacă nu mi-aş face griji.
-Ş tiu . Şi îţi su n t recunoscătoare. D ar su n t bine.
N e descurcăm . Casa de pe plaja M oss pe care ne-ai îm ­
p ru m u ta t-o e perfectă.
- M ă b u cu r că-ţi place. Reed ce mai face?
- Este bine. G ân d u rile i se îndreptară către băieţelul
ei de patru ani. îi place la nebunie să locuiască aşa
aproape de ocean. D ar... este o perioadă foarte grea p en ­
tru el. Ii e dor de Jake.
Şi ei îi era, deşi detesta să recunoască u n a ca asta.
Indiferent ce lucruri îi ascunsese, indiferent cât de ten­
sionată fusese relaţia lor, to t îi venea greu să creadă că ar
fi p u tu t să facă ceva p en tru a o răni în m od in ten ţio n at.
T rebuia să existe o explicaţie logică p en tru secretele pe
care le ţinuse faţă de ea atâta tim p. Tocm ai de aceea îl
sunase pe Tom şi acceptase în final oferta acestuia de a
o angaja aici, în San Francisco. Tocm ai de aceea îl m u­
tase pe Reed în cealaltă parte a ţării, rupându-1 de toate
lucrurile cunoscute. T rebuia să găsească răspunsurile.
T rebuia să afle ce se întâm plase cu adevărat.
-Ş tiu că n u te pot ajuta cu m are lucru, spuse Tom .
Şi ştiu că n-o să apelezi la sprijinul m eu, chiar dacă eu
ţi 1-arn oferit.
Buzele lui K ate se arcuiră într-un surâs. O cunoştea
foarte bine.
- D ar, cu toate acestea, insistă el, eu to t m ă ofer, Kate.
V reau să vă ajut.
- I ţi su n t recunoscătoare. Sincer. Sim plul fapt că
mi-ai oferit postul acesta este cel m ai m are ajutor pe care
mi l-ai fi p u tu t da.
‘Aşteaptă-m ă 31

32. 32 tElisaBetd Qfaugftcm
-C o la b o ra re a cu filiala d in Dallas nu se ridica la ni­
velul potenţialului tău.
Zâm betul ei se estom pă. Jake nu voise ca ea să lucreze
deloc. Voise să stea acasă, pen tru „a se face b in e“, după
cum spunea el. începuse să scrie nişte articole în regim
d e colaborare p en tru o revistă de geologie d in Dallas
fiindcă avusese nevoie de ceva care să o ţină ocupată.
D ar am ândoi ştiau că, dacă Jake nu ar fi m urit, ea nu ar
fi fost aici în clipa de faţă.
Kate făcu u n efort să schiţeze u n zâm bet ce-i ieşi
nenatural.
- Dacă o să am nevoie de ceva, la tine o să apelez.
-M incinoaso! Tom băgă m âna în buzunar şi scoase o
bucăţică de hârtie. Şi, pentru că ştiu cât de încăpăţânată
eşti, o să-ţi dau asta înainte să apuci să mi-o ceri. Aces­
ta este num ele un u i avocat cu care am m ai lucrat. Ştiu
că n-ai reuşit să afli m are lucru despre sanatoriul acela.
C ineva ştie ce s-a întâm plat cu tine. U n avocat ar putea
să se folosească de pârghiile legale pentru a deschide
anum ite uşi. Toţi cedează în faţa u n u i avocat insistent.
-M u lţu m esc, o să-l sun săptăm âna asta.
B ărbatul se ridică şi puse prespapierul înapoi pe
birou.
-.Aşa să faci. Şi să-mi trim iţi şi m ie un exem plar d in
articolul ăla, când e gata.
-H e i! exclamă ea, în cele din urm ă, dându-şi seam a
că nici m ăcar nu-1 întrebase despre soţia lui. C u m îi mai
merge lui Kari?
Pe chipul lui apăru u n zâm bet larg, copilăresc.
- E rotundă şi fericită.
- C â n d ar trebui să nască?
-P este patru săptăm âni.
Fericirea de pe chipul lui reuşi să-i încălzească inim a.
D upă ce Kari învinsese cu greu un cancer ovarian, ea şi
soţul ei nici nu speraseră că ar m ai fi p u tu t avea un copil.
Şi totuşi, m ulţum ită u n o r tratam ente de ultim ă oră,
acum mai avea un pic şi năştea.

33. rAşteaptă-m â 33
-T ransm ite-i urările m ele de bine. Şi spune-i că mi-ar
plăcea să luăm prânzul într-o zi, dacă are chef să iasă
în oraş.
- îi spun. Pleacă m ai devrem e azi, Kate. Du-te acasă,
la puştiul ăla al rău.
C â n d Tom se făcu nevăzut în haosul d in redacţie,
Kate îşi întoarse scaunul tu rn a n t p en tru a adm ira pa­
noram a care i se înfăţişa pe fereastră. O ceanul sclipea
în depărtare, p rin tre nişte zgârie-nori im pozanţi. D ede­
subt, m aşinile de pe stradă claxonau. Trăgând adânc aer
în piept, Kate închise ochii.
Era aici de-o săptăm ână încheiată şi nu-şi adusese
am inte nim ic. N im ic nu i se părea cunoscut. N ici ora­
şul, nici peisajele, nici atm osfera. Sperase, dincolo de
orice probabilitate realistă, că ceva - orice! - avea să-i
trezească nişte am intiri. însă trebuia să înveţe să trăiască
cu gustul am ar al dezam ăgirii.
D e la sanatoriu nu aflase absolut nim ic. Se dusese
cu m aşina până la San M ateo, unde se afla acesta, dar
nici acolo nu găsise nim ic care să-i trezească la viaţă m e­
m oria. C lădirea originală arsese până-n tem elii într-un
incendiu ce avusese loc cu aproape u n an în urm ă, iar
directorul clinicii reconstruite m ai că nu-i trântise uşa
în nas, refuzând categoric să-i răspundă la întrebări. Fie­
care pistă se dovedise a fi o fundătură. C ineva, undeva,
ştia totuşi ceva. Nu-i răm ânea decât să-şi dea seam a de
unde trebuia să înceapă. în tim p ce adm ira priveliştea
asupra oraşului, îşi trecu degetul peste hârtia pe care
erau scrise num ele şi num ărul de telefon al avocatului
despre care îi vorbise Tom . întorcându-şi d in n o u sca­
unul către biroul pe care o aştepta laptopul, deschise o
pagină de in tern et şi se opri la secţiunea de ştiri.
De-a lungul m arginii d in dreapta a paginii, la rubri­
ca „Ştiri m o n d en e'1, se afla fotografia u n u i bărbat - un
b ărbat foarte chipeş, cu părul blond. A cesta era cuprins
în îm brăţişarea extrem de senzuală a celei m ai atrăgătoa­
re tem ei pe care o văzuse vreodată Kate. Braţul lui era
petrecut, strâns, pe după talia ei, iar una d in m âinile ei
se pierdea sub sacoul lui, în tim p ce pe cealaltă o ţinea

34. 34 CEfisaSctfi 'hfaugfiton
de-a curm ezişul pieptului lui. Şi îi şoptea ceva la ureche.
C eva ce-1 făcea să zâm bească de parcă auzise cel m ai ne­
b unatic secret cu putinţă.
Jake n u zâm bise niciodată aşa cân d era cu ea. Şi, în
m od clar, nu fuseseră niciodată atât de intim i în public.
C ei doi form au o pereche frum oasă, şi totuşi... privirea
lui K ate se to t întorcea la chipul bărbatului. Era sigură
că nu-1 m ai văzuse în ain te, dar ochii aceia albaştri, atât
de pătrunzători, aveau ceva fam iliar. Ceva...
C â n d îşi d ăd u seam a în ce direcţie i se în d rep tau gân­
durile, îşi sim ţi sângele puisându-i în vene. C ercetă d in
n o u fotografia. C ei doi tocm ai traversau u n fel de foa­
ier - posibil recepţia u n u i hotel. Probabil îi aştepta o
noapte pasională. „N orocoasă fată.“ Întreaga fiinţă îi fu
străbătută de u n fior de gelozie în tim p ce citea rân ­
durile de sub fotografie: „Se zvoneşte că topm odelul şi
m agnatul farm aceutic au de gând să se căsătorească".
Privirea lui Kate se concentră d in n ou asupra fe­
m eii şi, în tr o clipită, to t entuziasm ul i se risipi. N ici nu
era de m irare că i se păruse cunoscută. Fem eia era m a­
nechin. M anechin de lenjerie intim ă. Iar Kate o văzuse
în m ulte reviste.
Se în cru n tă şi se lăsă pe spătarul scaunului, adresa n-
du-şi în sinea ei acuzaţii de prostie pen tru că se agitase
atât. P entru nici m ai m ult, nici m ai p u ţin decât o foto­
grafie d in presa de scandal. D e u n d e D um nezeu ar fi
p u tu t ea să cunoască u n m agnat al industriei farm aceu­
tice? Era o idee de-a dreptul ridicolă.
A lungându-şi gândurile legate de această chestiune,
deschise o pagină de căutare şi trecu în revistă lista de
avocaţi d in zona San Francisco. S ingurul n um e care-i
sări în ochi nu fu nicidecum cel al avocatului pe care i-1
recom andase Tom .
R ăm ase cu ochii la literele de pe ecran, cântărind
argum entele pro şi contra. Venise la S an Francisco
urm ându-şi instinctele. D eşi aprecia ajutorul oferit de
T om şi era conştientă că-i recom andase un avocat bun,
trebuia să îşi urm eze şi de data asta instinctul. O voce
venită d in străfundurile m inţii ei îi spunea că în cazul

35. de faţă chiar era im p o rtan t să se încreadă în instinct.
M ai im p o rtan t ca oricând.
Ryan stătea în d rep tu l peretelui de sticlă al b iro u ­
lui său, aflat la etajul patruzeci şi opt, cu m âinile în
şolduri, ad m irân d p an o ram a pe care i-o oferea oraşul.
Soarele, aflat aproape de apus, revărsa sclipiri aurii
peste apa golfului. în d ep ărtare se ghiceau co n tu ru rile
insulei A lcatraz, clădirile ele pe ea n efiin d altceva decât
nişte carapace goale şi reci, u m b re a ceea ce fuseseră
cândva. A sem enea lui, într-o m are m ăsură, dacă stătea
să se gândească.
La naiba. îşi trecu o palm ă peste frunte. Era o com pa­
nie a naibii de plăcută zilele astea, nu? D acă nu găsea o
m odalitate de a ieşi d in starea asta pe care o avusese în
ultim a săptăm ână, M itch sigur avea să găsească un m o­
tiv p en tru a se lua de el. Iar Ryan chiar nu avea nevoie
să-i ofere lui M itch şi alte m otive să se ia de el, având în
vedere că acesta i-o cocea încă d in colegiu, de când afla­
se că Ryan îşi dădea în tâln iri cu sora lui m ai m ică.
B ătaia în uşă reuşi să-l readucă la realitate, întreru-
pându-i revărsarea de am intiri în ain te ca acestea să-l
p rin d ă de tot în vârtejul lor. H an n ah H ughes îşi băgă
capul pe uşa întredeschisă.
- A i un m om ent?
-P e n tru tine, înto td eau n a.
H a n n a h traversă încăperea cu paşi de felină, care-i
p u n eau în valoare picioarele lungi. Sacoul roşu, cam ­
brat, şi fusta până la genunchi îi evidenţiaţi silueta
în treţin u tă de exerciţii fizice. C u o m işcare d in cap către
b iroul lui, îl întrebă:
-A celea su n t pliantele noi p en tru Reliquin?
Ryan întoarse planşele în aşa fel în cât să se poată uita
am ândoi la ele.
-T o cm ai le-am prim it de la M arketing. N u rn-au
im presionat deloc.
H an n ah îşi încrucişâ braţele de-a curm ezişul p ieptu­
lui, cercetând aten t planşele.

36. 36 •Tfisabetfi Waugf ton
- N u inspiră deloc fericire. M edicam entul acesta, fă­
cut p en tru tratam en tu l cancerului la sân, ar trebui să le
facă fem eilor viaţa mai frum oasă. Ai nevoie de o fem eie
atrăgătoare, câţiva copii care să alerge încolo şi încoace,
poate şi câteva jucării îm prăştiate pe jos. Ceva care să
transm ită m esajul că există viaţă d upă cancer.
-N ic i să n u te gândeşti. Ryan ştia bine u n d e bătea.
H an n ah era im plicată deja în toate departam entele
com paniei sale. C h iar nu era cazul să se m ai ocupe şi de
altceva. A i şi-aşa destule de făcut. în curând n-o să-mi
m ai perm it să te plătesc, la câte faci pe aici.
- Ei, de-abia îţi perm iţi să m ă plăteşti şi aşa.
Femeia se aşeză pe scaunul aflat de cealaltă parte a
m esei lui de lucru şi scoase un dosar d in poşetă.
Ştia că H an n ah u rm a să treacă în revistă to t ce aveau
pe ordinea de zi, aşa că Ryan îşi puse ochelarii şi se spri-
jiini de spătarul m oale al scaunului său tap iţat cu piele,
în tâln irea din fiecare zi cu H an n ah era singurul lucru
pe care-1 aştepta cu plăcere. Aveau o relaţie profesională
relaxată, bazată pe o adm iraţie fără cuvinte. Ea nu se
tem ea niciodată să-i spună verde în faţă ce credea, iar el
0 respecta p en tru asta. Avea nevoie de aşa ceva. Faptul
că o prom ovase în funcţia de vicepreşedinte al A m C orp
Pharm aceuticals fusese cea m ai b u n ă decizie pe care o
luase vreodată.
-F D A l-ul se plânge de rezultatele de la faza a treia a
testării O m nitrolului, începu ea, fără nici u n pream bul.
Vor o perioadă de testare m ai lungă.
Ryan luă raportul pe care i-1 întinsese H an n ah şi
îl cercetă atent. C riteriile drastice ale FDA-ului repre­
zentau o sursă constantă de frustrare. A sta neluând în
calcul faptul că pe lum e erau nenum ăraţi oam eni care
m ureau de cancer, deşi aceste m edicam ente noi ar fi
p u tu t să îi vindece sau să prevină alte îm bolnăviri. Insă
Ryan ştia bine regulile jocului, era im plicat în el de ani
buni. Iar com pania sa de biotehnologie se conform a
tu tu ro r regulilor şi recom andărilor FDA-ului. U neori,
1[n o d and D rug A dm inistration - D epartam entul pentru A lim ente
şi M edicam ente

37. ‘Aşteaptă-mă 37
asta însem na să ren u n ţe la u n m edicam ent p en tru care
cheltuiseră m ilioane de dolari pe cercetare şi dezvoltare.
A lteori însem na să ţină o form ulă în aşteptare până când
se făceau studii suplim entare. C um va, avea o bănuială
că exact aceasta avea să fie şi soarta O m nitrolului.
- I n regulă. P u n e o pe A ngela să se ocupe de asta.
Spune-i să ia legătura cu Jim Pierson de la B iom ed şi să
afle ce trebuie să facem.
-A m pus-o deja. H an n a h schim bă ordinea hârtiilor
pe care le ţinea în m âini şi-i înm ână docum entele des­
pre urm ătorul subiect. Săptăm âna viitoare mă duc la
D enver să verific m unca de cercetare şi dezvoltare pen­
tru M ediquin. Au început testele pe anim ale, şi trebuie
să văd exact cum evoluează lucrurile.
- II avem pe Jack acolo. Poate să ne facă un rap o rt şi
să ni-1 trim ită p rin fax.
H an n ah îşi înclină uşor capul.
-R y an , Jack e foarte ocupat cu fuziunea. C ontractul
cu fabrica de m edicam ente G rayson îi dă o m ulţim e de
bătăi de cap. M-a rugat să mă duc să-l ajut cu chestiunea
cercetării şi dezvoltării şi să supervizez ultim ele detalii
ale fuziunii.
Ryan scoase u n o ftat de frustrare şi-şi trecu degetele
prin păr. Fuziunea aceasta îi aducea m ai m ulte problem e
decât beneficii. Fabrica de m edicam ente G rayson era o
com panie pe care o urm ărise de m ultă vrem e. Avea vân­
zări b une şi m edicam ente im portante şi avusese norocul
să o prindă într-o perioadă în care avea problem e cu
fluxul de lichidităţi, ceea ce o punea într-o poziţie vulne­
rabilă. D ar D epartam entul lor de cercetare şi form ulare
îi făcea problem e cu m edicam entul acesta nou.
-B in e , dar am nevoie de tine înapoi aici cât m ai re­
pede. Mâzgăli ceva pe un bileţel şi-şi ridică privirea către
ea. M ai e altceva?
H an n ah îşi m uşcă buza inferioară.
- H annah?
-A i apărut iar în National Star.
D ispoziţia i se înnegură instanraneu la pom enirea re­
vistei sale de scandal „preferate'*.

38. 38 Tfisadetf 'Waugfiton
H an n ah scoase revista din poşetă şi o aruncă pe
birou. Pe prim a pagină era o fotografie cu el şi cu
M onique traversând recepţia hotelului din New York la
care stătuse ultim a dată când fusese acolo.
- S plendid, m orm ăi Ryan, lăsându-se m oale pe spătar
în tim p ce citea titlul despre zvonurile de căsătorie.
-B a lucrurile stau chiar m ai bine de-atât. In interior
apare şi u n citat drăguţ d in ce a spus M onique despre
faptul că spitalele o îngrozesc. U n pacient cu o boală
în fază term inală a venit la una d intre prezentările ei,
a încercat să o b ţin ă un autograf şi a rugat-o să-i facă o
vizită în salonul u n d e su n t bolnavii de cancer. Ea l-a
repezit, l-a spus că ar trebui să-şi lase părul să crească.
Presa vuieşte, mai ales având în vedere legătura ei cu
tine. Lucrurile nu stau deloc bine pentru noi, Ryan.
A cesta îşi încleşta m axilarul. Relaţia sa cu M onique
n u era nicidecum exclusivă, iar căsătoria era ultim ul lu­
cru la care s-ar fi gândit. N u putea să controleze în nici
u n fel ce spunea sau ce făcea M onique. Şi niciodată nu
discutau despre chestiuni profesionale când erau îm pre­
ună. Ba, de fapt, n u vorbeau m ai deloc.
- C u m ai vrea să abordez problem a? întrebă H annah.
- N u o face! P ur şi sim plu ignor-o.
- Presa o să p u n ă paie pe foc, şi chiar n u ne trebuie
problem e de im agine chiar acum , ţin ân d co n t de toa­
tă treaba cu G rayson. C h iar cred că ar fi cazul să dăm
o declaraţie.
C a şi cum lui Ryan i-ar fi păsat. Presa putea să spună
orice dorea despre el.
-A facerea cu G rayson e încheiată. Şi m ă doare în
cot de părerea pe care o au oam enii despre m ine ca
persoană.
- Ei bine, pe m ine m ă doare. Postul m eu îm i im pune
să-mi pese. T ocm ai de-aia am salariul ăla m are.
- A i salariul ăla p en tru că-1 m eriţi.
-Ş i chiar asta încerc să fac şi acum , să-mi m erit banii.
- Ei bine, am luat cu n oştinţă de părerea ta.
- D ar o să faci to t cum te taie capul. Iar asta înseam ­
nă că n-o să faci nim ic.

39. Ryan se ridică brusc de pe scaun.
-V re i ceva de băut?
H an n ah se încruntă.
- D oar nişte apă.
Ryan străbătu biroul până la bar, scoase d o u ă sticle
d in frigider, după care-i întinse şi ei una.
- C e m ai e?
- La ce te referi? întrebă ea, închizând dosarul pe ca-
re-1 ţinea în poală.
- S e vede pe faţa ta. C e m ai e?
H a n n a h era extraordinară ca p u rtăto r de cuvânt, dar
p en tru el era o carte deschisă. Se cunoşteau de prea
m ultă vrem e.
Fem eia expiră prelung şi se sprijini pe spătarul sca­
unului, trecându-şi degetele pe suprafaţa rece a sticlei
de apă.
-C o n tra c tu l cu G rayson îm i trezeşte o anum ită
curipzitate.
- In legătură cu ce?
- C u obiectivele tale. C â n d văzu că el ridică dintr-o
sprânceană, adăugă: M ă refer la cele pe term en lung.
Care-i planul de ansam blu?
- N u înţeleg ce vrei să spui.
-P ă i... H a n n ah îşi schim bă poziţia pe scaun. Pe lân­
gă faptul că vrei să excelezi în industria farm aceu­
tică, ceea ce ai reuşit deja, şi că vrei să-ţi extinzi com pania,
ceea ce şi faci achiziţionând diverse structuri m ai mici,
su n t p u r şi sim plu curioasă în ce direcţie ne îndreptăm .
Ryan sim ţea că n-avea să-i placă tu rn u ra pe care o
lua această discuţie. întorcându-se la m asa de lucru,
se lăsă pe scaun şi aşteptă ca ea să-i explice exact la
ce se referea.
- U ite, Ryan, nu mă înţelege greşit, d ar tu n u eşti un
director executiv tipic. îşi arcui una d in tre sprâncenele
ei perfecte. Eşti m u ltim ilionar şi ai foarte m are succes
în toate dom eniile în care îţi propui să reuşeşti, dar nu
trăieşti nicidecum ca u n om p u tred de bogat. A i o casă
drăguţă, însă ai putea lejer să-ţi perm iţi ceva m ai m are
şi m ai im punător. A i aceeaşi m aşină ca acum cinci ani,
’Aşteaptâ-m ă 39

40. 40 ‘Efisabetf ‘hfaugfiton
nu faci cheltuieli exagerate, nu ai un iaht sau o rnaşină
sport, nici m ăcar nu pleci în concedii luxoase. In afară
de săptăm âna în care pleci o dată pe an cu Julia, nu-ţi
iei niciodată liber. Eşti m em bru la clubul de golf, dar
abia dacă treci pe acolo, rar se întâm plă să foloseşti
m aşina cu şofer a com paniei şi nici nu organizezi petre­
ceri som ptuoase la care să socializezi cu lum ea bună din
San Francisco.
în tim p ce ea spunea toate acestea, Ryan îşi roti
scaunul p en tru a privi golful. în tu n e ricu l se lăsa în ­
cetişor, iar lum inile oraşului se reflectau pe suprafa­
ţa apei. în tu n e ricu l care cotropea totul ilustra perfect
dispoziţia lui.
- C e vreau să spun eu aici, continuă H annah, e că
m i se pare că nu te bucuri deloc de roadele m uncii tale,
aşa că mă întreb de ce anum e vrei neapărat să extinzi
A m C orp.
- A m m otivele mele.
Şi n-avea nici cea m ai mică intenţie de a i le explica ei
sau oricui altcuiva.
- D ar ce rost are, dacă scopul nu este să-ţi îm bunătă­
ţeşti stilul de viaţă.7
Ryan o ţintui cu o privire tăioasă.
- Şi tocm ai tu îm i zici asta? Eşti la fel de dedicată aces­
tei com panii ca m ine.
- B ineînţeles, dar eu am şi o viaţă personală. T u nu.
M axilarul lui se încleştă d in nou. O rice bucurie pe
care i-o trezise această întâlnire se risipise în întregim e.
C h iar nu avea nevoie să fie lovit frontal de realism ul
ei frust.
-V ia ţa mea particulară nu te priveşte pe tine.
H an n a h se uită fix la el, iar atm osfera se încărcă
dintr-odată de tensiune. R elaţia lor era una profesiona­
lă, d ar am icală, şi aveau în co m u n nu n um ai dragostea
p en tru com pania aceasta, cât şi o adm iraţie reciprocă.
C u toate acestea, ea tocm ai depăşise lim ita - destul
de m ult -, şi am ândoi erau conştienţi de asta.

41. Tăcerea se prelungi câteva secunde lungi. în final,
H annah îşi puse sticla cu apă pe masă, după care se ridi­
că şi îşi recupera hârtiile.
-A i dreptate, spuse apoi, luându-şi servieta. îm i pare
râu. A m fost deplasată. Luni dim ineaţă iau avionul spre
Denver, aşa că w eekendul acesta su n t aici, dacă intervi­
ne ceva.
La naiba. A cum se sim ţea ca un ticălos. Dar, fir-ar să
fie, viaţa lui personală era totuşi... ceva intim .
Se auzi o bătaie în uşă, şi am ândoi îşi întoarseră pri­
virea la tim p pentru a-1 vedea pe M itch băgându-şi capul
pe uşă.
- A i de gând să dorm i aici sau ce? Bună, H annah.
- Salut, M itch.
în tim p ce-şi strângea lucrurile, pe chipul lui H annah
se putea citi în continuare u n zâm bet firav. Ryan aruncă
o privire către ceas şi văzu că era deja trecut de şapte,
îşi aruncă ochelarii de citit peste hârtiile îm prăştiate pe
birou şi-şi trecu am bele palm e peste faţă.
- N u mi-am dat seam a că este aşa târziu. Tocm ai
term inam . îşi lăsă m âinile pe lângă corp. D ar tu ce
cauţi aici?
- M-am gândit să vin să te salvez.
M itch îşi îm pinse pe ceafă şapca albastră, pe care era
inscripţionat num ele echipei M ariners.
De sub şapcă se iveau o m ulţim e de cârlionţi indisci-
plinaţi. Se aşeză pe un fotoliu de piele aflat de cealaltă
parte a mesei de lucru d in m ahon masiv şi-şi sprijini
tenişii m urdari de suprafaţa lui elegantă, după care îi
aruncă un zâm bet lui H annah.
Ryan se încruntă, unindu-şi sprâncenele.
- O să-mi m urdăreşti hârtiile.
-T o ate hârtiile tale su n t oricum o porcărie. M itch
rânji. Vrei să m ergem la o bere?
O bere rece, într-un bar gălăgios, unde nici m ăcar nu
putea gândi, părea un adevărat rai acum.
-D a , sigur, stai să-mi adun lucrurile. îi aruncă o
privire lui H annah, sperând să mai risipească ceva din
‘7Lşteaprâ-mâ 41

42. tensiunea care încă plutea în atm osferă. H an n ah , vrei
să vii şi tu cu noi?
-S u n ă te n tan t, dar nu. A m o întâlnire.
- C u cine? în treb ă M itch.
- C u Kevin M oreland.
Ryan îi aruncă o privire am uzată. Kevin M oreland
apărea în tr o reclam ă pen tru un u l d in tre m edicam en­
tele lor.
- Ei, ei, acum care d in tre noi se încurcă cu u n
m anechin?
- Eu nu su n t directorul executiv al acestei com panii.
N im en i nu stă cu ochii pe m ine.
Ryan îşi puse sacoul, uşurat să observe că H an n ah îşi
reluase to n u l jucăuş.
- Şi-apoi, adăugă ea, M itch n u m-a invitat niciodată
în oraş, aşa că trebuie să m ă m ulţum esc cu m anechinii
tin eri şi chipeşi, ca să am şi eu o ocupaţie.
S prâncenele lui M itch se uniră într-o în cru n tătu ră.
- H an n ah , iubito, te-aş invita să ieşi cu m ine, dar mă
sperii. M ereu m-am sim ţit intim idat de fem eile care
po artă costum e.
H an n ah se aplecă spre el şi-şi trecu o unghie corai
de-a lungul firelor de păr lăsate să crească în voie pe
obrazul lui M itch.
- P uterea e foarte sexy. Lin parten er pu tern ic este u n
p arten er im previzibil. P orni către uşă. Te su n săptăm â­
na viitoare, Ryan.
-H a n n a h , strigă Ryan în urm a ei. Fem eia îl privi
peste um ăr. C e fel de m aşină ar trebui să-mi cum păr?
Pe chipul ei în flo ri un zâm bet larg.
- Ce-ai zice de u n Jaguar?
Ryan cântări ideea câteva secunde, d upă care dădu
aprobator d in cap.
-S p u n e -i lui C h arlo tte să-mi aducă m âine nişte
broşuri.
- Sigur.
U şa se închise cu un clic în urm a ei.
42 ‘ZfisaBetfi ‘Naughton

43. Aşteaptâ-m ă 43
- U n Jaguar? în treb ă M itch. Frate, dacă te-apuci de
cu m părat Jaguaruri, să ştii că-s dispus să prim esc şi
eu unul.
- T u sigur te-ai duce cu el la m u n te şi l-ai um ple de
noroi. N ici să n u te gândeşti.
M itch chicoti în vrem e ce se ridica.
-P u ic u ţe le se dau în v ânt după tipii m urdari.
- A i vrea tu! Ryan îşi luă sacoul. U n d e este Julia?
A m crezut că stă cu tin e în după-am iaza asta.
-M a m a şi tata au luat-o în oraş, să-i cum pere înghe­
ţată. Eu voiam bere, d ar am fost în m inoritate. îşi băgă
m âinile în buzunarele d in faţă ale jeanşilor, în tim p
ce Ryan se m işca de colo-colo, strângându-şi lucrurile.
M âine-dim ineaţă pleacă, şi au vrut să se m ai distreze u n
pic îm preună.
Ryan era pe deplin co n ştien t că socrii săi aveau să
plece. îi plăcea să îi revadă, d ar săptăm âna aceasta
fusese m ult prea delicată, cu ştirea aceea despre acci­
d en tu l aviatic. De-abia aştepta ca acasă totul să revină
la norm alitate.
- Parcă trebuia să te duci la C hicago, la o conferinţă
de geologie sau ceva de genul ăsta, nu?
-T re b u ia . M -am răzgândit. N u prea am ch ef de călă­
torii acum . A m o groază de h ârtii pe b iro u . A m id en ­
tificat o locaţie n ouă, în B ritish C olum bia. Şi au
ap ăru t to t felul de controverse pe m arginea ei. îşi d ăd u
ochii peste cap. Este o p u icu ţă - red acto r la Geologic
Times - care a scris u n artico l în care îm proaşcă cu
n oroi spre noi, în calitate de com panie petrolieră, şi
spre orice explorare a platform ei de pe B raţul Q u ee n
C h arlo tte. A făcut nişte co m en tarii im p ertin en te des­
pre cum forajele noastre ar p u tea declanşa cu trem u re
p u ternice şi chiar v reu n tsunam i în zona aceea. E o
prostie totală, plus că n u are ab so lu t nici o dovadă şti­
inţifică. A şa că acum su n t fo rţat să fac pe d ip lo m atu l
şi să încerc să-i conving pe investitori că n u e nici o
problem ă. C a şi cum n-am m onitoriza orice m işcare
seism ică şi nu am testa o ricum orice tip de em isii de
gaze radioactive.

44. 44 ‘Ehsabeth 'Waugfitcn
M itch putea vorbi la nesfârşit despre geologie, fără
să-i pese dacă îl asculta cineva sau nu. în această privin­
ţă, era exact ca A nnie. De fapt, acest subiect era u n u l
d in tre acelea pe m arginea căruia A n n ie l-ar fi contrazis
cu cea mai m are plăcere. M ereu îl luase peste picior
p en tru faptul că alesese să se angajeze ca inginer geolog
p en tru o com panie care se ocupa cu extracţia petrolului
şi a gazelor naturale, li spunea că, în tim p ce activita­
tea ei de seism olog era im p o rtan tă p en tru lum ea şti­
inţifică, m unca lui nu era im p o rtan tă decât p en tru
lum ea financiară.
- Pun pariu că nici m ăcar nu are studii de geologie,
co n tin u ă M itch. E pur şi sim plu o ziaristă sărită de pe
fix care a citit nişte articolaşe şi acum se crede expertă
în dom eniu. A m verificata), să ştii. N icăieri nu apare ce
studii are. Bag m âna-n foc că e vreo hippie de-aia pasio­
nată de ecologie. Ştii tu, genul ăla de se leagă cu lanţuri
de platform ele petroliere.
- C in e ’
Ryan abia de-1 asculta. îşi luă telefonul m obil şi-l lăsă
să cadă în servietă.
-F em eia care a scris articolul. M itch veni în urm a
lui, în cam era de prim ire. Kate A lexander o cheam ă par­
că - sau ceva de genul.
C oborâră cu liftul până în parcarea subterană,
în tim p ce M itch to t turuia despre u n articol de care
lui Ryan nu-i păsa nici cât negru sub unghie şi despre
netoata care-1 scrisese. U rcând în Land Roverul plin de
noroi al lui M itch, Ryan îşi duse degetele la frunte, în ­
cercând să îşi alunge durerea de cap.
- E aici, în San Francisco. C red că m âine o să m ă duc
la ea la redacţie, să-i sp u n vreo două.
M itch intră pe şosea.
-A ş a să faci, zise Ryan.
-H e i, am uitat să-ţi spun. Te-a sunat cineva în seara
asta, un avocat de-aici d in oraş. Âăă... Sim one C onners.
D upă voce, cred că e o tipă sexy.
Ryan recunoscu im ediat num ele.

45. "Aşteaptă-mă 45
-E s te o veche p rieten ă de-a lui A nnie. Ştia că
S im one locuia undeva în zonă şi o întâlnise la m ai
m ulte evenim ente de caritate, d ar preferase să n u in­
tre în vorbă cu ea. în general îi ignora pe to ţi cei care
o cunoscuseră pe soţia lui. N u i se părea deloc distrac­
tiv să discute politicos despre vrem urile frum oase de
altădată. C e voia?
- N u ştiu, n u mi-a zis. Dacă spui că era prietenă cu
A nnie, probabil a su n at totuşi în legătură cu accidentul
de avion de ieri.
- Da, foarte posibil.
Ryan privea pe fereastră, adm irând lum inile oraşului.
-A i de gând să o suni înapoi?
- Poftim? Se uită fugitiv la M itch. M ă îndoiesc. Era
prietena lui A nnie, nu neapărat a m ea. N ici n-o cunosc
prea bine.
- D upă voce, părea o fem eie atrăgătoare.
- îţi dai seam a de asta d upă voce?
- O , da.
- C ân d am vorbit ultim a dată cu ea, la în m o rm ân ta­
rea lui A nnie, era m ăritată.
- Ei, poate nu m ai e m ăritată acum .
-E ra prietenă cu A nnie, idiotule. N ici n u m ă gân­
desc la aşa ceva.
- D e ce? Era grasă? Urâtă? Care-i treaba?
- O , D oam ne, eşti o catastrofă. N u, e drăguţă, sau
cel p u ţin era ultim a dată când am văzut-o eu. M inionă,
brunetă, cu ochi m ari. Ţ ie ţi-ar plăcea.
C olţurile gurii lui M itch se relaxară într-un început
de rânjet vesel.
- Poate ar trebui să m ă prezint la ea la birou m âine,
să o văd cu ochii mei.
- Parcă aveai de gând să o vezi cu ochii tăi pe ecologis-
ta ţăcănită de la revistă.
-P o t să m ă ocup de am ândouă. O chii lui M itch
sclipiră în lum ina vagă oferită de lum iniţele de pe bord.
Da, e o idee pe cinste.
-A i o m inte bolnavă, zău.
-N ic i nu-ţi închipui.

46. 46 ‘£ h sabetf rhfaugfiton
Ryan îşi trecu o m ână prin păr.
- C re d că în seara asta o să am nevoie de cel p u ţin
d ouă beri. Preferabil m ari.
capitolul 4
K ate se uita lung la ecranul com puterului, u n d e se
aflau nişte im agini cu vulcanul Strom boli d in Italia şi
u n articol pe jum ătate scris, care necesita m ultă m uncă.
Lăsă să-i scape u n o ftat şi-şi lipi podul palm ei de fru n ­
te. In nici un caz n-avea să se poată concentra asupra
m uncii ei azi. T rebuia pur şi sim plu să lase articolul pe
a doua zi. Câteva m in u te m ai târziu, în b irou intră Jill,
cu o cafea aburindă.
-C e l mai sigur leac pen tru blocajele de creaţie.
- M ulţum esc. Kate zâm bi şi luă cana. Kşti o drăguţă.
- Ei, încerc şi eu să-ţi in tru pe sub piele.
K ate luă o sorbitură şi privi peste cană, ridicând din
sprâncene.
- D e ce am senzaţia că n-o să-mi placă deloc ceea ce ai
să-mi spui în continuare?
Jill strâm bă d in nas, iar piercingul pe care-1 avea aco-
lo asistenta ei de vreo douăzeci şi ceva de ani clincăni
într-un m od la care Kate nu voi nici să se gândească.
- P entru că nu m ă pricep deloc la chestii de genul
acesta. Poftim . îi întinse u n bileţel. T ipul ăsta a trecut
pe aici cât erai plecată. Avea o faţă oarecum cunoscută,
d ar nu-m i aduc am inte u n d e l-am m ai văzut. O ricum ,
voia să vorbească cu tin e despre ceva, dar, din m o m en t
ce nu erai aici, ţi-a lăsat u n m esaj. M ai jos e şi num ărul
lui de telefon.
K ate citi bileţelul, după care îşi ridică privirea
către Jill.
- D oar nu vorbeşti serios, nu?
Jill se făcu mică.
- Îm i pare rău.
Ziua devenea d in ce în ce mai proastă. Kate întinse
m âna spre telefon. Ticălosul ăla îi făcuse o listă cu zece

47. ‘Ăşteaptâ-niă 47
elem ente din articolul ei pe care le credea neadevărate şi
irelevante. A vând în vedere câte problem e avea deja pe
cap, fix prostiile astea îi m ai lipseau. La telefon răspunse
o voce de fem eie.
-A ş dori să vorbesc cu M itch... - Kate verifică num e-
'• le scris pe bucăţica de hârtie - M atthew s, vă rog. M ai
aşteptă u n m inut, după care vorbi d in nou: N u, este în
regulă, o să-i las u n mesaj.
C u receptorul în tre u m ăr şi ureche, luă un flacon de
aspirină de pe birou. D upă ce înghiţi două com prim ate
fără apă, îşi ridică ochii la Jill, care răm ăsese în cadrul
uşii. Pe fir se auzi o voce bărbătească, iar Kate îşi încleştă
im ediat degetele pe receptor, încruntându-se. C eva d in
vocea aceea îi era vag fam iliar. Se uită d in n o u la num e.
M itch M atthew s. îşi scotoci p rin m em orie. N ud m ai
auzise şi nud văzuse nicăieri. D ar glasul acela îi părea
oarecum cunoscut...
N u conta. N ud m ai întâlnise niciodată pe nesim ţitul
ăla. Şi, d u p ă apelul acesta, nici n-avea să m ai vorbească
cu el. A şteptă bipăitul prelung al m esageriei vocale.
-D o m n u le M atthew s, începu, pe un to n trufaş. N u­
m ele m eu este K ate A lexander, de la editura M cKellen.
A m v rut să vă m ulţum esc personal p en tru observaţiile
m eticuloase pe care le-aţi lăsat la secretara m ea astăzi.
A m apreciat îndeosebi lim bajul precis şi colorat. A vând
în vedere că aţi avut tim pul necesar n u n u m ai de a lo­
caliza redacţia noastră, dar şi de a com pune o lucrare
atât de am ăn u n ţită despre B raţul Q u een C h arlo tte, pre­
sup u n că sunteţi un expert în acest dom eniu. D e acum
inainte vă asigur că voi direcţiona toate întrebările şi
com entariile legate de articolul acesta şi eventuale texte
viitoare către dum neavoastră. C u o singură observaţie
totuşi. „Ticăloaso“ se scrie fără cratim ă. Mi-aş fi în ch ip u ­
it că m ăcar atâta lucru se învaţă la şcoala p en tru m ăgari.
O zi bun ă, d o m n u le M atthew s.
Kate ad u n ă hârtiile pe care le avea în faţă şi se ridică
de pe scaun.
- î n dupâ-am iaza aceasta am o întâlnire, Jill. Te rog
să-mi redirecţionezi apelurile pe m obil.

48. 48 CEfisadetfi ‘bfaugfiton
- A ăă... sigur. Kate? Eşti bine?
- D a. D e ce?
- N u ştiu, pari... A runcă o privire către telefon, după
care se uită din nou la ea şi continuă: U n pic cam
încordată.
K ate trase adânc, aer în piept, să se calmeze.
- S u n t bine. Mă întorc m ai târziu.
A ru n cân d o privire înspre ceas, Kate îşi dădu seam a
că era deja în întârziere. U rcă la volanul m aşinii sale
E xplorer şi porni către cealaltă parte a oraşului. In m od
norm al, com entariile venite de la cititori nu o deranjau,
dar biletul lui M itch M atthew s era scris pe u n to n care
efectiv o călcase pe nervi.
G ăsi u n loc de parcare aflat la două străzi distanţă de
locul u n d e trebuia să ajungă şi consideră ăsta drept un
sem n că ziua ei începea să devină mai bună. O ricum ,
m u lt m ai rea n-avea cum să fie. Viaţa ei n-avea cum să
fie m u lt m ai rea. în vrem e ce aştepta liftul in holul clă­
dirii în care intrase, sim ţi cum un fior rece îi m ângâie
um erii şi un val de nelinişte îi străbătu coloana verte­
brală. Avea pur şi sim plu em oţii. Era norm al. Dacă nu
obţinea nici un rezultat d in asta, habar n-avea ce putea
face m ai departe.
A scensorul se opri cu u n clinchet, iar uşile se deschi­
seră. Trase din nou aer în piept, sperând să se calm e­
ze, şi pătrunse în sala de prim ire a firm ei de avocatură,
care era cufundată într-o linişte tulburată num ai de pă-
cănitul u n o r degete pe tastatură, undeva în apropiere.
C â n d se apropie de biroul ei, secretara îşi ridică privi­
rea către ea. Kate încercă să schiţeze u n zâm bet, însă îşi
sim ţea stom acul agitat, ca şi cum tocm ai ar fi coborât
dintr-un m ontaigne-rousse. Trebuia să existe u n m otiv
pen tru care privirea i se oprise tocm ai pe num ele acestei
avocate, d intre sutele care apăreau pe internet.
-A m venit să discut cu Sim one C onners.
-D o m n işo ara C onners e destul de ocupată astăzi,
an u n ţă secretara. Aveţi program are?
- Da. Pe num ele Kate A lexander.

49. 'Âşteaptă-mă 49
T ânăra blondă ridică receptorul, m orm ăi ceva în el,
după care îşi întoarse privirea spre Kate.
- D om nişoara C o n n ers vă aşteaptă. Puteţi intra.
-M u lţu m esc.
Kate făcu un efort să-şi calmeze em oţiile trepidante
pân ă când deschise uşa dublă d in stejar şi intră în biroul
avocatei. Ferestrele m ari aflate chiar în faţa ei dezvălu­
iau o panoram ă asupra oraşului. în dreapta ei, peretele
era acoperit cu o bibliotecă plină cu volum e de drept,
iar în stânga se aflau mai m ulte canapele d in piele, aşe­
zate în jurul unei mese de conferinţă lungi, plină cu
cărţi şi cu hârtii.
D ar cea care-i atrase atenţia lui Kate fu Sim one
C o n n ers însăşi. Fem eia m ărunţică se ridică de la biroul
ei aflat în laţa terestrelor cu u n chip atât de palid cum
Kate nu m ai văzuse niciodată. U n chip care, la naiba,
nu-i era câtuşi de p u ţin familiar.
- O , D oam ne!
în tim p ce uşa se închidea, Kate aruncă o privire în
spate. N u m ai era nim eni acolo.
întorcându-se d in nou, se uită tix la avocata cu păr
ciocolatiu, o tunsoare elegantă şi ochi de culoarea b ro n ­
zului care o priveau de parcă ar fi fost o fantom ă.
- O , D oam ne, zise Sim one d in nou, de data aceasta
în şoaptă. A nnie.
Peste pielea lui Kate trecu u n fior de gheaţă.
- Aă, nu. N um ele m eu e Kate A lexander. A m progra­
m at o întâlnire cu dum neavoastră la ora u n u . Dacă am
nim erit într-un m o m en t nepotrivit, aş putea...
-A răţi... Avocata închise ochii, scutură d in cap, după
care o privi d in nou. îm i... îm i pare rău. A rătaţi ca o
fem eie pe care o cunoşteam .
Kate sim ţi un val de entuziasm am estecat cu o doză
sănătoasă de frică. N u. N u se putea să fie atât de uşor.
Sau se putea? înghiţi, încercând să scape de nodul pe
care-1 sim ţea în gât.
-M ă ... m ă cunoaşteţi de undeva?
-M ă scuzaţi. E im posibil. Sim one îşi coborî privirea
către actele de pe birou, iar când o întoarse asupra lui

50. 50 îfisabetfi “W augfton
Kate, pe chipul ei era în tip ărit u n zâm bet politicos. C u
ce vă p o t ajuta?
- D e ce e imposibil?
In m intea lui Kate se învălm ăşeau prea m ulte în tre­
bări, prea m ulte speranţe vagi. încercase să-şi alunge d in
voce orice n u an ţă de disperare, d ar nu era prea sigură
că reuşise.
Sim one se aşeză d in nou, iar Kate observă bluza albă,
fără m âneci, care-i pu n ea în valoare braţele tonifiate şi
p an talonii indigo eleganţi şi scum pi.
- Fem eia respectivă a m u rit în urm ă cu aproape cinci
ani. Ştiţi, se spune că toţi avem un geam ăn pe lum ea
asta. P resupun că dum neavoastră su n teţi p u r şi sim plu
geam ăna ei. Şi, la o privire m ai atentă, p o t să sp u n că nu
su n teţi perfect identice. Efectiv nu m ă aşteptam la aşa
ceva, atâta tot. C h iar m-am g ândit la ea zilele acestea,
şi de-aia am sărit la asem enea concluzii pripite. îi făcu
sem n către scaunul aflat în faţa biroului ei. V ă rog, cu
ce vă p o t ajuta?
Kate se aşeză. îşi sim ţea nervii întinşi la m axim um .
-C u m ... cum o chema?
-P e prietena mea? Sim one îşi sprijini cotul de m âne­
rul scaunului ei. D e ce vreţi să ştiţi?
- S u n t p u r şi sim plu curioasă.
Sim one se gândi preţ de câteva secunde, d u p ă care
rosti:
-A n n ie H arrison.
Kate îşi scotoci p rin m inte, încercând să regăsească
vreun ecou. N u m ai auzise niciodată num ele acesta.
Speranţele începură să i se risipească.
- C u m a m urit?
S im one îşi înclină uşor capul.
- S u n t convinsă că nu aţi venit aici să discutaţi despre
prietena m ea, doam nă A lexander.
Kate îşi trecu m âna prin păr, oprindu-se o secundă
să-şi atingă cicatricea.
-V ă rog, faceţi-mi pe plac p uţin. C u m a m urit?

51. - într-un accident aviatic, chiar la ieşirea d in San
Francisco. Foarte asem ănător cu cel care a avut loc zi­
lele trecute.
U n accident de avion. N u, nu era la fel. Kate în ch i­
se încet ochii. M intea îi era plină de posibilităţi şi de
scenarii. N ici unele n u se legau, nici unele nu păreau
plauzibile, însă trebuia să co n tin u e cu întrebările. Dacă
nu o făcea, avea să regrete m u lt tim p.
- C e diferenţe exisră între ea şi m inei A dică... aţi spus
că nu suntem identice. C e e diferit la m ine?
S im one îşi m iji ochii.
- D e ce sunteţi atât de interesată de prietena m ea,
doam nă A lexander?
K ate se concentră asupra avocatei m inione. în cer­
ca d in răsputeri să şi-o am intească. D ar nu putea. D ar
avea sentim entul acela... o senzaţie ciudată de dejâ-vu.
Aceeaşi străfulgerare de intuiţie pe care o avusese când
văzuse num ele lui S im one pe internet.
- C â n d am intrat, n u ştiam nim ic despre prietena
dum neavoastră. Şi îm i cer scuze că vă întreb, dar...
- D ar ce?
E xpirând tulburată, Kate îşi îndreptă spatele şi spuse:
-A m venit la dum neavoastră la sfatul u n u i coleg.
N u reuşesc să aflu an u m ite inform aţii, iar colegul m eu
a fost de părere că ar m erita să apelăm la u n specialist in
d rep t care ar putea să m ă ajute să prim esc răspunsurile
pe care le caut. A m d at de num ele dum neavoastră pe in ­
ternet. Şi... nu ştiu... ceva m-a făcut să cred că d u m n ea­
voastră aţi fi exact persoana la care ar trebui să apelez.
V ăzând că S im one nu făcea altceva decât să o pri­
vească gânditoare, Kate îşi schim bă poziţia pe scaun şi
continuă: Soţul m eu a m u rit în accidentul acela aviatic
de acum câteva săptăm âni.
-A h . C h ip u l lui S im one se ntai îm blânzi. A h, îm i
pare rău. N ici nu-i de m irare că...
-N u , nu e vorba despre asta. D ar m ulţum esc. Kate
trase aer în piept şi trecu mai departe: D upă m oartea
lui, am descoperit nişte inform aţii care nvau adus aici,
în San Francisco. A cum câţiva ani am fost im plicată
rAşteaptă-m ă 51

52. 52 <L(isa6eth ‘jJaucjhton
intr-un accident care m-a băgat în com ă. Se în cru n tă şi
clătină d in cap, încercând să-şi limpezească m intea. Sau
cei p u ţin aşa am crezut. C ân d am în cep u t să caut prin­
tre hârtiile soţului m eu, am descoperit indicii că am fost
in tern ată intr-un sanatoriu de aici, d in San Francisco,
pe o perioadă de peste doi ani. D om nişoară C onners,
eu nu-m i aduc am inte deloc să fi fost aici. N u-m i aduc
am inte nim ic din perioada de d in ain te de m o m en tu l în
care m-am trezit din com ă, acum 18 luni. N im ic despre
trecutul m eu, unde am crescut, despre fam ilia m ea. So­
ţul m eu mi-a spus că am suferit u n accident de m aşină
şi că stătusem în com ă tim p de patru zile. A cum ... acum
nici nu mai ştiu ce să cred.
Sim one se aplecă spre ea, cu fruntea încreţită de
gânduri.
-U n d e aţi locuit până acum?
- î n H ouston. Soţul m eu era doctor. N eurochirurg.
Scoase hârtiile din poşetă. Pe form ularele d in perioada
în care, din câte se pare, am fost aici, am regăsit sem nă­
tura lui ca m edic curant. Şi n-ar fi p u tu t să se ocupe de
cazul m eu dacă am fi fost căsătoriţi.
- N u, n-ar fi purur.
M ijind ochii, Sim one luă docum entele şi le cercetă
rapid.
- S anatoriul a ars d in tem elii în urm ă cu un an. Pur
şi sim plu o coincidenţă, din câte-m i dau seam a. A fost
reconstruit, d ar cei de acolo p retin d că roată arhiva a
fost distrusă în incendiu. N -am reuşit să prim esc nici
un răspuns la în treb ările m ele. Speram că m ă puteţi
ajuta să tratez cu ei. A m fost p acient acolo şi am d rep ­
turile m ele.
Sim one citi form ularele prim ire, întorcând paginile
rând pe rând.
- Pierderea m em oriei, pe term en n edeterm inat şi ire­
versibilă, m urm ură ea, trecând în revistă diagnosticul.
Şi n u vă am intiţi absolut nim ic despre accident?
- N u, nim ic.
- Şi din perioada de după acesta?

53. Aşteaptă-mă 53
- C ân d m-am trezit, eram în H ouston. Soţul m eu era
lângă m ine. Nu-m i am inteam nici de el nim ic. Practic,
am luat-o de la zero.
S im one co ntinua să citească hârtiile d in faţa ei.
- E u n caz destul de neobişnuit. Aici scrie că porţi­
unea de creier care a fost afectată stochează am intirile
pe term en lung, mai ales cele personale şi to t ce ţine de
personalitate. Aveţi o profesie, doam nă Alexander?
- Da, su n t redactor la o publicaţie de geologie. D oc­
torul care s-a ocupat de m ine la H ouston e de părere
că porţiu n ea de creier care a fost afectată este tocm ai
cea care era dedicată am intirilor personale, fapt care ar
explica de ce p o t să-mi am intesc to t felul de lucruri pe
care le-am învăţat în decursul anilor - cum ar fi gradul
de înclinare al plăcii tectonice Juan de Fuca -, dar nim ic
despre u nde şi cum le-am învăţat.
C ân d Sim one ridică privirea către ea, nedum erită, pe
buzele lui Kate apăru u n zâm bet slab.
-Scuze, m ereu uit că ceilalţi nu su n t la fel de intere­
saţi de geologie ca m ine. P rin redacţie toţi glum esc că
su n t regina tocilarilor.
- O , D oam ne. U au! Sim one expiră prelung şi aruncă
hârtiile pe birou. îşi trecu peste frunte o m ână care, din
câte se părea, trem ura. A ţi m ai găsit şi altceva îm preună
cu docum entele acestea?
-D o a r asta. Kate culese fotografia din poşetă şi i-o
întinse. N u am nici cea m ai vagă idee cine este aici, dar
ochii... ochii aceia îm i su n t foarte cunoscuţi. S u n t iden­
tici cu ai mei.
Sim one răm ase cu gura căscată.
- O , D um nezeule mare!
- C e e?
- E fiica lui A nnie.
M itch îşi petrecu cea m ai m are parte a după-am iezii
în laborator, testând m ostrele de rocă pe care echipa sa
i le trim isese tocm ai din British C olum bia. D upă mai
m ulte ore, se rezemă de spătarul scaunului şi-şi frecă
ochii obosiţi. M ai avea m ult de studiat, d ar era destul

54. 54 XCisaSetf. ^Waugfiton
de sigur cil începuseră cu dreptul. Avea să fie nevoie să
se ducă în B ritish C o lu m b ia destul de curând, probabil
cândva săptăm ânile urm ătoare, d ar avea încredere în
echipa lui, şi, până acum , testele lor iniţiale dăduseră
aceleaşi rezultate ca ale lui.
Era trecut de patru când reuşi în sfârşit să ajungă
înapoi la birou. In trân d pe uşă, îi adresă u n zâm bet lui
C hristy, secretara sa, şi îi aruncă pe birou u n pachet de
biscuiţi cu fulgi de ciocolată m arca M rs. Fields.
- Du-te acasă, da?
- Eşti într-o dispoziţie de m ilioane. Lui C hristy îi plă-
ceau toate dulciurile de la M rs. Fields, iar el ştia asta.
-M o strele arată bine. Sună-1 pe C harlie şi află dacă
vor să mă duc şi eu. M ă gândesc să ajung pe acolo cam
peste d ouă săptăm âni. Vezi ce progrese fac şi cum se
prezintă program ul pe care l-au pus la punct. D upă care
du-te acasă. A i lucrat toată ziua.
- N u trebuie să m ă dai afară pe uşă. C hristy îl urm ă
în birou şi îi puse pe m asa de lucru rap o rtu l pe care toc­
m ai îl term inase. Ai aici profilul geochim ic al locaţiei.
-S p le n d id . în cep u să-l răsfoiască. Mi-a lăsat cineva
vreun mesaj?
-A i vreo câteva pe m esageria vocală. A venit M ac pe
aici, vrea u n p u n ct de vedere legat de biom arkeri. I-am
zis că o să-l suni în seara asta sau m âine.
-M u lţu m esc, Christy. C e naiba m-aş face eu fără
tine?
C u u n zâm bet sfios, se lăsă pe spătarul scaunului şi-şi
cocoţă picioarele pe m arginea biroului.
-Ţ i-ai rupe gâtul.
Fem eia îi făcu cu ochiul şi ieşi.
M itch ridică receptorul şi-şi introduse codul de acces
la m esageria vocală. N u închise uşa, niciodată nu o fă­
cea, astfel că, atu n ci când îşi scoase m ingea de baseball
pe care o ţinea în sertaru l de sus al b iro u lu i şi începu
să o arunce în aer, şuieratul ritm ic şi b u fn etu l slab al
acesteia n u iscară nicio reacţie d in partea lui C hristy,
care stătea la biroul ei.

55. Tlşteaptâ-mâ 55
A sculta m esajele cu ochii închişi, co n tin u ân d să aru n ­
ce m ingea. M ajoritatea erau inform aţii despre locaţia
cea nou ă, plus câteva m esaje de la laborator, legate de
ceea ce descoperiseră în d im ineaţa respectivă. Telefonul
scoase u n bipăit şi trecu la m esajul urm ător. C â n d pe fir
se auzi glasul acela uşor răguşit de fem eie, îşi în d rep tă
brusc poziţia pe scaun.
M ingea de baseball pe care tocm ai o aruncase coborî
cu u n p o cn et şi-l lovi fix în m oalele capului.
-L a naiba, m orm ăi, frecându-şi locul lovit. Insă d u ­
rerea se risipi rapid, căci m intea i se concentra asupra
vocii aceleia. O recunoştea.
Era vocea lui A nnie.
Şi rostea cuvintele în ritm u l acela cunoscut, m otiv
p en tru care avu certitudinea că era glasul ei. A uzise de
o m ie de ori ritm ul acela, felul în care-i rostea num ele,
m odul în care to n u l ei d isp reţu ito r prelungea silabele
cuvântului „ticăloaso". C h ip u l i se făcu alb ca varul în
tim p ce căuta cu m işcări în n e b u n ite să asculte d in nou
înregistrarea.
N u, n u se p u tea aşa ceva. Avea h alu cin aţii. îşi în ch i­
puia lu cru ri care nu erau nicidecum reale. C u m îi zi­
cea m am a lui când era mic? D a, visa cai verzi pe pereţi.
C u inim a b u b u in d u -i în piept, apăsă b u to n u l de repe­
tare. M esajul era n o u . Era vocea lui A n n ie şi, D oam ­
ne, D um nezeule, înregistrarea era de azi. O ascultă
clin n o u , în cercân d de d ata aceasta să se concentreze
asupra cuvintelor, n u asupra glasului. S p u n ea că se
nu m ea K ate A lexander.
Kate A lexander.
Ţ ăcănita de la revista aia? Era absurd. C u n o ştea gla­
sul acela la fel de bin e ca pe al său.
în m inte i se învârteau to t felul de scenarii, posibili­
tăţi şi întrebări. N u, n-avea cum . N u era posibil...
Şi totuşi... Inim a îi bătea cu putere. N u i se găsise ca­
davrul. Locul ei fusese chiar în dreptul aripii avionului.
M otorul explodase. N ici u n u l d intre pasagerii d in jurul
ei nu fusese găsit, viu sau m ort. Ei speraseră că n u se
urcase în avion, că se răzgândise în ultim ul m om ent,

56. 56 Xhsabexh 'Naughton
d u p ă ce Ryan o lăsase la aeroport. D ar speranţa aceea
se spulberase când Ryan îi identificase obiectele per­
sonale, d upă prăbuşire. Şi dacă totuşi ea nu se urcase
în avionul acela? Era oare posibil să fie în viaţă? Ideea în
sine era nebunească. A bsurdă. Practic im posibilă. Şi, cu
toate acestea... era singurul lucru la care se putea
gândi acum .
Trebuia să afle cu certitudine. Form ă num ărul ei, dar
apelul fu direcţionat direct către mesagerie. T rân tin d re­
ceptorul, îşi luă haina şi ieşi cu paşi grăbiţi.
C ân d trecu pe lângă ea ca o furtună, C hristy se ridică
de la biroul ei.
-M itc h , ce se...?
A bia dacă o auzi. Era deja pe scări. C ând reuşi să
iasă d in clădire, se u ită în trecere la ceas. Era patru şi
jum ătate după-am iaza. N-avea nici o şansă să ajungă
în cealaltă parte a oraşului înainte de ora cinci. înce­
pu să se strecoare printre m aşinile d in trafic, strigă la o
bătrân ă care traversa strada m ult prea încet şi, în final,
reuşi să găsească un loc de parcare în faţa sediului editu­
rii M cKellen chiar înainte de ora cinci.
La naiba cu aparatul de parcare! N ici m ăcar nu se
deranjă să verifice dacă nu cum va parcase într-un loc re­
zervat persoanelor cu handicap. In m intea lui nu exista
decât un singur lucru. G lasul acela al naibii de cunos­
cut, enervant la culm e şi incredibil de dulce.
Intră cu paşi grăbiţi în clădire, înjură liftul care par­
că nu m ai ajungea la parter, după care o luă pe scări.
C ân d ajunse la etajul al paisprezecelea, gâfâia puternic,
d ar asta nu-1 făcu să o lase m ai m oale. Se duse direct la
biroul lui Kate A lexander.
Secretara cu tatuaje şi piercinguri care-1 întâm pinase
mai devrem e se ridică de la birou când îl văzu, cu frun­
tea încreţită de o îngrijorare evidentă.
- D om nule M atthew s, n u p u teţi să in traţi acolo!
M itc.h_trecu valvârtej pe lângă ea şi îm pinse uşa cu
um ărul. încăperea de dincolo de ea era goală.
-U n d e este? A runcă o privire prin biroul înghesuit,
cam de aceleaşi dim ensiuni ca baia lui.

57. ‘Aşteaptă-m ă 57
-D o m n işo ara A lexander n u e aici. A ieşit şi n o să
se m ai întoarcă azi. Pot să vă fac o program are, dacă
doriţi.
A bia dacă o auzea. C erceta biroul, neştiind nici
el ce căuta. Lângă perete erau mai m ulte teancuri de
ziare. In dreapta lui se afla o bibliotecă plină cu volum e
de geologie şi bucăţi de diferite m inerale. Biroul ei era
îngropat în hârtii, iar fereastra de m ici dim ensiuni care
se deschidea spre panoram a oraşului proiecta lum ina
după-am iezii târzii peste num eroasele cutii de publica­
ţii şi cărţi care aşteptau să fie despachetate şi aşezate la
locul lor.
Fir-ar să fie, trebuia să fie ceva acolo, orice, care să-l
lăm urească dacă...
- N u aveţi voie să intraţi aici, d o m n u le M atthew s,
rosti secretara pe u n to n mai ridicat, în tim p ce el ocolea
biroul. O să chem paza, sâ ştiţi.
M itch frunzări dosarele de pe m asa de lucru, m u tân d
de colo-colo diverse teancuri de hârtii, căutând... La nai­
ba, nu ştia ce. O rice. Privirea îi alunecă spre fotografia
de lângă com puterul ei.
Şi sângele îi îngheţă în vine.
D um nezeule mare!
C u degete trem urânde, luă ram a în m âini şi se cufun­
dă în scaunul ei, nevenindu-i să creadă ce vedea.
A răta ca A nnie. N u era exact aşa cum şi-o am intea el,
dar sem ăna izbitor. N u conta că avea nasul uşor diferit,
pom eţii un pic m ai înalţi sau că avea o cicatrice lângă
tâm plă. C h ip u l care-1 privea din fotografia aceea avea
aceiaşi ochi, aceeaşi bărbie şi chiar aceeaşi gropiţă care
apărea şi pe faţa lui ori de câte ori zâm bea. Şi stătea ală­
tu ri de u n băieţel blond.
U n băieţel care sem ăna leit cu Ryan.
Pielea de pe faţă îi deveni albă ca varul.
-D o m n u le M atthew s, întrebă secretara. Ăăă... nu vă
sim ţiţi bine?
- U n d e e? reuşi el sâ îngaim e.
- N u ştiu. Dacă reveniţi m âine...
-T reb u ie să aflu acum!

58. 58 ‘Zfîsabetfi (Naugfton
Secretara tresări.
- N u putem să dăm inform aţii personale. D acă reve­
niţi m âine, su n t convinsă că o să vă prim ească.
- La naiba! A ici nu e vorba despre blestem atul ăla de
articol! E ceva personal. U n d e d racu ’ e?
- N u ştiu. A scultaţi...
M itch strânse d in d inţi, dându-şi seam a că nu avea să
ob ţin ă nim ic de la secretară.
Inşfăcând fotografia, p o rn i cu paşi hotărâţi spre uşă.
T ânăra goni după el, strigând ceva despre fu rtu l b u n u ­
rilor personale, d ar lui nu-i păsa. S ingurul lucru care-1
interesa era să dea de Ryan.
C h iar acum .
K ate îşi sim ţea picioarele m oi, ca şi cum ar fi fost gata
să cedeze sub ea.
V erifică adresa pe care o luase de pe in tern et. S im one
îi spusese să n u tragă concluzii pripite, să o lase să
facă nişte cercetări, dar, im ed iat ce avocata o recu­
noscuse pe Julia H arriso n ca fiind fata d in fotografia
aceea, K ate n u se p u tu îm piedica să se gândească la
toate coincidenţele.
Jake avusese u n m otiv să încuie fotografia în cutia
aceea. U n m otiv p en tru care avusese dintr-odată o sen­
zaţie de dejâ-vu când se uitase la ea. U n m otiv p en tru
care, d in tre to ţi avocaţii, o alesese pe Sim one C o n n ers.
Se întorsese la birou. C ăutase inform aţii despre Ryan
H arrison, bărbatul despre care Sim one îi spusese că era
soţul lui A n n ie H arrison. Iar ceea ce aflase o făcuse să
se sim tă dintr-odată rău. B ineînţeles, îi m ai văzuse faţa,
pe copertele revistelor Fortune şi Money şi, cel m ai re­
cent, în paginile revistelor de scandal, d ar nu ştiuse m ai
m ulte despre el, în afară de faptul că era incredibil de
atrăgător. D ar acum ştia. Pe in tern et erau num eroase
articole care-1 portretizau ca u n director de com panie
farm aceutică fără scrupule, cunoscut pen tru preluările
agresive ale altor firm e şi p en tru faptul că îi călca pe toţi
în picioare pe dru m u l său spre succes. Presa spunea des­
pre el că era avid după b ani şi inflexibil. Şi avea obiceiul

59. rAşteaptă-m â 59
să rânjească d isp reţu ito r la cam erele de luat vederi ori
de câte ori acestea se apropiau de el. Şi totuşi, n u părea
să-l deranjeze faptul că era fotografiat b raţ la b ra ţ m ereu
cu altă fem eie, la fiecare sfârşit de săptăm ână.
Era practic im posibil ca ea să-şi fi îm p ărţit viaţa cu o
astfel de persoană. Bani? Putere? C elebritate? N ici u n u l
d in tre aceste lucruri n u o interesau câtuşi de p u ţin . Iar
u n b ărb at atât de obsedat de acestea nu i-ar fi trezit inte-
resul nici în tr o m ie de ani. In nici u n caz n u ar fi p u tu t
să fie...
în g h iţi în sec, să alunge n o d u l pe care-1 sim ţea în gât,
incapabilă să rostească respectivele cuvinte şi nici m ăcar
să Ie gândească.
Avusese u n soţ. Pe Jake. C â n d atinse verigheta pe care
încă o p u rta pe m âna stângă, fu străb ătu tă de u n val de
greaţă. N u conta deloc că R eed sem ăna p u ţin cu băr­
batu l acesta. Toată lum ea avea u n geam ăn undeva, nu?
Nu-i spusese S im one exact lucrul acesta, cu d o ar câteva
ore în urm ă?
O , D oam ne, asta era o idee proastă. închise ochii şi
respiră adânc de câteva ori, să se calmeze.
C e naiba căuta aici? N-ar fi treb u it să vină la San
Francisco. N-ar fi treb u it să se ducă la biroul lui Sim one
C o n n ers. N-ar fi treb u it să-şi bage nasul în afurisitul ăla
de sertar.
D eschise ochii şi cercetă cartierul acesta select. De-o
parte şi de alta a d ru m u lu i care ducea către dealurile
Sausalito se în ălţau arţari uriaşi. C asele d in zonă erau
înconjurate cu peluze, care m ai de care m ai im punătoa­
re şi m ai im presionante. T oate acestea erau o greşeală.
N im ic n u era adevărat. T rebuia să plece în ain te de a se
face de râs în m od irem ediabil.
T ocm ai se pregătea să se retragă, cân d auzi clinche­
tul u n u i clopoţel undeva aproape. R idică privirea toc­
m ai la tim p p en tru a vedea trei fetiţe venind în viteză
cu bicicletele.
U ltim a d intre ele apăsă pe frână im ediat ce o văzu pe
Rate. P rietenele ei trecură m ai departe, râzând, d ar ea
îşi puse picioarele pe asfalt şi se prinse bine de g h id o n u l

60. 60 !Z(isaf>etfi ‘Uaughton
bicicletei, după care pe chipul ei se întipări aceeaşi
expresie, de parcă s-ar fi trezit faţă în faţă cu o stafie, pe
care o avusese şi Sim one când Kate intrase în biroul ei.
K ate înghiţi forţat. îşi sim ţea pielea frem ătând, ca şi
cum ar fi fost înţepată de o m ie de ace. Faţa aceea - feti­
ţa aceea - era chiar cea din. fotografia ei.
N u putea să plece acum . Trebuia să vadă. Trebuia
să ştie.
Se sim ţi străbătută de un val de frică. N u ştia ce să
spună. N u ştia ce să facă. D ar ceva îi dădu ghes să m ear­
gă m ai departe.
- Bună.
-T u ..., spuse fetiţa, holbându-se în continuare la
Kate. Tu... arăţi ca....
- Pe m ine m ă cheam ă Kate. T u eşti Julia?
-D a . O chii i se m ijiră, suspicioşi. De unde ştii cum
m ă cheamă?
- D e la o prietenă. Tăcerea aceea stânjenită şi felul în
care copila co ntinua să o fixeze de parcă avea un corn
în frunte erau mai m ult decât putea suporta Kate. A ru n ­
că o privire de-a lungul drum ului şi spuse: Am venit să
discut cu tatăl tău. E acasă?
Fetiţa sări ca arsă de pe bicicletă.
- N u e acasă. N u poate să se vadă cu tine.
Palm ele lui Kate se um eziră.
-S cai pu...
-Julia! răsună o voce de bărbat. Este tim pul să intri
în casă!
Bicicleta fetiţei căzu la p ăm ânt cu zgomot. Julia o luă
la fugă de-a curm ezişul străzii şi pe aleea care ducea la
o casă im punătoare, cu trei niveluri, de pe a cărei ve­
randă tocm ai cobora un bărbat. U n bărbat îm brăcat în
pantaloni largi şi o căm aşă cu m ânecile suflecate până
la coate. Lin bărbat cu părul b lo n d şi cu o faţă răvăşitor
de frum oasă, care nici m ăcar nu se com para cu ceea ce
văzuse Kate prin reviste sau pe internet.
U n b ărb at care - îşi dădu ea seama, trăgând aer în
piept - de aproape nu sem ăna doar un pic cu fiul ei. Era
leit Reed.

61. ’Aşteaptă-mă 61
capitolul 5
Ryan se sim ţi invadat de un val de adrenalină când o
văzu pe julia alergând spre el, cu o expresie în care erau
am estecate suferinţa, team a şi furia.
- C e s-a-ntâmplaf? întrebă repede, lăsându-se într-un
genunchi în faţa ei, apucând-o de um eri şi cercetându-i
corpul, p en tru a se asigura că era teafără şi nevătăm ată.
-A ă ... intră în casă, tăticule. Intră în casă!
-Ju lia, linişteşte-te. C e s-a întâm plat? Spune-m i ce
este. Privirea lui trecu dincolo de ea, spre locul u n d e
îşi lăsase bicicleta, în drum . La persoana care stătea
în m ijlocul străzii, uitându-se fix la ei. La fem eia care
sem ăna cu...
D intr-odată, sim ţi că răm âne fără aer. G en u n ch ii
i se înm uiară.
- O , D um nezeule mare!
- N u , tati! Julia îl îm pingea de um eri, încercând să-l
facă să se întoarcă în casă în tim p ce el se ridica încet.
N u, tati. N u e ea. N u e ea, tăticule. D oar seam ănă cu ea.
Te rog, tăticule, te rog. L’ită-te la m ine.
Privirea lui coborî la chipul brăzdat de lacrim i al
Juliei. In ochii fetei se citea panica, însă el abia de con­
ştientiza asta. C u braţele trem urându-i, o ridică şi o
dădu d in faţa sa, după care se uită d in n o u la bru n eta
care stătea ca o stană de piatră în drum . Privindu-1 exact
aşa cum o privea el pe ea.
C apul i se învârtea. Pulsul i-o luase razna. Aşa ceva
era im posibil.
Era doar vag conştient de sunetul scârţâitor al unei
m aşini o prind brusc lângă trotuar, de faptul că M itch
coborî d in Land Roverul lui, de vocea isterică a Juli­
ei, care încerca să-l tragă înapoi în casă, dar căreia nu-i
putea sim ţi m âinile pe corp. Şi parcă nu-şi putea opri pi­
cioarele să se m işte către ea. Se sim ţea ca pierdut intr-o
ceaţă. Intr-un vis. C a şi cum ar fi avut halucinaţii.
C um va, reuşi să ajungă în d rum şi se opri în faţa ei.
Se holba la ea, şocat.
U ndeva lângă el îl auzi pe M itch m orm ăind:

62. 62 ‘Zfisabetf ‘hlaugfton
- O , D oam ne, Dumnezeule!
N im eni nu spunea nim ic. T im p de un m in u t cât o
veşnicie, peste ei dom ni tăcerea. Şi frica, şi speranţa, şi
incredulitatea. D upă care Ryan îşi sim ţi inim a tresăl-
tân d dintr-odată.
- O , D oam ne!
Traversă distanţa care-i despărţea, îi cuprinse chipul
în m âini şi-şi trecu degetele peste co n tu ru l fin al m axi­
larului ei. N u putea fi reală. M ai m ult ca sigur că n u
era decât un vis. A m intirile îl loveau d in toate părţile,
înghesuindu-se undeva sub stern şi contractându-se în
tim p c e p privea cu nesaţ. în tim p cc-i sim ţea pulsul sub
degete. în tim p ce căldura corpului ei îl înconjura, dân-
du-i o stare de dezorientare şi de am eţeală.
Era reală. Era caldă, m oale şi vie sub atingerea lui.
Era... A nnie. Se uita fix în ochii lui. în adâncul ochi­
lor ei de sm arald apăru o sclipire scurtă de recunoaştere.
Şi legătura aceea pe care o avuseseră din prim a secun­
dă de când se cunoscuseră, cu m u lt tim p în urm ă, era
vie şi puternică, încălzindu-i zone ale sufletului despre
care nici nu conştientizase că se răciseră.
T ot acest tim p care trecuse... Toţi anii aceştia...
-A n n ie , i se adresă în şoaptă.
O chii ei se întunecară. L um ina recunoaşterii dispă­
ru ,lă sâ n d în urm ă confuzie şi... spaim ă.
în a in te ca Ryan să o poată opri, se sm ulse d in bra­
ţele lui şi făcu un pas m are înapoi. A poi îşi întinse
braţele, într-un gest care com unica foarte clar că nu voia
să fie atinsă.
-N u . înghiţi cu greu, uitându-se de la u n u l la altul,
cu fruntea încruntară, şi m ai făcu un pas. N u, pe m ine
m ă cheam ă Kate. Kate A lexander.
Ryan sim ţi un junghi de durere. încercă să în tin d ă
d in nou m âna spre ea, dar Julia îl trase tare de braţ,
oprindu-1.
-T a ti, ţi-am spus, nu este ea. D oar seam ănă cu ea.
Tati, tăticule, ascultă-m ă. N u e ea.
N u e ea? T rebuia să fie ea. T rebuia...
-A n n ie ...

63. 'Aşteaptă-mă 63
Fem eia se feri de atingerea lui. Iar inim a lui se con-
iractă de durere, de parcă i-ar fi fost aruncată pe asfaltul
de la picioarele lui.
-Â ăă... speram să-ţi pot pune câteva întrebări. D in
<âte văd, n u e tocm ai un m om ent potrivit. O să plec...
-N u l ziseră în acelaşi tim p Ryan şi M itch.
K ate tresări. D upă care încrem eni, uitându-se de la
unul la altul, uluită.
D um nezeule m are, trebuia să fie ea. Avea aceeaşi
voce. Ryan n-ar fi p u tu t să o uite niciodată. N u ştia ce
naiba se întâm pla, dar nu voia să o sperie şi să o facă să
plece. Pentru a se îm piedica să o atingă, îşi trecu palm e­
le peste faţă. închise ochii, clătină d in cap, după care îi
deschise d in nou. Ea era to t acolo. N u era o plăsm uire
a m inţii lui.
D e ce nu se arunca de gâtul lui? D e ce stătea acolo,
privindu-1 de parcă ar fi fost un străin?
- N u , spuse M itch din nou, întinzându-şi m âinile.
Nu, acum e în regulă.
A tenţia ei se concentră asupra lui.
- T u cine eşti?
Nu-1 ştia pe M itch? N-avea cum sâ nu-şi recunoască
propriul frate. Era A nnie.
-M itc h M atthew s. Ă ă... cu m n atu l lui. M itch dădu
din cap în direcţia lui Ryan. Fratele ei... al lui A nnie.
F runtea ei se încreţi, după care ochii ei verzi se des-
i hiseră larg.
- M itch M atthew s. Geologul?
Pe chipul lui M itch apăru un zâm bet şiret.
- D a, chiar el.
- A ha. Aşa deci.
Pe chipul ei apăru p en tru o secundă o expresie ten ­
sionată. Ryan observă că faţa aceasta era diferită de cum
-,.i-o am intea. D iferită, d ar to t fam iliară.
- E o situaţie oarecum stânjenitoare. Eu... ăăă, nu
mi-am închipuit...
îşi trecu o m ână prin păr.

64. 64 ‘ECisabetfi ‘’blaugfiton
Stom acul lui Ryan se contractă brusc. Era acelaşi
gest autom at pe care-1 făcea A nnie ori de câte ori era
em oţionată.
-N ic i eu, răspunse M itch. Se studiară reciproc preţ
de u n m inut. A m prim it m esajul tău.
O brajii ei căpătarâ o nuanţă rozalie.
- Ei bine, ăă, s-ar părea că articolul m eu te-a făcut să
te aprinzi un pic. Iar eu am reacţionat... prost, trebuie
să recunosc acum , în lum ina situaţiei prezente.
M itch zâmbi larg. D e ce naiba rânjea aşa?
-D e sp re ce vorbiţi? întrebă Ryan, uitându-se de la
un u l la celălalt. El se sim ţea de parcă ar fi fost zdrobit
în bătaie d in toate părţile, iar ei se p u rtau de parcă s-ar fi
cunoscut. Dacă M itch ştiuse că A nnie era atât de aproa­
pe şi nu-i spusese nim ic...
- Ryan, dum neaei este ziarista aceea despre care ţi-am
spus. C ea care a scris articolul acela.
Ryan îşi întoarse privirea la ea - la A nnie a lui.
La fem eia care nu putea fi alta decât A nnie a lui. De ce
se p u rta de parcă nu l-ar cunoaşte? De ce nu o îm bră­
ţişa strâns pe Julia? De ce nu-1 îm brăţişa pe el cât putea
de strâns? De ce nu se agăţa de el aşa cum avea el nevoie
să şe agăţe de ea?
In tim p ce toate aceste întrebări i se învălm ăşeau prin
m inte şi-i cerceta d in nou trăsăturile, îşi d ăd u seam a ce
era diferit. Avea nasul m ai subţire, pom eţii mai proe­
m inenţi, iar lângă tâm plă avea o cicatrice pe care el nu
şi-o am intea.
Ziarista. Cea care scrisese articolul acela. Kate Alexander.
îşi sim ţea pieptul cotnprim ându-se. Era oare posibil
ca fem eia aceea să nu fie A nnie?
M intea îi zbură la discuţia pe care o purtase cu
M itch în biroul lui, iar confuzia fu înlocuită de şoc.
-Ţ ăcănita?
- Poftim?
Fem eia îl săgetă cu o privire întunecată.
M itch izbucni în râs.
- N u, nu, nu vorbeşte serios. Este doar o glum ă. Eh,
e o situaţie destul de stânjenitoare. Sem eni... sem eni

65. ‘Aşteaptâ-mă 65
foarte m ult cu sora m ea. C red că suntem cu toţii cam
tulburaţi.
C e naiba spunea M itch? Era sora lui, nu?
- Ce-ar fi să intrăm ? sugeră M itch. Ai putea să ne po­
vesteşti totul. H aideţi! Le făcu sem n către casă. Kate îi
aruncă o privire suspicioasă lui Ryan, după care se înde­
părtă suficient de el cât să n-o poată atinge, alegând să
meargă alături de M itch.
Ryan se întoarse şi se uită lung după ea, cum se
îndrepta către casă, încercând să-şi lim pezească m intea.
Era oare posibil ca o persoană străină să sem ene
într-atât cu soţia lui? Să aibă aceeaşi voce? D acă nu era
A nnie, atunci ce căuta aici? Avea de-a face cum va cu o
glum ă perversă?
Legănarea m ersului ei îi atrase atenţia. Iar inim a în ­
cepu să-i bată d in n ou cu putere. Avea exact constituţia
lui A nnie, cu picioare puternice şi fundul perfect tonifi-
at. Ba chiar m ergea la fel ca ea.
D estinul nu putea fi atât de crud. Dumnezeu nu pu­
tea fi atât de crud. Trebuia să existe o explicaţie. D u­
rerea îi săgetă p rin piept, în ju n g h iin d ce-i m ai răm ăsese
d in inim ă. D e dragul lui M itch, avea să asculte ce avea
ea de zis. D upă care trebuia să plece. El nu putea su­
porta să aibă m ereu în faţa ochilor am intirea a tot ceea
ce pierduse.
Ii urm ă în cam era de zi, d o m inată de canapeaua de
piele, în form ă de L, pe care o alesese îm preună cu Julia.
fem eia se opri în m ijlocul încăperii, uitându-se lung la
orizontul citadin care se vedea pe fereastră, d u p ă care
se întoarse şi aruncă o privire p rin încăpere. Ryan nu-şi
putea da seam a la ce se uita - sau după ce -, însă, cum
privirea ei trecea peste fotografiile cu Julia, cu M itch, cu
A nnie, Ryan ajunse la capătul răbdării.
Julia îl trase de braţ, şoptindu-i pe u n to n im plorator.
-T ăticule?
însă el o ignoră.
- De ce aţi venit aici, dom nişoară... C um aţi spus că
vă cheamă?

66. Femeia tresări vizibil, apoi se întoarse către el şi, după
m odul în care ochii i se deschiseră mai larg dintr-odată,
îşi dădu seam a că şocul îi dispăruse de pe chip, fiind
înlocuit de gheaţa pe care o sim ţea şi în inim ă. G heaţa
pe care o adunase în suflet de ani încoace, pentru a
putea supravieţui.
Sub ochii lui, ea se acoperi cu u n fel de scut invi­
zibil, expresia îi deveni mai dură, ca şi cum s-ar fi uitat
la o persoană total străină. C a şi cum legătura aceea
pe care o sim ţise între ei acolo, în stradă, nici nu exis­
tase vreodată.
-S o ţia dum neavoastră a m urit într-un accident avia­
tic, în urm ă cu aproxim ativ cinci ani, aşa e? C ân d văzu
că el nu răspunde, adăugă: Iar asta s-a întâm plat aici, în
San Francisco. Adevărat?
- D in câte văd eu, dum neavoastră păreţi să ştiţi
deja răspunsurile la aceste întrebări. D e ce aţi venit aici?
întrebă d in nou.
-A c u m un an şi jum ătate, am fost im plicată într-un
accident în urm a căruia am in trat în com ă. îşi ridică
m âna şi-şi frecă uşor o zonă d in partea stângă a capului.
C â n d mi-am recăpătat cunoştinţa, eram într-un spital
d in Dallas şi nu-m i puteam aduce am inte nim ic legat de
accident sau de viaţa m ea de dinainte. D octorii mi-au
spus că rănile suferite îm i afectaseră m em oria pe ter­
m en lung. „Am nezie retrogradă'*, aşa au zis că se n u ­
m eşte. M i s-a spus că fusese vorba despre un accident
rutier. D ar acum nu m ai su n t atât. de sigură că aşa au
stat lucrurile.
- De ce nu? întrebă M itch, studiind-o şi el cu m are
atenţie.
Ea îşi îndreptă privirea către el.
- Soţul m eu a m u rit în accidentul aviatic care a avut
loc aici acum câteva săptăm âni. D upă aceea, când a
trebuit să-i verific docum entele pe care le ţinea în bi­
rou, am găsit unele care indicau că am fost internată
într-un sanatoriu de aici, d in San Francisco, cât am fost
în com ă, nu în Texas, aşa cum mi s-a spus. Şi că am
fost inconştientă aproape trei ani, nu patru zile. N u ştiu
66 tElisabetk ‘N aughron

67. 7lştcaptă-mâ 67
de ce nva m in ţit soţul m eu sau ce înseam nă toate aces-
tea, dar am venit în San Francisco în căutarea unor
răspunsuri. Astăzi am apelat la o avocată pen tru a mă
îndrum a. Aceasta însă mi-a spus că sem ăn izbitor cu
A nnie H arrison. îşi întoarse privirea la Ryan şi adăugă:
Soţia dum neavoastră.
Ryan sim ţea că totul se învârtea cu el, iar inim a îi
bătea atât de tare, încât îi bubuia în urechi. Era o pcv
veste absurdă. N ebunească. Şi în nici un caz nu putea
fi adevărată.
-C in e este avocata asta? întrebă M itch.
-S im o n e C onners.
O chii lui M itch se îndreptară autom at către Ryan,
întâlnindu-i privirea. A cesta ştia exact ce gândea
M itch. D ar era im posibil să fie chiar ea. Da, sem ăna
foarte m ult cu ea, dar acum , că trecuse peste şocul ini­
ţial, putea observa că nu era identică. A nnie avea nasul
altfel, iar pom eţii n u îi erau atât de pronunţaţi. M atu­
rizarea putea aduce schim bări pe corpul şi pe faţa unei
persoane, dar n u îi m odifica şi structura osoasă. Şi-apoi,
A nnie m urise. îşi pierduse viaţa când se prăbuşise
avionul acela. O înm orm ântaseră. N u conta că nu îi
găsiseră tru p u l neînsufleţit. D intre toţi cei aflaţi în avio­
nul acela, nim eni nu supravieţuise.
-S im o n e crede că e posibil ca tu să fii A nnie, spuse
Ryan. De-asta ai venit aici.
-N u . Ei bine, nu chiar. A devărul e că ea nu ştie că
am venit aici. Mi-a spus să n u vin, dar am ... îşi m uşcă
buza inferioară, după care băgă m âna în poşetă. O chii
i se îndreptară către Julia, care stătea lângă Ryan, iar în
sufletul acestuia din urm ă luă naştere un im puls protec­
tor, care-1 făcu să o tragă m ai aproape de el. C u degetele
trem urând, fem eia îi întinse o fotografie, rostind: A m gă­
sit asta într-o cutie încuiată, în biroul soţului m eu.
C u o m işcare şovăielnică, Ryan luă fotografia. Se uită
la ea. Şi sim ţi cum i se înm oaie picioarele.
Julia făcu ochii m ari când văzu fotografia d in m â­
na lui.
- Asta-s eu.

68. C apul lui Ryan se ridică repede. C ân d fem eia se în ­
toarse să o privească pe Julia şi îşi dădu părul pe după
ureche, reuşi să distingă o aluniţă rozalie aflată chiar
sub urechea ei stângă, între m axilar şi gât. O inim ă cu
susul în jos. Pe care el o sărutase, o linsese şi o m uşcase
în joacă de n enum ărate ori şi pe care o ştia la fel de bine
ca şi cum ar fi fost în tip ărită pe pielea lui.
în inim ă i se reaprinse focul speranţei. Ea era. Era în
viaţă. Era...
Făcu o m işcare, încercând să o atingă. Fem eia se dădu
u n pas înapoi, să evite asta; când privirile li se întâlniră,
Ryan cercetă atent expresia din ochii ei. Nici u n sem n
că l-ar ii recunoscut. N ici u n sem n de iubire. în ochii
aceia nu zări decât pustietate şi neîncredere.
îşi aduse din nou am inte de reacţia pe care o avusese
ea in stradă. Iar flăcările speranţei fură stinse repede,
înăbuşite cu gheaţă.
„A ccident. A m nezie retrogradă... în viaţă.'1
Sim ţi u n val de greaţă urcându-i pe esofag. întreaga
cam eră părea a se strânge în jurul lui, aceeaşi senzaţie
pe care o avusese la înm orm ântare, când conştientizase
dintr-odată că o pierduse pen tru totdeauna şi şocul îl
izbise ca o lovitură în m oalele capului.
D ar nu o pierduse. Era aici. Era adevărată. Indiferent
ce se întâm plase de nu m ai arăta ca atunci, un lucru to t
era clar. N u m urise. N u se urcase în avionul acela. Fu­
sese aici, în San Francisco, în to t acest tim p, iar el nici
m ăcar nu o căutase. N ici m ăcar nu-i trecuse p rin m inte
să o caute.
D intr-odată, îşi sim ţi plăm ânii goliţi de aer. Foto­
grafia îi căzu la picioare. T rebuia să plece de lângă ea.
D e lângă toţi, înainte de a o lua com plet razna.
Ieşi d in cam eră. H abar nu avea u n d e naiba se ducea,
în urrna lui, îl auzi pe M itch m urm urând:
-Ă ă ă , ne scuzi un m om ent, da?
Reuşi să ajungă până în bucătărie. A r fi vrut să m ear­
gă m ai departe, dar nu era sigur că-1 mai ţineau picioare­
le. Lipindu-şi palm ele de granitul rece al hiatului, îşi lăsă
capul în piept şi se m ulţum i să se concentreze asupra
68 ‘Efisabeth ‘liaugfxton

69. 'Aşteaptâ-mă 69
felului în care respira. Inspiraţie, expiraţie. Inspiraţie,
expiraţie. Şi spera cu ardoare că asta avea să-i m ai poto­
lească durerea îngrozitoare d in piept.
„Nu-ţi pierde controlul. Fii tare, pen tru Julia.“
Pleoapele i se lăsară peste ochi, şi făcu u n efort să-şi
alunge lacrim ile. D intre toate scenariile pe care şi le
im aginase de-a lungul anijor, nici u n u l nu se potrivea
cu ceea ce tocm ai auzise. în toate, sau cel p u ţin în cele
în care ea nu m urise, A nnie era la fel de încântată să-l
vadă pe cât era el. D ar fem eia asta, Kate A lexander asta,
nici m ăcar nu-1 recunoştea. N u îi sărise în braţe. Nu-i
declara iubirea ei. Stătea p u r şi sim plu acolo, holbân-
du-se la el de parcă ar fi fost... u n nim eni p en tru ea.
Şi spusese că avusese u n soţ. D urerea îl cuprinse In­
tr-o încleştare atât de puternică, încât abia m ai putea
respira. Se recăsătorise. îşi văzuse de viaţa ei, în tim p ce
el răm ăsese blocat, am intirea ei fiind singura m otivaţie
de a-şi co ntinua existenţa, zi după zi.
- Ryan.
M itch. Fir-ar să fie, ar fi trebuit să-şi dea seam a că
M itch avea să vină după el.
N u se întoarse, căci n-ar fi p u tu t să-i în fru n te
privirea.
- N u ne recunoaşte.
- N u. D ar nu înseam nă că e chiar ea.
- Ea e. Ai văzut cum şi-a trecut m âna prin păr. Şi, să
fiu al naibii, are aceeaşi aluniţă lângă ureche. G lasul i se
frânse pentru o secundă. E A nnie.
- N u ştim sigur.
- E u ştiu. în final, Ryan se întoarse către M itch.
Ştiu asta. A m ştiut d in secunda în care am d at cu ochii
de ea.
- Este posibil să fie. D ar şansele su n t atât de mici...
Adică recunosc că seam ănă cu ea. O , D oam ne! M itch
îşi scărpină linia m axilarului. Şi ce spune ea... Da, s-ar
putea potrivi. D ar nu ştim nim ic sigur. A r putea fi o
ţăcănită care vrea bani. Ryan, nu cred că este cazul să-ţi
aduc am inte că eşti un fel de vedetă. Ei, notorietatea
asta atrage tot felul de nebuni. N u ştim sigur că este ea.

70. 70 'Elisabetf, ^augfiton
P utem să face nişte analize. U n test A D N - putem să
luăm probe de la m ine, de la Julia.
- N o să schim be nim ic. Şi tu, şi eu ştim bine că ea e,
fie că vrem sau nu să recunoaştem asta.
-T re b u ie să ştiu sigur.
O chii lui Ryan se închiseră. M itch credea atât de
m u lt în ştiinţă, în faptul că to tu l era fie alb, fie negru...
D ar situaţia aceasta nu reunea decât o gam ă de n u an ţe
d e gri.
- N u ne recunoaşte, zise d in nou.
-R y an , nu îţi face aşa ceva. N u încă. H ai să vedem ce
p utem afla. E posibil ca totul să nu fie decât o coinci­
den ţă im ensă.
Ryan se întoarse şi-şi plim bă privirea peste m obi­
la d in bucătărie. în urm ă cu câteva m inute, avusese
de gând să-i facă Juliei de m âncare. Intenţionase să-i
arate fotografii cu Jaguarul pe care H an n ah îl convin­
sese să şi-l com ande. D upă aceea, in ten ţio n a să stea
cu ea şi să se uite la u n film . Ba chiar avusese de gând
să o lase să aleagă u n u l d in tre film ele ei preferate, cu
In d ian a Jones, pe care-1 văzuseră deja de vreo zece m ii
de ori. A cum ... acum n u reuşea să-şi dea seam a ce naiba
avea să m ai facă.
-T re b u ie să plec de-aici. T u... ocupă-te tu de tot. Spu-
ne-i ce vrei tu. Eu su n t de acord cu orice vei h o tărî tu.
- Ryan...
-A m nevoie de câteva m in u te singur, M itch, răsp u n ­
se el repezit.
N u ar fi su p o rtat să se uite în ochii aceia goi ai ei,
ştiind că nu-şi aducea am inte de el sau de iubirea pe care
o trăiseră. N u putea în d u ra o asem enea durere, pe
care crezuse că o depăşise de-atâta tim p. D urere care
acum îl trăgea d in n o u la fund.
D eschise uşa bucătăriei şi plecă în ain te ca M itch să
poată schiţa vreo m işcare să-l oprească.
C â t tim p Ryan H arrison şi M itch M atthew s discutau
pe u n to n coborât în încăperea alăturată, K ate studie
fotografiile de pe poliţa şem ineului. C h ip u l d in pozele

71. 'Aştcaytâ-mâ 71
acelea sem ăna cu al ei, deşi era u n pic diferit. T recând
de la o fotografie la alta, sim ţea u n cu ren t de nelinişte
parcurgându-i întregul corp. Fam ilia H arrison, aflată
probabil intr-o excursie pe m unte. A nnie H arrison pe
u n p at de spital, cu u n bebeluş nou-nâscut în braţe.
O fotografie de n u n tă cu Ryan şi A nnie, în ziua în care
se căsătoriseră, am ân d o i la p atru ace şi zâm bind cu gura
până la urechi.
îşi sim ţea pieptul contractându-se, iar pielea îi de­
venea to t m ai fierbinte. D acă ea era cea d in fotografii,
nu îşi am intea nici u n a d in tre ocaziile cu care acestea
fuseseră făcute. D ar agitaţia stranie pe care o sim ţea în
stom ac îi spunea că asta n u însem na neap ărat că n u era
ea aceea. îşi în d ep ărtă iute privirea de la fotografii, ne-
d o rin d să se aventureze în speculaţii, şi trecu în revistă
încăperea în care se afla. N ici casa aceasta n u i se părea
nici m ăcar vag fam iliară. N ici m obila, nici tablourile
de pe pereţi, deşi era de părere că decoratorul pe care-1
angajase Ryan H arrison făcuse o treabă b ună. C anapele
de piele, perne pluşate, m ese masive d in lem n şi veioze
şic, pe care le-ar fi ales şi ea, dacă ar fi fost pusă în si­
tuaţia respectivă.
La acest gând, stom acul i se agită d in nou, şi, când
se întoarse, Kate se trezi faţă în faţă cu Julia H arrison,
care o privea fix, cu un aer bănuitor. Fetiţa refuzase să
scoată vreun cuvinţel cât tim p Ryan şi M itch fuseseră
în încăperea alăturată. K ate se sim ţi d in n o u copleşită
de em oţii. U n a era să se uite direct în ochii lui Ryan
H arrison şi să se prefacă neafectată şi cu to tu l altceva era
să o privească pe fiica lui, când, în m od clar, aceasta nu
voia nim ic altceva decât ca ea să plece.
N um ai asta nu-i trebuia acum . Avea suficiente pro­
blem e şi aşa - m utarea într-un oraş nou, strădania de a-1
face pe R eed să se adapteze la o viaţă fără tatăl lui, efor­
turile de a afla ce naiba se întâm plase cu ea. Iar acum ,
peste toate acestea, se adăuga şi u n b ărbat care era posi­
bil să fie adevăratul ei soţ şi care se u ita la ea de parcă ar
fi fost Satana în persoană! Lucrurile n-aveau cum să se
înrăutăţească m ai m u lt de-atât, nu-i aşa?

72. 72 'ZfisaSetfi iJaugfiton
M itch se întoarse în încăpere şi îi aruncă u n zâm bet
slab. C ân d îl văzu, K ate se sim ţi încălzită de u n senti­
m en t de uşurare, la fel de plăcut ca o gură de vin dulce.
C â n d Julia se retrase fără să scoată un cuvânt, Kate sim ţi
u n sen tim en t de vină. N u avea cum să fie uşor pentru
o fetiţă să vadă pe cineva care sem ăna atât de m ult cu
m am a ei. C ân d se hotărâse să vină aici, Kate nu luase
deloc în calcul sentim entele fetei. Fusese atât de p ornită
să găsească răspunsuri, încât nu se gândise decât la pro­
pria persoană.
M itch o urm ări în vrem e ce se îndepărta, d u p ă care
se întoarse către Kate. T răsătuiile lui îi trădau sufe­
rinţa. Iar vinovăţia lui Kate deveni de zece ori m ai apă­
sătoare pe m ăsură ce-1 fixa cu privirea. Situaţia actuală îi
afecta pe toţi m ult m ai m ult decât anticipase ea.
M itch lăsă să-i scape u n oftat.
-N o i ne-am ... ăăă, gândit că există suficiente asem ă­
nări încât să facem nişte analize. U n test A D N , care să
dovedească sau să respingă teoria asta.
Kate încuviinţă cu o m işcare d in cap, înghiţindu-şi
nodul d in gât. Sim ţea uşurare sau regret? în m om entul
de faţă, nu m ai era sigură.
- D a, exact asta speram şi eu. Pot să o rog pe avocata
m ea să se ocupe de form alităţi. A r trebui să fie uşor, nu
e nevoie decât de o m ostră de sânge de la tine, fratele ei,
şi posibil şi de una de la fiica ei. Rotindu-şi privirea prin
încăpere, stânjeneala pe care o sim ţea crescu exponen­
ţial. In m od clar, Ryan H arrison n-avea să se întoarcă să
stea de vorbă cu ea. A r trebui să plec.
-B in e . M itch îşi trecu degetele prin păr. Te... te con­
duc eu.
M erse cu ea până la locul unde-şi lăsase m aşina. Kate
nu-şi putea da seam a de ce, dar se sim ţea bine în com ­
pania lui, chiar dacă el fusese ce] care-i lăsase m esajul
acela răutăcios la birou. C iudat... în urm ă cu câteva ore,
el fusese cel mai m are duşm an pe care-i avea în oraşul
acesta. Iar acum părea a fi singurul ei aliat.
C eea ce era absurd, pen tru că nu ştia nim ic despre
om ul acesta.

73. ‘Aşteaptâ-mă 73
M ergeau în tăcere. M itch îşi ţinea m âinile băgate
adânc în buzunarele jeanşilor şi privirea aţin tită asupra
păm ântului pe care călca, şi, în tim p ce se apropiau de
m aşină, în m intea ei răsunau cuvintele pe care el le ros­
tise m ai devrem e. „Fratele lui A n n i e . J a k e îi spusese
că n u avusese fraţi sau surori. C ă părinţii ei m uriseră cu
m ulţi ani în urm ă. Iar ea îl crezuse. Crezuse o m ulţim e
de lucruri care acum s-ar putea dovedi com plet neadevă-
rate. C e alte m inciuni îi mai spusese?
Se strădui să-şi alunge această idee din m inte. îşi spu­
se că avea să se gândească la asta mai târziu. A cum tre­
b uia să se concentreze asupra a ceea ce se întâm pla în
prezent, căci altfel şi-ar fi pierdut cum pătul de tot.
C ân d se opriră lângă Fordul ei Explorer, se întoarse
către M itch şi se uită în ochii lui. Erau verzi, observă ea
acum , şi îi păreau straniu de cunoscuţi. Erau exact ca ai
nepoatei lui... ca ochii Juliei.
-P o t să-ţi p u n o întrebare personală?
- Sigur.
Probabil n-ar fi treb u it să în treb e asta, d ar era
curioasă.
- Pari un tip tare cum secade. Ba chiar atât de cum ­
secade - ţinând cont de to t ce s-a întâm plat şi de ceea ce
sim ţi -, încât nu reuşesc să-mi dau seam a cum eşti tu cu
adevărat. Eşti nem ernicul ăla în fu m u rat care mi-a lăsat
mesaj la birou azi-dim ineaţă sau cum natul grijuliu care
pari a fi în după-am iaza asta?
M itch chicoti am uzat şi îşi lăsă privirea în păm ânt.
- C e e?
-N im ic . D oar că ăsta e exact genul de întrebare pe
care mi-ar fi pus-o soră-mea.
-A h a . Im plicaţiile acestor cuvinte încărcară atm osfe­
ra d intre ei cu tensiune. M itch credea că ea era sora lui.
Putea vedea asta în ochii lui de sm arald. Ea voia asta?
I >intr-odată, pieptul i se um plu de panică. N’u ştia exact
a ' voia. Începea să se îndoiască serios că venirea ei aici
fusese o idee inspirată. O , D oam ne, de ce nu aşteptase,
uşa cum îi spusese Sim one?

74. 74 îfisaSetf ^ augdton
îşi trecu o m ână p rin păr. R ăm aseră pe loc, în tăcere,
m ai m ulte secunde, d u p ă care curiozitatea ei avu câştig
de cauză.
- Deci... care versiune e cea adevărată?
-A m b ele, cred.
- înţeleg, răspunse ea.
D ar n u era adevărat. N u chiar. N u înţelegea nim ic.
Şi se în d o ia că avea să o facă vreodată.
Iar asta o făcea să se sim tă m ai pierdută decât orice
altceva.
Trase adânc aer în piept, fără să reuşească să-şi m ai
aline durerea d in piept, şi aruncă o privire înapoi
către casă.
- N u cred că el m ă place foarte m ult.
- A trecut prin m ulte. T rebuie să înţelegi că, atunci
când A n n ie a m urit, s-a schim bat. Aveau o relaţie speci­
ală, ceva ce m ajoritatea oam en ilo r nu găsesc într-o viaţă
întreagă de căutări.
- îm i vine greu să cred u n a ca asta. A m citit o m ulţi­
m e de lucruri despre el şi n-am găsit nici o inform aţie
care să m ă facă să cred că e u n om sensibil.
- S ă nu crezi to t ce citeşti în presă. C eva d in to n u l
vocii lui o avertiză să-şi aleagă cu grijă cuvintele. D ar se
m ai îm blânzi când adăugă: C red că a visat ani întregi să
te vadă aici, vie şi nevătăm ată. N u cred că s-a aşteptat
vreodată ca A nnie să nu-şi m ai am intească de el. E ca şi
cum ar pierde-o d in nou.
- Eu n u su n t A nnie, zise ea încetişor.
- N u . N u încă. Sau cel p u ţin nu ştim sigur.
Aşa stăteau lucrurile. C â n d auzi totul form ulat cu
voce tare, nici nu ştiu ce să creadă. C e să sim tă. Şi ce
să facă.
- E l crede că sunt.
-R y an a cunoscut-o pe A n n ie foarte bine. A u fost
îm p reu n ă zece ani.
V inovăţia accentuă presiunea pe care o sim ţea în
piept.
- N u am venit aici să fac rău cuiva. Sper că ştii asta.
P ur şi sim plu am nevoie de nişte răspunsuri. H ab ar n-ai

75. 'Ăşteaptă-mâ 75
cum e să treci p rin viaţă fără să ştii cine eşti. O persoană
fără trecu t este - clătină d in cap - o anom alie.
- Ş i p u n pariu că te sperie să trăieşti aşa.
- D a, foarte m ult, răspunse ea în şoaptă, în tim p ce el
o privea fix în ochi. Şi, deşi încercă să refuze u n a ca asta,
K ate n u p u tu respinge senzaţia şocantă de dejâ-vu pe
care o avea uitându-se la el. N u vreau decât să o b ţin niş-
te răspunsuri, indiferent u n d e m ă vor conduce acestea.
- înţeleg.
K ate nu m ai spuse nim ic, fiindu-i prea frică de cum
ar fi decurs lucrurile dacă ar fi încercat. In im a îi bă-
tea cu putere. D acă M itch ar fi fost fratele ei, şi-ar fi
am in tit, nu? D ar m in tea n u îi arăta nim ic. N ici o stră­
fulgerare de am in tire, nici u n fel de im agini care să-i
apară în m inte, nim ic în afară de senzaţia aceasta de...
fam iliaritate. C â n d îşi d ăd u seam a că se u ita lu n g la el,
îşi feri repede privirea.
-T re b u ie să plec. O să... ăăă, o să te su n la b iro u când
o să fie puse la p u n ct toate detaliile p en tru analize.
- Bine.
- în regulă. Picioarele ei parcă refuzau să se p u n ă în
m işcare. D ar K ate făcu u n efort şi le urni. A tât p en tru
sănătatea ei m intală, cât şi p en tru a lui. în regulă, zise
d in n o u , cu un glas trem urat, şi se urcă în m aşină.
capitolul 6
L um ina d im ineţii se reflecta în apa golfului, iar
stâlpii înalţi ai p o d u lu i G o ld en G ate se profilau pe
fundalul verde form at de dealurile şi copacii aflaţi
de cealaltă parte. în aer plutea un m iros sărat, co ndi­
m e n tat cu u n iz de peşte putred. Kate stătea pe o bancă,
în parc, cu unghiile înfipte în lem n u l acesteia. în ju ru l
ei, pescăruşii planau încolo şi încoace, iar ţipetele lor re­
verberau în m intea ei, întinzându-i la m axim um nervii
şi aşa fragili.
L ucrul de care avea nevoie acum era u n im puls de
a se sm ulge d in am orţeală şi de a co n tin u a cercetările

76. 76 'Xiisabetfi ‘Uaughtcm
legate de ceea ce se întâm plase cu ea. D ar ceea ce făcea,
de fapt, era sâ-I aştepte pe Ryan H arrison.
D upă trei zile în care-şi rosese unghiile d in carne, aş-
tep tân d veşti de la Sim one despre rezultatele analizelor
de sânge, cedase şi îl sunase. N u ştia de ce sim ţea că tre­
buia să discute cu el şi nici nu-şi putea explica de ce fu­
sese atât de afectată de reacţia lui. Singurul lucru de care
era sigură era vinovăţia care o m ăcinase de la întâlnirea
lor încoace. Şi, dacă n u reuşea să rezolve cum va situaţia,
avea să o roadă în tru n a, îm piedicând-o să găsească răs­
punsurile de care avea nevoie cu atâta disperare.
Ştia ce însem na să pierzi o persoană iubită. Şi tocm ai
de aceea încerca să se pună în locul lui Ryan, să-şi închi­
puie ce ar fi făcut dacă Jake s-ar fi întors d in m orm ânt.
U nghiile i se întipseră şi m ai tare în lem nul băncii,
ca reacţie la valul de furie care se trezise în ea. Prim ul
lucru pe care l-ar fi făcut ar fi fost să-l lege cu o pereche
de cătuşe de u n scaun până obţinea răspunsurile pe care
le căuta. A poi l-ar fi lovit cu sete p en tru că o făcuse să
treacă printr-un asem enea coşmar.
T răgând adânc aer în piept, se forţă să-şi descleşteze
degetele de pe bancă şi îşi trecu m âinile p rin păr. Jake
n-avea să învie d in m orţi. Iar ea trebuia să se resem neze
cu faptul că, m om entan, ea era o persoană fără trecut.
îl zări pe Ryan apropiindu-se pe aleea de pe m alul
apei în ain te ca el sâ o vadă. D intr-odată avu parte de
aceeaşi senzaţie ciudată de dejâ-vu pe care o sim ţise pe
stradă, în faţa casei lui. M ergea cu m âinile băgate în b u ­
zunarele d in faţă ale pan talo n ilo r şi avea ochii ascunşi
în spatele unei perechi de ochelari de soare cu lenti­
lele negre, dar Kate observă totuşi în cru n tătu ra de pe
chipul lui. Plus rigiditatea um erilor şi postura forţată
care lăsa să se înţeleagă cât de stânjenitoare i se părea
această situaţie.
Se opri la câţiva m etri de ea şi-şi încleştă m axilarul.
C â n d K ate se ridică pen tru a-1 întâm pina, stom acul i se
contractă, o reacţie care o luă total pe neaşteptate.
- M ulţum esc că ai venit, reuşi ea să îngaim e.
- N u su n t sigur de ce am făcut-o.

77. Rşteaptă-jnâ 77
K ate sesiză în to n u l lui o n u an ţă glacială care nu-i
plăcu deloc.
O are folosea acelaşi m od de a vorbi la întâlnirile de
afaceri, pentru a intim ida şi a m anipula? D acă da, era o
tactică eficientă.
- O ricum , îţi m ulţum esc.
îşi m uta greutatea de pe un picior pe altul, neştiind
sigur, acum , când el se afla în faţa ei, ce anum e voia să
spună. între ei se în tindea o tăcere stânjenitoare, ca un
ocean.
-M ă îndoiesc că ai prim it rezultatele deja, deci de ce
m-ai chem at aici? întrebă Ryan.
D intr-un m otiv necunoscut, sim ţi im pulsul de a-1
atinge pen tru a anula hăul care se întindea între ei.
C a să-l aline. C eea ce era o reacţie neaşteptată.
-N u , n-am prim it nim ic. Sim one zicea că o să d u ­
reze, cel mai probabil, o săptăm ână până aflăm . A pro­
po, voiam să-ţi m ulţum esc că ai fost de acord să facem
analizele.
El nu spuse nim ic, m ulţum indu-se să se legene uşor
înainte şi înapoi, uitându-se la ea. O adiere a parfum u­
lui lui ajunse până la ea, declanşându-i u n fior neaştep­
tat, mai ales că arom a aceea m oscată i se părea ciudat
de fam iliară.
îşi dădu seam a că reacţia ei n u era declanşată de
fam iliaritate, ci se datora faptului că era conştientă
de apropierea lui. Era un bărbat atrăgător şi puternic,
şi, dincolo de toate problem ele ei, ea era în continuare
femeie. C h iar şi înainte să descopere toate aceste lucruri
i se păruse chipeş. Şi totuşi, fotografiile d in ziarele de
scandal şi d in reviste n u reuşeau să su rp rin d ă cât de
frum os era de fapt. Avea nasul drept, m axilarul pătră-
ţos şi aten t bărbierit, iar trăsăturile lui, conturate precis,
em anau virilitate. Şi gura aceea...
Privirea îi alunecă peste buzele lui. Pline. Catifelate.
Tentante. Se întrebă ce senzaţie ar avea dacă şi-ar trece
degetul peste buza lui inferioară şi ar urm ări co nturul
vag al cicatricei pe care o avea în dreapta bărbiei. Băr­
batul acesta avea o gură senzuală pe care, odinioară,

78. probabil ea o sărutase, o gustase şi o revendicase ca apar-
ţinându-i do ar ei.
„Hei!"
D e u n d e naiba veniseră gândurile astea? Făcu un
efort să-şi desprindă privirea de la gura aceea ispititoare
şi să se uite din nou în ochii lui - sau, m ai precis, la
lentilele ochelarilor lui de soare.
Şi, p en tru că nu-i putea vedea ochii, îi venea foarte
greu să-şi dea seam a care era atitu d in ea lui. Iar asta îi
sporea stânjeneala.
- în regulă, uite cum stau lucrurile, începu ea, în-
dreptându-şi spatele şi alungându-şi d in m inte gânduri­
le stârnite de h o rm o n i. N u voiam decât să-mi cer scuze
p en tru to t ce s-a întâm plat. Ştiu că nu eşti deloc încân­
tat de m odul în care am procedat. Şi vreau să ştii că-mi
pare foarte rău. N u vreau decât să aflu adevărul. Nici
n-ai idee cât de greu îm i e.
-Ţ ie? S prâncenele lui b londe se ridicară peste ram ele
ochelarilor de soare. N-am idee cât de greu îţi este ţie?
Ia încearcă să te pui în locul m eu câteva secunde!
K ate lăsă să-i scape u n oftat.
- C h ia r am făcut-o. Ş tiu că nu-ţi e deloc uşor, că nici
u n u ia d in tre voi nu îi e. N u mi s-a năzărit m ie dintr-oda­
tă: „Ei, ce să fac şi eu azi? C red că o să mă duc la Ryan
H arrison, să-i dau viaţa peste cap“. C h iar n u su n t genul
ăsta de om .
- N u zău? P entru că exact asta ai făcut. Ryan se în d e­
părtă câţiva paşi, după care se opri şi se întoarse d in n ou
către ea. Ai idee câţi n eb u n i încearcă să-mi distrugă via­
ţa? V iaţa m ea personală nu m ă priveşte decât pe m ine,
pe nim eni altcineva. Fir-ar să fie! Dacă vreun ziarist află
ceva despre tine, o să se ad u n e ca m uştele la bălegar.
Te-ai gândit vreodată la consecinţele faptelor tale, m ăcar
o secunda? Fiica m ea o să fie prinsă în scandalul ăsta. Zi­
ariştii o s-o facă arşice, asta în condiţiile în care de cinci
ani am făcut to t ce mi-a stat în p u tin ţă să o protejez de
ei. A r fi fost altceva dacă ne-ai fi căutat p en tru că-ţi păsa
de noi, d ar aşa, să mă trezesc cu tine în faţa uşii doar
p en tru că erai curioasă? O tâm penie!
78 llisab etf '7'faugkton

79. Aşteaptă-m ă 79
Ryan era m ai furios decât îşi dăduse ea seam a. Kate
încercă să-şi păstreze u n to n calm şi echilibrat.
- Lucrurile n u stau aşa.
-B a chiar aşa stau. N oi nu însem năm nim ic p en tru
tine. Se vede pe chipul tău. A m observat asta d in m o­
m entul în care te-am văzut în faţa casei m ele. T u te uiţi
la n o i şi n u vezi nim ic. Iar noi vedem în tin e totul. Iar
asta nu contează nici cât negru sub unghie p en tru tine.
îşi trecu o m ână p rin păr, poziţia corpului său puternic
şi m usculos trâdându-i iritarea.
Kate se aşeză pe bancă, d intr-odată total dem oralizată.
-C o n te az ă, să ştii. Dacă n-ar conta, n-aş fi aici.
N u vreau doar să ştiu. Este vorba despre m ai m ult aici.
D acă se dovedeşte că su n t A nnie H arrison, atunci
Julia e fiica m ea. Şi n u p o t să ignor aşa ceva. N u mi-aş fi
părăsit niciodată fiica în m od voit. Şi n-aş vrea ca ea să
crească cu gândul că am făcut-o. D acă nu m-aş strădui
să în d rep t lucrurile, n-aş m ai su p o rta să trăiesc.
înghiţi forţat, conştientizând abia acum ce im plicau
cuvintele pe care tocm ai le rostise. D acă se dovedea
că era A nnie H arrison şi Julia era într-adevăr fiica ei,
atunci era foarte probabil ca R eed să fie fiul lui Ryan.
N u al lui Jake, cum i se spusese. R eed sem ăna foarte
m ult cu Ryan - chiar şi ea putea vedea asta. O are se
am ăgea singură gândindu-se că nu era A n n ie H arrison?
Făcu un efort să-şi alunge team a. Indiferent ce avea să
se întâm ple, trebuia să ştie. în tr-u n fel sau altul, trebuia
să afle adevărul.
îşi ridică privirea, dorindu-şi cu disperare ca el să-şi
dea jos ochelarii aceia afurisiţi.
- N u vreau să d au peste cap viaţa Juliei, te rog să m ă
crezi. Şi n u aş vrea să o expun nici u n u i pericol. Dar...
trebuie să aflu dacă e fiica mea.
Preţ de o secundă, K ate fu convinsă că Ryan avea
să plece fără u n cuvânt, d ar apoi el se lăsă pe bancă,
lângă ea, îşi d ăd u jos ochelarii de soare şi-şi sprijini
capul în palm e. U n o m în frâ n t. U n o m care suferea,
exact ca ea.

80. - T u crezi că eu nu m-am gândit la asta.7O , D oam ne,
n um ai la asta mi-a stat gândul de trei zile încoace. Pen­
tru m ine, Julia e to tu l Şi situaţia asta a supărat-o teribil.
Nu înţelege ce se întâm plă. Este toarte m atură pentru
cei n o u ă ani ai ei, dar n u înţelege nim ic d in toate astea.
Şi, dacă stau să m ă gândesc, nici eu nu pricep.
- Şi eu su n t în aceeaşi situaţie.
Ryan îşi lăsă privirea să alunece în depărtare, peste
apă.
-M i-am to t frăm ântat, creierii încercând să-mi dau
seam a cum de e posibil să se întâm ple una ca asta.
C e s-a întâm plat cu tine din m om entul în care eu te-am
lăsat în faţa aeroportului până când avionul ăla a deco­
lat fără tine? M ie mi s-a spus că erai la bord. A m recu­
noscut poşeta şi laptopul tău, recuperate d in tre resturile
avionului. O rice ar fi fost, s-a întâm plat în intervalul de
nici o oră cât a trecut între cele două m om ente. Şi să
fiu al naibii dacă reuşesc să-mi dau seam a despre ce a
fost vorba.
-D a c ă aş şti răspunsul la întrebarea asta, nu ne-ar
mai veni atât de greu să înţelegem situaţia în care ne
aflăm .
C u privirea în păm ânt, Ryan clătină d in cap.
- N u . N im ic n-ar putea uşura situaţia.
C uvintele lui se instalară în tre ei, infuzând întreaga
atm osferă cu suferinţa lui.
C ân d , în final, Ryan se uită la ea, Kate descifră since­
ritate şi adevăr în ochii lui albaştri şi strălucitori.
Şi fu străbătută de u n fior puternic, care o luă total
pe nepregătite.
- Dacă aş fi ştiut că n u erai în avionul ăla, ju r că te-aş
fi căutat peste tot.
H otărârea din glasul lui reuşi să o cutrem ure până
în străfundurile sufletului. Era ca şi cum ochii aceia pa­
sionali şi neabătuţi se uitau chiar în sufletul ei şi, indife­
ren t ce-ar fi făcut, nu putea să-şi desprindă privirea de la
ei. O atrăgeau, încurajând ceva ce părea să se trezească
în inim a ei.
- S u n t convinsă, zise ea în şoaptă.
80 ■Zfisabeth rNaughton

81. Aşteaptă-m â 81
Ryan închise ochii, d u p ă care privi d in n ou spre apă,
rup ân d vraja care o înrobise pe Kate.
- Şi acum ce facem?
-Â ă... nu ştiu. P resupun că aşteptăm .
- Ştim deja răspunsul. Eu, unul, îl ştiu. Şi îl cunoşti şi
tu, căci altfel n u ai fi aici, cu m ine, acum .
C ân d îşi dădu seam a că avea dreptate, K ate sim ţi un
n od în gât. C lătină d in cap.
-T re b u ie să ştiu sigur. Julia n o să vrea să aibă de-a
face cu m ine până când n o să avem dovezi clare într-un
sens sau altul.
- Probabil n o să vrea să aibă de-a face cu tine indife­
ren t de c e o să spună m edicii. A trecut printr-un adevă­
rat iad şi abia îşi m ai revenise.
K ate îşi sim ţi pieptul cuprins de o durere surdă.
N u îşi dorea aşa ceva. N u voise decât să în d rep te lucru­
rile. P entru ei toţi.
- N u vreau să o fac să sufere. Şi nici pe tine.
-O ric e vei face, to t o să suferim .
B ărbatul se ridică şi-şi puse d in n ou ochelarii de soa­
re. C ân d îşi mişcă m âna, Kate observă o licărire aurie
şi, pentru prim a oară, îşi dădu seam a că pe m âna stângă
purta în continuare verigheta.
- O să ne gândim ce facem când vom şti sigur. G lasul
nu îi m ai era blând, ci d u r şi glacial. Până atunci, să nu
încerci să te apropii de ea. Are nevoie de tim p, pentru
a se obişnui cu toată treaba asta. D acă o să te to t vadă,
o să fie şi m ai confuză.
Kate încuviinţă d in cap, incapabilă să înţeleagă schim ­
bările lui de atitudine. N u m ai experim entase nicio­
dată aşa ceva. Vocea lui când îi înm uia sufletul, când
tăia în carne vie, până la os, trim iţându-i fiori de-a lun-
i;ul şirei spinării.
-B in e , înţeleg ce spui. Tu o să fii în regula?
- Eu? Da, m-am cam o bişnuit cu chinurile iadului.
Mă descurc eu.
Kate îl urm ări îndepărtându-se. D ar nu se sim ţea m ai
bine decât înainte, ba dim potrivă. Discuţia asta nu făcuse

82. altceva decât să-i arate că-şi iubise soţia m ai m ult decât
se aşteptase ea.
„Pagina nu a fost găsită."
K ate aruncă o privire furioasă la ecranul com pute­
rului în vrem e ce cursorul care pulsa n u făcea altceva
decât să-i accentueze m igrena care-i m ocnea în spatele
ochilor. Afară, valurile se spărgeau de ţărm . Fereastra
biroului ei, de la etajul casei u n d e locuia, era asaltată de
o b u rn iţă cenuşie.
A r fi treb u it să facă ultim ele m odificări la un articol
pe care ar fi treb u it să-l term ine cu două zile în urm ă.
In loc de asta, căuta d in n ou inform aţii despre Ryan
H arrison.
D eocam dată, găsise to t felul de fotografii cu el în ipos­
taze drăgăstoase cu o frum useţe brunetă la un bal de
binefacere. In altele, apărea cu o blondă la braţ, la un
m eci de baseball. Iar revista National Star avea o galerie
de im agini înfăţişându-1 cu m anechinul acela voluptuos,
cu p ăru l roşcat.
In m od clar, Ryan nu era chiar uşă de biserică.
-M am a?
- H m m ?
D e ce îi păsa? Pentru că era posibil să-i fi fost cândva
soţ] Era o prostie d in partea ei.
In fond, fusese m ăritată cu Jake. N u era ca şi cum ar
fi avut vreun m otiv să fie geloasă. D ar ceea ce o su rp rin ­
dea, d in toate inform aţiile adunate, era că, d in câte se
părea, viaţa lui se schim base d u p ă m oartea soţiei lui.
în ain te de asta, fusese vicepreşedinte la o com panie
farm aceutică mică. A poi îşi înfiinţase propria firm ă, se
extinsese şi avusese u n succes n eb u n în dom eniu. O are
explicaţia era că, răm ânând singur, se putuse concentra
m ai m u lt asupra carierei? Sau se folosise de banii obţi­
n u ţi de pe urm a asigurării de viaţă a soţiei lui p en tru a-şi
extinde com pania?
în orice caz, avusese en o rm de câştigat de pe urm a
m orţii lui A n n ie H arrison.

83. Kate tastă „A m C orp Pharm aceutic.als“ în căsuţa mo-
to ru lu i de căutare şi intră pe pagina lor oficială. Trecu
în revistă rapid inform aţiile tehnice. Se ocupau în m are
parte cu m edicam ente p en tru cancer. T ratam en te spe­
cializate p en tru diverse tip u ri de cancer care treceau de
m ulte ori de testările FDA-ului p en tru că erau necesare
şi prom iteau rezultate sem nificative.
-M a m ă , o strigă R eed de pe podea, u n d e stătea pe
burtică la m ică distanţă de ea, jucându-sc cu figuri­
nele sale Power Rangers. M am ă, te-am în treb at ceva, îi
am in ti el.
K ate îşi sm ulse privirea de la calculator.
- C e anum e, dragul meu?
- U n d e te duci cân d mori?
D egetele ei se opriră pe tastatură. In săptăm ânile care
trecuseră de la accidentul lui Jake, Reed nu întrebase
nici m ăcar o dată despre m oarte.
- în rai.
Băieţelul izbi o m otocicletă roşie de una neagră, cu
privirea fascinată de distrugerile pe care le provoca.
-Ş i nu te mai întorci niciodată?
O , D oam ne. D intre toate subiectele pe care putea să
le atace, trebuia să-l aleagă tocm ai pe ăsta. Lăsându-se
să alunece de pe scaun, se aşeză pe covor, lângă ei.
- C in e ţi-a spus că ar m ai exista o cale de întoarcere?
-M ich ael de la grădiniţă spune că stelele-de-mare
m or, d ar revin la viaţă d u p ă u n tim p.
Buzele lui Kate se relaxară într-un început de zâmbet.
-Stelele-de-m are se p o t în m u lţi p rin ceea ce se n u ­
m eşte regenerare. C ân d i se taie un braţ, de acolo poate
să crească o stea de m are cu totul nouă. D ar asta nu
înseam nă că m oare şi învie. O d ată ce m oare, nu se mai
întoarce la viaţă.
O chii lui ele safir se ridicară p en tru a-i în tâln i pe-ai
ei. O chi care, îşi d ădu seam a Kate, erau aidom a celor pe
care-i văzuse pe ecranul com puterului.
- Se duce în raiul stelelor-de-mare?
Kate lăsă să-i scape u n h o h o t am uzat.
- Da, dragule. în raiul stelelor-de-mare.
‘Ăşteaptă-m â 83

84. 84 £fisabetfi ?faugfiton
Privirea băieţelului se întoarse către jucăriile sale.
- D ar tu ai m urit şi te-ai întors.
K ate trase aer în piept. D e unde ştia asta? Ii spusese
Jake?
-A tu n c i a fost altceva. Reed, uită-te la m ine. Privirea
lui se ridică spre ea. Inocentă şi adorabilă. Singura ei
legătură cu viaţa ei din trecut. S ingurul lucru care-i m ai
răm ăsese. Inim a m ea s-a o p rit d in cauza unui... acci­
d ent. D octorii au pornit-o d in nou. E altceva decât să
m ori. C ân d m ori, nu te m ai întorci.
- Niciodată?
Lacrim ile îi invadară ochii.
Kate îşi sim ţi inim a năpădită de durere. Ştia că Reed
se gândea la Jake. U n băieţel de patru ani n-ar fi trebuit
să p u n ă întrebări despre viaţă şi m oarte. N-ar fi treb u it să
treacă p rin experienţa pierderii u n u i părinte. D ar si­
tuaţia era aşa cum era, iar Reed se m aturiza m u lt prea
repede, fiind nevoit să se gândească la lucruri care n-ar fi
treb u it să-l preocupe în m od norm al pe un preşcolar.
Kate îşi frecă m âna de stern. In m od surprinzător,
durerea de acolo nu era p en tru Jake, după cum se aş­
teptase ea. De data aceasta, apăruse p en tru o fam ilie
pe care nu o cunoştea. P entru un bărbat şi p en tru fiica
lui, care pierduseră o persoană pe care o iubiseră m ai
m u lt decât se aşteptase ea. Toate cercetările ei nu schim ­
bau acest lucru. Văzuse durerea întipărită pe chipurile
lor. O are şi Julia punea întrebări de genul acesta? O are
se în treb a de ce se întorsese m am a ei d in m orţi şi ce
im plica asta, pe term en lung?
N u cum va Kate era cea care trebuia să-i dea răspun­
suri şi să încerce să repare ce se m ai putea?
- Mamă?
G lasul lui Reed îi atrase atenţia. Z âm bind, îşi trecu
palm a peste părul lui blond. Dacă rezultatele testelor
erau pozitive, avea să fie nevoită să-i spună lui Ryan des­
pre el. Sim plul gând o făcu să sim tă fiori de team ă prin
vene. C e urm a să spună când avea să afle că pierduse
patru ani d in viaţa fiului său? C ă Reed ştia că alt bărbat

85. 'Aşteaptă-tnă 85
fusese tatăl lui? Toate acestea n-aveau decât să în rău tă­
ţească situaţia.
N u putea găsi răspunsuri la întrebările care i se învâr­
teau p rin m inte. Şi, în m om entul ăsta, nici nu voia să
se m ai gândească la ele. N u voia decât să se concentreze
pe chipul dulce al fiului ei şi să-şi ream intească de ce era
aici şi de ce căuta inform aţii pe care era posibil să nu le
afle niciodată.
- D a, dragule?
-T e iubesc.
C h ip u l i se îm blânzi, şi îl trase în braţele ei, aşezăm
du-şi-1 în poală.
- Şi eu te iubesc, scum pete. M ai m u lt decât îţi poţi
închipui.
capitolul 7
-Vezi? M itch arătă spre u n loc de dincolo de vale,
unde o acum ulare de sedim ente în form ă de evantai
indica locul u n d e fusese cândva o albie. E un con alu­
vionar, preciză el.
- C u m se formează? întrebă Julia, cu interes nedisi-
m ulat.
Ryan îşi înăbuşi im pulsul de a-şi da ochii peste cap.
îşi luase o zi liberă, nefiind în stare să se concentreze
asupra altor lucruri decât frăm ântările lui sufleteşti,
şi, la insistenţele lui M itch, o luase pe Julia pe m unte.
Nu ştia exact cum naiba reuşise să-l convingă cum natul
lui să facă una ca asta.
- D e obicei, u n curs de apă poartă cu el to t felul de
sedim ente, care se d ep u n pe fund, îi explică M itch. D ar
există cazuri în care s-au form at în urm a unei alunecări
de teren.
- M ai fă o pauză, M atthew s.
Ryan îşi şterse sudoarea de pe frunte cu antebraţul.
-P uştoaicei îi place, zise M itch, zâm bind larg către
lulia.
-N u zău?

86. 86 [Efisadetf ifaugfiton
Julia îi surâse.
- Da, îi place puştoaicei.
- N u ştiu ce soi de gene aveţi voi, ăştia d in fam ilia
M atthew s, dar în m od clar i-au fost transm ise şi ei. Ryan
om o rî cu o lovitură de palm ă u n ţân ţar care i se aşezase
pe braţ. Să fiu al naibii, ăştia m ă m ănâncă de viu.
M itch îi dădu u n g h io n t Juliei.
- E orăşean get-beget băiatul ăsta, ce să m ai...
Izbucniră am ândoi în râs.
- C red că ne-a ajuns atâta contopire cu n atu ra pe ziua
de azi, decretă Ryan. S u n t jegos şi obosit. H aideţi să por­
n im înapoi.
-T a ti, strici toată distracţia. Julia îl prinse d in urm ă
şi îl apucă de m ână. Ryan îşi petrecu b raţu l pe după
um erii ei, şi îşi co n tin u ară coborârea pe potecă. In urm a
lor, M itch încă făcea to t felul de observaţii geologice în
legătură cu locurile p rin care treceau.
-Vezi? A cum l-ai p o rn it, şi n-avem cum să-l m ai
facem să tacă, m orm ăi Ryan.
Julia chicoti.
- închipuie-ţi cum face la o în tâln ire am oroasă.
- Ei, de-aia nici nu prea vrea n im en i să iasă cu el.
- C e naiba spuneţi voi acolo? strigă M itch.
-N im ic , replică Ryan.
-D isc u ta m d o ar despre obiceiurile de îm perechere
ale băştinaşilor, co m en tă Julia chicotind.
- S a u despre lipsa lor, adăugă Ryan şoptit.
- C e am uzanţi su n teţi voi, răspunse M itch. în tâm p lă­
tor, chiar am o în tâln ire fierbinte în seara asta. îi făcu
cu ochiul Juliei şi se urcă la volanul L and R overului lui
plin de praf. C eea ce nu se poate spune şi despre tăticu-
ţul tău scum p, aici de faţă.
D e pe locul d in dreapta, Ryan îi aruncă o privire
severă.
- C e fem eie sănătoasă la cap ar vrea să iasă în oraş
cu tine?
- Bine, nu e atât o în tâln ire fierbinte, cât o întrevede­
re de afaceri. Dar, dacă e atât de frum oasă precum zici
tu, s-ar putea transform a într-o întâlnire.

87. "Âşteaptâ-mâ 87
M aşina m ergea cu zgâlţâituri pe d ru m u l de pietriş.
C u o senzaţie ciudată, Ryan îşi d ăd u seam a că discuţia
lor avea să ia o tu rn u ră neplăcută.
-S p u n e-m i, te rog, că n u te întâlneşti cu Sim one
C onners.
M itch aruncă o privire în oglinda retrovizoare.
- D e ce nu? T u cu gura ta ai zis câ e genul m eu.
Ryan îşi sprijini cotul de p ortieră şi-şi m asă fruntea
dureroasă.
-A m m inţit. A re u n copil. Şi ţie nu-ţi plac fem eile cu
copii, n u m ai ştii?
- îm i plac copiii. U ite ce b ine m ă înţeleg cu Julia.
-Ju lia e diferită. C opiii obişnuiţi n u dau nici o ceapă
degerată pe geologie. Şi-apoi, parcă erai încurcat cu o
arheoloagă. Roşcată, cu corp de m anechin?
M itch ridică d in um eri.
-E ra m . D ar a plecat să facă nişte săpături nu-ştiu-
unde. N-a m ers.
- A i avut vreodată o relaţie care să meargă?
-H e i, hei... N u te lua de m ine d o ar p en tru că te-ai
trezit cu faţa la cearceaf. Poate că S im one C o n n ers este
fem eia potrivită...
Ryan lăsă să-i scape u n p u fn et trufaş.
- C â n d este vorba despre tine, n u există „fem eia
potrivită11.
- A r putea exista. Ţi-a trecut p rin m in te că poate
m-am plictisit să to t zbor d in floare în floare?
- Da, sigur. Şi porcul zboară.
- Ei, să ştii că am şi o parte sensibilă. E absolut nor­
m al să vrei îm brăţişări şi plim bări pe plajă d in când în
când. N u în to td eau n a totul se reduce Ia sex.
-D a c ă ai chiar şi cea mai mică in ten ţie să începi
acum cu chestii precum „iubire11şi „căsătorie11, să ştii că o
să vom it.
M itch se în cru n tă.
-Ş tii ceva? C a să te mai linişteşti, să ştii că su n t con­
vins că - superbă sau n u - oricum n-ar accepta să iasă la
<>întâlnire cu m ine. Sau cel p u ţin nu acum .

88. 88 T.(isakeîh 'Waughton
Ceva d in to n u l folosit şi din m odul în care se uitase
d in n o u în oglinda retrovizoare îl făcu pe Ryan să aru n ­
ce o privire în direcţia Juliei, care se afla pe bancheta
d in spate. A ceasta avea deja ochii închişi şi stătea cu
capul rezem at de geam.
- O reprezintă pe Kate, încheie M itch, vorbind m ai
încet.
C ap u l lui Ryan se întoarse instantaneu către el.
- C u m adică o reprezintă?
- A dică e avocata ei.
- în ce scop?
- N u ştiu sigur. Intrară pe autostradă. în m om entul
acesta, m ie mi se pare că ea e cea care se ocupă de testele
A D N . O d ată ce prim im rezultatele, s-ar putea să apară
alte... chestiuni... legale.
-F ir-ar să fie! N ici m ăcar nu am aflat nim ic sigur, şi
ea şi-a luat deja avocat?
- N u te aprinde aşa. N u încă. Şi tu, şi eu credem că
e A nnie. Şi, dacă se dovedeşte că aşa e, atunci o să fie
anum ite lucruri care trebuie tranşate pe cale legală.
-A d ică problem e de custodie.
Ryan înjură în surdină şi aruncă o privire pe geam.
-N -o să vrea să ţi-o ia pe Julia, nici m ăcar n u o
cunoaşte.
- încă, m urm ură Ryan. La naiba, dacă fem eia asta era
A nnie, chiar voia să aibă o legătură cu Julia şi să ajungă
să o cunoască. N-ar fi încercat să îm piedice aşa ceva. D ar
asta nu însem na c-avea să tolereze încercările acesteia de
a se băga cu forţa în viaţa fetei. N-o să accept să apară
ea pe nepusă masă şi să ne dea peste cap vieţile după
bunul-plac. D e când ştii asta?
M itch se strâm bă, fără să-şi dezlipească ochii de la
şosea.
- D e câteva zile. C rede-m ă, te susţin total în chestia
asta. N u cred că ar trebui să i se acorde custodia fetei,
dar, dacă se dovedeşte că e m am a ei, are totuşi dreptul
să o cunoască.
- Şi crezi că m-aş o p u n e la aşa ceva?

89. ‘Aţteajptă-mă 89
- N u, eu nu. D ar ea nu ştie. Dacii spune adevărul... în ­
seam nă că nu ştie absolut nim ic despre noi. N u ştie de
ce suntem în stare sau nu. O ricât de m ult m ă enervează
ideea, trebuie să recunosc că a fost o m işcare deşteaptă
din partea ei să-şi angajeze un avocat.
Ryan aruncă o privire îngândurată pe geam.
- N u vreau să te vezi deloc cu Sim one C onners.
-A sta e hotărârea m ea, nu a ta.
Ryan îşi dădea seam a că începea să-şi piardă stăpâni­
rea de sine.
- A fost soţia mea.
- Şi sora m ea. A m la fel de m ulte drepturi ca tine să
aflu ce se întâm plă.
- N u m ă lua cu „Eu o ştiu de m ai m ult tim p decât
tin e“, M itch. N u e acelaşi lucru, şi o ştii prea bine.
-A şa e, răspunse tăios M itch. D ar şi eu am iu b ito ,
nem ernicule, şi sufăr la fel ca tine. Iar dacă există o şan­
să ca în seara asta să aflu chiar şi cel m ai m ic lucru des­
pre cum o să evolueze lucrurile, să ştii că m ă duc.
Ryan îşi încleştă m axilarul, privind dealurile care
păreau a alerga pe lângă el. N u era supărat pe M itch.
întreaga situaţie îl scotea d in sărite. Şi era supărat pe
el, p en tru că nu putea să se adapteze schim bărilor, când
toţi ceilalţi păreau să le accepte cu atâta uşurinţă.
- La naiba, nu aşa ar trebui să decurgă lucrurile!
- Ştiu. T onul lui M itch se m ai îm blânzi. D eocam dată',
nu se întâm plă nim ic. Tot ce vreau e ca tu să fii pregătit,
pentru orice eventualitate.
Ryan încuviinţa d in cap, deşi ar fi vrut să tragă un
pum n în geam ul m aşinii. N u se aşteptase la aşa ceva.
O ri de câte ori se gândea la situaţia asta dată naibii,
descoperea cu uim ire câte u n aspect nou. Iar acum nu
se mai putea concentra decât asupra faptului că la un
m om ent d at era posibil să fie nevoit să se lupte pen tru
i ustodia Juliei.
în nici un caz n-avea să o piardă şi pe Julia. Ea era
iot ce-i m ai răm ăsese. Avea să se lupte pe viaţă şi pe
m oarte să o ţin ă lângă el, chit că fem eia asta era nevas-
ia lui sau nu.

90. 90 'Zfisaisexk faugfxton
★
Sim one parcă în faţa b arului cu specific sportiv
C h aser’s, u n d e convenise să se vadă cu M itch M atthew s.
Verificâtidu-şi rujul în oglinda retrovizoare, îşi d ădu sea-
ma că sim ţea o agitaţie nervoasă în stom ac. întâlnirea
asta n u contravenea eticii profesionale. In fond, fuse­
se prietenă cu sora lui. Aveau o cu n o ştin ţă com ună.
Şi, până n u aflau sigur că doam na A lexander era chiar
A nnie, Sim one nu încălca lim itele im puse de relaţia
avocat-client.
Insă em oţiile pe care le avea o contraziceau. Toţi cre­
d eau că era vorba despre A nnie. A ceastă întâlnire n-avea
decât să creeze problem e m ai încolo. Dar, d intr-un m o­
tiv sau altul, când o sunase şi o invitase, se trezise că
acceptase. Poate p en tru că sesizase n u an ţa de disperare
d in cuvintele lui şi ştia ce însem na să pierzi o persoană
iubită. Poate p en tru că spera că fam ilia lui urm a să aibă
parte de o fericire care ei nu-i era sortită. Poate pen tru
că, ani la rând, se întrebase cum o fi fratele lui A nnie -
burlac şi geolog, d in câte auzise -, şi, când o sunase,
vocea lui sexy o făcuse să treacă dincolo de raţiune.
D a, asta d in urm ă eTa explicaţia. C o b o rân d d in
BM W -ul ei, S im one se în cru n tă uşor şi încuie uşa.
In m od clar, trecuse prea m uit de când avusese u n băr­
b at în viaţa ei dacă o voce sexy şi ceva m ister reuşiseră
să o atragă aici.
U n pahar. Avea să bea u n singur pahar, să schim ­
be câteva cuvinte politicoase cu el, d u p ă care să plece.
Spera ca a doua zi să prim ească rezultatele analizelor.
D acă lucrurile evoluau după cum se aştepta ea, urm a să
o reprezinte pe Kate în dem ersurile legale, ceea ce ar
fi în sem n at că orice co ntact cu M itch M atthew s şi cu
cu m natul lui, Ryan H arrison, ar fi contraveni! eticii
profesionale. In tră în localul cu fu n d at în sem iîntuneric
şi cercetă aten t încăperea. De-a lungul pereţilor negri
se în tin d eau m ese lungi, d in lem n. A proape toată su­
prafaţa zidurilor era acoperită cu ecrane LC D uriaşe.
Pe acestea erau redate im agini de la diferite m eciuri de
baseball, însă volum ul era redus la m inim um , astfel

91. !Aşteaptâ-mâ 91
în cât n u se auzea decât fream ătul firesc al u n u i b ar -
clinchetul paharelor aşezate pe m ese, oam eni discutând
şi sfârâitul preparatelor pregătite în bucătărie.
S im one trecu în revistă m esele şi separeurile, cău-
tându-1 d in priviri pe M itch. II recunoscu im ediat. D in-
tr-un colţ al încăperii, u n b ărb at cu părul cârlion­
ţat, şaten-nisipiu, şi corp atletic ieşi dintr-un separeu.
U n b ărb at al cărui chip arăta, dincolo de orice îndoială,
că era în ru d it cu A nnie H arrison.
Se sim ţi dintr-odată chiar m ai agitată, dar îşi îndreptă
um erii şi p o rn i p rin tre m ese către el, m enţinându-şi o
postură cât m ai dreaptă. C â n d ajunse la el, bărb atu l îi
în tin se m âna.
-S im o n e C onners?
-M itc h M atthew s? La naiba, avea m âinile calde, cu
pielea asprită de m unca fizică, total diferite de palm ele
m oi, de avocat, ale soţului ei.
-U n ic u l şi irepetabilul, răspunse el, cu u n zâm bet
strâm b. Ia loc, te rog.
-M u lţu m esc. Sim one se strecură în separeul circular
şi-şi puse poşeta între ei doi. în a in te să apuce să-l în tre­
be de ce o sunase şi-i ceruse această întrevedere, de m asă
se apropie u n chelner.
- C e bei? o întrebă M itch.
C ân d buzele i se arcuiră într-un în cep u t de zâm bet,
în obraz îi apăru o adâncitură.
G ropiţe. Pe lângă cea m ai sexy voce pe care Sim o­
ne o auzise vreodată, bărbatul ăsta m ai avea şi gropiţe.
O , D oam ne, era în m are belea.
- H m m ... A runcă o privire peste m eniu în tim p ce
cuvintele i se încâlceau în m inte. „Vodcă, fără ghea­
ţă, cu o felie de lăm âie. Şi să fie m are.“ U n pahar de
C h ardonnay ar fi num ai b u n , zise cu voce tare.
M itch ciocăni cu degetul în paharul de bere aproape
gol pe care îl avea în faţă.
- încă o bere, te rog.
C helnerul se depărtă, iar în tre ei se lăsă tăcerea.
Sim one văzu o b lo n d ă drăguţă care se ridică de la masa
ei şi intră la baie. Se întrebă dacă M itch o observase

92. şi el. Dar, când îşi îndreptă privirea asupra lui, îşi dădu
seam a că acesta o fixa insistent.
Sim one sim ţi cum i se strânge stom acul şi îşi drese
vocea.
- Păi, începu el, nedezlipindu-şi ochii lui verzi de la
ea, ceea ce o făcea pe Sim one să fie şi mai em oţionată,
Ryan zicea că erai prietenă cu A nnie. D e dinainte.
C onversaţie politicoasă. în regulă, Sim one se price­
pea la aşa ceva.
- D a, aşa e.
- C ât de b ine o cunoşteai?
- Foarte bine, să ştii, probabil m ai bine decât m ulţi
d intre prietenii ei din zonă. Ne-am cunoscut printr-o
prietenă com ună când A nnie a venit o dată în W ashing­
ton, la o conferinţă, şi ne-am înţeles de m in u n e d in pri­
m a clipă. Fiica m ea, S h an n o n , e de-o seam ă cu Julia.
- D e când te-ai m u tat în San Francisco.7
-D o a r de vreo doi ani. A m venit aici d in Baltim ore,
după m oartea soţului m eu.
-C o n d o le an ţe .
Sim one nu voia să vorbească despre Steve. N u în
seara asta.
- M ulţum esc.
C helnerul se întoarse exact la m om entul potrivit şi-i
puse în faţă p ah aru l cu vin. Sim one luă o înghiţitură
sănătoasă.
- D e ce l-ai sunat de curând pe Ryan?
Plim bându-şi degetele pe suprafaţa paharului cu vin,
Sim one îşi cântări aten t răspunsul. M ereu îi venea greu
atunci când cineva voia să vorbească despre Steve, dar
se sim ţea şi m ai rău atunci când cunoştinţele lor se com ­
p o rtau ca şi cum el nici n-ar fi existat vreodată.
- Sincer? începu ea. A m vrut să-l sun de m ai m ulte
ori. A nnie a adus-o o dată pe Julia în vizită la noi, şi
fetele s-au înţeles de m inune. S u n t convinsă că le-ar
plăcea la nebunie să stabilim o întâlnire, ca să se joace
îm preună. D ar ştii şi tu cum e viaţa. A par to t felul de
lucruri. A jungi să te gândeşti la altceva. Şi apoi am vă­
zut reportajul cu accidentul acela aviatic de-acum câteva
92 'Ehsabetf ‘bfaugfiton

93. Hşteaptă-mă 93
săptăm âni şi mi-am dat seam a cât de greu trebuia să-i
vină să se co nfrunte cu atâtea am intiri. N u voiam decât
să ştie că, într-un fel, îl înţelegeam şi îi eram alături.
C u m M itch se m ulţum i doar să încuviinţeze d in cap,
S im one sim ţi nevoia de a se explica, deşi nu era sigură
nici ea de ce. D e când m-am m u tat aici, nu m-am întâl­
n it cu Ryan decât de câteva ori, şi de fiecare dată am
avut im presia că n u era deloc în cân tat să dea cu ochii
de m ine.
- N u are nim ic cu tine, personal, spuse M itch, punân-
du-şi paharul pe m asă. Ryan nu păstrează legătura cu
nici un u l d in tre prietenii lor vechi, cu atât m ai p u ţin
cu prietenii lui A nnie. N u avea de gând să te sune îna­
poi şi este destul de supărat pe m ine că m-am în tâln it cu
tin e în seara asta. I-a fost... foarte greu.
Sim one putea să-şi închipuie cât de greu. Dar, în m o­
m entul de faţă, ea îşi tăcea griji pentru Kate, nu pen tru
Ryan H arrison. M ai luă o înghiţitură de vin.
-S pune-m i, d o m n u le M atthew s, de ce aţi v ru t să ne
întâlnim ?
B ărbatul se aplecă spre ea, uitându-se lung în paharul
cu bere, părând a-şi cântări b ine cuvintele.
-A n n ie era sora m ea şi o iubeam . Dacă este posi­
bil ca fem eia aceasta, Kate A lexander, să fie chiar ea...
Ei bine, voiam p u r şi sim plu să văd ce părere ai tu des­
pre toate acestea. T u o cunoşteai pe A n n ie şi ai petrecut
m ai m ult tim p cu Kate decât noi.
S im one putea descifra suferinţa d in ochii lui şi îi îm ­
părtăşea durerea. M ai m ult ca sigur, această situaţie îl
otrăvea pe d in ău n tru .
- T u şi A n n ie eraţi apropiaţi, nu?
-F o a rte . O , D oam ne, când eram copii, voia să m ă
strângă de gât ori de câte ori mă vedea, ca orice altă soră,
dar da, eram apropiaţi. Mi-e d o r de ea.
S im one n-avea fraţi sau surori, dar ştia foarte bine ce
însem na să pierzi pe cineva drag.
- Ş i cu Ryan cum te înţelegi? M i se pare că sunteţi
foarte buni prieteni, nu?

94. - C e i m ai b u n i. S untem prieteni de ani de zile, încă
d in facultate. A m fost cât pe ce să-l rup în bătaie când
am aflat că se culca cu sora m ea m ai mică.
Sim one izbucni în râs, sim ţindu-se ciudat de în lardul
ei în com pania acestui b ărbat pe care abia îl cunoscuse.
- Pun pariu că a fost o perioadă foarte palpitantă.
-D a , aşa e. Hu şi Ryan jucam în echipa de baseball
a universităţii. C ân d A n n ie era în prim ul an, noi eram în
ultim ul. într-o zi de prim ăvară, când jucam un meci pe
terenul n o stru şi eram în apărare, chiar în tre reprize
arunc o privire în trib u n e şi o văd pe A nnie. Zâm bea
şi făcea cu m âna şi-mi zic: „D răguţ, a venit să m ă vadă
ju cân d 11. A bia d upă aia îm i dau seam a că nu zâmbea
şi n u făcea cu m âna către m ine. îi făcea ochi dulci lui
Ryan, care era la baza a doua. Mi-a luat vreo zece secun­
de să-mi dau seam a ce se petrecea de fapt.
S im one schiţă un zâm bet.
-Ş i după aceea ce s-a întâm plat?
M itch se în cru n tă şi se sprijini de spătarul canapelei.
- Păi, nu prea aveam ce să fac în tim pul jocului, decât
să m ă agit mai m ult. C ân d ne-am retras pe banca de
la m arginea terenului, m-am ţin u t departe de Ryan, să
nu-m i ies d in fire. D ar apoi m-am trezit scos d in teren
p en tru că am aru n cat bâta înspre arbitru.
- D oar n-ai făcut u n a ca asta...
M itch se făcu mic.
-B a da. Dar, ca să fim corecţi, o m u l ăla avea nevo­
ie de ochelari, să ştii. în nici un caz loviturile alea nu
erau reuşite.
S im one luă paharul de pe masă, sorbi o gură şi,
p en tru prim a oară de câteva zile încoace, sim ţi cum se
relaxa.
- C e s-a în tâm p lat după aceea, cu Ryan?
- Păi, am avut o groază de tim p să m ă am balez. A m tă­
cu t duş, m-am schim bat, am plecat şi, d u p ă aceea, m-am
dus să dau ochii cu el, după meci. Proastă m işcare. A r fi
treb u it să discut cu el în afara cam pusului. C â n d m-am
întors, l-am văzut îm preună cu A nnie, chiar lângă stadi­
on. O săruta şi... Mi-am p ierd u t orice stăpânire de sine.
94 “ZCisaSetfi rN augfton

95. A avut nevoie de câteva copci. Şi su n t destul de si-
gur că vânătaia aia de la ochi nu i s-a vindecat în m ai
p u ţin d e o săptăm ână.
- D răguţ.
- D upă care an tren o ru l a venit repede de la vestiar
şi ne-a suspendat pe am ândoi d in echipă, p en tru că ne
bătuserăm .
-A h a , d in lac în puţ, spuse Sim one, zâm bind în con­
tinuare. Şi A n n ie ce-a zis?
-A n n ie n-a vorbit cu m ine o lună întreagă. Se uită
din n ou în p aharul cu bere, iar din glas îi dispăru orice
urm ă de u m or când spuse: Ideea e că Ryan avea o repu­
taţie de fustangiu. Lucru valabil şi în cazul m eu. C ân d
am aflat că se cuplaseră, am fost convins că d o ar se fo­
losea de ea. D ar m-am înşelat. A devărul e că de-atunci
nici m ăcar nu s-a m ai u itat la o altă femeie. Şi lucrul ăsta
e valabil şi acum .
- L-am văzut pe Ryan la diverse evenim ente. M ai m e­
reu avea câte o dom nişoară lângă el.
-D a , aşa e. D ar adevărul e că îi fac avansuri p en tru
că acum are b ani şi o poziţie de putere. Şi su n t destul
de sigur că singurul m otiv p en tru care se încurcă cu ele
este p en tru că m ai uită cât de singur e. în cinci ani, n-a
lost cu nim eni care să fi însem nat ceva special p en tru el.
Ştiu sigur că ar ren u n ţa bucuros la to t d o ar ca s-o aibă
d in n o u pe A nnie. Tocm ai de-aia situaţia asta îl distru ­
ge. M ai ales că nu ştim nim ic sigur.
- N u ştiu ce să vă spun, d o m n u le M atthew s...
- Spune-m i M itch.
Sclipirea din ochii lui o făcu să-şi sim tă corpul
plutind.
-M itc h , rosti ea lent, întrebându-se de ce naiba pre-
.•.enţa lui avea un asem enea efect asupra ei. N iciodată
mi i se întâm plase ca u n client să-i trezească vreun inte­
res personal. Sau vreo ru d ă a u n u i client. D regându-şi
vocea, se uită d in n o u la paharul d in faţa ei şi-şi trecu
degetul prin pelicula de condens form ată pe piciorul
acestuia. O să ştim mai m ulte când o să prim im rezul­
tatele testelor.
‘Aşteaj)tâ-mă 95

96. 96 CEhsabetfi ‘hfaugfiton
-Ş tiu . C eea ce aş vrea să aflu este ce-ţi spune ţie
instinctul.
Instinctele ei nu erau în to td eau n a im pecabile.
De când m urise Steve, nu se m ai încrezuse în propria
intuiţie. Fusese extrem de sigură că el avea să învingă în
lupta cu cancerul, dar nu se întâm plase aşa.
- N u se cade ca eu, ca avocat, să m ă lansez în specula-
ţii. Eu lucrez cu fapte concrete. Iar acestea su n t sim ple.
Este foarte probabil ca clienta m ea să fie A nnie.
M itch îşi acordă câteva secunde p en tru a digera cele
auzite.
-R y an o să se lanseze cu toată forţa în tr o luptă pen­
tru custodie. Are un avocat foarte bun.
Iată adevăratul m otiv al acestei întrevederi. Spatele
lui Sim one deveni m ai rigid.
-E i bine, poţi să-l asiguri pe d o m n u l H arrison că,
dacă se ajunge la una ca asta, şi Kate are un avocat
redutabil.
Pe chipul lui se întinse u n zâm bet leneş. Iar gropiţa
aceea afurisită parcă îi făcea cu ochiul.
- îm i place de dum neata, dom nişoară consilier.
îi plăcea baseballul. Era al naibii de sexy. Şi trecu­
se m ult prea m ult tim p de când avusese u n bărbat în
viaţa ei. N-ar fi trebuit să o intereseze ce credea M itch
M atthew s despre ea, dar adevărul era că-i păsa. Fir-ar să
fie, chiar îi păsa. M itch se aplecă spre ea, sprijinindu-şi
antebraţele pe m asă şi aşezându-şi palm a atât de aproa­
pe de a ei, încât, dacă şi-ar fi mişcat-o doar un centim e­
tru, s-ar fi atins. D ar Sim one nu avea nevoie să-l atingă
pentru a sim ţi căldura ce radia în valuri dinspre pielea
îui. Aceeaşi fierbinţeală care em ana d in trupul ei.
-M i-ar plăcea să te scot la cină. într-un restaurant
adevărat.
Pentru o fracţiune de secundă, Sim one fu tentată să
accepte. D upă care se văzu nevoită să revină cu picioa­
rele pe păm ânt.
- N u cred că e o idee prea înţeleaptă.
- De ce nu?

97. 'Aşteaptă-mă 97
- P entru că su n t avocata suro... Se opri exact la tim p,
însă observă felul în care sprâncenele lui se ridicaseră,
pline de optim ism . S u n t avocata lui Kate, se corectă ea,
detestând că acum o parte d in ea îşi dorea ca clienta ei
să se dovedească a nu fi A nnie. A sta ar face ca totul...
to t ce se întâm pla între ei... să fie m ult m ai uşor. D acă aş
avea o relaţie personală cu tine, aş încălca regulile eticii
profesionale.
-A sta facem n o i aici, dom nişoară consilier? P unem
bazele u nei relaţii personale?
In m intea ei apărură m ari sem nale de alarm ă. Fe­
lul în care o fixa, zâm betul rău prevestitor, ochii aceia
sexy... D acă nu era atentă, se putea alege cu o excludere
d in barou de toată frum useţea.
- C red că e cazul să plec, dom n u le M atthew s.
M itch n u încercă să o oprească atunci când ea îşi luă
poşeta. Iar Sim one fu uşurată să observe că to n u l lui
pierduse orice nuan ţă lascivă când o întrebă:
- Deci crezi că o să aflăm mâine?
-S p e r că da. însă e posibil ca term enul să se prelun­
gească până săptăm âna viitoare.
C ân d se ridică de la masă, se trezi că el era deja lân­
gă ea, întinzând m âna p en tru a o prinde de braţ, ca să
o ajute să se ridice. Sim ţi cum locul u n d e o atinsese fu
cuprins dintr-odată de furnicături şi îşi ridică privirea
către ochii aceia verzi, fascinanţi. O chi în care orice fe­
m eie s-ar fi p u tu t pierde atât de uşor...
- Deci poate m âine o să te sun să stabilim când ieşim
la cină.
Sim one îşi sim ţi sângele încălzindu-i-se în vene, răs-
pândindu-i în tot corpul o senzaţie plăcută. C u toate
acestea, încercă să-şi alunge aceste trăiri, recurgând la
atitudinea aceea profesională pe care şi-o perfecţionase
in decursul anilor. îi întinse m âna.
-P o a te că da. M ulţum esc p en tru paharul de vin,
dom nule M atthew s.
- M itch, preciză el cu zâm betul acela strâm b şi al nai­
bii de sexy, m ângâindu-i m âna pe care o ţinea intr-ale

98. 98 CEfisabeth 'frfaugfiton
sale, dându-i de înţeles cum ar putea să fie m ângâiată şi
în altă parte de degetele acelea m ari şi m asculine.
- M itch, se trezi că repetă ea.
în g h iţi cu greu, retrăgându-şi m âna, şi ieşi d in resta­
u ran t, to t repetându-şi în gând că, indiferent ce avea să
se întâm ple a doua zi, M itch M atthew s n u era genul de
b ărb at care să accepte u n refuz. întrebarea era ce avea
să-i răspundă ea data viitoare?
M arţi după-am iază, K ate stătea la b iro u l ei, în cer­
cân d să redacteze un text despre nişte geologi care
lucrau în colaborare cu forţele de m en ţin ere a păcii.
Lăsându-se pe sp ătaru l scaunului, aru n că o privire pe
fereastră, în direcţia golfului. A rtico lu l n u reuşise să-i
acapareze atenţia.
N u azi, cel puţin.
C u u n oftat, aruncă articolul pe m asa de lucru, inca­
pabilă să m ai co n tin u e să citească. Era vorba m ai m ult
despre vorbărie sociologică şi politică decât despre ştiin­
ţă în stare pură.
N u că ar fi p u tu t să se concentreze asupra ciurului,
nici dacă ar fi avut în faţă cel m ai fascinant articol de
pe planetă. îşi trecu palm ele peste faţă şi încercă să-şi
liniştească nervii întinşi la m axim um . Stătea ca pe ace,
aşteptând o veste de la S im one şi întrebându-se ce făcea
şi ce gândea Ryan H arrison.
D urerea b u b u ito are de cap care o ch in u ia îi dădea de
înţeles că avea nevoie de o doză de cafeinâ.
Se ridică şi se duse în sala de prim ire, îşi tu rn ă o cană
de cafea neagră şi luă o gură m are. G u stu l i se părea în ­
grozitor, dar, dacă avea să-i m ai calmeze m igrena, chiar
nu-i păsa.
Se întoarse în b irou fără să-şi ridice privirea d in po­
dea şi închise încet uşa în urm a ei.
C â n d se întoarse, descoperi, surprinsă, că S im one stă­
tea dincolo de biroul ei, privind gânditoare peste golf.
-M in u n a tă privelişte, com entă S im one.
-B u n ă . N u m ă aşteptam să te văd azi.
-Ş tiu . T rebuie să discutăm .

99. O , D oam ne! Intuiţia îi spunea că avocata nu-i aducea
veşti bun e. Kate luă o gură m are de aer, d ar n u reuşi
să-şi potolească em oţiile, aşa că ocoli m asa de lucru şi
se aşeză.
S im one luă loc chiar în faţa ei.
- î n regulă... în prim ul rând, trebuie să-ţi sp u n ceva.
A seară m-am în tâ ln it la u n pahar cu M itch M atthew s.
Kate ridică dintr-o sprânceană.
- Pe bune?
- Da, pe hune. S im one îşi în d rep tă poziţia. N u a fost
vorba despre nim ic personal. Adică, da, ar putea să fie
ceva personal. D in câte-m i dau seam a, nva su n at să
discutăm despre tine, d ar s-a iscat o scânteie între noi.
N u s-a în tâm p lat nim ic, însă... Nu-ţi sp u n asta decât
p en tru că su n t avocata ta şi vreau să ştii că interesele
tale su n t prioritare p en tru m ine. I-atn spus verde în faţă
că n-o să m ă m ai văd cu el decât dacă rezultatele testelor
au să fie negative. Şi n-o să o fac.
K ate nu ştia cum să interpreteze o asem enea veste.
-U a u ! C ân d spui că eşti directă, n u glum eşti deloc.
- E singura m odalitate p en tru a te face înţeles. îm i
place M itch, d ar nu e prim ul b ărb at care m i se pare
atrăgător. Pur şi sim plu, nu vreau ca tu să auzi asta de
la el, m ai încolo, sau ca inform aţia să-ţi fie prezentată
trunchiat, total scoasă d in context.
- Ş i m ie îm i place M itch, spuse Kate. A sta cât am
apucat să-l cunosc deocam dată. D in câte-mi dau seam a,
e un b ărbat cum secade. Dacă mi-ai fi spus că ai fost la
u n pahar cu Ryan... Ei bine, cred că nvnr fi deranjat.
El nu m ă suportă.
- N u e vorba că nu te suportă, Kate. E confuz. Este o
m are diferenţă.
-M ie nu mi se pare că e. O privi aten t pe Sim one şi-i
spuse: A i tot d reptul la o viaţă personală, dom nişoară
consilier.
F runtea lui S im one se încreţi, iar K ate avu im presia
că aceasta dă să spună ceva, însă se opri.
-D e c i acesta e m otivul p en tru care ai venit azi la
mine? întrebă Kate.
flşteaptâ-mâ 99

100. 100 ‘Elisabeth liaugfiton
-N u . Sim one scoase u n dosar d in servieta pe care o
avea în m ână şi trase adânc aer în piept. A m prim it re­
zultatele analizelor A D N . V oiam să-ţi spun m ai întâi ţie.
L-am sunat şi pe Ryan m ai devrem e. O să vină la biroul
m eu în după-am iaza asta.
Kate înghiţi n o d u l pe care-1 sim ţea în gât. „Acum
e acum ."
- In regulă, să vedem .
Sim one îi întinse dosarul şi aşteptă, urm ărind-o pe
K ate cum studia rapid pagina.
- E u n rap o rt prelim inar, Kate. D ar potrivirea e des­
tul de bună. O să vrea să ia m ostre de la d o m n u l şi de la
doam n a M atthew s, să testeze şi pe linie parentală. D in
ce am aflat, ei locuiesc în Seattle. N u cred că au fost
inform aţi deocam dată că e posibil să fii fiica lor.
Kate puse dosarul pe birou. Ridtcându-se, se îndrep­
tă, pe picioarele care am eninţau să cedeze sub ea, spre
fereastră. îşi încrucişă braţele la piept şi expiră prelung,
să se liniştească. R epetă m anevra, însă nu reuşi să-şi cal­
meze pulsul care i-o luase razna.
Era adevărat. Ea era A nnie H arrison. Ryan era soţul
ei. Julia ii era fiică.
R ealitatea acestui m o m en t o izbi cu putere, înşfăcân-
du-i inim a şi p rinzându-io într-o încleştare puternică.
Pierduse cinci ani dintr-o viaţă pe care nici m ăcar nu
o cunoştea. Iar acum răm ânea cu... ce? C u o fam ilie pe
care n u şi-o am intea şi cu un viitor care nu se înfăţişa
m ai senin decât o făcuse în urm ă cu cinci m inute. Ba,
m ai m ult, i se părea că viitorul avea să fie de o m ie de
ori mai tulbure.
în g h iţin d pen tru a alunga no d u l pe care-1 sim ţea în
gât, făcu un efort să rupă tăcerea.
-A veam un p resen tim en t că acesta urm a să fie
rezultatul.
- C red că toţi am b ăn u it asta. Dacă te consolează cu
ceva, eu, una, cred că ei ştiu deja. A sta e im presia pe
care mi-a lăsat-o M itch aseară. Poate că asta o să m ai
atenueze şocul.

101. ‘Aşteaptă-mă 101
-A şa m ă gândesc şi eu, dar nu are cum să îi facă să se
obişnuiască m ai uşor cu ideea. Ştergând u-şi lacrim ile ca-
re-i curgeau pe faţă, se întoarse către Sim one. în m inte
i se învolburau o m ie de gânduri, scenarii şi întrebări,
dar n u se putea concentra încă asupra lor. îşi sim ţea
pieptul străpuns de săgeţi de durere gând in d u ce la ceea
ce avea să urm eze în m od inevitabil, dar încerca să-şi
păstreze ritm ul respiraţiei. Ştia că trebuia să o spună.
- I n regulă, dom nişoară consilier. A venit vrem ea
să-ţi câştigi onorariul. A m u n fiu.
Sim one îşi ridică privirea brusc.
Kate îşi sim ţea dintr-odată plăm ânii m ult prea mici,
dar se forţă să continue:
-A re patru ani şi jum ătate. C ân d m-am trezit d in
com ă, avea aproape trei anişori. N u am deschis acest su­
biect până acum p en tru că trebuia să fiu sigură înainte
de a-1 im plica în toate astea.
K ate închise ochii, p en tru a-şi stăvili lacrim ile. C ân d
te-am în treb at ce m ăsuri legale trebuie luate, în cazul în
care s-ar dovedi că su n t A nnie H arrison, m ă gândeam la
Reed. S unt aproape sigură că e fiul lui Ryan. Seam ănă
toarte m ult cu el. Va trebui să-i facem un test A D N şi
lui, ca să ştim m ai presus de orice îndoială.
- B ineînţeles.
- Ş i vreau să-i sp u n eu lui Ryan despre el. Ţi-aş răm â­
ne recunoscătoare dacă n-ai pom eni nim ic despre asta
la întâlnirea de azi.
- B ineînţeles că nu.
Sim one îşi n otă câteva cuvinte pe agendă.
Kate îşi masă cicatricea de lângă tâm plă, cu m intea
invadată de gânduri legate de Ryan. D e Julia şi de fe­
lul cum avea să reacţioneze aceasta. D e ceea ce urm au
să spună şi să facă am ândoi d upă ce aveau să afle
despre Reed.
- Ryan o să vrea să îl cunoască pe Reed, exact aşa cum
vreau s-o fac eu cu Julia. S-ar putea ca lucrurile să se
com plice când o să discutăm despre un program de vi­
zitare şi altele de genul acesta. Deja nu mă are la inim ă,

102. 102 ‘Z(isaf>et(x 'hfaugUton
şi n u văd cum vestea asta l-ar putea face să-şi schim be
părerea despre m ine.
- N e descurcăm noi. Nu-ţi face griji p en tru asta. Ryan
e u n o m corect şi cinstit. Indiferent de ceea ce spun
ziariştii despre el, indiferent de ceea ce sim te acum , o
să coopereze.
- N u su n t chiar atât de sigură. Kate îşi trecu am bele
m âini prin păr, cu ochii plini de lacrim i. D e ce sim ţea
atâta durere? A r trebui să fie fericită. Ba chiar extaziată,
acum , că avea o certitudine. In sfârşit aflase cine era.
D e ce n u i se părea de-ajuns?
S im one ocoli masa de lucru care le despărţea şi o cu­
prinse într-o îm brăţişare.
- încearcă să respiri norm al. O să se rezolve totul, îţi
prom it.
K ate închise ochii, concentrându-se să inspire şi apoi
să expire. îşi focaliza întreaga atenţia asupra acestui
obiectiv m inor. T ot restul... tot restul avea să se rezol­
ve. T rebuia să accepte că era nevoie de tim p. M intea ei
înţelegea asta, deşi inim a n u voia să accepte în tru totul
aşa ceva.
R euşi să-şi recapete stăpânirea de sine şi îşi şterse
ochii.
-M u lţu m esc... Să ştii că apreciez to t ajutorul pe care
mi-1 dai. Şi-ţi su n t recunoscătoare p en tru to t ce faci şi
p en tru prietenia ta. A bia acum mi-am d at seam a cât de
dor îm i era să am o prietenă alături de m ine.
Sim one schiţă u n zâm bet.
-S ă ştii că A n n ie îm i era foarte sim patică. Eram prie­
tene bun e. D ar şi pe tin e te plac m ult. Şi ţi-aş fi prietenă
indiferent dacă aş fi cunoscut-o sau nu pe ea.
- î ţ i m ulţum esc şi p en tru asta, răspunse K ate în
şoaptă. îşi şterse b ine faţa şi îşi în d rep tă privirea către
S im one, ştiind acum că, atâta tim p cât avea să se con­
centreze asupra obiectivului principal, avea să reuşească
să depăşească toate m om entele grele. Aş vrea să m ai vor­
besc cu tine despre încă un lucru, zise apoi.
- D a, spune-m i.

103. ’Aştcajită-mâ 103
-A m făcut nişte cercetări, încercând să o b ţin an u m i­
te răspunsuri. Până nu dem ult, nu erau decât specula­
ţii, d ar acum , că ştim sigur... N u ştiu dacă va schim ba
lucrurile pe term en lung, d ar sim t că trebuie să aflu
ce s-a în tâm p lat cu m ine. Jake ştia ceva. E im posibil să
nu fi ştiut. T rebuie să existe un m otiv p en tru care m-a
m inţit. O are duceam o viaţă dublă.' A încercat cineva să
m ă om oare, fără succes? A m fugit de lângă fam ilia mea?
N u p o t să-mi co n tin u i viaţa fără să ştiu adevărul.
Sim one se sprijini de biroul lui Kate.
-T e ascult.
K ate începu să se plim be încolo şi încoace, în dreptul
ferestrei.
- Ei bine, d in câte am p u tu t să deduc d in inform a­
ţiile despre accidentul aviatic, n u m i s-a găsit niciodată
trupul. Evident, adăugă ea cu sarcasm în glas. D ar pe
locul m eu stătea totuşi cineva.
- C orect. Sim one se duse către scaunul pe care-şi lăsa­
se servieta şi începu să răsfoiască dosarul cu inform aţii
legate de prăbuşirea avionului. D esigur, şi ea făcuse ceva
m uncă de cercetare. în procesul-verbal se m enţionează
că te-ai prezentat la locul tău, ceea ce înseam nă că înso-
ţitoarea de zbor a n u m ărat călătorii şi, d u p ă închiderea
trapei, pe locul tău stătea cineva. A i trecut de controlul
de securitate, având asupra ta perm isul de îm barcare şi
actul de identitate. Iar d in tre resturi ţi-au fost recupe­
rate câteva obiecte personale - valiza, dar şi poşeta, care
a fost găsită băgată sub un scaun. Ryan a recunoscut-o
ca fiind a ta.
- Crezi că încă o m ai are?
- N u ştiu. Aş putea să-l întreb. La ce te gândeşti?
- N u ştiu. Poate că sper ca, văzând-o, să-mi am intesc
ceva. D e la sanatoriu n-am aflat nim ic. Ba chiar nici n u
m ă m ai prim esc acolo. D ar eu to t cred că de-acolo ar
trebui să înceapă investigaţia.
-N ic i pe m ine nu m-au su n at înapoi, şi nu am sufi­
ciente dovezi p en tru a ob ţin e u n m an d at judecătoresc
care să-mi perm ită accesul la arhiva lor.

104. 104 HlisaSetd ‘îfaugfton
- Ştiu. Kate îşi cuprinse rădăcina nasului între degete,
sperând să-şi poată calm a în tru câtva zvâcnirea pe care
o sim ţea în spatele frunţii. O , D oam ne, dac-aş putea să
m ă strecor eu în arhiva lor...
Sim one luă d in nou dosarul şi îl deschise în poală.
- U n d e ziceai că e? In San M ateo? Trecu rapid în re­
vistă inform aţiile pe care şi le notase, după care adăugă:
A m im presia că o prietenă de-a m ea are m am a internată
acolo. îşi m uşcă buza inferioară, ca şi cum şi-ar fi cântă­
rit opţiunile. S-ar putea să p o t intra, cu pretextul că mă
d uc la ea.
Kate ridică d in tro sprânceană.
-E i, dom nişoară consilier, doar nu-m i sugeraţi să
facem ceva ilegal, nu.7
S im one se încruntă.
- D e ce-mi spui aşa?
- Cum ?
- D om nişoară consilier.
K ate ridică d in um eri.
- N u ştiu. A sta eşti, nu? Te deranjează să-ţi sp u n aşa?
-Intr-adevăr, asta e m eseria m ea. Şi nu, nu m ă de­
ranjează. M i se pare ciudat, tu şi M itch folosiţi aceeaşi
sintagm ă.
- Ei, acum n u m ai e atât de ciudat.
Sim one se ridică de pe scaun şi încercă să schiţeze un
zâm bet.
-N u , cred că deja nu m ai e ciudat. Să vezi cum o să
facem . Eu îi dau u n telefon prietenei m ele şi m ă inte­
resez dacă m am a ei e in tern ată chiar acolo. Dacă da, te
a n u n ţ şi hotărâm cum să procedăm m ai departe.
- în regulă.
Sim one îşi adună toate lucrurile.
- O să m ă întâlnesc şi cu Ryan. Te rog să te gândeşti
pe îndelete ce să-i spui. D acă vrei să fiu şi eu cu tine,
putem stabili o întrevedere în biroul m eu. Procedăm
cum vrei tu.
-M u lţu m esc, d ar cred că trebuie să-i vorbesc între
patru ochi.

105. IĂşteaptă-mâ 105
- Bine. Sim one îi dărui u n zâm bet rapid. Te sun azi,
după ce discut cu el.
capitolul 8
C â n d uşa se deschise, privirea lui Sim one se întoarse
autom at către ea. Ryan şi M itch intrară în biroul ei, fă­
când front com un.
Fraţi.
In d iferen t de trăsăturile lor individuale, erau fraţi
de suflet, iar asta se vedea. Ryan avea o frum useţe ele­
gantă şi curată, pe când M itch em ana p rin to ţi porii
forţă şi plăcerea de a trăi şi de a m unci în aer liber.
Aveau aproxim ativ aceeaşi înălţim e şi conform aţie,
însă în toate celelalte privinţe erau com plet diferiţi.
S im one se ridică, se apropie de Ryan şi-l îm brăţişă
scurt, spunându-i:
- îm i pare rău p en tru toată agitaţia asta.
-M u lţu m esc. Ryan se retrase, adăugând: C on d o lean ­
ţe pen tru Steve... A r fi trebuit să te sun.
- N u este nici o problem ă, înţeleg. E greu. A sem enea
evenim ente ne aduc la suprafaţă em oţii de care am vrea
cu to t sufletul să fugim.
Ryan dădu aprobator din cap. Privirea ei se îndreptă
către M itch. A cesta se runsese şi renunţase la cioc.
A răta bine, însă ei îi lipseau oarecum cârlionţii zbâr­
liţi care-i ajungeau până la gulerul căm ăşii.
Sm ulgându-şi privirea de la el, îşi frecă uşor m âinile
.şi zise:
- î n regulă. Se aşeză la birou, reluându-şi atitudinea
de avocat. Luaţi loc, să putem începe.
- Ea nu vine? întrebă M itch.
-N u . A m vorbit deja cu ea. A m ân d o u ă am conside­
rat că este cel mai bine să p urtăm discuţia aceasta sepa­
rat. Voia să aibă la dispoziţie ceva tim p p en tru a se gândi
la toate im plicaţiile rezultatului înainte de a discuta cu
oricare dintre voi.

106. 106 fElisabetfi 'tiaugfton
M itch şi Ryan se u itară fugitiv u n u l la celălalt. Sim one
observă că nu se sim ţeau deloc în largul lor, aşa că
scoase foaia cu rezultatul. N-avea nici u n ro st să le pre­
lungească starea de ten siu n e. îi în tin se fiecăruia câte
o copie.
-A v eţi aici rap o rtu l prelim inar privind m ostrele de
A D N . R ezultatul n u este 100% con clu d en t, d ar o să
vedeţi că e destul de aproape de această cifră. Va tre­
bui să prelevăm probe şi de la p ărinţii tăi, M itch, dar
cred că putem spune, cu o precizie de 98% , că clienta
m ea, Kate A lexander, este una şi aceeaşi persoană cu
A n n ie H arrison.
Ryan se sprijini de spătarul scaunului şi închise ochii.
T răsăturile sale arătau cât se poate de clar suferinţa ca-
re-1 încerca, dar S im one îşi putea da seam a, d u p ă felul
liniştit în care acceptase vestea, că se aşteptase la acest
rezultat. Şi totuşi, după cum spusese Kate, faptul că şti­
au nu uşura nicicum situaţia.
M itch studie rap o rtu l pe îndelete. C â n d îşi ridică
privirea, Sim one pu tu descifra şi în ochii lui durerea
pe care o sim ţea. Pentru am ândoi, această veste era o
lovitură grea.
Se ridică şi ocoli m asa de lucru până la ei, după care
se sprijini de m arginea de m ah o n a biroului şi le oferi
celor doi nişte dosare.
-A v eţi aici câte o copie după docum entele ei m edi­
cale. Şi-a exprim at d o rin ţa să le prim iţi. A ccidentul în
care a fost im plicată s-a soldat cu nişte răni la nivelul
feţei. A suferit m ai m ulte intervenţii chirurgicale de re­
construcţie atât la nas, cât şi în zona obrajilor, ceea ce
explică de ce nu arată exact ca înainte. A şteptă până
când Ryan şi M itch trecură în revistă hârtiile prim ite,
d u p ă care co n tinuă: Ş tiu că una este ca ea să spună
că nu-şi poate am inti nim ic şi cu totul alta e ca voi să
acceptaţi şi să înţelegeţi ce s-a întâm plat. R ecuperarea
i-a fost supravegheată de u n neurochirurg din H ouston.
A m încercat să iau legătura cu el, d ar n u am o b ţin u t nici
o inform aţie. Se pare că toate pistele noastre se sfârşesc
într-un astfel de blocaj. A lungând acest gând, Sim one

107. ‘Aşteaptă-m â 107
adăugă: în ceea ce priveşte traum atism ul cranian, d o ­
cum entele m edicale m enţionează că acesta s-a produs la
nivelul cortexului lateral al lobului tem poral, respectiv
porţiu n ea creierului care stochează m em oria pe term en
lung şi, m ai precis, zona care este dedicată am intirilor
personale. Astfel, lucrurile pe care le-a învăţat la şcoală,
de exem plu, n u au fost afectate, deoarece su n t depo­
zitate într-o altă zonă a creierului - sau cel p u ţin aşa
se explică, teoretic. C u n o ştin ţele despre locurile unde
a învăţat acele lucruri su n t în cu totul altă situaţie, căci
acestea su n t am intiri personale, cum ar fi, de exem plu,
num ele facultăţii pe care a făcut-o. Aşa se şi explică de
ce se descurcă atât de b ine profesional, de ce îşi aduce
am inte to t felul de n o ţiu n i tehnice despre seism ologie şi
despre geologie, chiar dacă n u ştie ce nivel de calificare
are în aceste dom enii. D in cercetările m ele, am aflat că
m edicii nu au nici m ăcar acum cu n o ştin ţe foarte preci­
se despre creier şi m ai ales despre acele p o rţiu n i ale sale
însărcinate cu gestionarea m em oriei.
-D e c i ea chiar nu-şi am inteşte nim ic? în treb ă Ryan,
pe u n to n vlăguit.
-N u , răspunse Sim one. Şi m ai e u n lucru im p o rtan t
de care trebuie să ţinem cont. C ân d cei doi îşi ridicară
privirea către ea, continuă: Partea aceea de creier este
răspunzătoare şi de trăsăturile de personalitate. Voia să
le explice cât m ai clar, astfel încât să înţeleagă am ân ­
doi. N u m ai e aceeaşi persoană ca odinioară. D acă o
să petreceţi ceva tim p cu ea, o să observaţi - aşa cum
am făcut-o eu - că există asem ănări... gesturi, m odul în
care îţi aruncă o privire şi altele de genul acesta, dar
su n t şi an u m ite diferenţe clare, şi trebuie să fiţi pregătiţi
pen tru ele. Personalitatea lui K ate de acum s-a dezvoltat
după accident. R eacţionează diferit în an u m ite situaţii,
în tim p ce A n n ie era pasională şi im pulsivă, Kate e m ai
rezervată. C ântăreşte bine lucrurile înainte de a ju d e­
ca sau de a-şi exprim a opinia. Ăsta e u n lucru m inor,
ilar ajunge să fie im p o rtan t când o cunoşti m ai bine.
Nu vreau ca vreunul d in tre voi să-şi în chipuie că poate

108. 108 ‘Efisabetf 7/angfiton
relua relaţia cu ea exacr de unde a fost întreruptă, în
urm ă cu cinci ani, şi că totul va m erge ca pe roate.
- O să-şi recapete vreodată m em oria? întrebă Ryan.
- D in câte am discutat cu doctorul A llan, u n n eu ­
rochirurg de la noi d in oraş care a aruncat o privire pe
fişele ei de observaţie, n u su n t şanse prea m ari. C ei m ai
m ulţi d intre cei care suferă de am nezie îşi am intesc câte
ceva, orice, m ai ales lucruri d in copilărie, însă cazul lui
Kate e foarte neobişnuit. Ea nu şi-a am intit absolut n i­
mic. Spera ca venirea în San Francisco să-i declanşeze
ceva am intiri, dar până acum ... nim ic. îşi mai îm blânzi
to n u l şi spuse: îm i pare râu, Ryan. Ştiu că nu e răspun­
sul pe care sperai să-l prim eşti.
B ărbatul dădu aprobator d in cap uitându-se în conti­
nuare la raportul pe care-1 avea în faţă. Lăsă să se scurgă
câteva secunde de tăcere înainte de a spune:
-C in e să-i fi făcut una ca asta? C ine să ne fi făcut
tu tu ro r una ca asta? îşi înălţă capul brusc, însă Sim one
văzu că în ochii lui scăpăra m ai degrabă furie decât du­
rere. O furie intensă, pe care Ryan era în d rep tăţit să o
sim tă. Se ridică repede de pe scaun, întrebând: C ine
d racu ’ a fost nem ernicul care a luat-o de lângă noi?
- î l chem a jacob A lexander, răspunse Sim one. Era
doctor în H ouston. Era în avionul care s-a prăbuşit de
curând, şi aşa a aiuns Kate să m ă găsească pe m ine - şi
apoi pe tine. D in câte se pare, el venise în San Francisco
la o conferinţă m edicală, deşi Kate nu ştie pe ce tem ă şi
u nde anum e. D eocam dată nu am prea m ulte inform aţii
despre A lexander, dar Kate m-a rugat să fac ceva săpă­
turi în trecutul lui.
- C e fel de săpături? întrebă M itch.
S im one îşi îndreptă privirea înspre el şi văzu că şi în
ochii lui sclipea m ânia. Pierduseră cu toţii foarte m ult
tim p. T im p pe care n u aveau cum să-l recupereze. D ar
spera că, dacă aflau de ce se întâm plaseră toate acestea,
aveau să-şi m ai dom olească durerea.
- Kate sim te nevoia să afle ce s-a întâm plat cu ea. Toa­
te aceste inform aţii noi au tulburat-o şi pe ea la fel ca pe
voi doi, num ai că ea încearcă să-şi dea seam a ce părţi

109. ‘Ăşteaptă-mă 109
din viaţa ei su n t adevărate şi care nu. A m în cep u t cu
sanatoriul unde a stat in tern ată cât a fost în com ă, deşi
ne-am lovit de ceva obstacole. Ryan, tu ai fost cel care i-a
identificat obiectele personale după accidentul aviatic,
nu-i aşa?^
- Da. îşi încrucişă braţele la piept. N u era vorba des­
pre prea m ulte lucruri, doar poşeta şi laptopul, carboni­
zat parţial.
- Le mai ai?
- S-ar putea să m ai fie pe undeva. D upă ce am făcut
identificarea, i-am strâns o m are parte d intre lucruri şi
le-am pus în cutii. C e naiba credeţi că o să aflaţi uitân-
du-vă la ele?
- Probabil nim ic, dar ea ar vrea oricum să le vadă.
M itch, ai putea să iei legătura cu universitatea, să afli la
ce proiecte lucra înainte să dispară?
-A i vreo bănuială că toate astea ar avea vreo legătură
cu m unca ei? întrebă M itch.
- N u ştiu. C eea ce ştim cu siguranţă însă e că Ryan
a lăsat-o la aeroport, şi ea s-a trezit d in com ă aproape
trei ani m ai târziu. Dacă ar fi fost vorba despre un atac
întâm plător, o răpire sau ceva de genul acesta, ar fi m u­
rit. C ineva a ţin u t neapărat să aranjeze lucrurile astfel
încât să se creadă că a urcat la bordul avionului aceluia
şi după aceea a avut grijă de ea după D um nezeu ştie ce
accident a suferit. E foarte posibil să fie ceva legat de
vreunul dintre proiectele la care lucra.
- Şi dacă nu? întrebă Ryan.
- D acă se dovedeşte că nu e aşa, ren u n ţăm la pista
asta şi trecem la urm ătoarea ipoteză. Intre tim p, o să tot
încerc să-i dau de urm ă doctorului aceluia d in H ouston
al cărui num e apare pe toate fişele de observaţie ale lui
Rate şi să o b ţin ceva inform aţii de la el. Kate a m ai vor­
bit şi despre socrul ei - W alter A lexander care, din
câte se parc, a dispărut im ediat după m oartea fiului lui.
Vreau să-l găsesc şi pe el.
Sim one rem arcă sclipirea d in ochii lui Ryan. O sclipi­
re care o făcea să creadă că era m ai bine că Jacob A lexan­
der era deja m ort. Sim one îi înţelegea pe deplin m ânia

110. şi frustrarea, d ar p en tru ea prim au interesele lui Kate şi
ca aceasta sâ treacă cu b ine de urm ătoarele câteva zile.
-A şa, şi acum ce facem? întrebă Ryan.
-P ă i, asta d ep in d e de tin e şi de Kate, răspunse
S im one. în m o m en tu l de faţă, ea nu cere nim ic. A re
nevoie de ceva tim p p en tru a se o b işn u i cu ideea, dar
su n t convinsă că o să ia legătura cu tin e destul de cu­
rând. N u o să facă d em ersuri legale p en tru a ob ţin e
d rep tu l de a petrece tim p cu ju lia, dacă asta te in te­
resează. Şi-a exprim at d o rin ţa de a o cunoaşte, lucru
de care su n t convinsă că eşti c o n ştien t şi tu, d ar cred
că voi d o i trebuie să vă înţelegeţi în tre voi în a in te de a
im plica justiţia în chestia asta. C red că u rm ăto ru l pas
e să îi an u n ţăm pe p ărin ţii tăi, M itch, şi să le cerem să
fie de acord să li se ia sânge p en tru încă un test A D N ,
d o ar ca să fim ab so lu t siguri.
M itch încuviinţă d in cap. Sim one îşi lăsă privirea să
zăbovească undeva în spaţiul d in tre cei doi, dorindu-şi
să-i poată ajuta în vreun fel, să le am elioreze suferinţa.
D ar, din păcate, ştia că nu avea cum .
Se desprinse de m arginea biroului şi făcu u n pas îna­
inte, sem n că întâlnirea luase sfârşit.
-B in eîn ţeles, puteţi sâ luaţi dosarele. N u cred că vă
vor fi de m are folos acum , d ar poate m ai încolo veţi avea
nevoie de ele.
Ryan îi m ulţum i şi se întoarse către M itch, care stătea
în co n tin u are pe scaun.
- N e vedem afară, îi spuse.
C ân d răm aseră singuri, M itch îşi ridică uşor privirea
către ea.
- C e e cu cercetările astea?
- D acă ai fi în locul ei, n-ai vrea să ştii ce s-a în tâm ­
plat cu adevărat?
M itch clătină d in cap şi se uită la hârtiile pe care le
avea j n m ână.
-în ţe le g furia lui Ryan şi de ce sim te nevoia sâ afle
to t ce s-a întâm plat. Şi eu văd roşu în faţa ochilor când
m ă gândesc că a fost luată de lângă noi. D ar toate as­
tea... par ca o vânătoare de fantom e.
110 ‘ZCisaSetfi l^laugfitoji

111. 'Aşteaptă-mâ 111
- S-ar putea ca tix asta să fie. O luăm pas cu pas. în tre
tim p, Kate se sim te utilă la ceva şi îşi recapătă controlul
asupra propriei existenţe. C red că are m are nevoie de
asta acum .
-C u m a reacţionat când a aflat? întrebă el încetişor.
- N u prea bine. T otuşi, ştia care avea să fie rezultatul
în ain te să-i sp u n eu - la tel ca Ryan. A u o groază de lu­
cruri de lăm u rit ei doi.
M itch aruncă o privire către uşa închisă.
- N u ştiu ce să iac să-i mai alin durerea.
- E im p o rta n t să-i fii alături. L ucrurile se vor com pli­
ca şi m ai m ult, M itch.
Privirea lui o în tâln i pe a ei. D upă care M itch făcu
ochii m ari, ca şi cum tocm ai şi-ar fi am inrit ceva.
- O , D oam ne... Băiatul!
-Ştiai?
- N u ştiam nim ic până acum . O chii i se închiseră.
A m văzut o fotografie pe biroul ei. Fir-ar să fie! îi piv
vesti în ce îm prejurări ajunsese la biroul lui Kate cu
câteva zile în urm ă. A bia acum am pus lucrurile cap
Ia cap. Totul a fost... o nebunie. O , D um nezeule mare!
Îşi masă fruntea, ca şi cum ar fi vrut să-şi oprească d u ­
rerea de cap. Şi eu care-mi închipuiam că lucrurile stau
prosr acum ...
-S ă nu cum va să-i zici ceva lui Ryan. Kate vrea să-i
spună ea. A re nevoie însă de ceva tim p ca să-şi dea sea­
ma cum e mai b ine să abordeze subiectul. T rebuie să-i
lăsăm să se descurce singuri cu asta.
- S u n t cam prins între ciocan şi nicovală, dom nişoa­
ra consilier. Ea e sora m ea, şi o iubesc, indiferent dacă-şi
aduce am inte de m ine sau nu. D ar şi el îm i e, în toate
privinţele, ca un frate, şi îl iubesc şi pe el. Şi are nevoie
de m ine.
A ceastă dezvăluire o im presionă într-un m od total
neaşteptat. Se lăsă pe vine în faţa lui, m ângâindu-i uşor
obrazul cu vârfurile degetelor.
-D eja faci to t ce poţi. îm i pare rău că eşti prins la
mijloc. Eu cum aş putea să te ajut?

112. 112 rE(sabetf 'hlaugfiton
M itch îşi ridică privirea, şi zâm betul acela sexy al lui
i se întipări pe chip. Surâsul care făcea să-i apară gropiţa
aceea p ro n u n ţată avea efecte nebuneşti asupra ritm ului
inim ii ei.
- A i putea să iei cina cu m ine.
A h, chiar îşi dorea să accepte.
- N u pot, M itch. N u atâta tim p cât o reprezint pe
Kate.
O chii lui se aţintiră asupra alor ei. Sim one descifră în
ei aceeaşi dezam ăgire care, cel m ai probabil, era reflec­
tată şi în privirea ei.
-D a c ă ar fi să m ă gândesc num ai la m ine, te-aş ruga
să-i spui să-şi găsească alt avocat, dar nu p o t face asta.
A re nevoie de tine. C h iar are nevoie de cineva care să-i
fie alături.
- N oi toţi suntem alături de ea.
- Da, dar... Ryan aruncă o privire către uşă. A m aşa
o bănuială că situaţia se va în răutăţi înainte chiar de a
se am eliora.
D in păcate, Sim one avea presim ţirea sum bră că afir­
m aţia lui era corectă.
Ryan verifică dacă aceasta era adresa pe care o şterpe­
lise de la secretara lui A nnie, după care aruncă o privire
la căsuţa cu două niveluri construită chiar pe m arginea
plajei, cu faţadă cenuşie şi clopoţei de v ân t în form ă de
pescăruşi atârnaţi pe verandă. Nu sem ăna deloc cu reşe­
din ţa lui din Sausalito. Şi nici cu casa în care locuiseră
îm preună, în San Francisco. Şi totuşi, plaja M oss era o
zonă scum pă. Se întrebă cum de avea atâţia bani încât
sâ locuiască aici.
C ercetând casele mici d in jur şi strada lipsită de co­
paci, îşi freca sternul cu palm a, încercând să aline dure­
rea surdă pe care o sim ţea în piept. Voia să o vadă, avea
nevoie să o vadă. A cum , că ştiau sigur, sim ţea că trebuia
să-i spună anum ite lucruri. N u putea să stea cu m âinile
în sân, aşteptând ca ea să facă prim a m utare.
Sim ţindu-şi picioarele nesigure, deşi n-ar fi recu­
noscut asta nici într-o m ie de ani, traversă aleea către

113. 'Aşteaptă-mă 113
casă şi b ătu la uşă. C ân d văzu că nu-i răspunde nim eni,
ascultă aten t dacă se auzea vreun zgom ot d in interi­
or. D e undeva d in spatele casei răsunau nişte glasuri,
încercând să-şi dea seam a de unde veneau, porni pe lân­
gă clădire.
C u rtea nu era delim itată de gard. La u n m o m en t
dat, iarba era înlocuită de nisip, care se prelungea până
la m alul oceanului. C ân d Ryan ajunse în spatele casei
lui A nnie, văzu un băieţel ghem uit în iarbă, jucân-
du-se cu o grăm ăjoară de beţe. A cesta îşi ridică spre el
ochii m ari, albaştri.
O chi identici cu ai lui Ryan. Aceeaşi form ă, aceeaşi
n uanţă. C h iar şi form a feţei copilaşului sem ăna leit cu
a sa.
-A ăă... salut, reuşi să îngaim e Ryan când îşi reveni
cât de cât din uim ire.
- Eşti un străin. Băieţelul o luă la fugă, strigând:
M am a! U n străin!
M ama? Ryan înaintă alţi câţiva paşi, lăsând în urm ă
copacii crescuţi lângă casă, pentru a se uita m ai atent
la băieţel. A cesta se apropie în fugă de o fem eie care
şedea pe nisip. A ceasta se întoarse şi-şi um bri privirea
cu m âna, pen tru a vedea ce se petrecea în curte, după
care se ridică brusc.
C ei doi schim bară câteva cuvinte, apoi băieţelul ri­
dică d in um eri şi o rupse la fugă către casă. C ân d se
apropie d in n ou de Ryan, se opri o secundă, de data
aceasta cu zâm betul pe buze, ceea ce-i scotea în evidenţă
aceeaşi gropiţă pe care Ryan o văzuse de-atâtea ori pe
chipul lui M itch, al Juliei şi pe cel al lui A nnie.
- M am a a zis că pot să m ă uit la desene anim ate.
D upă aceea intră în casă. U şa de plasă se închise cu
u n pocnet în urm a lui.
C u m stătea în curtea aceea, cu ochelarii de soare în
m ână, încercând să-şi dea seam a ce naiba avusese în faţa
ochilor, Ryan îşi sim ţea inim a bătând nebuneşte. N u se
putea una ca asta. M intea îi lucra febril făcând to t felul
de calcule tem porale, iar privirea i se duse către A nnie.
N u reuşea să scoată nici u n cuvânt. P rin faţa ochilor

114. îi treceau to t felul de im agini d in viaţa lor îm preună,
am in tiri despre o sarcină care abia înm ugurise în ain te
ca ea să plece în călătoria aceea.
- N u m ă aşteptam să te văd azi, zise ea, apropiindu-se
încet.
-D a , ăăă... se vede. îşi întoarse privirea către casă,
fiind în co n tin u are atât de uluit, încât nu reuşi să facă
altceva decât să se uite lung pe u n d e trecuse băiatul.
C opilaşul acela...
- E fiul m eu. C ân d Ryan o privi d in n o u , adăugă:
Şi su n t destul de sigură că e şi fiul tău.
-F iul... m eu !
Fem eia îşi încrucişă braţele peste talie, superbă, em o­
ţionată şi într-o m ie de alte feluri pe care el nu le putea
descrie p en tru că era prea năucit ca să mai gândească
cu claritate.
- C â n d mi-am recăpătat cunoştinţa, avea aproape
trei ani. S-a născut p rin cezariană în tim p ce eu eram
în com ă. A re patru ani şi încă nu ştie nim ic despre
roate lucrurile astea. N u i-am spus nim ic d in to t ce am
aflat sau despre tine. Şovăi preţ de o secundă, d u p ă care
co n tinuă: El crede că tatăl lui a m u rit în accidentul ace­
la aviatic.
D in câte se părea, Ryan n u putea să-şi desprindă ochii
de la casa în care intrase fiul lui.
-A m un băieţel.
U n fiu. U n băieţel de p atru ani care sem ăna leit cu
el. C u ochii lui albaştri, cu părul b lo n d ca al lui şi gro­
piţa sim patică m o şten ită de la A nnie. Îşi sim ţea inim a
b u b u in d , ca şi cum tocm ai începuse să funcţioneze d in
n o u , in tr-u n ritm cu to tu l diferit. Avea u n fiu la care
nici m ăcar nu-şi perm isese să viseze în to ţi aceşti ani,
p e n tru că îl d u rea prea m ult să se gândească la încă
u n lucru pe care-1 pierduse.
D ar nu, n u îl pierduse. Era aici. Era la fel de viu ca
A nnie. Era...
U n băieţel care - acum , d u p ă ce-1 văzuse - n-avea
cum să fie fiul altcuiva. U n fiu despre care afla abia
acum . La m ai m u lt de o săptăm ână d u p ă ce ea intrase
114 ‘E iisabetf iJaugfiton

115. ‘Aftcaptâ-mâ 115
în viaţa lui. Surpriza şi extazul pe care le sim ţise într-o
prim ă fază se tran sfo rm ară în tu lb u rare. Se în to arse
către ea.
- N u mi-ai zis nim ic. A trecut atâta tim p, de ce nu
mi-ai spus nimic?
-A b ia ieri am ştiu t sigur. N ici acum nu am dovezi
ştiinţifice. N u i-am făcut testul A D N .
- D a r eşti, totuşi, destul de sigură.
- A m foarte m ulte indicii că aşa stau lucrurile. D ar
asta nu înseam nă că avem de-a face cu o certitudine.
-F o a rte m u lte indicii... Păi nici nu e nevoie de atâ­
tea indicii să îţi dai seam a că seam ănă perfect cu m ine.
îşi trecu degetele p rin păr. Di naiba, ai lăsat să treacă
atâta tim p fără să-m i spui şi mie? Aveai de gând să o
faci vreodată?
-D a , bineînţeles. N-aveam nici o in ten ţie să-ţi as­
cu n d asta.
-P ă i nu asta şi făceai? In m od clar, nu mi-ai spus
atunci când ai aflat cine eşti de fapt.
- Ryan, n-a trecut decât o zi.
T onul ei im pasibil nu făcu altceva decât să-l enerveze
şi mai tare.
- N-a trecu t decât o zi? P entru m ine, o zi e cât o viaţă
întreagă. A m presupus că ai p ierd u t copilul! Trase adânc
aer în piept, încercând să-şi liniştească nervii întinşi la
m axim um . Fără succes. Fir-ar să fie, esre al meu? Ai idee
cât de m u lt m i-am d o rit copilul acela? O , D oam ne,
n u te-am p ierd u t n u m ai pe tine. L-am pierdut şi pe el.
Şi-acum tu-m i spui că n-a trecu t decât o afurisită de zi?
Se în d ep ărtă câţiva paşi, d u p ă care se întoarse lângă
ea, nesigur pe el. D e ce oare nu-şi putea struni em oţiile
când era cu ea? D e ce situaţia devenea m ai grea în loc să
fie mai uşoară? Avea un băieţel. Un fiu. A r fi treb u it
să fie fericit. în cân tat. D ar, în loc de asta, nu sim ţea
decât durere, tu lb u rare şi o tristeţe am arnică.
- N u fi aşa, zise ea. Ţi-airt spus acum .
- D ar nu mi-ai spus. A m aflat eu, d in întâm plare!
- Aveam de gând să-ţi povestesc tot.

116. - C ând? C ân d îţi pică ţie bine? Te-ai gândit vxeun pic
la nevoile mele? La cum m-aş simţi? N u, pentru că tu
nu-ţi am inteşti deloc de m ine. C onvenabil, nu-i aşa?
Să ai un pretext atât de b u n pen tru a nu da nici doi
bani pe sentim entele altora.
r Kate?
îşi îndreptară am ândoi privirea către uşa de plasă de
la intrarea în casă. De cealaltă parte a ei se afla un băr­
bat între două vârste, cu u n început de chelie.
- E totul în regulă?
- C ine d racu ’ mai eşti şi tu? întrebă Ryan.
- S u n t un prieten de-al lui Kate. D ar tu?
- S u n t bărbatu-său, fir-ar să fie. N u vezi ce m ult
ne iubim?
A nnie închise ochii.
B ărbatul deschise uşa şi adoptă o poziţie rigidă, gata
să intervină.
A nnie se repezi către el, urcă treptele care duceau
către verandă şi îl îm pinse înapoi în casă.
- Tom , nu e m om entul.
D in curte, Ryan îl auzi spunând:
- Vrei să răm ân cu tine? T ipul ăla şi-a ieşit zdravăn
d in pepeni. Eşti sigură că e totul în regulă?
Vocea lui A nnie - la naiba, vocea lui Kate... A nnie a
lui n-ar fi p u tu t să-i facă una ca asta - răsună de u n d e­
va d in casă, dar Ryan refuză să o asculte. închizându-şi
ochii, îşi puse m âinile în şolduri şi trase aer în piept,
încercând să-şi recapete stăpânirea de sine. în afaceri,
se controla im pecabil, dar cu ea... cu ea niciodată n u se
putuse stăpâni. îl putuse juca pe degete chiar de când
se cunoscuseră, şi niciodată nu se eliberase de sub vraja
ei. Ea îi scotea la suprafaţă cele m ai ascunse em oţii, de
la cea mai intensă pasiune până la cea mai chinuitoare
durere. Iar durerea asta îi răm ânea în suflet, adunată de
la toate rănile de acolo, prelungindu-i furia într-un m od
care depăşea puterea lui de stăpânire. Trebuia să nu se
m ai lase condus de em oţii. Ea nu-şi aducea am inte de
el. Nu-i păsa de el. T rebuia să aibă în vedere ce era m ai
116 'Zfisabeth 'N'augfiton

117. ‘AşteajJtă-mă 117
b ine p en tru Julia şi pentru... fiul lui. Trebuia să înceapă
să trateze totul ca pe o tranzacţie de afaceri.
îşi puse ochelarii de soare, traversă pajiştea şi se aşeză
pe nisip, sprijinindu-şi coatele de genunchi şi adm irând
valurile agitate, în aşteptarea ei. D upă câteva m inute cât
o eternitate, auzi uşa de plasă deschizându-se şi m ai de­
grabă o sim ţi decât o auzi venind spre el.
- A plecat? întrebă.
-D a .
- C ine e?
-Ş e fu l m eu. Practic, asta este casa lui. N oi stăm cu
chirie.
Aşa se explica faptul că-şi putea perm ite să stea în
zona asta.
- C u m îl cheam ă pe băiatul meu?
Ştia că-i vorbea pe un to n aspru, dar nu-i păsa.
-R e e d ... Expiră p ro fu n d şi apoi co n tin u ă: Jacob
A lexander.
- I-ai dat fiului nostru num ele lui.
M axilarul lui Ryan se încleştă.
- Ryan, nu eu i-am dat num ele. C ân d s-a născut, eu
eram în com ă.
Bărbatul închise ochii şi se strădui să nu m ai spu­
nă nim ic în tim p ce încerca din răsputeri să-şi îngroape
em oţiile adânc în sufletul lui. D ar p u r şi sim plu nu
se putea.
-V reau să am o relaţie cu el, să-l p o t vedea. Dacă nu
eşti de acord, o să te dau în judecată. Avocaţii mei sigur
o să obţină ce vreau.
- S u n t de acord. C h iar îmi doresc să te cunoască.
- Bine. Şi să-i spui. In seara asta. Dacă nu, îi spun
eu. N-am de gând să mă prefac că nu ar fi copilul m eu.
A m ândoi ştim că e fiul m eu. Şi aşa am aşteptat al naibii
de m ult.
- O să-i spun. Ryan...
-Ş i vreau să-i schim bi num ele. V reau să poarte n u ­
mele m eu. N um ele nostru, fir-ar să fie. Ii aruncă o privire
întunecată, peste um ăr. Ştia foarte bine că ea nu era
vinovată. Ştia că nu se făcea responsabilă direct de nici

118. 118 HfisaSetfi ‘hfaugfitcm
u n u l d in tre lucrurile acestea, dar, o, D oam ne, suferea
m u lt prea m ult. Şi asta d in cauza ei. Poţi să-i păstrezi al
doilea prenum e, dacă vrei neapărat, dar trebuie să aibă
num ele de fam ilie H arrison, spuse apoi. Se ridică şi-şi
curăţă nisipul de pe pantaloni. N e vedem sâm bătă, la
zece dim ineaţa, în parcul G o ld en G ate, în faţa serelor.
Să nu întârzii, d o am n ă A lexander.
Kate îl prinse de braţ, oprindu-1.
-A scu ltă... N ici m ie nu rni-e uşor. N im ic d in toate
astea n u m ă bucură. Şi tot ce încerc e să fac să fie bine.
-S ă fie bine? C u m sâ fie bine? A sta în condiţiile în
care îm i ascundeai faptul că am u n fiu şi te-ai m ăritat cu
altul când încă erai nevasta mea?
Kate îi dădu drum ul, dar nu se retrase.
- N u eşti deloc corect. N u ştiam că eram m ăritată cu
tine cât am trăit cu Jake. El mi-a zis că eram căsătoriţi.
N u este ca şi cum aş fi zis „da“ în faţa p reotului sau ceva
de genul ăsta.
- Da, ce convenabil.
Ryan vedea clar în ochii ei cât de m ult suferea, dar şi
câtă furie îi trezeau vorbele lui. Sclipirea aceea de in d e­
p en d en ţă pe care o ştia atât de bine, pe care od in io ară o
şi iubea, o şi detesta.
- D e m ulte ori ai spus că m ă folosesc de pretexte co n ­
venabile. D in câte se pare, şi eu su n t o ţin tă convenabilă
p en tru tine. D acă ai ceva de spus, H arrison, nu te sfii.
- în regulă, n o s-o fac. N u-m i place de tine.
Kate lăsă să-i scape u n h o h o t am ar, d ar fără să
zâmbească.
-A tu n c i su n tem chit, p en tru că în m o m en tu l ăsta
cred că eşti u n măgar.
Ryan îşi încleştă m axilarul dureros de tare, nedezli-
pindu-şi privirea de la ea. D e la fem eia care-i era în con­
tin u are soţie. Soţia lui, fir-ar să fie. A n im ăn u i altcuiva.
N u conta că nu-şi aducea am inte de el. N u conta nici
m ăcar faptul că nu se m ăritase efectiv cu nem ernicul
ăla de A lexander. T ot ce conta era că îi perm isese tică­
losului ăluia să o ducă de nas cum că ar fi făc u to . D upă
to t ce se întâm plase între ei, inim a ar fi treb u it să-i

119. ‘A ţteaptă-m ă 119
spună că idiotul ăla o m inţea. A r fi treb u it să sim tă că
ea era a altcuiva.
capitolul 9
M ai m u lt ca sigur, un atac de cord era m ai uşor de
su p o rtat decât ce sim ţea ea acum . S uferinţa apăsătoare
d in pieptul lui K ate era m ai chinuitoare decât orice d u ­
rere fizică de care avusese parte cât stătuse în spital. Iar
asta spunea m ulte, având în vedere că fusese la u n pas
de m oarte.
N em aip u tân d să suporte, ieşi d in birou şi se duse să-l
vadă pe M itch. El era cel m ai ap ro p iat prieten al lui
Ryan. Poate reuşea să-i spună ce trebuia să facă p en tru a
m ai repara lucrurile.
C ân d îşi băgă capul pe uşă, îl văzu pe M itch în pi­
cioare lângă fereastră şi vorbind la telefon, to t aru n cân d
în aer o m inge de baseball. C ân d se întoarse către ea,
Kate se forţă să zâmbească - deşi nu avea dispoziţia ne­
cesară - şi îi făcu cu m âna.
M itch îi făcu sem n să intre şi îi spuse, gesticulând, că
avea să term ine într-un m inut.
Până când el încheie discuţia telefonică, Kate îi stu­
die biroul. Pe rafturile bibliotecii dom nea dezordinea,
în diferite grade. Pe birou erau îm prăştiate to t felul de
rapoarte cu cercetările făcute pe teren. Pe u n u l dintre
pereţi era u n poster în răm at cu echipa M ariners, iar
într-un colţ stătea rezem ată o bâtă. D ându-şi seam a că
avea de-a face cu u n pasionat de baseball, Kate schiţă
u n zâm bet slab.
C oncentrându-şi atenţia asupra biroului, observă
o fotografie înrăm ată, chiar lângă calculator. Ea, Ryan
şi M itch. Ea stătea în m ijloc, cu o robă şi o pălărie de
absolventă, şi zâm bea cu gura până la urechi. M itch îşi
ţinea braţul petrecut pe d upă gâtul ei, afişând acelaşi
zâm bet naiv, iar Ryan o cuprinsese de talie, cu chipul lui
frum os însufleţit de un surâs m ândru.

120. 120 (EfisaSetd. ‘bfaugfiton
Luă fotografia de pe masă şi-şi trecu degetul peste fe­
ţele acelea. C h iar ea era acolo? Se sim ţea de parcă ar fi
urm ărit viaţa unei cu totul alte persoane. Nu-şi am intea
ziua aia. Şi nu-şi putea da seam a, pentru nim ic în lum e,
de ce zâm beau toţi trei.
- Este de la absolvirea facultăţii, spuse M itch cu voce
pierită.
-M i-am d at seam a. N ici m ăcar nu-1 auzise când îşi
luase răm as-bun de la persoana cu care vorbise. N ici nu
mi-a trecut prin cap că ai fotografii. De dinainte, adică.
-A vem o groază de poze. Pot să-ţi aduc, dacă vrei.
Să arunci o privire pe ele, poate te ajută.
- Da, cred că mi-ar plăcea. Puse fotografia înrăm ată
înapoi şi trase adânc aer în piept. Speram să putem dis­
cuta u n pic. Dacă am nim erit într-un m om ent prost,
spune-m i şi pot să m ă întorc m ai târziu.
- N u, nu, e în regulă. A runcă o privire către uşă. Kate
n u pu tu să nu observe cu ce ochi b ănuitori se uita la ei
secretara. Vrei să m ergem la o plim bare?
-D a .
Ieşiră am ândoi d in birou, iar M itch îşi puse ochelarii
de soare. Se îndreptară către m alul apei.
- P resupun că ai auzit ce s-a întâm plat ieri, nu?
M itch îşi băgă m âinile în buzunare.
- Da. Eşti în regulă? Nu arăţi prea bine.
F runtea ei se încreţi.
-N u ? Păi nici nu mă sim t prea bine. N im ic nu se
com pară cu o lovitură fix în m oalele capului. Ryan a
plecat destul de supărat.
-D a , Ryan e destul de coleric, zise el când intrară în
parc. Şi uneori nu prea se poate stăpâni.
- C e surpriză! replică ea, cu sarcasm în glas. N ici m ă­
car nu m-a lăsat să-i spun tot ce aveam de spus.
-T reb u ie să-l înţelegi, îi vine foarte greu să accepte
toate astea. S-a schim bat m ult după ce tu ai dispărut, s-a
închis în el.
- T u în ce relaţii eşti cu el?
- E prietenul m eu cel m ai bun. Era şi în ain te ca voi
d oi să vă cuplaţi. Dar, adăugă apoi, asta nu înseam nă

121. că n-o să-i dau vreo doua atunci când se poartă ca un
nem ernic. M ai ales când e vorba despre tine.
H otărârea din glasul lui o făcu să zâmbească.
- D e ce îmi vine m ult mai uşor să vorbesc cu tine
decât cu el?
- Pentru că su n t fratele tău.
Kate îşi sim ţi inim a încălzindu-se. N u se gândise nici­
odată că ar fi p u tu t avea u n frate.
-Ş i nici nu vreau nim ic de la tine, co n tin u ă M itch.
Bine, decât să am din nou o relaţie cu tine, să-ţi fiu prie­
ten. Ryan îşi vrea soţia înapoi.
Ea se aşeză pe o bancă, lăsând să-i scape un oftat din
rărunchi.
- N u su n t soţia lui. A m corpul, faţa şi vocea ei, dar
nu su n t A nnie. N u pe d in ău n tru .
-B a da, eşti. Se aşeză lângă ea. D oar că nu poţi ve­
dea asta, p en tru că nu-ţi aduci am inte cum erai înainte.
D ar eşti aceeaşi. Se vede felul in care mergi, după cum
vorbeşti şi ce faci. Şi acum eşti în orice clipă gata să sari
la gâtul m eu când te contrazic într-o chestiune legată
de geologie.
Kate îşi aţinti privirea asupra m âinilor ei, pe care le
ţinea îm preunate în poală, şi zâmbi.
- Ş i ai aceeaşi inim ă bună ca ea.
- D ar su n t şi aspecte în care su n t diferită.
- Da, şi asta e adevărat. D ar asta nu înseam nă că, din
cauză că pe atunci erai într-un fel, acum nu m ai poţi să
fii tu însăţi. O am enii se schim bă. Şi m i se pare im posi­
bil ca o persoană care a trecut prin ce ai trecut tu să nu
se schim be. Şi Ryan e altfel faţă de cum era pe-atunci.
Şi eu. E şi norm al ca tu, mai ales tu, să te fi schim bat.
- E foarte rece. Nici nu-m i vine să cred că a fost
cândva om ul pe care mi-1 descrieţi voi toţi. D in ceea ce
spuneţi tu şi Sim one, ai crede că era foarte deschis
şi prietenos, num ai că, după întâlnirile noastre din
această săptăm ână, eu aş zice că e rece, arogant, dom i­
nator şi lipsit de scrupule, exact aşa cum e portretizat în
presă. N u p o t să-mi dau seam a ce se petrece în m intea
lui. Şi nu ştiu dacă o să pot vreodată.
Aşteaptă-m ă 121

122. 122 Xhsafcetfi aug f ton
M itch zâmbi. ^
-A şa e Ryan. îşi ţine em oţiile foarte bin e în frâu. D ar
să ştii că n-a fost m ereu aşa.
- C e ba făcut să se schim be?
-F a p tu l că te-a pierdut. C ân d văzu că ea îşi feri pri­
virea, clătină d in cap. D upă ce te-am pierdut, Ryan s-a
închis în el. D e-atunci nu trăieşte decât p en tru două
lucruri: m unca şi Julia. N im ic altceva nu contează p en ­
tru el - nici banii, nici celebritatea şi nici puterea. M un­
ceşte atât de m ult p en tru a-şi ţine m intea ocupată şi a
fugi de durerea d in suflet. E m ecanism ul lui de supra­
vieţuire. Dacă ar fi să piardă totul m âine, nici că i-ar
păsa, atâta tim p cât ar avea-o pe Julia lângă el. A r lua-o
p u r şi sim plu de la capăt. T rebuie să înţelegi că, deşi vrea
ca tu să ai o relaţie cu Julia, sim plul gând de a o pierde
îl îngrozeşte.
- D ar n u încerc să i-o iau.
-Ş tiu asta, spuse el încetişor.
-A m im presia că viaţa mea e ruptă în două: persoana
care eram în ain te şi cea care su n t acum . Şi n u ştiu cum
să le am estec.
-T e străduieşti prea tare. Lucrurile o să întâm ple de
la sine, lasă tim pul să rezolve totul. Ştiu că e greu. Ştiu
că te gândeşti la ea şi o vezi în faţa ochilor pe A nnie,
d u p ă care te gândeşti la tine şi te vezi ca fiind Kate -
două persoane diferite, două vieţi diferite -, dar, u n ­
deva în străfundul fiinţei tale, ele su n t una şi aceeaşi.
P ur şi sim plu ai nevoie de ceva tim p p en tru a-ţi da sea­
m a de asta.
- Şi, între tim p, nu fac decât să distrug totul.
M itch o atinse uşor pe um ăr.
- O să treceţi voi şi peste asta. Lasâ-1 pe Ryan cam o zi,
aşa, să-şi vină în fire. O d ată ce-o să petreacă ceva tim p cu
Reed, toată furia dată de faptul că n-a ştiut de existenţa
lui o să se risipească. C rede-m ă, îl cunosc bine. Pe afară
este d u r ca oţelul, dar pe d in ău n tru e sensibil şi b u n ca
pâinea caldă.
- Deci n-ar trebui să m ă duc la el azi?

123. 'Aşteaptă-mă 123
- în nici u n caz. Astăzi to t învârte-n m inte discuţia de
ieri. N o să ai cum să-l faci să te asculte.
- N u p o t să-mi închipui ce se poate schim ba de azi pe
m âine. D in câte văd eu, îl scot d in sărite ori de câte ori
ne întâlnim .
- Ş i crezi că asta n u se întâm pla şi înainte? Schiţă u n
zâm bet larg. Crezi că n u vă certaţi? Ba da, to t tim pul.
Tocm ai de aceea era interesant să vă urm ăresc. El consi­
dera m ereu că erai prea in d ep en d en tă. îl enerva la cul­
m e. In adâncul sufletului, îi era team ă că tu nu aveai
nevoie de el aşa cum avea el de tine. Dacă stau să mă
gândesc bine, situaţia asta e, practic, sim ilară cu cea d in
trecut, num ai că de o m ie de ori m ai intensă.
M itch o luă de m ână, iar ea observă că degetele lor
erau la fel de lungi. Aveau aceeaşi form ă. Ale lui erau
m ai groase, m ai bărbăteşti, d ar sem ănau cu ale ei. Avea
palm ele m uncite, bătute de soare şi puternice.
- E băiat bun, Kate. U n colţ al gurii lui se mişcă, schi­
ţân d un zâm bet strâm b în tim p ce-i studia degetele, iar
gropiţa pe care Kate o văzuse de-atâtea ori în oglindă îi
brăzdă obrazul. O , D oam ne, ce ciudat e să-ţi sp u n aşa.
D ar o să m ă obişnuiesc. T rebuie să-i acorzi şi lui ceva
tim p. S ituaţia asta îl face să sufere p en tru că el vrea de la
tine m ai m u lt decât poţi să-i oferi tu acum .
Kate aproape izbucni în râs.
-M a i to t tim pul are câte o fem eie superbă la braţ.
C e să vrea de la mine?
-C h ia r nu ştii? în glasul lui exista o n u an ţă de am u­
zam ent. Te vrea înapoi.
In pieptul ei începu să iradieze o durere surdă.
- N u ştiu dacă o să p o t să-i ofer vreodată ceea ce
vrea.
-T o a te la vrem ea lor. în tre tim p, gândeşte-te la Julia
şi la R eed - m ai precis, la cum o să te descurci cu ei.
M om entan, ăsta e cel m ai im p o rta n t lucru.
-Ş tiu .
M itch şovăi preţ de o secundă, d u p ă care spuse:
-T re b u ie să înţelegi şi că pe Ryan îl roade să ştie că ai
fost m ăritată, că ai fost cu altcineva.

124. Kate sim ţi cum frustrarea ei dădea în clocot.
- Da, asta chiar că-i bună, zău. Ei poate să-şi tacă de
cap cu câte-o fem eie diferită la fiecare sfârşit de săptăm â­
nă, eu am fost într-o relaţie serioasă, şi to t eu ar trebui
să m ă sim t vinovată.
-R y an se întâlneşte cu diverse dom nişoare, dar să
ştii că nu şi-a deschis inim a în taţa nim ănui de când ai
dispărut tu. C red că, de fapt, cel mai greu lucru pentru
el e că tu ai tăcut-o. Te iubeşte şi acum la fel de m ult ca
acum cinci ani, iar tu nu-1 iubeşti. Şi asta îl chinuie.
Kate închise ochii.
- N u vreau să-i fac rău.
- Erai îndrăgostită de tipul celălalt? întrebă M itch cu
blândeţe.
Kate se ridică de pe bancă, prea tulburară să m ai poa­
tă sta locului.
-A şa credeam . A cum m ă în treb de ce. Existau tot
felul de lucruri care nu se potriveau, dar am crezut
că totul este d eterm in at de presiunea pe care o punea
boala m ea asupra relaţiei. De slujba lui. C u m am p u ­
tu t să m ă înşel atât de m u lt în legătură cu el? G ândin-
du-m ă la toate astea, am în cep u t să-mi p u n serios la
îndoială judecata.
M itch traversă aleea şi merse lângă ea.
-T o a te lucrurile astea s-au în tâm p lat cu un motiv.
T rebuie să crezi asta.
- N u m ai ştiu ce să cred, zău.
- Eu îţi spun u n singur lucru. M itch îşi puse ochelarii
de soare. C onvingerea m ea e că există o putere superioa­
ră care ne îm pinge pe toţi laolaltă. în ain te nu credeam
în aşa ceva, dar acum da. N u ai cum să răm âi indife­
ren t când vezi cum au evoluat lucrurile în cazul nostru.
-C u m poţi să crezi una ca asta? C u m poţi să spui că
D um nezeu ar vrea ca noi să îndurăm iadul acesta?
- Pentru că trebuie să te gândeşti care ar fi cealaltă al­
ternativă. Dacă lucrurile n u s-ar fi întâm plat aşa, tu ai fi
fost la bordul avionului ăluia. Şi chiar te-am îi pierdut.
N-am m ai fi avut parte de o a doua şansă. Reed nici nu
s-ar fi născut.
124 fElisabetd T^aughton

125. ‘Ăşteaptâ-mă 125
Kate n u privise lucrurile d in perspectiva asta. înţele­
gând că M itch avea dreptate, sim ţi u n fior de-a lungul
coloanei vertebrale.
-T reb u ie să m ă întorc la birou, spuse el. Pe drum ul
spre ieşirea d in parc, M itch îi aruncă o privire. Ştii...
trebuie să-i sunăm pe părinţii m ei... N oştri, se corectă.
Kate se strâm bă.
- M i-era team ă c-o să spui asta.
- Mă gândeam să vorhim cu ei dum inică, d upă ce
tu şi Ryan apucaţi să vă vedeţi cu copiii. Mi-aş dori
foarte m u lt să fii şi tu de faţă când îi sun. A m putea
să ne în tâln im la m in e acasă, dacă aşa te-ai sim ţi m ai
în largul tău.
Kate dădu aprobator d in cap, deşi ceea ce-şi dorea cu
adevărat era să o rupă la fugă.
- O să vrea să se urce im ediat în avion, să vină să te
vadă.
- La fel cred şi eu.
-T e deranjează?
-A m de ales?
- în nici u n caz. S unt chiar cum secade, Kate. Şi o să
fiu şi eu acolo, cu tine.
- în regulă. Expiră prelung, dorindu-şi să m ai destin­
dă atm osfera, la zi, am auzit că ţi s-au aprins călcâiele
după avocata mea.
- D e ce? Ţi-a spus ceva despre m ine?
Kate nu se p u tu abţine. Izhucni în râs. M itch arăta şi
vorbea ca un băieţel de gim naziu.
- îţi place de ea.
- Da, aşa e. D ar nu cred că e cel m ai b u n m o m en t să
p unem bazele unei relaţii.
- D in cauza mea?
- D in cauza... m ultor lucruri.
-M itc h , să nu ren u n ţi la nim ic din cauza mea.
-N ic i n-o fac. N u e vorba num ai despre tine. V iaţa
mea este com plicată. S unt m ai m ult plecat. C âteodată
lipsesc luni la rân d de acasă. N u prea su n t cel m ai b u n
potenţial iubit.

126. 126 ‘Elisabetf. 'ffangfiton
- N u te cred. M ie m i se pare că ai fi un iubit grozav...
p en tru fem eia potrivită. Şi m-aş sim ţi m u lt m ai b ine să
ştiu că m ăcar u n u l d in tre cei im plicaţi în neb u n ia asta
e totuşi fericit.
C u un zâm bet larg, M itch îşi petrecu braţul pe d upă
um erii ei. Lui Kate, acest gest m ăru n t îi um plu inim a
de căldură.
-T o a te la vrem ea lor, scum po. A jungem şi acolo. Tre­
buie d o ar să crezi.
Pe to ţi i-ar fi ajutat să aibă u n pic de credinţă.
In seara aceea, când M itch intră în casa lui Ryan, se
trezi că pătrunsese pe u n câm p de bătălie.
- N u vin! strigă Julia de la etaj şi trânti uşa de la dor­
m itorul ei.
-B a o să vii, dom nişoară. N ici n-ai de ales! D eschi­
zând frigiderul, Ryan co n tin u ă să vorbească, pe u n ton
m ult m ai coborât: Să fiu al naibii, dacă eu trebuie să m ă
duc, atunci acelaşi lucru e valabil şi p en tru tine.
- N u poţi să m ă obligi! N u vin! strigă Julia, din ca­
pul scărilor care făceau legătura cu bucătăria, d u p ă care
trân ti din nou uşa de la cam era ei.
- Sper că nu e vorba despre întâlnirea pe care o am eu
în seara asta, spuse M itch când intră în bucătărie. A sta
p en tru că o să-mi dea toate planurile peste cap dacă
tu n ă şi fulgeră aşa.
-E i, D oam ne fereşte să îţi încurcăm noi planurile!
Ryan se strâm bă şi se duse la aragaz, u n d e trân ti o oală
pe u n u l d in tre ochiuri. E tare p ornită îm potriva în tâln i­
rii de m âine. N u vrea să vină să se vadă cu A nnie... sau
Kate... sau cum şi-o m ai spune zilele astea.
-A h a . M itch se aşeză pe un u l d in tre scaunele de lân­
gă bar, alese un b ob de strugure d in castronul cu fructe
de pe blat şi şi-l aruncă în gură. Şi să ştii că varianta
corectă e Kate. Dacă-i spui A nnie, o s-o faci şi pe ea să
tu n e şi să fulgere.
- In m o m en tu l de faţă, nu-m i pasă nici cât negru sub
unghie dacă tu n ă sau nu.

127. M itch expiră zgom otos şi aruncă o privire în jur.
In m od clar, nu era o seară prea reuşită p en tru fam ilia
H arrison.
Julia îşi făcu apariţia în bucătărie, îi aruncă o privire
fioroasă tatălui ei, după care-şi concentră atenţia asupra
lui M itch.
- N u m ă duc m âine, să ştii, declară ea, punându-şi
m âinile în şold. Să-i spui tu, că pe m ine nu vrea să
m ă asculte.
C u coada ochiului, M itch observă cât de co n tractat
era m axilarul lui Ryan.
- Eu cred că te aude cât se poate de clar, scum po.
- N u vreau să o văd. Şi nu vreau să am nim ic de-a face
cu ea. N u e m am a mea!
- La naiba, Julia, interveni Ryan. Ţi-am explicat de o
m ie de ori. N ici eu nu su n t în culm ea fericirii, dar este
m am a ta şi vrea să te vadă. Şi va trebui să ne obişnuim
cu ideea.
Fetiţa îşi încrucişă braţele la piept. O chii i se um plură
de lacrim i.
- N u vreau să vin. O urăsc! N u vreau să am nim ic
de-a face cu ea!
Ryan dădu să se apropie de ea, d ar M itch văzu scânte­
ile d in ochii lui şi-l săgetă cu o privire de avertizare.
N im ic d in ce-ar fi p u tu t spune Ryan nu ar fi reuşit
s-o convingă.
-Ş tii ceva, Julia? în treb ă M itch. Te iubesc. Ba chiar
îm i eşti foarte sim patică, ceea ce e foarte im p o rta n t,
p en tru că treb u ie să-ţi iubeşti rudele, nu n eap ărat să
le şi placi. D ar acum te porţi ca o alintată. Fetiţa răm a­
se cu gura căscată de uim ire. T u vorbeşti acolo despre
sora m ea, şi n-am să-ţi p erm it să o ponegreşti în faţa
m ea. A i to t d rep tu l să fii frustrată şi supărată pe to t
ce se în tâm p lă, aşa cum su n tem şi noi, d ar va trebui
să te o bişnuieşti cu ideea. Este m am a ta şi merită o
şansă să te cunoască. Iar tu poţi să te uiţi u rât la m ine
şi la taică-tău cât pofteşti, d ar asta n-o să schim be cu
nim ic lucrurile.
‘Aşteaptă-m â 127

128. Pe obrajii copilei curgeau lacrim i. Se întoarse şi o
zbughi afară d in bucătărie.
Ryan îşi propti m âinile pe blatul de bucătărie şi îşi
lăsă capul în piept.
- Lasă-mă pe m ine să vorbesc cu ea, zise M itch, cobo­
rân d deja de pe scaunul înalt. Eu am ţipat la ea, şi pe
m ine e furioasă acum .
- Ei, e furioasă pe toată lum ea asta afurisită.
M itch îl bătu uşurel pe um ăr.
- La fel ca tine, am ice. Şi o înfruntare între voi doi nu
e cea mai fericită idee în clipa de faţă.
C ând ajunse în d reptul dorm itorului Juliei, M itch nu
se m ai deranjă sâ bată la uşă, ci o deschise p u r şi sim plu.
Fetiţa stătea pe m arginea patului, cu braţele încrucişate
la piept şi cu o privire scăpărătoare.
C ân d M itch se aşeză lângă ea, patul m are se dcform ă
serios.
- C â t ai de gând să stai supărată pe mine?
- C ât am eu chef.
M itch se uită la ceas.
- Ei bine, avem program în seara asta. N ici nu ştii ce
greu mi-a fost să stabilesc întâlnirea asta, ca să petreci şi
tu ceva tim p cu cineva de vârsta ta. Tot încerc s-o vrăjesc
pe avocata asta superbă şi, dacă nu vii şi tu să o ţii ocu­
pată pe fiicâ-sa, n-o să am nici o şansă.
-A sta insem n eu pen tru tine, un copil de care să te
foloseşti p en tru a cuceri o tipă?
Buzele lui se arcuiră într-un început de zâmbet.
Ei, asem enea vorbe se potriveau mai bine cu fetiţa bătă­
ioasă pe care o iubea atât.
-C a m da. E vreo problem ă?
- Eşti incorigibil.
Bărbatul nu se pu tu abţine să nu izbucnească în râs.
- U nde ai auzit cuvântul ăsta?
- La şcoală. Şi să ştii că aşa eşti. Şi insuportabil, pe
deasupra. îşi lăsă braţele pe lângă corp şi oftă. Şi să ştii
că nu su n t supărată pe tine. D oar că n u vreau să mă
întâlnesc cu ea m âine, atâta tot.
128 EfisaSetfi Elaugftcm

129. ‘Aşteaptă-mâ 129
M itch îşi trecu b raţul pe după um erii ei şi o trase
aproape de el.
- Ştiu asta, scum po. Ştiu că e greu. T u tu ro r ne e greu,
mai ales tatălui tău. T rebuie să o laşi m ai m oale cu el,
cel p u ţin când vine vorba despre asta.
Julia îşi alungă lacrim ile şi se sprijini de el.
-M ie îm i place cum suntem acum , do ar tu cu m ine
şi cu tăticul. N u vreau să vină şi ea şi să strice totul.
- D ar n o să strice nim ic.
-B a da.
-E i, dă-i o şansă, da.? M ăcar încearcă, Julia.
- Nu vreau.
-B in e , atunci fă o p en tru m ine. E sora m ea, şi eu o
iubesc. Iar tu eşti nepoata m ea, şi te iubesc şi pe tine.
D acă nu pen tru altceva, fă o p en tru m ine.
Scoţând u n o ftat prelung, Julia se trase înapoi şi-şi
şterse lacrim ile de pe faţă.
- Bine. D ar îm i eşti dator. îşi miji ochii şi spuse: Şi-mi
răm âi dator şi p en tru seara asta. Dacă fata asta o să se
dovedească plictisitoare, o să-mi fii dato r vândut.
- M ersi. M itch o îm pinse uşor, să se ridice. Aşa, acum
du-te să te încalţi. Suntem în întârziere.
M itch aruncă o privire către Julia, studiindu-i profilul
lu m in at de beculeţele de pe bord.
Avea nevoie de o prezenţă ferm ă acum , de cineva care
să-i spună clar cum aveau să decurgă lucrurile. Ryan
avea propriile problem e pe cap. N u prea gestiona cum
trebuia situaţia asta.
Şi totuşi, cine ar fi p u tu t să-i reproşeze asta?
-T e rog să nu m ă pui într-o situaţie stânjenitoare,
rupse el tăcerea, concentrându-şi d in n o u aten ţia asu­
pra d ru m u lu i.
- Crezi c-aş fi eu în stare de aşa ceva?
Julia flu tu ră d in gene, cu u n aer de in o cen ţă pre­
făcută.
- Da, sigur că da, mai ales când eşti supărată pe m i­
ne. Să nu cum va să începi cu to t felul de povestioare

130. 130 (Elhabetfi iJangkton
am uzante despre m ine sau cine ştie ce dezvăluiri prea
personale.
- C u m ar fi obiceiul tău de a bea laptele direct d in
cutie? Sau că nu îţi speli jeanşii până nu ajung să fie
ţepeni de m urdărie?
M itch se făcu mic.
- Da, chestii de-astea. Şi nici să nu aduci vorba despre
vreo fostă prietenă. D acă te aud cu aşa ceva, im ediat o să
sar la gâtul tău, să ştii.
Julia zâmbi.
- Iţi place de ea.
- Da, aşa e. Buzele i se strâm bară uşor. D e ce zice
toată lum ea asta?
Julia întinse m âna şi îl gâdilă în zona coastelor.
-A h a , e pinguinul tău!
-P oftim ? Reuşi să se îndepărteze de degetele ei.
T erm ină cu gâdilatul!
-P in g u in u l tău. Ştii tu... pinguinii se îm perechează
pe viaţă. S unt singurele anim ale de pe planetă care îşi
păstrează acelaşi partener, ca oam enii. Mi se pare d ră­
guţ. U nchiule M itch, cred că ţi-ai găsit iubita-pinguin.
-N -am zis nim ic despre p arten er pe viaţă aici. U n d e
naiba ai auzit prostiile astea?
- La şcoală. Ne învaţă to t felul de prostii.
- O , D oam ne, d a’ ştiu că ai lim ba ascuţită, zău. A, şi
n-ai voie să foloseşti cuvinte urâte de faţă cu ea.
- D e ce nu? Tu m ereu vorbeşti aşa.
-D a , şi m ă m ai am eţesc d in când în când, râgâi...
Asta n u înseam nă că şi tu ar trebui să faci la fel. O pri
m aşina în faţa locuinţei lui Sim one, o casă m are şi
veche, în stil victorian. încearcă să joci rolul nepoatei
drăguţe şi politicoase, da? M ăcar în seara asta. Pentru
m ine, bine? Ştiu că-ţi vine greu.
Julia coborî d in m aşină şi se uită aten t la casă.
- îm i descarci trei album e întregi pe iPod.
M itch se uită cruciş la ea, peste capota Land Roveru-
lui său.
- C e e? întrebă Julia, părând şocată de reacţia lui.
M ă gândesc că m erit cel p u ţin trei. O să-ţi tac o listă.

131. Aşteaptă-mă 131
Poţi să mi le descarci m âine, când, apropo, îţi fac încă
o favoare.
- C u m ine nu-ţi m erge şantajul, să ştii.
- O , ba o să-mi m eargă, răspunse Julia cu u n zâm bet
larg şi începu sâ urce treptele către intrare.
Sim one le deschise uşa cu picioarele goale, jeanşi
strâm ţi şi un tricou m ulat care-i punea în evidenţă
sânii obraznici. La naiba, chiar era sexy. M itch nu voia
0 relaţie serioasă, cum se-ntâm pla cu pinguinii, dar
voia cel p u ţin o întâlnire propriu-zisă cu avocata aceas­
ta voluptuoasă.
-B u n ă , zise el. Scuze de întârziere. M icuţa asta este
Julia.
Julia îşi ridică privirea spre el, încruntându-se, după
care în tin se m âna spre Sim one.
- B ună seara.
S im one îi strânse m âna, ridicând d in sprâncene, ca
şi cum ar fi fost im presionată de m anierele Juliei. U nu
la zero p en tru m icuţă.
-M ă bucur să te revăd, Julia. Probabil nu-ţi aduci
am inte de m ine, dar tu şi m am a ta aţi venit de câteva
ori în vizită la noi, când locuiam în B altim ore.
Juiia îi cercetă faţa.
-A ăâ... nu-m i aduc am inte. Probabil eram foarte
mică.
-D a , aşa este. H aideţi în bucătărie! S im one îi co n d u ­
se în ă u n tru . S h an n o n m ă ajută cu pregătirea mesei.
U n coridor lung îm părţea casa în două, ducând către
bucătărie şi către o încăpere m are cu ferestre care dă­
deau spre o curte m are.
S h an n o n stătea lângă hiatul ele bucătărie şi am esteca
în salată. Părul lung, de aceeaşi n u an ţă ca al lui Sim one,
1 se revărsa până la om oplaţi. C ân d intrară în încă­
pere, o cercetă cu p ru d en ţă pe Julia.
-Ju lia, M itch, spuse S im one, aceasta este fiica m ea,
S h an n o n .
-B u n ă , m orm ăi S h an n o n .

132. Julia îi aruncă lui M itch o privire circum spectă.
C u m âna la spate, îi arătă patru degete.
In nici u n caz n-avea să-i cum pere patru album e.
Ii. dădu un g h io n t în coaste şi făcu vreo câţiva paşi îna­
inte, lăsând-o în urm ă.
- Bună, S hannon. M am a ta mi-a spus o groază de lu­
cruri despre tine.
S h an n o n îi aruncă o privire m am ei sale, care se afla
de ceaialtă parte a încăperii, dar nu răspunse. M itch
cântări im ediat situaţia, fiind foarte aten t la ochii lor şi
la lim bajul trupului. în m od clar, atm osfera în tre cele
d ouă era tensionată.
-S h a n n o n , interveni Sim one. Ce-ar fi să te duci sus
cu Julia, să-i arăţi cam era ta?
Fetiţa ridică din um eri, ca şi cum îi era indiferent.
- Bine. Hai cu mine!
Julia îl săgeta pe M itch cu o privire deloc încântată,
dar el o înghionti să iasă. Cele două fete plecară.
O chii lui M itch se întoarseră către Sim one.
- Da, a m ers rare bine.
Sim one lăsă să-i scape un oftat.
-D e ja ne apropiem de pubertate. în ultim a vrem e,
e im posibil să-i convină ceva din ce fac. Strâm bă d in nas
înspre hol. îm i pare rău, e întoarsă pe dos în seara asta.
Poate ar fi trebuit sâ te sun, să anulăm tot. O ricum , nici
acum n u ştiu cum ai reuşit să m ă convingi să accept
întâlnirea asta.
- C e e? E doar o întâlnire pen tru fete, să se joace.
C ău tătu ra ironică pe care i-o adresă ea îi transm ise
u n curent electric prin to t corpul. Ba chiar m ă bucur că
nu ai anulat. Ryan şi Julia nu aveau o seară prea plăcută.
C red că le face bine am ân d u ro ra că am reuşit s-o iau cu
m ine câteva ore.
S im one trecu în cam era de zi, unde^se aşeză pe o
canapea m oale, cu u n picior sub ea. încăperea i se
potrivea perfect - tavan înalt, m obilă m asivă, fotolii
confortabile.
- C e s-a întâm plat?
M itch se instala intr-un fotoliu aflat chiar în faţa ei.
132 ‘ElnaSetH ifaugfiton

133. ‘Aşteaptâ-mă 133
-Ju lia e supărată în legătură cu întâlnirea de m âine.
Sim one încuviinţă înţelegătoare d in cap.
- Şi Ryan?
- E supărat în legătură cu întâlnirea de m âine.
Sim one schiţă un zâm bet. O , D oam ne, avea u n zâm­
bet de m ilioane. Buze pline, d in ţi albi şi drepţi. C hiar
voia să sim tă ce gust avea gura aceea. S-o sim tă cedând
în braţele lui, deschizându-şi uşor buzele.
- Lucrurile o să se m ai îm bunătăţească, M itch. T rebu­
ie să ai încredere.
Şi el îi spusese acelaşi lucru lui Kate. A cum to t ce
trebuia să m ai facă era să creadă şi el.
Se aplecă spre ea.
- C am cât trebuie să se mai îm bunătăţească p en tru a
accepta să ieşi în oraş cu mine?
- Ei, acum îţi forţezi norocul.
- La naiba. Se lăsă din n ou pe pernele fotoliului. Iar
mi-ai retezat-o. A început să devină un obicei.
Sim one izbucni în râs. S-ar fi p u tu t obişnui cu râsul
ei. Şi se trezi că şi el zâm bea. Zâm bea sincer, p en tru pri­
ma dată de câteva săptăm âni încoace.
- Ştii că eşti prim ul avocat pe care l-am în tâln it care
nu vrea să şi-o tragă cu mine?
-S ta i liniştit, M itch, su n t convinsă că mai su n t şi
alţii.
- Mi-ai retezat-o şi m-ai pus să-mi văd lungul nasului.
D a, su n t în m are form ă în seara asta. Ştii ceva, d o m n i­
şoară consilier? Mi-ai m ai putea alina rănile dându-m i
ceva de m âncare. H m m , ai ceva b un pe-aici?
Sim one se ridică de pe canapea şi zâm bi larg.
- Ei bine, cu asta p o t să te ajut.
capitolul 10
Kate se schim base de trei ori. Prim a dată se îm bră­
case cu nişte p an taloni lejeri, gri, după care-şi pusese o
fustă şi, în final, îşi luase nişte jeanşi. D a, în m od clar
ăştia erau cea m ai bună soluţie.

134. 134 îfisaSetfi ifaiigfiton
O făceau să pară liniştită şi relaxată.
A ru n c ân d o privire la im aginea reflectată în oglin­
dă, se în c ru n tă. Se m in ţea singură. N u arăta deloc ca
u n om relaxat. Şi nici nu p u tea crede cineva că se sim ­
ţea liniştită.
îşi aranjă părul p en tru a o su ta oară. In iţial şi-l p rin ­
sese într-o coadă, apoi îl lăsase liber, d u p ă aceea şi-l
făcuse coc, iar în final se h o tărî să lase cârlio n ţii re­
beli să cadă în voia lor. O ricu m , i se părea că arăta ca
o m ătură.
D ar n u conta cum arăta. N u era ca şi cum s-ar fi
pregătit pen tru o întâlnire rom antică. D upă ce se uită
p en tru ultim a oară în oglindă, trase adânc aer în piept.
A cum ori niciodată.
Până reuşi să-l urce pe R eed în m aşină şi să pornească
spre centru, era efectiv extenuată. Şi nu era nici m ăcar
n o u ă şi jum ătate dim ineaţa.
A ceastă întâlnire fusese o idee proastă.
Razele soarelui se strecurau p rin tre ram urile copaci­
lor, m ângâindu-i pe ea şi pe Reed, în d ru m u l lor spre
serele de flori. A junseră prim ii, aşa că se aşezară pe trep­
tele de la intrarea im pozantei clădiri. Kate încerca d in
răsputeri să nu-şi m ai facă atâtea griji pen tru o situaţie
care-i scăpase com plet de sub control.
în ultim a vrem e, i se părea că întreaga ei viaţă scăpase
de sub control.
Ryan şi ju lia sosiră şi ei u n sfert de oră m ai târziu.
C â n d îl văzu pe Ryan, K ate îşi sim ţi stom acul încor-
dându-i-se în tr-u n m od ciudat. Palm ele îi tran sp ira­
ră dintr-odată. îm b răcat cu nişte jeanşi largi şi cu o
căm aşă cu m ânecă scurtă, cu ochii ascunşi în spatele
u n ei perechi de ochelari de soare, Ryan părea lin iştit -
şi relaxat.
Şi, la naiba, era teribil de sexy.
Privirea lui Kate se m u tă la Julia. Fetiţa îi aruncă o
căutătură plină de resentim ente, expresia ei lăsând să se
vadă cât se poate de clar cât de m ult dispreţuia situaţia
în care se trezise im plicată.

135. ][şteaptâ-m â 135
Kate îşi în d rep tă spatele. N u avea cum să evite stân­
jeneala d in urm ătoarele câteva m inute. A şa că m ai bine
trecea direct la subiect.
O ftân d , îl luă în braţe pe Reed, sprijinindu-i corpul
pe şold.
- D ragule, i se adresă încetişor. A cesta este Ryan.
în g h iţi forţat, să alunge n o d u l fo rm at acolo. El este... e
tatăl tău. încercase să-i explice cu o seară în u rm ă cum
stăteau lucrurile, d ar b ietu l copilaş era atât de dezo­
rien tat, în cât K ate n-avea h ab ar ce-avea să facă sau să
zică m icuţul.
Reed se uită la Ryan, încruntându-şi feţişoara. Dege­
tele lui grăsuţe se întinseră şi-i luară lui Ryan ochelarii
de la ochi.
-A i ochii ca m ine. Se întoarse către Kate şi spuse:
O ch i albaştri, m am a. N u su n t ca ai tăi.
- D a, ştiu, dragule.
R eed se agită să fie lăsat jos, de u n d e îşi ridică privi­
rea către Julia.
- T u nu ai ochii albaştri.
Julia îşi încrucişă braţele la piept.
- D a ’ ce... Ryan o înghionti uşor în coaste. C e sim ţ
de observaţie ai, reuşi ea să spună, strâm bându-se.
R eed nu sesiză sarcasm ul d in vocea ei.
- H ai cu m ine pe scări.
Julia îl săgetă pe Ryan cu o privire dem n ă de m ilă.
-D u -te , o în d em n ă el, pe u n to n ferm .
Julia îşi d ăd u ochii peste cap şi p o rn i în urm a lui
Reed.
Ryan îşi puse d in n o u ochelarii. P en tru o secundă,
K ate îi văzuse ochii şi i se păru seră obosiţi, trişti şi
u n pic copleşiţi de toată situaţia. D ar zărise şi scăpă­
rarea de bucurie p u ră izvorâtă d in ochii aceia albaştri
ca d o u ă lacuri de m u n te când se uitase la fiul ei. Şi, în
secu n d a aceea, sesizase o faţetă a lui despre care habar
n-avea că exista.
-P ă i, începu el, m ă gândeam să ne despărţim câteva
ore, tu să o iei pe Julia, iar eu pe Reed. N e vedem înapoi
aici pe la amiază?

136. 136 lUsabetf. TJcwghton
- în regulă. Kate îşi în d reptă privirea către scări, unde
erau cei doi copii. Făceau un tablou pe cinste: Reed
alerga încolo şi încoace, iar Julia după el. Fetiţa nu-şi dă­
dea seama, însă deja juca rolul unei surori protectoare,
făcând tot posibilul ca Reed să nu se îm piedice sau să
n u cadă în nas.
- Aăă... Ryan îşi târşâi un pic picioarele, făcând-o să-şi
concentreze d in n ou atenţia asupra lui. Toată situaţia
asta a cam - se scărpină în cap, ca şi cum ar fi căutat cu­
v ântul care să ilustreze cel m ai bine situaţia - şocat-o pe
Julia. Să-mi spui dacă întrece m ăsura. U neori e destul
de greu de stăpânit.
-M ă descurc, Ryan.
El încuviinţă d in cap.
- în regulă, atunci ne vedem aici pe la douăsprezece.
K ate sim ţea o apăsare pe piept. C u m reuşea să facă
asta? Sâ se po arte de parcă toate astea nu contau? D acă
sim ţea chiar şi o părticică d in chinul care o m ăcina
pe ea, ar fi treb u it să se sim tă de-a d rep tu l distrus.
Se în d ep ărtă de ea şi începu să urce treptele. C â n d se
ghem ui lângă R eed, îşi d ăd u jos ochelarii. Pe feţişoara
băieţelului apăru u n zâm bet larg, şi acesta începu să
chicotească, d u p ă care-şi lăsă m ân u ţa în a lui Ryan şi-l
urm ă jos pe trepte.
- Pa, mama!
îi făcu cu m âna când p orni pe alee cu Ryan.
Privindu-i cum se îndepărtau, Kate îşi sim ţi pieptul
contractându-se şi sufletul săgetat de durere. îl văzuse
de nenum ărate ori pe Reed ţinându-1 de m ână pe Jake,
d ar niciodată n u se sim ţise la fel de im presionată ca
acum . Tată şi fiu, acesta d in urm ă era aproape o copie
identică a celuilalt, m ergând îm preună prin parc, într-o
zi cu soare.
Kate îşi frecă pieptul cu palm a, sperând să poată
alunga durerea, şi expiră prelung, em oţionată. Lucru­
rile aveau să devină m ai uşor de suportat. T rebuie să se
întâm ple aşa.
Julia veni lângă ea şi-şi încrucişă braţele la piept.
Kate se întoarse către ea.

137. - C e zici de-o îngheţată?
- N u e decât zece dim ineaţa. O să fac carii.
-A tu n c i o să-ţi com anzi o sticlă cu apă. H ai, să
mergem!
A junseră la gelateria Ben & Jerry’s şi se aşezară in ­
tr-un separeu. Kate com andă o cafea, iar Julia, d upă ce
studie m eniul o eternitate, se hotărî să ia o specialitate
cu suc şi îngheţată de vanilie. Deci nu-şi făcea atât de
m ulte griji în privinţa cariilor. Kate se sprijini de spătar
şi îşi aţin ti privirea asupra Juliei, care stătea în faţa ei.
Julia îşi d ădu părul cârlionţat peste um ăr, se aplecă
şi sorbi prin paiul care plutea în paharul ei. C ân d îşi
ridică privirea, expresia ei părea distantă.
- Să ştii că n-am nevoie de o m am ă.
Kate îi acceptă cuvintele cu o încuviinţare d in cap.
Şi gata cu politeţurile.
-N -am venit decât p en tru că m-au rugat tati şi u n ­
chiul m eu. Dacă m-ai fi rugat tu, să ştii că aş fi refuzat.
Da, lucrurile m ergeau m in u n at. Kate strânse din
buze;
- înţeleg.
- Ba nu, nu cred că înţelegi. N u m ă interesează ce zic
rezultatele alea tâm pite. Tu nu eşti m am a m ea. M am a
mea a m u rit acum cinci ani.
-Ju lia, eu înţeleg că-ţi vine greu. T u tu ro r ne e greu.
Dar, crede-m ă, chiar su n t m am a ta.
- D oar d in p u n ct de vedere biologic. Julia îşi încru-
cişă d in n ou braţele la piept. S u n t m ulte fem ei care fac
copii. D ar asta n u înseam nă că su n t şi m am e. M am ele
răm ân lângă copiii lor. Şi îi iubesc. N u... în g h iţi în
sec, cu lacrim i în ochi, d u p ă care co n tin u ă: N u dispar
şi dup-aia se în to rc fără să-şi aducă am inte nim ic de
d in ain te.
Inim a lui Kate se um plu de suferinţă pen tru fetiţa
d in faţa ei.
-D ac-aş putea să schim b ce s-a întâm plat, crede-mă
că aş face-o. Aş schim ba totul într-o clipită.
Julia îşi feri privirea.
9lşteaptă-mă 137

138. 138 (ECisabetf. 'Waugfiton
- N u contează. A sta n u schim bă faptul că eu nu am
nevoie de tine şi nici n u vreau să am nim ic de-a face cu
tine. Şi nici tati.
A ceste cuvinte o izbiră ca o palm ă peste obraz. K ate
îşi d ăd ea seam a că fetiţa brava, d ar vorbele ei to t o
d ureau.
- Să ştii că el a iubit-o pe m am a m ea. M ult, co n tin u ă
julia. Şi îi e greu să te vadă pe tine, d ar să ştii că n u te
iubeşte. Şi-a Hat seam a de asta. Se poartă frum os cu tine
d o ar p en tru că ai făcut analizele şi p en tru că ai... băiatul
ăla. îşi îm pinse sucul cât colo, dezgustată.
-ju lia . K ate încercă să-şi m en ţin ă to n u l calm şi liniş­
titor. D in tre ele două, ea era adultul. N u trebuia să uite
asta, deşi, în m o m en tu l de faţă, to t ce voia era să o rupă
la fugă, ţipând, şi să plângă pe săturate. Să ştii că nu
vreau să m ă bag în tre tine şi tatăl tău. N-aş face nicio­
dată aşa ceva. N u vreau decât să petrec ceva tim p cu
tine, să te cunosc u n pic. Şi tatăl tău vrea să facă acelaşi
lucru cu Reed.
ju lia îşi m uşcă buza de jos.
-A m auzit că te-ai şi căsătorit.
Kate îşi sim ţi pieptul contractându-se.
-A şa ai auzit? Tatăl tău ţi-a spus asta?
- N u chiar. Julia îşi aţin ti privirea asupra m esei uza­
te. L-am auzit v o rbind despre asta cu u n ch iu l M itch.
E adevărat?
C â n d îi aruncă o privire nesigură, K ate văzu în ochii
ei verzi toate întrebările care o frăm ântau.
D iscuţia lor nu evolua în direcţia pe care şi-ar fi
d o rito Kate. D ar nici nu p u tea să schim be subiectul.
N u când venise vorba despre ceva atât de im portant.
G ândindu-se că sinceritatea era cea m ai b u n ă m etodă,
Kate încuviinţă d in cap.
-A şa am crezut. N u ştiu exact cum să-ţi explic care
a fost adevărul p en tru că nici eu nu înţeleg prea bine.
D ar am crezut că eram căsătorită. D acă mi-aş fi am in tit
ceva despre tin e sau despre tatăl tău, lucrurile ar fi stat
cu totul altfel.
- B ărbatul ăla a m urit, nu? De-aia ai şi venit la noi.

139. Aşteaptă-m â 139
- D a, a m urit. Aşa am aflat de existenţa voastră.
- C u m îl chema?
ju lia îşi plecă d in n ou privirea în păm ânt. K ate îşi
putea da seam a că îi venea greu, d ar în acelaşi tim p sim ­
ţea nevoia să afle cât m ai m ulte, aşa că deocam dată lăsă
discuţia să continue.
-Jak e. Era doctor.
- Ţi-e d o r de el?
K ate expiră prelung.
- N u ştiu ce anum e sim t acum , Julia. T otul îm i pare
foarte neclar.
- D a r n-ai fost m ăritată de-adevăratelea cu el, nu?
A sta p en tru că, în ochii legii, eşti în co n tin u are m ări­
tată cu tati.
O , D oam ne. A sta da idee! Şi era chiar adevărată.
- N u, cred că nu. Deşi adevărul e că încă n-am discu­
tat despre asta cu tatăl tău.
Julia to t răsucea p ah aru l în palm e.
- O să vorbiţi şi despre asta. Şi se rezolvă repede. S u n t
m ulţi oam eni care divorţează. Şi tati o să fie im ediat
de acord.
încă o palm ă. K ate nu-şi putea da seam a de ce o afec­
tau atât de m u lt cuvintele ei.
- Ş i să ştii că n u te m ai iubeşte, co n tin u ă Julia.
Se-ntâlneşte cu o groază de femei, cam de când ai plecat
tu. C red că petrece tim p cu ele când pleacă d in oraş.
O dată l-am su n a t la hotel, şi mi-a răspuns o fată.
K ate sim ţea că-i ardeau obrajii.
- E u su n t m ai m atură decât par, zise Julia. Ştiu o
groază de lucruri despre ce fac adulţii. _
K ate îşi trecu palm a peste frunte. In m o d clar, nu
despre asta ar fi vrut să discute cu Julia azi. T rebuia să
întoarcă discuţia spre u n subiect n eu tru .
-Ju lia , hai să încercăm să vorbim despre n o i două.
A m venit aici p en tru că trebuie să ne cunoaştem m ai
bine. Eu şi tatăl tău o să rezolvăm singuri lucrurile d in ­
tre noi. N u ştiu ce o să se întâm ple m ai departe, dar eu
n u plec nicăieri, vreau să vă fiu alături ţie şi lui Reed.
Prom it. O să răm ân aici.

140. 140 TfisaSetfi 'Waxtgfiton
- Ai m ai zis asta o dată. Julia îşi feri privirea. în fine,
nu contează. Putem să ne întoarcem acum ? V reau
la tati.
Avea să fie m ult mai greu decât îşi închipuise Kate la
început. Toate ideile acelea idilice despre cum aveau să
fie o fam ilie fericită - deşi într-o situaţie total neobişnu­
ită - se risipiră instantaneu. Kate achită nota, şi porniră
înapoi spre parc, în tăcere. în m aşină, Julia refuză cu
încăpăţânare să vorbească cu ea. A cum , că epuizase su­
biectul care o interesase, se închisese în ea, izolându-se
de lum e exact aşa cum o făcea şi tatăl ei.
De pe aleea care ducea la sere, îi văzură pe Reed şi pe
Ryan aşezaţi pe treptele de jos, m âncând d in acelaşi cor­
n et cu îngheţată. Im ediat, Julia o p o rn i la fugă spre ei şi
se opri în braţele tatălui ei, după care se aşeză pe treapta
de la picioarele lui. Era incredibil cum i se schim base
starea de spirit. în decursul u n u i m inut, trecuse de la
bosum flare şi tristeţe la o fericire deplină, im ediat ce-1
văzuse pe tatăl ei.
Kate se opri şi îi privi de la distanţă. Păreau să se po­
trivească unii cu alţii - toţi trei. în m od evident, Ryan şi
Reed se înţeleseseră de m inune. Reed zâm bea şi râdea,
încercând să se cocoaţe în cârca lui Ryan. D ar asta n-o
m ira câtuşi de p uţin. Era u n băieţel vesel. îi plăceau
oam enii în general şi fusese fascinat de Ryan de la înce­
put. Şi chiar şi Julia începea să-l privească cu ochi m ai
b uni pe m icuţ. Kate observă cum îi zâm bea pe ascuns,
crezând că n-o vedea nim eni.
Kate era singura care nu se potrivea în tabloul aces­
ta. Ea era cauza confuziei şi a durerii d in inim ile lor.
Ea era cea care nu ştia să descurce iţele situaţiei încâl­
cite în care se afla. închise ochii şi se întoarse cu spa­
tele înainte ca lacrim ile să înceapă să-i curgă pe obraji.
Ziua aceasta o afectase m ult m ai m ult decât îşi închi­
puise. N u num ai discuţia cu Julia, totul. Să-i vadă
pe copii îm preună, să-i vadă cu Ryan, să-şi dea seam a
cât de bine se sim ţea acesta în com pania lor şi cât de
greu i se părea ei totul.

141. ’Ăşteaptâ-mă 141
Se în depărtă câţiva paşi, încercând să-şi recapete rit­
m ul norm al al respiraţiei şi să se liniştească pen tru a-şi
putea controla em oţiile. In nici u n caz nu trebuia
să-şi piardă cum pătul de faţă cu ei. N u avea nevoie decât
de câteva m inute.
Ryan o urm ări pe A nnie îndepărtându-se pe alee.
îi aruncă o privire Juliei, după care se uită la Reed. Pă­
reau fericiţi. D ar A nnie în m od clar nu era.
„La naiba.“
-Ju lia, ai tu grijă un pic de Reed, da?
- C h iar trebuie, tati? se m iorlăi Julia.
îi aruncă o privire am eninţătoare.
-D a , chiar trebuie. Staţi aici, să nu vă îndepărtaţi.
M ă întorc im ediat.
P ornind pe alee, o zări pe A nnie aşezată pe o b an ­
că aflată cam la cincizeci de m etri depărtare, cuibărită
între doi copaci. îşi sprijinea capul în palm e, şi, deşi
nu-i putea vedea expresia, Ryan îşi putea da seam a ce
se petrecea în sufletul ei. în decursul anilor, o văzuse
radiind de fericire, în culm ea furiei şi cu chipul scăldat
în lacrim i am are. D e fiecare dată, ştiuse ce să zică sau să
facă pen tru a o ajuta să se sim tă bine. D e data aceasta
însă, habar nu avea.
Se aşeză pe bancă, lângă ea. O pală de v ânt îl învă­
lui în parfum de liliac. Trase arom a adânc în piept şi
închise ochii. C h iar dacă trecuseră cinci ani, ea folosea
acelaşi parfum . D e ce n u observase asta m ai înainte?
- A fost chiar atât de rea cu tine?
- N u. A fost sinceră, atâta tot.
Ryan aruncă o privire printre copaci, către sere, unde
copiii se alergau pe trepte.
- A sta-nseam nă că a fost rea.
- N u , Ryan, s-a p u rtat frum os. Să nu te superi pe ea.
C ân d Kate îşi înălţă capul, Ryan nu p u tu să nu obser­
ve lacrim ile d in ochii ei. Şi inim a i se strânse dureros.
- îm i pare rău. N u ştiu ce să fac să repar într-un fel
situaţia asta nenorocită.
Kate îşi şterse lacrim ile cu m âini nesigure.

142. 142 ZlisaSetfi zfaughton
-N u -ţi face problem e. Eu su n t de vină. Lucrurile
su n t aşa d in cauza m ea.
-B a nu, nu-i adevărat.
-B a da. T otul este... închise ochii, d u p ă care-şi ascun­
se chipul în palm e. T otul e m ai greu decât m -am g ândit
c-o să fie.
D intr-odată, instinctele lui Ryan îm pinseră d eoparte
orice barieră im pusă de raţiune. Fără să apuce să conşti­
entizeze ce făcea, acesta îşi în tin se b raţu l şi o cuprinse
pe d upă um eri, trăgând-o lângă el. T rupul ei se încordă,
ca şi cum s-ar fi apărat, după care - cum el nu slăbi presi­
unea - se relaxâ. C ân d o sim ţi lipindu-se de el, Ryan fu
învăluit de un val de căldură. Era caldă. Palpabilă. Şi cât
se poate de reală. Iar când faţa ei se sprijini de pieptul
lui, inim a i se strânse şi m ai tare.
C u m putuse să uite ce b ine era să o aibă în braţe?
M intea îi era invadată de am intiri, im agini pe care
încercase de-a lungul anilor să le dea uitării, ca să sca­
pe de durerea aceea năucitoare. C u m stătea în b ra­
ţele lui, în pat, senzaţia dată de pielea ei alunecând
peste a lui, buzele ei lipite de gâtul său, gura ei şoptin-
du-i în detaliu ce avea de gând să-i facă...
Sim ţindu-i co rp u l atât de aproape, p rin faţa ochilor
i se perinda to t ce trăiseră îm preună. Sim plul fapt că
o avea lângă el îi dădea o senzaţie de bine, sen­
zaţia că totul era aşa cum trebuia să fie. Şi n u voia să-i
m ai dea d ru m u l niciodată.
- N u plânge, îi spuse în şoaptă. Fir-ar să fie, nu p lân ­
ge. N iciodată n-am su p o rtat să te văd cu lacrim i în ochi.
D intre noi doi, tu eşti aia tare.
K ate trase adânc aer în piep t de m ai m u lte ori, încer­
când să-şi dom olească ritm ul respiraţiei. Sânii îi erau
lipiţi de coastele lui. C â n d Kate îşi m işcă m ân a pe piep­
tul lui acoperit d o ar de m aterialul subţire, Ryan îşi sim ţi
pielea furnicându-1. A ceastă atingere uşoară îi radia în
to t corpul, ca u n fel de cu ren t electric, stârnindu-i to t
felul de gânduri şi o m ulţim e de am in tiri. îşi dorea să-i
sim tă m âna direct pe piele, să-i sim tă buzele lipite de-ale

143. 'Aşteaptâ-mă 143
lui şi corpul întreg sub, peste şi lângă al lui, în orice fel
voia ea. O ri de câte ori voia ea.
Kate sc dădu u n pic înapoi, cât să-l poată privi.
Şi, când făcu asta, ochii aceia verzi şi profunzi pătrunse-
ră intr-un cotlon al su fletu lu i său la care n u p u tu se aju n ­
ge nim en i în a in te s-o cunoască pe ea şi nici d u p ă aceea.
O chii aceia, atât de plini de em oţie şi de expresivi, îl
urm ăriseră m ereu în vis de cân d o pierduse.
K ate îşi ridică m âna, se o p ri p reţ de o secundă, d u p ă
care îi d ăd u jos ochelarii. O chii ei se aţin tiră asupra alor
lui şi, dintr-odată, în apele lor sclipi lu m in a recunoaşte­
rii. R ecunoaştere u rm ată de frică pură.
Se retrase d in îm brăţişarea lui şi-şi în d rep tă spatele,
d ân d d ru m u l ochelarilor, care căzură pe p iep tu l lui,
după care îşi trecu palm ele peste faţă, ca şi cum ar fi
încercat să-şi şteargă d in m in te ceea ce văzuse.
Pielea lui Ryan se răci dintr-odată. O urm ărea cum
încerca să-şi ţin ă în frâu em oţiile şi ar fi v ru t să o în ­
trebe de ce fugea de legătura pe care, în m od evident,
o sim ţeau am ân d o i intr-un m o d atât de intens. D ar nu
reuşea să găsească vorbele potrivite. într-o fracţiune de
secundă, reuşise să o vadă pe ea, cea de odinioară, însă
Kate îşi reprim ase această am in tire atât de repede, în cât
el p u r şi sim plu n u ştia cum să reacţioneze.
îşi lăsă m âinile în poală, d u p ă care-şi puse d in n o u
ochelarii de soare. D u p ă care se ridică şi făcu u n efo rt
supraom enesc să adopte u n to n firesc când îi spuse:
-N o i cred c-o luăm spre casă.
A n n ie încuviinţă d in cap şi-şi puse şi ea ochelarii de
soare.
Ryan îşi p ro p ti m âinile în şolduri, încercând d in răs­
p u teri să se p o arte norm al, deşi situaţia în care se aflau
era oricum , n u m ai norm ală nu.
-A m nevoie de ceva tim p, să discu t serios cu Julia.
D ar aş vrea să m ă văd d in n ou cu R eed, cât m ai cu rân d .
M ă gândeam că poate reuşim să ne vedem undeva pe la
m ijlocul săptăm ânii, d upă program . Să facem d in n o u
schim b p en tru câteva ore.
- Da, p u tem face aşa.

144. 144 'ifisabetf. ‘hlauflhton
îi vorbea pe un to n m ai echilibrat, m ai sigur. N u m ai
era încărcată cu toate sentim entele acelea pe care Ryan
îşi dorea să i le trezească la viaţă.
B ărbatul făcu un efort să-şi reprim e suferinţa pe care
o sim ţea.
-V reau să se cunoască şi între ei. Poate m ai încolo
p utem stabili un program pentru u n w eekend întreg,
o dată să fie am ândoi la tine, apoi am ândoi la m ine...
Au nevoie să petreacă tim p îm preună.
Kate încuviinţă d in n o u d in cap.
- Da, sună bine.
- în regulă. Se uită d in nou la ea. O voce de undeva
d in adâncul sufletului lui îl îndem na să o înşface pur
şi sim plu şi să nu-i m ai dea drum ul. O alta îi spunea să
fugă. O să te sun, zise în final.
- Ryan, şopti Kate şi se ridică.
El îi studie chipul, căutând un sem n oricât de m ăru n t
că sim ţea m ăcar o parte cât de mică d in ce sim ţea el.
D ar nu găsi nim ic. A bsolut nim ic.
- M ulţum esc, rosti ea încet.
- P entru puţin.
C â n d K ate şi R eed se apropiară de uşa lui M itch, au­
ziră zvon de râsete venind d in spatele casei. Reed făcu
ochii m ari când distinse zgom otul u n ei m ingi lovite
de o bâtă de baseball. K ate apăsă b u to n u l soneriei şi,
în tim p ce aştepta, auzi târşâit de paşi înspre uşă şi fu
su rp rin să că aceea care-i deschise fu chiar S im one.
- Hei, haideţi în ău n tru .
Sim one se dădu deoparte, să le facă loc.
- N-am ştiut c-o să fii şi tu aici, zise Kate.
- Păi, stăteam de vorbă cu M itch azi-dim ineaţă, pen­
tru că S h an n o n şi Julia vor să se m ai întâlnească să se
joace, şi mi-a zis că vii pe aici. A m nişte inform aţii pen­
tru tine. Sper că nu te deranjează. Ne-a invitat la u n gră­
tar şi a zis c-o să fie şi R eed aici. îşi coborî privirea către
băieţel şi îi adresă u n zâm bet larg. Salutare, Reed.
Reed zâmbi şi se uită printre picioarele ei la ce se
petrecea în casă.

145. Aşteaptâ-m â 145
- N u, nu m ă deranjează deloc, răsp u n se K ate. Şi cred
că în m o m en tu l ăsta, câteva ore de distracţie su n ă
m in u n at.
-A i avut o zi stresantă?
- O viaţă stresantă, m ai degrabă. C a şi cum întâlnirea
cu Ryan din urm ă cu o zi nu fusese de-ajuns, astăzi tre­
buia să-şi sune părinţii.
Exact. D e parcă asta avea să îm bunătăţească lucrurile.
A uzind şuieratul bâtei de baseball, Reed scoase un
chiuit şi o zbughi prin casă, către uşa d in spate.
-In tră . Sim one o conduse p rin casa m icuţă.
S h an n o n joacă baseball cu M itch. S-au înţeles de m inu­
ne din prim ul m om ent.
Se opriră în cadrul uşii care dădea spre curte. Kate se
uita cum M itch îi arunca m ingea lui S h an n o n .
Fetiţa o lovi cu bâta, făcând-o să zboare pe deasupra
capului lui. Reed alerga pe lângă el, încercând să prindă
m ingea.
- O im agine pe cinste, nu? în treb ă Kate.
N ici m ăcar nu i-1 prezentase pe M itch lui Reed, dar
cei doi se sim ţiseră au tom at atraşi u n u l de celălalt.
- Da, chiar aşa, răspunse Sim one.
Kate îşi îndreptă privirea către avocata ei, care părea
să nu aibă ochi decât p en tru M itch.
- D om nişoară consilier, aveţi o privire cam siropoasă
sau m i se pare mie?
-C e? N u, în nici u n caz. Sim one se încruntă, in­
tră d in no u în casă şi se aşeză la masa d in bucătărie.
Şi, înainte să mă întrebi, ţin să precizez că nu este ni­
mic între noi. N u m ă întâlnesc cu el decât d in cauza lui
S h an n o n şi a Juliei.
U nul d intre colţurile gurii lui Kate se ridică uşor.
In m od clar, avocata ei nu voia să recunoască nici m ăcar
faţă de ea ce se petrecea de fapt.
-A şa deci, spuse Sim one, scoţând un dosar d in
servieta pe care şi-o lăsase pe m asă, cât ei su n t ocupaţi
pe afară, m ă gândeam c-ar fi b ine să trecem în revistă
câteva aspecte.
- în regulă.

146. 146 Efisafeth (Naugdton
- D in câte se pare, nim eni nu ştie unde este docto­
rul care s-a ocupat de tin e în H ouston. P ur şi sim plu
a d isp ăru t de pe faţa păm ântului. Ii întinse o hârtie şi
co n tinuă: A sta e cea mai recentă adresă pe care o cu­
noaştem . C ei de la spital mi-au spus că şi-a făcut cerere
de concediu, pretextând că are nevoie de „relaxare m en­
tală". A sta se întâm pla acum trei săptăm âni. A m angajat
u n detectiv particular să dea de el, d ar deocam dată n-a
găsit nim ic.
Fruntea lui K ate se încreţi.
- D e asem enea, nu reuşesc să dau de nici u n
W alter A lexander care să corespundă descrierii pe care
ai făcut-o, adăugă Sim one. Este ca şi cum nici n-ar fi
existat vreodată.
- A sta nu se poate.
-W a lte r A lexander e un n um e destul de com un,
d ar bărbatul despre care mi-ai vorbit tu nu locuieşte în
H ouston, nici n-a stat acolo vreodată. L-ai auzit pe Jake
spunându-i altfel?
Kate îşi frecă fruntea care-i pulsa de durere.
-N u -m i aduc am inte. N u prea se înţelegeau. Jake
evita pe cât posibil să aibă de-a face cu el.
-Ţ i-a zis vreodată de ce?
- N u . N u discutam niciodată despre relaţia lui cu
tatăl_său, era u n fel de subiect tabu.
- In fine, gândeşte-te bine, poate totuşi îţi aduci am in ­
te ceva. în m om entul acesta prioritatea e să-l găsesc pe
doctorul Reynolds. Faptul că a dispărut chiar acum. este
foarte suspect.
N u zău!
-Ş i cu sanatoriul ai rezolvat ceva?
Sim one expiră zgom otos.
-A m pe cineva acolo. Program ul de vizită e până la
o p t seara. Ce-ai zice de-o plim bare pe acolo mâine-seară?
-S ă-m i zici la ce oră. C h iar am m are nevoie să aflu
ce inform aţii au.
-M ă gândeam eu că n-o să refuzi. D in câte se pare,
lunea seara au cei m ai p u ţin i vizitatori. N u au decât doi
paznici pe schim b, iar asistentele se schim bă pe la şapte

147. ‘fyteajptâ-m ă 147
şi jum ătate. Personalul de curăţenie începe program ul
pe la şase. C red că atu n ci e cel m ai bine.
- în regulă, bai p o m e n it ceva despre asta lui...
în m o m en tu l acela, se deschise uşa de la intrare, şi
am ân d o u ă priviră au to m at Intr-acolo. Julia şi Ryan in ­
trară în hol şi veniră direct în bucătărie. Stom acul lui
K ate se co n tracta de em oţie.
Julia se strâm bă când d ăd u de Kate.
-M in u n a t, m u rm u ră ea în barbă.
Ryan o strânse ferm de um ăr.
- Fii drăguţă, m orm ăi el.
Julia se duse în curte, lăsând uşa să se trântească în
urm a ei. K ate se strădui d in răsputeri să n u închidă
ochii şi trase aer în piept, p en tru a se calma.
- B ună, S im one. Zâm betul io rţat pe care-1 afişa Ryan
m irosea de la o poştă a frustrare. N-am ştiu t c-o să fii şi
tu aici.
- M itch a insistat să vin. Sper că nu te deranjează.
-D e lo c , m ă bu cu r să te văd. A runcă o privire pe
fereastră. A tâta tim p cât nici pe tin e nu te deranjează
scânteile.
S im one schiţă u n zâm bet.
-A m şi eu o fetiţă de nouă ani. Ştiu b ine cum e.
Ryan ridică d in sprâncene către Kate, în loc de salut,
după care se în d ep ărtă câţiva paşi.
S im one aruncă o privire rapidă de la K ate la Ryan,
sim ţind în m od clar tensiunea d in tre ei. Se ridică şi-şi
strânse hârtiile.
-H i, cam asta e. Putem să discutăm m ai încolo.
Se duse la frigider şi adăugă: î-am spus lui M itch că-i
duc o bere.
U şa de plasă d in sp re cu rte se închise cu zgom ot în
u rm a ei. în liniştea care se lăsă, Ryan îşi deschise o
bere, se sprijini de blatul de b u cătărie şi luă o în g h iţi­
tu ră zdravănă.
- N-am vrut s-o p u n pe fugă.
K ate se sim ţea stăpânită de o tensiune nervoasă. Sim ­
plul fapt că se afla in aceeaşi încăpere cu el îi am intea
de em oţiile n ebuneşti pe care le sim ţise cu o zi în urm ă,

148. 148 (Efisafietfi rNaughton
pe banca aia afurisită d in parc. C hiar nu m om entul să în­
ceapă să aibă sentim ente pentru el, în nici un caz străful­
gerări nebuneşti de atracţie pe care nu le putea defini şi
nici înţelege. Şi în nici u n caz tensiunea aceea de excitaţie
care se trezea în ea ori de câte ori îl avea prin preajm ă.
- Practic term inasem discuţia. N-am ştiut c-o să fii şi
tu aici azi.
- M itch mi-a zis să vin.
-A m înţeles. M itch, m ediatorul.
- D ar p o t să plec, dacă vrei.
- N u trebuie să pleci d in cauza mea.
Ryan o cercetă cu o privire circum spectă, care n u re­
uşi decât să-i sporească neliniştea. Kate îşi trecu o m ână
p rin pă. şi-şi îndreptă spatele.
Ryan se duse la frigider, scoase încă o bere, o des­
făcu, d u p ă care se apropie de m asă şi i-o întinse. K ate
se uită la el, surprinsă. C ân d ea îşi strânse degetele
în ju ru l sticlei reci, Ryan se aşeză pe scaunul u n d e stă­
tuse S im one.
Kate duse sticla la buze şi luă o înghiţitură. Lichidul
acela de culoarea am brei avea un gust divin. Intre ei
dom nea tăcerea, ceea ce nu făcea decât să-i sporească
nervozitatea.
- N u arăţi prea bine, zise el în final.
Kate îşi înăbuşi un h o h o t jalnic.
- D răguţ d in partea ta să observi. Se sprijini de spăta­
rul scaunului şi închise ochii. N eplăcerile vieţii.
- Vrei să vorbeşti despre asta/
Kate deschise un ochi.
- C u tine?
G lum ea? O ri de câte ori se întâlneau, ei doi sfârşeau
prin a se certa.
-A şa poate aş înţelege cum vezi tu lucrurile.
Privirea lui coborî spre m âna ei stângă, oprindu-se
asupra verighetei pe care ea încă o purta.
Kate sim ţi u n val de frustrare. N-avea nici u n drept
să o facă să se sim tă vinovată d in cauza vieţii pe care o
îm părţise cu Jake. Şi, dacă n-aveau să discute deschis,
subiectul ăsta avea să îi otrăvească pe am ândoi.

149. 'Aşteaptă-mă 149
- C h iar te deranjează, nu?
M uşchii m axilarului lui tresăriră.
- Păi sigur că da.
- N u o p o rt ca să te enervez pe tine, să ştii. D e cele
m ai m ulte ori şi u it că o am pe deget.
- Şi în restul tim pului?
- în restul tim p u lu i încerc să-mi dau seam a cum este
posibil să se fi în tâ m p lat ceea ce s-a în tâm p lat. îm i vine
foarte greu să cred că Jake a făcut lucrurile astea cu
b u n ă ştiinţă.
Ryan sorbi prelung d in sticlă. T ensiunea pe care o
sim ţea îi adâncea ridurile fine d in jurul ochilor.
- Poate nu-1 cunoşteai atât de bine pe cât crezi.
- Poate că nu. M ă deranjează să m ă gândesc că am
p u tu t să m ă înşel în aşa hal.
-T e-a lovit vreodată?
T o n u l îi era glacial, d ar în ochii lui se zărea o lu m in ă
blân d ă care reuşi să dom olească frustrarea d in sufle­
tu l ei.
- N u. Ştiu că poate nu ai vrea să auzi asta, dar era un
om foarte cum secade. N e m ai certam . Lucrurile n u stă­
teau în to td eau n a m in u n at între noi, d ar nu m-a agresat
fizic niciodată. Şi îl adora pe Reed. N iciodată nu m-am
în d o it de asta.
-C â tă credulitate! Sarcasm ul d in vocea lui o făcu
să-şi sim tă coloana mai rigidă. Fem eia pe care o ştiam
eu n-ar fi acceptat cu ochii închişi orice gogoşi. N u ţi s-a
p ăru t nim ic ciudat? A i luat de b u n to t ţi-a spus el?
- Era doctor. Şi spunea că e soţul m eu. T oţi oam enii
din ju ru l m eu susţineau asta. N u i-am pus la îndoială
vorbele pen tru că niciodată n-am avut vreun m otiv să o
fac. Furia i se înteţi brusc. T u n-ai idee cum e să te tre­
zeşti dintr-odată fără să-ţi am inteşti nim ic de dinainte,
fără să ai habar cine eşti. Până n-o să treci şi tu p rin asta,
să nu îndrăzneşti să m ă judeci pe m ine.
în încăpere se lăsă o tăcere apăsătoare. C uvintele ei
pluteau în continuare între ei. O ri de câte ori stăteau de
vorbă, situaţia parcă se agrava, Kate sorbea d in sticla
de bere şi num ăra secundele m arcate de ticăitul ceasului

150. 150 ‘Efisabetf. ‘Uaugkton
de la m âna lui Ryan. în liniştea d in cam eră, păcăni-
tu l slab al acestuia părea la fel de pu tern ic ca b u b u itu l
u n u i tu n .
- A i fost îndrăgostită de el?
Felul aproape şo p tit în care pusese această în treb a­
re o făcu pe Kate să-şi ridice privirea. Ryan nu se uită
la ea, preferând să-şi ţin ă ochii aţin tiţi asupra ferestrei.
D ar ea observă clar încordarea corpului lui, ca şi cum
s-ar fi pregătit p en tru răspunsul ei.
N u voia să-l m intă. D ar nici adevărul nu o făcea să
jubileze. Pentru prim a oară, se sim ţea sfâşiată între două
im pulsuri contradictorii.
- Da, rosti ea, cu m ai m ultă şovăială în glas decât ar fi
vrut. A şa credeam . A cum ...
O ch ii lui, ca d o u ă safire aprinse, se în to arseră că­
tre ea.
K ate ridică dintr-un um ăr, d u p ă care şi-l lăsă d in nou
în jos.
-A c u m chiar nu mai ştiu. N u m ai ştiu nim ic despre
nim ic.
- La dracu’!
M axilarul lui Ryan se încordă vizibil. Se ridică brusc
de pe scaun şi se duse în bucătărie să-şi ia încă o bere.
K ate trase adânc aer în piept şi încercă să-şi tem pere­
ze frustrarea şi vinovăţia care-i ardeau în inim ă, ştiind
bine că nici m ăcar n-ar fi treb u it să sim tă aşa ceva.
- C rezi că vom p u tea discuta vreodată fără să înjuri
dintr-un m otiv sau altul?
- N u . R ăspunsul lui fu rostit pe u n to n rece şi im pa­
sibil, în tim p ce privirea lui răm ase aţin tită pe fereastră,
urm ărindu-i pe copii.
K ate se ridică.
- Ei bine, dacă m ă iau după asta, înseam nă că noi doi
am avut o căsnicie pe cinste. C e D um nezeu m-a făcut să
te iau de bărbat?
- îm i pare rău să te dezam ăgesc, iubito, dar încet su n ­
tem soţ şi soţie.
-N u -i nevoie să-mi am inteşti. Era perfect conştien­
tă de asta - acum m ai m u lt ca oricând -, şi acesta era

151. 'Aşteaptă-mâ 151
singurul lucru care o făcea să-şi ţin ă em oţiile în frâu.
A scultă, Ryan, ştiu că-ţi vine greu. înţeleg p rin ce treci,
chiar dacă eu personal nu am avut experienţa asta.
A m încercat d e o m ie de ori să m ă p u n în locul tău, dar
nu pot. D ar asta nu înseam nă că nu-m i pasă. Şi-ar fi
d o rit ca el să se u ite la ea, d ar ochii lui fixau cu încă­
păţânare fereastra. N-o să te m int. Ai ceva care m ă...
intrigă. D ar nu ştiu exact ce anum e. Eşti nesuferit, ri­
gid, grosolan şi rece. Şi mi-o dem onstrezi ori de câte ori
ne vedem . R eputaţia co n stru ită de presă ţi se potriveşte
ca o m ănuşă, d o m n u le H arrison. Privirea pe care i-o
aruncă el era ucigătoare. D upă felul cum reacţionase,
K ate îşi d ăd u seam a că atinsese u n p u n ct sensibil, aşa
că îşi m ai îm blânzi to n u l când adăugă: Şi, chiar şi aşa,
to t su n t dezorientată, p en tru că, deşi nu-m i am intesc
nim ic, sim t an u m ite lucruri. Ieri, în parc, am avut o sen­
zaţie stranie de dejâ-vu. A m recunoscut cum va senzaţia
apropierii de tine. Şi am avut p arte de ceva ce n-am m ai
sim ţit înainte. D ar nu ştiu ce înseam nă asta. N u ştiu
dacă e recunoaşterea a ceea cc-am îm părtăşit o d in io a­
ră sau e ceva care m ă îm pinge către tine. Şi, sinceră să
fiu, în m o m en tu l de faţă nu p o t să m ă gândesc la asta.
N ici n u vreau. îşi trecu o m ână p rin păr. S u n t copleşită
de to t ce se întâm plă. T rebuie să m ă gândesc la Reed,
la ce e m ai b ine p en tru el. Şi la cum să o fac pe Julia să
nu m ă m ai urască. Şi la ce naiba ar trebui să le sp u n
p ărin ţilo r m ei când o să vină aici. îşi. duse m âna la cica­
tricea de la tâm plă, m asând uşor locul acela care parcă-i
zvâcnea de durere. Toate astea m ă depăşesc. Şi nici m ă­
car nu pot să m ă gândesc la tin e p>ână când n u lăm uresc
lucrurile astea. N u vreau să te rănesc m ai m ult decât
am făcut-o deja, d ar nu p o t să te m int, să-ţi sp u n că nu
am avut nici u n sen tim en t p en tru jake sau să m ă prefac
că ultim ul an şi ju m ătate d in viaţa m ea nici n-a existat,
p en tru că n u e aşa. N ici u n u l d in tre noi nu poate schim ­
ba asta. Tot ce p u tem încerca e ca, de acum înainte, să
facem în aşa fel încât să le fie mai uşor copiilor.
Ryan stătea atât de nem işcat şi de tăcut, în cât Kate
m ai că se aştepta să explodeze dintr-o secundă în alta.

152. 152 T.(sabetfi ‘bfaugftcm
-în ţe le g ce spui, zise în final. C opiii su n t cei mai
im p o rtan ţi şi pen tru m ine. îşi lăsă berea pe blatul de
bucătărie şi veni cu paşi silenţioşi către ea.
D ar şi tu să înţelegi u n lucru: N u am atâta răbdare.
A m trecut p rin cinci ani de infern, în tim p ce tu ţi-ai
văzut de viaţă. N-o să stau cu m âinile în sân, să te las să
lăm ureşti tu totul, iar eu să stau în aşteptare, până o să
consideri tu că eşti pregătită să te gândeşti şi la m ine.
Se apropie şi m ai m ult, iar ea se d ăd u înapoi până
când sim ţi peretele chiar în spatele ei. C h ip u l lui era
la do ar câţiva centim etri de al ei, încălzindu-i pielea
cu răsuflarea lui şi stârnindu-i un fior prin tot corpul.
Kate sim ţea m irosul săpunului pe care-1 folosise la duş
şi căldura care em ana dinspre tru p u l lui. Şi, brusc, sim ţi
u n im puls absurd şi im oral de a-şi petrece braţele pe
d u p ă gâtul lui şi de a-i trage gura către a ei.
C eea ce era nebunie curată.
-V a trebui să te gândeşti şi la m ine acum , îi spuse el,
cu glasul uşor răguşit. Pe lângă toate celelalte.
O chii aceia ca două safire erau plini de u n am algam
de em oţii. E m oţii, dorinţă, nevoie şi provocări. O voce
de undeva d in adâncul ei îi spunea că se m ai co n fru n ta­
se cu aceste provocări.
în loc să-i tragă faţa spre a ei şi să guste buzele acelea,
d u p ă cum o îm boldea tot corpul ei să o facă, Kate îl îm ­
punse cu degetul în piept.
- Iar tu va trebui să te m aturizezi, H arrison. N u eşti
centrul universului, să ştii. Fac şi eu ce pot. încerc să
fiu înţelegătoare cu sentim entele tale şi cu ale Juliei.
N u mi-e deloc uşor. N ici u n u ia d intre noi n u îi e.
Frustrarea, furia, durerea şi team a i se învolburau la­
olaltă în suflet, spărgând zăgazurile im puse până atunci,
îi prinse m aterialul căm ăşii în p u m n şi se apropie de el
într-atât încât să sim tă gustul buzelor lui, dar acum nu-şi
m ai dorea atât de m ult să o facă. Era m ult prea nervoasă.
El n u era singurul care putea să se poarte ca u n ticălos
când suferea. Şi nu uita un lucru, adăugă apoi. S u n t aici
pen tru că vreau eu să fiu. N u m-a obligat nim eni să vin
îa tine. Şi am răm as pen tru că am vrut eu să răm ân, aşa

153. că ai face bine să te obişnuieşti cu ideea şi să te adaptezi,
exact aşa cum m ă adaptez eu ia toanele tale.
Kate îi dădu drum ul ia căm aşă cu un brânci care ori­
cum n-ar fi p u tu t să-l clintească. D ar Ryan făcu totuşi
un pas înapoi. Iar când se uită la ea, în ochii lui sclipea
un am estec de uim ire, furie şi - Kate putea să jure că
aşa era - o doză de adm iraţie. A dm iraţie care-i stârni un
fior până în pântece.
Intre ei se stârniră un fel de scântei încărcate de
sexualitate, ciudate, dar, în acelaşi tim p, fam iliare.
Scântei care-i spuneau că se mai certaseră aşa cândva.
N u exact pe aceiaşi motiv, dar m ai avuseseră tipul aces­
ta de confruntare încărcată de sexualitate. N u avea
nevoie de am intiri p en tru a-şi da seam a că atracţia fizică
d intre ei era explozivă. O putea sim ţi şi acum . Şi putea
sim ţi că fusese m ereu explozivă. Dar, spre deosebire de
certurile d in trecut, aceasta n-avea să se term ine cu o
partidă de sex fierbinte, pasională şi incitantă. N-avea să
perm ită aşa ceva.
D upă to t ce i se întâm plase, n-avea să se lase atrasă
d in no u într-o încurcătură. M ai ales nu de un bărbat
precum Ryan H arrison.
Trecu pe lângă el şi ieşi în curte.
capitolul 11
-N u -ţi face griji. Kate stătea sprijinită de biroul lui,
iar M itch îi strânse uşor genunchiul, într-un gest de îm ­
bărbătare. N-o să reacţioneze isteric.
Kate ridică d in tro sprânceană şi îşi încrucişă braţele
peste piept.
Pe buzele lui se ivi o um bră de zâm bet viclean.
- Bine, bine, o să se em oţioneze un pic. D ar n-o să
sară calul.
- E u tot nu înţeleg de ce trebuie să fiu şi eu prezentă.
-P e n tru sprijin m oral. Ridică receptorul şi form ă
num ărul. C inci ani la rân d am fost nevoit să le ţin piept
Aşteaptă-m â 153

154. 154 Xfisadetfi ‘Jhfangdton
de u n u l singur. E cazul să-ţi m ai aduci şi tu contribuţia,
ca înainte.
A poi îşi roti scaunul, întorcându-se cu spatele, şi în ­
cepu să vorbească la telefon.
Kate aruncă o privire către Ryan, care stătea sprijinit
de tocul uşii. A r fi vrut să fie afară, cu Sim one şi cu co­
piii, n u închisă aici cu Ryan şi cu M itch.
- M ereu e aşa băgăreţ?
-C a m da, răspunse Ryan, încrucişându-şi braţele
peste piept.
- Ş i eu toleram aşa ceva înainte?
U n u l d in tre colţurile buzelor lui se arcui într-un zâm­
b et ferm ecător. Prim a urm ă de surâs adevărat pe care o
văzuse la el.
- In nici un caz. I-o plăteai cu aceeaşi m onedă. Exact
aşa cum ai făcut cu m ine în bucătărie.
K ate se întoarse, ec'itând privirea fixă a lui Ryan, se
concenfră din n ou asupra lui M itch şi încercă să-şi înă­
buşe fiorii pe care îi stârniseră în corpul ei cuvintele lui
Ryan. M itch se străduia să-i explice cât m ai b ine m am ei
sale cum stăteau lucrurile.
K ate strâm bă uşor d in buze.
- D in câte se pare, nu m erge prea bine.
-M a m ă , rosti M itch în receptor, stai p u ţin , te p u n
pe difuzor.
Kate făcu ochii m ari, îl în g h io n ti cu g enunchiul şi
clătină d in cap, d ar asta nu-1 opri pe M itch.
-A şa, m am ă, zise M itch, suntem toţi aici.
D e la celălalt capăt al firului n u se auzea nim ic. D upă
care încăperea fu in u n d ată de glasul ciripitor al lui
Kathy M atthew s.
- E şi Ryan?
- D a, Kathy, .spuse Ryan, apropiindu-.se de telefon.
-R y an , M itch vorbeşte serios sau ne face vreo farsă?
Fiindcă, dacă glum eşte cu aşa ceva, atunci categoric îl
dezm oştenim . Ai înţeles, M itch?
Ryan îi aruncă o privire lui Kate.
-N u , Kathy, nu e nici o farsă. E cât se poate de reală.
D in nou linişte.

155. jAşteaptă-mâ 155
- E... e acolo cu voi?
Kate îi adresă o căutătură fioroasă lui M itch. O , avea
să plătească scum p p en tru asta.
- S u n t şi eu aici. N u v-a m inţit.
D intr-odată, de pe fir nu se m ai auzi nim ic, ca şi cum
legătura s-ar fi în treru p t. D upă care, p rin difuzor răzbă­
tură nişte suspine. Şi apoi glasul lui Roger.
M itch ridică receptorul, ren u n ţâ n d la difuzor, şi îi
m ângâie uşor g enunchiul lui Kate. Ii explică d in n o u
totul şi tatălui său.
C ân d reuşi să închidă, M itch expiră prelung şi zise:
- V in m âine. A m reuşit să-i conving să nu ia prim ul
avion, să-ţi lase şi ţie o zi să te pregăteşti.
-S p le n d id , m orm ăi Kate. A propo, tare d răg u ţ d in
partea ta, să m ă arunci aşa în gura lupilor. Să-mi aduci
am inte să-ţi întorc serviciul.
- O să te sim ţi m ai bine d upă ce-o să m ănânci ceva.
întotdeauna ai fost m orocănoasă când îţi scade glicemia.
Se ridică de pe scaun şi se duse în bucătărie.
Kate ştia că Ryan era undeva în spatele ei. Nu-şi putea
explica în ce fel, dar ştia. Pur şi sim plu îl sim ţea.
- C u m crezi că o să reacţioneze la toate astea când o
să ajungă aici?
- O să fie bine, zise Ryan. S u n t o am eni de treabă.
Totuşi, dacă aş fi în locul tău, l-aş lua şi pe R eed m âine,
la în tâln irea cu ei. Aşa o să ai u n subiect-tam pon.
-B u n ă idee. K ate îşi întoarse privirea către el. O să
fii şi tu de faţă?
-C r e d că nu. O să-l ai pe M itch cu tine.
Kate încuviinţă d in cap. D ar de ce o deranja că n-avea
să vină şi el?
- P resupun că m ai e de trecu t ho p u l ăsta, şi d u p ă aia
ne m ai liniştim , zise ea încet.
Ryan îşi ţinea ochii în păm ânt.
- Da, cam aşa. Le-am spus şi alor m ei azi-dim ineaţă.
O să vină în oraş săptăm âna asta, d ar nu trebuie să-ţi
faci problem e. O să vrea să te vadă şi pe tine, d ar vin
îndeosebi p en tru m ine şi p en tru Julia... şi ca să îl cu­
noască pe Reed.

156. 156 ‘Eiisabetf 'hfaugfiton
- Bine. D iscuţia asta era p u r şi sim plu stânjenitoare,
întâlnirea cu părinţii ei, întâlnirea cu socrii... totul era
de-a dreptul bizar. Să-mi spui când vin. O să-l aduc pe
Reed. încercă să-şi dea seam a ce se petrecea în m intea
lui. Fără succes. Şi se în d o ia c-avea să reuşească vreoda­
tă. N u m ă plăceau?
- Poftim?
- Părinţii tăi, nu m ă plăceau? D in câte se pare, nu se
bucură prea tare la gândul că m ă vor revedea. N u ca
p ărinţii lui M itch. Se în cru n tă şi se corectă: A dică p ărin ­
ţii mei.
îi venea greu să se obişnuiască cu gândul acesta.
Părinţii ei nu m uriseră.
-B a da, te plăceau. G lasul lui se îm blânzi, infuzat
cu o tandreţe care-i înm uie inim a lui Kate. Te adorau.
Ryan clătină d in cap. Ştiu foarte bine cât de ciudată
e situaţia pentru m ine... pentru noi. N u vor să te facă să
te sim ţi rnai stânjenită decât te sim ţi deja.
Şi totuşi, indiferent de ce făceau sau nu ceilalţi, si­
tuaţia era tot neplăcută. Kate nu ştia ce să-i spună. D ar
îşi dorea cu disperare să găsească o m odalitate de a m ai
îm bunătăţi cât de cât lucrurile.
- H ai să ne ducem la ceilalţi, rupse el tăcerea, îna­
inte ca ea să o poată face. H ai să m âncăm ceva şi să ve­
dem ce fac copiii.
R ecunoscătoare că se putea con cen tra la altceva,
Kate p o rn i în urm a lui către bucătărie, vag co n ştien tă
de faptul că Ryan încerca să nu-i m ai vorbească pe u n
to n sarcastic sau furios. D e când avuseseră co n fru n ta­
rea aceea în bucătărie, făcuse m ult m ai m ulte efo rtu ri
p en tru a se arăta m ai înţelegător cu ea - sau m ăcar m ai
p u ţin ostil.
C â n d in trară în încăpere, M itch şi S im one trebălu-
iau p rin bucătărie, preg ătin d to tu l p en tru ham burgeri,
în tim p ce S h an n o n şi Julia p u n eau pe m asă boluri cu
chipsuri şi con d im en te. Fetele se îm prieteniseră im e­
diat. R eed alerga încolo şi încoace, încurcându-i pe
to ţi, ca şi cum ar fi trăit toată viaţa p rin tre cei de acolo.

157. flşteaptă-mâ 157
Alcătuiau un tablou firesc. Două familii care se întâlni­
seră la un grătar făcut în curte.
Abia la o privire mai atentă se observa că totul era o
încâlceală extrem de complicată.
A tenţia lui Kate fu atrasă de lum ina pâlpâitoare ve­
nită de la televizorul aprins, clin colţ. Din. câte se părea,
nim eni nu era atent la el, aşa că vru să-l închidă, însă
degetul i se opri deasupra butonului când reporterul
rosti num ele lui Ryan. D upă care pe ecran apăru figura
ei. Şi ea rămase cu gura deschisă, trăgând aer în piept
cu zgomot.
Ryan veni lângă ea. Reporterul era chiar în faţa intră­
rii de la sediul firmei lui Ryan, în centrul oraşului.
- Echipa de ştiri de la Channel Two a descoperit
recent că magnatul farmaceutic Ryan Harrison -
a cărui soţie a murit acum cinci ani, în accidentul
aviatic al cursei 1466, care s-a prăbuşit la scurt timp
după decolarea din San Francisco - a primit nişte veşti
şocante săptămâna aceasta. Este posibil ca soţia lui să
fie totuşi în viaţă.
Sursele noastre ne-au informat că această femeie,
Kate Alexander, a fost de acord să se supună unui test
A D N pentru a se confirma sau infirma că e una şi
aceeaşi persoană cu soţia magnatului. O persoană din
anturajul domnişoarei Alexander ne-a indicat şi faptul
că aceasta suferă de o formă rar întâlnită de amnezie,
care i-a afectat memoria pe termen lung, ceea ce face
ca această descoperire să fie cu atât mai uimitoare.
Nici domnul Harrison - pe care îl vedeţi în imaginile
de pe ecran participând la Balul Guvernatorului de
anul trecut nici avocaţii dumnealui nu au comentat
aceste informaţii, dar sursele noastre ne-au dezvăluit
că este foarte probabil ca doamna Alexander să fie
chiar Anne Harrison. Domnul Ryan Harrison, direc­
tor executiv al AmCorp Pharmaceuticahj nu a vorbit
decât foarte rar despre defuncta sa soţie. In ultima vre­
me, compania acestuia a fost implicată intr-o serie de
preluări suspecte...

158. -A i dracului ziarişti!
Ryan închise televizorul şi se retrase în biroul lui
M itch.
Kate se lăsă pe canapea şi îşi acoperi faţa cu palm ele.
C u degetele trem urânde, încerca să-şi îndepărteze cu u n
m asaj durerea care-i bubuia deja în creier. C a şi cum
lucrurile n-ar fi stat destul de prost, acum toată povestea
apăruse şi la televizor.
S im one îi trim ise pe copii afară, după care veni şi se
aşeză lângă ea. M itch se duse după Ryan în birou.
-Z i-m i ce facem acum , dom nişoară consilier, zise
Kate.
-P ă i, aş vrea să discut şi cu ofiţerii de relaţii publice
ai lui Ryan, dar m ă gândesc că va trebui să faceţi am ân­
doi o declaraţie publică. Este singura m odalitate de-a
scăpa de presă. C el m ai probabil, acum su n t la tine şi
la Ryan acasă. C red că aţi avut noroc azi, că sunteţi aici.
D eocam dată, n-au d at de voi, d ar e doar o chestiune
de tim p.
-M in u n a t.
K ate se ridică de pe canapea şi intră în biroul lui
M itch. Ryan se plim ba încolo şi încoace, cu telefonul la
ureche. M itch stătea într-un colţ şi asculta, cu m âinile
în şolduri.
Kate se sim ţi învăluită de un val de răceală. In m od
clar, până atunci Ryan fusese frustrat şi furios pe ea,
dar acum era deja vorba despre altceva. V orbea pe un
to n glacial, avea chipul îm pietrit şi sever, şi interlocu­
to ru l - cel m ai probabil unul d in tre avocaţii lui - avea
de în fru n tat avalanşa de furie.
- N u dau nici o ceapă degerată pe ce vor ei, zise el
la telefon. La naiba, viaţa m ea personală m ă priveşte
num ai pe m ine. N iciodată n-am d at declaraţii şi n-am
vorbit despre ea. Şi-al naibii să tiu dac-o să încep acum
cu chestii de-astea.
Kate îl auzi încheind conversaţia şi-şi d ăd u seam a,
d u p ă înjurăturile lui, că lucrurile nu stăteau prea bine.
C â n d term ină, aruncă receptorul pe birou, se lăsă
158 ‘ZCisabetfi Zfaugfiton

159. A nsavtâ-mă 159
să cadă în scaunul lui. M itch, îşi lăsă capul pe spate şi
închise ochii.
j C e vrei să facem?
Întrebarea îi era adresată ei. K ate se uită la Sim one,
d u p ă care fixă din nou chipul n eîn d u răto r al lui Ryan.
-Ş i dacă îi ignorăm ?
- O să ne hărţuiască până o să cedăm psihic.
Kate văzu cu coada ochiului cum Sim one încuviinţă
d in cap.
-A tu n c i dăm piept direct cu ei.
Ii în fru n tă privirea cu ochi ca de oţel.
- N u vreau să-mi văd viaţa personală etalată pe prim a
pagină din National Star.
-R y an , interveni pentru prim a oară Sim one, la cum
stau lucrurile acu na, nu cred că ai de ales. Fie Ic dăm
ceva despre care să scrie, fie o să se dea peste cap să gă­
sească una-alta şi o să facă valuri şi mai m ari. înţeleg că
vrei să-ţi aperi intim itatea, dar acum trebuie să alegem
răul cel m ai mic.
Ryan îşi în d rep tă privirea de gheaţă către Sim one.
- N u pot să-i su p o rt pe nem ernicii de ziarişti.
S im one îl în fru n tă cu un zâm bet.
- S u n t convinsă că şi ei sim t la fel în ceea ce te priveş­
te. Sim one îşi petrecu un b raţ pe d u p ă talia lui Kate şi
adăugă: C red că trebuie să ne p u nem la p u n ct u n plan
de bătaie. Le spunem cât se poate de clar să nu se lege
sub nici o form ă de copii. Faceţi o declaraţie com ună
şi vă com portaţi ca şi cum aţi avea o relaţie am icală -
aruncă o privire întrebătoare către Ryan -, după care
răspundeţi la câteva în treb ări scurte. Toată tărăşenia n-o
să dureze m ai m ult de câteva m inute.
Ryan expiră prelung şi zgom otos.
- I a r d u m n eata, D o m n u le M u ltim ilionar, reluă
S im one, te vei arăta politicos şi ferm ecător. D acă te
porţi ca u n ticălos cu ei, ziariştii o s-o toace m ă ru n t
pe Kate. Ş tiu că p ân ă acum ai m ers pe strategia asta,
dar acum trebuie să te gândeşti şi la alţii. D e data
aceasta, ziariştii nu su n t interesaţi de afacerile tale.

160. S u n t interesaţi de fam ilia ta. Şi asta schim bă com plet
regulile jocului.
N ici m ăcar ploaia torenţială de afară nu putuse să-i
ţină pe ziarişti la distanţă. Kate aruncă o privire pe fe­
reastra apartam en tu lu i elegant de la ultim ul etaj al hote­
lului H aw thorn la ploaia care se abătea în rafale asupra
oraşului. Era o zi cenuşie şi întunecară, cam ca dispozi­
ţia ei, şi i se părea că acea zi deprim antă n-avea să se m ai
sfârşească niciodată.
în to rcân d spatele ploii, încercă să se concentreze din
no u asupra a ceea ce avea să se întâm ple în câteva m i­
nute, însă, ori de câte ori se uita la Ryan, era uim ită
de im aginea pe care acesta şi-o construise. în co n ju rat
de u n grup alcătuit din mai m ulţi bărbaţi şi o singură
femeie, se potrivea perfect prototipului m agnatului m ul­
tim ilionar. P urta un costum indigo scum p, o căm aşă
albă, călcată perfect, şi o cravată albastră, în pătrăţele.
Văzându-1 în m ediul acesta, îm brăcat aşa, Kate înţelegea
cât se putea de clar de ce oam enii erau atât de intim idaţi
de el.
îşi dori să o fi avut alături pe Sim one, dar aceasta
se dusese deja jos, să-i strunească şi să-i organizeze pe
ziarişti.
în tim p ce Ryan co n tin u a să o ignore şi să vorbeas­
că num ai cu echipa lui, Kate se sim ţea d in ce în ce
m ai neliniştită. Văzuse clar cât de tare se enervase ieri,
când apăruse rep o rtaju l la televizor, dar treb u ia să se
gândească totuşi că ea nu era obişnuită cu aşa ceva.
O are era prea m u lt să-i ceară să dea dovadă de u n pic
de om enie?
U n m em bru al echipei lui Ryan băgă capul pe uşă.
- E tim pul să începem , dom nule H arrison.
Stom acul lui Kate zvâcni de em oţie. „Acu’-i acu’.“
îşi lăsă braţele pe lângă corp şi-şi netezi sacoul, între-
bându-se în to t acest tim p cum naiba devenise viaţa ei
atât de com plicată. în ain te de a porni către uşă, fu abor­
dată de fem eia aceea d in anturajul lui Ryan.

161. ‘Aşteaptă-mâ 161
-D o m n işo ară A lexander, num ele m eu este H an n ah
H ughes, vicepreşedinte de relaţii publice la A m C orp.
Ryan rr.-a pus la cu ren t cu tot ce s-a întâm plat. îm i dau
seam a că întreaga situaţie e, cel m ai probabil, copleşi­
toare, aşa că, dacă A m C orp vă poate ajuta cu ceva, vă
rugăm să ne spuneţi.
K ate tocm ai se pregătea să-i răspundă, când H an n ah
trecu pe lângă ea şi ieşi îm preună cu restul echipei lui
Ryan. A ha, deci gata cu conversaţia politicoasă. V orbele
ei păreau regizate.
C ân d Ryan se opri lângă ea, Kate se întoarse.
- Pregătită? o întrebă el.
Ea dădu aprobator din cap şi înghiţi cu greu, încer­
când să scape de n o d u l din gât care devenea to t mai
m are.
R ăm ase alături de ea cât traversară h olul, cu chipul
golit de orice em oţie. P entru prim a oară de când îl
întâlnise, K ate îşi dorea cu disperare să-i sp u n ă ceva,
orice. C h iar şi să ţipe la ea era de preferat acestei tă­
ceri pline de tensiune. C o b o râră cu liftul în linişte. N i­
m eni - nici u n u l d in tre cei d in echipa lui - n u scoase
v reu n sunet.
Şi totuşi, când uşile ascensorului se deschiseră cu un
clinchet, fură asaltaţi instantaneu de ziarişti, de bliţuri-
le aparatelor de fotografiat şi de întrebările strigate din
toate părţile. Ryan o apucă de cot şi o conduse în sala
de conferinţe. C am erele de luat vederi erau îm pinse cât
m ai aproape de ei, cu reflectoare care-i orbeau şi cu m i­
crofoane. Pentru prim a oară, Kate înţelese ce im plica
im aginea publică a lui Ryan şi cât de frustrant era să fii
în centrul atenţiei. Nu-i plăcea deloc. Şi nici nu-şi dorea
o asem enea viaţă.
în capătul opus al încăperii în care intraseră se aflau
o masă lungă şi u n podium plin de m icrofoane. Avocaţii
lui Ryan se strecurară până la locul respectiv. Sim one
era deja acolo. Kate şi Ryan îi urm ară.
Sim one se aplecă spre ea.
- Eşti bine?

162. Kate d ăd u ap ro b ato r d in cap, deşi, de fapt, îi venea
să verse.
H an n ah H ughes fu cea care începu, reuşind să facă
linişte printre cei peste cincizeci de reporteri care se
adunaseră acolo.
-B u n ă d im in eaţa, începu ea, cu o voce h o tărâtă
şi încrezătoare. N um ele m eu este H an n a h H ughes,
vicepreşedinte pe problem e de relaţii publice la
A m C o rp . în a in te să începem , aş vrea să stabilim nişte
reguli de bază. D o m n u l H arrison şi d o am n a A lexan-
der m -au delegat să vă citesc u n co m u n icat, tim p în
care v-aş ruga să nu p u n eţi nici u n fel de întrebări.
D u p ă aceea, d o m n u l H arriso n şi d o am n a A lexander
vă vor sta la dispoziţie p en tru câteva răsp u n su ri scurte,
îşi puse ochelarii de citit şi îşi coborî privirea asu­
pra declaraţiei pregătite. în urm ă cu cinci ani, soţia
d o m n u lu i H arriso n , A n n e, de profesie seism olog, s-a
îm b arcat în cursa 1466 care treb u ia să ajungă în D en-
ver, C o lo rad o .
A poi, declaraţia se lansa într-o relatare în term eni
vagi a evenim entelor care duseseră la reîntâlnirea lor.
H a n n a h citi co m u n icatu l cât se poate de n e tu l­
b u rată. îşi plim ba d in când în când privirea peste
m area de rep o rteri, fără să-şi fixeze ochii asupra cui­
va an u m e p en tru m ai m u lt de câteva fracţiuni de
secundă şi fără să dea dovadă de im plicare em oţională.
R ep o rterii o ascultau cu atenţie, lu ân d n o tiţe şi con-
centrându-se asupra fiecărui cuvânt pe care îl rostea.
C â n d ajunse la final, H an n a h îşi ridică privirea de
pe d o cu m en t, d u p ă care se retrase şi îi lăsă pe K ate şi pe
Ryan să se apropie de m icrofon. Kate îşi sim ţea
to t co rp u l cuprins de o ten siu n e nervoasă, dar se stră­
d u i să schiţeze un zâm bet când toate cam erele se a ţin ­
tiră asupra ci.
- B ună dim ineaţa, începu Ryan. D acă am fi ştiut c-o
să fie aşa circ aici, am fi angajat şi un clovn, zău. Afişă
u n zâm bet fascinant - pe cate Kate nu-i m ai văzuse nici­
odată pe faţa lui iar mai m ulte persoane izbucniră în
râs. D in păcate, co ntinuă el, reluându-şi expresia dură,
162 îHsafaetfi 'Waugfitcm

163. 'Aştcaptă-mâ 163
această situaţie este oricum num ai com ică nu. N u cred
că e cazul să vă spună că suntem la fel de şocaţi ca voi
de cele aflate. D upă această conferinţă dc presă, nici
d oam na A lexander şi nici eu nu vom mai răspunde
nici unei întrebări legare de vieţile noastre personale.
V-aş fi recunoscător să înţelegeţi şi să acceptaţi acest lu­
cru şi vă rog să ne acordaţi intim itatea necesară p en tru
a lăm uri această situaţie în tre noi.
Im ediat ce se opri din vorbit, o m ulţim e de braţe
se ridicară, urm ate de u n vacarm de glasuri care încer­
cau să se facă auzite. Ryan arătă către un reporter şi aş­
teptă în tr. ba rea.
- N e putori spune cine a recunoscut-!.) pe doam na
A lexander? întrebă ziaristul respectiv.
-D a . E vorba despre S im one C onners, o avocată de
aici din oraş.
-D o a m n ă A lexander, întrebă un alt reporter, ne pu­
teţi explica în ce fel a fost afectată m em oria d u m n ea­
voastră de la accident?
- Tot să încerc, răspunse Kate, cu un zâm bet. N u pot
să-mi am intesc nim ic din ce s-a întâm plat în ain te să mă
trezesc din com ă. Practic, am intirile m ele încep de-ucum
optsprezece luni.
D in nou se ridicară m âini d in roate părţile, iar Kate
arătă către o târ.âră cu părui roşcat.
- D oam nă A lexancci, cum de aţi ajuns tocm ai în
H ousron?
- D acă aş şti asta, nu ne-am m ai afla aici, nu-i aşa?
Zâm bi d in nou şi alese ah reporter.
- D oam nă A lexander, întrebă acesta - u n bărbat
chel, cu ochelari cu dioptrii m ari - când l-aţi văzut pe
d o m n u l H arrison, l-ari recunoscut?
-N u . Văzusem o m ulţim e de fotografii de-ale d o m ­
n u lu i H arrison, are o rep u taţie legendară, d ar nu l-am
recunoscut.
-D o a m n ă A lexander, rosti un alt reporter, cu un
zâm bet pe buze, ce părere aveţi despre reputaţia de om
de afaceri n eîn d u ră to r pe care o are d o m n u l H arrison?

164. 164 <E(isabet(x oiaughion
D in m otive pe care n-ar fi p u tu t să le înţeleagă nicio-
dată, se părea că ziariştii se concentrau asupra ei. Kate
încercă să lase im presia de calm , dar, de fapt, stom acul
i se agita ca şi cum ar ti fost un peşte scos d in apă. încer­
când să schiţeze u n zâm bet, răspunse:
- D in câte se pare, d o m n u l H arrison este u n om de
afaceri foarte iscusit, însă vă asigur că e totuşi un om
ca toţi oam enii.
R ăspunsul ei stârni u n val de râsete printre ziarişti şi
o ridicare de sprâncene d in partea lui Ryan.
K ate arătă către un alt bărbat.
-D o m n u le H arrison, întrebă acesta, cum este să vă
revedeţi soţia după cinci ani şi ea să nu vă recunoască?
Ryan ignoră întrebarea, arătând către o b lo n d ă tână­
ră d in prim ul rând. Kate îşi m ută greutatea de pe u n
picior pe celălalt, sim ţind tensiunea care parcă pulsa în
venele lui Ryan.
-D o a m n ă A lexander, întrebă reportera, ce intenţii
aveţi în m om entul de faţă?
-M o m e n ta n nu-m i doresc altceva decât să ajung
să-mi cunosc d in n o u fam ilia. Şi m ă aştept ca presa să ne
ofere intim itatea necesară p en tru a face acest lucru.
Kate indică u n reporter d in rândul al treilea.
-D o m n u le H arrison, cum aţi reacţionat când aţi vă-
zut-o p en tru prim a oară pe soţia dum neavoastră?
-A m fost şocat. Ryan îi d ădu cuvântul u n u i alt zia­
rist, nefiind deloc dispus să dea m ai m ulte am ăn u n te
sau să le ofere elem ente de care să se lege.
-D o a m n ă A lexander, întrebă respectivul, cum a re­
acţionat d o m n u l H arrison când a aflat că între tim p vă
recăsătoriserăţi?
De u n d e ştiau asta? în com unicatul pe care-1 pregă­
tiseră n u se dăduse nici o inform aţie despre Jake sau
despre căsătoria ei. C u coada ochiului, Kate văzu m axi­
larul lui Ryan încleştându-se. Era prim a oară, de când
începuse conferinţa de presă, când tresărise.
-A ltă întrebare, interveni Ryan, înainte ca ea să poa­
tă răspunde.

165. lAşteaptâ-mă 165
-D o a m n a A lexander, rosti alt reporter, aţi înce­
p u t deja dem ersurile p en tru a divorţa de d o m n u l
H arrison?
D in nou, Kate văzu zvâcnirea m axilarului lui Ryan,
aşa că răspunse repede, înainte ca tem peram entul lui
coleric să se dezlănţuie:
- Până în m om entul de faţă abia am avut răgazul ne­
cesar p en tru a cântări bine lucrurile pe care le-am aflat,
cu atât m ai p u ţin să luăm hotărâri p en tru viitor.
A rătă către u n alt ziarist.
- D oam nă A lexander, ştim că aveţi un fiu. A ţi făcut
testul de paternitate, p en tru a verifica dacă este fiul
d o m n u lu i H arrison?
- N-o să răspundem la nici o întrebare legată de co­
piii noştri, zise Ryan, înainte ca ea să poată spune ceva.
O rice ziarist care se leagă de copiii noştri va trebui să-mi
dea socoteală m ie personal.
Kate sim ţi că Ryan îşi pierdea răbdarea cu fiecare se­
cundă care trecea.
- O să m ai răspundem la o singură întrebare. A rătă
către u n bărbat chel, aflat în rândul patru.
- D o m n u le H arrison, în cep u el, având în vedere
că în C alifornia legea prevede că proprietăţile d o b ân ­
dite în tim pul căsătoriei su n t considerate b u n u ri
com une, ce m ăsuri legale aţi lu at p en tru a vă pro­
teja, d in p u n ct de vedere financiar, dacă doam na
A lexander intentează acţiu n e de divorţ şi cere p rin
in stan ţă ju m ătate d in averea dum neavoastră? In m o­
m en tu l de faţă, este destul de clar că aşa vor decurge
lucrurile. N u vi se pare cam m are co in cid en ţa că
d o am n a A lexander a ap ăru t în viaţa dum neavoastră
d in senin, tocm ai când averea dum neavoastră a cres­
cut sem nificativ?
în vocea bărbatului se sim ţea o notă de sarcasm care
arăta foarte clar că nu l-ar fi deranjat să-l. vadă pe Ryan
H arrison pierzându-şi jum ătate din avere.
-V ă rog să ţineţi co n t de faptul că vorbiţi despre so­
ţia m ea, replică Ryan, înainte ca ea să poată interveni
şi să calmeze spiritele. M ă doare-n cot de ce concluzii

166. 166 CEfisafaetfi ffaugfiton
trageţi voi. D reptul la liberă exprim are n u vă perm ite
să vă băgaţi nasul în viaţa m ea personală. A ceastă con­
ferinţă de presă tocm ai a luat sfârşit. Se în d ep ărtă de
m icrofon, o luă de m ână pe Kate şi o trase în urm a lui
afară d in sala de conferinţe.
A sistentul lui personal chem ase deja liftul când
p ătrunseră ca o fu rtu n ă în foaier. Im ediat ce uşile se
închiseră în u rm a lor, Ryan îi dădu d ru m u l la m ână.
U n m uşchi de pe m andibulă îi zvâcnea de parcă ar fi
fost u n organism in d ep en d en t şi revoltat.
Kate înghiţi în sec, neştiind ce să zică sau să facă.
C ân d liftul se opri şi uşile se deschiseră, Ryan îşi sm ulse
cravata de la gât şi-şi descheie gulerul căm ăşii. îşi aruncă
sacoul pe spătarul canapelei şi intră în d o rm ito ru l de
alături. Kate răsuflă prelung şi strânse d in ochi exact
când uşa se închise cu u n bufnet.
Da, fusese o experienţă la fel de plăcută ca o obtura-
ţie de canal. D e-abia aştepta să vadă ce-avea să apară în
ziarele de-a doua zi.
în urm a ei se deschise d in n o u uşa liftului, cam e­
ra fiind invadată de o arm ată de avocaţi la p atru ace.
H an n a h H ughes intră şi ea, îşi dădu jos ochelarii şi îşi
prinse rădăcina nasului în tre degete, ca şi cum ar fi vrut
să alunge o durere de cap.
- Ei bine, rosti ea, cu u n suspin, a m ers cum trebuie.
T oate discuţiile pregătitoare cu Ryan au fost degeaba.
în m o m en tu l de faţă, K ate avea lucruri m u lt mai
im p o rtan te de făcut decât să stea de vorbă cu vicepreşe­
d in ta lui Ryan. Se duse către dorm itor.
- E u , una, m-aş gândi de d o u ă ori în ain te să fac
u n a ca asta, d o am n ă A lexander, îi spuse H an n ah ,
aşezându-se pe u n u l d in tre scaunele de la bar, în tim p ce
u n u l d in tre avocaţi îi oferea o băutură. M ai bine-1 lăsaţi
o vrem e să se calmeze.
- în nici u n caz.
K ate îm pinse uşa cu şoldul. In tră şi o lăsă să se trâ n ­
tească în u rm a ei. Ryan stătea de cealaltă p arte a ca­
m erei, cu o m ână sp rijin ită de tocul ferestrei, privind

167. 'Afteaptă-mă 167
peste golf, la valurile de ploaie care se abăteau pes-
te oraş.
- A i u n stil aparte de-a vorbi cu reporterii, Ryan.
A cum înţeleg de ce te iubesc atât de m ult.
- Pleacă! N-am chef de asta.
D in pieptul ei bolborosi ceva care era pe jum ătate
h o h o t de râs, pe jum ătate ţipăt.
- N u prea-m i pasă de ce anum e ai tu chef în m om en­
tul ăsta. N-ai fost num ai tu acolo jos, şi, dacă este să fie
cineva supărat, eu su n t cea în d reptăţită. N u s-au aruncat
ca lupii asupra persoanei tale, asupra in ten ţiilo r tale în
situaţia aceasta, ci d o ar asupra alor m ele. A u făcut
să pară că su n t d o ar o târfă interesată num ai de bani
care a ap ăru t la uşa ta pen tru că vrea să-ţi ia jum ătate
d in avere.
C ând văzu că el nu zicea nim ic, în ain tă câţiva paşi,
p u ţin îngrijorată că el dăduse crezare aiurelilor pe care
le spuseseră ziariştii.
Uită-te la m ine când îţi vorbesc. A m d rep tu l să-ţi văd
faţa când ne certăm .
Ryan se în to arse fulgerător, iar privirea furioasă şi
vena u m flată care i se vedea la tâm plă indicau cât se
po ate de clar că ajunsese la lim ita p u terii sale de au to ­
control.
- T u n-ai nici u n d rep t asupra m ea. Ai re n u n ţa t la aşa
ceva cân d m-ai părăsit, acum cinci ani!
- C e d racu ’ mai e şi asta? A dică tu consideri că toată
încurcătura asta e d in vina mea?
- Fir-ar să fie, m ereu ai fost prea in d ep en d en tă. Te-am
rugat să nu pleci în excursia aia tâm pită, d ar tu nici n-ai
vrut să m ă asculţi. T rebuia să faci exact aşa cum îţi trăs­
nea ţie p rin cap, ca de obicei, şi acum uite în ce situaţie
afurisită am ajuns.
K ate îşi m iji ochii.
-N em ern icu le! C um îndrăzneşti să aduci vorba des­
pre o chestie ca asta, despre ceva ce eu nu-m i am intesc?
D upă cum ai su b lin iat cu nonşalanţă ieri, încă su n t so­
ţia ta, nu o am ărâtă pe care nu dai d o i bani, d ar căreia

168. 168 ‘EfisaSetfi ‘hfaugfiton
să-i poţi dicta d u p ă bunul-plac şi pe care s-o tratezi ca
pe u n gunoi.
Se întoarse şi dădu să plece, însă el parcurse distanţa
d intre ei, o prinse de braţ şi o învârti pe loc înainte ca
ea să apuce să reacţioneze.
-S o ţia mea? C e glum ă bună! Ieri nici nu voiai să auzi
despre asta, iar acum , când îţi convine şi te poţi folosi
de asta, îm i scoţi ochii?
- Ia-ţi m âna de pe m ine.
-A ltfe l ce? O ţin tu i de perete, folosindu-se de faptul
că era m u lt m ai înalt, ceea ce era un avantaj evident.
D acă eşti soţia m ea, n u am oare d rep tu l să te ating?
Sau num ai tu ai drepturi? Jos în hol e o h aită întreagă
de reporteri. De ce nu te duci fuguţa la ei să le spui ce
m ăgar sunt? O ricu m su n t în căutare de subiecte noi
legate de m ine.
C h iar şi prin m aterialul sacoului, Kate sim ţea fier­
binţeala radiată de palm a lui de parcă îi ardea pielea
braţului. In ochii lui m ocnea o flacără întunecată,
o um bră de pericol. Inim a lui Kate bătea m ai repede,
iar sim ţurile i-o luară razna când inhală m irosul m oscat
al parfum ului lui.
Ea n u era niciodată atrasă de bărbaţii aroganţi şi au­
toritari. N u. C h iar deloc.
Şi-atunci de ce inim a îi b u buia nebuneşte în piept?
- Dă-mi drum ul, rosti ea, cu to t calm ul de care era
în stare.
M axilarul lui se încordă. O chii lui se fixară asupra
alor ei. A cest schim b de priviri se prelungi preţ de câte­
va secunde lungi.
în tăcerea care urm ă, legătura aceea pe care o sim ţise
în parc se ivi d in nou, incandescentă, stingându-i furia
şi um plând-o de regret.
- La d racu ’!
Ryan îşi retrase m âna şi se întoarse cu spatele.
Kate îl apucă de braţ:
- Ryan.
C â n d îşi în to arse chipul spre ea, expresia lui se
îm blânzi. Iar ceva d in privirea lui i se cuibări direct

169. Aşteaptă-mâ 169
în suflet, trezindu-i un sentim ent p en tru care nu era
pregătită şi ia care nu s-ar fi aşteptat.
-A h , la naiba!
M âinile lui se încurcară în părul ei şi îi trase gura că­
tre a lui. Buzele acelea ten tan te se izbiră de ale ei. Lim ba
lui, aspră şi fierbinte, se afundă în gura ei deschisă. Kate
îl trase spre ea fără să-şi dea seam a ce făcea, apucându-1
de braţe. Era străbătută de zvâcniri întunecate de do ­
rinţă ce răbufniră în centrul fiinţei ei, îm prăştiindu-se
până la fiecare term inaţie nervoasă în parte.
Ryan o lipi de perete, m odificându-şi poziţia capului
p en tru a o săruta şi m ai adânc.
C o n trastu l de senzaţii o înneb u n ea - trupul lui îi
apăsa pântecele, tare şi dur, în tim p ce sărutul era m oale
şi senzual. îşi sim ţea corpul tânjind d upă m ai m ult, in­
vadat de săgeţi de fierbinţeală. N ici nu-i trecea prin cap
să se desprindă d in îm brăţişarea lui, voia m ai m ult. S-o
atingă m ai m ult. S-o sărute m ai m ult. Sâ-i sim tă trupul
acela tu lb u răto r apăsat şi mai tare peste al ei. începu să
trem ure când el îşi trecu m âinile prin părul ei, cobo­
rând apoi peste um eri şi braţe pentru a-i cuprinde ralia.
Fiecare atingere, fiecare m ângâiere îi electriza pielea.
Buzele acelea delicioase explorau co n tu ru l m andi­
bulei ei, sm ulgăndu-i un geam ăt prelung. îşi afundă
m âinile în părul lui, şuviţele m ătăsoase şi blonde înco-
lăcindu-i-se pe degete. îşi dădu capul pe spate şi îşi lăsă
gâtul pradă sărutărilor lui, trem u rân d când buzele iui
porniră tot m ai jos.
„M ai m ult, m ai m ult, m ai m ult." Aceste cuvinte îi ră­
sunau în creier, înfiorându-i sânii şi coborând în valuri
fierbinţi direct către vintre. Sim ţea o durere surdă între
picioare, o durere care trebuia ostoită. O nevoie pe care
el o putea îm plini. Ryan ii trase cu m işcări precipitate
sacoul peste um eri, ţintuindu-i braţele în lături. N astu­
rii bluzei cedară u n u l câte unul, iar copca d in faţă a
sutienului ei fu desfăcută fără m are dificultate.
Ryan se dădu înapoi doar atât cât să poată privi în jos
şi lăsă să-i scape un geam ăt. U n geam ăt în care se ghicea
o foam e teribilă. Pielea lui Kate frem ăta sub privirea lui,

170. 170 ‘El'isafietf. rhfaugfiton
iar sfârcurile i se în tăriră când palm ele lui i se lipiră de
sâni, m ângâindu-i, m odelându-i, posedându-i.
îl dorea. T ânjea după asta. C ân d gura lui o găsi d in
n ou pe a ei, buzele ei se deschiseră instinctiv, sorbindu-1
adânc, m ângâindu-i lim ba cu a ei, şi lăsă să-i scape un
geam ăt surd când sim ţi presiunea bărbăţiei lui pe pân-
tecele ei.
-N u -m i vine să cred ce b ine e să te am în braţe,
m u rm u ră el, cu gura aproape lipită de a ei, în tim p ce
degetele i se jucau cu sfârcurile ei, trim iţându-i valuri de
plăcere înspre coapse. U itasem ce gust are gura ta.
Kate se zbătu şi, în final, reuşi să-şi elibereze m âini­
le p en tru a-i scoate căm aşa d in pan talo n i. T ânjea să-l
atingă, voia m ai m u lt decât orice să-i sim tă pielea lipită
d e a ei.
-V rea u m ai m ult, reuşi să îngaim e, în tre două săru­
turi. O rice sim ţ al raţiu n ii dispăruse de m ult. Pielea par­
că îi ardea în clipa când Ryan îi trase piciorul în ju ru l
taliei lui, ridicându-i fusta, şi degetele lui îi m ângâiară
fugitiv pubisul.
N u era de-ajuns. T rebuia să-i sim tă pielea, tânjea
după căldura ei.
în m od clar, era m u lt prea îm brăcat. La naiba, n u
p u tea să-l dezbrace suficient de repede. îi desfăcu pe
bâjbâite cureaua, d u p ă care şi nasturele de la p an ta­
loni, în tim p ce gura lui o luase d in n o u în stăp ân ire
pe a ei.
Ryan îşi plim ba degetele peste chiloţii ei. Şoldurile
îi erau lipite de ale ei, şi ea îl sim ţi pulsând de dorinţă.
Prom iţându-i to t ce dorea, toate lucrurile după care tân­
jise fără ca m ăcar să conştientizeze asta.
D intr-odată, de undeva de aproape se auzi un b u b u it
enervant.
Kate îşi ridică piciorul şi m ai m ult, frecându-se de
el. Scoase u n geam ăt când îşi sim ţi pântecele electrizat
de plăcere.
- Kate? D e dincolo de uşă, vocea lui Sim one răsună
în încăpere. A venit M itch, cu părinţii voştri. Este to­
tul în regulă?

171. 'Aşteaptâ-mă 171
„N u, fir-ar să fie. C lar nu e în regulă. Pleacă!1'
- N u o băga în seam ă, m u rm u ră Ryan, sărutându-i
m axilarul, urechea şi gâtul în tim p ce-şi strecura degetele
pe sub m arginea chiloţilor ei, d in ce în ce m ai aproape
de sursa fierbinţelii.
- Kate?
Sim one ciocăni d in nou.
„La naiba."
Kate îşi dădu capul pe spate şi se izbi de perete. M âi­
nile lui Ryan îşi co n ten iră explorarea şi buzele i se opri­
ră la câţiva m ilim etri de pielea gâtului ei. T ăcerea care
do m n ea în încăpere se prelungi preţ de câteva secunde
cât o eternitate, după care Ryan îşi lăsă faţa pe um ărul
ei şi-i eliberă piciorul, sprijinindu-şi m âinile de peretele
d in spatele ei.
Ea nu voia şă se desprindă de el. N u voia să dea piept
cu realitatea. îşi trecu degetele p rin părul lui m ătăsos,
încercând să prelungească acel m om ent.
-K ate?
S im one b ătu încă o dată.
- R ăspunde-i, m u rm u ră el.
K ate înghiţi n o d u l d in gât, străduindu-se să respire
norm al.
- Da, vin... v in im ediat.
- Bine, răspunse Sim one.
- O , D oam ne, zise Ryan. M ă sim t de parcă aş avea
d in n o u douăzeci şi doi de ani şi ai tăi tocm ai au in trat
peste noi.
-S -a-ntâm plat aşa ceva?
- N u do ar o dată.
-A h , m inunat! A cum o să am im aginea asta în m inte
când o să m ă întâlnesc cu ei.
Buzele lui erau la doar câţiva centim etri de pielea ei,
şi, când ea îi sim ţi pieptul m işcându-i-se ritm ic, îşi dădu
seam a că râdea pe în fu n d ate. Era o senzaţie plăcută.
O senzaţie ce-o um plea de căldură. O senzaţie de genul
nu-mă-aşteptam -la-asta-dar-vreau-m ai-m ult.
însă Ryan se desprinse de lângă ea fără să-i ofere mai
m ult. Şi, în lipsa lui, pielea ei se răci brusc, iar m intea

172. îi fu invadată de conştientizarea a ceea ce tocm ai se pe­
trecuse între ei.
- Ryan.
Bărbatul se opri la jum ătatea distanţei către baie şi îşi
ridică palm ele, arătâr.du-i că şi el era în continuare m ult
prea tulburat pen tru a se prezenta în faţa părinţilor ei.
- N u cred că este cazul ca părinţii tăi să m ă vadă în
halui ăsta.
Dacă expresia nu i-ar ti fost d in n ou circum spectă
şi rece, Kate ar fi izbucnit în râs. In loc de asta, îşi lăsă
pleoapele să îi acopere ochii în vrem e ce el închidea
uşa de la baie. D intr-odată, încăperea aceea era prea
m are, pielea ei prea rece, iar el ridicase d in n o u zidurile
acelea blestem ate.
C h iar fusese la u n pas de a se culca cu Ryan H arrison
d u p ă cum se pu rtase cu ea?
îi venea să se ascundă undeva. N u, să se culce cu el
ar fi în sem n at ceva m ai ta n d ru , m ai intim . în schim b,
ea fusese cât pe ce să-l lase să i-o tragă rezem ată de
perete, în tim p ce angajaţii lui îl aşteptau în cam era
alăturată.
„Bravo, Kate. V ăd că te-ai ţin u t de hotărârea de a nu
te lăsa dusă de valul atracţiei ăleia explozive."
Având în vedere că poşeta ei era în cam era alăturată,
încercă să se aranjeze cât de cât cu ce avea la dispozi­
ţie. îşi pieptănă părul trecându-şi degetele prin el şi-şi
şterse m achiajul întins, d upă care-şi închise aten t nastu­
rii de la cămaşă. N etezindu-şi fusta, se m ai uită o dată
în oglindă. Părul îi stătea um flat, în totală dezordine.
R ujul i se ştersese şi bănuia că Sim one n-avea nevoie de­
cât de o singură privire pen tru a înţelege ce se petrecuse
în dorm itor, în vrem e ce ea şi ceilalţi avocaţi aşteptau în
cam era alăturată.
O , D oam ne, chiar era idioată?
AJa, da, aşa se părea.
îşi trecu palm ele peste faţă, dorindu-şi să-şi poată
înlătura astfel prostia.
D in păcate pentru ea, acest gest n u făcu altceva de­
cât să-i aducă am inte cât de sensibilă îi răm ăsese pielea
172 XfisaSeth ?faugfiţon

173. ‘Aşteaptă-m ă 173
în urm a sărutărilor lui Ryan. Ştia foarte bine că avea
o reputaţie de crai şi de ticălos fără scrupule. Şi oare nu
tocm ai îi dovedise acest lucru.7
îşi netezi părul încă o d ată şi îşi ridică bărbia m ai
m ult. C uvântul-cheie legat de to t ce se petrecuse era
aproape. A cum , că-şi recăpătase controlul, putea să aibă
grijă ca lucrurile să se oprească aici. D estinul interve­
nise la tim p şi o salvase, de data asta. D ata viitoare,
avea să fie m ai aten tă şi m u lt m ai rezistentă în faţa
avansurilor lui.
La naiba. îşi adresă câteva reproşuri în m inte. N ici
n-avea să mai existe o „dată viitoare11. D oar n-avea să
ajungă una d in tre pipiţele lui Ryan H arrison, chiar dacă
era nevastă-sa.
capitolul 12
K ate se înşelase când se gândise că Sim one urm a să
fie cea de care să-şi ferească privirea. C ân d intră în ca­
m era de zi a apartam entului, nu-l găsi decât pe M itch,
care stătea sprijinit de u n u l d in tre scaunele de la bar.
C ân d o văzu, îşi ridică p u ţin capul, cu ochii plini de
furie, cum nu-1 m ai văzuse niciodată.
- C e naiba se întâm plă?
C e drăguţ! C hiar nu avea nevoie de aşa ceva, tocm ai
acum . D in fericire, avocaţii dispăruseră şi nici părinţii
ei nu erau p rin zonă.
Kate ridică am bele m âini, p en tru a-1 îm piedica să
intre în dorm itor.
- M itch, las-o baltă. A m avut de-a face deja cu u n băr­
bat furios la culm e, nu-m i m ai trebuie încă unul.
-S e poartă ca un nem ernic, nu? A m ascultat confe­
rinţa de presă la radio, în m aşină, dar să ştii că ce s-a
întâm plat acolo nu-i dă nici un drept să se poarte aşa
cu tine.
-M ă descurc eu cu Ryan. N u su n t o fetiţă neajutora­
tă. U n d e su n t părinţii tăi... m ei... părinţii noştri?

174. 174 (Efisabetfi rhfaugfiton
-S im o n e i-a condus în cam era cealaltă, ca să n u asis­
te la cel de-al treilea război m ondial.
Kate închise ochii. M inunat. M irific. Prim a im presie
era com prom isă definitiv de faptul că o auziseră certân-
du-.se cu soţul ei.
-T e-ai descurcat de m in u n e azi, zise el cu blândeţe în
glas. A sta e un u l d in tre m otivele p en tru care Ryan e atât
de supărat. îi jucai efectiv pe degete pe reporterii ăia.
Kate îşi înăbuşi un râset d em n de toată mila.
- N u zău? D in ce-a zis Ryan nu s-ar fi ghicit una
ca asta.
Auzi uşa deschizându-se în spatele ei şi îl sim ţi pe
Ryan in trân d în încăpere.
M itch îi aruncă o privire fioroasă.
-A i term in at cu isreriealele?
- Pupă-m ă-n fund.
M itch făcu u n pas spre el.
- C r e d că mai degrabă ţi-aş da vreo două şuturi în
fund. Te porţi ca un nem ernic de m are clasă, şi o ştii
prea bine.
-S a ri la bătaie? pufni Ryan, ridicându-şi braţele de-o
parte şi de alta a corpului, invitându-1 să-şi m ăsoare
puterile. H ai, curaj! N u eşti prim ul m em bru al fa­
m iliei M atthew s care să vrea să m ă strângă de gât pe
ziua de azi.
Kate se băgă în tre ei.
-T e rm in a ţi în secunda asta. Dacă vă închipuiţi că
îm păunarea asta de puşti de liceu o să ajute cu ceva,
su n teţi am ândoi nişte idioţi. De ce-şi închipuie bărbaţii
că, dacă îşi dau câţiva p u m n i, totul se rezolvă?
Privirea lui Ryan se aţinri asupra ei, şi chipul îi păli.
-Sângerezi.
-P o ftim ? Kate duse m âna la gură. La naiba! Nu-i ni­
mic, îm i curge doar p u ţin sânge din nas. îşi lăsă capul
pe spate şi luă şerveţelele pe care i le oferi M itch, pen tru
a apăsa pe nară.
în m om entul acela, se deschise şi uşa celuilalt dor­
m itor. Ryan o apucă de m ână şi o trase către cealaltă
cam eră.

175. - H ai aici, să re cu răţ în ain te să dai ochii cu ei. M itch,
m ai tragi tu un pic de tim p... te rog?
A cesta se în cru n tă, d ar acceptă şi p o rn i în direcţia
opusă.
Ryan o cocoţă pe K ate pe h iatu l de m arm u ră în care
era încastrată chiuveta d in baia p rin cip ală a ap arta­
m en tu lu i. Ii d ăd u alte şerveţele, în tim p ce ea-şi strân ­
gea în tre degete rădăcina nasului, încercân d să opreas­
că hem oragia.
- N u lua faţa asta îngrijorată, încercă ea să m ai învese­
lească atm osfera. N u e m are lucru. M i se întâm plă m ai
to t tim pul.
- Da.7
Ryan luă şerveţele pline de sânge, se strâm bă şi îi în ­
tinse un u l curat.
-D a , îndeosebi când su n t stresată. Şi cred că ziua
asta poate fi catalogată d rep t stresantă.
Ryan îşi propti m âinile pe blatul de m arm ură, de-o
parte şi de alta a coapselor ei.
- îm i pare rău. A m în trecu t m ăsura m ai devre­
m e când am ţip at aşa la tine. N u su n t furios pe tine.
M ă enervează toată situaţia asta. Şi acu, să avem toată
presa cu ochii pe noi... M ă um ple de furie. N -ar fi trebu­
it să-mi vărs nervii pe tine.
Kate se uită la el peste grăm ada de şerveţele pe care
şi le ţinea la nas.
- C h iar crezi că to tu l e d in vina mea?
-N u . Dacă nu te-ai prins încă, am u n tem peram ent
destul de vulcanic.
-A şa ai fost dintotdeauna?
Ryan în d ep ărtă şerveţelele şi îi verifică nasul.
-Ş tiu că n-o să-ţi vină să crezi, dar când eram îm pre­
ună eram destul de echilibrat. în m od clar, nu mai su n t
aceeaşi persoană ca atunci.
D egetele ei îi m ângâiară uşor palm a cân d el începu
să şteargă cu u n prosop um ed sângele de pe buza ei
superioară.
-N ic i eu, Ryan.
!Aşteaptâ-mâ 175

176. 176 iElisabetfi ‘tiau^fiton
M âna lui încrem eni, iar ochii lui se afundară
intr-ai ei, ochii aceia care păreau a vedea o p arte d in
ea inaccesibilă oricui altcuiva. K ate sim ţea cum se
scufunda, inim a îi bătea cu repeziciune, iar pielea
îi frem ăta de d o rin ţa nebunească de a fi atinsă de el şi
n u m ai de el.
Stând atât de aproape, înţelegea pe deplin de ce fe­
m eile erau atât de atrase de el. La suprafaţă, era d u r
şi necruţător, aparent intangibil. Dar, dincolo de asta,
întrevedeai un om blând şi tan d ru care se lupta să iasă
la suprafaţă. M ulte femei încercaseră probabil să treacă
de învelişul glacial, p en tru a elibera bărbatul pasional
care se ascundea în interior. O are era cu p u tin ţă aşa
ceva? C ând o atingea, când îşi am intea cum gura lui
pusese stăpânire pe a ei, cum palm ele lui îi mângâiase-
ră tru p u l cu m işcări aproape înnebunite, era aproape
sigură că se putea. D ar când ochii i se schim bau şi ca
săgeta cu căutătura aceea dură p en tru care era atât de
faim os, nu mai era atât de convinsă. D acă exista vreun
dram de blândeţe în fiinţa lui Ryan H arrison, aceasta
era ascunsă undeva în străfundurile lui. Iar Kate nu era
deloc sigură că cineva - îndeosebi ea - putea să o scoată
la suprafaţă.
Se rupse d in vraja pe care ştia bine că o sim ţea şi el
şi-şi feri privirea.
Ryan mai trecu o dată prosopul um ed peste pielea ei.
- C red că eşti în regulă acum .
Kate se trăsese deja p u ţin înapoi, d ar el o prinse de
bărbie şi-i ridică faţa spre a lui, oprind-o.
- îm i pare rău p en tru ce am spus, însă nu şi pentru
ce s-a întâm plat d u p ă aceea. D e două săptăm âni în ­
coace tânjeam să te ating. N-a fost cel mai inspirat
loc - sau m o m en t -, şi pentru asta îm i pare rău, dar nu
şi p en tru restul.
In ochii lui se citea hotărârea. Şi, din co lo de ea, o
urm ă de tan d reţe, b lândeţea aceea pe care ea o ghi­
cea acolo.
- D ata viitoare, spuse el, nu vom m ai fi întrerupţi.
-S ă înţeleg că totul e deja stabilit?

177. 'Aşteaptă-inâ 177
Pe buzele lui se întipări u n zâm bet m ân d ru . U n zâm­
bet extrem de sexy, fascinant chiar. O , D oam ne, ce chi­
peş era. Prea chipeş. Dacă-şi folosea zâm betul ăla îm po­
triva ei, era term inată.
- Bineînţeles.
Kate se dădu jos de pe blatul de m arm ură. T rebuia să
se controleze. N-avea să-i perm ită să o m anipuleze.
- Să ştii că eu nu-s una d in tre pipiţele tale fără cre­
ier, Ryan. în ciuda a ceea ce s-a întâm plat m ai devrem e,
chestiile de genul acesta nu su n t stilul m eu.
Ryan o trase lângă el înainte ca ea să apuce să se în ­
depărteze. N aturaleţea m işcării o luă prin surprindere,
şi se trezi dintr-odată cu tru p u l lipit de al Iui, de la ge­
nu nchi până la piept, fiecare linie, fiecare m uşchi şi fi­
ecare plan al corpului lui m odelându-se pe contururile
ei. Kate îşi puse m âinile pe bicepşii lui, d ar o sim plă
atingere a buzelor lui pe tâm plă reuşi să o facă să răm â­
nă nem işcată, fără să se mai îm potrivească.
- Pe m ine nu m ă interesează pipiţele fără creier.
M om entul era atât de încărcat de tandreţe, atât de
p u ţin caracteristic lui, încât Kate nu ştia cum să reac­
ţioneze. Şovăi o secundă, încercând să reziste forţei de
atracţie. D ar cedă când sim ţi o strângere de inim ă.
N u încercă să o sărute sau să-i facă alt gen de avan­
suri, ci p u r şi sim plu o ţin u în braţe strâns, m ângâind-o
pe spate, ca şi cum ar fi avut nevoie de asta. De con­
tactul cu tru p u l ei, de stabilirea u nei legături. D e ea.
Şi, o, D oam ne! M ângâierea aceea tan d ră avu asupra
lui Kate u n efect chiar m ai intens decât săruturile lui de
m ai devrem e.
O chii i se închiseră, în tim p ce ea se lupta să-şi re­
prim e d orinţa care se reaprindea în ea. Pielea îi frem ă­
ta sim ţindu-i răsuflarea. In abdom en i se acum ula din
ce în ce m ai m ultă căldură. D o rin ţa şi nevoia de el îi
pulsau în vene îngem ănate, astfel că ajunse să nu le
m ai distingă.
-V rei să-mi povesteşti şi mie despre expediţia în care
te duci în seara asta cu Sim one? întrebă el, cu gura în ­
gropată în părul ei.

178. - De unde ştii?
- D e la M itch.
K ate strânse d in buze, retragă tul u-se uşor d in braţe­
le lui, m u lţu m ită că schim base subiectul şi că scăpase
în ain te de a face o prostie. C u m ar fi fost să-l pună la
p ăm ân t şi să-şi satisfacă poftele cu el.
- M ă gândeam eu.
- D e ce nu mi-ai spus şi mie?
- Ryan, noi doi nu am fost chiar în cele m ai bune
relaţii.
- Ei bine, uite că acum suntem . C ontează aşa m ult
p en tru tin e investigaţia asta?
- T u nu vrei să ştii ce s-a întâm plat?
- Ba da, bineînţeles că vreau. D ar n u şi dacă o să apa­
ră şi alte com plicaţii, de care chiar n u avem nevoie.
K ate lăsă să-i scape u n oftat.
-T re b u ie să ştiu. A m p ierd u t cinci ani dintr-o viaţă
despre care nici nu ştiam . C ineva, undeva sigur ştie ceva
despre asta.
- I n regulă, zise el, d u p ă câteva secunde. V in şi eu
cu voi.
-N -am nevoie să m ă ţii de m ână.
în ochii lui apăru o scânteie de iritare.
- N u uita că şi viaţa m ea a fost afectată. V in cu tine.
N-avea să preia conducerea. N-avea să-l lase. Dar, dacă
voia să le însoţească, n u putea să-l oprească. Şi chiar avea
dreptate. Şi el m erita nişte răspunsuri, la fel de m ult ca
ea. Kate încuviinţă d in cap.
-B in e .
Pe chipul lui părea să se citească o oarecare uşurare.
O uşurare care o luă p rin su rprindere. C rezuse că ea
n-avea să fie de acord? N iciodată nu reuşea să anticipeze
reacţiile lui.
-A c u m , că am term in at cu asta, ce-ar fi să ne ducem
să ne vedem cu părin ţii tăi?
Kate aruncă o privire către uşă. Şi se cutrem ură când
îşi d ăd u seam a ce o aştepta. în tâln irea cu presa fusese
cum fusese. D ar să dea ochii cu părinţii ei? îşi presă pal­
m a peste stom acul care se legăna pe m area de griji.
178 QZfisaSetfi iJaugfiton

179. - în m om entul ăsta, cred c-aş prefera să-mi tai venele.
Ryan îi luă m âna, i-o duse la buze şi i-o sărută blând,
chiar peste vene.
- Ş i să um pli de cicatrice încheieturile astea perfecte?
N u, niciodată.
S ărutul acela dibaci reuşi să-i facă toate term inaţiile
nervoase să se trezească d in nou la viaţă. Iar legătura
aceea pe care o sim ţise înainte se aprinse din nou, arză­
toare şi strălucitoare.
-H a i!
C ând văzu că o frage de m ână, Kate reuşi să îngaim e:
-C re d e a m ... credeam că nu vrei să ai nim ic de-a face
cu asta, nu?
- C â n d am zis eu u n a ca asta?
- Ieri, la M itch acasă.
-M ie m i se pare că s-au în tâm p lat o groază de lucruri
de atunci încoace, ţie nu?
O chii îi sclipiră de em oţie. E m oţie p en tru carc n u
era sigură că se sim ţea pregătită. Ryan reuşea m ereu să o
zăpăcească. O um plea de frustrare. O enerva la culm e.
Şi-apoi, într-o clipită, reuşea să o lase cu gura căscată.
Era o enigm ă totală care n u părea să aibă o soluţie şi,
o ri de câte ori K ate îşi închipuia că-1 descifrase, el făcea
ce făcea şi se m etam orfoza în ceva cu totul neaşteptat.
C h iar n u ştia dacă ar fi vreodată în stare să ţină pasul
cu el.
Iar asta o speria. Şi o scotea d in sărite.
Şi, la naiba, o entuziasm a.
N eavând de ales, îl urm ă în cam era de zi şi d ădu piept
cu părinţii ei.
-A sta-i cea m ai tâm pită idee născocită vreodată.
M itch stătea cu m âinile pe volanul Land R overului lui şi
analiza d in ochi parcarea slab lum inată.
D e pe bancheta d in spate, Ryan îşi ridică şi el privi­
rea. Peste San M ateo se lăsase seara. B ecurile din vârfu­
rile stâlpilor pâlpâiră, apoi răm aseră aprinse. C u ceva
noroc, A n n ie ajunsese deja de cealaltă parte a clădirii.
Aşteaptâ-m ă 179

180. M itch avea drep tate. Era o idee tâm pită. A r fi tre­
b u it să răm ână cu părin ţii lui A n n ie şi să ia cina îm pre­
u nă cu copiii. O ricât de ciudată era situaţia p en tru
A n n ie, ar fi fost un lucru m ult m ai sigur decât ce fă­
ceau ei acum .
-T o t ce trebuie să faci e să conduci, zise Sim one, de
pe locul d in dreapta. N u te m ai plânge atâta. Deschise
uşa. D in spate, Ryan îi urm ă exem plul. N e întoarcem !
- D ata viitoare, vreau şi eu să fiu spion, strigă M itch
în urm a lor.
- C ât tim p avem? întrebă Ryan, în tim p ce se în d rep ­
tau către intrarea sanatoriului.
In interior, u n paznic era postat chiar lângă uşă. Par­
carea era supravegheată de cam ere video.
- O rele de vizită se încheie peste o jum ătate de oră.
O să m ă dea pe uşă afară. A i la tine legitim aţia pe care a
şterpelit-o Alice de dim ineaţă?
Ryan îşi pipăi buzunarul.
- O am .
- N-am chef să scot pe nim eni pe cauţiune în seara
asta, zise ea, în surdină.
Ryan îi aruncă o privire tăioasă.
- D oar nu crezi că-s atât de prost să m ă las prins, nu?
- Sper al naibii de tare că nu eşti, H arrison.
C ân d intrară în cam era de prim ire, Sim one afişă
zâm betul ei de avocată şi se apropie de recepţie.
-A m venit in vizită la G illian Rogers. S u n t o prietenă
de familie.
De cealaltă parte a biroului stătea o fem eie suprapon­
derală, cu părul grizonant.
-S e m n aţi aici. M ai aveţi vreo douăzeci şi cinci de mi­
n ute până se încheie orele de vizită.
Sim one sem nă în registru, îi dădu pixul lui Ryan şi
răm ase în aşteptare.
R ecepţionera le aruncă o privire dezaprobatoare.
-A m nevoie de un act de identitate. Tastă ceva la com ­
puter şi aşteptă până când Ryan şi Sim one îşi scoaseră
portofelele, după care spuse: D oam na Rogers e în aripa
D, rezerva 438. Bătu cu vârful unui creion pe suprafaţa
180 îfisaSeth 'Naugdton

181. unei hărţi xeroxate. A dică aici. O luaţi pe holul de-aco-
lo, zise apoi, arătând către nişte uşi duble.
-M u lţu m im , spuse Sim one.
-T are prietenoasă, m orm ăi Ryan când trecură de
uşile indicate.
V ăzând că erau singuri pe hol, Sim one aruncă o
privire la ceas şi spuse:
- Să nu întârzii.
-A m înţeles. D istracţie plăcută!
-D a ... distracţie. Sim one se încruntă. G illian are
A lzheim er. Nu-şi aduce am inte de m ine. O să fie teribil
de plăcut.
Ryan îi tăcu cu ochiul, după care se ascunse în tro
debara cu m ateriale p en tru curăţenie.
De cum intră, sim ţi un m iros în ţep ăto r de deter­
genţi industriali. A prinse lanterna de buzunar pe care o
adusese cu el şi cercetă încăperea înghesuită. Aşa cum
îi spusese fiica lui G illian, Alice, de un cârlig fixat în pe­
rete stătea atârnată o uniform ă de om de serviciu. Şi-o
puse repede, îşi prinse de buzunarul de la piept legiti­
m aţia cu fotografia lui lipită peste cea originală şi ieşi
în hol, îm pingând un cărucior cu tot felul de produse
pen tru curăţenie.
Porni cu paşi înceţi, flu ierân d de parcă n-ar fi avut
nici o grijă pe lum ea asta. Se în tâln i cu o asistentă
care trecu de el, d u p ă care se opri şi îi aru n că o privire
peste um ăr.
- Eşti nou. U n d e e Jimmy?
Ryan întoarse căruţul şi îi aruncă un zâmbet.
- E acasă, bolnav. îi ţin eu locu’.
-V ezi că în 218 e pardoseala m urdară şi trebuie să te
ocupi im ediat.
-D a , doam nă. Im ediat m ă ocup.
-T re b u ie să te duci acum . H ai, repede!
Femeia agită u n deget am en in ţăto r în direcţia lui.
Fir-ar să fie, num ai de asta n-avea el tim p acum . D ar
fie se supunea, fie o făcea să intre la bănuieli, ceea ce. în
m od clar, nu-şi doreau câtuşi de puţin.
‘Aşteaptă-niâ 181

182. 182 CEfisabetfi ‘frlaugtiton
în to arse repede căruţul. 218? U n d e naiba era? Ryan
aruncă o privire la schem a cu organizarea încăperilor
d in clădire, pe care şi-o pusese chiar sub sticlele de pe
partea de sus a căruţului. La naiba! Fix în cealaltă parte
a clădirii faţă de arhivă.
A sistenta deschise uşa.
- D o m n u le A nuers?
N u prim i d rep t răspuns decât u n geam ăt slab.
Ryan lăsă căruţul pe hol. Fără să vrea, strâm bă din
nas când intră în încăpere.
D oam ne, D um nezeule, el în nici u n caz nu fusese
de acord să se bage la aşa ceva. Vezica b ătrân u lu i cedase,
iar pardoseala era în fro stare jalnică.
- Im ediat curăţăm aici, d o m n u le A nders, zise asisten­
ta, j i făcu lui Ryan sem n d in cap să se apuce de treabă.
în m intea lui se învârteau to t felul de expresii, care
m ai de care m ai colorate, d ar se întoarse la căruţul cu
m ateriale de curăţenie şi luă câteva unelte care, spera el,
aveau să-l scoată din încurcătură. D ouăzeci de m inute
m ai târziu, îm pingea din n ou căruţul pe holurile lungi
ale sanatoriului. Sim ţea că-1 m ănâncă toată pielea şi îşi
dorea să facă u n duş p en tru a se debarasa de duhoarea
d in cam era aceea. Şi, în m od clar, nu voia să îm bătrâ­
nească niciodată.
C â n d intră în zona de birouri, d ăd u de o fem eie care
introducea date într-un calculator. îşi ridică legitim aţia.
-A m venit să golesc coşurile de gunoi.
Fem eia abia de-i aruncă o privire.
- Bine. Să te m işti repede, trebuie să încui.
- D a, doam nă.
Porni de la u n coş la altul, achitându-se de m isiunea
declarata. C ând term ină cu biroul, trecu în arhivă.
U şa cu arc se închise cu un b u fn et în u rm a lui. A poi,
Ryan se duse cu paşi repezi la fereastră şi o deschise.
A nnie se ridică d in locul u n d e se ascunsese până
atunci, chiar sub fereastră.
- C e naiba a d u rat atât?
- U n u i m oş n u i-a m ai rezistat vezica, răspunse el în
şoaptă.

183. - Poftim?
- Iţi explic eu m ai târziu. N-avem tim p acum . O ajută
să intre pe fereastră. în biroul d in faţă e o secretară care
de-abia aşteaptă să plece acasă.
Ea se duse direct la fişet, deschise repede sertarul de
sus şi începu să caute printre dosare.
- N u e nim ic pe num ele A lexander aici.
-în c e a rc ă la H arrison.
Fem eia îm pinse la loc sertarul de sus şi trecu la cel
aflat sub el.
Ryan goli coşul de gunoi. Jaluzelele m etalice scoa­
seră un clinchet prelung cân d îşi trecu m ătu ra peste
ele, p en tru a acoperi scârţâitui sertarelo r deschise
şi închise.
-N im ic , zise ea în şoaptă.
Ryan îi aruncă o privire peste um ăr.
- M atthews?
- D a, uite aici, şopti ea. Deci povestea cu arhiva
distrusă nu era decât o m inciună sfruntată.
Scoase dosarul şi îl răsfoi repede, cercetând fie­
care filă.
A uzind-o trăgând aer în piep t cu u n zgom ot precipi­
tat, Ryan îşi întoarse d in nou privirea către ea.
- C e e?
- Peste tot apare sem nătura lui Jake. C o n tin u a să trea­
că de la o pagină la alta, cu chipul atât de palid, încât
Ryan sim ţi im pulsul de a o pune să stea jos. Pe m ulte
dintre docum entele astea apare şi num ele unei asisten­
te - Janet Kelly.
-A m înţeles. Ryan se apropie de u n alt fişet, în
căutarea dosarelor angajaţilor. Nu e aici.
- O fi în alt birou?
- Probabil, zise el, trecând în revistă co n ţin u tu l celor­
lalte sertare.
- C e e M idazolam ul?
Ryan îşi ridică im ediat privirea.
- E o benzodiazepină.
- Şi asta c.e-i?
- O substanţă cu proprietăţi sedativ-hipnotice.
‘jlşteaptă-mâ 183

184. 184 Elisabetd 'blaugfiton
Privirea ei îl săgetă im ediat.
-Sedative? A dică poate induce comă?
-P osibil. Dacă este com binată cu u n agent parali­
zant, atunci sigur.
Kate înghiţi şi îşi coborî ochii la fişa d in faţa ei.
- C u m ar fi A nectinul?
„O , D oam ne."
-D a .
-Ş i T abofrenul ce e?
M âinile lui Ryan încetară a m ai scotoci prin dosare.
- Poţi să repeţi, te rog?
-T ab o fren . A pare peste to t în fişa m ea.
- E u n m edicam ent p en tru cancer.
A nnie îşi ridică brusc privirea.
- N u aveam cancer, nu?
Ryan clătină d in cap, d ar u n val de îngrijorare îi tra­
versă inim a.
C ineva b ătu cu p u m n u l în uşă.
- Hei, ai term in at acolo? T rebuie să încui.
- La naiba!
A nnie se ascunse în spatele unui birou.
Ryan deschise uşa. A drenalina îi inundase sângele,
dar făcu un efort să schiţeze u n zâmbet.
-A c u m term in. D oar că tre’ să aduc nişte saci
curaţi.
Fluierând, se duse la căruţ, găsi sacii şi se întoarse,
încruntându-se, A n n ie îi făcu sem n să n u se apropie de
locul u n d e era ea ascunsă.
Ryan îşi văzu de treabă, se asigură că fereastra era în ­
chisă, după care ieşi d in cam eră.
Secretara se uită la ceasul de la m ână.
- D a’ ştiu că ţi-a luat ceva! Stinse lu m in a şi aşteptă să
iasă d in birou, după care încuie uşa.
-N o a p te bun ă, zise el, tărăgănat.
Fem eia nu răspunse, ci p o rn i p u r şi sim plu pe hol, lă­
sând în urm ă num ai sunetul tocurilor ei pe pardoseală.
Ryan duse căruciorul în cea m ai ap ro p iată debara
cu m ateriale de cu răţen ie, d u p ă care se în to arse cu
m are aten ţie la b iro u l de lângă arhivă. Bătu la uşă,

185. “Aşteaj)tă-mâ 185
aruncă o privire în jur, apoi se puse pe aşteptat. U şa
se întredeschise, el se strecură d incolo şi o încuie în
urm a lui.
O chii verzi ai lui A r.nie sclipiră în bezna din interior.
-T e pricepi să faci fetele să se sim tă bine, nu glum ă.
- C hestia asta n-a fost ideea m ea. T u uită-te în b i­
roul ăla. Eu m ă ocup de ăsta de-aici. Se despărţiră, şi
fiecare începu să caute în fişiere şi în sertarele m eselor
de lucru. C â n d A n n ie şopti ceva, d in tr-u n b irou d in
apropiere, Ryan îm pinse sertarul în care căuta şi, ori-
entându-se d u p ă direcţia de u n d e îi auzise vorbele, se
duse la ea.
-A m găsit, zise ea. Janet Kelly a fost concediată acum
aproape un an. Stă pe H arbor Drive, num ărul 794.
-A sta e pe faleză.
- N-am găsit nim ic despre jake.
D in biroul alăturat se auzi clinchet de chei.
- La naiba! Ryan o îm pinse către fereastră. Fugi!
A nnie deschise geam ul şi se strecură afară. Ryan ieşi şi el
şi se strădui să închidă fereastra în urm a lor, după care
se ghem ui lângă ea în tufişuri.
Prin fereastră răzbătu un fascicul lum inos, m ăturând
tufişurile. Ryan îşi ţinea respiraţia.
C ân d auzi u n chicotit venit dinspre A nnie, îi puse
m âna peste gură.
D in in terio r n u se auzea nici un sunet, însă lanterna
răm ânea aţintită asupra ferestrei. D upă un interval care
le păru o eternitate, lum ina se m ută. A uziră târşâit de
paşi, iar uşa se deschise, apoi se închise. D upă care în
urm a lor se lăsă o tăcere m orm ântaiă.
- C h iar vrei să fim prinşi? întrebă Ryan în şoaptă.
A nnie îi desprinse palm a de pe gura ei.
- îm i pare râu. N u m-am p u tu t abţine. N u te-am vă­
zut niciodată m işcându-te atât de repede.
- Parcă şi văd titlurile d in ziarele de m âine: „D irecto­
rul unei com panii farm aceutice arestat p en tru intrare
p rin efracţie în S anatoriul Backwater".
A n n ie chicoti d in nou.
- Şi ce, ţi-e team ă că-ţi vei păta reputaţia de crai?

186. - E pătata de m ult. Şi să ştii că nu. M ie mi-e team ă
c-o să ajung la închisoare, cu u n coleg de celulă pe num e
Bubba. C â n d o auzi izbucnind într-un râs în toată regu­
la, inim a începu să-i bată m ai tare. A poi spuse: Şi chiar
nu vreau să-i văd pe copiii noştri lăsaţi pe m âna lui
M itch. Julia e şi aşa destul de slobodă la gură.
-A , şi în m od clar n-a auzit nici o în ju rătu ră de la
tine, nu?
O chii îi scăpărau, iar gropiţa d in obraz îi făcea pulsul
să i-o ia razna.
- In nici u n caz.
A n n ie răspunse cu un zâm bet larg. O , D oam ne,
cât de d o r îi fusese de zâm betul acela! D e felul în care
i se lum ina toată faţa, de m odul în care-i sclipeau ochii
verzi... De căldura pe care o sim ţea în abd o m en când o
privea zâm bind. T ânjea să o sărute. îşi dorea dureros de
m u lt să o atingă. Şi să ducă la capăt ceea ce începuseră
m ai devrem e.
Şi in ten ţio n a să o facă im ediat ce aveau să se întoarcă
şi vor fi lăm u rit totul.
O prinse de m ână şi spuse:
-H a i să plecăm naibii de aici.
Beculeţele de pe b o rd îi lum inau faţa lui Sim one,
care stătea în SUV-ul lui M itch, pe locul pasagerului.
Se contrazicea cu el pe u n d e ar fi fost m ai b ine să în ­
toarcă p en tru a ajunge pe autostradă. Păreau un cuplu
căsătorit de o veşnicie.
Kate se uită spre Ryan, care stătea în spate, lângă ea.
în a in te să plece, aruncase uniform a de îngrijitor în tufi­
şurile dim prejurul sanatoriului. în clipa de faţă, era con­
cen trat să-i studieze fişa. R iduri adânci de îngrijorare îi
brăzdau fruntea.
A sta nu avea cum să fie de bine.
-A i u n sim ţ al orientării foarte prost, b o m b ăn i Sim o­
ne. N u, fă la stânga la urm ătorul sem afor.
- La venire, ara trecut pe lângă u n M cD onalds, o con­
trazise M itch. îm i am intesc asta toarte clar. E pe-acolo.
îi făcu sem n înainte.
186 Tfisabetfi ‘ifaugfton

187. Tlşteaptă-mă 187
- Ba nu, n u e, îi replică Sim one. Este pe urm ătoarea
stradă. întoarce odată.
Se întinse spre volan.
- L a d racu ’, fem eie, lasă-mă să conduc.
Sim one îi aruncă o privire ucigătoare, care-1 făcu să
se în cru n te şi să clatine d in cap, dar, cu toate acestea,
întoarse pe unde îi indicase ea. Săgeţile aurii străluceau
în josul străzii.
-Vezi? Ţi-am spus eu. N iciodată să nu te contrazici
cu o fem eie când vine vorba despre indicatoare. In tra­
rea pe autostradă. A colo.
- C u atât m ai p u ţin dacă este avocat, m orm ăi M itch.
A m şi eu ochi, scum po, şi m erit nişte p u n cte p en ­
tru că m i-am am in tit de M ickey D . A p ro p o de asta,
mi-e foam e.
-T re b u ie să ajung !a birou, zise Ryan.
- D e ce? în treb ă Kate.
Felul în care îi analiza fişa şi faptul că n u se arăta
deloc am uzat de spectacolul de pe scaunul d in faţă o
făceau să-şi sim tă nervii întinşi la m axim um .
-T re b u ie să cau t ceva. Lasă-mă în centru, o să iau un
taxi până acasă.
-A d io , cheeseburger dublu! M itch oftă şi trecu pe
lângă restaurantul fast-food. O luă pe autostrada care
ducea spre oraş.
- Ryan, zi ceva, îl îndem nă Kate. C e ţi-a atras atenţia?
B ărbatul răsfoia paginile în poală.
- Se pare că ai stat ceva vrem e în com ă naturală. To­
tuşi, d u p ă naşterea lui Reed, ţi-au fost adm inistrate m e­
dicam ente care să-ţi inducă starea de com ă. C a şi cum
ai fi ieşit singură d in ea, n um ai că era cineva care nu-şi
dorea să te trezeşti.
Kate sim ţi cum i se strânge stom acul.
- Ş i celălalt m edicam ent?
C u m el nu-i răspunse, ea insistă:
- Ryan, spune-m i.
B ărbatul îşi m uşcă buzele. A poi, în final, răspunse:
-A c u m cinci ani, T abofren era un m edicam ent
A m C orp în stadiu de studiu clinic.

188. 188 Xlisabeth 'Naugftoti
Sim one se răsuci brusc. M itch privi în oglinda retro­
vizoare.
-C e.7zise Kate făcând ochii m ari.
-L -am retras p en tru că PDA avea obiecţii serioase
d in cauza efectelor secundare.
Kate sim ţi cum devenea tot m ai palidă. Avea senzaţia
că pereţii m aşinii se strângeau în ju ru l ei. Ryan o m ân­
gâie pe m âna aşezată pe scaun.
- N u intra în panică încă. Lasă-mă să fac nişte
investigaţii.
Fem eia încuviinţă, deşi în sinea ei nu prea ştia ce
să creadă. C e să facă în privinţa asta? îşi trecu dege­
tele trem u rân d e de-a lungul cicatricei de pe scalp,
îşi în g h iţi frica.
N u m ergea aşa.
M itch opri m aşina în faţa biroului lui Ryan.
- Eu şi Sim one m ergem să luăm ceva la pachet şi ne
întâlnim înapoi aici.
- N u este nevoie, zise Ryan coborând d in m aşină.
O apucă pe Kate de m ână şi o ajută să coboare.
- Ryan, nu te îm potrivi. Sim one se întinse pe fereas­
tră şi-i strânse m âna lui Kate. Ne întoarcem im ediat.
De ce avea un presentim ent aşa sum bru în legătură
cu asta? în vrem e ce intra în clădire cu Ryan, Kate îşi
trecu o m ână prin păr. Fiori de groază o străbătură din
cap până-n picioare, la fel ca în ziua în care în g en u n ­
chease pe podea în biroul lui Jake şi descuiase dulapul
cu dosarele care îi schim baseră viaţa.
-S a lu t, John.
Ryan îi făcu sem n din cap agentului de pază aşezat la
biroul din hol.
- D om nule H arrison. în seara asta aţi venit târziu.
-A m ceva de lucru. C u m n atu l m eu şi o prietenă vor
veni m ai târziu. Lasă-i să urce când sosesc.
- Sigur, dom nule H arrison. A ţi arătat bin e azi la tele­
vizor, adăugă el cu un rânjet pieziş.
- M ersi.

189. Ryan îi puse m âna pe spate lui Kate şi o grăbi spre
lifturi. M âna lui caldă şi puternică îi provocă fiori în
partea de jos a spatelui, acolo u n d e o atinsese.
N u avea cum să nege că sim ţea o legătură cu el.
D oar că nu ştia ce să tacă în privinţa asta sau cum să se
descurce, având în vedere că se întâm plau atâtea în ace­
laşi tim p.
B iroul lui Ryan era o cam eră im ensă, cu m obilier
d in lem n închis la culoare şi m etal crom at. U n perete
dc ferestre dezvăluia linia orizontului d in San Francis­
co. In oraşul de d ed esu b t luceau lum inile, ia rjn depăr­
tare se vedea lu m in at po d u l G o ld en G ate. în partea
cealaltă a cam erei era un bar p en tru b ău tu ri, iar în faţa
lui se aflau două canapele şi câteva m ese îm prăştiate.
B iroul m asiv a! lui Ryan se afla în p artea cealaltă a
cam erei, iar în d reapta lui era u n perete plin cu rafturi
p en tru cărţi.
Kate se sim ţi intim idată în m om entul în care p ătru n ­
se în încăpere. Biroul ei am ărât ar încăpea lejer într-un
colţişor al acestei încăperi im ense. îi reveni în m inte
conferinţa de presă şi-şi am inti privirea rece cu care îi
înfruntase pe reporteri. Ryan H arrison, puternicul om
de afaceri, nu sem ăna deloc cu bărbatul blând care o
purtase în braţe cu atâta grijă atunci când îi cursese sân­
ge din nas.
-V rei să aduci ceva să bem , te rog?
R ecunoscătoare că prim ise ceva de făcut, K ate se în ­
toarse spre bar. Ryan se aşeză pe scaunul de la biroul
lui şi p o rn i calculatorul. D egetele îi dansau pe tasta­
tură, iar privirea îi era aten tă la ceea ce căuta. T ăcerea
lui îi d ăd u de înţeles că nu era gata să-i îm părtăşească
preocupările lui.
Kate îşi înăbuşi d o rin ţa de a-i privi peste um ăr.
Se m ulţum i să toarne câte un pahar p en tru fiecare, apoi
le duse la el pe birou.
- E vreo baie pe aici? îl întrebă.
B ărbatul îi făcu sem n spre una d in tre uşi.
- Pe acolo.
- M ersi.
ftşteaptâ-mă 189

190. 190 îfisabeth ‘l'laugfrton
Zăbovi cât de m ult tim p putu în baia m are corpora­
tistă cu blafuri de m arm ură şi duş im ens. îşi dădu cu
apă pe faţă, încercând să-şi ţină în frâu em oţiile. C â n d
reuşi să se. calmeze, se întoarse lângă Ryan, pe care îl găsi
to t pe scaun în faţa calculatorului. De data asta, stătea
cu capul în m âini, cu coatele proptite pe suprafaţa din
faţa lui. Pe ecranul calculatorului, screensaverul derula
im agini cu Julia.
T rupul lui em ana o încordare care invada to t spaţiul
dintre ei şi se încolăcea în jurul pieptului lui Kate, în-
tinzându-i nervii la m axim um . T rem urând, înainta spre
birou! lui şi se opri lângă el.
- Ryan.7
Fără să privească spre ea, o prinse de talie şi o tra­
se în faţa lui. G en u n c h ii îi apăsaţi partea interioară
a coapselor, iar asta o făcu să sim tă fiori reci pe şira
spinării. B ărbatul se aplecă apoi în faţă şi-şi sprijini
fru n te a de ab d o m en u l ei, tim p în care trăgea cu zgo­
m ot aer în piept.
Ceva nu era în regulă. C eea ce găsise Trebuia să fie
atât. de grav, încât nici n u o putea privi. Kate se gândi să
plece, să uite de toată mizeria asta. Dacă voia, se putea
întoarce cu avionul înapoi la Boston, uitând de Ryan
H arrison şi de fiica lui. Probabil asta era cea mai b u n ă
idee pe care o avusese până atunci.
Dar, chiar în tim p ce se gândea la asta, ştia că nu avea
să plece. A cum , fie câ-i plăcea, fie că nu, avea o conexi­
une cu el. N u d o ar din cauza Juliei şi a lui Reed, ci şi
d intr-un alt motiv. Ceva o atrăgea la el chiar şi atunci
când îşi dorea să fugă. Ceva ce nu înţelegea, dar despre
care voia să afle m ai m ulte.
îşi trecu degetele trernurânde prin părul lui, îl m ân­
gâie pe gât în jos, pe um eri, sim ţin d tensiunea acum u­
lată acolo.
- Ryan, m ă sperii.
B ărbatul nu-i răspunse. D oar îşi lipi degetele calde,
term e şi puternice de oasele şoldurilor ei, ca şi cum s-ar
ti agăţat din răsputeri de ea.
- Vorbeşte-m i, îi şopti.

191. 'Aşteaj'tă-mă 191
C â n d privi în sus, trăsăturile aspre ale feţei lui îi tră­
dau durerea. Frica se transform ă în panică atunci când
îi văzu ochii albaştri ferm ecători m ăcinaţi de vină.
Fem eia trase adânc aer în piept.
Fără să m ai întrebe, ştiu că, într-un fel sau altul, fuse­
se şi el im plicat în ceea ce i se întâm plase ei.
capitolul 13
O privi atât de m ult tim p cu ochii aceia cuprinşi de
rem uşcări, încât Kate şi-ar fi d o rit să-l scuture şi să-l facă
să spună ceva.
- Ryan, ce este?
-T ab o fre n e u n m edicam ent care prom itea să m ic­
şoreze an u m ite tum ori inoperabile. D ar FD A a oprit
studiile clinice d in cauza efectelor secundare grave care
începuseră să apară, punându-i la îndoială siguranţa.
-M i-ai m ai spus asta în m aşină, îi ream inti ea.
-Ş tiu . N um ai că nu reuşeam să-mi am intesc exact
despre ce efecte secundare era vorba.
- D e ce am senzaţia că nu vreau să aflu nim ic despre
aceste efecte secundare?
B ărbatul înghiţi şi îi privi abdom enul.
-M e d ic a m e n tu l avea d rep t obiectiv să indice tra­
iectoria care stim ulează creşterea tu m o rii la pacienţii
cu cancer în stare avansată. D u p ă testările iniţiale pe
anim ale, eram foarte în cân taţi în legătură cu el, şi la
fel erau şi cei de la FDA. L-au trim is m ai repede la stu ­
dii clinice.
-Ş i?
- A u a p ăru t efecte secu n d are m inore, p rin tre care
iritaţii ale pielii, u rticarie şi uscarea m u cu su lu i m em ­
bran elo r. N im ic n eo b işn u it. D ar efectele care i-au
d eterm in a t pe cei de la FD A să-l retragă au fost m ai
grave. E rau observate în general la p acienţii cu tu m o ri
la creier sau la m ăduva spinării... D u reri m ari de cap,
schim bări de dispoziţie şi de p erso n alitate şi... pierderi
de m em orie.

192. „O , D o am n e.“
Degetele lui Ryan se strânseră şi mai tare în jurul
taliei ei, îm piedicând-o să se îndepărteze.
-C â n d pacienţii im plicaţi în studiile clinice au în ­
ceput să raporteze sim ptom ele, în special pierderile de
m em orie, s-a încetat adm inistrarea m edicam entului.
M ajoritatea nu au resim ţit efecte pe term en lung.
- Ryan, dar de ce mi s-ar fi adm inistrat asta? N u în ţe­
leg. Ai zis că nu am avut cancer.
- N u ai avut. N u... N u ştiu exact ce se întâm plă aici,
dar...
- D ar ce? Nu-şi mai putea m asca panica d in voce.
C u m el nu se uită spre ea, Kate îşi făcu m âna căuş în
jurul bărbiei lui şi i-o înălţă astlei încât să o privească
în ochi.
- C e e, Ryan?
B ărbatul se lăsă pe spate şi începu să se frece pe faţă.
- Uită-te p u ţin pe ecran şi spune-m i dacă-1 recunoşti
pe bărbatul ăla.
Kate îşi trecu degetele peste tastatu ra calculato­
rului lui. Screensaverul dispăru. Pe ecran se ivi chipul
lui Jake.
- O , D oam ne!
- înţeleg că da, şopti el.
- De ce ai tu fotografia lui Jake?
-A sta e doctorul Jacob M cKellen. Bl a dezvoltat
Tabofrenul. Şi tot el conducea studiile clinice.
„N u.“ Kate se întoarse spre m onitor, apoi se dădu
înapoi. N u. Nu era posibil. Vorbele-i răm âneau în gât.
A sta nu se întâm pla cu adevărat.
Ryan se ridică de pe scaun şi o apucă de um eri.
-N u . Nu-m i întoarce spatele acum . Răm âi cu m ine.
-N u . Te înşeli. Există o altă explicaţie. Trebuie să
existe.
- Iubito...
- De ce? Mi-a făcut asta intenţionat?
C u m era posibil ca bărbatul pe care îl iubise, cu
care trăise mai bine de un an, căruia îi încredinţase fiul
192 tEfisaSeth '’bfaughton

193. în grijă... cum ar fi p u tu t el să facă in ten ţio n at ceva care
să o rănească?
- N u ştim asta. Nici p en tru m ine nu are sens, dar o
s-o scoatem noi la capăt.
O cuprinse în braţele lui călduroase înainte ca ea să
apuce să se retragă.
11 lăsă să o ţină, dar nu-şi p u tu dezlipi privirea de la
m onitor. D e la ochii lui Jake care o priveau la rândul
lor. în m inte îi răsărită am intiri cu m om entele petre­
cute îm preună... Jake ţinându-I pe Reed în braţe la un
grătar în curtea d in spate, dansând cu ea la o strângere
de fonduri pentru spital, făcând dragoste cu ea în pa­
tul lor. Se-nfioră şi încercă să se îndepărteze îm pletidn-
du-se, d ar Ryan o ţin u strâns.
- Eşti în siguranţă, o linişti încetişor. Te ţin eu.
Se zbătu să scape, dar nu avu_ energia să se lupte
cu el cân d o strânse şi m ai tare. în cele d in urm ă, se
afundă în braţele lui, lăsând em oţiile să o năpădeas­
că. C um se putuse înşela aşa tare? C u m de nu fusese
în srare să vadă cum era Jake cu adevărat? Fusese
oarbă? Sau, p u r şi sim plu, nu voise să privească cu su­
ficientă atenţie?
Ryan îi m ângâia părul, în vrem e ce îi şoptea la ureche
vorbe liniştitoare. D ar ei îi răsunau în m inte cuvintele
de m ai devrem e.
-A i... ai zis că num ele lui e M cKellen.
B ărbatul nu o slăbi d in braţe.
-D a . Jacob M cKellen. Fam ilia lui d eţine şi adm inis­
trează editura M cKellen de ani buni.
U m erii îi căzură brusc. Sim ţi gust de fiere.
-M i-a... mi-a zis că nu şi-a d o rit ca eu să m uncesc, dar
nu m-a îm piedicat să lucrez ca liber-profesionist. Ştia că
la un m o m en t d at aveam să ajung să lucrez la editura
M cKellen.
-M -am gândit la asta. N u vreau să m ergi m âine la
m uncă.
- Ryan...
- N u , ascultâ-m ă! Se trase înapoi ca s-o privească,
apucându-i co n cen trat şi plin de com pasiune um erii
‘Ăşteaptă-m â 193

194. cu degetele. S ituaţia e m ai com plicată decât am crezut.
M ilioane de d o lari au fost investiţi în T abofren. M ultă
lum e a fost iritată când a fost retras. Fişa ta arată că
m e d icam en tu l ţi-a fost ad m in istra t m u lt tim p d u p ă ce
FDA a închis proiectul. In orice caz, faptul că îţi bagi
nasul nu va fi pe placul oricui s-ar afla în spatele afa­
cerii ăsteia.
Nu-i plăcea deloc ce insinua.
-A m crezut că Jake era în spatele afacerii ăsteia.
- N u cred că a făcut asta singur. N u cred că ar fi p u tu t
s-o facă. O am en ii de la sanatoriu ştiau. C ineva de la
editură ştia.
V orbele planau în spaţiul d in tre ei. D in partea cealal­
tă a cam erei se auzea u n ceas ticăind.
- L-ai cunoscut? îl întrebă încet.
Privirea lui o fixa pe a ei, d ar nu reuşi să-i citească
gândurile.
- L-am în tâ ln it de câteva ori. N u l-am cunoscut bine.
K ate închise ochii. Se întâlniseră. V orbiseră. Relaţia
ei cu Jake nu era o coincidenţă.
B ărbatul o strânse şi m ai tare de um eri.
- Ii dăm noi de capăt, d ar trebuie să ai grijă. Faţa ta va
apărea în toate ziarele. Se va şti că nu ai m urit.
Încă u n lucru p en tru care să îşi facă griji.
-N u ... N u m-am gândit la asta.
-V re a u să te consulte u n m edic. M âine.
Se sim ţi de parcă ar fi p rim it o lovitură peste faţă.
- S u n t bine.
- N u m ă contrazice. T onul vocii îi dădu de înţeles
că nici m ăcar nu trebuia să încerce. T abofrenul n u a
fost niciodată testat pe term en lung. N u avem cum să
cunoaştem toate efectele.
-M i-am făcut o tom ografie com puterizată înainte
să m oară Jake. A ieşit în regulă.
- A fost făcută de m edicul din B oston care a dispărut,
nu-i aşa?
-D a . Sim ţi iarăşi cum i se întoarce stom acul pe dos.
D oar nu crezi că e şi el im plicat, nu?
194 îfisa d etd 'frfaagdton

195. - N u ştiu. D ar trebuie să Hm precauţi. N u ne asu­
m ăm nici u n risc.
- O , D oam ne, m u rm u ră clin nou afundAndu-se în ­
apoi în braţele lui. Era d in ce în ce mai rău. Fiecare
indiciu nou si fiecare frântură de inform aţie o făceau să
se întrebe în ce an u m e se băgase. în ce î! im plicase pe
Reed. In ce îi târăsc pe Ryan şi pe Julia.
B ărbatul o cuprinse cu braţele şi-şi sprijini obrazul de
părul ei. Se sim ţea învăluită ca într-un cocon, de grijă,
căldură şi protecţie.
- N u voi perm ite să ţi se întâm ple nim ic rău.
C um stătea aşa lipită de el, îşi dorea să uire rot ce
aflasem , să se agnţe de sprijinul pe care ajunsese să-l
reprezinte tru p u l iui, să se in cread ăîn vorbele lui. Parfu­
m ul lui, care plutea în aer, îi dădea o senzaţie de dejâ-vu.
închise ochii, se lipi cu obrazul de pieptul lui şi îl luă la
rân d u l ei in braţe.
Bătăile ritm ice ale inim ii lui ii ream intiră că era vie.
Şi, tără să rostească o vorbă, aproape că îşi putea închi­
pui cum fusese odinioară viaţa alături de el. C um era
înainte... în ain te s-o piardă pe A nnie. Fericit. îm plinit.
U n b ărbat în stare să m ute m unţii d in loc p en tru fem e­
ia pe care o iubea.
D ar vrem urile acelea trecuseră. N ici un u l d in tre ei
nu mai era la tel ca înainte. Şi, chiar dacă îşi dorea să se
bazeze pe el şi să-i perm ită să fie sprijinul ci, erau încă
m ulte lucruri pe care nu le ştia. Legate de ceea ce se
întâm plase cu ea. Legate de el. Legate de legătura d in tre
toate astea... inclusiv cu el.
A devărul avea s-o elibereze. Nu putea să se lase dob o ­
râtă de asta. N u avea s-o tacă. A junsese deja atât de de­
parte. A cum nu m ai trebuia decât să caute răspunsurile
despre care ştia câ su n t pe acolo pe undeva.
Şi să facă faţă căderii, când avea să vină.
- Porcăria asta creşte pe zi ce trece.
M itch stătea în picioare lângă barul d in biroul lui
Ryan, flu tu rân d o m ână.
- M ie-mi spui?
91,-t-capfâ-mu 195

196. Ryan îşi tu rn ă apă m inerală într-un pahar şi se
u ită spre A n n ie şi spre S im one, care stăteau în par­
tea cealaltă a încăperii, pe jos, lângă ferestre, v o rb in d
în şoaptă.
A nnie se mai înseninase la venirea lui Sim one şi a
lui M itch, dar lui nu-i plăcea felul în care vedea că îi
trem ura m âna de fiecare dată când se în tindea după
paharul de vin sau d u p ă m âncarea chinezească pe care
o aduseseră ei.
- Nu vrea să vină la m ine acasă în seara asta. E a nai­
bii de încăpăţânată, dar nu vreau să stea singură tocm ai
în casa de pe plajă.
- C h iar crezi că s-ar duce cineva după ea?
- D in cauza conferinţei de presă de astăzi, poza ei a
circulat peste to t p rin mass-meciia. D e săptăm âni bune,
to t dă târcoale sanatoriului ăluia. C ineva trebuie să o fi
văzut, şi nu o vor lăsa să intre. Ştiu cu toţii că e în cău­
tare de răspunsuri. Se uită iarăşi spre ea. A trecut prin
destule, aşa că nu i-am spus totul p en tru că nu am vrut
să o îngrijorez şi m ai tare.
- De ce oare îmi dă palpitaţii afirm aţia asta a ta?
Ryan se întoarse ca să nu-1 audă fetele.
-Jaco b M cK ellen s-a enervat foarte tare când a fost
retras Tabofreriul. Investise o m are parte d in banii per­
sonali în R & D . A venir aici şi a făcut m are scandal când
a aflat că am h o tărât să îl oprim . Mi-a zis că are să gă­
sească el o cale să fie aprobat, cu sau fără ajutorul m eu.
L-am d at afară. M itch - se aplecă în faţă -, după două
săptăm âni, A n n ie a dispărut.
- O , rahat!
- E chiar m ai rău dc-atât. A cum câţiva ani, am au­
zit pe cale neoficială că în C an ad a se desfăşurau nişte
studii clinice p en tru un m edicam ent sim ilar cu Tabo-
frenul. Ei nu au un câine de pază precum FDA. A colo
este m ai uşor să o b ţii aprobare guvernam entală, iar
când o com panie d eţin e inform aţiile, e uşor să le stre­
cori aici in State, dacă cunoşti sistem ul. D acă o com pa­
nie poate dovedi că m edicam entul e sigur şi are efect,
FDA-ul îl va lua în consideraţie.
196 'Elisabctfi 'hfaugfiton

197. îlşteaptă-mâ 197
- Crezi că făcea teste pe cont propriu.7
Ryan se sim ţi copleşit de vină şi de senzaţia de rău.
- N u ştiu. D ar eu aşa bănuiesc. C red că folosea sana­
toriul ca locaţie p en tru teste, iar apoi exporta inform a­
ţiile către o com panie canadiană. Trebuie să o găsim pe
asistenta trecută în fişa lui A nnie...
-F iş a lui Kate, îl întrerupse M itch.
-D a , adm ise Ryan. Poate ea ştie cu cine lucra
M cKellen la asta.
-V o i doi... aţi term in at de şuşotit.7
S im one îşi lăsă pah aru l de vin pe bar şi scoase do­
pul sticlei de M erlot pe ju m ătate goale. D in tro sin­
gură privire, Ryan îşi d ăd u seam a că A n n ie ieşise d in
încăpere.
- N e dădeam şi noi m ari cu vieţile noastre sexuale,
zise M itch făcându-i cu ochiul. L-am bătut pe Ryan.
S im one îi aruncă o privire piezişă şi îşi um plu iarăşi
paharul.
- D o i bărbaţi de vârstă m ijlocie care vorbesc despre
cuceririle lor. Iată o veste care şochează. Ryan, nu cum ­
va com pania ta vinde şi nişte m edicam ente p en tru dis-
funcţii erectile?
- Nu, îm i pare rău. Dar, dacă ai nevoie, te pot pune
în legătură cu cineva care se ocupă şi cu asta.
S im one îi aruncă un rânjet răutăcios lui M itch.
-H ste u n tip care to t încearcă să m ă convingă să ies
cu el. D ar su n t u n pic îngrijorată în legătură cu rezis­
tenţa lui.
-S u n te ţi foarte am uzanţi am ândoi, îi în treru p se
M itch. Şi, iubito, te rog anunţă-m â când vrei să facem
o probă.
Sim one râse, iar asta îl făcu pe Ryan să uite, chiar şi
p en tru o clipă, de greutatea care îi apăsa pieptul.
-S u n t destul de sigură că asta n-o să se întâm ple
niciodată. D ar mă bucur să văd că voi doi vă vorbiţi
d in nou.
- Ryan nu poate sta supărat pe m ine, se lăudă M itch.
S unt singurul lui prieten.

198. 198 ‘Eiisabexk ‘bfaugfiton
- D a , ca şi cum asta ar fi adevărat. Ryan îşi îndrep­
tă atenţia spre S im one. Ai putea să stai la A n n ie în
seara asta?
- Vrei să spui la Kate? zise ea m utându-şi privirea asu­
pra lui M itch.
- D a. N u vreau să stea singură acolo.
- O am pe S h an n o n la m ine. A cum e cu b o n a acasă.
B ănuiesc că R eed şi K ate ar putea să vină la m ine.
A n n ie se întoarse de la baie, şi am uţiră cu toţii.
-R ep e d e, zise ea în tim p ce intra în încăpere, să
schim băm subiectul. S-a în to rs în cam eră.
M itch îşi trecu braţul pe d u p ă um ărul lui A nnie
cu u n gest natu ral şi liniştitor, ceea ce-1 făcu pe Ryan
să tânjească să poată face şi el la fel.
- Până acum am vorbit despre sex şi droguri. U rm ăto ­
rul subiect este legat de rock’n ’roll. Alege o form aţie.
U n rânjet îi lu m in ă faţa, ceea ce îi stârni lui Ryan o
d urere în piept. îi lipsise foarte tare asta, şi m ulte altele,
în aceşti ultim i cinci ani.
-N u ? M itch ridică o sprânceană. B ine, dar ce-ar fi să
stabilim u n d e o să dorm i? Alege. La S im one, la m ine
sau la Ryan.
Se uită de la un u l la altul, dar în final se o p ri la Ryan.
Sub privirea atentă, bărb atu l sim ţi un junghi în inim ă
şi arsuri la stom ac. A r li dat orice ca ea să m eargă cu
el acasă.
-V o i nu vorbiţi serios, nu?
- Ba m ă tem că da. M itch oftă. A m căzut de com un
acord că nu ar trebui să stai singură.
- S u n t fată m are. Pot să-mi p o rt singură de grijă.
- Kate, vorbi S im one. Ai avut o zi grea. Fă-ne pe plac
în seara asta.
-T re b u ie să nu u it de Reed.
- El şi Julia su n t cu m am a şi cu tata, îi spuse M itch.
Probabil în o ată în piscina hotelului sau pradă m iniba-
rul. C rede-m ă, su n t în regulă.
Fem eia îşi m uşcă buza. încordarea i se scurse d in
trup, şi, când se în tin se să se scarpine în cap, Ryan sim ţi
că îl furnică degetele de d o rin ţa de a-şi afunda m âna

199. în buclele acelea castanii atât de dese şi de-a o scărpi­
n a el, de a-i alunga o p arte d in supărarea pe care i-o
cauzase în u ltim a vrem e. D acă l-ar fi lăsat, ar fi făcut
ap ro ap e orice să-i alunge stresul şi grijile care-i cuprin-
seseră to t corpul.
-B in e , zise ea în cele din urm ă. A ţi câştigat. S u n t
prea obosită în seara asta ca să m ă îm potrivesc. Se uită la
Sim one. D ar ştiu că tu trebuie să te ocupi de S h an n o n .
A poi îşi în d rep tă privirea cârre M itch. Iar dacă lucrurile
stau atât de rău pe cât credem noi, atu n ci cred că nici
Sim one nu ar trebui să răm ână singură. Toată lum ea a
aflat azi că e avocata m ea. C ă ea a fost prim a care m-a
recunoscut.
-K a te ... începu Sim one.
- Fă-mi pe plac, Sim one. M ă voi sim ţi m ai bine să
ştiu că nici tu n u eşti singură. N u vreau să fie cineva
răn it d in vina m ea. Şi n-o să năvălim to ţi acasă la tine.
- N u sunt...
-N -o contrazice, adăugă M itch repede. Ea a fost m e­
reu aia deşteapră.
S im one se în c ru n tă şi-şi încrucişă braţele la piept.
D ar Ryan îşi dădu seam a d u p ă privirea ei că nu avea de
gând să se îm potrivească. Era la fel de îngrozită ca ei toţi
de to t ce se întâm pla.
-A s ta nu înseam nă că m-am răzgândit, M atthew s.
-în c ă ... adăugă M itch rânjind.
Ryan ar fi v ru t să râdă, dar situaţia era oricum , n u ­
m ai am uzantă nu. îşi d ăd u apoi seam a ce însem na asta.
C â n d se uită d in n ou spre A nnie, ea îl privea deja. Sim ţi
un ghem în stom ac.
-A m m ai răm as noi doi, spuse ea arunci. La m ine
sau la tine?
Ryan îşi azvârli cheile pe m ăsuţa de la in trare şi în ­
chise uşa în urm a lui A nnie. Fem eia în ain tă în cam era
de zi fără să scoată o vorbă şi se opri în faţa şem ineului,
pe poliţa căruia încă se m ai aflau în răm ate câteva foto­
grafii de pe vrem ea când erau îm preună. Fotografia de
la n u n ta lor, d in ziua în care o aduseseră pe Julia acasă
‘Aşteaptă-m ă 199

200. 200 CELisafietfi ‘îfaugfiton
de la m atern itate, o poză cu ei d o i într-o excursie
u rcân d pe un u l d in tre m u n ţii stupizi u n d e îl târa m e­
reu după ea. C e îi trecea prin m in te când se u ita la
fotografiile alea? Sim ţea ceva? Lui Ryan îi tran sp irară
m âinile. Stom acul îi frem ăta precum centrifuga unei
m aşini de spălat.
în vrem e ce o privea analizând fiecare fotografie, re-
m uşcarea îi cuprinse sufletul şi i se cuibări adânc în
inim ă. Se sim ţea vinovat p en tru că nu o căutase când
ar fi trebuit. P entru to t ce se în tâm p la acum . P entru
că, în urm ă cu cinci ani, cineva îi făcuse rău în m od
in ten ţio n at, iar asta era posibil să se fi în tâm p lat d in
cauza lui.
îşi trecu m âna prin păr, conştient că sentim entul lui
de vină nu avea să poată schim ba nim ic. Singurul lucru
care conta acum era să o ştie în siguranţă.
- Eşti obosită?
Se întoarse cu faţa la el. L um ina lunii se revărsa prin
fereastră şi-i accentua trăsăturile. O chii aceia de un
verde profund, pom eţii b ine conturaţi, părul bogat plin
de bucle care-i cădeau pe um eri, prin care el tânjea să-şi
bage degetele...
- Epuizată.
Vocea ei obosită părea catifelată şi abrazivă deopotri­
vă. A r fi vrut să o audă pron u n ţân d u -i num ele pe un
to n som noros, aşa cum o făcuse de atâtea ori. Şi-ar fi
d o rit să o ridice şi să o ducă în patul lui. T ânjea să o ţină
în braţe, să se strecoare în interiorul ei şi să facă u itat
to t restul lum ii.
D ar ştia că nu avea cum . Ea încă nu avea încredere în
el. C ân d aflase cine era, se purtase ca u n nem ernic, iar
acum ştiau am ândoi că era, indirect, responsabil pentru
accidentul ei. Precauţia ei era justificată, şi nu voia să
o preseze. O ricât ele m ult şi-ar fi d o rit - ar fi avut ne­
voie - să o atingă, voia ca şi ea, la rândul ei, să îl doreas­
că. C hiar şi o frântură d in cât o dorea el pe ea.
- H aide, îi zise făcându-i sem n să-l urm eze. Te conduc
în cam era de oaspeţi.

201. îi ridică geanta, cea d u p ă care m erseseră cu m aşina
pân ă la plaja M oss, şi în cep u să urce scările. O auzea
cum îşi târşâia picioarele în urm a lui şi-i sim ţea p arfu ­
m ul dulce de liliac răsp ân d it în aer. Se în tristă doar
la gândul că, în noaptea aia, avea să doarm ă într-un
pat la celălalt capăt al h o lului, atât de aproape. Şi atât
de reală.
U n duş rece. De asta avea nevoie acum . Poate chiar
de două. Sau de zece.
îm p in se uşa cam erei de oaspeţi şi, cân d ea aju n ­
se lângă el, firele acelea m ătăsoase de păr îi atinseră
um ărul. S im ţi furn icătu rile de d o rin ţă izbitidu-1 direct
în vintre.
- Este drăguţă, vorbi ea uitându-se de ju r îm prejur la
pereţii de u n albastru pai, la cuvertura albă de pe patul
m are, la m obila alburie pe care o alesese decoratorul.
D ar nu drăguţ era cuvântul la care se gândea el.
îm brăcată în blugi, cu un tricou asortat, era splendidă.
Şolduri arcuite, picioare şi fund bine conturate, şi, când
se întoarse, um flăturile sânilor nu num ai că îl adem e­
niră, ci îl făcură să-şi piardă controlul. Mai devrem e îşi
pusese m âinile pe sânii aceia apetisanţi, acum voia să-şi
p u n ă buzele acolo.
- Ryan?
Privi în sus şi-i întâlni expresia curioasă.
- lartă-m ă. S unt frânt. A fost o zi lungă.
- Da, cred că a fost.
El îi aşeză geanta pe pat, se duse să deschidă uşa ală­
tu rată şi aprinse lum ina.
încercă din răsputeri să nu ia în seam ă orice sunet
sau m işcare pe care o făcea ea. D ar nu avea cum .
- Baia e pe aici.
-A m stat aici... înainte?
întrebarea rostită cu blândeţe îl făcu să se întoar­
că. O are cum era să nu-ţi am inteşti cine sau ce ai fost?
Să fii nevoit să te bazezi pe alţii pentru a um ple golurile?
P entru prim a oară de când ea revenise în viaţa lui, Ryan
îşi dădu seam a cât de greu trebuia să-i fie.
fĂşteaptâ-mă 201

202. Se ab ţin u să se în tin d ă după ea şi, în loc de asta, îşi
băgă m âinile în buzunarele d in faţă ale blugilor.
- N u. A m cu m părat casa asta cam acum patru ani.
-A h !
A n n ie îşi trecu m âna de-a lungul păturii cu pătrate
albastre de la picioarele patului. B ărbatul şi-ar fi d orit
să-l atingă pe el aşa şi nu reuşi să-ţi reprim e senzaţia pe
care o avusese când pielea îi fusese cuprinsă de u n val
de căldură atunci când m âinile ei îl m ângâiaseră mai
devrem e, în tim pul zilei.
- U n d e am locuit înainte:
-A m avut o casă în oraş. D upă ce... ai plecat... nu am
su p o rtat să stau acolo singur.
A sta era parţial adevărat. în realitate, n u fusese în
stare să p u n ă piciorul în nici una d in tre cam erele d in
casa aia fără să-şi aducă am inte că ea fusese acolo, zâm-
bindu-i, făcând dragoste cu el. Să stea în casa aia fără ea
aproape că îl om orâse.
-A h , repetă ea. Trase adânc aer în piept, lăsă m âna
în jos şi coborî privirea spre picioare.
N u se sim ţea confortabil să vorbească despre trecut.
Iar el nu-şi dorea ca ea să se sim tă stânjenită. Ryan m er­
se în baie, scoase prosoape d in dulap u l cu lenjerii şi le
puse pe blat. C ân d se întoarse în cam eră, ea scotocea
p rin geantă.
Era trasă la faţă, şi i se întinsese rim elul. A răta ca şi
cum avea să aţipească d in clipă în clipă.
- C red că ar fi b in e să te las să te odihneşti.
- Ryan?
- Da? Se opri în cadrul uşii şi privi înapoi.
- îm i pare rău.
- Pentru ce?
-P e n tru asta... p en tru că te dau afară.
- N u m ă dai afară.
Ea clătină d in cap.
- Ba da, o fac. îm i pare rău p en tru tot. N u ar fi tre­
b u it să vin în San Francisco. N u am stat să m ă gândesc
cum avea să-i afecteze asta pe ceilalţi. M -am gândit
num ai la m ine. Te-am tras şi pe tine în coşm arul ăsta.
202 ‘Efisafietfi 'ifaugften

203. Juliei şi lui Reed le-am provocat d o ar confuzie şi dureri
de cap. Iar acum le-am pus în pericol şi pe Sim one, şi
pe S hannon.
-T u nu ai greşit cu nim ic, o contrazise el cu blândeţe.
-B a da. M i-am spus că trebuie să aflu adevărul.
A cum ... îşi ridică braţele, le coborî înfrântă şi se lăsă
pe m arginea patului. A cum , acum n u m ai ştiu sigur ce
vreau să ştiu. Poate ar fi m ai bine dacă mi-aş face baga­
jele şi aş pleca.
Lui Ryan i se puse un nod în gât. Se sim ţi cuprins de
panică. N u ar fi p u tu t supravieţui dacă l-ar părăsi acum .
Fusese distrus când o pierduse prim a oară, dar ar m uri
să o piardă a doua oară.
în g enunche în faţa ei, conştient că, dacă o atingea,
nu avea să se poată opri. D ar avea nevoie de conexiunea
asta, avea nevoie ca ea să ştie cât de m ult însem na p en ­
tru el. C u degetele trem urânde, îi strânse m âna pe care
o ţinea în poală.
- Nu poţi să pleci acum .
O ch ii ei erau p lin de nelinişte şi de rem uşcare. Tris­
teţea pe care o văzu acolo îi făcu p iep tu l să se co n tracte
în m od dureros. îşi dorea să o po ată cu p rin d e în b raţe
şi s-o tragă aproape, să alunge durerea pe care o sim ­
ţeau am ândoi.
-N u poţi să-mi spui că îţi doreşti aşa ceva, îi şopti ea.
- N u , nu vreau m izeria asta. Dar, într-un m od n eb u ­
nesc, asta te-a adus înapoi la noi. N u aş schim ba acest
lucru p en tru nim ic în lum e. C eea ce îm i doresc eu e să
te văd iarăşi zâm bind, să găsesc o cale să fac lucrurile
m ai uşoare p en tru noi toţi. Dacă pleci de lângă m ine şi
de lângă copii, acest lucru nu va mai fi posibil. N u va
face decât să înrăutăţească situaţia.
A nnie închise ochii.
- Ştiu.
Vocea ei răguşită îl dădu gata. Se închipuia îm p in ­
gând-o pe pat, scoţându-i hainele, cufundându-se în in­
teriorul ei, alungându-i toate grijile. îşi dorea asta atât
de tare, încât abia m ai putea respira.
H şttaptâ-m ă 203

204. U şor, îşi desprinse m âna dintr-a lui şi şi-o trecu
prin păr.
- S u n t doar obosită şi nu gândesc lim pede. Am ne­
voie să m ă odihnesc.
Ryan nu voia să rupă legătura asta, dar ea o făcuse
deja, ridica iarăşi barierele alea şi-l bloca afară. D e ce nu
reuşea să înţeleagă ce era în m intea ei? D e ce nu reuşea
să-şi dea scam a ce gândea? Întotdeauna putuse face asta
cu ea. N u voia să recunoască faptul că ea se schim base,
dar ăsta era adevărul. Erau atât de m ulte lucruri diferite
faţă de ce-şi am intea el.
Se ridică fără nici o tragere de inim ă.
- Bine. N e vedem m âine-dim inoaţâ.
-M ersi.
C ân d văzu că nu se mişcă, ea îi zâmbi. N u era u n zâm­
bet seducător, special pen tru el, ci o strâm bătură forţată
şi incom odă a buzelor ei atrăgătoare, ceea cc-i dădu de
înţeles că era vrem ea să plece.
Ryan închise uşa d o rm ito ru lu i în u rm a lui, apoi se
sprijini de clanţă. Răm as singur în h o lu l gol, în ch i­
se ochii şi-şi rezem ă capul de uşă. Tot ce îşi dorise el
vreodată se afla în cam era aia, d ar nu ştia cum să p ro ­
cedeze. Făcea num ai m işcări greşite. Fiecare pas al
lui părea să o îndepărteze m ai tare în loc s-o apropie.
O are se m inţea singur crezând că avea să o poată recu­
ceri vreodată?
Spera al naibii de tare că nu avea să fie aşa. Pentru
că era sigur că nu ar m ai putea trăi dacă ar fi s-o piar­
dă iarăşi.
capitolul 14
La auzul buşiturii, Sim one se ridică în capul oaselor
în pat.
Zgom ot de sticlă spartă. D e undeva de jos. U m bla
cineva prin casă.
D ădu aşternuturile la o parte, se întinse d u p ă bâta
de baseball pe care o ţinea sub pat, apoi deschise uşa
204 îfisabeth 'T/aiigfiton

205. ‘ĂşteajKâ-mă 205
d o rm ito ru lu i cât de Încet putu. în h o l nu era nici o
m işcare. Singura lu m in ă aprinsă venea de la u n bec
din baie. Păşi în linişte pe podeaua d in lem n m asiv şi
îm pinse uşa de la cam era lui S h an n o n . Fiica ei dorm ea
pe burtă, cu m âinile deasupra capului, cu fu n d ată în
lum ea viselor.
Inim a începu să îi bată cu putere când se îndreptă
spre scări. M ai avea două trepte până jos, când lem nul
scârţâi, iar ea îngheţă locului. D in bucătărie auzi zgom o­
tul de sticlă spartă hârşâită pe podea. înghiţi cu dificul­
tate, ridică bâta deasupra um ărului şi înaintă tiptil spre
bucătărie. Steve îi spusese întotdeauna să-şi ia o arm ă.
Ea îi replicase că era o idee prostească. D ar acum ...
acum îşi dorea să-l fi ascultat. Avea u n m etru cincizeci
şi o p t şi, în plus, deşi se pricepea să lovească cu bâta,
îm potriva u n u i intrus bâta ei de doi bani era o nim ica
toată. Spera doar să apuce să dea o lovitură zdravănă
care să-l sperie pe nenorocit şi să-l p u n ă pe fugă înainte
să se întâm ple ceva rău.
- La naiba!
La auzul vocii, încrem eni dincolo de uşa de la bucătă­
rie. R ahat, ar fi treb u it să sune la poliţie. C e naiba făcea
încercând să rezolve asta singură.’
Se d ădu un pas înapoi exact în clipa în care uşa se
deschise. Fără să stea pe gânduri, coborî bâta şi lovi.
Se auzi u n vaiet înfundat, u rm at de zgom otul unui
trup căzut la podea. Tare. C u u n puseu de adrenalină,
năvăli în bucătărie şi înălţă iarăşi bâta, gata să lovească
din nou. M itch ridică o m ână să o oprească.
- La naiba, nu m ă lovi iar cu chestia aia.
- M itch!
-C in e dracu’ credeai că e? Stătea într-o poziţie ciu­
dată, cu partea de sus a trupului răsucită şi sprijinită
într-un unghi nefiresc de insula de bucătărie, ţinându-se
cu m âna de burtă. Zâna M ăseluţă? La dracu’, femeie,
cred că mi-ai ru p t o coastă.
Lăsă bâta din m ână. „R ahat. M itch.“ Lem nul se izbi
de podea. M erse la M itch, se lăsă în genunchi şi-i ridică
faţa spre ea.

206. - C e cauţi în bucătăria mea?
- îm i era foam e. N iciodată nu m ă satu r cu m ân ­
care chinezească şi m ereu m i se face foam e în m iez
de n oapte.
M âncarea chinezească la pachet. B iroul lui Ryan.
Kate îl rugase pe M itch să stea cu ea şi cu S h an n o n în
seara aia, fiindcă îşi făcea griji p en tru ei. Fusese atât de
speriată când se trezise, încât uitase tot.
- O , D oam ne. îm i pare rău, rosti ajutându-l să se rid i­
ce în capul oaselor. C ât de nasol e?
-D e stu l de nasol. D ar m ândria îm i este m ai rănită
decât corpul. Tocm ai am fost b ătu t de o fată.
îi ardea de glum e. Nu avea cum să-l doară prea tare.
Sim one se m ai linişti.
-A m auzit zgom ot de sticlă spartă. A m crezut că a
in tra t cineva.
în lu m in a slabă d in bucătărie, zări răsărind pe faţa lui
o grim asă de iritare.
-D a , eu eram ăla. In încercarea m ea de a lua o bere
d in fundul frigiderului, am scăpat o carafă de lim onadă.
-T u ...
S im one se lăsă pe călcâie şi începu să râdă.
-A c u m râzi de m ine? M inunat! O lovitură sub
centură.
- N u râd pe seam a ta, rosti ea chicotind. E d in cauza
situaţiei âsteia. A tot ce se întâm plă. Toată treaba asta e
neb u n ie curată.
-M ie-m i spui? Şi, oricum , ce d racu ’ ai cău tat să vii
aici când ai auzit un zgom ot suspect? N oi doi trebuie
să p u rtăm o discuţie despre cum ar fi să nu te com porţi
precum fâtuca prostuţă, victim ă sigură, d in film ele
de groază.
Sim one se uită urât la el.
- Şi dacă to t ne ocupăm de asta, o să discutăm şi des­
pre apucăturile tale de om al cavernelor.
M itch îşi trecu m âna peste coaste.
- La naiba, dar ai lovit tare.
- Stai, lasă-mă să m ă uit u n pic..
206 OEfisabeth. ‘tiimgfton

207. Fem eia îşi duse m âinile spre tivul căm ăşii, dar el i le
îm pinse la o parte.
-A c u m oi fi şi doctor. In nici u n caz.
- N u-ţi fac nim ic rău.
-A i făcut-o deja.
Se trase într-o parte ca să nu-1 m ai poată atinge.
-T e com porţi ca un ţânc. Lasă-mă doar să m ă uit.
Se feri d in nou de m âinile ei.
- M itch.
-S im o n e , replică la rân d u l lui, fixând-o cu privirea.
D inspre căm ară venea suficientă lum ină încât să-i
observe privirea intensă.
- D e ce nu m ă laşi să te ating?
- P entru că ai spus că nu e o idee bună. Iubito, astea
su n t regulile tale.
-N u ...
- Înţelegi? Da. Pricep. Dă-mi voie să-ţi explic. îşi trecu
m âna prin păr. Dacă m ă atingi, o să te ating şi eu, ce zici
de asta?
-A h . Sim ţi că-i arde pielea. îi încrem eniră m âinile pe
genunchi. în tim p ce se priveau, tem peratura d in încă­
pere păru a creşte cu zece grade. Scânteile d in tre ei erau
evidente.
D e ce se sim ţea aşa atrasă de el? Era ceva dincolo de
faptul că arăta bine. D incolo de sim ţul prostesc al um o­
rului. Era altceva. Ceva pen tru care nu era încă pregăti­
tă. T recură câteva secunde b u n e până ce el îşi luă ochii
de la ea, apoi se ridică m ârâind de pe podea. Era u n tip
înalt, cu m uşchi bine conturaţi.
- Da, ştii, o să mă apuc să curăţ m izeria pe care am
făcut-o.
Se ridică şi se în tin se după el.
-M itc h ...
El îi prinse în ch eietu ra cu o repeziciune pe care
n u o anticipase. D egetele îi ardeau pielea. Se în to arse
apoi cu faţa către ea, lăsând-o să-i citească d o rin ţa d in
privire. A ceeaşi d o rin ţă radia şi d in to ţi porii ei, elec-
trizându-i pielea ca şi cum to t co rp u l i-ar fi fost brăzdat
de cu ren t electric.
Aşteaptă-m â 207

208. 208 XCisaSeth 'Maugfiton
-B in e , dom n işo ară consilier, uite cum stă trea­
ba. S u n t n e b u n d u p ă tine. în tr-u n fel cum n-am m ai
fost n eb u n d u p ă n im en i altcineva. N iciodată. îm i dau
seam a că o reprezinţi pe sora m ea. îm i dau seam a că
p en tru tin e su n t o sursă de conflicte de interese. Dar,
dacă mă atingi iar, o să u it cu desăvârşire de etica ta
en erv an tă şi o să sar pe tin e chiar aici. Fără să am
nevoie de m edicam ente pen tru disfuncţii erectile. Şi,
crede-m ă când îţi spun, îţi va plăcea. A m ân d u ro ra ne
va plăcea.
Sim one sim ţi că se îneacă. D orinţa pusese stăpânire
pe tru p u l ei. O d orinţă pe care n u o m ai sim ţise de ani
b uni. V iaţa pe care şi-o construise cu atenţie de la m oar­
tea lui Steve păra să planeze pe m arginea prăpastiei.
-M itc h ...
V ăzu cum pe faţa lui tresări u n m uşchi.
-D a ?
- Sărută-m ă înainte să apuc să mă îm potrivesc.
G u ra i se lipi de a ei în ain te ca m ăcar să-l audă miş-
cându-se.
A pa picura pe pielea lui Kate. C lăbucul aluneca în
cadă, la picioarele ei. închise ochii şi inspiră m ireasm a
proaspătă, curată şi dulce, aceeaşi pe care o em ana şi
pielea lui Ryan şi pe care o adulm ecase în seara prece­
dentă când îşi lipise tru p u l m usculos de al ei. îşi ridică
faţa spre jetul fierbinte d in baia cam erei pentru oaspeţi.
D upă o noapte în care nu reuşise să doarm ă deloc, se
sim ţea chiar mai extenuată decât în ziua precedentă.
O are dorm ise şi el recent în patul ăla? Era sigură că îi
putea sim ţi m irosul pe pernă, arom a lui im pregnată pe
aşternuturi.
îşi sim ţi m uşchii ab d o m en u lu i încordându-i-se la
atingerea săp u n u lu i care-i aluneca pe piele, pe p ân te­
ce, şi-şi în c h ip u i că şi m âinile lui făceau acelaşi lucru...
Şi buzele... Sim ţi o îm p u n sătu ră în tre picioare. Fu cu­
prinsă de u n val de căldură până în centrul fiinţei ei.
îi spusese că o dorea, că m urea de nerăbdare să o
atingă. D ar asta fusese înainte să descopere inform aţiile

209. ‘Aşteaptâ-mă 209
de la sanatoriu, înainte ca el să-şi dea seam a despre ce
era toată treaba asta. D e atunci, fusese blând şi grijuliu,
d ar oarecum retras. C a şi cum s-ar fi tem u t că s-ar putea
apropia prea m ult.
îşi curăţă spum a de pe sâni, iar atingerea asta îi îm ­
prăştie fiori de pasiune în to t trupul.
D intr-un m otiv neînţeles, nu voia ca el să se înde­
părteze. Nu-şi dorea decât să se bucure, cum făcuse mai
devrem e, de atingerea m âinilor lui, de gura aceea senzu­
ală care să o devoreze pe a ei şi să îl sim tă în ău n tru l ei.
îm punsătura de m ai devrem e deveni şi m ai arzătoare pe
m ăsură ce şi-l închipuia la duş alături de ea şi îşi imagi­
na că-i urm ărea liniile ferm e ale tru p u lu i cu degetele.
C u lim ba.
Iar el la capătul holului. N u trebuia decât m eargă Ia
el, să-i ceară s-o atingă. T rem urând de dorinţă, se spri­
jini cu am bele m âini de peretele de faianţă al cabinei de
duş şi începu să tragă adânc aer în piept. în definitiv,
încă era soţul ei, nu? N u cerea prea m ult.
B unul-sim ţ îi tem peră însă focul pasiunii. D a, era
soţul ei, dar nu-1 cunoştea. C el p u ţin , nu în privinţele
care co n tau . N u ştia decât că era atrasă n eb u n eşte de
un b ărb at pe care abia îl cunoştea. C ă aveau o legă­
tu ră incredibilă pe care nu o înţelegea. C ă îl dorea cu
o pasiune pe care n u o m ai sim ţise vreodată. O are o
p artid ă de sex sălbatic avea să-i rezolve o p arte d in tre
problem e? O are avea s-o facă să-şi am intească de viaţa
care acum îi părea străină? Putea s-o ajute să înţeleagă
m ai bine ce se întâm plase? Avea să-l d eterm in e pe el s-o
perceapă d rep t Kate?
A sta era întrebarea cea m ai im portantă.
N u scăpase d in vedere că el evita să îi spună aşa, că
se ferea să i se adreseze pe num e. Ştia că, atunci când
o privea, o vedea pe A nnie, nu pe fem eia care devenise
acum . O are sexul ar schim ba asta?
Probabil că nu. Dar, vai, ar fi o plăcere. Şi i-ar stinge
focul care o m ăcina atât de tare acum şi de fiecare dată
când se afla în preajm a lui.

210. B ătaia su rd ă ce se auzi în uşa băii o tăcu să se dezm e­
ticească. O p ri apa şi-şi trecu m âinile şovăielnice p rin
păr, sto rcân d apa, care se scurse de-a lungul tru p u ­
lui ei.
-Ă ă ă... o clipă.
-C a fe a u a e făcută, zise Ryan de dincolo de uşa închi­
să. Iar m icul d eju n e aproape gata.
Era chiar de partea cealaltă a uşii, în d o rm ito ru l ei.
T rebuia do ar să descuie, iar el putea să fie cu ea aici,
chiar acum . Ii citise gândurile?
T rem u rân d , ieşi de sub duş, înşfăcă u n prosop alb
flauşat de pe su p o rt şi şi-l înfăşură în ju ru l tru p u ­
lui. S im ţi cum o furnică sânii şi cum i se acum ulează
căldura în ab d o m en . Inspiră prelung şi se forţă să
se relaxeze.
-B in e . Â âă... cobor im ediat.
-A i nevoie de ceva?
„Da. D e tine. A cum .“
îşi înghiţi însă vorbele în ain te să apuce să-i scape
printre buze.
-Â ă ă , nu. S u n t în regulă.
- Bine. Să n u întârzii m ult.
C â n d nu m ai auzi zgom otul făcut de paşii lui, K ate
se aşeză pe capacul lăsat al toaletei. O fem eie deş­
teaptă ar fi recu n o scu t că era în d răg o stită pân ă peste
cap şi ar fi fugit d in casa asta m ân cân d p ăm ân tu l. D ar,
b in eîn ţeles, ea nu avea să facă aşa ceva. Ea avea să ră­
m ână aici şi să sufere pân ă când avea să-şi potolească
d o rin ţe le astea n eb u n eşti.
Sau până când avea să sară pe el. In orice caz, era
pierdută.
A lungă acest g ând şi îşi trase pe ea o pereche de blugi
şi u n tricou. îşi d ădu cu m ascara în sp eran ţa că aşa
avea să-şi poată ascunde privirea aceea obosită şi se rujă
cu o culoare pală. C â n d se văzu în oglindă, nu putu
decât să se în cru n te. Părul des şi. o n d u la t era ud, dar
n u avea ch ef să stea să îl usuce. Avea nevoie de cafea
şi de o doză m are de realitate m ai m u lt decât de u n
p ăr uscat.
210 CE(isaf)etfi ‘frlaucjfiton
Se duse spre bucătărie şi îl zări pe Ryan stând lângă
plită, cu spatele la ea. în tim p ce-1 privea, flacăra de m ai
devrem e se reaprinse iarăşi în ău n tru l ei, iar căldura îi
invada venele. Ryan era în picioarele goale şi p u rta hai­
ne lejere - nişte blugi spălăciţi şi un tricou albastru-des-
chis m u lat în m od seducător pe um erii laţi şi puternici.
D e la duş, părul lui blo n d era încă um ed la vârfuri, iar
degetele ei erau m ai m ult decât dornice să se afunde în
el aşa cum făcuseră ieri.
O , D oam ne! D acă nu reuşea cum va să-şi controleze
d o rin ţa asta sălbatică, avea să dea de belele.
îşi drese glasul şi intră în încăpere.
-M iro ase bine. Nu am ştiu t că ai gătit.
La auzul vocii ei, Ryan se întoarse şi, atunci, în spa­
ţiul d in tre ei, săriră scântei. D in felul în care ochii lui
se întunecară, K ate ştiu că şi el sim ţea aceeaşi d o rin ţă
ca ea.
îşi luă însă repede privirea de la ea, dar nu înainte ca
ea să sim tă iarăşi furnicăturile acelea în zona sânilor.
-C a fe a u a e acolo, zise el şi îi făcu sem n cu spatula pe
care o ţin ea în m ână.
Ea îşi tu rn ă o ceaşcă de cafea fierbinte şi inspiră
adânc arom a adem enitoare. Spera ca asra să-i potolească
d o rin ţa de n e su p o rta t d in ă u n tru l fiinţei sale. D ar ceva
îi sp u n ea că p o fta asra se putea astâm păra d o ar într-un
singur fel.
Se în to arse, se sp rijin i de b la t şi-l privi pe deasupra
cănii. D o am n e, ce sexy era. Se în fio ră p en tru a nu ştiu
câta oară că ea fusese in stare să p u n ă m ân a pe u n tip
ca Ryan H arriso n . U m erii ăia, talia conică, p o sterio ­
ru l acela ferm ... N u p u tea să-şi ia ochii de la el. Ieri îi
sim ţise tru p u l lip it de al ei. Se în fru p tase d in gura lui.
D acă n-ar fi fost în tre ru p ţi, ar fi ajuns să cunoască cum
se sim te la atingere şi cum arată fiecare cen tim etru al
tru p u lu i său.
Avea senzaţia că p rin vene îi curgea foc şi că i se acu­
m ula to tu l în vintre.
rAştcaptâ-m ă 211

211. îşi pierdea m inţile. T rebuia să-şi aducă am inte ce an u ­
m e era im portant. Să afle răspunsuri. N u sexul sălbatic,
pasional, pornografic cu bărbatul d in faţa ei.
îşi drese glasul. Sorbi iarăşi din cafea.
- E m inunată.
Ryan opri focul, se întoarse şi se aşeză în faţa ei. Kate
privi în sus uim ită şi confuză când îl văzu trăgându-i
cana din m ână. Ceva în tu n ecat persista în ochii lui.
Ceva prim ejdios şi... o, da... ceva excitant.
Ryan îi strecură o m ână pe după ceafă, o trase aproa­
pe de el şi-i acoperi gura cu a lui.
Ea sim ţi că aproape îi fuge păm ântul de sub picioare,
îşi înfipse degetele în căm aşa lui şi se prinse cu toată
puterea. îşi întredeschise gura, prim ind-o pe a lui, sor-
bindu-i lim ba, strecurându-şi-o peste a lui, răspunzând
acelei sărutări cu toată fiinţa ei.
„Da, da, o, in sfârşit, d a.“
El avea gust de m entă şi de cafea, m irosea precum
săpunul cu care se spălase şi ea şi îi dădea senzaţia că
ajunsese în rai. îşi vârî degetele în părul lui şi apoi
le strânse p u m n , în tim p ce gura ei lacom ă o sorbea
cu sălbăticie pe a lui. Sângele i se în fierb ân tă şi m ai
tare când Ryan îşi strecură m âinile în jos spre talia ei,
apropiind-o şi m ai m u lt de el. C ân d şoldurile li se lipi­
ră, K ate îi sim ţi bărbăţia, deja tare, fierb in te şi atât de
înfom etata d u p ă ea.
- N u am p u tu t să dorm azi-noapte, îi m u rm u ră p rin ­
tre buze, cu o m ână înclinându-i capul ca s-o poată
săru ta şi m ai adânc, în vrem e ce cu cealaltă îi ridica
bluza p en tru a-i p u tea atinge u n sân. O strânse destul
de tare încât s-o facă să icnească. D ar nu de durere.
D e plăcere. O , câtă plăcere... N u am p u tu t decât să
m ă gândesc că tu stăteai în p atul ală, goală. A m avut
erecţie toată noaptea.
- Da? reuşi ea să îngaim e.
Vestea asta îi dădu fiori. O excită. O făcu să se ude de
nerăbdare. îl sărută şi m ai apăsat.
- D a, gem u Ryan, sărutând-o iar şi iar.
212 ifisabeth 'Tfaughton
îşi luă m âna de pe gâtul ei şi, fblosindu-se de am bele
m âini, îi ridică tricoul peste sâni. A poi se trase în spa­
te ca să-i privească sfârcurile întărite. G em u d in nou,
iar su n etu l acesta îi provocă lui K ate o contracţie în
zona inghinală.
- Eşti aşa frum oasă, îi şopti Ryan. Fierbinţeala îi radie
în to t ab dom enul când el îi cuprinse un sân cu m âna,
îşi coborî capul şi-şi trecu lim ba peste sfârcul ei.
Fiori de plăcere îi invadară pelvisul. îşi lăsă capul pe
spate, îşi băgă m âinile în părul lui, se sprijini de dulap şi
gem u încet şi prelung pe m ăsură ce el o lingea iar şi iar,
îi atinse uşor sfârcul cu lim ba, apoi îl cuprinse cu gura
şi în final îl supse.
D acă o atingea în tre picioare, ştia că avea să explo­
deze. Fiecare term in aţie nervoasă a tru p u lu i ei se tre­
zise la viaţă şi luase foc. îşi apăsă şoldurile de ale lui şi
sim ţi cum penisul îi creşte şi m ai tare în p an taloni.
- Ryan, reuşi să rostească în tim p ce el se m uta la ce­
lălalt sân. Se lovi cu cotul de u n castron. Auzi ceva spăr-
gându-se la picioarele ei. Ea nu se putea gândi însă decât
la un singur lucru. A m nevoie de tine.
B ărbatul îşi înălţă capul. Avea părul ciufulit de dege­
tele ei, iar ochii aceia atât de fam iliari sclipeau, transm i­
ţând aceeaşi d orinţă care o rnăcina şi pe ea.
O trase de lângă dulap, o întoarse spre scări şi îi puse
m âinile pe şolduri, îm pingând-o înapoi.
- V ino cu m ine în pat.
-D a . D a, suspină ea, aplecându-şi gura spre a lui şi
înfăşurându-şi braţele în jurul gâtului său.
Ryan se lipi de ea. îşi încolăci braţele în jurul taliei ei
şi o ridică de la păm ânt. Era aproape, dar nu suficient
de aproape. Kate îşi îm pleti lim ba cu a lui în tim p ce
încercă să-l cuprindă cu to t trupul.
U şa principală se deschise, şi d in hol răsunară voci.
Kate încrem eni în braţele lui Ryan. B ărbatul înm ărm uri
lângă treptele scării. D in partea d in faţă a casei se auzi
ecoul râsului Juliei.
ftşteaptă-m â 213

212. 214 ‘Efisadetfi ‘hfaugdton
Ryan îşi strânse m ai tare braţele în ju ru l taliei ei şi-şi
lăsă capul pe um ărul ei. D in piept îi răsu n ă u n suspin
strangulat, care-i făcu lui Kate to t tru p u l să vibreze.
Deşi se strădui să se abţină, o pufni râsul.
- N u e deloc am uzant, m orm ăi Ryan în tim p ce o
cobora cu picioarele pe podea.
-Ş tiu . îm i pare rău.
Se lovi cu spatele de perete.
- C red că p ărinţii tăi au un rad ar care depistează erec­
ţiile. D e fiecare dată când su n t excitat, apar şi ei.
C hicoteala se transform ă acum în h o h o te de râs.
-N ic i asta n u e deloc am uzant, co m en tă el cu gura
lipită de um ărul ei.
- închipuieşte-ţi cam cât de rău ar fi fost dacă am fi
ajuns deja sus.
-S u s p o t să în cu i uşa. Se în d e p ărtă şi o privi.
D ar n u era furios, su p ă rat sau fru strat ca data trecu ­
tă când fuseseră în tre ru p ţi. O ch ii îi sclipeau de am u ­
zam ent. A m u zam en t ce o făcu pe Kate să sim tă u n
ju n g h i în piept. U n d e mi-a fost capul? A r fi tre b u it să
în c u i uşa principală.
K ate râse d in n o u şi-şi trecu degetele p rin părul
m ătăsos de la ceafa lui. E ra oare acelaşi b ărb at care,
cu d o ar câteva zile în u rm ă, tu n ase şi fulgerase? Nu-i
venea să creadă cât se schim base. îşi d ăd u seam a că ei
i se d ato ra schim barea asta. D ato rită ei, rid u rile d in ju ­
rul o ch ilo r lui se m ai estom paseră. D ato rită ei, părea...
ap ro ap e fericit.
C onştientizarea acestui lucru îi trim ise sem nale de
avertizare către creier. D ar, în ain te să apuce să le anali­
zeze, R eed năvăli în bucătărie.
-M am a!
Se eliberă repede d in braţele lui Ryan, se lăsă în ge­
n u n ch i şi-şi îm brăţişă în d elu n g fiul.
Ryan se duse în spatele dulap u lu i să ascundă, ştia ea,
ceea ce încă era o erecţie destul de m are. T ot ei i se da­
to ra şi asta, îşi d ăd u Kate seam a, sim ţin d fiori fierbinţi
de n eco n tro lat în abdom en. Se uită peste capul lui Reed
şi-l văzu pe Ryan privindu-i. A tunci, inim a ei, care abia

213. 'Aşteaptă-mă 215
începuse să se deschidă în faţa lui, îi sări cu putere d in
piept când recunoscu em oţia care in u n d ase ochii aceia
albaştri ferm ecători ai lui.
Iubire. P entru u n fiu pe care nu-1 cunoscuse. Pentru
o soţie care nu era ea.
Sim ţi un gol în stom ac şi fu năp ăd ită de frică atunci
când îşi d ăd u seam a că vâlvătaia d in tre ei era d o ar atrac­
ţie fizică. N iciodată nu avea să m ai fie fem eia pe care şi-o
am intea el. Se îndrăgostea de el cu m are viteză, dar nu
credea că avea să facă faţă m o m en tu lu i când el avea să
conştientizeze asta la rân d u l lui.
Julia veni d in hol, toată n um ai zâm bet. C â n d o zări
pe K ate în bucătărie, se în tu n ecă la faţă.
C am era fu invadată de tensiune, o în co rd are pe care
K ate nu ştia cum s o îm prăştie. In d iferen t de ce se în ­
tâm plase între ea şi Ryan, era de datoria ei să fie alături
de fiica ei.
K ate se ridică uşor şi-l luă în braţe pe R eed, sprijinin-
du-1 pe un şold.
- B ună dim ineaţa, Julia.
- Ea ce caută aici? întrebă Julia fixându-1 pe Ryan.
- E a , rosti Ryan cu ferm itate, urm ează să m ănânce.
Şi la fel o să faci şi tu. Fugi şi spală-te.
Julia îşi m iji privirea şi se uită când la tatăl ei, când
la Kate.
- N u mi-e foam e.
K ate înţelese la ce se gândea copila - şi n u era depar­
te de adevăr. Era de-ajuns o singură privire p en tru a în ­
ţelege ce se întâm plase. Părul lui K ate era cam ciufulit,
iar ru ju l şters. Julia era u n copil deştept. C u siguranţă,
îl m ai văzuse pe tatăl ei şi cu alte fem ei.
N eliniştea, rem uşcarea şi team a se cuibăriră iarăşi în
sufletul lui Kate, făcând-o să respire anevoios.
- D om nişorico, chiar nu-m i pasă dacă ţi-e foam e sau
nu, ripostă Ryan. U rm ează să m âncăm , aşa că m ergi
şi spală-te.
K ate se uită la el şi-i văzu furia d in privire. Şi sim ţi ne­
voia de a-i lua apărarea Juliei. Dar, până să reacţioneze ea,
ochii fetei se u m plură de lacrim i şi o zbughi spre scări.

214. 216 ‘Zfisabetfi 'hlaughton
-R y an , zise Kate în liniştea care se aşternuse, n u fi
supărat pe ea.
- N u o să îi perm it să te trateze ca şi cum ai fi...
- B ună, draga mea. M am a lui Kate se ivi de d u p ă colţ
cu faţa zâm bitoare, fără să observe tensiunea d in bucătă­
rie. Tatăl lui K ate o urm ă îndeaproape. N u ne aşteptam
să te vedem aşa devrem e.
O , la d racu ’. P ărinţii ei. K ate intră în panică şi încer­
că să-şi aranjeze părul răvăşit cu braţul cu care nu-1 ţinea
pe Reed.
-P ă i, ăăă...
Se uită spre Ryan după ajutor, d ar el nu făcu decât
să-şi plece capul şi să rânjească, de parcă ar fi vrut să
spună „Te-au p rin s’1.
H alal ajutor m ai era şi el. Kate se uită spre el, apoi
îşi întoarse iar privirea spre m am a ei. La naiba, ce era
să-i spună?
-A v em ceva de făcut în d im ineaţa asta, spuse Ryan
către părinţii ei, salvând-o exact când crezuse că o lăsase
să se descurce singură. Există vreo şansă să m ai staţi cu
copiii şi astăzi?
Roger se aşeză pe u n scaun în alt de lângă bar. în tin se
m âna după u n ciorchine de strugure aflat într-un bol.
- Sigur. In după-am iaza asta joacă G iants. C o p iilo r le
place. V reţi să m ergeţi şi voi?
- N u cred că o să avem tim p, răspunse Ryan, dar ori­
cum m ulţum im .
în ain te să apuce Kate să se gândească prea m ult la
ce avea Ryan de gând, sus se auzi o uşă trântindu-se cu
zgom ot. Kate îl văzu pe Ryan ridicând ochii spre tavan şi
observă cum frustrarea puse stăpânire pe trăsăturile lui
frum oase. S entim entul de vină cu care Kate ajunsese să
se obişnuiască în ultim ele zile luară proporţii.
- A r trebui să m erg să vorbesc cu ea.
- Lasă-mă pe m ine.
Se întinse şi o strânse de braţ. C ăldura se îm prăştie
din p u n ctu l acela şi-i ajunse direct la inim ă.
- H aide, Reed, zise Kathy, întinzându-şi braţele în ­
spre fiul lui Kate în vrem e ce Ryan dispăru pe scările

215. d in spate. H ai s o ajutăm pe m am a ta să term ine m icul
dejun. D um nezeule, ce s-a întâm plat cu ouăle astea?
Kate aruncă doar o privire care-i confirm ă cea mai
m are tem ere. C astronul pe care-1 lovise cu cotul stătea
răsturnat în m ijlocul unei im ense grăm ezi vâscoase de
ouă crude, sparte.
închise ochii. Şi-ar fi d o rit d in to t sufletul să poa­
tă p u r şi sim plu să dispară. Ştia însă că nu avea cum .
N u n um ai că viaţa ei era un dezastru, dar, pe deasupra,
fiica ei o ura, p ărinţii ei m ai că o prinseseră făcând sex
cu Ryan şi, colac peste pupăză, era destul de sigură că
începea să se îndrăgostească până peste cap de b ărb a­
tul ăsta.
Lucrurile luau o tu rn u ră care, se tem ea ea, n u avea să
aducă decât suferinţă pen tru ei toţi.
în tim p ce urca treptele, Ryan îşi frecă pieptul cu
m âna. C â n d o auzise pe A nnie sp u n ân d că avea nevoie
de el, i se tăiase răsuflarea. Dar, când o văzuse ţinându-1
în braţe pe fiul lui şi observase dragostea care radia între
cei doi, pur şi sim plu se topise.
îşi voia fam ilia înapoi. Voia să recapete fericirea care
le lipsise atât de m ult. D ar, m a ip resu s de toate, o voia
in viaţa lui pen tru to td eau n a. îşi dorea să o vadă su­
râzând în fiecare d im in eaţă şi să se cuibărească în pat
cu ea, cu Reed şi Julia, tânjea să-l privească cu ochii
aceia verzi in u n d aţi de pasiune şi să se concentreze
doar asupra lui, la fel cum se întâm plase în bucătă­
rie. Şi îşi dorea să-i sp u n ă iar şi iar că avea nevoie de el.
C ă îl dorea. C ă îl iubea la fel cum o iubea el pe ea.
Nu-i păsa că nu-şi m ai am intea ce avuseseră o d in i­
oară. C e se în tâm p la acum în tre ei... era mai pasional
decât to t ce trăiseră înainte.
Se opri în faţa cam erei Juliei, să se ad u n e. C ân d
fu sigur că n u avea să se facă de râs, b ătu încetişor
la uşă.
N u răspunse, dar ştia că era în ău n tru . Ryan răsuci
m ânerul şi deschise uşa îm pingând-o cu um ărul.
Aşteaptă-m ă 217

216. 218 !Efisa6etfi 'iJaugfnon
Stătea pe scaunul de lângă fereastră, sprijinită de pe-
rete, privind copacii d in grădina d in spate. Avea braţele
încrucişate, fruntea în cru n tată de furie şi ochii atât de
plini de durere şi de am ărăciune, încât, p en tru o clipă,
Ryan nu ştiu ce să spună sau să facă. D upă m oartea lui
A nnie, ea fusese sprijinul lui. Fusese singura fiinţă care-1
făcuse să-şi dorească să m eargă m ai departe. II durea să
ştie că, în tim p ce el se sim ţea de parcă i-ar fi fost oferită
o a doua şansă, ea suferea.
Se apropie încet de ea.
-V re i să vorbim despre asta sau vrei d o ar să răm âi
furioasă?
- V reau să răm ân furioasă.
- Ei bine, eu vreau să vorbim .
Fata co n tin u ă să se uite pe fereastră.
-N u -m i place de ea.
- în c ă nu i-ai dat nici o şansă.
- N u vreau să-i dau o şansă. Ştiu deja că nu o plac.
Ryan îşi m asă fruntea.
-Ju lia , nu ştiu ce să fac să-ţi fie mai uşor. T rebuie să
încerci. Ştiu că e greu, dar m ăcar trebuie să încerci. N oi,
ceilalţi, ne străduim .
C opila îl fixă cu privirea. O chii ei, ca nişte giuvaie-
re de u n verde-închis, exact ca ai m am ei ei, erau plini
de lacrim i.
- N u vreau să m ă străduiesc. N u vreau să încerc să o
cunosc. S-a schim bat. T u de ce nu vezi asta?
- în adâncul ei, e aceeaşi. T rebuie să-i dai o şansă să-ţi
dem onstreze.
-T e duce de nas, n u vezi? N u va face decât să strice
totul. Julia sări în picioare. N u te iubeşte, n u ne iubeşte
pe nici u n u l şi, când îşi va da seam a de asta, o să plece
d in nou!
- N u , nu va pleca, spuse el cu blândeţe, u rân d ideea
că fata trebuia să treacă p rin aşa ceva.
- Ba da, va pleca! Şi de data asta va fi alegerea ei.
N u va fi un accident. Lacrim ile îi şiroiau pe feţişoară,
îşi şterse obrazul. N u vreau să se în tâm p le d in nou.
N u vreau să ni se în tâm p le iarăşi asta!

217. Hşteaptă-mă 219
- O f, iubito. O trase aproape de el şi-şi înfăşură bra­
ţele în ju ru l ei, chiar dacă ea se îm potrivi. N u o să se
întâm ple asta, îţi prom it.
D ar cum putea să fie sigur? A seară, A n n ie îi m ă rtu ri­
sise că îi venea să plece, să uite de toată tărăşenia asta.
D acă ea n u voia, el n u putea s-o facă să răm ână. D ar nici
n-avea de gând s o lase să plece fără să se lu p te p e n tru ea.
N u după cele întâm plate în dim in eaţa asta.
C â n d copila încetă să se m ai îm potrivească, R yan se
d ădu în spate şi-i şterse lacrim ile de pe obraji.
-T e iubesc, Julia. N u o să perm it să suferi d in n o u .
Iţi prom it.
Fata îşi strecură m âinile pe d u p ă gâtul lui şi-şi o d ih n i
capul pe u m ăru l lui.
- D e ce trebuie să ieşi cu ea? D e ce n u p u teţi fi do ar
prieteni?
- P entru că o iubesc, draga m ea, îi şopti în păr. Pen­
tru că o iubesc de foarte m u lt tim p, încă de d in a in te de
a te naşte tu. D ragostea nu dispare d o ar p en tru că există
cineva care spune că aşa ar trebui. N u dispare p e n tru că
trece tim pul. D ragostea e m ereu acolo.
- D ar tu n-o iubeşti pe ea. T u o iubeşti pe m am a.
Ryan se lăsă pe spate să o privească. S em ăn a a tât d e
m u lt cu m am a ei. A ceiaşi ochi, aceeaşi bărbie. A ceeaşi
g ro p iţă haioasă în obraz. A ceeaşi fire în c ăp ăţân ată.
C u b lân d eţe, îi d ăd u cu degetele la o p arte o şuviţă
de păr.
- Ea e m am a, iubito.
C opila îl trase d in n ou aproape de ea şi-şi ascunse
faţa la pieptul lui.
-T e rog, Julia. A bia îşi m ai putea reţine lacrim ile.
Te rog, de dragul m eu. V reau ca m ăcar să te străduieşti.
D ivergenţele astea m ă om oară.
îşi trase nasul şi-şi şterse ochii, agăţându-se de el ca
şi cum ar fi fost salvarea ei. R ăm ase tăcută p rea m u lt
tim p, iar el n u ştia ce să facă sau ce să spună. T rebuiau
să treacă peste asta. Trebuia.
- B ine, rosti ea în cele d in urm ă. O să încerc, d ar n u
p en tru ea. D oar de dragul tău.

218. N u era răspunsul pe care şi-ar fi d o rit să-l audă, dar
era şi ăsta un început. Şi era m ai m ult decât avusese cu
o zi în urm ă.
C ân d se trase în ap o i, îi şterse încă o dată obrajii
brăzdaţi de lacrim i. Ea era to tu l p en tru el, d ar nici m ă­
car de dragul ei nu putea să înceteze s-o iubească pe
singura fem eie pe care o dorise vreodată în viaţa lui.
-M u lţu m esc, Julia. îi dădu părul la o parte de pe
faţă. S untem în regulă acum?
- Da, cred că da.
M inţea. Putea să citească asta în ochii ei. D ar voia s-o
creadă, avea nevoie de asta ca să n-o ia razna.
-B u n . Ryan se ridică şi-o apucă de m ână. H ai­
de. M or de foam e. T rebuie să m ergem jos în ain te să
m ănânce b u n icu l tot. Ştii cât de m ult îi plac ouăle şi
clătitele.
Julia îl urm ă afară d in cam eră şi, în tim p ce se în d rep ­
ta spre râsetele ce răsunau d in bucătărie, pen tru prim a
dată după m ulte luni - d upă ani b u n i -, Ryan sim ţi
că gheaţa d in ă u n tru l lui începea să se topească. Pentru
prim a dată în viaţă, exista speranţă.
N ori am eninţători, aducători de ploaie, pluteau dea­
supra oraşului. O ceaţă subţire se aşternuse deasupra
păm ântului, în vrem e ce o adiere blândă foşnea frunzele
copacilor. Dacă vrem ea era u n sem n a ceea ce îi aştepta,
atunci Kate nu m ai era aşa sigură că voia să-şi continue
investigaţiile.
începuseră mai târziu decât sperase ea. D upă ce-i
adusese laptopul ei vechi şi geanta d in pod, unde le
depozitase după accident, Ryan dispăruse o oră să se
ocupe de o situaţie care intervenise la serviciu. Faptul
că-şi văzuse lucrurile vechi nu-i fusese în vreun fel de
folos, dar nici nu se aşteptase la prea m ulte. Totuşi, era
ciudat să se uite la ceva care-i aparţinuse cândva. Şi să
n u sim tă nim ic.
A lungă m elancolia care pusese stăpânire pe ea şi,
la insistenţele lui Ryan, aranjă la redacţie să îşi ia câ­
teva zile libere. Secretara lui T om nu păruse încântată
220 TfisaSeth rNaughton

219. ftşteaptă-m ă 221
să transm ită m ai departe cererea ei, dar K ate nu se sim ­
ţea în stare să se certe cu Ryan pe tem a asta. C el p u ţin
n u înainte să descopere cine anum e de la editură era
im plicat în dispariţia ei.
In vrem e ce Ryan conducea de-a lungul coastei, ea
verifica adrese. Pe H arb o r D rive, m aşina sări peste
o p ro tu b eran ţă m enită să reducă viteza, iar ea ţo p ăi în
scaunul de piele. Jaguarul cel n o u al lui Ryan, negru
şi sclipitor, ieşea în evidenţă aici ca un deget um flat,
atât de diferit de furgonetele ruginite şi de m aşinile de
fam ilie uzate, parcate pe aleile de pe m arginea acestei
străzi dărăpănate.
In m aşina elegantă, privindu-1 dintr-o parte, îşi rea­
m inti că era un bărbat de succes. Erau clipe în care uita
că era faim os, bogat şi cu prestigiu. C ân d erau doar ei
doi, se com porta ca un om obişnuit. N u trăia ca un
tip care avea m ilioane şi nu se com porta de parcă ar fi
p u tu t să te cum pere şi să te vândă cât ai bate d in palm e.
D ar existau şi clipe în care-i zărea felul în care privea sau
îl auzea vorbind la telefon cu u n parten er de afaceri şi
atunci îşi am intea cât de puternic era.
C um era adevăratul Ryan H arrison? Rece şi protoco­
lar, ca prim a oară când se întâlniseră, sau cald şi plin
de com pasiune, aşa cum se purtase cu ea în ultim ele
câteva zile?
Kate nu putea să nege atracţia sexuală pe care o
sim ţea de fiecare dată când era în apropierea ei şi nici
sen tim en tele inexplicabile pe care le n u trea p en tru
el, dar îşi pu n ea la îndoială capacitatea de a g ândi lo­
gic. N u învăţase nim ic d in pro p ria experienţă alături
deJake?
li răsuna în m inte conversaţia pe care o purtase cu
Ryan în seara precedentă. îl cunoscuse pe Jake. Lucrase­
ră îm preună. D incolo de ceea ce-i spusese, avea o vagă
bănuială că nu fusese pe deplin sincer.
- C red că asta e.
Vocea lui Ryan îi întrerupse visarea.
- E o am barcaţiune locuită.
Ryan viră m aşina şi întoarse spre locul de parcare.

220. 222 ‘Ehsabetfi ‘rfaugfton
-S e pare că nu-i nim eni acasă.
-N o ro c u l nostru! exclam ă ea încruntându-se.
Ryan deschise portiera.
- H aide! Să aruncăm o privire.
Puntea se balansă încet sub picioarele ci. în tim p ce
păşea, Kate îşi înfipse unghiile în palm ă, înfrânându-şi
d o rin ţa de a se întoarce în fugă pe uscat.
-C are-i problem a? o întrebă Ryan.
- N u m ă d au în v ânt după bărci.
- De când?
Ryan dădu peste o găleată u itată pe punte.
- D in to td eau n a.
-în a in te n u te-a d eranjat niciodată. O bişnuiai să pe­
treci ore întregi pe barca noastră.
K ate se opri la uşa d in faţă a am barcaţiunii.
-A i o barcă?
- A m avut. A m vândut-o acum câţiva ani.
C iu d at. N u se putea închipui să-şi dorească vreodată
să petreacă tim p pe o astfel de m aşinărie aducătoare de
rău. încă o dovadă a faptului că nu era fem eia pe care
şi-o am intea el.
R idică o m ână şi ciocăni la uşă. C u m nu răspunse
nim eni, bătu din nou.
Ryan se întoarse şi cercetă zona.
- Stai aici. M ă întorc im ediat.
- U n d e te duci?
-V erific ceva.
Fantastic. U ra să nu ştie ce se petrecea. Şi, m ai m ult
decât orice, nu-i plăcea deloc să stea pe o barcă. Privi su­
prafaţa în tu n ecată a apei verzi şi sim ţi cum i se întoarce
stom acul pe dos. N u putea să înţeleagă de ce şi-ar dori
cineva să locuiască pe o barcă.
U şa d in faţă se deschise brusc şi faţa lui Ryan apăru
în cadru. Kate se holbă la el.
- C e faci?
-H a id e ! O trase încet în ă u n tru . U şa d in spate era
descuiată.
- Ryan, asta e intrare p rin efracţie, rosti când uşa se
închise în urm a ei.

221. ‘Aşteaptă-m â 223
-A seară nu ai avut nici o problem ă cu asta.
-A ia era altceva. Aveam u n scop. A sta e ca şi cum ...
ca şi cum am invada intim itatea cuiva.
Ryan chicoti şi începu să m eargă de-a lungul m icului
living.
- N u începe cu m ustrările de co n ştiin ţă acum . U ită-te
în jur! Vezi dacă-ţi sare ceva în ochi. Eu verific nivelul de
sus^, zise el şi dispăru pe scări.
încruntându-se, Kate rem arcă o cuvertură cu pătrate
portocalii şi m aro aruncată pe sp ătaru l u n u i fotoliu uzat
şi cu găuri în rezem ătoarele p en tru braţe. Pe o m ăsu­
ţă de cafea zgâriată, d in stejar, erau îm prăştiate reviste
m ondene. Pe o m ăsuţă de la m arginea canapelei se afla
o cană goală de cafea.
C ercetă bucătăria de alături. Pe m asă zăceau îm prăşti­
ate nişte hârtii. Pe o farfurie de carto n era u n covrig pe
ju m ătate m âncat.
In tim p c e se în d rep ta spre dulap, atinse cu degetele
caferiera. încă era caldă. B eculeţul roşu pâlpâia, in d i­
când că aparatul era încă în fu n cţiu n e. Jan et Kelly fie
plecase în grabă, fie nu se sinchisea că risca să-şi incen­
dieze um ila locuinţă.
K ate răsfoi hârtiile de pe m asă. N o te de plată, chi­
tanţe, o revistă de m odă. Fem eia avea o pasiune p en tru
cum părături. K ate co n tin u ă că caute în speranţa că avea
să dea peste ceva care s-o lege pe Jan et Kelly de coşm arul
în care se transform ase viaţa ei.
N u îi sări nim ic în ochi. C ercetă încă o dată încăpe­
rea. în partea cealaltă a bucătăriei era u n ziar. O ftă, se
în d rep tă spre el şi-l întoarse cu faţa în sus.
A poi trase aer în piept.
Prim a pagină afişa o fotografie cu ea şi Ryan, de la
conferinţa de presă d in ziua anterioară. Fotograful cap­
tase un m o m en t în care ea răsp u n d ea la o întrebare,
iar Ryan privea înspre ea. Părea fie su rp rin s de ceva ce
spusese ea, fie de-a dreptul im presionat. C h ip u l lui afişa
o expresie blândă. U na care o trim itea cu gândul la felul
în care o privise şi ceva m ai devrem e. D ar nu im aginea

222. 224 îfisaSetfi Tfaugfiton
fu cea care o făcu să se holbeze, ci cercul roşu desenat cu
m arkerul în jurul feţei ei.
Scârţâitu! podelei la etajul superior îi atrase atenţia.
A pucă ziarul şi urcă treptele.
La etajul de sus era un d o rm ito r m are îm părţit într-o
zonă de d o rm it şi una de lucru. De-a lungul u n u i perete
erau am plasate un birou şi u n calculator. Peste to t erau
îm prăştiate hârtii. D e sus atârna o lustră.
C ân d ea pătrunse în încăpere, Ryan îşi ridică privirea
de la grăm ada de docum ente pe care le răsfoia.
-Ja n e t Kelly a plecat în grabă.
- Da, şi mie m i s-a p ăru t la fel. Kate sim ţi cum groaza
i se cuibărea în suflet. Jos, cafetiera e caldă încă.
-A i găsit ceva?
- D oar ăsta.
A runcă ziarul pe biroul din faţa lui. Ryan se uită cu
atenţie. Kate nu reuşi să-i descifreze expresia.
- D ar tu? îl întrebă Kate, alungând prem oniţiile care-i
îngheţau sângele de frică.
-N u prea m ulte. Ryan ridică o bucată ruptă dintr-o
agendă şi i-o înm ână. R ecunoşti vreunul dintre num ele
de acolo?
- N um ele m eu e aici.
-Ş tiu .
E rau în jur de cincisprezece n um e pe foaia aia, d intre
care jum ătate erau tăiate cu roşu. Al ei era încercuit în
partea de jos.
- C e e asta? îl întrebă în şoaptă.
- N u ştiu. D ar cred că trebuie să începem să căutăm
şi celelalte n um e de pe lista aia, apoi s-o găsim pe Janet
Kelly şi să înţelegem ce dracu’ se petrece.
capitolul 15
Nu voia să se afle aici.
Lui Kate nu i se părea deloc distractiv să fie băga­
tă într-un tub strâm t, în tim p ce era legată de o targâ.
Strânse d in dinţi şi respiră, încercând să se calmeze.

223. A r fi preferat să fie afară, să dea telefoane cu Ryan, decât
să-şi facă tom ografia com puterizată pe care el insistase
să o facă în după-am iaza asta.
Testul dura m ult prea m ult. Nu-şi dădeau oare seam a
că suferea de claustrofobie?
M aşinăria bâzâi şi vibră, iar targa fu retrasă d in tub.
„Slavă cerului."
C ân d ieşi de la vestiare, Ryan o aştepta la recepţie.
Stătea cu capul plecat, m asându-se în zona tâm plelor.
T ensiunea plutea în jurul lui. Kate îşi înghiţi n o d u l d in
gât şi păşi de-a lungul încăperii. în ain te ca ea să intre la
analize, nu păruse aşa îngrijorat.
- Ryan.7
C ân d privi în sus spre ea, cutele de îngrijorare îi dis­
părură de pe chipul frum os. îşi mişcă gura încercând să
m im eze u n surâs forţat, dar ochii îi răm aseră serioşi.
-G a ta ?
- Da. D octorul M urphy a zis să m ă întorc într-o oră.
B ărbatul se ridică.
- H ai să luăm ceva de m âncare cât aşteptăm .
C u o m ână petrecută pe d upă talia ei, Ryan o în d ru ­
m ă spre lift.
Kate se aşeză în separeul slab lum inat al barului din
apropierea spitalului. D upă ce le fură luate com enzile,
îl întrebă:
- C e ai aflat?
Ryan îşi lăsă u n braţ pe după m arginea canapelei şi
lovi ritm ic cu paiul în suprafaţa mesei de lem n.
- N im ic.
M inţea. Kate sim ţea asta.
-H a id e , Ryan, nu-m i ascunde adevărul.
- Ce-ai zice de o vacanţă? Luăm copiii şi plecăm u n ­
deva pen tru o vrem e, profităm de asta p en tru ca Reed
şi Julia să se cunoască m ai bine. La m are sau la m unte,
tu alegi.
- M itch mi-a spus_că nu mergi niciodată în vacanţă,
dom n u le H arrison. începi să m ă îngrijorezi. C e naiba
se întâm plă?
‘Ăşteaptă-m ă 225

224. 226 îfisafictfi ‘Waughton
K ate îl urm ări cu privirea în tim p ce el privea de
ju r îm prejurul b arului să vadă cine îi auzea. U n barm an
lustruia barul lung de m ahon. D oi clienţi stăteau pe niş-
te scaune înalte, lângă barul lucios. Câteva m ese răzleţe
erau ocupate de turişti.
Kate se uită d in nou la el.
-R y an , ce îm i ascunzi?
In final, bărbatul scoase d in buzunar bucata ru p tă de
h ârtie pe care o luaseră de la locuinţa lui Janet Kelly mai
devrem e în dim ineaţa aceea şi io întinse.
- Fiecare d in tre oam enii tăiaţi su n t m orţi.
-C e?
Părea ch in u it de durere în vrem e ce îi arăta num ele
de pe listă.
-In fa rc t, accident de m aşină, înec. U n u l a m u rit
de supradoză de m edicam ente chiar acum câteva zile.
In nici u n u l d in tre in cid en te nu a existat suspiciune
de crim ă.
Patru d in tre n um e erau încă netăiate, inclusiv al ei.
- D ar ceilalţi?
- D e p rim ii d o i de sus nu am reuşit să d au. C elă­
lalt, de d in a in te de al tău, Kari A dam s, este uri n u m e
destul de com un. N u am avut tim p să o cau t în cartea
de telefoane.
K ate îşi în cru n tă fruntea. D e ce i se părea aşa cunos­
cu t num ele ăla?
Li se aduse m âncarea, iar K ate aşeză h ârtia pe
m asă, lângă sticla de bere, deşi n u avea nici u n chef să
m ănânce.
Ryan o strânse de m ână. A tingerea lui o făcu să se
înfioare. D ar, când ridică privirea spre el, îi zări în g rijo
rarea în ochi.
-A s ta nu înseam nă nim ic, îi zise cu blândeţe. A r pu ­
tea fi d o ar o coincidenţă.
-N ic i tu nu crezi asta. Ţ i se citeşte pe faţă. Crezi că
e posibil ca şi oam enii ăia să fi fost la sanatoriu, nu?
Ryan se lăsă pe spate, încercând să pară uim it, tără a
se putea preface prea bine.
- D e u n d e ţi-a venit ideea asta?

225. - N u su n t idioată. Ştiu că în industria farm aceutică
se învârt m iliarde de dolari. Crezi că Jake îşi făcea sin­
gur cercetarea? Testa el însuşi? In speranţa c-o să poată
ob ţin e aprobarea celor de la FDA?
- E şi asta o teorie.
K ate se uită iarăşi la foaia de hârtie.
- Ş i tu crezi că oam enii ăştia au fost cobai. C ă Janet
ştia despre ei, că era la cu ren t cu ce se întâm pla.
- N u ştiu. Poate. Totuşi, asta nu explică de ce acum
su n t m orţi.
-B a da, dacă există cineva care încearcă să şteargă
urm ele. C e făcea el era ilegal, nu?
Ryan pufni.
-D a .
-Ş i, până să apar eu aici, n im en i nu prea ştia nim ic
despre asta.
- N u am spus asta.
Kate îl fixă cu privirea.
- D ar asta gândeşti.
-M ă gândesc că îmi e foame. Şi a fost o zi lungă.
Şi tu trebuie să m ănânci, ca să ne p utem întoarce la
spital să vedem rezultatul testului.
K ate se uită în farfurie. D e ce crezuse ca că, dacă gă­
sea răspunsurile, avea să fie altfel? A cum nu voia decât
să dea tim pul înapoi şi să uite to t ce se întâm plase deja.
Ryan îi apucă iarăşi m âna într-a lui.
-Iu b ito , te rog, îi şopti, hai să luăm lucrurile u n u l
câte unul.
Kate încuviinţă din cap, luă un cartof prăjit şi-şi repri­
m ă frica în tim p ce încerca să m ănânce.
Kate stătea în biroul doctorului M urphy cu braţele
încrucişate şi privea clădirile de peste drum . Ryan aştep­
ta aşezat pe u n scaun de lângă biroul de stejar al docto­
rului. Kate aproape că sim ţea încordarea şi îngri jorarea
pe care le em ana el, aceleaşi sem ne pe care le recunoştea
şi la ea. R ăbdarea nu fusese niciodată una d in tre calităţi­
le ei, şi părea că în ultim ele câteva zile n u făcuse altceva
decât să aştepte.
flşteaptă-niă 227

226. C ân d intră doctorul, Ryan se ridică şi-i strânse m âna.
I se alătură şi Kate la birou.
- E i bine, începu d o cto ru l M urphy, lăsaţi-m ă să
încep p rin a spune că am o b ţin u t toate im aginile de
care aveam nevoie. încărcă radiografia creierului ei pe
calculator şi roti m o n ito ru l să poată vedea şi ei, apoi
atinse ecranul. A sta e zona care ne preocupă. Se pare
că lovitura s-a p etrecu t în această secţiune a creieru­
lui, u n d e se dezvoltă m em oria şi personalitatea. Kate,
eu bănuiesc că e vorba despre vreun soi de hem atom ,
ju d ecân d d u p ă cran io to m ia care şi-a lăsat u rm e de-a
lungul scalpului tău.
- N u de o tum oare? vru Ryan să ştie.
-N u . N u există nici un indiciu care să ne dea de
g ân d it asta. In m od cert, se pot observa răni asu­
pra scalpului, ceea ce indică u n accident sau alt gen
de traum ă.
A sta nu avea nici u n sens. Kate îşi frecă cicatricea.
D e ce i s-ar fi d at u n m edicam ent p en tru cancer dacă ea
nu avusese niciodată aşa ceva?
- P ierderea m em oriei este o afecţiune foarte gravă,
co n tin u ă d o cto ru l M urphy. A ceastă zonă a creierului
este responsabilă cu stocarea m em oriei şi, dacă sufe­
ră un im pact m ajor, este foarte posibil ca asta să îi fi
provocat am nezia. T otuşi, m ajoritatea pacien ţilo r care
suferă de am nezie retrogradă îşi am intesc câte ceva,
oricât de banal, d in copilăria lor. A m nezia tin d e să fie
co n cen trată în ju ru l datei accidentului, ştergând cum ­
va ani întregi de am in tiri, d ar rareori toată viaţa. Cazul
lui Kate e unic.
- D ar despre m edicam ent ce ne puteţi spune? întrebă
Ryan. El şi doctorul M urphy discutaseră m ai devrem e
despre situaţia ei, iar Ryan îi dăduse o copie a fişei pe
care o găsiseră la sanatoriu.
- Ei bine, d upă cum ştiit n u pot vorbi despre asta
până n u aflăm mai m ulte. In Statele U nite, Tabofren
nu a fost niciodată testat în cadru clinic. îm i am intesc
că, acum ceva vrem e, am citit într-o revistă m edicală
ceva despre un m edicam ent sim ilar... un studiu care
228 Tlisabetf. :?Saugfito?i

227. ’Aşteaptă-m â 229
se desfăşura în C anada... dar nu-m i am intesc detaliile,
în orice caz, dacă i-a fost adm inistrat cât a fost în com ă,
e posibil să-i fi am plificat pierderile de m em orie provo­
cate de accident.
D octorul M urphy îi răsfoi fişa.
-S e pare că, m ăcar şase luni după accident, nu ţi-a
fost adm inistrat Tabofren.
- Eram însărcinată.
-M ă c a r a existat cineva care a avut bunul-sim ţ să
nu ţi-1 dea în tim pul sarcinii, adăugă doctorul. N u se
ştie ce urm ări ar avea u n astfel de m edicam ent expe­
rim ental asupra u n u i făt. C opilul tău nu prezintă nici
un sim ptom ?
-N u .
-A ş vrea să-i facem nişte analize şi lui Reed, doar ca
să fim siguri, interveni Ryan, privind-o pe Kate. C ând
ea încuviinţă, Ryan îşi întoarse privirea către doctor.
C e şanse su n t să-şi recupereze m em oria?
- î n m om entul ăsta? N u m-aş baza pe asta. A u trecut
aproape doi ani, şi încă nu şi-a am intit nim ic. D e când
te-ai întors în San Francisco, Kate, cam de o lună?
- D a, cam aşa.
-Ş i, între tim p, ai avut ceva am intiri?
Avusese nişte senzaţii. M ai m ult senzaţii de dejâ-vu,
dar nu am intiri. C lătină d in cap.
D octorul M urphy în cu v iin ţa printr-o m işcare a
capului.
-U n e o ri am intirile su n t provocate de chipuri şi de
locuri fam iliare. Dacă asta nu s-a întâm plat până acum ,
n u su n t foarte optim ist că are să se întâm ple.
A sta n-o surprinse deloc pe Kate. N u se aşreptase să-şi
am intească nim ic. Totuşi, privindu-1 pe Ryan, văzu că el
sperase să audă altfel de veşti.
Îşi dorea să nu lase dezam ăgirea lui Ryan s-o afecteze
şi pe ea.
- Ş i acum? Am scăpat sau ar trebui să-mi fac griji pen­
tru alte efecte pe term en lung?
D octorul M urphy se lăsă pe spate şi-şi trecu m âna
peste capul chel.

228. 230 T(isaSeth T^laugfiton
-A ş vrea să-ţi p o t oferi u n răspuns m ai b u n . A de­
vărul e că, p u r şi sim plu, n u ştim . R adiografia ta arată
bin e acum . N u văd nici un m otiv de îngrijorare. Totuşi,
ţi-a fost adm inistrat u n m edicam ent experim ental, şi nu
ştim dacă şi cum te poate afecta asta în tim p. D eocam ­
dată, nu mi-aş face prea m ulte griji, însă va trebui să fii
aten tă la schim bările pe care le trăieşti.
- D a r nu am scăpat de tot. A sta îm i spuneţi?
D octorul se aplecă în faţă, cu o expresie m ai blândă.
- Kate, m âine ar putea să te lovească o m aşină şi să
m ori. Dacă-ţi faci griji despre ce s-ar putea întâm pla,
n u se schim bă nim ic. D ar reprezinţi un caz cu risc cres­
cut. N u aş uita de asta şi nici nu m-aş preface că n u e o
problem ă, p en tru că e. în m o m en tu l ăsta, te sfătuiesc
să faci controale de d o u ă ori pe an, asta dacă n u inter­
vin schim bări.
Ryan încuviinţă şi se uită la Kate.
- A sta se poate face.
Posibil, d ar nu asta era ceea ce sperase ea. U rm a să-şi
facă griji p en tru totdeauna. D e fiecare dată când avea
să încurce culorile şi num erele, aşa cum încă o făcea de
atâtea ori, avea să-şi facă griji că era vorba despre ceva
m ai grav.
D octorul M urphy se ridică, iar ea şi Ryan îl urm ară.
Ryan îi m ulţum i.
-N ic i o problem ă. Faceţi la recepţie o program are
p en tru fiul dum neavoastră. N e vom asigura că este totul
în regulă şi cu el.
- M ulţum esc.
Ryan ieşi, iar K ate îl urm ă.
C â n d uşile litrului se închiseră în urm a lor, Ryan îşi
trecu b raţu l pe d u p ă um erii ei şi o trase m ai aproape.
K ate putea sim ţi uşurarea pe care o transm itea tru p u l
lui, d ar şi dezam ăgirea pe care o ascundea.
- S u n t veşti bun e, zise el cu gura lipită de părul ei.
D e ce nu părea aşa convins? Fem eia îşi sprijini capul
de pieptul lui, luptându-se cu d o rin ţa de a se afunda
în el şi de a-1 lăsa pe el să fie puterea ei. N u era însă
atât de proastă încât să creadă că m ai aveau şansa u n u i

229. ‘Ăşteaptă-nui 231
final fericit. N u când ştia că în tre ei n u exista decât
atracţie fizică, că n u era vorba despre ceva suficient de
p u tern ic încât să dureze.
C ân d buzele lui îi atinseră tâm pla, K ate închise ochii.
Era cald şi m ângâietor, adică fix ce avea ea nevoie în
clipa de faţă. Iar asta o speria al naibii de tare.
- D a, şopti ea.
A tunci de ce nu credea şi ea asta?
- Ceva m erge bine, adăugă el încetişor.
Kate încuviinţă. N u avea să m oară de cancer. A r pu ­
tea să fie chiar bine, în ciuda tu tu ro r m edicam entelor
cu care o îndopaseră. D ar oare avea să supravieţuiască
persoanei, oricare ar fi fost aceasta, care era pe-acolo pe
undeva şi încerca să ucidă cobaii?
A sta era în treb area care nu-i d ăd ea pace acum .
A sta şi ce d ra c u ’ avea să facă în legătură cu b ărb a tu l
de lângă ea.
K ate îşi lăsă iarăşi capul pe tetieră şi închise ochii.
C linchetul ritm at îi spunea că erau încă pe p o d şi că, în
condiţii b u n e de trafic, m ai avea încă douăzeci de m in u ­
te la dispoziţie să analizeze coşm arul în care se transfor­
m ase viaţa ei, în ain te să ajungă la plajă.
Nu-şi dorea decât o baie lungă fierbinte, u n pa­
h ar im ens de vin şi sin g u rătate. II avea în să pe Ryan
H arriso n . A şezat lângă ea, transm itea în co rd are şi îngri­
jorare. Iar asta o irita şi m ai tare.
Ii su n ă telefonul m obil, speriind-o şi în tre ru p â n -
du-i m ed itaţia d ep rim an tă. C ă u tă în g ean tă şi-l duse
la ureche.
-K a te , tu eşti? S im one sunt.
- B ună.
- U n d e eşti?
- I n m aşină, în d ru m spre plaja M oss.
- Ryan e cu tine?
K ate îşi m ută privirea într-o parte, spre u m erii în co r­
d aţi ai lui Ryan, care învârtea de volanul jag u aru lu i.
- Da, e aici.

230. 232 îfisadetd ‘7^1augfitori
- N u am reuşit să dau de el. Secretara lui mi-a zis că a
ieşit, dar că are telefonul la el.
- Probabil l-a închis.
în tim pul program ării la d o cto ru l M urphy. C â n d
discutaseră despre v iito ru l ei. U n v iito r care n u arăta
aşa o p tim ist cum păruse cu d o ar câteva ore în urm ă.
-M ă rog, m ă b u cu r că am d at de tin e, co n tin u ă
Sim one. A m veşti. L-am găsit pe Reynolds.
-D a?
-M d a . C u faţa în jos în piscina lui d in H ouston.
- R ahat!
Ryan îi aruncă o privire. V ăzu m irarea d in ochii lui,
d ar privi în altă parte. N u p u tea face faţă îngrijorării
lui. N u încă.
-M d a , adăugă S im one. A u to rităţile îl declară înec
accidental. A stat în apă d o u ă zile întregi în ain te să-l
găsească vecinii. Se pare că a făcut o vizită neaşteptată
în C anada, im ediat d u p ă m o artea lui Jake. V ecinii nici
m ăcar nu ştiau că se întorsese.
- O , D oam ne!
K ate închise ochii.
- N u scot d in calcul crim a, dar, în m o m en tu l ăsta, se
pare că n u au alte indicii.
- C e convenabil.
- K ate. Sim one făcu iarăşi o pauză. M ai e ceva.
Fem eia înghiţi cu greutate. C h iar voia să ştie?
N u. N u voia.
-S pune-m i!
-D e te ctiv u l m eu p articu lar are o pistă legată de
W alter A lexander. C red e că l-a găsit la V ancouver, BC.
A m nişte treburi în Seattle la sfârşitul săptăm ânii ăsteia.
C red că aş putea să iau u n avion să văd dacă p o t să dau
de el.
Pe K ate o cuprinse panica.
- N u , n u face asta.
-S ta i liniştită, nu-i m are lucru. N ici m ăcar nu-m i vor
sim ţi lipsa la firm ă.
-S im o n e , n u înţelegi. L ucrurile scapă de sub control.
N u te duce acolo. Stai d eo p arte.

231. ‘Aşteaptă-mâ 233
-K ate , chiar n u cred...
Ryan îi sm ulse telefonul d in m ână. K ate îşi strânse
degetele p u m n şi îşi în co rd ă m axilarul. S im ţi cum se
um ple de furie şi de frustrare d in cauza întregii situa­
ţii. In vrem e ce Ryan asculta cum S im one îl pu n ea
şi pe el la cu ren t, K ate închise ochii şi-şi lăsă iarăşi
capul pe scaun. D acă voia să preia el frâiele, avea să-l
lase. N u putea să se îm potrivească. Şi el, la rân d u l lui,
risca la fel de m u lte ca ea. D ar reacţia ferm ă de m ai
devrem e îi aducea încă o dată am in te că el se aştepta
ca ea să fie soţia docila pe care o ştia el, ceea ce n u m ai
era cazul.
T erm ină de vorbit la telefon chiar când intră pe stra­
da care ducea spre plaja M oss. M âna lui puternică o
apucă pe a ei, iar Kate fu nevoită să-şi reprim e d o rin ţa
de a se agăţa de el.
- Eşti bine?
- D a, su n t în regulă.
-V o rb eşte cu m ine, îi zise cu blândeţe.
A sta n u avea să rezolve nim ic. Ba, dim potrivă, avea să
înrăutăţească situaţia. O discuţie calm ă despre fricile şi
grijile ei avea să o ducă fix acolo u n d e n u trebuia să fie,
adică în braţele lui.
T rebuia să-şi păstreze m intea lim pede, să-şi dea seam a
ce naiba avea să facă în continuare. Să nu-şi mai abată
aten ţia d in cauza acestei atracţii nebuneşti care nu avea
să ducă decât la suferinţă.
- S u n t în regulă, repetă. A m nevoie d o ar de câteva
m inute.
C u m işcări mai sigure decât se aştepta, coborî d in
m aşină. Ryan o urm ă în casă şi răm ase în prag, cu m âi­
nile în şold, privind-o. Kate se întoarse cu faţa la el, dar
îi evită privirea, refuzând alinarea pe care ştia că o putea
găsi exact acolo u n d e dorea.
-T re b u ie neap ărat să m erg să iau câteva lucruri de
sus. Tu doar... d o ar sim te-te ca acasă. M ă întorc.
N u era sigură cum reuşise să urce, dar odată aju n ­
să în capul scărilor, se uită într-o parte, apoi în cealal­
tă. D orm itorul ei era în dreapta, al lui R eed şi biroul

232. 234 !E[isabeth 'iNaugfiton
ei erau în stânga. D acă se ducea în d o rm ito r şi Ryan o
urm a, toată determ inarea ei avea să se spulbere. Dacă
se ducea în birou, avea să in terp u n ă pereţii în tre ea şi
locul acela m oale şi drăguţ u n d e voia să se prăvălească
îm p reu n ă cu el.
Se cufundă în scaunul d in spatele biroului, îşi lăsă
m âinile în poală şi privi în jur. Lângă fereastră încă erau
nişte cutii nedesfăcute. T ablourile erau rezem ate de pe­
rete, aşteptând să fie agăţate. E rau atât de m ulte chestii
de care voise să se apuce, d ar nu avusese tim p.
- C e faci?
Vocea lui Ryan nu o luă p rin su rprindere. Ştiuse că
avea să vină d u p ă ea, că era îngrijorat.
C u m se făcea că, aşa dintr-odată, putea să-l citească
atât de bine?
- î n curând are să vină fu rtu n a, îi spuse ea calm ă,
privind pe fereastră.
-M ie m i se pare senin.
-V rem ea e înşelătoare. îţi poţi da seam a când vine o
fu rtu n ă puternică. N u m ai bate vântul deloc. La orizont
n u este nici urm ă de nori. Iar când ieşi, aproape că o
poţi sim ţi în aer.
B ărbatul se ghem ui în faţa ei, cu o m ână pe coapsa
ei. P rin m aterialul gros al blugilor, K ate îşi sim ţi pielea
arzând. T ot tru p u l ei tânjea să fie m ângâiat de m âinile
acelea puternice.
N u avea s-o ajute cu nim ic.
-T o tu l va fi bine, o linişti el cu blândeţe. N u-ţi face
nici o grijă.
„Nu-ţi face griji. Aşa, p u r şi sim plu."
încercă să ad u n e cât de m u lt curaj p u tu şi-l în fru n tă:
- N u am nevoie să faci tu lucrurile să fie bine, Ryan.
Ştiu că tu crezi că este de datoria ta să vii aici să m ă aperi
de toată treaba asta, dar pot să m ă descurc singură.
Ryan îşi în d reptă spatele, d ar nu-şi m işcă m âna.
- D ar n u asta fac.
-B a da, asta faci. Ştiu că încerci să m ă ajuţi, dar
m ă sufoci. A m venit aici cu in ten ţia de a face lucrurile

233. ‘Aşteaptă-mă 235
să m eargă d in n o u în tre noi, d ar m i-am d at seam a că am
nevoie de tim p să lăm uresc lucrurile pe co n t propriu.
Ryan m iji ochii.
- A m p ie rd u t ceva de azi-dim ineaţă p ân ă acum .
C e naiba se întâm plă?
îşi trase m âna dintr-a lui şi se ridică. N u avea să-i poa­
tă cere să plece atâta tim p cât atingerea lui îi ardea pie­
lea. T rebuia să existe spaţiu în tre ei.
- N u ai p ierd u t nim ic de azi-dim ineaţă. Poate do ar ai
înţeles greşit la m odul general.
Ryan se ridică.
-V a trebui să-mi explici, p en tru că se pare că n u p o t
să-ţi citesc gândurile.
K ate ridică m âinile, apoi le coborî d in nou.
- C e vezi când te u iţi la m ine?
- Ce-i asta, o întrebare-capcană?
-N u . Este o întrebare sinceră. Ş tiu ce vezi. O vezi pe
A nnie.
- Şi asta e rău p en tru că...
- P entru că, Ryan, eu n u su n t ea.
Ryan strâm bă involuntar d in nas.
- D espre ce vorbeşti?
N u înţelegea. K ate n u ştia dacă avea să înţeleagă
vreodată. Şi, ch iar dacă n u asta era cea m ai im p o rtan tă
ch estiu n e în m o m e n tu l de faţă, în to td ea u n a avea să
răm ân ă o p ro b lem ă în tre ei. Părea însă cea m ai b u n ă
idee să se ocu p e de ea acum , în a in te ca oricare d in tre
ei să apuce să sufere şi m ai m u lt d in cauza situ aţiei
ăsteia n eb u n e.
-V o rb esc despre asta. Făcu sem n d in m âini. Asta,
chestia asta d in tre n o i nu m erge. D e fiecare dată când
te uiţi la m ine, vezi pe cineva care n u m ai există. Sim ţi
nevoia să m ă protejezi, dar tu nu îţi faci griji p en tru
m ine, ci p en tru persoana care am fost odată. Şi acum
n u m ai su n t aşa.
- Ia-o de la capăt, că su n t u n pic d eru tat.
K ate oftă.
- Ryan, în to t tim p u l pe care l-am p etrecut îm preună,
n u mi-ai zis nici m ăcar o dată Kate.

234. 236 Tfisabeth ‘Maugfiton.
- Ba da, ţi-am zis.
- Ba nu. A m fost atentă. Sim ţi o îm p u n sătu ră în in i­
m ă, d ar refuză s-o ia în seam ă. O d u rea de o m ie de
ori m ai tare decât se aşteptase. R ecunosc că m ă sim t
foarte atrasă de tine, dar asta e do ar o chestie fizică.
N u înseam nă nim ic. Tu eşti atras de o p erso an ă care
n u m ai există. N u ştiu cum să fiu p ersoana aia şi nici
m ăcar nu su n t sigură că vreau să încerc. îm i place cum
su n t. Iar persoana care su n t acum nu are nevoie de
supravegherea ta, în încercarea de a o proteja de toată
nenorocirea asta.
Ryan se sprijini pe celălalt picior.
- C e vrei să spui?
-S p u n că... eu cred că relaţia noastră n u m erge nică­
ieri. Apreciez că mă ajuţi, că astăzi ţi-ai răpit d in tim p şi
mi te-ai alăturat, d ar dacă m erg înapoi cu tin e acasă nu
vom rezolva m are lucru. R eed şi Julia su n t deja confuzi.
D acă răm ân lângă tine şi încerc să fac faţă atracţiei ăste-
ia arzătoare, asta nu va face lucrurile cu nim ic m ai bun e.
A m ândoi ştim bine că relaţia noastră nu m erge nicăieri.
C ă nici unul d intre noi nu e ceea ce are nevoie sau ce
vrea celălalt pe term en lung.
Ryan îşi încleştă m axilarul.
-D e c i azi-dim ineaţă...
- A zi-dim ineaţă eram sentim entală şi am reacţionat
sub presiunea stresului la care am fost supusă în ultim a
vrem e. N u a însem nat nim ic.
O chii lui Ryan scăpărară de furie. K ate îşi înghiţi n o ­
dul din gât, însă răm ase de neclintit. D acă avea noroc,
Ryan avea să priceapă aluzia şi să plece în a in te să apuce
ea să se răzgândească.
P entru că adevărul era că îşi dorea să se răzgândească,
îşi dorea să se arunce în braţele lui şi să se ascundă de
to t ce se petrecea în jur. Voia să uite că, de fiecare dată
când erau îm preună, el se gândea la altcineva, pen tru
că îl dorea m ai m ult decât ar fi vrut dacă stătea să se
gândească logic.
- Ryan, cred că ar trebui să pleci, îi zise încet.
-A şa, pur şi simplu?

235. Aşteaptă-mâ 237
-D a .
-A s ta e absurd. Spune-m i ce se petrece cu adevărat.
- Exact asta se petrece.
El nu înţelegea, aşa că, sp e rân d ca m esajul ei să
ajungă la el, im p rim ă vorb elo r ei cât de m ultă em o­
ţie reuşi:
- N u am nevoie de tine. Şi nici n u te vreau. Şi, cu cât
înţelegi asta m ai devrem e, cu atât va fi m ai b ine p en tru
n o i toţi.
B ărbatul o fixă cu privirea. O ch ii lui păreau reci.
Se uita la ea în acelaşi fel dur, lipsit de orice em oţie,
ca la început, în ain te de conferinţa de presă, înainte
s-o sărute şi în ain te ca ea să descopere ce om blând era
în realitate.
-B in e . C u m vrei.
Trecu razant pe lângă ea. K ate ascultă zgom otul paşi­
lor lui în tim p ce cobora scările. Tresări când auzi uşa
d in faţă deschizându-se şi închizându-se cu zgom ot.
T rem u rân d , se lăsă jos pe po d ea şi se sprijini de pe­
rete. O chii i se u m p lu ră de lacrim i, iar în p iep t sim ţi o
d u rere de o v iolenţă care o luă p rin su rp rin d ere. Sufe­
rea m ai m u lt decât atu n ci când îl pierduse pe Jake, iar
asta o făcu să-şi dea seam a cât de tare îl voia pe Ryan.
în ciuda voinţei ei, se îndrăgostise de el. Iar acum , o ri­
u n d e avea să m eargă, cu oricin e avea să se întâlnească,
realitatea fap tu lu i că îl alungase avea s-o urm ărească
p e n tru to td eau n a.
Prim ele picături de ploaie loviră fereastra. V ântul se
în teţi şi valurile începură să lovească ţărm ul precum un
p u m n im ens. Privi afară la n orii cenuşii, chiar în clipa
în care lacrim ile începură să i se prelingă pe obraji.
capitolul 16
Ryan răm ase pe veranda d in faţa casei lui A nnie şi
trase adânc aer în piept, ca să se liniştească. N u avea
nevoie de porcăria asta. D in ziua în care apăruse la uşa
lui, avusese parte n um ai de suişuri şi coborâşuri, iar

236. 238 'ZUsaSetfi ‘hfaugfiton
situaţia se înrăutăţea. Şi, în m od cert, nu avea nevoie
să-i spună o fem eie ce gândea şi ce sim ţea el. C e d racu ’,
ştia şi el asta.
C o b o rî în fugă treptele din faţă şi păşi p rin ploaie
spre m aşină. Dacă ea voia să răm ână singură, atunci el
avea s o lase singură. Trecuse p rin suficiente ch in u ri d in
cauza ei.
„A zi-dim ineaţă eram sentim entală şi am reacţionat
sub presiunea stresului la care am fost supusă în ultim a
vrem e. N u a în sem n at nim ic.“
V orbele ei îi răsunau în m in te în tim p ce deschidea
portiera m aşinii, iar asta îl făcu să-şi am intească privirea
ei când rostise aceste cuvinte. D urerea i se strecură în
suflet. S im ţi cum i se încordează pieptul. Fusese atât
de co n cen trat la vorbele ei, în cât pierduse d in vedere cel
m ai im p o rta n t indiciu.
Până la program area cu d octorul M urphy, fusese
bine. Făcuse faţă n o u tăţilo r despre apelurile telefonice
cu u n calm care pe el îl surprinsese. Ba chiar accepta­
se explicaţia d o ctorului M urphy în legătură cu rana ei.
Insă când Ryan întrebase dacă avea să-şi recapete m e­
m oria, ea ridicase afurisitele alea de ziduri invizibile.
D e atunci, fusese retrasă, rezervată şi se ascunsese în
spatele zidurijor ălora.
La naiba! îl d ădea la o p arte p en tru că ea credea că
pe el îl interesa d o ar cea care fusese o d in io ară. N u avea
cum să ştie că şi el, la rân d u l lui, începea să p u n ă
asta la îndoială. C ă şi el observase d iferenţele şi că
atracţia pe care o sim ţea era m ai p u tern ică d ecât to t
ce trăise înainte.
Şi ea se ascundea sub pretextul că n u avea nevoie ca
el să îi poarte de grijă.
A poi îşi am inti panica d in vocea ei când îi spusese
S im one că in ten ţio n a să m eargă în C anada.
N u era d o ar speriată. 11 proteja şi pe el. N u voia ca el
să se im plice prea tare. Făcea exact ceea ce-i spusese lui să
nu facă.
„Ticăloasa!"

237. ‘Aşteaptă-mă 239
A pa li şiroia pe faţă când închise cu pu tere p o rtiera
m aşinii şi alergă în ap o i spre treptele d in faţă. N u bătu
la uşă, ci o deschise cu um ărul şi urcă treptele d o u ă câte
d o u ă până ajunse sus. C ân d dădu colţul şi intră în biro­
ul ei, o găsi rezem ată de perete, cu coatele sprijinite pe
genunchii ridicaţi, cu faţa îngropată în braţe.
H alal nepăsare. M inţea cu neruşinare.
C â n d îl auzi, îşi înălţă capul. O brajii îi erau brăzdaţi
de lacrim i. îşi duse m ân a să se şteargă la nas.
- C e faci...?
Ryan o apucă de um eri, o ridică de pe podea şi o lipi
cu spatele de perete. A poi îşi puse gura peste a ei, fier­
binte, înfom etată, transferând în sărutul ăla toată furia,
frustrarea şi d o rin ţa care variau în ă u n tru l lui.
M âinile ei se p rinseră de căm aşa lui udă în tim p ce
încercă să se elibereze, d ar el o ţin u strâns, apăsând-o cu
tru p u l lui. O săru tă cu putere, cerându-i să-i răspundă.
Se zbătu sub apăsarea lui, d ar Ryan sim ţi m o m en tu l în
care ea cedă. S im ţi clipa în care se agăţă de el şi-l trase
m ai aproape în loc să-l îm pingă la o parte, clipa în care
deschise gura şi-şi co n to p i lim ba cu a lui, sorbindu-i şi
inim a în acelaşi tim p.
K ate scoase u n geam ăt gâtuit. S tom acul lui seAstrân ­
se de d o rin ţă . Sângele îi năvăli d irect în vintre. îi ap u ­
că trico u l de poale, i-1 trase peste cap şi i-1 aru n că
pe podea.
- Spune-m i că n u în sem n nim ic p en tru tine.
îi apucă u rech ea, îi supse adânc lobul şi îşi apăsă
buzele de se m n u l acela al ei d in naştere, în form ă
d e inim ă răstu rn a tă, d in ap ropierea m axilarului. Ăla
pe care-1 atinsese cu lim ba şi-l m uşcase de o m ie de ori
p ân ă atu n ci. A la care îi părea fam iliar şi, to to d ată, atât
de n o u .
Kate se în fio ră. Ryan îşi lăsă capul pe spate în vrem e
ce ea îşi încolăcea braţele în jurul um erilor lui, trăgân-
du-1 m ai aproape. Se arcui spre el, lăsând o zonă şi m ai
m are a gâtului p rad ă gurii lui, şi-şi lipi şoldurile de erec­
ţia lui.
- N u însem ni. E... e d o ar sex.

238. 240 ‘Elisabetfi (Naugfiton
„Pe dracu’ e.“
C u m âinile pe care şi le ştia prea brutale, Ryan îi apu­
că sutienul şi i-1 sm ulse brusc. C opca d in faţă cedă cu
u n pocnet. D ădu la o parte sutienul dantelat şi-i acoperi
sânii dezgoliţi cu m âinile, apăsându-i şi frăm ântându-i.
îşi coborî capul până în dreptul sfârcului drept, îi atin­
se uşor vârful cu lim ba şi-l absorbi adânc în gură. Kate
ţipă când d in ţii lui îi răzuiră suprafaţa sensibilă carc se
întări, dar nu-1 îm pinse la o parte - şi nu era decât în ­
ceputul. Făcu acelaşi lucru şi în partea cealaltă, gem ând
la rân d u l lui când şoldurile ei se apăsară, drept răspuns,
de ale lui.
-M a i zi o dată, o îndem nă Ryan în tim p ce-i săruta
clavicula, gâtul şi reveni la gura ei. Spune-m i că asta nu
e adevărat.
K ate scutură d in cap, îi apucă tricoul ud şi i-1 scoase.
- N u e.
- M inţi.
Ryan îi desfăcu nasturii de la blugi şi-şi băgă m âinile
în ă u n tru ca să-i îm pingă în jos înainte ca ea să apuce să
îi desfacă lui m ai m ult de u n nasture. D intr-o singură
m işcare agilă, blugii şi lenjeria ei intim ă ajunseră o gră­
m ăjoară pe podea.
G âfâind, Kate se întinse d u p ă el. Ryan îi apucă în ­
cheieturile şi le ţin tu i cu o m ână de perete, deasupra
capului ei.
- T o t nimic?
K ate înghiţi şi clătină d in cap. D ar Ryan îi citi d o rin ­
ţa în ochi. Văzu pofta. Văzu nevoia.
N evoia de el. N u de altcineva. D oar de el. D e nim en i
altcineva.
îşi lipi gura de a ei. Ea îşi deschise gura, îm pletindu-şi
lim ba cu a lui. Ryan îşi trecu o m ână în jos spre abdom e­
nul ei, sim ţindu-i fream ătul când degetele lui alunecară
în ea. B ărbatul gem u când sim ţi zona m in u n at de udă şi
de fierbinte d intre picioarele ei.
- Eşti udă. Eşti pe p u n ctu l de-a exploda, nu, iubito?

239. Aşteaptă-mâ 241
K ate se înfioră la auzul vorbelor lui, în vrem e ce Ryan
îi sărută buzele şi-şi mişcă degetul în um ezeala ei până
ce-i găsi clitorisul.
-S p u n e-m i cât de m ult ai nevoie de m ine.
Ea gem u şi-şi presă buzele mai tare de ale lui. D egetul
lui alunecă mai jos, în adâncul ei, ştiind exact u n d e îi
plăcea să fie atinsă.
- Ryan...
-Z i-m i, insistă el cu gura lipită de urechea ei. Zi-mi că
sim ţi ce fac. Ştiu că aşa e. Ştiu că n u te poţi îm potrivi,
aşa cum nici eu nu pot.
M ai introduse un deget, de data asta şi m ai adânc,
în tim p ce cu degetul m are îi atinse clitorisul cu mişcări
circulare, până când ea gem u şi ajunse la orgasm . Tot
tru p u l ei se cutrem ură, eliberat.
- Eşti al dracului de fierbinte, îi şopti la ureche. In ­
credibil de sexy. Iubito, m ă exciţi atât de tare. Spu­
ne-m i, te rog!
Pe buzele ei, num ele lui răsună ca un ţipăt înăbuşit,
pe care el îl prinse cu gura lui, în tim p ce co n tin u a să o
scoată d in m inţi cu m âna.
- O preşte-te, bâigui ea cu gura lipită de a lui.
- N u. N u se m ulţu m ea do ar cu tru p u l ei. Ii voia şi
sufletul. N u avea să accep tejn ai p u ţin . H ai, încă o dată!
V reau neap ărat să m ă uit. îm i place să te privesc când
ai orgasm .
- N u pot, m urm ură apăsându-se de el. E prea m ult.
B ărbatul îi m uşcă gâtul şi sânii; în to t tim pul ăsta,
co n tin u ă să-i în treţin ă focul d in ău n tru cu degetele. Kate
se încolăci, strângându-şi coapsele în jurul m âinii lui
când o aduse iarăşi sus pe culm e.
- Ryan, te rog.
-S p u n e -m i, iubito. Spune-m i că nu sim ţi nim ic
când eşti cu m ine. Spune-m i că nu în sem n nim ic.
A m ândoi ştim că n u poţi p en tru că asta... n o i doi...
asta e to t ce contează.
-L a dracu’, gem u ea. îm i pasă, ticălosule. Prea
m ult. Nu vreau să îm i pese aşa m ult. N u vreau să sim t.
N u vreau să sufăr. Te vreau... doar pe tine.

240. 242 ‘Elisabetli ‘bfaughron
V orbele ei îl loviră d irect în inim ă. îi elib eră b ra­
ţele, îşi strecură m âinile în p ăru l ei m ătăsos şi-i lipi
gura de a lui. Buzele lui se în m u iară, să ru tu l se d o ­
m oli şi, când îi gustă lacrim ile sărate, fu m istu it
de tan d reţe.
M âna ei se agăţă de cureaua lui de la blugi. D ege­
tele ei curioase alunecară în p a n ta lo n ii lui, ap o i se
încleştară în ju ru l p en isu lu i, provocându-i u n fior în
to t tru p u l.
Avea nevoie să ajungă în ă u n tru l ei. N u m ai p u tea
aştepta. O în tin se pe podea. Se străd u i să scape rap id
de p an talo n i şi de p antofi. G em u d in răru n ch i atu n ci
când gura ei o absorbi pe a lui, şi-l îm p in se pe covor,
desfăcându-i picioarele, aducându-şi zona u d ă şi fier­
b in te atât de aproape de el, în cât ap ro ap e că îl lăsă
fără suflare.
Kate îşi lipi buzele de gura lui şi-l sărută adânc. Ryan
se cu trem u ră când ea se dădu înapoi, îşi înfăşură dege­
tele^ lungi în jurul penisului lui şi-l trase către vaginul
ei. îşi pierdu capacitatea de a m ai gândi în clipa când îl
poziţionă la intrarea în co rp u l ei, se lăsă în jos şi-l p rim i
în ă u n tru l ei.
Inim a i se strânse atât de tare, încât sim ţi că se sufocă.
Se în tin se d u p ă ea, lipindu-şi iar gura de a ei, afu n d ăm
du-şi degetele în părul ei bogat. T ot ce se întâm plase
până atunci părea lipsit de im p o rtan ţă. O absorbi cu lă­
com ie, desfătându-se cu pielea ei catifelată, cu dulceaţa
gurii ei. Ryan gem u încet când o sim ţi cum îşi u n d u ia
şoldurile în tim p ce se m işca în sus şi-n jos, iar el încercă
să vină cât de aproape putu.
N u se gândise niciodată că avea să m ai fie vreodată
aşa cu ea. Nu-şi dăduse seam a cât de d o r îi fusese de ea,
cât de m ult avusese nevoie de ea, cât de goală fusese
viaţa lui fără ea.
Ea îl cuprinse. Se înfăşură în ju ru l lui. îi m istuia fie­
care părticică a trupului.
„Annie. “
N um ele îi stătea pe buze, d o rin ţa de a o striga fiind
m ai puternică decât se aşteptase. E rau atâţia ani. A tâtea

241. ‘AşteajJtâ-inâ 243
lucruri pen tru care voia să se revanşeze. Voia să îi dea
ce avea nevoie. T rebuia să-i dea de înţeles că-i ascultase
vorbele.
N um ele ei se îm pletiră intr-unui singur.
- Priveşte-m ă, Katie.
O chii ei răm aseră fixaţi într-ai lui. P entru o clipă,
scânteile d in tre ei se tran sfo rm ară într-o co n ex iu n e in ­
tensă, m istuitoare, care-1 devoră. Ha îi atinsese sufletul
intr-un fel în care nu reuşise s-o facă n im en i în afară
de ea.
Ştia că şi ea sim ţea la fel, vedea în ochii ei că era la
fel de neputincioasă în faţa acestor em oţii care pluteau
în tre ei. O chii lui Kate se um plură de lacrim i, iar el îi
d ăd u părul la o parte p en tru a se putea concentra asu­
pra feţei ei.
- D oar tu, şopti bărbatul, lipindu-i fruntea de a lui.
D oar asta, do ar noi.
C â n d ea îşi lipi buzele de gura lui, Ryan fu copleşit de
em oţii. C ân d îi şopti num ele. T oţi m uşchii d in trupul
lui se încordară, îm pingându-se m ai tare, trăgând-o şi
m ai aproape de el.
-A şteaptă-m ă, îi şopti Kate, sărutându-1 m ai apăsat,
încâlecându-1 cu m ai m ultă înfocare.
C u m p u tea să-i sp u n ă că pe ea o aşteptase to ată via­
ţa lui?
Se d ăd u în ap o i. D ar, când ea se arcui, când se în-
cordă în ju ru l lui, iar el înţelese că ajunsese la orgasm ,
term in ă şi el, asigurându-se că ea îl însoţea spre p u n c­
tul cu lm in an t.
C u inim a bătându-i neb u n eşte, Ryan îşi încolăci
braţele în ju ru l ei şi răm ase aşa, îm brăţişând-o. Ea se
lăsă pe p iep tu l lui, resp irân d sacadat. Buzele lui trem u ­
rau lângă tâm plele ei. Inim a lui batea n eb u n eşte lângă
a ei. P entru p rim a dată, d u p ă foarte m ultă vrem e, se
sim ţea... iarăşi întreg.
închise ochii. R espiră adânc. Se concentră asupra
sentim entelor. C â n d ea îşi întoarse faţa, lipind-o de
um ărul lui, şi el îi sim ţi lacrim ile reci pieurându-i pe
piele, conştientiza realitatea m o m entului.

242. N u asta avusese de gând. Toate planurile lui atente
de a o recuceri se duseseră pe apa sâm betei, şi asta din
cauză că nu fusese în stare să se controleze. Şi, judecând
după suspinele ei, nici ea nu îşi dorise asta.
- îm i pare râu. D oam ne, îm i pare rău. O răsuci şi îi
d ădu părul de pe faţă. Te rog, nu plânge.
Kate îşi acoperi faţa cu am bele m âini.
- îm i pare rău, repetă Ryan, sărutându-i obrajii, col­
ţurile gurii, dorindu-şi să poată face ceva să-şi răscum pe­
re greşeala. îm i pare rău. Eu...
Ea îşi lipi degetele de buzele lui.
- N u mai spune asta. N u plâng de supărare.
Ryan se linişti.
-N u ?
Kate clătină d in cap, apoi, încetişor, îşi lăsă cealaltă
m ână pe lângă corp şi îl fixă cu privirea.
-N u .
-A tu n c i de ce?
Ea îi m ângâie obrazul.
- Pentru că mi-ai spus num ele. N ici nu ştiam că aveam
aşa m are nevoie să aud asta.
M ai devrem e, Ryan avusese senzaţia că dăduse greş,
d ar se înşelase. B lândeţea ei îl copleşi aşa cum n o
m ai făcuse niciodată. C u m era posibil să o iubească m ai
m u lt acum decât atunci?
Ceva d in ea îl atinsese azi într-un fel în care A nnie
n u reuşise niciodată s o facă. N u voia să se gândească la
cât de absurdă era chestia asta. îşi dorea d o ar să fie d in
n o u cu ea, s-o sim tă şi să o cunoască până în cele m ai
m ici detalii.
-A h , Katie. V in o aici.
O ridică de pe podea, o p u rtă în braţe până în do rm i­
to ru l ei, o aşeză pe pat şi o culcuşi la el în braţe. îşi lipi
nasul de gâtul ei, adultnecându-i arom a. Savura d in plin
faptul că era aproape de ea.
- N u aşa voiam să tie p en tru tine. N u p en tru prim a
oară.
Kate îşi rezem ă capul de gâtul lui şi-şi strânse braţele
în jurul um erilor lui.
244 tElisafaeth ‘hfaugfiton

243. 'Aşteaptă-mă 245
- N u m ă plâng.
Ea surâse, iar el o sărută încet, cu blândeţe, dorin-
du-şi să sim tă ce era în inim a lui. Kate suspină şi îi răs­
p unse la sărut. D egetele ei se afundară în părul lui ud,
ca să-l aducă m ai aproape de ea.
C ân d se trase înapoi şi se uită spre ea, îşi dădu seam a
că dintr-un an u m it p u n ct de vedere o dăduse în bară. îşi
închise încet ochii.
- La d racu ’! Prezervative.
- C e e cu ele?
- S u n t în buzunarul p an talo n ilo r m ei. D upă ce s-a
în tâm p lat azi-dim ineaţă, am luat câteva, p en tru orice
eventualitate.
- Erai optim ist, nu?
Ryan deschise ochii şi văzu sclipirea de u m or d in pri­
virea ei. N u părea supărată, ci chiar... am uzată.
-N -am ... n-am vrut să...
D egetele ei catifelate poposiră d in n ou pe buzele lui.
-N u -ţi m ai cere iertare. Poate că tu ai început, dar
su n t destul de sigură că eu am term inat. N u ţi-am d at
şansa să spui n u , darăm ite să găseşti u n prezervativ.
N-o făcuse, aşa era. A m intindu-şi, buzele i se încreţi­
ră, iar sângele i se înfierbântă.
- Ryan, n-am să răm ân însărcinată. M-am asigurat eu.
A r fi vrut să-i spună că el ar fi în cân tat dacă ar răm â­
ne însărcinată d u p ă noaptea asta. Sim plul gând de a o
vedea însărcinată cu copilul lui, de a trăi tot ce pierduse
cu R eed îl încălzi pc d in ău n tru . D ar ştia că ea nu era
gata să audă asta. N u încă.
- î n plus, adăugă ea, ini-am făcut toate analizele
posibile şi p o t sp u n e cu certitu d in e că asta e o parte
a corpului m eu com plet sănătoasă. Şi am încredere în
tine. N u-m i fac griji.
Lui Ryan nu-i plăcea deloc că p u rtau discuţia asta.
Asta^era în sine o problem ă.
- în to td ea u n a am avut grijă. V reau să ştii asta. Dacă
aş fi crezut că există m ăcar o şansă, oricât de m ică, să fii
încă în viaţă, n-aş m ai fi fost niciodată cu nim eni.
Privirea ei se întunecă.

244. -T e cred.
N u voia ca ea să îl creadă. V oia să sim tă că aşa era.
Să ştie că ea era singura pe care o dorise în to td eau n a,
îi d ăd u o şuviţă la o parte de pe faţă.
-N ic io d a tă n u aş face ceva care să îţi provoace
suferinţă.
- Şi asta ştiu, îi şopti ea.
R yan se aplecă şi o sărută. Sim ţi cum se topeşte când
ea îi răspunse la sărut.
- Pot şi m ai bine, o asigură el cu buzele lipite de gura
ei, trecându-şi m âna de-a lungul liniei delicate a coloa­
nei ei vertebrale.
- C h ia r acum ? Deja eşti gata p en tru asta?
- Iubito, am fost gata încă d in clipa în care ai revenit
în viaţa m ea.
R âsetul ei îi aduse lui Ryan uşurarea. O trase jos pe
cuvertura roşie flauşată, o rostogoli pe spate, o sărută
iar, apoi se d ădu înapoi, suficient cât s-o po ată privi
în ochi.
- C h ia r credeai că poţi să scapi de m in e aşa uşor?
- A fost aşa evident?
îşi afundă degetele în pârul ei.
-A p ro a p e m-ai convins, d ar m i-am a m in tit că ochii
tăi_n-au p u tu t niciodată să m intă. N ici acum n u pot.
îi sărută pleoapele, se lăsă în jos spre gura ei, îi dese­
nă cu lim ba co n tu ru l buzelor p ân ă ce ea le deschise şi-l
prim i în ău n tru .
-V a treb u i să ţin m in te asta, m o rm ăi ea când răm ase­
ră am ân d o i fără suflare.
-S p u n e -m i ce vrei, îi şopti el în tim p ce-şi trecea
m ân a de-a lungul coastelor ei, atingându-i uşor sânii cu
încheieturile degetelor.
- N u vreau să gândesc. V reau d o ar să m ă atin g i cum
ai făcut m ai în ain te. V reau să u it de tot, m ai p u ţin
de tine.
- O , iubito, cred că p o t să te aju t cu asta.
- B ine. P entru că acum n u am nevoie decât de tine,
Ryan.
246 !Efisabeth r!sfaugfton

245. A stea erau sin g u rele vorbe pe care el avusese vreodată
nevoie să le audă.
K ate îşi în d o i degetele de la picioare, în tim p ce-şi în ­
tin d ea laba p icio ru lu i. Nu-şi am in tea de cân d n u se m ai
sim ţise aşa relaxată, îm p lin ită şi calm ă. Fiecare m uşchi
d in tru p u l ei era relaxat şi ronifiat.
Privi în jos sp re Ryan, şi pe faţa ei răsări u n zâm bet
larg. D o rm ea cu capul pe ea, cu u n b ra ţ în făşu rat în
ju ru l taliei ei, cu picioarele îm pletite cu ale ei. N ici m ă­
car în so m n nu părea dispus să-i dea d ru m u l. îşi vârî
degetele în p ăru l lui, cârlio n ţii lui blonzi şi m ărăsoşi gâ-
dilându-i pielea. N u se sim ţise n icio d ată atât de d o rită
ca în ultim ele câteva ore.
Făcuseră dragoste de încă d o u ă o ri până s-o tragă
aproape de el şi să adoarm ă. Ploaia lovea cu putere
fereastra, valurile se izbeau de ţărm în în tu n eric, d ar
în in terio ru l căsuţei ei era cald, şi se sim ţea m u lţu m ită.
Şi, deocam dată, fericită.
C o p iii erau încă la p ărin ţii ei, telefo n u l era scos d in
furcă, iar co şm aru l în care se tran sfo rm ase viaţa ei era lă­
sat d eo p arte, u n d ev a în străfu n d u l m in ţii ei. Avea să se
ocupe de asta m ai târziu. A cum n u voia d ecât să trăiască
m o m en tu l, în caz că n u avea să dureze.
- încetează, rosti Ryan fără să se m işte.
D egetele îi în c re m en iră în păr.
- N u-ţi place?
- îm i place la n eb u n ie. C o n tin u ă! D o ar încetează să
te m ai gândeşti.
Z âm betul lui K ate se lărgi.
- D e u n d e ştii că asta fac?
- Iubito, ap ro ap e că au d n eu ro n ii cum buchisesc
acolo în creierul ăla m are al tău.
-B a n u buchisesc, zise ea pe u n to n jucăuş. Şi nu
e atât de m are.
Lipit cu n asul de sân u l ei gol, Ryan se cu trem u ră de
râs, făcându-i şi ei p iep tu l să vibreze.
-D a c ă sp u i că m -am înşelat, va treb u i să fac iarăşi
dragoste cu tin e p ân ă când cei în ceta să m ai gândeşti.
'Aştcaptâ-mâ 247

246. 248 !Efisa6et(x ‘Waugfitan j Aşteaptâ-mă 249
- N u asta voiam să spun.
- N u, dar gândeai.
- Păi, norm al că gândeam . S u n t o fem eie deşteaptă.
C u u n zâm bet, îşi atinse uşor m âna de coapsa ei şi-şi
apăsă degetele de şoldul ei, creând u n p u n ct de presiu­
ne. Kate chicoti şi încercă să se îndepărteze.
-B in e , ai fost avertizată.
îşi plim bă buzele de-a lungul pieptului ei, înspre gât.
M âinile calde îi alunecară în sus de-a lungul corpului ei,
ca să-i m ângâie sânii. D o rin ţa puse d in n o u stăpânire
pe el.
- Eşti nesătul, ştii asta.7îi şopti în tim p ce buzele lui îşi
croiau d rum spre urechea ei.
- D ar Intr-un sens bun.
N u p u tu să se abţină să n u râdă. N u avusese habar
că era posibil să se sim tă atât de relaxată alături de el.
N u se aştepta să sim tă aceeaşi căldură în piept de fiecare
dată când o săruta.
Ryan se aşeză pe o parte, o m ângâie jje um ăr, pe b raţ
şi-şi în trepătrunse degetele cu ale ei. îi ridică m âna la
gură şi-i sărută degetele un u l câte unul. G estul ăsta
atât de plăcut, atât de tan d ru o făcu să sim tă fiori în
to t trupul.
D egetele ei îi m ângâiară cicatricea d in barbă.
- C u m te-ai ales cu asta?
- M itch mi-a făcut-o.
- C um ?
-N e-am luat la bătaie.
- D in ce cauză?
- D in cauza ta.
îi urm ări cu degetul linia curbată, sim ţindu-i m argi­
nea întărită.
- D e ce?
- N u prea ştiu cum să zic asta, dar, în facultate, eram
u n soi de... Făcu o pauză, ca şi cum s-ar fi sim ţit stinghe­
rit. Ei bine, aveam m ulte iubite.
Kate nu pu tu să n u zâm bească. U n sportiv'.
- C a M itch.
Râse şi el la rân d u l lui.
- M da. Probabil de-aia am ajuns să fim aşa b u n i prie­
teni. M ă rog, noi doi abia începuserăm să ne vedem ,
şi ai venit la u n u l d in tre m eciurile mele. Eu şi M itch
jucam ...
-B aseball, term ină ea propoziţia în locul lui. Iar
M itch ne-a văzut îm preună şi s-a în fu riat aşa de tare,
încât a fost d at afară d in joc.
- D e unde ştii?
- Mi-a povestit M itch. D ar nu mi-a spus şi despre cica­
trice. Mi-a zis că te-a lovit când ieşeai dintr-un club.
U n colţ al gurii lui Ryan se curbă.
-A şa deci. D oam ne, ce furios a fost. Iar tu... tu erai
şi m ai furioasă.
-Serios?
- Da. Ziceai că ne com portăm ca nişte copii. De fapt,
n-a fost prea diferit de ce ne-ai zis ieri după conferinţa
de presă.
Kate îşi trecu iarăşi degetele de-a lungul cicatricei.
- D e câte copci ai avut nevoie?
- Patru. Ştiam că M itch avea^dreptate. Avea toate m o­
tivele să fie supărat pe m ine. în seara aia, am venit să
m ă despart de tine. D ar te-am privit în tim p ce stăteai
pe veranda casei frăţiei şi am văzut cât de îngrijorată erai
pen tru m ine şi...
- Şi ce?
- M-am îndrăgostit de tine. Rău.
Kate sim ţi că-i sare inim a d in piept. îşi putea în ch i­
pui scena. A r fi vrut do ar să şi-o poată am inti,
- Serios?
- M da. Pe deasupra, nici n-a fost de real folos faptul
că m-ai dus înapoi la ap artam en tu l m eu, m-ai iubit ne­
buneşte şi mi-ai săru tat toate rănile.
Kaţe râse, apoi privi în jos la m âinile lor îm preu­
nate. îşi trecu degetele peste verigheta d in platină cu aur
pe m argini.
- De ce porţi asta?
- P entru că su n t însurat.
- O p u rtai şi când ne-am întâlnit. A tunci nu ştiai că
încă eşti însurat.

247. - în to td ea u n a o port.
Degetele lui alunecară p rin tre ale ei.
- A i purtat-o to t tim pul ăsta?
- Da. Te miră?
K ate clătină d in cap, în tim p ce încerca să-şi reprim e
nişte em oţii pe care nu le înţelegea.
- D e ce? A u trecut cinci ani.
- P e n tru că m-am în su rat o dată, la b in e şi la rău.
P entru to td eau n a. A m găsit fem eia cu care am vrut
să-mi petrec viaţa. N u in ten ţio n ez să m ă m ai în so r cu
altcineva.
-A i fi preferat să fii singur? Şi dacă ai fi în tâ ln it pe
cineva?
-A m cunoscut o m ulţim e de femei. Nici u n a d intre
ele nu s-a ridicat la nivelul tău.
- Ryan.
K ate fu din tr-o d ată copleşită de em oţii. O ch ii
i se u m p lu ră in stan tan eu de lacrim i. în tim p ce el o
privea cu ochii aceia blânzi, K ate sim ţi că inim a ei era
gata să explodeze.
D egetele iui se strânseră m ai cu putere în jurul alor
ei, în vrem e ce privea spre m âna ei stângă.
-A m observat că tu ai scos-o pe a ta.
Privirea ei o urm ări pe a lui.
- N u era soţul m eu. N-am m ai p u tu t s-o p o rt d u p ă ce
am aflat adevărul.
El îi ridică m âna şi-i sărută degetele pe care n u se afla
nici o bijuterie.
-A ş vrea să ştiu ce s-a în tâm p lat cu verigheta ta. Tre­
bu ie să-ţi iau una nouă.
V ăzându-i determ inarea d in privire, Kate sim ţi cum
i se acum ulează tensiunea în stom ac. în cap începură
să-i sune zgom otos clopote de avertizare. N u era pregă­
tită p en tru asta. N u era sigură că avea să fie vreodată,
încercă să se ridice în capul oaselor.
- Ryan...
C u faţa lum inată de cel m ai şm echeresc zâm bet, băr­
b atu l se aplecă şi-şi atinse uşor buzele de ale ei.
- N-o face.
250 ‘Hiisaketh ’jJiiuflhton

248. ‘Aşteajitâ-niâ 251
- C e să nu fac?
- N u te m ai gândi. N u vreau să-ţi faci griji p en tru ziua
de m âine sau p en tru poim âine. Nu vreau să analizezi în
am ăn u n t to t ce spun. V reau d o ar să sim ţi.
îşi coborî încet gura pe gâtul ei. Kate se cu fundă ia­
răşi în perne şi închise ochii. în tim p ce m âinile lui îi
m ângâiară corpul, îi alunecară de-a lungul curbelor şi
al contururilor, Kate trase adânc aer în piept. S im ţi do­
rinţa cum punea iarăşi stăpânire pe ea, iar degetele lui
chinuitoare se strecurară p rin tre coapsele ei. C u fiecare
m işcare blândă a m âinii lui, toată fiinţa ei fu cuprinsă
de un val de căldură.
N u putea să nege sentim entele pe care, în adâncul
sufletului ei, le nu trea p en tru el. Era m ai m u lt decât
atracţie fizică oarbă. Era ceva m ult m ai profund, m ult
m ai real decât se aşteptase sau trăise ea vreodată.
Iar asta o speria, m ai m u lt decât voia să recunoas­
că. C red ea că p u tea fi dragoste. La atât de p u ţin tim p
d u p ă ce-l în tâln ise, o făcea să-i tran sp ire palm ele şi-i
accelera bătăile inim ii. N u avea cum să sim tă deja
aşa ceva.
Se strecură în tre coapsele ei şi o sărută în tim p ce
aluneca adânc în ău n tru l ei. Inim a ei o luă la trap când îl
trase m ai aproape, în tim p ce-şi deschidea gura, corpul,
m intea şi sufletul să-l prim ească.
- Ş i acum gândeşti? îi şopti în ureche.
-N u . C u siguranţa nu.
M işcările lui lente şi blânde o făcură să suspine. Kate
îşi înălţă şoldurile să-l întâm pine, îşi trecu m âinile de-a
lungul spatelui său, bucurându-se de textura pielii lui,
dorindu-şi să-i m em oreze fiecare curbă a m uşchilor şi
fiecare m işcare a oaselor.
Ryan surâse lângă urechea ei.
- Bine. V reau ca m intea să-ţi fie com plet goală când
îţi spun că te iubesc.
Tot tru p u l ei se încordă.
- Ryan...
- D a r aşa e, zise el cu blândeţe, retrăgându-se înce­
tişor, apoi cufundându-se înapoi în forţă, p ân ă când

249. 252 (ElisaSctfi Maugfiton
o făcu să geamă. N u pot să mă prefac că nu te iu­
besc. C e iubesc eu la tin e e ascuns undeva în pro fu n ­
zime. E acolo unde-ţi spui ru A nnie sau Kate. E acolo
chit că îţi am inteşti sau nu de m ine.
-A s ta e o nebunie, îi şopti ea.
G ura i se deform ă într-un zâm bet şi o sărută iarăşi.
Se retrase iar, şi iar plonjă.
-N u . A r fi o neb u n ie dacă aş nega ce e adevărat.
N u aştept să-mi spui şi tu asta, cel p u ţin nu încă. V reau
d o ar să ştii ce sim t. C ă eu m ereu o să sim t asta.
Kate îşi trecu degetele p rin părul de la ceafă şi-l trase
m ai aproape.
îl săru tă iar şi iar cât tim p făcură dragoste. Şi ei îi
stăteau vorbele pe buze, d ar team a o îm piedică să le
rostească. îi era frică de ceea ce avea să se în tâm p le
la lu m in a zilei. Se tem ea de ce avea să sim tă p e n tru ea
când avea s-o cunoască m ai bin e. D acă îşi perm itea să
se îndrăgostească n eb u n e şte de el, iar el avea să consta­
te într-o b u n ă zi că era diferită de fem eia pe care şi-o
am intea, nu era sigură că inim a ei avea să reziste în faţa
acestei pierderi.
Şi nu putea să i. se dăruiască în tru totul până când nu
era sigură că el era ceea ce îşi dorea ea.
Totuşi, în seara asta, se putea preface că ziua de m âi­
ne nu exista. Poate nu era în stare să rostească vorbele,
d ar îi putea arăta ce sim ţea.
Kate îi luă faţa în tre m âini, îl sărută adânc, apoi îl
întoarse pe spate.
- Lasă-mă să te iubesc, Ryan.
capitolul 17
- N u vreau să te duci singură acolo. M itch stătea în
picioare în d o rm ito ru l lui S im one, privind-o cum îşi
îndesa hainele într-o valiză. M-ai auzit? o întrebă când
văzu că nu-i răspunde.
Fem eia îl bătu pe um ăr în tim p ce trecu pe lângă el şi
se îndreptă spre dorm itor.

250. 5Aşteaptă-mâ 253
-A i grijă, dragule, ai în cep u t să suni precum cum na­
tul tău cel autoritar.
Insulta ei nu-1 afectă câtuşi de p u ţin . M itch o urm ă
şi răm ase în prag în tim p ce ea se m işca de colo-colo
adunându-şi hainele.
-A m vorbit m ai devrem e cu Ryan. N ici el nu crede
că ar trebui să m ergi acolo singură.
Sim one îşi azvârli câteva cosm etice în geanta de voiaj
şi-şi înşfăcă şam p o n u l preferat de la duş.
-T e rog. D e parcă am să le dau ascultare u n o r băr­
baţi?! De fapt, o să fiu m ai în siguranţă acolo decât sunt
aici. S h an n o n va sta la părinţii m ei. T otul e în regulă.
Şi nici n-am decis încd dacă m erită să m erg până la Van-
couver. O să aştept să văd ce descoperă detectivul m eu
particular.
încă. M itch p rinsese n u an ţa. Hra prea in d ep en d en tă.
Prea în căp ăţân ată. Ă sta era u n u l d in tre m otivele pen­
tru care nu fusese n icio d ată atras de fem eile de succes.
11 evitase de când îşi petrecuseră n o ap tea îm preu­
nă, iar el lucrase aseară pân ă târziu şi nu putuse să
v ină s-o vadă d ecât în d im in eaţa asta. Iar el astăzi tre­
b uia să se urce în tr-u n avion spre b raţu l Q u een C har-
lotte p en tru a rep u n e p ro iectu l în ap o i pe roate, dar,
acum , că m irosise ce plănuise, nu p u tea să plece până
cân d nu o ştia în siguranţă.
-A ş m erge cu tin e dacă aş putea, d ar nu am cum .
La d racu ’, e cel mai prost m o m en t cu putinţă.
-N u -ţi face griji, zise fem eia în tim p ce-şi lua spray-ul
de păr dintr-un coş de pe dulap.
îi evita privirea. N u trebuia să fii u n geniu ca să în ţe­
legi ce se petrecea.
-Ş tiu ce faci, S im one. N u trebuie să m ergi până la
V ancouver d in cauza a ceea ce s^r în tâm p lat între noi.
- N u ştiu despre ce vorbeşti. îşi strecură o perie de
păr în geantă şi închise ferm oarul.
Ba da, ştia. Ştia exact la ce se referea. M itch observase
că începuse să se frăm ânte d in clipa în care term ina­
seră de făcut dragoste. Să uite ce se întâm plase în tre ei.
Se gândea că-şi dezam ăgise clienta.

251. 254 £fisal?eth ‘hfaugfiton
-K a te şi Ryan nu se vor supăra pe tin e d in cauza
asta. A i d rep tu l la o viaţă personală. N u ai făcut abso­
lu t nim ic rău.
Sim one închise ochii şi luă o gură m are de aer. I se
citea em oţia pe faţă, dar, când deschise iarăşi ochii, ori­
ce sem n de im plicare dispăruse. îşi luă geanta şi intră în
d o rm ito r trecând pe lângă el.
-A m să discut cu Kate despre toate astea când m ă
întorc.
M itch o prinse de braţ.
-O p reşte-te şi uită-te la m ine.
Sim one îşi întoarse ochii negri spre el. Avea o privire
b ân tu ită, plină de rem uşcări. O chii ăia îi făcură inim a
lui M itch să bată ca o tobă.
- N u da la o parte ce se întâm plă între noi p en tru că
îţi faci griji despre ce-o să creadă altcineva, o sfătui el.
- A fost o idee proastă. N-ar fi treb u it niciodată să
se întâm ple, şi ştii asta prea bine. C â t priveşte plecarea
m ea la Seattle, nu e treaba ta. A cum îm i dai, te rog, d ru ­
m ul la braţ ca să pot term in a de îm pachetat?
M itch se sim ţi de parcă tocm ai l-ar fi în ju n g h iat
în inim ă. îi dădu d ru m u l, încercând să-şi dea seam a
ce naiba se întâm plă. C â n d se ataşase aşa tare de ea?
El nu-şi făcea niciodată griji decât p en tru m em brii ta-
m iliei. C ân d ajunsese Sim one... o fem eie pe care abia o
cunoştea... o persoană atât de im portantă, poate chiar
m ai im p o rtan tă decât oam enii pe care îi iubea?
Pieptul i se contractă şi m ai tare.
C u inim a bubuindu-i, o urm ă pe Sim one în d o rm ito ­
rul ei. în ch id ea ferm oarul genţii, iar părul de culoarea
ciocolatei îi cădea pe obraji. D incolo de fereastră ploua
m ocnit, iar o lum ină cenuşie, sinistră, învăluia încăpe­
rea. în fusta com odă şi bluza asortată, nici dacă se stră­
d uia nu putea să arate m ai angelic de-atât.
O , D um nezeule! Era pierdut.
M itch îşi duse o m ână la faţă, încercând să-şi p o to ­
lească pulsul care o luase razna. C ân d Sim one se întoar­
se să-şi aşeze geanta pe podea, el o apucă de braţe şi o
trase aproape de el.
PM RPfHRIR

252. - E u n u am relaţii pe term en lung. A m d o ar relaţii
accidentale. N u am avut niciodată legături serioase. D ar
cu tine, dom nişoară consilier... C u tine nu vreau o rela­
ţie accidentală.
- Ce! Team a i se strecură în privire. Aceeaşi frică afu­
risită pe care o sim ţea şi el, dar pe care încerca să o
înăbuşe. Eşti...? îşi m iji ochii. Bâta aia te-a lovit în cap?
A m crezut că te-a lovit în coaste.
M itch nu se p u tu abţine şi zâmbi.
-N u , tu m-ai lovit la cap. Prim a dată când te-am vă­
zut. Seara trecută... slavă cerului p en tru seara trecută...
m i-am dat seam a că am fost în n e b u n it d u p ă tin e încă
de la început. D e atunci m ă gândesc la to t pachetul...
căsătorie, fam ilie, copii, o dubiţă.
Sim one îşi eliberă braţele şi-şi apăsă stom acul cu o
m ână.
- O , D oam ne. O dubiţă? A i înnebunit? C e d racu ’ ai
păţit? ^
- N u ştiu, replică încet, urm ărindu-i reacţia. Aceeaşi
uim ire o sim ţea şi el. C u siguranţă nici el n u se aşteptase
să spună asta, dar acum , că o făcuse, nu voia să-şi retragă
vorbele. Eşti şocată?
-Ă ă ă , m da. N e-am culcat îm preună. O dată.
M itch îşi îndesă m âinile în buzunarele blugilor.
- D in câte îmi am intesc, ţi-a plăcut. N u d o ar o dată.
D e m ult mai m ulte ori.
-E u ..., bolborosi, agitându-şi m âinile. M itch, abia
dacă ne cunoaştem .
-P ă i, hai să ne cunoaştem . Stai aici. R ăm âi în sigu­
ranţă. De îndată ce mă întorc, ne vom strădui să aflăm
ce an u m e ne irită cel mai m ult u n u l la celălalt.
Sim one se lăsă pe m arginea patului.
- E o glum ă, nu? Te rog, spune-m i că-i o glum ă.
N u asta era reacţia pe care o aşteptase. La d racu ’, nici
m ăcar discuţia asta nu o plănuise.
- N u glum esc. M-ai prins, S im one. Practic, m-ai d at
gata. Şi eu su n t la fel de şocat.
C u m ea nu zise nim ic, d o ar îl privea cu ochii m ari,
M itch se scărpină în cap, sim ţindu-se ca u n idiot.
Hşteaptă-mâ 255

253. 256 CEUsabeth ‘^laugfiton
- Bine, p ro b ab il că p o t ren u n ţa la dubiţă. A sta putem
să negociem m ai târziu.
- Eşti n eb u n cu acte în regulă, ştii asta?
M itch sim ţi că îşi pierde m inţile, iar el nu-şi pierdea
niciodată m inţile.
- U ite ce-i, de m u ltă vrem e am evitat să am o rela­
ţie. D in tro m u lţim e de m otive. Şi, d u p ă ce l-am văzut
pe Ryan trecân d p rin iad după m oartea surorii m ele,
m i-am zis că făcusem u n lucru d eştep t şi că nici o re­
laţie nu m erita să m ă consum aşa. D ar acum ... după
to t ce s-a în tâm p lat... nu ştiu. T ocm ai m i-am d at seam a
că viaţa e preţioasă. T rebuie să lu p ţi p en tru ceea ce
vrei, p en tru că e posibil ca, atu n ci când te trezeşti tu la
realitate şi-ţi d ai seam a cât de m u lt contează ceva, acel
ceva să nu m ai fie acolo. N u vreau să pierd o p o rtu n i­
tatea asta cu tin e, S im one. N u îţi cer să te m ăriţi cu
m ine. îţi cer d o ar să n u curm i ceea ce începe să crească
în tre noi. Şi n u vreau să pleci în C an ad a p en tru că te
sim ţi vinovată d in cauza asta. N u aş su p o rta să ţi se
în tâm p le ceva.
O trase de pe pat şi-o apucă de m âini.
-D ă-m i o şansă, dom nişoară consilier. Ai putea fi
surprinsă de ceea ce vei afla.
-A ş putea sfârşi la spitalul de nebuni.
M itch zâm bi în colţul gurii.
- N u ar fi aşa rău dacă am fi acolo îm preună, nu?
-M itch ...
- D oar gândeşte-te, da? G ândeşte-te la noi doi şi la
ceea ce ar putea fi cel m ai b u n lucru d in viaţa ta.
-A m o vagă bănuială că, în urm ătoarele câteva zile,
n um ai asta voi face.
Sim one se în cru n tă, dar nu-şi trase m âinile dintr-ale
lui. M itch luă asta ca pe un sem n bun.
- Eşti ca o tornadă, M atthew s, ştii asta, nu? D istrugi
tot ce întâlneşti în cale fără să-ţi pese de consecinţe.
- îm i pasă de tine. Şi de S h an n o n . Şi vreau să vă
ştiu în siguranţă pe am ândouă. Prom ite-m i că n-o să te
duci în C anada.

254. Aşteaptă-mâ 257
Ea nu-i răspunse, d o ar se cuibări la p iep tu l lui, îşi
strecură m âinile în ju ru l taliei lui şi răm ase aşa. C ân d
sim ţi bătăile inim ii ei, M itch avu senzaţia că şi lui avea
să-i sară in im a d in piept. P entru că înţelese că ea n u
avea să-i facă pe plac. Iar asta în sem n a că toate planu-
rile pe care şi le făcuse p en tru urm ătoarele câteva zile
aveau să sufere m odificări drastice.
Spera însă că n u avea să se întâm ple nim ic rău.
- C e faci?
Kate sări pe podeaua cam erei de zi şi se întoarse spre
scări. Ryan stătea pe ultim a treaptă de jos, fără nim ic pe
el în afară de o pereche de blugi. Avea picioarele goa­
le, privirea som noroasă şi părul blo n d răvăşit, sem n că
atunci se trezise.
Ea îşi duse o m ână la piept.
- M-ai speriat.
Ryan intră în cam eră.
- A şteptai pe altcineva?
L um ina soarelui de dim ineaţă se reflecta pe pieptul
lui dezgolit. K ate sim ţi că i se face pielea de găină când
îşi am inti cum , noaptea trecută, îi m ângâiase trupul
m usculos cu degetele, cu buzele.
- Katie?
îşi luă cu greu privirea de la corpul lui atrăgător şi se
uită în sus, unde-i întâlni faţa am uzată.
-C e?
- Esti în regulă?
-D a .
Se întoarse cu faţa spre grăm ada de reviste pe care le
răsfoise şi-şi m uşcă buza, sim ţind cum îi ia faţa foc. Era
de aşteptat ca o partid ă de sex să satisfacă o femeie, nu
să o transform e în tr o adolescentă excitată.
Ryan se lăsă pe podea şi se aşeză în spatele ei, cu pi­
cioarele de o parte şi de alta a ei. C o rp u l lui em ana
căldură. Kate se înfioră, tân jin d să fie atinsă, dorindu-şi
ca m âinile alea să fie iarăşi pe ea, ca în seara precedentă.
C ân d degetele lui se strecurară în ju ru l taliei ei, Kate

255. inspiră adânc şi zâmbi în tim p ce buzele lui îi atingeau
uşor ceata.
A sta îşi dorea. D ar, o, D oam ne! D acă o ţinea to t
aşa, n u avea să m ai term in e niciodată de citit artico­
lele alea.
- Iată u n d e era trico u l m eu, rosti el b ăg ân d m âna
su b ţesătură, spre to race, ca să-i cu p rin d ă sânii goi.
II căutam .
D o rin ţa izbucni în ad âncul ei. C â n d o ciupi uşor de
sfârc, sim ţi cum arde m ocnit. înghiţi în sec.
- î m i pare rău. A m luat prim ul lucru pe care l-am
văzut.
C h ico ti, iar K ate îi sim ţi p iep tu l v ib rân d în spa­
tele ei.
- î n birou? Pe hol? C red că pe-acolo trebuie să fi ate­
rizat aseară, când m i l-ai sm uls de pe m ine.
K ate îşi reţin u un zâm bet. N u fusese niciodată aşa
agresivă, n u ştiuse că p u tea să fie atât de pasională,
închise ochii, bucurându-se de senzaţia pe care io pro­
duceau d inţii lui care-i m uşcau încet gâtul, în vrem e ce
m âinile co n tin u au să-i în tărâte sânii.
- E m oale. Şi m iroase bine. Ţi-1 p o t da în ap o i Intr-un
m in u t, dacă vrei.
-V re a u , m orm ăi lipit de ea. M âna lui îi atinse şoldul
în vrem e ce-i cobora în tre coapse. N u-m i place să m ă
trezesc singur. Te vreau în ap o i în p atul m eu.
D egetele lui dansau peste m u n tele lui V enus. O făcu­
ră să trem ure de nerăbdare.
- C r e d că e patul m eu.
-Ă s ta este u n d etaliu nesem nificativ. O ricu m , ce
faci aici?
K ate privi iarăşi spre revistele îm prăştiate în faţa
ei, abţinându-se să nu geam ă când degetul lui îi apăsă
clitorisul. N-avea cum să nu sim tă, p rin ţesătura subţire
a chiloţilor ei, cât de excitată era.
-N -a m p u tu t să-mi scot d in m in te discuţia cu d octo­
rul M urphy.
- Iubito, nu...
258 (Elisabetf rN'augfton

256. - N u , n u asta. A zis că-şi am in teşte că a citit ceva des­
p re u n stu d iu legat de T abofrcn. Ryan, l-am citit şi eu.
-D a ?
îşi retrase m âna d in tre picioarele ei şi se întinse d upă
revista d in faţa ei.
K ate încercă să nu fie dezam ăgită că-i distrăsese aten ­
ţia şi-acum n-o mai atingea. în definitiv, era m ult mai
im p o rta n t să descopere ce i se întâm plase decât o altă
p artid ă de sex care s-o scoată d in m inţi. Deşi, în m o­
m e n tu l de ţaţă, sexul care s-o scoată d in m inţi părea de
o m ie de ori m ai distractiv.
- D a. Ţ in m inte p en tru că suna atât de inova tiv. Ştiu
că e pe-aici pe undeva.
A ru n că revista p>e care-o răsfoise într-o grăm adă ală­
tu ri de celelalte şi luă o alta de pe m ăsuţa de cafea.
- C e faci cu toate astea?
- E d itu r a M cK ellen publică o serie de reviste ştiin ­
ţifice, inclusiv d in d o m en iu l m edical. U n eo ri, sco­
tocesc p rin tre ele să văd dacă îm i atrage aten ţia ceva
d e pe co p e rta vreuneia. Ş tiu că l-am văzut undeva.
Privi d e ju r îm p reju ru l cam erei. R evistele erau a ru n ­
cate peste to t pe podea. Le răsfoise pe toate pe care le
avea acasă. Se ridică din tr-o d ată. T rebuie să m erg astăzi
la ed itu ră.
Ryan se ridică şi el.
- în nici u n caz.
D intr-o singură privire, îi citi îngrijorarea d in ochi.
D e ce avea d in nou senzaţia aia ciudată că iarăşi îi
ascu n d ea ceva?
- Ryan, o să fiu în regulă. D e la m uncă, p o t să verific
baza de date. A rticolul la care m ă gândesc trebuie să tic
specificat acolo. T rebuie să-l găsesc.
- N u vreau să m ergi acolo. N u în ain te de-a afla cine
este im plicat în asta.
N u avea să ajute la nim ic dacă se contrazicea cu
el. Era în c ă p ă ţâ n a t şi a u to rita r şi m ult prea sexy, aşa
cu m stătea acolo în sufrageria ei, ca să se poată certa
cu el.
‘Aşteaptă-m ă 259

257. 260 'Elisabetfi ‘jfaugdton
îşi m uşcă lim ba, îşi puse palm ele pe pieptul lui şi-şi
înălţă privirea.
- A i putea să vii cu m ine.
M âinile lui se strecurară peste ale ei.
- D acă m ă aţâţi, n-o să obţii ceea ce vrei.
K ate veni m ai aproape, se ridică pe vârfuri şi îşi trecu
încetişor buzele peste ale lui.
- D e ce nu?
- P entru că nu cedez aşa uşor.
Ea râse, îşi apropie buzele de zona d in tre m axilar şi
ureche şi-şi lipi tru p u l de el.
Felul în care inspiră brusc îi dădu de înţeles că se
descurca de m in u n e să-l seducă. Braţele lui o învăluită,
iar m uşchii ab d om enului ei se încordară când buzele lui
îi m ângâiară gâtul. îi sim ţi erecţia lipită de şold.
- Poţi să îţi iei tricoul înapoi dacă vii cu m ine, îi şopti
la ureche.
Ryan o îm pinse în faţă până ajunse la canapea.
D egetele grăbite se strecurară pe sub tricou şi i-1 scoaseră
repede peste cap. Acesta ateriză pe balustradă. O în to ar­
se şi-o făcu să se aplece peste braţul canapelei.
- C red că îm i recapăt oricum tricoul, iubito.
K ate gâfâi, apoi se în tio ră când buzele lui îi atinse­
ră iarăşi zona cefei şi m âna i se afundă în tre picioare.
A poi, în cele d in urm ă, oftă când îi atinse focul care
ardea deja în ă u n tru l ei şi o făcu să uite de toate în
afară de el.
K ate îşi puse ochelarii de soare în tim p ce cobora d in
Jaguarul lui Ryan. îl aşteptă în cru n tată pe trotuar, însă
el nu se grăbea. Toată dim ineaţa se mişcase cu încetini­
to ru l de parcă n-ar fi vrut s-o ajute.
Pierduse vrem ea pregătindu-i m icul dejun, o adem e­
nise la u n duş lung şi fierbinte, u nde o spălase cu m âini­
le şi cu lim ba, apoi o convinsese că, în drum , trebuiau să
treacă pe la el pe acasă, să-şi schim be hainele şi să-i vadă
pe eopii în ain te să plece d in nou. A cum era aproape de
prânz. N u că s-ar fi plâns de ceva d in cele întâm plate,

258. ‘Aşteajytă-mă 261
d ar era n erăbdătoare să găsească articolul ăla. Iar faptul
că se mişca precum m elcul o scotea d in sărite.
- Eşti m ai rău ca o fem eie.
Ryan îşi puse cheile în buzunar.
- N u te lua de m ine. A m o presim ţire rea legată
de asta.
B un, deci era îngrijorat. P utea să accepte asta. A tunci
de ce o m ăcina gândul că m ai era ceva dincolo de asta?
Refuzând să îşi mai bată capul, îl luă de b raţ şi-l trase
spre intrarea în clădire.
C ând coborâră d in lift, la etajul lui Kate, descoperiră
că la birou era foarte m are agitaţie.
- Kate, eşti aici. Slavă cerului! Jill ţâşni d in spatele bi-
roului, înşfăcând o m ână de m esaje. D e luni dim ineaţă,
telefonul a su n at în tru n a.
„O , grozav."
Kate îl privi pe Ryan.
-Jill, el e Ryan.
Spre cinstea lui, Ryan nu zise nim ic despre cercelul
d in nasul lui Jill. Sau despre m ulţim ea de tatuaje de pe
to t b raţu l tinerei de douăzeci şi ceva de ani.
- B ună.
Jill îşi m ută privirea de la K ate la Ryan şi înapoi.
C ân d , în cele d in urm ă, îl recunoscu, făcu ochii m ari şi
zâmbi larg, prosteşte.
- O , bună.
- Intră, Ryan. N u durează decât un m inut, zise Kate
şi îi făcu sem n spre biroul ei.
C â n d el se făcu nevăzut, Jill o întrebă:
- E cine cred eu că e?
-D a .
- C h iar e soţul tău?
-A şa se pare. Iau eu m esajele alea, zise Kate şi puse
m âna p e/nesajele d in tre degetele lui Jill.
-A h . în cele d in urm ă, Jill îşi luă privirea de la Ryan
care răm ăsese în picioare în biro u l ei. Şi Tom te caută.
- D e u n d e ştie că su n t aici?

259. 262 (ECisaSetf ‘tiaugfiton
- Zvonurile circulă. D raga m ea, eşti practic o vedetă.
Şi m ergi peste to t cu Ryan H arrison, iar oam enii vor
începe să vorbească.
-F an tastic, m u rm u ră Kate. Se în d reptă spre birou.
N u stau m ult. T rebuie doar să verific u rg en t ceva. O să
iau ceva de lucru acasă, dar, dacă întreabă cineva, nu
su n t aici. A i înţeles?
-S ig u r. Kate?
Kate se o pri cu o m ână pe uşă.
- E atât de b u n precum arată?
K ate se prefăcu dezgustată.
-E ş ti incorigibilă. A poi adăugă cu u n surâs: Este
m u lt m ai b u n .
C â n d intră în încăpere, Ryan analiza fotografiile de
pe raft.
- N u e aşa m are ca biro u l tău, rosti în tim p ce închi­
dea uşa în urina ei.
- U n d e a fost făcută asta?
Ryan ridică o fotografie cu R eed jucându-se în nisip.
- La golf. îi place la neb u n ie plaja.
C ân d se întoarse spre ea, Kate îi p u tu vedea em oţia
d in ochi. Şi, p en tru prim a oară, îşi dădu seam a că şi el
ratase ani b u n i.
-A m m ai m ulte poze acasă. Ţi le p o t arăta dacă vrei.
U n zâm bet şters îi apăru în colţul gurii. D ar ochii îi
erau reci, de parcă ar fi ascuns ceva.
-M i-ar plăcea. T o n u l i se schim bă însă în ain te ca ea
să apuce să îl în treb e ce îl deranja. D e u n d e începem ?
K ate se duse spre u n raft d in partea cealaltă a cam erei
şi scoase revistele m edicale.
- Poţi să le răsfoieşti pe astea până găsesc eu baza de
date în calculator.
Ryan se aşeză pe u n scaun vizavi de biro u l ei şi rid i­
că u n teanc de reviste. Ea verifică m ai m ulte fişiere în
calculator. N u se auzeau decât zgom otele în fu n d ate d in
celălalt birou.
-K a te ? bâzâi sistem ul de in terco m u n icaţie. G lasul
lu i Jill în tre ru p se tăcerea. Fii aten tă, T om vine spre
tin e...

260. ‘Ăşteaptă-m â 263
U şa biroului se deschise în ain te ca ea să apuce să răs­
p u n d ă, şi T om A dam s intră fără să m ai bată.
- M ă eviţi? o întrebă.
K ate se ridică, Ryan o u rm ă, privindu-1 suspicios
pe d irecto ru l editorial. E vident că îl recunoscuse pe
T om , pe care-1 în tâln ise în ziua în care venise acasă
la ea să stea de vorbă şi aflase despre R eed. P lanul
lor de a evita pe to ată lum ea d in b iro u se dusese pe
apa sâm betei.
-T o m A dam s, făcu ea prezentările, Ryan H arrison.
- D um nezeule! m orm ăi Tom . E adevărat.
- N u răm ân azi, Tom . Ş tiu că biro u l este în m are
zarvă, aşa că n-am să-ţi stau pe cap. A m venit do ar să
caut ceva.
- C e cauţi?
- U n articol despre u n m edicam ent p en tru cancer
testat în C anada.
Tom păli.
-N em ern icu le! Ryan trecu pe lângă T om şi închise
uşa. A poi se uită spre Kate. C red că tocm ai am găsit
om ul de legătură.
capitolul 18
C asa în stil victorian a lui T om A dam s se afla pe o
stradă liniştită d in Pacific H eights. Ryan bătea ritm ic
cu degetele în g enunchi în vrem e ce el şi K ate aşteptau
în sufrageria im pecabilă. Ferestrele largi dădeau înspre
oraş. C opacii frem ătau uşor în briza după-am iezii.
K ate observă că Ryan avea um erii încordaţi şi m axi­
larul încleştat.
- Relaxează-te, te rog. M ă stresezi şi pe m ine.
B ărbatul îi aruncă o privire iritată şi co n tin u ă să bată
uşor d in degete.
Kari A dam s coborî scările alături de Tom . Avea faţa
trasă, iar sarcina ei foarte avansată ieşea în evidenţă în
contrast cu tru p u l ei foarte slăbuţ.
- îm i pare rău că v-am făcut să aşteptaţi.

261. 264 Hfasabeffi ‘tiaugfxton
Ryan stătea încordat lângă ea, dar Kate îl ignoră.
- E în regulă. îm i pare rău că te deranjăm . Ştiu cât de
obosită trebuie să te sim ţi.
Kari surâse, trecându-şi m âna peste burtă.
- N u prea pot să d o rm zilele astea.
- N e pregătim p en tru naştere, zise Tom , atingând
uşor cu degetele abdom enul.
- U ite ce e. Ryan se ridică brusc. N u vreau să fiu
necioplit, dar chiar avem nevoie de nişte răspunsuri.
D e asta ne-ai adus până aici, deşi ai fi p u tu t să ne răs-
punzi la întrebări în biroul lui Katie.
Kate îi aruncă o privire de avertizare, însă el o igno­
ră. Bărbatul nu avea pic de tact când îşi punea ceva
in m inte.
- Asta a fost d in pricina m ea. Kari se aşeză pe sofaua
cu m odel floral. în ciuda sarcinii avansate, canapeaua
părea să-i înghită tru p u l m icuţ. Tom ştia că voi dori să
fiu şi eu im plicată.
- N u înţeleg. Kate stătea într-un fotoliu crem m oa­
le, vizavi de Kari. C e ai putea avea tu de-a face cu un
stu d iu clinic?
- N u mă recunoşti deloc? o întrebă Kari.
-N u , ar trebui?
K ate sim ţi că se sufocă d in pricina îngrijorării.
- Bănuiesc că nu. N u am vorbit decât de câteva ori
când am fost in ternată la sanatoriu, dar nu ţi-am p u tu t
u ita ochii.
K ate se uită spre Ryan. V ăzu cum îi zvâcneşte m uş­
ch iu l m axilarului. Kari A dam s. D e ce nu-i păruse
cu n o scu t num ele când se uitase pe lista d in casa lui
ja n e t Kelly?
Tom se duse în spatele soţiei lui, cu m âna pe u m ă­
ru l ei.
- Kari a avut cancer ovarian. A m decis să încercăm
tratam entele experim entale după ce am epuizat toate
celelalte posibilităţi.
- N u credeam că o să scap, m urm ură Kari privind
în jos. D ar doctorul A lexander a fost atât de optim ist,
încât ne-a redat şi nouă speranţa. T ratam entul a d u rat

262. Aşteaptâ-m ă 265
m ai m ult de şase luni. A m tot venit şi plecat de la sana­
toriu, iar personalul de acolo m-a m onitorizat continuu.
A tunci te-am întâlnit.
Kate făcu ochii m ari.
- Eram trează?
-U n e o ri. Avuseseşi u n accident de m aşină şi
ai stat în com ă câteva luni. Soţul tău... Se uită spre
Ryan. D octorul A lexander, vreau să sp u n , te-a m u tat
la sanatoriu ca să te poată supraveghea, de vrem e ce
acolo erau m ajoritatea pacienţilor lui. D u p ă naşterea
copilului tău, te-ai trezit, dar, p en tru o vrem e, ai fost
când co nştientă, când inco n ştien tă. Intr-o zi, te tre­
zeai şi te plim bai pe-acolo, în ziua urm ăto are erai com ­
plet inconştientă.
Fusese trează. Se putu se mişca. C eea ce explica de
ce recuperarea ei nu durase aşa m ult. D e ce organis­
m ul ei îşi revenise relativ repede. O am en ii o văzuseră,
vorbiseră cu ea. Iar ea nu-şi putea am in ti nim ic d in
toate acestea.
-C o n tin u ă , o îndem nă ea, înghiţindu-şi nodul din
gât. Jake susţinea că era soţul meu?
Kari încuviinţă d in cap.
-D a . U n alt d o cto r supraveghea cu m ultă aten ţie
tratam en tu l tău. Nu-i ştiam num ele. în alt, cu părul ne­
gru, cu ochii de-un albastru-deschis cum n-am m ai vă­
zut niciodată. Păreau să se cunoască bine. C red că era
sanatoriul lui... Sau el îl cunoştea pe cel care-1 deţinea
şi-l adm inistra.
- Reynolds.
Kate se uită iarăşi către Ryan. Avusese dreptate. D oc­
torul ei d in H o u sto n fusese im plicat. Probabil fusese
ucis din cauza acestei im plicări.
-C a re era num ele m edicam entului experim ental?
vru să ştie Ryan.
-A m atro x in , răspunse Tom . I-a vindecat pe deplin
cancerul lui Kari. M ai erau câţiva pacienţi cărora le
era ad m in istrat. A nul trecut, d o cto ru l A lexander
a redactat u n m aterial despre această cercetare şi,

263. 266 SEfisaBetf Naugfiton Hşteaptă-mâ 26 7
îm p reu n ă cu u n alt doctor, a p ublicat artico lu l în revis­
ta n o astră m edicală.
îi înm ână lui Ryan revista de pe m asa d in spatele lui.
-S e m enţionează u n studiu d in C anada, spuse
Ryan.
Tom înghiţi în sec.
- M da.
-A i publicat inform aţii false? întrebă Kate.
Tom trase adânc aer în piept.
-D a .
- D a r de ce? D e ce n u mi-ai spus nim ic d in toate as­
tea, Tom?
Tom îşi m ută nervos greutatea de pe u n picior pe
altul şi strânse m ai tare um ărul lui Kari. Fem eia ridică
braţul şi-l prinse de m ână, în sem n de susţinere.
- E u şi Jake am avut o înţelegere. El o prim ea pe Kari
în proiectul de cercetare, iar eu păstram secret to t ce
ştiam despre studii. C ân d venea vrem ea să publice in­
form aţia, aveam să-l ajut. Eram disperaţi şi dispuşi să
încercăm orice. Fiindcă a vindecat-o pe Kari de cancer,
i-am răm as dator. Avea nevoie să scoată la iveală dovezile
care arătau că m edicam entul funcţiona; eu ştiam că era
aşa. D in punctul m eu de vedere, nu prea conta u nde
fuseseră făcute studiile.
- Kate, Tom n u a ştiu t că erai deja căsătorită, inter­
veni K ari, uitându-se când la ea, când la Ryan. Ştia doar
că te aflai la sanatoriu sub îngrijirea lui Jake şi că erai
soţia lui. Jake l-a rugat să n u vorbească nim ic în preaj­
ma ta. A zis că traum a suferită ca urm are a accidentului
fusese deosebit de gravă. Jake era foarte îngrijorat în le­
gătură cu diagnosticul tău.
Kate îşi frecă cicatricea de la cap. E rau atâtea care
încă nu aveau nici u n sens!
- Şi, când m-am trezit, el a făcut aranjam entele nece­
sare p en tru ca eu să colaborez cu editura? Privi în sus
spre Tom . N u mi-ai pus niciodată la îndoială trecutul?
C e ştiam să fac?
încordarea începu să se adune în cutele fine d in jurul
ochilor lui Tom .
- N u am ştiu t că e u n m em b ru al fam iliei McKel-
len decât d u p ă ce te m utase la H o u sto n . C â n d ţi-am
văzut n um ele trecu t la u n u l d in tre articolele tale, l-am
co n tactat. Mi-a zis că nu-i plăcea să folosească n um ele
de M cK ellen p e n tru că se certase cu fam ilia lui. L-am
crezut. El e cel care a aran jat să lucrezi cu d ep a rtam e n ­
tu l d in D allas. N u aveam cum să-i cer socoteală p en tru
nim ic d in ceea ce-mi spunea. A firm aţiile lui îm i pă­
reau logice, şi îi eram dator. Şi apoi, când ţi-am văzut
rezultatele m uncii, m i-am d at seam a că avea drep tate.
N u cunosc pe n im en i care să ştie a tât de m u lte chestii
despre geologie.
-N ic i după m oartea lui Jake nu ai spus nim ic.
D e ce? Eram aici, în San Francisco. Ştiai că încerc să
găsesc răspunsuri. Ştiai că fusesem la sanatoriu, d ar n u
mi-ai zis nim ic?
Kate se ridică, fierbând de furie. Ryan se în tin se şi-o
prinse de braţ, s-o liniştească.
- Kate, nu cred că înţelegi ce se întâm plă aici, îi spuse
Tom . C ineva nu vrea ca tu să găseşti răspunsuri. D upă
ce m-ai su n a t şi mi-ai cerut o slujbă aici, în d ep artam en ­
tul d in San Francisco, am în cep u t să prim im to t felul
de avertism ente.
- C u m adică avertism ente? interveni Ryan.
- î n m are parte, telefoane anonim e, răspunse Kari.
N u ţi-au p o m en it niciodată num ele, Kate, d ar au zis să
păstrăm secret to t ce ştim despre sanatoriu. C ă e în inte­
resul lui Tom să nu fie im plicat dacă are să se afle ceva
despre studiu.
-A tu n c i de ce mi-ai sugerat să consult u n avocat?
Tom oftă.
- A m vrut să te ajut. A m văzut cât de frustrată erai.
M -am g ândit că nu strica să-ţi d au u n m ic im bold, atâta
tim p cât tu găseai răspunsurile pe co n t propriu, iar eu
nu eram im plicat. N u am ştiut că avocatul pe care l-ai
ales avea să te recunoască.
Deci Kate era legătura. D acă nu ar fi venit la S an Fran­
cisco, dacă nu ar fi sunat-o niciodată pe S im one să sta­
bilească o întâlnire, dacă Sim one n u ar fi recunoscut-o,

264. atunci era posibil ca nim ic din toate astea să nu se
întâm ple acum . M inciunile ar fi reprezentat şi acum
adevărul.
Ryan o privi pe Kari.
- D in câte ştii tu, a m ai vizitato cineva pe K atie la
sanatoriu?
Kate îşi m uşcă buza.
- A m ai fost un bărbat masiv, mai în vârstă, cu părul
alb. Şi acum îm i am intesc şi de o fem eie tânără. în afară
de ei doi, nu su n t sigură. însă Kate a stat acolo
m u lt tim p.
U n bărbat în vârstă şi o femeie tânără. A r fi p u tu t fi
oricine.
- Mă tem că nu-ţi pot fi de prea m are folos, zise Kari
cu blândeţe. A m intirile m ele din vrem ea aia su n t destul
de neclare.
Furia ii dispăru, p en tru a fi înlocuită de o dezam ăgire
apăsătoare. Toate descoperirile astea nu făceau decât să
o deruteze şi m ai tare pe Kate. A fla cum , dar n u şi de ce
se întâm plase totul.
-N u , o contrazise Kate clipind p en tru a îm piedica
lacrim ile de frustrare. Mi-ai fost de m are ajutor.
- Kate.
Tom veni în faţa canapelei.
C u colţul ochiului, Kate zări um erii încordaţi ai lui
Ryan şi felul în care îşi lăsase braţele pe lângă corp, in­
tr-o m anieră protectoare. în tin se o m ână să-l oprească şi
se uită la Tom .
-C e e ?
- Dacă aş fi ştiut ce se întâm plă cu adevărat, nu aş
fi păstrat tăcerea. A m crezut că Jake era u n om cinstit.
D upă conferinţa ta de presă de alaltăieri, mi-am d at sea­
ma că trebuie să te găsesc. Să-ţi spun ce ştiu. D e atunci
am to t încercat să dau de tine.
A tâtea m inciuni. O riu n d e se întorcea, păreau să fie
şi m ai m ulte, şi o izbeau direct în faţă. N u prea ştia ce
să m ai creadă.
-T re b u ie să găsesc răspunsuri, Tom . N u m ă voi opri
până când nu le voi găsi.
268 XfisaScth rNaugfiton

265. IAşteaptâ-mâ 269
- N u su n t sigur că e o idee bună.
- Ei nu i se va în tâm p la nim ic! exclam ă Ryan cu
ferm itate d in partea cealaltă a cam erei. D acă încear­
că cineva să îi facă rău, va treb u i să treacă m ai în tâi
de m ine.
V orbele lui lansară o am eninţare care-i făcu atât pe
Kate, cât şi pe Tom să se întoarcă. U n m uşchi al m a­
xilarului îi zvâcnea ritm ic. In ochi i se citea d orinţa
de răzbunare.
Tom încuviinţă şi privi în spate spre soţia lui.
-Ş tiu ce sim ţi. Dacă vă putem ajuta cu ceva, daţi-ne
de veste. V rem să fim de folos.
Sub privirea intensă a lui Ryan, Kate sim ţi picături
reci de sudoare de-a lungul spatelui. îşi dădea seam a că
vorbea serios, că avea să se lupte cu oricine avea să vină
d u p ă ea.
Şi, d in m otive pe care nu le putea explica, ideea
asta o speria m ai tare decât orice adevăr pe care avea
să-l descopere.
- Iubito, ne învârtim de ore bune, se plânse M itch de
pe locul pasagerului d in SUV -ul în ch iriat de S im one.
în d o i h arta d in poală, analiză sem nele de pe stradă,
apoi se uită iarăşi pe hartă. A i u n sim ţ al o rien tării
foarte prost.
S im one îi aruncă o privire lipsită de orice urm ă
de am uzam ent. încă îi venea greu să accepte că el îşi
schim base planurile legate de serviciu şi se autoinvita-
se să o însoţească în călătorie. N u n um ai că acum stă­
tea alături de ea în m aşină în tim p ce se învârteau prin
suburbiile V ancouverului în căutarea casei lui W alter
A lexander, d ar o şi aşteptase răb d ăto r până ce-şi term i­
nase treburile în Seattle. N u se plânsese nici m ăcar o
dată. Sim one ştia că el ar fi treb u it să se afle pe b raţul
Q u een C h arlo tte, să-şi facă treaba lui de geolog, orica­
re ar fi fost ea, dar, de fiecare dată când adusese vorba
despre asta, o ignorase şi-i spusese că era exact acolo
u n d e trebuia să fie.
C e bărbat făcea asta?

266. „U nul care e în n e b u n it după tin e.“
Pulsul i-o luă razna, iar m âinile îi transpirară pe
volan.
O dubiţă? C u siguranţă era n eb u n de legat. Problem a
era că ideea nu-i mai părea la fel de nebunească acum .
C eea ce însem na că o absorbise în realitatea lui distor­
sionată şi că acum era şi ea neb u n ă de legat.
-Ş tii ceva? rosti ea în cercân d să nu se gândească
încă la viitor şi la ce avea să iacă în legătură cu M itch
M atthew s. D acă se gândea la asta, avea să înceapă să
ţipe. D acă o găsesc în urm ăto arele zece m in u te, m ă
laşi să fac nişte cu m p ărătu ri pe R obson S treet în ain te
să plecăm acasă.
-N -am nim ic îm potrivă. Eu o să răm ân în hotel.
- N u stăm la hotel, dragule.
-N u -m i aduce am inte. S u n t şi aşa destul de am ărât
d in cauza asta. Planurile mele de a te seduce se duc pe
apa sâm betei.
Să o seducă? O , la naiba. Avea problem e serioase
cu el.
- D eci vii cu m ine la cum părături, zise Sim one, încer­
când să schim be subiectul.
-M a i degrabă m or încet, în ch in u ri groaznice, în
m âinile unei femei dom inatoare, sadice. Pe buze îi apă­
ru u n rânjet. C e idee bună!
Sim one nu se p u tu abţine şi râse. M itch era u n m are
h o rm o n am bulant. Şi, s-o ajute D um nezeu, ei îi plăcea
la neb u n ie asta.
-T e rog, M itch. V iră pe o stradă lăturalnică. O să
ajungem m ai târziu şi la fanteziile tale. A cum , vorbim
despre cum părături... C am o oră de to rtu ră pen tru u n
bărbat. C rede-m ă, îţi va plăcea. Pe R obson Street su n t
nişte buticuri adorabile.
-O m o ară-m ă acum . Stai. Există şi u n m agazin de
lenjerie?
S im one sim ţi fluturi în stom ac.
- Probabil.
-C re z i că ai putea găsi o lenjerie de corp m icuţă din
dantelă neagră?
270 (Elhafjeth ‘Nauijfton

267. Fem eia opri m aşina pe o stradă liniştită, în faţa unei
case m ari cu faţada d in lem n de cedru.
- S-ar putea să nu aibă m ărim ea ta, iubire.
- Foarte am uzant.
-Ş i, cum tocm ai am găsit casa, am câştigat ora aia de
cum părături.
M itch o prinse de b raţ în ain te să apuce să coboare
d in m aşină şi o trase aproape.
- D u-m ă la m agazinul ăla de lenjerie, şi o să te asigur
că m erită.
C ăldura d in ochii lui îi făcu sângele să clocotească.
Dar, când o sărută, uită de toate. D e ce erau aici, ce
căutau, de ce i se părea o idee aşa proastă să înceapă o
relaţie cu el...
C ân d se trase înapoi, în privire i se citea u n am estec
de pasiune şi um or.
-U ită de dantela neagră. C red că vreau să te văd în
piele roşie.
Piele roşie? O , D oam ne!
C ân d urcară treptele d in faţă şi el apăsă pe sonerie,
Sim one îşi sim ţi nervii încordaţi la m axim um .
- Lasă-mâ pe m ine să vorbesc. N u vreau să-l speriem
d in prim a pe W alter A lexander.
- Dacă o să îm i vorbeşti pe to n u l ăsta sobru, profe­
sionist, în tim p ce porţi un costum d in piele roşie şi ţii
în m ână un bici, cu siguranţă o să te ascult.
C o tu l ei îl lovi în stern şi îl lăsă fără aer. D ar râsetul
lui făcu să vibreze veranda şi podeaua de sub picioarele
ei. I se strecură apoi în suflet, am intindu-i ce an u m e îi
plăcea la M itch M atthew s. C eea ce, dacă n u era atentă,
o putea duce la pierzanie.
- D oam ne, ce m iroase aşa?
M itch îşi duse m âna la nas.
- N u ştiu. Sim one se sprijini cu m âna de perete şi
privi printr-un geam lateral. Ziare îm prăştiate pe o masă
veche. O cuvertură verzuie croşetată aruncată pe m ar­
ginea u n u i scaun. Pe o altă m ăsuţă, o bucată de pizza pe
o farfurie de carton. Praful acoperea m ajoritatea obiec­
telor d in sufragerie. O valiză nedeschisă era aru n cată
rA.ştcaptă-niâ 271

268. 272 Zfisabctfi ‘Maugfoton
undeva lângă peretele în d ep ărtat. N u pare să fie cine­
va acasă.
- D upă m iros, îm i dau seam a şi de ce.
S im one presim ţi că ceva nu era în regulă. C o b o rî în
fugă treptele d in faţa casei, liingă clădire se vedea o că­
rare pavată cu piatră.
-U n d e te ducii întrebă M itch urm ând-o.
Fem eia se strecură pe sub un arbust pitic şi deschise
poarta care dădea spre curtea d in spate.
- R eynolds a fost găsit în piscină.
-C e ? Stai aşa. Brusc, am un sentim ent nasol în legă­
tură cu asta.
Simone_ ocoli colţul casei înainte ca el să apuce s-o
oprească. In curtea d in spate duhoarea era şi mai pu­
ternică. O pisică ţâşni d in spatele unui copac şi dispăru
pe lângă casă. C â n d văzu cadavrul, cu picioarele ieşite
dincolo de ro d o d en d ro n u l d in apropierea verandei d in
spate, Sim one făcu ochii mari.
înghiţi cu greu.
- Ş i eu.
- O , să fiu al naibii.
M itch trecu în faţa ei, blocându-i vederea.
M am a lui Ryan, A ngela, îşi dădu părul castaniu peste
um ăr şi râse cu gura până la urechi. Lum ina de la lum â­
nările aşezate pe m asa unde se servise cina i se reflecta
pe faţă.
-A şa că M itch am arează pe stâncă, iar Ryan alunecă.
D e peste masă, Ryan văzu cum Kate se încruntă. Tea­
m a ei de a-i întâlni pe părinţii lui se mai dim inuase pe
m ăsură ce orele se scurgeau. Stăteau toţi în jurul mesei
la care luaseră cina, cu farfuriile goale în faţă, în tim p
ce m am a lui povestea întâm plări stânjenitoare d in tine­
reţea lui. în orice altă situaţie, ar fi pus capăt acestor
povestioare, dar Kate părea foarte interesată şi, după du-
pă-amiaza petrecută cu Kari A dam s, se gândea că avea
nevoie de câteva clipe de linişte.
C h iar şi dacă asta însem na să se râdă pe seam a lui.

269. Ryan clătină d in cap în tim p ce o aranja pe Julia mai
bine în poală.
- N eghiobul nu a închis sistem ul.
- C e înseam nă asta? întrebă Kate cu o curiozitate
sinceră.
Kathy M atthew s dădea ocol m esei cu o cafetieră şi
um plea d in no u ceştile.
-A s ta înseam nă că M itch nu s-a asigurat şi nu a legat
b ine no d u l în opt, iar capătul frânghiei a alunecat fix
prin dispozitivul de am arare.
-V ezi tu, co n tin u ă A ngela, Ryan nu se m ai căţărase
niciodată afară. Se căţărase num ai în sală, cu M itch, aşa
că, atunci când s-a întâm plat asta...
- M-am speriat îngrozitor, zise Ryan foarte serios.
Toţi râseră în afară de Kate.
- C e ai făcut?
II fixa cu privirea, iar el văzu îngrijorarea d in ochii
aceia profunzi şi atât de verzi. Ryan sim ţi cum inim a io
ia la galop.
- La nivelul um ărului era o crăpătură m are în stâncă,
aşa că mi-am în ţep en it braţul în ău n tru , cu cotul în faţă,
şi mi-am înfipt vârful bocancului în piatră, să m ă pot
propti. Mi-am d at seam a că mă puteam lăsa cu toată gre­
utatea în braţul ăla, deşi m ă durea ca d racu ’. A poi i-am
strigat lui M itch toate obscenităţile pe care le auzisem
la viaţa m ea.
-D e c i de acolo a învăţat băiatul m eu vorbele alea,
zise Kathy râzând.
-A i fi p u tu t să m ori.
K ate îl privea cu ochii m ari. D e fiecare dată când
se uita la el cu ochii aceia blânzi, plini de em oţie, lui
Ryan îi venea să o ia în braţe şi să se piardă în m ireas­
m a ei dulce. Insă, de vrem e ce atât p ărin ţii am ân d u ­
rora, cât şi copiii stăteau în jurul m esei, decise că proba­
bil nu era cel m ai b u n m o m en t să facă asta. Era nevoit
să am âne p en tru mai târziu, când aveau să răm ână sin­
guri. C ân d putea s o ducă la el în do rm ito r, să încuie
uşa şi să-i arate cât de m u lt însem na p en tru el prezenţa
ei în casa asta.
'Aşteaptă-mă 273

270. 274 Tiisabetfi ‘Uaugfiton
- D a, spune-i asta lui M itch, reluă, încercând să alun­
ge fanteziile. A proape c-a făcut pe el de râs când am
ajuns în sfârşit sus. 1 s-a p ăru t cel m ai am uzant lucru
d in lum e.
R oger M atthcw s stătea sprijinit cu cotul pe m asă şi-şi
sorbea cafeaua.
-D a c ă asculţi varianta lui M itch, o să-ţi spună că
stânca n u era aşa înaltă. C ă, în urm a căzăturii, Ryan
şi-ar fi p u tu t rupe d o ar u n picior, poate am ândouă.
-M d a , m ulţum esc m ult, com entă Ryan şi-l fixă
cu privirea.
Râsetele răsunară în ju ru l m esei. T elefonul începu să
sune, iar Julia sări d in braţele lui Ryan să răspundă.
-C re d , rosti tatăl lui Ryan, M ichael, m ângâind spate­
le firav al lui Reed, care dorm ea sprijinit de pieptul lui,
că atu n ci a fost ultim a oară când ai m ers să te caţări pe
stânci cu M itch.
- C u m adică „cu M itch “? Ryan îşi încrucişă braţele la
piept. A ia a fost ultim a oară când am m ers. Punct.
A ngela se aplecă şi-şi sărută fiul pe obraz.
-O ric u m , eu prefer să te ştiu cu am bele picioare pe
p ăm ân t, dragule.
-T ată? Julia in tră înapoi în bucătărie, cu telefonul
fără fir în m ână. E unchiul M itch.
-V o rb eam de lup, m orm ăi Ryan, aruncându-şi şerve­
ţelul pe m asă în tim p ce se ridică.
C onversaţia co n tin u ă în spatele lui.
- Salut, zise Ryan la telefon. U nde eşti?
- Eu şi Sim one su n tem în V ancouver.
Ryan îşi încleştă m axilarul şi o privi pe Kate, apoi se
întoarse cu faţa spre bucătărie. D ădu colţul spre biroul
lui şi închise uşa.
- C redeam că i-am spus să n u se ducă acolo.
- Ryan, abia ascultă ceva d in ce îi zic eu. C e te face să
crezi că o să te asculte pe tine?
în tim p ce se afu n d a în scaunul d in spatele b iro u ­
lui, auzi pe fundal vocea lui S im one şi pe M itch inspi­
rân d brusc.

271. -S p u n e-i să nu se m ai dea la tine, ca să-mi poţi expli­
ca de ce sunteţi acolo.
Sim one şi M itch schim bară câteva vorbe în şoaptă,
apoi M itch reveni la telefon.
- L-am găsit pe W alter A lexander. Legistul spune că
e m o rt cam de trei zile.
- D răcia dracului.^
A sta m ai lipsea. îşi ridică repede privirea când uşa
b iro u lu i se deschise.
Kate pătrunse în încăpere, închizând uşile duble în
urm a ei.
-Pune-1 pe difuzor.
La d racu ’. N u voia ca ea să audă asta chiar acum .
Tocm ai începea să-i dispară privirea aia bântuită. C u m
el n u făcu decât să ofteze, Kate în ain tă spre el şi se în ­
tinse după telefon.
Fără nici o tragere de inim ă, Ryan apăsă b u to n u l.
-M itc h , te p u n pe difuzor. E şi Katie aici.
- L-am găsit pe W alter A lexander, repetă M itch.
-Ş i?
- Şi e m ort.
Privirea ei se întunecă. C h ip u l îi deveni palid.
Ryan o strânse de coapsă.
- Poliţiştii au vreo idee legată de ce s-a întâm plat?
- N u , răspunse M itch. Se pare că a fost lovit în cap
cu ceva, dar încă n u au spus care e cauza m orţii. A bia
m âine îi vor face autopsia.
Kate îşi ascunse capul în m âini.
- D e asem enea, se pare că nu venise în V ancou-
ver decât de câteva zile. Valiza era nedesfăcută, iar
p aşap o rtu l arată că nu trecuse de m u lt graniţa. M itch
făcu o pauză. Ryan, avea un exem plar d in ziarul de
S eattle cu o poză de la co n ferin ţa voastră de presă pe
p rim a pagină.
-R a h a t, m urm ură Ryan.
-M a i avea şi nişte d ocum ente despre o com panie
farm aceutică de aici d in C anada. Gray-nu-ştiu-cum sau
cam aşa. S im one încearcă să-i convingă pe poliţişti să-i
'Aşteaptă-mă 275

272. îm părtăşească şi ei câteva dintre inform aţiile lor. Femeia
asta e un adevărat copoi.
Ryan se pişcă de p u n tea nasului, în încercarea de a-şi
stăpâni, frustrarea. Şi frica.
- V reau să plecaţi din Vancouver.
- In seara asta ar trebui să luăm avionul spre casă.
Poliţia m ai are să ne p u n ă câteva întrebări, dar am vrut
să vă punem în tem ă.
- M ersi, m u rm u ră Ryan. Aveţi grijă de voi.
-A şa o să facem. Te su n când aflăm m ai m ulte.
C onvorbirea se întrerupse. Fără să mai aştepte răs­
punsul ei, Ryan o trase pe Kate în braţele lui. Era ex­
trem ele încordată. îşi lipi faţa de pieptul lui şi îi puse
m âinile pe bicepşi. A tingerea ei îi făcu pielea de găină
şi-i trezi d o rin ţa de a-i alunga toate grijile.
Ştia că nu avea cum .
C u bărbia sp rijin ită de creştetul ei, Ryan închise
ochii. C u m îi putea explica el asta când nici el n u ştia
ce se întâm pla cu adevărat.7 C â n d încă n u avea habar
cine era în spatele tu tu ro r acestor chestii? Ryan se te­
m ea că, dacă ea ar fi ştiu t ce se în tâm p la cu adevărat, ar
fi luat-o num aid ecât la fugă. Iar el nu putea s-o lase să
facă asta. N u în ain te să af le ce sim ţea p en tru el.
Se apropiau d in ce în ce m ai tare. Şi ea sim ţea
ceva pen tru el, ceva ce el spera să fie iubire. Voia să
îi spună ce ştia - cu rân d avea s-o şi facă - , d ar deo­
cam dată nu putea risca. M ai în tâi voia să afle nişte
răspunsuri.
- N u vreau să m ai ştiu nim ic.
Vocea ei gâtuită îi sfâşie sufletul.
- N u o să perm it să ţi se întâm ple nim ic.
Se eliberă d in braţele lui.
- S ă ştii că nu l-am plăcut niciodată. W alter nu a
fost niciodată drăguţ cu R eed. N -am înţeles niciodată
de ce. A cum ştiu că era aşa d in cauză că ştia că Reed
n u era cu adevărat nepotul lui. Dar, chiar şi dacă ştiu că
era cum va im plicat în toată treaba asta, to t nu aş fi
v ru t să m oară. C u glasul sugrum at, adăugă: N u aş dori
n im ăn u i asta.
276 ‘ifisafcetfi 'tiaughton

273. 7Ştiu. Ryan o apucă de m ână. N u e vina ta.
în adâncul sufletului, spera să nu fie nici vina lui.
-T re b u ie să plec.
Ryan o strânse m ai cu putere.
- în nici u n caz.
- N u vreau să vi se întâm ple ceva ţie şi copiilor, d in
cauza m ea.
Ryan sim ţi cum i se încordează m uşchii pieptului.
H abar nu avea ea cât ar fi suferit el dacă o pierdea.
-D a c ă pleci acum , o să te găsesc şi o să te aduc
înapoi.
Kate închise încet ochii.
- Ryan, asta nu o să m eargă niciodată.
- Şi nici asta să nu-m i m ai spui.
- N u ştiu ce să cred sau să sim t pen tru tine. C ând
suntem îm preună, am senzaţia că te cunosc de-o veş­
nicie. A poi m ă trezesc la realitate şi îm i dau seam a că
totul e o m are nebunie. A cum câteva zile, nici m ăcar nu
suportai să stai în aceeaşi încăpere cu m ine.
Ryan îi apucă şi cealaltă m ână, îm preunându-şi dege­
tele cu ale ei, făcând-o să se uite iarăşi la faţa lui.
-A sta nu-i adevărat. V oiam atât de tare să fiu lângă
tine, încât m ă durea, d ar nu ştiam cum să fac asta.
C ân d văzu că privirea i se m ai îm blânzeşte, o trase
m ai aproape de el.
- Şi chiar m ă cunoşti. C o rp u l tău mă cunoaşte. Ini­
m a ta m ă ştie. D oar m intea ta este m ai în căpăţânată.
Aşa a fost d in to td eau n a, adăugă el jucăuş. D ar asta
nu-i o n o u tate.
T rupul ei se cutrem ură sub atingerea lui. îşi lipi bu ­
zele de tâm pla ei. N ici nu bănuia ea câte ar fi făcut el
p en tru ea.
- Pentru m ine, totul se întâm plă m ult prea repede.
N u ştiu cum să ţin situaţia sub control. S u n t speriată,
îi şopti.
Era bine că era speriată. A sta însem na că tot ce sim ­
ţea era real. C ă exista speranţă. îşi trecu braţele în jurul
m ijlocului ei şi-i sim ţi sânii lipindu-se de pieptul lui şi
şoldurile înclinându-se spre ale lui.
7kşteaptă-niâ 277

274. 278 !Zfisafcth 'îfaughton
- N-ai p u tu t niciodată s-o ţii sub control. Şi nici eu
n-am p u tu t. C e se întâm plă între noi a în cep u t cu m ult
tim p în urm ă. N ici tu n u poţi s-o opreşti, la fel cum nici
eu n u pot.
C ân d ea îşi strânse degetele pe um erii lui, Ryan
se aplecă şi-şi lipi buzele de ale ei.
G eam ătul ei surd îi făcu m uşchii ab d o m en u lu i să se
încordeze şi inim a să-i bată cu putere. N u o putea lăsa
să plece înainte să afle dacă îl iubea şi ea, m ăcar o frân­
tură d in cât o iubea el.
Şi, până atunci, spera ca ea să nu m ai vrea niciodată
să plece. O rice ar fi.
P rim ele raze de soare ale d im in eţii se strecu rau p rin
fereastra întredeschisă. D raperiile grele, albastre, flu­
tu rau în bătaia brizei dom oale. K ate îşi şterse ochii
so m n o ro şi şi privi spre ceas. D e în d a tă ce zări cifrele,
se ridică în capul oaselor, clipi de d o u ă o ri şi se în tin ­
se, peste Ryan, d u p ă h alatul pe care n o ap tea trecută îl
aruncase pe p artea lui de pat.
Ryan se rostogoli prinzând-o sub braţul lui m usculos.
- N u pleca, m ârâi el.
R euşi cu greu să se elibereze de sub b raţu l lui şi-şi
puse halatul roşu de m ătase peste um eri.
- A i zis că m ă trezeşti în ain te să se facă dim ineaţă.
R yan îi aruncă u n rânjet răutăcios.
- D orm eai prea liniştită ca să te trezesc. Se sprijini în
coate. V in o înapoi în pat.
- S ub nici o form ă, zevzecule.
îşi strânse bine halatul în ju ru l taliei.
B ărbatul se ridică în capul oaselor şi-şi trecu picioare­
le peste m arginea patului. în a in te să apuce să plece, re­
uşi să o prindă de şolduri. îşi frecă nasul de abdom enul
ei şi îi desfăcu cordonul cu dinţii.
-încetează! T rebuie să m ă întorc în cam era m ea
în ain te să se trezească altcineva.
- P ărinţilor noştri n u le va păsa.
Se eliberă d in b raţele lui. N u reuşea sub nici o
form ă să priceapă de ce naiba le sugerase p ărin ţilo r

275. 'Aşteaptă-mâ 279
am ân d u ro ra să răm ână la el. Ş tiin d că în casă era atâta
lum e, fusese o fraieră că se lăsase târâtă de d o rin ţă, în
miez de noapte, în cam era lui.
- N u vreau ca părin ţii noştri să creadă că su n t o
fem eie uşoară.
B ărbatul râse, o urm ă şi îm pinse uşa cu m âna, îm pie­
dicând-o s-o deschidă.
- N u eşti o fem eie uşoară. Eşti soţia mea.
Sim ţi că i se face pielea de găină. Se întoarse, trezin-
du-se prinsă în tre tru p u l lui aţâţăto r - foarte gol - , în
faţă, şi uşa d in lem n masiv, în spate. îşi sim ţi m uşchii
frem ătând în vrem e ce buzele lui îi m ângâiau urechea.
Senzaţii electrizante îi brăzdau to t tru p u l.
Sub nici o form ă nu te puteai înţelege cu el cân d se
uita aşa la ea. K ate înghiţi cu greutate, în cercând să-şi
înfrâneze d o rin ţa.
- Bine, atunci, nu vreau ca Julia să ştie că am fost aici
toată noaptea. Şi aşa nu m ă place. C h estia asta nu va
face decât să înrăutăţească lucrurile.
Ryan îşi p etrecu b raţu l uşor pe d u p ă m ijlocul ei şi
o lipi de uşă. C â n d se apropie şi m ai m u lt de ea, Kate
îi sim ţi erecţia, ceea ce o făcu să se încordeze toată
de nerăbdare.
-V a trebui să se obişnuiască.
C â n d în cep u să o m uşte în cet de gât, K ate sim ţi
cum i se în ch id ochii. O f, D oam ne! D acă o ţin ea
to t aşa, n u avea să m ai plece n icio d ată. N u-şi dorea
nim ic m ai m u lt decât să-l lase s-o d u că în ap o i în
p at şi să repete toate lucrurile im orale, m in u n a te şi
p ornografice pe care şi le făcuseră u n u l altu ia în n o ap ­
tea precedentă.
D ar n u putea. P entru că, la lu m in a zilei, atâta tim p
cât casa era atât de plină, existau prea m u lte riscuri.
K ate luă o gu ră m are de aer, îşi puse m âin ile pe piep­
tu l lui şi-l îm p in se cu putere. B ărbatul se d ăd u în a p o i cu
u n pas, iar ea reuşi să deschidă uşa în a in te ca el să o
poată îm piedica.
- Pe m ai târziu, H arrison.
Râsul lui sexy se auzi până pe culoar.

276. 280 ‘Zfisabetfi ifaugfiton
U şa de la capătul culoarului se deschise.
O , la dracu’! Kate privi în stânga şi-n dreapta. Sim ţi
cum i se adună broboane cie sudoare pe frunte. N u avea
u n d e să se ducă. Se uită înapoi spre uşa închisă de la
d o rm itorul lui Ryan.
capitolul 19
Pe uşa cam erei de la capătul culoarului ieşi Ange-
la. Avea pe ea un halat roz flauşat, cu cordon în talie,
în picioare avea nişte papuci pufoşi, în form ă de iepu-
raşi. Faţa i se lum ină cu u n zâm bet cu subînţeles.
- O , b u n ă dim ineaţa, draga m ea. Pari... învigorată.
K ate sim ţi că obrajii îi iau foc. La dracu’! S-a ales pra-
ful de încercarea ei de a se ascunde. înghiţi no d u l care
i se puse în gât.
-Ă ăă, eu...
A ngela se în d rep tă spre scări.
-V in o ! H ai să bem nişte cafea în ain te să se trezeas-
că băieţii. Până acum n u am avut tim p să vorbim ca
în tre fete.
R ahat. R ahat. R ahat. D e parcă ea şi-ar fi d o rit una
ca asta.
C u m nu avea de ales, Kate o urm ă pe m am a lui Ryan
în jos pe scări, străduindu-se în acelaşi tim p să găsească
şi u n pretext credibil p en tru a se eschiva de la flecăreala
m atinală. D upă o noapte întreagă de sex, avea însă cre­
ierul gol.
C ân d ajunse în dreptul unei oglinzi m ari d in hol, se
opri. C ân d se văzu, răm ase cu gura căscată şi se grăbi
să-şi aranjeze părul. Părul îi era încâlcit. Zona de sub
ochi era m ânjită cu m ascara, buzele îi erau um flate de
la sărutările lui Ryan, iar obrajii îi erau m ult prea îm bu­
joraţi pen tru ora aceea atât de m atinală.
- Nu-ţi face griji, zise A ngela fără să se întoarcă. A răţi
ca o fem eie foarte bin e iubită. M ă întreb dacă Ryan are
ceva chifle în bucătăria asta a lui.
D ispăru pe după colţ.

277. TLştcaptă-mă 281
Kate închise ochii. Situaţia se înrăutăţea m ult m ai
repede decât apuca ea să im plore venirea u n u i cutrem ur
care să-i curm e suferinţa.
înghiţi am ăreala pe care o sim ţea în gât şi intră în
bucătărie. A ngela pregătea deja cafeaua.
- Scum po, vrei să cauţi, te rog, în frigider nişte crem ă
de brânză?
Lui Kate îi venea să-l om oare pe Ryan; şi cu asta, bas-
ta. R eprim ându-şi înjurăturile pe care ar fi vrut să le
rostească, se îndreptă spre frigiderul im ens din m etal şi
scoase crem a de brânză. C ân d cafeaua fu gata, A ngela
tu rn ă în două căni, apoi le duse pe m asă îm preună cu
u n platou cu chifle.
Kate se afundă în scaunul de lângă ea. C afeina era
singurul lucru care îi potolea nervii.
-R y an mi-a zis că ai avut nişte problem e cu Julia,
începu A ngela în tim p ce-şi sorbea cafeaua.
Kate in ten ţio n a să discute cu Ryan despre lucrurile
pe care le povestea altora. Se foi în scaun.
- Câteva. Nu-i e deloc uşor.
- N u, nu cred că-i e uşor. Era foarte m ică atunci când
ai dispărut. A m ândurora le-a fost greu.
Pe Kate o rodea curiozitatea, aşa că-şi m uşcă buza şi-şi
petrecu talpa pe după piciorul scaunului.
- Eu şi Julia ne înţelegeam bine?
- B ineînţeles că da. A ngela surâse. Eraţi foarte apro­
piate. D raga m ea, Julia nu e supărată pe tine. Trebuie
să înţelegi asta. Se tem e doar să n u treacă iarăşi prin tot
iadul ăla.
- Mi-aş fi im aginar că m ajoritatea copiilor s-ar bucura
dacă li s-ar întoarce un părinte. D ar ea m i se îm potriveş­
te la fiecare pas.
A ngela o bătu pe m ână.
- I-a fost foarte greu. Ryan nu s-a descurcat deloc bine
când ai dispărut.
C ân d Kate se încruntă. Angela se sprijini com od de
spătarul scaunului.
-Te-a iubit foarte m ult, probabil m ai m ult decât ar fi
trebuit. A fost distrus câncî te-a pierdut. A fost buim ac

278. 282 tEfisaheth Haugkton
m ai b ine de doi ani. Sincer, cred că, dacă n-ar fi avut-o
pe Julia, n u ar fi depăşit m om entul.
Kate închise ochii. Dacă nu s-ar li îndrăgostit deja de
Ryan H arrison, afirm aţia aia ar fi convins-o cu siguran­
ţă. Sim ţi că pieptul i se contractă atât de tare, încât fu
convinsă că nu avea să m ai poată respira.
- C red că Julia se tem e de cum va reacţiona el dacă te
hotărăşti să n u răm âi, con rin u ă A ngela cu blândeţe.
Kate privi în jos spre cafea. D in lichidul fierbinte se
înălţau valuri de aburi.
- N u ştiu ce se va în tâm p la. N u p o t să fac n im ă­
n u i nici o p ro m isiu n e. Eu şi Ryan... R idică u n u m ăr
şi-l coborî în frâ n tă . N u am lu at nici o decizie. D ar voi
fi m ereu prezentă în viaţa Juliei. A sta n u se va sch im ­
ba niciodată.
Pentru u n m in u t, A ngela nu spuse nim ic, privind-o
gânditoare. In cele d in urm ă, se întinse d u p ă o chiflă.
-Ţ i-a zis Ryan că M ichael nu e tatăl lui adevărat, nu?
- N u , n u am ştiu t asta.
A ngela îşi d ăd u părul de pe faţă.
- N ic i nu-i de m irare că n u aţi ajuns în că la poves­
tirile despre fam ilie. Eu şi M ichael ne-am cu n o scu t
la facultate. N e-am în d răg o stit n eb u n e şte şi am avut
o aventură pasională. D ar el s-a în ro la t în arm ată, şi
ne-am d esp ărţit. D u p ă plecarea lui M ichael, l-am cu­
n o scu t pe K evin E larrison, tatăl ad ev ărat al lui Ryan.
N e-am căsăto rit şi, u n an m ai târziu, l-am n ăscu t pe
Ryan. G lasul i se d o m o li în tim p ce privi în jos spre
cană. Kevin era u n om m in u n a t. D e la el m oşteneşte
Ryan p ăru l b lo n d şi ochii albaştri. Şi îl ad o ra pe Ryan.
Fem eia oftă. A m u rit în tr-u n accident de m aşină, cân d
Ryan avea d o i ani.
- O , îm i pare râu.
A ngela flu tu ră o m ână.
- A fost îngrozitor la m o m en tu l respectiv. D ar apoi,
câteva luni m ai târziu, M ichael a venit acasă. Şi a fost de
parcă eram încă ia facultate. C a şi cum tim pul nu tre­
cuse deloc. O atracţie sălbatică, o iegătură inexplicabilă.
Zâm bi înspre K ate. S u n t sigură că ştii ce vreau să spun.

279. ‘Aşteaptă-m ă 283
K ate sim ţi iarăşi cum obrajii îi iau foc.
- O ricu m , co n tin u ă A ngela, K evin era m o rt de do ar
câteva luni când, iată-m ă, eu eram iarăşi în d răgostită
de u n alt bărb at. N u ştiam ce să fac. Ideea e că, în
special pe vrem ea aia, era de aştep tat ca o văduvă să
jelească o p erioadă considerabilă de vrem e în a in te
să treacă m ai d eparte. D ar eu nu am făcut asta. N ici
pe d ep arte. A m sărit în p at cu p rim u l b ărb at care mi-a
ap ă ru t în cale.
K ate nu îşi putu reţine u n zâm bet. îşi acoperi gura cu
m âna, dându-şi seam a cât de insensibilă era.
A ngela chicoti şi-şi lăsă cana jos.
- Exact aşa. O adevărată n ebunie, nu?
C â n d K ate îşi feri privirea, A ngela o lovi peste
m ână.
- N u chiar. N u şi când te gândeşti la asta. D um nezeu
m i l-a d ăru it pe Kevin ca să-l p o t avea pe Ryan. El a fost
u n dar, unul pe care o să îl preţuiesc m ereu. Şi, când
a venit vrem ea ca el să plece, D um nezeu m i l-a d at pe
M ichael. A ştiut exact de ce aveam eu şi Ryan nevoie.
A sta nu înseam nă că pe Kevin l-am iubit m ai p u ţin , ci
doar altfel. U neori, petrecem prea m u lt tim p analizând
darurile care ne-au fost date, în loc să fim recunoscători
p en tru ele.
K ate închise ochii.
-A s ta e o situaţie com plet diferită.
-P o a te, adm ise A ngela. Sau poate nu. S oarta e m u lt
prea m ofturoasă ca să te joci cu ea. C um va, ai reuşit
să te întorci aici la Ryan şi la Julia. N u există explicaţie
p en tru asta.
V orbele A ngelei pluteau încă în aer când M ichael îşi
făcu apariţia în bucătărie îm brăcat în p an talo n i de tTe-
ning şi u n tricou al echipei Seahawks.
- C u m se face că v-aţi trezit atât de devrem e? le în tre­
bă îndreptându-se spre cafetieră.
A ngela îşi înălţă cana.
- Lui Kate îi era sete după o noapte întreagă de sex
sălbatic cu fiul nostru.
Kate se înroşi.

280. -M am ă , o faci să se sim tă prost.
Ryan intră în bucătărie în urm a tatălui lui şi-i aruncă
u n rânjet ciudat.
L i d racu ’. Nici că se putea m ai rău. Kate îşi frecă
cicatricea de la cap.
Sim ţi cum i se înm oaie genunchii, d ar totuşi se
ridică.
-T re b u ie să fac u n duş înainte să se trezească părin-
ţii mei.
- N u te grăbi d in cauza lor, rosti A ngela în urm a ei.
C am era părinţilor tăi e chiar lângă a lui Ryan. V-arn au­
zit noi tocm ai de la capătul culoarului. S u n t sigură că
v-au auzit şi ei.
K ate făcu ochii m ari. Ii aruncă o privire lui Ryan. Ştia
prea bine că avea obrajii de culoarea căpşunelor, aşa că
îşi croi d ru m spre scări cât de repede putu.
Ryan o prinse d in urm ă pe treapta de jos. El făcu­
se deja duş; avea părul încă ud, iar tru p u l îi m irosea a
curat şi a proaspăt.
-S ta i puţin.
- A i făcut-o in te n ţio n a t. încercă să se elibereze
d in braţele lui, d ar o ţin ea prea strâns. A i ştiu t că
m am a ta avea să fie trează cân d m-am sculat în d im i­
neaţa asta.
- Recunosc. Poate că m-am săturat să m ă ascund.
-A s ta a fost o viclenie. Nu-m i place.
- S u n t de acord. D ar acum nu m ai ai nici o scuză.
O să vorbesc şi cu Julia m ai târziu în după-am iaza
asta.
încetă să se mai îm potrivească.
- Nu face asta!
- De ce nu?
Aşa cum stătea acum , cu o treaptă m ai sus, avea
aproape aceeaşi în ălţim e cu el. O chii lui de safir pri­
veau într-ai ei în vrem e ce vorbele A ngelei îi răsunau
în m inte.
- N u vreau să sufere d in nou.
Ryan îşi m iji ochii lui de u n albastru p ro fu n d , frân-
gându-i inim a lui Kate.
284 X fisabetf •hlaugfton

281. 'Aşteaptâ-mă 285
-A tu n c i nu-i da nici u n m otiv să sufere. M ută-te
cu noi.
K ate făcu ochii m ari. N u ăsta era răspunsul pe care-1
aşteptase.
-C e .7A i în n eb u n it?
U n zâm bet îi curbă gura în ain te s-o sărute. N u p u tu
decât să se holbeze la el. C â n d Ryan se d ăd u în spate,
ochii lui străluceau.
- D a, su n t. S u n t în d răg o stit n eb u n eşte de tin e.
Julia are nevoie să petreacă tim p cu tine. Reed treb u ie
n eap ărat să petreacă tim p cu m ine. T oţi avem nevoie
de o şansă p e n tru a ajunge să ne cunoaştem d in nou.
D acă n e to t p lim b ăm de la tin e la m ine, nu vom reuşi
să facem asta.
-T e-ai ţicnit. N u p o t să m ă m ut, p u r şi sim plu, cu
tine. D oam ne, Ryan, n-a trecu t decât o săptăm ână.
- P e n tru m in e, o săp tăm ân ă înseam n ă o viaţă în ­
treagă. Te vreau în casa m ea. P entru m o m en t, o să
su p o rt ch iar şi să stai în cam era de oaspeţi, dacă asta
îţi doreşti.
A erul refuză să-i m ai p ătru n d ă în plăm âni.
-A s ta vrei tu?
- L a d rac u ’, n u . Eu te vreau în patul m eu. In fiecare
noapte. D ar n-o să te forţez.
Se sim ţi n eaştep tat de eliberată, iar p rin m in te îi tre­
cu brusc g ân d u l n ebunesc cum că poate avea dreptate.
- M-ai fo rţat încă de la început.
C â n d se aplecă înspre ea, îi sim ţi zâm betul acela lu-
m inându-i faţa sp rijin ită pe um ărul ei.
-C r e d că e posibil să o fi făcut. Spune-m i, te rog, că
m ăcar o să te gândeşti la asta.
K ate închise ochii şi-şi încolăci braţele în ju ru l um eri­
lor lui. C u m i se p u tea îm potrivi când în ad âncul ei ştia
că asta îşi d o rea şi ea?
- B ine, m ă voi gândi.
B raţele lui o strânseră şi mai tare.
-M u lţu m escu -ţi, D oam ne!

282. îm brăţişată aşa cu putere, aproape că îi venea şi ei a
crede că puteau să facă relaţia lor să m eargă. Se dădu în
spate intr-atât încât săd poată privi în ochi.
-A ri aş vrea să petrec p u ţin tim p d o ar eu cu Julia.
M ă gândeam s-o iau la cum părături.
- N u vreau să ieşiţi singure deocam dată.
-R y a n , câteva ore în oraş la cu m p ărătu ri n u ne vor
om orî. Vom fi în c o n ju rate de m u lţi o am en i. îţi p ro m it
că n-o voi duce nicăieri u n d e ar p u tea fi în pericol.
K ate îi văzu ezitarea d in privire, aşa că se trase în spa­
te. N u m ă p o ţi ţin e închisă aici ca pe u n prizonier,
să ştii.
El ezită, d ar în cele d in urm ă spuse:
- Bine. T rebuie să m erg p u ţin la birou. îl p o t ruga pe
Jo h n de la pază să vă însoţească.
K ate îl străfulgeră cu privirea.
- în nici u n caz. N u am nevoie ca u n tip de la pază să
ne urm ărească în vrem e ce încerc să m ă apropii de Julia.
A sta nu va face decât să înrăutăţească situaţia.
-K atie...
-D a , ştiu că-ţi faci griji, reluă repede, observându-i
insistenţa d in privire. Aşa că... ce-ai zice de u n com pro­
mis? A m să iau legătura cu tine, să-ţi sp u n u n d e suntem .
C a să te linişteşti.
Ryan se în cru n tă.
- D in oră-n oră.
Fem eia îşi d ăd u ochii peste cap.
-D o a m n e , Ryan, eşti m ai rău ca o cloşcă. B ine, d in
oră-n oră.
Privirea lui îi dădu de înţeles că nu-i plăcea ideea, dar
că nu avea să i se îm potrivească.
-Ju lia are a n tre n am e n t la softball în după-am ia-
za asta.
- Pot s-o las eu, apoi m ă în to rc şi te iau şi pe tine.
Ryan încuviinţă fără tragere de inim ă.
- Să zicem că e-n regulă.
-V rei şi o listă cu locurile u n d e vom m erge? îl în treb ă
zâm bind.
286 iEiisabeth ‘NiiiujhtJn

283. C u m în c ru n tătu ra lui se adânci, K ate se aplecă şi
îl sărută.
-V rei, te rog, să-mi p erm iţi să fac duş în ain te să se
trezească p ărin ţii mei?
Ryan îi d ăd u d ru m u l, d ar Kate ştia că o urm ărea cu
privirea în tim p ce urca scările.
-A i nevoie de ajutor? îi strigă.
C â n d K ate se uită înapoi, rânjetul şiret afişat în colţul
gurii aproape că o convinse. Fie că avea sau n u d rep tate,
K ate avea vaga im presie că urm a să sfârşească p rin a-i da
exact ceea ce voia el.
- C e zici de ăsta? K ate ţinea un pulover roz.
- Roz? V orbeşti serios? Jignită, Julia se în to arse la
raftu l pe care-1 analiza. Scoase u n trico u zd ren ţăro s,
verde n eo n , strâm t, care arăta ca şi cu m ar fi tre c u t
p rin m ulte. îm i place ăsta. C u u n zâm bet provocator,
i-1 arătă lui K ate. în faţă era scris: „C iupeşte-m ă. S u n t
fierb in te şi sexy11.
B ucăţile de m etal zăngăniră când K ate îl apucă şi-l
puse înapoi pe raft.
- N u prea cred.
- D e ce nu?
K ate n u avea de gând să-i cadă în capcană. îi văzuse
deja ghearele Juliei ceva m ai devrem e.
- P entru că ai n o u ă ani. Şi nu te vor lăsa să-l p o rţi la
şcoală. Iar tatăl tău m ă va om o rî dacă ţi-1 cum păr.
- N u ştii nim ic. M erg la o şcoală privată. A colo p u r­
tăm uniform e.
K ate stătea în m ijlocul raio n u lu i p e n tru copii
şi se u ita la Julia. N u auzise întreaga zi alte vorbe m ai
adevărate. „N u ştii n im ic.11 A sta era p ro b lem a aici.
Legat d e Julia ch iar n u ştia prea m u lte. D e fapt, n u
ştia nim ic.
Sim ţindu-se ca o ratată, o urm ă pe Julia afară d in m a­
gazin. Se urcară în Jaguarul lui Ryan, şi p o rn i m o to ru l.
D u p ă ce-i d ăd u încă u n m esaj lui p en tru a-1 a n u n ţa cum
m ai stăteau lucrurile, K ate se aventură în traficul de du-
pă-am iază.
'Aştcaptâ-mâ 287

284. 288 iElisabeth Maughton
Ea şi Julia îşi petrecuseră toată dim ineaţa la cum pă­
rături şi nu căzuseră de acord nici m ăcar asupra unui
singur lucru. Dacă era posibil aşa ceva, atunci evadarea
asta a lor făcuse şi mai m ult rău relaţiei lor.
Kate îşi frecă scalpul ca să alunge durerea.
- U nde mergem? o întrebă Julia.
Kate schim bă banda pe autostradă.
-T reb u ie să dau o fugă până la m ine acasă, să iau
câteva lucruri.
Julia îşi dădu ochii peste cap şi se sprijini de spătarul
scaunului.
-A i fi p u tu t să mă laşi m ai întâi pe m ine acasă.
Kate încercă să răm ână calm ă. N u avea de gând să
cadă în capcana Juliei. Ieşi de pe autostradă.
- Dar, în definitiv, de ce nu stai la tine acasă? o iscodi
Julia.
- N-a vorbit tatăl tău cu tine de dim ineaţă?
Julia îşi încrucişă m âinile pe piept şi privi pe fereastră.
- Ba da, a vorbit. Totuşi, asta nu răspunde la întreba­
rea m ea. Ştiu de ce vrea el să te ştie în casă, dar de ce eşti
tu de acord? Ştii că nu vrei să stai acolo.
Kate îşi încleştă degetele pe volan şi luă o curbă.
- Ba vreau să tiu acolo, Julia. Eu şi tatăl tău şi credem
că, dacă petrecem tim p îm preună ca o fam ilie, asta ne
va ajuta pe toţi.
- C a o fam ilie m are şi fericită? Nu va dura. N u cu
tine.
C opila se întoarse ca s-o îm piedice pe K ate să-i vadă
faţa.
Kate trase adânc aer în piept, sim ţind că era pe p u n c­
tul de a-şi pierde răbdarea.
-P â n ă la urm ă, ce vrei, Julia? M-am d at peste cap să
încerc să te cunosc, dar tu continui să mi te îm potri­
veşti. C e trebuie să fac p en tru a-ţi dem onstra că n u mai
plec? C ă vreau să-mi dai şansa de-a m ă revanşa? a
-V rei o şansă? Julia o străfulgera cu privirea. îţi spun
eu ce poţi să faci. încetează să te mai vezi cu tata.
-C e?

285. ‘Aşteaptă-mă 289
M aşina coti brusc. în partea dreaptă, valurile vuiau,
lovindu-se de pietre. Stânci acoperite de tufişuri se iviră
la stânga.
-M -ai auzit. încetează să te m ai vezi cu tata. N ud iu­
beşti. Ştii că aşa este. H abar n u ai cum era el înainte.
N u vreau să trec iarăşi prin asta!
Privi spre Pacificul agitat de dedesubt.
K ate sim ţi In piep t o durere de o violenţă care o luă
prin su rp rin d ere. îşi dorea nespus de tare să creeze o
p u n te de legătură cu Julia, să-i aline p u ţin furia aia
teribilă, d ar nu ştia cum . La auzul vorbelor rostite de
Julia, K ate sim ţi cum se trezesc d in n o u în ea toate
acele tem eri.
C e avea să se întâm ple cu Julia dacă relaţia asta nu
mergea? N u o putea supune pe copilă la aceleaşi suferin­
ţe p en tru a doua oară. D ar pe Reed? Se ataşase foarte
tare de Ryan. Dacă se m uta cu el, aşa cum îşi dorea el,
pen tru ca în cele d in urm ă să plece, asta avea să ucidă
spiritul firav al lui Reed.
„Nu-1 iubeşti. Ştii că aşa e.“
A sta era întrebarea suprem ă, nu-i aşa? Era atrasă ne­
buneşte de Ryan, se sim ţea foarte legată de el, dar era
asta dragoste?
S entim entele ei p en tru Ryan erau m ai puternice de­
cât to t ce sim ţise până atunci. Ştia asta şi o adm itea.
Inim a îi spunea că era dragoste, d ar m intea îi punea la
îndoială judecata. Se înşelase atât de tare în legătură cu
Jake... N u voia să m ai facă încă o greşeală îngrozitoare.
Dacă reacţiona impulsiv, nu reuşea decât să înrăutăţeas­
că lucrurile. T rebuia să fie sigură.
La u rm ăto ru l viraj, m aşina coti cu o viteză m ai m are
decât anticipase Kate. Puse piciorul pe frână.
N u se întâm plă nim ic.
C onfuză, apăsă d in nou. C u m m aşina to t n u înceti­
ni, apăsă frâna cu m işcări repetate. în loc să încetineas­
că, păreau m ai degrabă să p rin d ă şi m ai m ultă viteză în
tim p ce coborau dealul.
Kate sim ţi cum i se zbârleşte pielea de frică. încercă
să-şi păstreze calm ul în tim p ce spuse:

286. -Ju lia , du-te pe scaunul d in spate. Pune-ţi cen tu ra de
siguranţă şi...
- D e ce?
-A scultă-m ă! N u m erge lm na. Treci în spate acum!
Pune-ţi cen tu ra şi ţine-te bine! Fă-o!
Julia căscă ochii m ari. Fără să mai rostească o vorbă,
trecu în spate.
G ân d u rile i se învălm ăşeau lui Kate p>rin m inte, în
tim p ce rem em ora d ru m u l. In faţă erau nişte curbe,
urm ate de o pantă, care inevitabil avea să le crească vite­
za, apoi încă o curbă, urm ată de o pan tă lină cu o curbă
la bază. Dacă putea ţine m aşina sub control până aveau
să ajungă la coastă, aveau o şansă.
Trase frâna de siguranţă, dar nu se întâm plă nim ic.
C u inim a bătându-i nebuneşte, privi spre bord. U n sfert
de rezervor de benzină - nu avea să se consum e la tim p.
îşi înghiţi frica.
-Ju lia , poşeta m ea e pe scaunul d in spate. Găseşte-m i
telefonul. S ună la poliţie.
Julia bâjbâi în geanta lui Kate.
- N u poţi p u r şi sim plu să opreşti m aşina?
- N u . V olanul se va bloca dacă o fac. O să încerc să
schim b viteza. Ţine-te bine, ne va zgudui.
Ţ in u volanul cu o m ână şi băgă în treapta a treia a
transm isiei autom ate. Sim ţi cum sudoarea i se scurgea
pe spate, dar trecerea fu netedă, înceţinindu-le do ar un
pic. Era deja în curbă, încercând d in răsputeri să ţină
m aşina pe şosea. C â n d d ru m u l intră în linie dreaptă,
schim bă iarăşi viteza. M aşina se am bală puţin.
în cetin i u n pic, suficient cât să poată face urm ătoa­
rele d o u ă viraje, apoi coborî panta. K ate strânse şi mai
tare volanul.
G lasul în ăb u şit al Juliei începu să se audă şi în partea
d in faţă a m aşinii pe m ăsură ce îi vorbea operatoarei de
la poliţie pe u n to n alarm at.
N u aveau să m oară aşa. Kate se îm bărbătă. N u avea să
p erm ită una ca asta.
M aşina prinse viteză şi la urm ăto ru l viraj coti brusc.
U n suspin în ăb u şit se auzi dinspre julia când trupul
290 (ElisaSetfi JJaugfiton

287. îi alunecă spre u n a d in tre laturile m aşinii. Kate schim bă
iarăşi treapta, trecând în viteza întâi, ceea ce le lansă cu
putere în faţă.
C â n d luă urm ătorul viraj, avea m âinile ude de tran ­
spiraţie. M aşina ţâşni de pe şosea cu roţile alunecând
pe pietriş. Julia ţip ă; Kate îşi încordă m uşchii şi reuşi
să redreseze m aşina. Încetini considerabil. P entru prim a
dată de când îşi dăduse seam a că nu m ergeau frânele,
K ate se sim ţi optim istă.
Zări apoi ultim a curbă.
O , la naiba! N u aveau să reuşească. Privi în jos spre
vitezom etru. încă în ain tau m ult prea repede. C alculase
greşit num ărul de viraje. Până acum ar fi treb u it să fie
deja pe dea), dar nu erau.
D ru m u l cotea ab ru p t la stânga. în faţă şi spre d reap ­
ta, stânca se term in a brusc, lăsând loc, la n o u ă m e­
tri d ed esu b t, u n u i golfuleţ. D acă încerca sâ cofească,
aveau să se rostogolească, ştia prea bine. Aveau să se
rostogolească, să se lovească de dig şi, cel m ai probabil,
să m oară.
Avea num ai o fracţiune de secundă să ia o decizie.
capitolul 20
-Ju lia , ţine-te bine.
Kate am bala m otorul. M aşina plonjă de pe stâncă
direct în apă. Julia ţipă iarăşi pe locui ei d in spate şi,
preţ de o clipă înfricoşătoare, avură senzaţia că zburau.
M aşina atinse apa; airbagul se deschise. C ap u l lui Kate
se balansa în faţă şi în spate şi se lovi de ceva tare. M aşi­
na se legănă câteva m in u te în ain te să înceapă să ia apă.
G reu tatea m otorului o trăgea în jos.
A pa rece care îi ajunse la picioare o dezm etici. îi b u ­
buia capul. O durea fiecare m uşchi d in corp. C u dege­
tele trem u rân d e, desfăcu centura de siguranţă şi înjură
zdravăn când n u se p u tu elibera d in ea.
N u erau m oarte. N u erau m oarte, încă.
'Aşteaj>tă-mă 291

288. -Julia! Kate încercă să gândească lim pede. Se urcă
pe bancheta d in spate, acolo unde Julia stătea cu capul
sprijinit de fereastră, cu ochii închişi. N u, nu, nu.
C apul Juliei se mişcă într-o parte, iar copila îşi deschi­
se încetişor ochii.
-C e ... ce s-a întâm plat?
- O . siavă cerului! exclam ă Kate. H aide, trebuie să
ieşim de aici.
Kate îm pinse uşa d in spate, încercă ferestrele. N u se
clinteau. Se m ută înapoi pe scaunul din faţă în vrem e
ce apa co ntinua să p ătru n d ă în m aşină, dar descoperi că
şi ferestrele de acolo erau blocate.
- N u se deschid. N u se deschid! ţipă Julia.
Kate încercă să lovească cu piciorul într-un colţ al par­
brizului, dar nu se întâm plă nim ic.
în tu n ericu l încerca să o cufunde. Kate clătină d in
cap, clipi şi se strădui să răm ână trează. N u reuşea să
gândească şi să vadă bine. T otul în faţa ei era înceţoşat.
-B u n . Julia, calmează-te. Ascultă-mâ. C ân d apa rece
ca gheaţa le ajunse la nivelul abdom enului, o apucă pe
copilă de um eri. Ascultă-m ă. T rebuie să aşteptăm ca apa
să um ple m aşina. A sta va egaliza presiunea. A cum nu
putem deschide uşile pentru că apa exercită o presiunea
prea m are asupra lor. O d ată ce m aşina se va um ple, uşi­
le se vor deschide.
- Ba nu se vor deschide! strigă Julia ţinându-se cu bra­
ţul de burtă. O să ne înecăm!
-A scultă-m ă. Se vor deschide. Ai încredere în m ine.
N u te panica, iubito.
-M i-e frică, şopti Julia, strângându-i m âna lui Kate.
-Ş tiu . E în regulă. N-o să m urim aici, m ă auzi?
Julia încuviinţă din cap, tim p în care m aşina conti­
nua să se um ple. O să reuşim .
- G ândeşte pozitiv, da? G ândeşte-te la tati, la Reed şi
la ce vrem să facem m âine.
Kate sim ţi că privirea i se înceţoşează d in nou, aşa
că îşi scutură capul ca să-şi revină. T rebuia să răm ână
trează. T rebuia să răm ână coerentă.
292 'ZCisabeth Tiaugfiton

289. 'Aşteaptă-mâ 293
C ând nivelul apei le ajunse la gât, Julia îi strânse de­
getele şi m ai tare.
-Ju lia , încă u n pic, iubito, m u rm u ră K ate şi-şi
înălţă bărbia. Trase p en tru ultim a oară adânc aer în
piept şi-i făcu sem n Juliei să îi urm eze exem plul, apoi
încercă uşa d in nou. C â n d n u se clinti, sim ţi că i se
opreşte inim a.
Sim ţi tentacule reci de frică strângând-o de gât.
„Nu intra în panică. încearcă d in n o u .“
De data asta, Kate îm pinse cu spatele. Se izbi cu toată
forţa trupului ei, şi uşa d in partea şoferului se deschise.
A pucă m âna Juliei şi o trase afară din vehiculul care se
scufunda. D easupra lor se întrezărea lum ina. Kate înotă
cât de repede putu.
A junseră la suprafaţă îm preună, însetate d upă aer.
Kate continuă să înoate, o apucă pe Julia de d u p ă um eri
şi-i cercetă faţa, încercând să-şi dea seam a dacă era în
stare şoc.
- Eşti bine, îi spuse. S untem bine. H ai, dă d in picioa­
re, Julia.
Julia scuipă apă şi încercă să ia o gură de aer.
-Ş tii să înoţi? o întrebă Kate.
Julia încuviinţă firav din cap şi încercă să înoate spre
mal. Kate îşi petrecu u n braţ în jurul ei când îşi dădu
seam a că Julia avea problem e. La m alul golfuleţului, va­
lurile se dom oliră.
Valuri puternice loveau cu sălbăticie de partea cealal­
tă a prom ontoriului. Kate răm ase fără vlagă după ce o
scoase pe Julia d in apă.
în depărtare, sirenele urlau. Kate căzu in genunchi
alături de Julia şi se chinui să respire. A pa i se scurgea
din haine, dându-i fiori reci pe şira spinării, dar nu se
putea concentra decât asupra fiicei ei.
Julia zăcea pe spate, cu ochii închişi, chinuindu-se să
respire în tim p ce-şi legăna un braţ pe lângă corp. Kate
o apucă de m ână.
- Răm âi cu m ine. Rezistă, puiule.
Kate se sim ţi uşurată când auzi voci dinspre drum ul
de deasupra. V eneau în ajutorul lor. Reuşiseră.

290. 294 CEfisaBetfi Tiaagfiton
M âna Juliei alunecă dintr-a ei.
K ate îşi coborî privirea şi văzu că Julia n u m ai
m işca.
Ryan îi aru n că b ani şoferului de taxi şi sări d in m a­
şin a galbenă. U şa au to m ată a cam erei de urg en ţe se
deschise, şi el năvăli spre biro u l de recepţie. O fem eie
care ţinea în b raţe u n copil bolnav stătea în d rep tu l
b iro u lu i, legănându-se în faţă şi-n spate. U n b ărb at cu
u n b an d aj p ă ta t de sânge în făşu rat în ju ru l m âin ii aş­
tep ta lângă ea.
Ryan in tră în faţă.
- D om nule, va treb u i să aşteptaţi să vă vină rândul.
R ecepţionera îi aruncă o privire răutăcioasă.
Frica îi cuprinse inim a în p u m n u l ei de gheaţă.
-S o ţia şi fiica m ea au fost im plicate intr-un accident
de m aşină.
Expresia de pe faţa recepţionerei se m ai îm blânzi.
- C are este num ele de familie?
-H a rriso n . C lătină d in cap. Şi A lexander.
T im pul se scurgea greu, secundă d u p ă o altă înfioră­
to r de lungă secundă, în vrem e ce fem eia căuta în com ­
puter. C opilul d in spatele lui ţipă. Ryan îşi trecu frustrat
m âna p rin păr şi era gata să se caţăre pe birou să verifice
singur ce scria pe m onitor, când recepţionera îl inform ă
în sfârşit:
-S a lo n u l cinci. Treceţi de uşile duble...
Se întoarse şi aşteptă ca ea să apese pe b u to n p en tru
a-i oferi acces. Pe culoar, aerul părea îm bâcsit de sub­
stanţe de curăţenie cu m iros înţepător. U n defibrilator
era lipit de perete. Personalul m edical stătea de vorbă
lângă biroul asistentelor.
In tim p ce verifica uşile, căutând ca u n n eb u n cam era
cinci, sim ţi cum îl cu p rinde groaza. C â n d o găsi, în cele
d in urm ă, m uşchii p iep tu lu i i se contractară. Se în to ar­
se brusc şi se în d rep tă spre biroul asistentelor.
O stagiară b lo n d ă care stătea sprijinită de p u p itru îşi
ridică privirea spre el.
- Pot să vă ajut, dom nule?

291. ‘Aşteaptă-m ă 295
-S a lo n u l cinci e gol.
Panica îi făcea vocea să trem ure.
B londa se uită înspre o roşcată îm brăcată intr-un ha­
lat albastru de spital care stătea dincolo de pupitru.
- N u au luat-o în sala de operaţii.7
O peraţie? N u, nu, n u . Ryan îşi ţin u răsuflarea.
R oşcata verifică o fişă.
-C r e d că da. A ccidentul de m aşină, nu?
-U n d e ?
-Ă , daţi-m i voie să văd.
Răsfoi paginile fişei.
D oam ne, D um nezeule, oare nu-şi d ădeau seam a că
m urea acolo lângă ele?
-A ştep ta ţi p u ţin , zise roşcata. A sta era fem eia d in sa­
lo n u l şase. C ea de la cinci e la radiografie.
D um nezeule m are, oare luau lecţii despre cum să
chinuiască m em brii familiei?
- U n d e e asta?
B londa îi făcu sem n în faţă pe culoar.
- Luaţi-o la stânga, m ergeţi până în capăt şi apoi fa­
ceţi dreapta. N u aveţi cum s-o rataţi.
Până să term in e ea de vorbit, el o pornise deja în fugă
pe culoar.
C ân d coti p en tru ultim a dată, sim ţi că aerul i se
opreşte în gât. Kate stătea pe u n scaun pe hol, aplecată
în faţă, cu capul sprijinit în m âini.
- O , D oam ne, iubito! O trase d in scaun şi o strânse
în braţe cu putere. Sim ţi că îi sare inim a d in p iep t când
ea îşi în co n ju ră braţele în ju ru l taliei lui.
îi cuprinse faţa cu palm ele şi se dădu în spate sufici­
e n t cât să o poată privi. Avea ochii roşii şi injectaţi, iar
obrajii îi erau brăzdaţi de lacrim i. U n bandaj p ătrat îi
acoperea o rană de deasupra sprâncenei stângi.
îşi înghiţi n o d u l d in gât când îi văzu bandajul.
- Eşti...?
- S u n t bine, răspunse ea, apucându-1 de coate. E doar
o zgârietură. M -am lovit la cap. S u n t bine.

292. 296 £lisabetfi ‘Uaugbton
Avea vocea slăbită, d ar privirea îi era lim pede. B ărba­
tul răsuflă uşurat, o înco n ju ră cu braţele şi o trase m ai
aproape.
- D oam ne, îţi m ulţum esc.
N u era rănită. D ar era singură. Se trezi la realitate.
Im ediat îşi sim ţi stom acul strângându-i-se de spaim ă.
-U n d e e Julia?
O chii fem eii se um plură de lacrim i.
- I i fac o radiografie. O f, Ryan, i-am spus să treacă
pe scaunul d in spate. A m crezut că o să fie m ai în sigu­
ran ţă acolo.
Ryan luă o gură m are de aer, să se calmeze.
R adiografiile n u erau m are lucru. Tom ografiile com ­
puterizate, rezonanţele m agnetice... astea erau analizele
care i-ar fi p u tu t stârni îngrijorarea.
-A i făcut ce trebuia. Spune-m i ce s-a întâm plat.
-F râ n e le nu funcţionau. N u am observat asta decât
când am ajuns pe autostrada de pe coastă. A m v ru t să
iau câteva lucruri de acasă. N u... n u m -am g ân d it că se
poate întâm pla ceva.
- E în regulă. S u n t recunoscător că su n teţi am ândo­
uă tefere.
O strânse iarăşi cu putere în braţe, adulm ecându-i
parfum ul. C ân d îl sunase poliţia să-l inform eze de ac­
cident, aproape că i se oprise inim a. N u avea cum să
le piardă.
-R y an , m aşina ta, îi spuse, lipită de um ărul lui.
-C re z i că eu îm i fac griji p en tru blestem ata aia de
maşină? A sta e ultim ul lucru care m ă preocupă.
- O , ce bine, răsuflă ea uşurată, lipită de el. P entru că
am im presia că interiorul e avariat zdravăn.
Ii ardea de glum e. Isuse, el apro ap e făcuse infarct
la g ândul că avea s-o piardă d in n o u , iar ei îi ardea de
glum e.
O strânse cu putere, legănând-o în ain te şi-napoi.
încerca d in răsputeri să-şi dom olească pulsul care i-o
luase razna.
- M i se pare d in ce în ce m ai atractivă ideea de a te
încuia în casă.

293. - N u crezi că a fost u n accident? îl în treb ă încetişor.
N u voia ca ea să se îngrijoreze m ai m ult decât o făcea
deja. îşi rep rim ă frica, se trase în ap o i şi-i dădu la o parte
o şuviţă u d ă de pe faţă.
- C r e d că este d o a r o m aşină proastă. N u ar fi tre­
b u it s-o las n ic io d ată pe H a n n a b să m ă convingă să
o cum păr.
U şa d in spatele lo r se deschise, şi am ândoi se în to ar­
seră spre asistenta care îm pingea targa m obilă pe care
se afla Julia.
Ryan îi d ă d u d ru m u l lui K ate şi în ain tă spre Julia.
Avea faţa vân ătă şi b raţu l d rep t înfăşurat în prosoape,
iar epuizarea i se citea pe to t tru p u l.
-T a ti.
-B u n ă , iubito. îşi trecu o m ână peste părul ei cârli­
o n ţat, în cercân d să ascu n d ă team a care îl cuprinse când
o văzu în halul ăsta.
Fata închise ochii.
- M ă d o are capul.
-T e cred şi eu.
Privi în sus spre d o cto riţă şi-şi ţin u răsuflarea.
-A re un b raţ fractu rat, îl inform ă ea ridicând radio­
grafia. Şi o coastă tu m efiată, însă nu ruptă, şi s-a lovit
zdravăn la cap. D ar cred că va fi bine.
-V ă m u lţu m esc, îi şopti el. Se sim ţea uşurat. C u o
m ână încă trem u râ n d ă m ângâie părul Juliei. Crezi că
asta te va scu ti de spălatul vaselor?
Buzele ei se sch im o n o siră într-un rânjet, d ar răm ase
cu ochii închişi.
-T re b u ie să-m i p u n ghips. N u cred că m ă vor lăsa
să-l ud.
- în nici u n caz, se auzi vocea doctoriţei d in spatele
ei. Eşti pe lista cu răn iţi, d o m n işo ară.
Ryan se în tin se d u p ă m ân a sănătoasă a Juliei, o duse
la gură şi-i săru tă degetele.
- M-ai speriat, puiule.
- Şi eu rn-am speriat, îi şopti ea. D eschise ochii. M am i
are o m aşină n eb u n ă.
Aşteaptă-m ă 297

294. 298 ‘Z[isa6ctfi 'hl'augfiton
Ryan sim ţi cum i se încordează m uşchii pieptului
cân d privi în străfu n d u l ochilor ei verzi, atât de asem ă­
n ăto ri cu ai m am ei ei. La auzul alintului, bărbatul sim ţi
că îi renaşte speranţa.
- Serios?
Julia încuviinţă.
- U n d e e?
- S u n t aici, zise K ate d in spatele lui Ryan.
B ărbatul se d ăd u la o parte ca să-i facă loc. C u m âna
cu care încă îi strângea m âna lui Ryan, Julia se întinse
d u p ă K ate şi u n i cele trei m âini.
Ryan sim ţi că degetele îi erau învăluite de căldură.
Privi cum pe Kate o năpădesc em oţiile în tim p ce se uita
spre fiica lor, răm ân ân d cu m âinile un ite unele peste
altele. A sta îşi dorea. D oar asta, p en tru to t restul vieţii.
Fam ilia lui.
T ensiunea îi înşfăca pieptul cu ferocitatea u n u i leu.
T rebuia să-i povestească lui Kate ce bănuieli avea el
legate de dispariţia ei. Dacă descoperea înainte să aibă
şansa de a-i povesti el însuşi, nu era sigur ce avea să spu­
n ă sau să facă.
Închise ochii şi le strânse m âinile m ai cu putere. D oar
alte câteva zile. D acă p ân ă atunci nu prim ea nici o veste
de la detectivul lui particular, avea să-i sp u n ă lui Kate
fără să m ai ţin ă seam a de nim ic.
însă, orice ar fi, trebuia să le protejeze. D in m otive pe
care nu le înţelegea, i se dăduse o a doua şansă. N u avea
s-o rateze acum .
K ate d ăd u o pagină, făcu u n sem n cu stiloul şi-şi spri­
jin i bărbia în palm ă. D e acolo de u n d e stătea întinsă pe
podea, îşi ridică genunchii, îşi sprijini cotul de picior şi
co n tin u ă să citească.
Julia se foi pe canapeaua d in spatele ei.
- La ce te uiţi?
- La u n articol p en tru serviciu.
Kate îşi îm pinse ochelarii la loc pe nas.
- C um se num eşte?

295. ‘Aşteaptâ-m â 299
C uriozitatea Juliei o făcu pe K ate să ridice privirea
spre ea. V ânătăile copilei deveniseră acum gălbui, dar
încă avea urm e evidente de la accident. In clipa de faţă,
stătea în tin să pe canapea şi citea o carte. Faptul că îşi
dorise să stea în aceeaşi cam eră cu K ate o făcuse pe fe-
m eie să zâm bească.
-Studiul microseismic asupra fisurării rocilor şi aplicabili­
tatea lui în industria petrolieră şi a prelucrării pietrei
K ate ridică d in sprâncene şi zâm bi superior. In nici
un caz asta n-avea cum s-o intereseze pe fată.
- Petrolieră e de la petrol, nu.7
-D a .
- C red că u n ch iu lu i M itch fa r plăcea articolul ăsta.
K ate surâse.
-M d a , probabil i-ar plăcea.
Julia se ridică de pe canapea.
- A i nevoie de ceva?
K ate sări să o sprijine.
- N u. V reau să-ţi arăt ceva.
Kate oftă şi-şi puse d o cum entele pe m ăsuţa de cafea,
îşi scoase ochelarii şi aşteptă. Astăzi, Julia alesese să ră­
m ână acasă cu ea în loc să m eargă la cu m părături cu
bunicile sau la m eciul de baseball îm p reu n ă cu Reed
şi cu bunicii. Ryan era la birou p en tru câteva ore. Erau
do ar ele două.
Iar asta o făcea pe K ate să se foiască agitată. Pro­
babil se am ăgea dacă spera că ea şi Julia găsiseră, în
sfârşit, un p u n ct com un. D ar voia să creadă asta m ai
m u lt ca orice.
Julia in tră d in n o u în încăpere şi-i în m ân ă o revistă
lui Kate.
- C e e asta?
-P a g in a şaptesprezece. Centura magnetică din zona
cascadelor vestice formate în era terţiară. încet, copila se
urcă în ap o i pe canapea şi-şi legă ghipsul roz ap rin s de
m ijloc. C â n d K ate se în c ru n tă, Julia ridică d in um eri.
- C e n tu ra m agnetică este u n elem en t stru ctu ral
m ajor de la gran iţa d in tre placa Ju an de Fuca şi falia
nord-am ericană.

296. 300 ‘Elisabcth Tiaugfiton
- D e u n d e ştii asta? Kate deveni confuză, apoi răm ase
uim ită că Julia reuşea să p ro n u n ţe cuvintele acelea.
- L-am citit.
- Serios?
- Da. L-a scris m am a m ea.
K ate înghiţi în sec în tim p ce se uită în partea de jos
a revistei pe care o ţinea în m ână. La pagina şaptespreze­
ce, articolul era sem nat de doctor A n n e H arrison.
-T a ti mi-a zis că i-ai în tip ărit definiţia aia în m inte
atunci când ai scris articolul.
-C h ia r aşa a zis? Kate sim ţi cum i se um plu ochii
de lacrim i. C h iar ea scrisese articolul ăla? Aş vrea să-mi
pot am inti.
Julia răm ase tăcută în spatele ei. A poi zise:
- Eu îmi am intesc o m ulţim e de lucruri.
-D a?
-M d a . D e exem plu, cum mă luai cu tin e la biroul
de la facultate şi m ă lăsai să m ă joc la calculatorul tău.
Sau cum obişnuiai să-l târăşti pe tati cu tine pe m unte.
N iciodată nu i-a plăcut asta.
Kate izbucni în râs şi privi d in nou spre revistă. Julia
o păstrase în to t acest tim p. M em orase cuvintele chiar
dacă probabil nu înţelegea ce însem nau. Iar astăzi i le
reprodusese. Pe Kate o năpădiră em oţiile.
-T a tă l tău e băiat de oraş.
U n surâs lum ină faţa angelică a Juliei.
-A şa spune şi unchiul M itch. A poi zâm betul îi dis­
păru. Poate într-o zi o să mai putem urca pe m unte
ca înainte.
S peranţa începu să răsară în sufletul lui Kate. îşi do ­
rea, m ai m ult decât orice, să elim ine d istanţa d in tre ele,
d ar nu voia să facă vreun gest care ar fi putut-o determ i­
na pe Julia să dea înapoi. Ăsta era prim ul pas. U n pas
m are. Aşa că, în loc să se în tin d ă d upă fiica ei şi s-o tragă
aproape, aşa cum şi-ar fi d o rit să facă, se m ulţum i să o
strângă uşor de gleznă.
-M i-ar plăcea asta foarte tare.
Se auzi soneria, iar Julia privi în sus.
Kate se ridică de pe podea.

297. - Stai liniştită, regină a canapelei. R ăspund eu.
C â n d deschise, Kate găsi de partea cealaltă a uşii doi
bărbaţi îm brăcaţi în costum .
- Pot să vă ajut? îi întrebă.
C el mai înalr d intre ei îşi scoase legitim aţia din buzu­
narul de la piept.
- D oam nă, eu su n t inspectorul Peterson. Acesta este
inspectorul G arson. Poliţia d in San Francisco. S u n teţi
do am n a H arrison?
Kate deschise uşa m ai m ult. Sim ţi broboane de su­
doare scurgându-i-se de-a lungul şirei spinării.
- D e fapt, m ă num esc A lexander. D espre ce e vorba?
Inspectorul C arson m iji ochii.
-V ă recunosc din ziar.
-A şa este, adăugă inspectorul Peterson, recunos-
când-o şi el. De la conferinţa de presă. S unteţi doam na
tără trecut.
Kate se îndoia că veniseră să vorbească despre o poză
d in ziar.
- C u ce vă pot fi de folos?
Inspectorul Peterson zâmbi.
-V rem să vă p u nem câteva întrebări despre acciden­
tul de acum câteva zile.
A ccidentul. B ineînţeles. C e prostie d in partea ei să
se enerveze aşa repede. Se retrase cu u n pas şi le făcu
sem n să intre.
- N u vreţi să intraţi?
Pantofii tropăiră în spatele ei pe podeaua d in lem n
masiv, în vrem e ce bărbaţii o urm ară pe K ate în cam era
de zi. Julia se ridică de la locul ei de pe canapea.
-D o m n ilo r inspectori, ea este fiica m ea, Julia. Julia,
aceşti d o m n i au venit să ne întrebe câteva lucruri des­
pre accident.
Inspectorul Peterson se apropie de canapea.
- C e ghips m işto. C ân d eram eu copil, nu aveau cu­
lori aşa şic. Ai o b ţin u t m ulte sem nături pe el?
Julia ridică d in um eri.
- N u încă.
‘Aşteajitâ-mâ 301

298. -F a c pariu că îl vei um ple cât de curând. Ii analiză
rănile de pe faţă. Se pare că te-ai şifonat destul de tare.
C u m te simţi?
- Bine.
Inspectorul G arson deschise u n carneţel.
-D o a m n ă A lexander, ne puteţi spune u n d e aţi
fost joi?
- D e dim ineaţă am fost aici. Eu, Ryan şi Julia am ple­
cat cu m aşina în oraş. A m parcat în garajul clădirii de
birouri a lui Ryan. El s-a dus la lucru, iar eu şi Julia am
m ers pe jos până în centru.
- C â t tim p aţi stat d eparte de vehicul? o întrebă în
tim p ce îşi lua notiţe.
- N u ştiu sigur. V reo câteva ore.
-D o m n u l H arrison a condus vehiculul după ce l-aţi
lăsat în garaj?
- N u cred, nu.
B ărbatul co n tin u ă să îşi noteze.
- D o m n u l H arrison ştia că îi conduceaţi m aşina?
- Da. Ştia că, atunci când aveam să term inăm , urm a
să o duc pe Julia la an tren am en tu l de softball, iar apoi
aveam să m ă întorc să-l iau pe el.
- D eci ştia că aveaţi să fiţi singură în m aşină?
K ate îşi m iji ochii.
- Da. C e relevanţă au toate astea, inspectore?
Peterson înaintă lângă C arson şi zâmbi.
-U rm ă m cursul u n o r inform aţii contradictorii.
Locuiţi aici, doam nă Alexander?
Lui Kate îi crescu nivelul de adrenalină.
- N u chiar. In m od cert, aţi citit despre m ine în ziar.
S untem la stadiul în care încercăm să ne cunoaştem
d in nou.
- B ineînţeles, zise Peterson. C u m aţi cataloga relaţia
dum neavoastră cu d o m n u l H arrison?
- N u ştiu dacă aş cataloga-o. Kate se sim ţi iritată de
întrebările atât de vagi. C e legătură are asta cu acciden­
tul meu?
-A v e ţi cu n o ştin ţă de faptul că firm a de asigurări
a d o m n u lu i H arriso n face d em ersuri în legătură
302 (ElisaSetfi jJaugfnon

299. cu restituirea sum ei pe care a prim it-o d u p ă presupusa
dum neavoastră m oarte? o iscodi C arson.
Kate sim ţi că i se strânge stom acul.
- Nu. N u mi-a spus.
- Probabil n-a vrut să vă faceţi griji.
Peterson zâm bi iarăşi. D intr-un m otiv sau altul, asta
nu reuşi deloc s-o liniştească pe Kate.
-A v eţi idee ce valoare a avut poliţa aceea, doam nă
A lexander? co n tin u ă C arson. C ân d ea clătină d in cap,
el ridică din sprâncene. U n m ilion de dolari.
Kate făcu ochii m ari în ain te să apuce să-şi ţin ă sub
control reacţiile.
- S u n t foarte m ulţi bani. C h iar şi p en tru u n b ărb at
ca Ryan H arrison. M ai ales acum cinci ani.
Kate sim ţi o am ăreală în gât. In tu in d exact în ce di­
recţie m ergea conversaţia asta, ea se întoarse spre Julia.
- Iubito, du-te sus.
C opila se ridică de pe canapea.
-M am i...
K ate o conduse spre scări.
- E în regulă. U rc şi eu im ediat. A şteptă până când
Julia dispăru d u p ă colţ, apoi se îm bărbătă şi se întoarse
spre inspectori. D acă încercaţi să insinuaţi că Ryan a
avut vreo legătură cu accidentul...
- C ablul de frână a fost tăiat, o inform ă C arson.
-C e?
- î n trei locuri. La d istan ţe prea egale ca să fi fost
în ţe p at de o piatră. în d im in eaţa asta am scos vehi­
culul d in apă. A ţi avut noroc. D acă aţi fi m ers pe o ri­
u n d e altundeva pe au tostradă, aţi fi căzut d irect în
ocean şi v-aţi fi în ecat în a in te să vă poată sări cineva
în ajutor.
K ate se aşeză pe b raţu l canapelei. C ineva um blase
la m aşină. C ineva încercase în m od in te n ţio n a t să-i
facă rău.
Şi nu doar ei, ci şi Juliei.
- A d u rat ceva ca lichidul de frână să se scurgă şi pro­
babil de aceea frânele nu au cedat chiar im ediat, adăugă
Peterson. C ine a găurit cablul a ştiut asta.
'Aşteaptă-mă 303

300. 304 ‘Zfisabetfi l/augfiton
- D oam nă A lexander, reluă C arson, aţi condus m aşi­
na d o m n u lu i H arrison m arţi de dim ineaţă?
M inrea ei era un am algam de gânduri confuze.
-N u .
- D ar do m n u l H arrison?
-Â ăă... De ce îi venea aşa greu să gândească lim pede?
M arţi... Luni noaptea dorm ise aici. In patul d in cam era
de oaspeţi. In ziua^ urm ătoare, ieşiseră să se întâlneas­
că cu Janet Kelly. îşi tăcuse tom ografia com puterizată.
M erseseră înapoi la casa ei de pe plaja M oss şi tăcuseră
dragoste. înghiţi cu greutate. Da. A m ers o oră la birou
în dim ineaţa aia, cred.
- A fost singur?
-C re d că da. N u ştiu.
Inspectorii se uitară un u l la altul.
- O cunoaşteţi pe fem eia asta? întrebă C arson, înm â-
nându-i o fotografie.
Kate analiză poza, apoi clătină d in cap.
- N u. A r trebui?
-N u m e le ei este Janet Kelly. C adavrul ei a fost
găsit ieri.
Kate privi repede în sus.
- U n Jaguar negru ce sem ăna cu cel pe care l-am
scos d in golf a fost zărit în faţa casei ei în ju ru l orei la
care a fost estim at decesul, lu n i d im ineaţă, cam pe
la nouă.
N u. N u era corect. Plecaseră m ai târziu de acasă. A ju n ­
seseră la casa lui Janet Kelly abia după prânz. înghiţi cu
dificultate, neştiind ce să le spună, nevrând să dezvăluie
prea m ult.
- Probabil vă înşelaţi.
C arson îi mai în m ână o fotografie.
- D a r pe bărbatul acesta? îl recunoaşteţi?
Kate făcu ochii m ari când se uită la fotografia lui
Jalce. O chii de un cenuşiu m etalic îi fixau pe ai ei.
De frică, i se puse un n od în gât.
- Da. De ce?
-Ja c o b M cKellen a fost u n p arten er ascuns al fa­
bricii de produse farm aceutice G rayson, o com panie

301. ‘Aşteaptâ-mă 305
canadiană cum părată recent de grupul de firm e al lui
H arrison, o inform ă C arson cu răceală. I-am recuperat
cadavrul d in golf săptăm âna trecută.
capitolul 21
Kate se sprijinea de dulapul din bucătăria lui Sim one
şi-şi m asa cicatricea. C easul de deasupra cuptorului
m ăsura trecerea tăcută a tim pului. Kate n u auzea decât
cum îi bubuia creierul.
D eveni crispată când Sim one păşi în încăpere.
- Ei bine?
Sim one aşeză telefonul fără fir pe masă.
- Ryan şi avocatul lui su n t la secţie. Până acum
cooperează.
Kate se prinse cu am bele m âini de bufet. Sim ţea că
inim a îi era sfâşiată în bucăţi. T ot ce crezuse până în
clipa de faţă se dovedea a fi o m inciună.
- Kate, R ichard B urton este u n u l d in tre cei m ai b u n i
avocaţi d in ţinut. Interogatoriul lor n u va d u ra m ult.
N u le va perm ite el.
- O , D oam ne, m u rm u ră Kate, incapabilă să-şi re­
prim e frica. Ryan ştia că Jake nu a m u rit în avionul
prăbuşit.
Sim one se sprijini de m asă şi-şi puse m âinile în sân.
-A sta răm âne de dem onstrat. C eea ce poate fi dove­
d it este că secretara lui Ryan l-a văzut pe jake în biroul
acestuia cu o zi în ain te de accidentul de aici din San
Francisco. Şi că Ryan pare a fi ultim a persoană care l-a
văzut în viaţă.
Kate închise ochii.
- De ce? şopti. D e ce n u mi-a spus adevărul?
- N u ştiu. D ar mai e ceva. C ân d Kate privi în sus spre
ea, Sim one se toi.
-Ja c o b M cK ellen, cu n o scu t şi sub n um ele de
Jacob A lexander, şi W alter A lexander erau am ân d o i
parten eri ascunşi ai fabricii de produse farm aceuti­
ce G rayson, o com panie canad ian ă cu un portofoliu

302. 306 Kisabetfi ‘Uaugfiton
specializat pe m ed icam en te. A m C o rp a cu m p ărat re-
ce n t G rayson la u n p reţ foarte m are, rezolvându-i
câteva d in tre problem ele cu b an ii. C u in flu e n ţa pe
care o are A m C o rp , aveau să în ain teze A m atro x in u l
p e n tru a fi ap ro b a t de PDA, bazându-se pe o serie de
stu d ii clinice despre care su sţin eau că s-ar fi d esfăşu rat
în C an ad a.
-A m atro x in este o altă d en u m ire p en tru T abrofen,
aşa-i? în treb ă Kate, deşi ştia deja răspunsul.
- D eo cam d ată n u există nici o d o v ad ă în acest sens,
d a r eu aşa cred. In sp ecto ru l d in C a n a d a cu care am
d isc u ta t mi-a v o rb it desp re nişte d o cu m en te găsite în
casa lui W alter A lexander, care se refereau la am bele
m ed icam en te.
- Ryan ştia că există o posibilă legătură în tre ele. Kate
luă o gură m are de aer şi se străd u i să îşi în ăb u şe lacri­
m ile de furie. A stat în sufrageria lui K ari A dam s şi s-a
prefăcut să n u ştie nim ic despre A m atroxin.
-Ja k e a d isp ăru t im ed iat d u p ă ce s-a făcut fuziunea.
Secretara lui Ryan a d eclarat că i-a auzit în ziua aia pe
Ryan şi pe Jake certându-se în biroul lui, deşi n u poate
sp u n e despre ce au discutat.
K ate îşi plecă dintr-odată capul.
- Ei bănuiesc că Ryan l-a ucis pe Jake. D ar de ce? Pen­
tru bani?
-B a n ii îi m otivează foarte tare pe u n ii oam en i, zise
S im o n e cu blândeţe. Ryan era gata să ucidă dacă A m a­
tro x in avea să fie aprobat. Jake a pus to tu l la pu n ct, s-a
o cu p at de testarea lui, dar, cum el era scos d in ecuaţie,
b an ii aveau să răm ână conducerii.
- D o ar nu crezi asta, ripostă Kate sim ţin d cum fierea
i-o ia razna.
- N u , Kate, nu cred. D ar poliţia aşa va prezenta
cazul.
- Şi Jan et Kelly? Ei cred că a ucis-o ca să şteargă u rm e­
le legate de stu d iu l de cercetare?
-V o r reuşi s-o lege pe Jan et Kelly de Jake p rin in ­
term ed iu l sanatoriului. V or încerca să dem onstreze că
Ryan a ascuns dovezi. D acă se afla că s-au desfăşurat

303. Tlşteaptă-mă 307
teste ilegale în A m erica, A m atroxin n u avea să fie nici-
o d ată ap ro b at.
K ate în ch ise ochii.
- Ş i m aşina.7
S im o n e oftă.
- V o r încerca să sp u n ă că a u m b lat la frâne ştiin d că
în m aşină n u vei fi decât tu. E lim inându-te, u rm a să
aibă d o u ă avantaje. N u m ai treb u ia să returneze banii
de pe p o liţa de asigurare de viaţă şi nici n u m ai exista
n im e n i care să p u n ă în treb ări despre T abofren. T u eşti
cheia p e n tru to ate astea, Kate.
In u rm ă cu n u m ai câteva ore, v iito ru l ei părea lu m i­
nos şi p ro m iţă to r. A cum , n u m ai era sigură cum avea să
treacă peste u rm ăto area oră fără să-şi piardă m inţile. îşi
încolăci b raţele în ju ru l corpului.
- C r e d că o să m i se facă rău.
S im o n e ocoli d u lap u l. îşi puse am bele m âini pe b ra­
ţele lui K ate şi-i spuse:
-A sc u ltă -m ă . în m o m e n tu l de faţă, p o liţiştii nu-1 p o t
acuza pe R yan d e n im ic, p e n tru că n u au dovezi clare.
A m â n d o u ă ştim că R yan n u este în stare de nim ic d in
to a te astea. E u îţi sp u n n u m ai ce va zice p ro cu ro ru l
d acă situ a ţia d egenerează. N u asta e realitatea.
K ate se u ită fix în ochii lui S im o n e. în in te rio ru l
ei, se d ăd ea o b ătălie aprigă în tre ra ţiu n e şi ceea ce
sim ţea.
B ărb atu l de care se îndrăgostise n u avea cum să fie
capabil de crim ă, de conspiraţie, de m uşam alizarea d o ­
vezilor. D acă aşa stăteau lucrurile, atu n ci asta însem na
că, în tor acest tim p , ştiuse de dispariţia ei. Iar ea nu
p u tea să creadă u n a ca asta. N u d u p ă tor ce îi îm p ărtă­
şise, n u d u p ă ce reuşise să trezească asem enea em oţii
în ă u n tru l ei, în tr-u n tim p atât de scurt.
D ar, u n d ev a în stră fu n d u l m in ţii ei, se făcea m ereu
auziră o voce care nu-i d ăd ea pace şi care-i sp u n e a că
nu-1 c u n o şte a pe adevăratul Ryan H arriso n . P u te rn i­
cul o m d e afaceri, care-şi co n stru ise u n im p eriu far­
m aceu tic, n u realizase to ate astea p e n tru că fusese
du lce şi iu b ito r. Ştia că Ryan H arriso n d irecto ru l avea

304. 308 iEfisabeth rNaugfiton
calităţi pe care le ţinea ascunse de ea. O are ieşeau acum
la iveală.7
O ricum ar fi privit lucrurile, m inciunile, care repre-
zentaseră viaţa ei vrem e de cinci ani, o m ăcinau încă
o dată.
Kate clătină din cap.
- N u ştiu ce să mai cred, Sim one. Ştiu d o ar că nu pot
avea încredere în el. N u ştiu dacă voi m ai putea vreoda­
tă să m ă încred în ceea ce-mi spune.
*
Ryan urcă în Land Roverul lui M itch. O m ână
de reporteri se apropiară de ei încercând să o b ţin ă o
declaraţie. C am erele erau lipite de geam uri, iar m ic ro
toanele - întinse să capteze orice com entariu.
Ryan coborî capul şi începu să-şi frece tâm plele în
vrem e ce M itch se în d ep ărta de secţia de poliţie. Îşi
scoase telefonul m obil d in buzunar şi form ă num ărul
lui H annah.
- Ryan, mă bu cu r că ai sunat. Presa m ă vânează.
- N u com entezi nim ic, H annah. Pregăteşte u n m e­
m oriu pen tru angajaţi. N u vorbeşte nim eni cu presa.
A bsolut nim eni. Trimite-mi-1 acasă p rin fax înainte să-l
expediezi.
- Presa e adunată pe peluza din faţa casei tale, Ryan,
îl întrerupse M itch.
-L a d racu ’! Trimite-mi-1 prin fax acasă la M itch,
H an n ah . Voi sta acolo o vrem e.
- Bine, răspunse femeia. Ai term inat în oraş?
- D eocam dată. Se sim ţea dezgustat de acuzaţiile
pe care i le aduseseră inspectorii. A m nevoie să-mi
faci rost de casetele de supraveghere d in garaj. C in e­
va mi-a folosit m aşina săptăm âna trecută fără ca eu
să ştiu.
- A sta se rezolvă.
- Şi e posibil să sune B urton să ne dea inform aţii noi.
D acă o face, redirecţionează-1 către m ine.
-A şa o să fac. Ryan? îl întrebă ezitantă. Eşti bine?

305. 'Afteaptă-mă 309
- S u n t în regulă. N u luă în seam ă îngrijorarea ei.
De asem enea, găseşte-mi-1 şi pe R on G rayson. A m ne­
voie de el.
-A m să-l găsesc. Ryan, nu-ţi face griji.
„Nu-ţi face griji. C u m să n u .“ De parcă aşa ceva era
posibil în clipa de faţă. închise telefonul.
îşi rezem ă cotul de pervazul ferestrei şi îşi m asă capul
care-i zvâcnea.
- U n d e e Katie? întrebă fără să se uite spre M itch.
-A casă la Sim one. Ezită. Ryan, ştie de M cKellen.
Ryan închise ochii şi luă o gură de aer, în încercarea
de a se linişti. îşi putea închipui ce trecea p rin m intea
aia încăpăţânată a ei. A r fi trebuit să-i spună m ai devre­
me. N u ar fi trebuit să aştepte.
- Ş i copiii? întrebă el.
-M am a şi tata i-au dus la m ine acasă, pentru a nu fi
nevoiţi să facă faţă reporterilor.
Rvan încuviinţă.
- în ain te de toate trebuie să vorbesc cu Katie.
- Mi-am închipuit. E foarte supărată.
- M da. Spune-m i ceva ce nu ştiu.
- Ryan...
-M itc h , nu încă. O să-ţi explic totul după ce-o văd
pe Katie.
C ân d opriră în faţa casei lui Sim one, Ryan coborî
d in m aşină şi urcă în grabă treptele. îm pinse uşa şi-o
văzu pe Sim one vorbind la telefon. A ceasta îi făcu sem n
cu m âna să intre.
-V a trebui să te sun eu înapoi. închise, uitându-se
m ai întâi la Ryan, apoi la M itch. Tocm ai am vorbit cu
H an n ah H ughes. L-a găsit pe R on G rayson.
- O să-l sun eu m ai târziu. Ryan privi de jur îm preju­
rul cam erei goale. U n d e e Katie?
- E afară, în spate. C ân d trecu pe lângă Sim one, fe­
m eia îi puse o m ână pe b raţ şi-l opri. Ryan, am făcut tot
ce am putut.
B ărbatul îi strânse m âna.
-Ş tiu .

306. 310 !Efisa(jetfi ‘bfaughton
C â n d deschise uşa, o văzu pe K ate pe m arginea tera­
sei, cu spatele la el. Avea un b raţ înfăşurat în jurul m ijlo­
cului; cu cealaltă m ână îşi freca cicatricea de la tâm plă,
cea cu care se alesese când începuseră toate acestea.
Stătea în lum ina soarelui, învăluită în razele sclipitoare.
Ryan îşi dorea cu ardoare s-o cu p rindă în braţe; îl m ân­
cau degetele de d o rin ţa de a se afunda în m asa castanie
a buclelor ei, p en tru a-i m asa capul şi a o elibera de în ­
cordarea şi de îngrijorarea pe care le em ana tru p u l ei.
Spera ca d o rin ţa lui să coincidă cu nevoia ei. înghi-
ţindu-şi frica, în ain tă înspre ea.
- Katie.
O chii ei verzi îl străfulgerară când se întoarse spre el.
- M-ai m inţit.
Team a lui se transform ă în panică. D eja îşi form a­
se o părere. Se în tin se după ea în ain te să apuce să se
tragă înapoi.
-N u , încetează, m ârâi printre dinţii încleştaţi, în
tim p ce încerca să se sm ulgă d in braţele lui.
- Stai p uţin. Lasă-mă să-ţi explic.
îl lovi şi-l îm pinse cu putere.
-N u . Nu!
V orbele ei îl loviră direct în inim ă, îi sfâşiară sufletul,
dar nu-i dădu d ru m u l. N u putea. O trase m ai aproape
de el.
N um ele lui sună ca o şoaptă sugrum ată pe buzele ei.
Fem eia începu să suspine. C u degetele trem u rân d e îi
cuprinse faţa şi-şi lipi buzele de ale lui. S ărutul ei trans­
m itea tensiune, d o rin ţă şi disperare.
C â n d o sărută şi el la rân d u l lui, sim ţi cum m intea
i se goleşte de orice gând. Fix de asta avea nevoie. D oar
de ea, p en tru to t restul vieţii. Putea face faţă oricărei
provocări atâta tim p cât ea era alături de el. A tâta tim p
cât ea credea în el - în ei -, puteau trece peste orice.
- N u, m u rm u ră cu gura lipită de a lui. îşi puse repede
m âinile pe pieptul lui şi-l îm pinse. în tim p ce-şi elibera
gura, lacrim ile începură să-i şiroiască pe obraji. Nu! în ­
cetează. N u m ă atinge!

307. Aşteaptă-m â 311
C ân d se desprinse d in braţele lui, Ryan se sim ţi învă­
luit de un văl de gheaţă.
-Iu b ito ...
Kate ridică o m ână ca să-l ţină la distanţă.
- N u-m i mai spune aşa. N u ai dreptul să-mi spui aşa.
O pierdea. Panica îl m ăcina până la oase, şi se sim ţea
de parcă ar fi avut o greutate im ensă pe piept.
-A ştea p tă p u ţin . Şi ascultă.
-Ş tia i că Jake nu a m u rit în avionul ăla prăbuşit.
Şi n u mi-ai spus. Ai ştiut! îşi şterse lacrim ile. C u m ai
p u tu t să faci aşa ceva?
Ryan înghiţi cu greutate.
- N u am fost sigur. A m băn u it. D ar am ştiu t că, dacă
ţi-aş fi spus, ai fi plecat să-l cauţi.
-A şa că m-ai m inţit? D e ce?
îşi trecu o m ână prin păr, încercând să-şi reprim e
resentim entul pe care-1 avusese când o auzise aducând
vorba despre Jacob M cKellen.
- P entru că eşti soţia mea, nu a lui. A veam nevoie să
fii alături de m ine. Aveam nevoie să aflu ce sim ţi înainte
să-ţi sp u n ceea ce ştiam . A m greşit, am fost egoist, dar
aveam nevoie de m ai m u lt tim p. C â n d văzu cum i se
lasă colţurile gurii, îl cuprinse disperarea. N u înţelegi?
N u aveam cum să îţi p erm it să te apropii de el după ce
am aflat ce ţi-a făcut.
-Şi-aşa m-ai lăsat să cred o m inciună. N u ai avut des­
tulă încredere în m ine cât să-mi vorbeşti cinstit.
-N u . N u reuşea să se exprim e cum trebuia. Iar ea
nu înţelegea. N u despre asta e vorba. N u am vrut să pă­
ţeşti ceva.
- I a r aşa e m ult m ai bine, îl luă ea peste picior. Privi­
rea i se întunecă. Ai lucrat cu el.
- N u . D e data asta, trebuia să-l creadă. îţi jur că nu.
- N u m ă m inţi! Ştiu că a fost la tine la birou. Ştiu că
era p arten er la fabrica de produse farm aceutice Gray-
son. I-ai cum părat com pania. P lănuiaţi ca A m atroxinul
să o b ţin ă aprobarea celor de la FDA. D oam ne, nu a fost
vorba decât despre bani?

308. 312 ‘Efisafaetf ‘hfanghton
Ryan îşi sim ţi m uşchii pieptului contractându-se. Nu-
m ai gândul că ea putea să creadă ceva d in toate acestea
îi lăsă o durere atât de m are în inim ă, de parcă ar fi fost
străpuns de o m ie de pum nale.
- C â n d am în cep u t fuziunea, n u ştiam că A m atro-
xinul are legătură cu T abofrenul. A veam d o ar nişte
bănuieli.
-A şa că ai sărit la arac? U n râs patetic o zgudui d in
rărunchi. Erai dispus să faci orice ca să-l obţii?
- N u. Eram dispus să fac orice ca să-l ţin departe de
piaţă. B ănuiam cam ce îşi pusese în gând M cKellen.
C ei de la G rayson aveau problem e. îşi investiseră toţi
b anii în m edicam entul ăsta. A m intervenit p en tru a m ă
asigura că A m atroxinul nu ajunge la EDA. C ân d am
cum părat com pania, am pus capăt procesului. La drept
vorbind, am p ierd u t bani în treaba asta.
- Te aştepţi să cred aşa ceva?
-A sta e adevărul. D e asta a apărut M cKellen la m ine
la birou. Era nervos că îi oprisem proiectul p en tru a
doua oară.
în ochii ei albaştri se citea neîncrederea.
-T u l-ai om orât? îl întrebă pe u n to n distant.
- N u . C ân d fem eia se uită în altă parte, Ryan îşi făcu
curaj. D ar aş fi făcu to . Dacă aş fi ştiut ce ţi-a făcut, i-aş
fi sm uls inim a cu m âinile goale. C ân d se uită d in nou
la el, Ryan speră ca ea să-i poată citi adevărul în privire.
Aş face orice p en tru tine.
-O ric e , şopti Kate, inclusiv să încerci să m uşam alu
zezi toată m izeria asta, străduindu-te să scapi de Janet
Kelly.
- N u . Se în tin se spre ea, d ar Kate se d ăd u înapoi,
în tim p ce-şi lăsa m âna să-i cadă pe lângă tru p , se sim ţi
cuprins de frustrare. T u chiar crezi că aş putea să fac
aşa ceva?
-C in e v a ţi-a văzut m aşina în d im in eaţa aia. La ea
acasă. în a in te să m ergem n o i acolo să încercăm să von
bim cu ea. C e ar treb u i să cred, Ryan? în d im in eaţa aia
m-ai lăsat singură. Mi-ai zis că te duci la biro u , dar n-a
fost aşa.

309. - Şi crezi că am fost să om or o fem eie'
Lipsa ei de încredere îl m ânia.
- N u ştiu ce să mai cred. Tot ce am crezut că ştiu s-a
dovedit a fi o m inciună!
Ryan îşi sim ţi inim a prinsă ca intr-o m enghină.
Ea nu avea încredere în el, nu aşa cum avea el nevoie.
Se îndepărta, în ălţân d la loc zidurile pe care el reuşise să
le dărâm e în urm ă cu o săptăm ână.
- Katie, nu am o m orât pe nim eni, zise el şi oftă.
în dim ineaţa aia, am lăsat m aşina în garaj şi am m ers pe
jos la trei blocuri distanţă la biroul unui detectiv parti­
cular d in centru. Probabil cineva mi-a folosit m aşina cât
am fost eu acolo.
- Foarte convenabil, nu crezi?
-A sta e adevărul.
-Ş i de ce ai fost să te întâln eşti cu u n detectiv
particular?
- P entru că am v ru t să-l găsesc pe M cK ellen. V oiam
să aflu dacă el era în spatele tu tu ro r acestor chestii.
A m vrut să m ă asigur că nu are să-ţi m ai facă nicio­
dată rău.
Kate se aşeză pe o bancă de pe terasă. îşi sprijini
capul în m âini, iar buclele îi acoperiră faţa.
Ryan stătea cu m âinile în şolduri şi cu fălcile încleşta­
te în vrem e ce o privea. A r fi vrut să o ia în braţe, dar ea
îi spusese clar că nu voia s-o atingă.
- O să mă întrebi dacă am um blat şi la frâne?
r Ştiu că n-ai făcut-o, şopti Kate.
în sfârşit. Puţină înţelegere. îşi dorea din răsputeri
s-o ţină în braţe, s-o liniştească. Făcu un pas în faţă.
- Katie...
- C ine l-a om orât?
- N u ştiu.
Fem eia îşi ridică genele um ede ca să-l poată privi.
- N u ştii sau nu vrei să-mi spui?
- N u ştiu.
- N u ai nici o bănuială?
-N u .
Katie îşi apăsă ochii cu podul palm elor.
Aşteaptâ-m â 313

310. 314 X(isaBetfi ‘bfaugfiton
- N u ştiu ce să m ai cred.
Ryan îngenunche în faţa ei şi-şi puse m âinile trem u-
rânde pe coapsele ei.
-P o ţi să crezi în m ine. în noi. Te iubesc. N u aş face
nim ic care să te rănească.
- N u înţelegi, Ryan? şopti ea. D eja mi-ai făcut rău.
în cel m ai grav m o d posibil. E m oţii ch inuitoare i se
citeau în adâncurile ochilor verzi ca de sm arald. M-ai
făcut să m ă îndrăgostesc de tine. A poi ai distrus încre­
derea pe care era construită dragostea asta. C u m aş m ai
putea eu să cred vreodată ceva d in ce-mi spui?
Ryan sim ţi că se sufocă. îl iubea. D estăinuirea ei era
exact ceea ce îşi dorise el să audă d in ziua în care re­
venise în viaţa lui, dar nici într-o m ie de ani n u s-ar fi
aşteptat ca ea să-i spună că asta nu era de-ajuns.
Kate îi dădu m âinile la o parte şi se ridică.
Sufletul lui fu cuprins de frică. Avea s-o piardă dacă
n u făcea ceva care să-ndrepte lucrurile. Se ridică încer­
când să-şi stăpânească lacrim ile care i se ad u n au în col­
ţurile ochilor.
- Katie, te rog.
Ea îşi şterse obrajii.
- N u pot. N ici m ăcar n u te cunosc.
- B a m ă cunoşti. Ştii to t ceea ce contează. C ân d
K ate se întoarse spre uşă, Ryan vorbi cu voce trem urată:
Te rog. N u p o t să te pierd p en tru a doua oară.
Kate se opri cu m âna pe uşă.
- Ryan, tu chiar nu înţelegi? M-ai p ierd u t deja.
-M itc h , asta e ridicol.
K ate aşeză aştern u tu rile şi o pernă pe canapea,
în curtea casei ei de pe plajă, valurile m ângâiau ţărm ul,
d ar sunetele fam iliare n u o ajutau deloc să-şi potolească
sufletul pustiit. N u voia decât să fie singură, să-şi plângă
nefericirea. în loc de asta, se pricopsise cu u n frate su-
p erprotector care-o sufoca.
- N ici să nu-ţi treacă p rin cap să m ă contrazici de data
asta. în tim p ce aşternea u n cearşaf pe canapea, M itch îi
aruncă o în cru n tătu ră. N-o să stai singură acum .

311. !Aşteaptâ-mâ 315
Pe Kate o cuprinse frustrarea.
- N u su n t u n copil. Pot să-mi p o rt şi singură de grijă.
-V re i să încetezi să m ă m ai contrazici? în to td ea­
u na ai fost o pacoste când ţi-ai pus ceva în cap. A runcă
p erna la capătul canapelei şi întinse o pătu ră peste per-
nuţele decorative.
- Ryan te-a trim is aici?
-M i-a sugerat. Şi l-aş fi ascultat dacă nu mi-aş fi făcut
deja p lan u ri să vin aici.
K ate m ârâi de frustrare.
-A c u m am nevoie să stau singură.
- Ba nu, nu ai. Se aruncă pe canapea, îşi scoase p an ­
tofii, se sprijini de rezem ătorul p en tru b raţ şi-şi propti
picioarele pe pernuţele decorative. T rebuie să faci ceva
care să te ajute să-ţi iei gândul de la Ryan. M ai m ult ca
sigur o să reuşeşti dacă-mi pregăteşti m ie cina.
Kate închise ochii şi se strădui să-i arate cât de exas­
p eran t era. Dar, în loc de asta, n u reuşi decât să puf­
nească în râs. îi dădu picioarele la o parte şi se aşeză
pe canapea.
M itch se ridică în capul oaselor rânjind, îşi puse u n
braţ pe după um erii ei şi chicoti.
-V ezi, nu-i aşa că-i mai bine?
K ate îşi ascunse faţa în m âini, şi râsul ei se transform ă
în plâns. Pieptul i se încordă, sim ţindu-se copleşită de
ceea ce făcuse. Plângea în h o h o te şi, oricât se străduia,
nu reuşea să se abţină. R uşinată, abia conştientă că nu
era singură, îşi strânse braţele în ju ru l corpului.
- O f, fir-ar să fie! M itch îşi încolăci braţele în ju ru l ei,
lipind-o de pieptul lui. E în regulă. Descarcă-te!
Lacrim ile ei îi udară tricoul albastru. îşi trase nasul
şi încercă să-şi întoarcă faţa. Se luptă d in răsputeri să se
controleze, trase aer în plăm âni, d ar izbucni d in nou
în plâns.
M itch privi în jos şi flu tu ră d in m ână.
- H aide, foloseşte-1 ca pe o batistă. E u n tricou cu
em blem a celor de la C ubs. Şi-aşa nu-s b u n i de nim ic
anul ăsta.

312. 316 Zfisabetfi Zfaugtiton
Strângând în m âini bum bacul m oale, ea nu se pu tu
abţine şi chicoti printre lacrim i. Se strădui să-şi recapete
stăpânirea de sine şi îşi um plu plăm ânii cu aer, num ai
pentru a o lua de la capăt în clipa urm ătoare.
M itch îşi trecu o m ână prin părul ei.
- O să hi bine. H aide, plângi.
C u m era posibil să şuiere aşa tare după doar câteva
săptăm âni? A cum o lună nici m ăcar nu-1 cunoştea pe
Ryan H arrison. Astăzi, toată lum ea se prăbuşea în jur
pentru că nu-1 putea avea pe el.
Şi cel m ai dureros era că, în ciuda a to t ceea ce i se
întâm plase, în ciuda m inciunilor şi a am ăgirii, to t îl mai
dorea. Voia să-i sim tă braţele în jurul ei. Tânjea să-i sim ­
tă tru p u l alături de ea. îşi dorea fam ilia la care nu se
aşteptase şi la care nu sperase niciodată. în doar câteva
săptăm âni, el schim base totul pen tru ea. Şi nu ştia dacă
ea avea să m ai poată drege vreodată lucrurile.
Până la urm ă, reuşi să se potolească. Se retrase d in
braţele lui M itch şi trase cu lăcom ie aer în piept.
M itch îi şterse o lacrim ă d in colţul ochiului.
-N -ai fost niciodată genul de fem eie care să-şi exteri­
orizeze em oţiile.
Kate îşi trase nasul şi-şi trecu o m ână peste faţă.
- Nici acum nu sunt. Ţi-am zis că vreau să fiu singură.
- C u ce te pot ajuta? o întrebă cu blândeţe.
- C u nim ic. N im eni nu poate face nim ic.
- Kate, Ryan nu e băiat rău.
- Ştiu asta. M itch, nu vreau să fii prins la m ijloc. Ştiu
că ţii m ult la el.
- Şi la tine ţin foarte tare.
Lacrim ile începură iarăşi să-i şiroiască, şi-şi acoperi
ochii cu palm a.
- Ştiu, reuşi ea să şoptească.
- N u există nici o m odalitate de a rezolva treaba asta?
E evident cât de m ult îl iubeşti.
- Aşa e. îl iubesc prea m ult. D ar uneori dragostea nu
e de-ajuns.
M itch se încruntă, iar asta îi tăcu sufletul terfeniţe.

313. 'Aşteaptâ-mă 317
îşi şterse iarăşi chipul, încercând cu disperare să
schim be subiectul.
-A p ro p o de relaţii... îşi trase nasul. Sim one a încer­
cat să m ă concedieze astăzi. Mi-a zis că nu poate conti­
nua să fie avocatul m eu pen tru că se culcă cu tine.
U n zâm bet obraznic lum ină chipul lui M itch.
- Şi tu ce i-ai spus?
-l-a m zis că nu are cum să m ă concedieze, pentru
că eu su n t clientul. Iar când a d at să m ă contrazică, am
am eninţat-o că, dacă m ai insistă cu treaba asta, o să te
conving să te desparţi de ea.
M itch zâmbi şi mai larg.
- Şi ea ce-a spus?
- A d at înapoi destul de repede. C red că i s-au aprins
călcâiele după tine, M itch.
Zâm betul lui se transform ă într-un adevărat rânjet în
tim p ce se în tindea la loc pe canapea şi-şi sprijinea capul
cu m âna.
-M ă i, să fiu al dracu’.
Văzându-1 atât de fericit, Kate îşi am inti cât de m âh­
nită era ea. Lacrim ile am eninţau să dea iarăşi năvală,
în ultim ele câteva săptăm âni, plânsese mai m ult decât
într-un an întreg. Se săturase de ipostaza asta de fem eie
vulnerabilă. Se ridică, ştergându-şi iar faţa.
-T re b u ie să m erg să m ă întind.
M itch se ridică de pe canapea.
- O să fii în regulă?
în clipa de faţă, asta era o întrebare absurdă. Inim a
îi fusese sfâşiată, iar ea încă nu înţelegea ce i se în tâm ­
plase cu adevărat. D ar ştia că nu ăsta era răspunsul pe
care-1 aştepta M itch, aşa că nu reuşi decât să afişeze un
zâm bet patetic.
- O să supravieţuiesc. M-am obişnuit să fac faţă din
mers.
V ântul izbea cu putere căsuţa. Lum ina argintie a
lunii pătrundea prin draperiile transparente de la fereas­
tra sufrageriei lui Kate direct în ochii lui M itch. Bărba­
tul m u rm u ră câteva înjurături în tim p ce-şi puse braţul

314. deasupra ochilor, ca să blocheze lum ina. O are de ce nu
m ai existau draperii adevărate?
Poc. Poc. Poc.
D oam ne, D um nezeule, ce-a fost asta? Se lăsă pe-o par­
te şi-şi puse perna pe cap să atenueze zgom otul necruţă­
tor şi lum ina insuportabilă. C u m d rac u ’ putea Kate să
adoarm ă în casa asta?
Poc. Poc. Poc.
In nici un caz nu avea cum să doarm ă cu zgom otul
ăsta neîncetat. M ârâi frustrat, dădu la o parte pătura
şi se îndreptă spre bucătărie. V alurile loveau nisipul de
afară. Puse o m ână pe fereastră şi trase cu ochiul în cur­
tea d in spate.
Poc. Poc. Poc.
Paravanul se izbea cu furie în bătaia vântului. M itch
deschise uşa d in spate şi coborî treptele în picioarele
goale, trem u rân d în aerul rece al nopţii. N isipul îi intră
p rin tre degete. O pală de vân t îi d ădu părul pe faţă,
am intindu-i că avea iarăşi nevoie de o tunsoare. A furisi­
tul ăla de păr creştea precum buruienile.
Paravanul atârna într-o doară în nişte balam ale ru ­
ginite. îşi trecu degetele de-a lungul uşii, încercând să
găsească u n cârlig sau vreun soi de încuietoare. Era im ­
posibil ca sora lui să-l lase să se izbească aşa toată ziua şi
toată noaptea. C u m nu reuşi să găsească nim ic, îşi puse
în m inte să i-1 repare m âine. M ăcar atât putea să facă,
să-i ofere nişte nopţi cu so m n liniştit.
în spatele lui, trosni o nuia. D egetele îi încrem eniră
pe lem nul uşii. Se întoarse. D intr-o parte ţâşni o um bră,
în a in te să poată anticipa m işcarea, sim ţi brusc o durere
puternică în tâm plă.
-N e n o ro c itu le. Se prinse cu m âinile de cap şi, în ain ­
te să îşi piardă cunoştinţa, reuşi să m ai facă u n pas.
capitolul 22
Lum ina d in frigider se revărsă peste Ryan, care se
afla în bucătăria cufundată în întuneric. Stătea cu uşa
318 CEtisabetf ‘Pfaugfiton
deschisă, privind în gol. Nu-i era foam e, iar o bere nu
avea cum să-i potolească durerea d in capul pieptului.
D ar nici să zacă în tin s în patul de sus şi să-şi am intească
felul cum Katie stătuse alături de el n u avea să-l ajute
prea tare să se relaxeze.
Privi spre telefon. A r trebui s-o sune. D ar nu ştia dacă
avea să-l asculte sau avea să-i închidă. îşi frecă m âna de
zona pieptului, u n d e sim ţea durerea, trase adânc aer
în piept şi închise ochii. Avea s-o lase o zi. A poi avea să
încerce d in nou. N u putea să scape aşa uşor de el.
T elefonul m obil începu să-i sune, şi el tresări. T rânti
uşa frigiderului şi se îndreptă spre bufet să-l ia. Sim ţi
cum speranţa îi dădea ghes. Spera că, în sfârşit, îşi ve­
nise în fire
-K atie?
- Ryan, su n t eu Sim one.
- O , bun ă.
Fu copleşit de dezam ăgire.
- Ryan, M itch nu răspunde la telefon.
Sesizând panica d in vorbele ei, bărbatul sim ţi cum i
se ridică părul de pe ceafă.
-C e?
- N u răsp u n d e la m obil. Mi-a spus c-o să-l ţină to t
tim pul la îndem ână. Kate nu răspunde nici ea la tele­
fonul fix.
O , la d racu ’. N ici m ăcar nu stătu pe gânduri. Se în ­
dreptă im ediat spre holul unde-şi lăsase pantofii.
-A m angajat un paznic care să stea în faţa casei ei.
N u m-a su n at nim eni. A r putea fi de la furtună.
-A şa e, adm ise Sim one, dar el ştia că nici ea nu cre­
dea asta m ai m u lt decât el. D etectivul m eu particular
mi-a trim is, în sfârşit, pe e-mail raportul. Astăzi n u mi-a
m ers serverul, aşa că abia l-am prim it. Ryan, W alter
A lexander a avut două fiice. U na d in tre ele a m u rit de
cancer acum cinci ani. Paula M cKellen.
C â n d îşi d ăd u seam a, Ryan se opri cu degetele pe uşa
d in faţă şi cu cheile de la m aşina închiriată în m ână.
-A şa era legat de num ele M cKellen. P rin căsătorie.
Tkştiayxa-mă 319

315. 320 (EfisaBetd ‘rfaughton “Aşteaptă-mă 321
- Da. W alter A lexander este - sau a fost - Karl
M cK ellen, preşedintele ed itu rii M cK ellen. Fiica lui,
Paula, s-a m ăritat cu u n an u m e Jacob A lexander acum
o p t ani. A m u rit după ce T abofrenul a fost retras de
FDA. C red că era im plicată în studiile clinice care au
fost oprite.
-R a h a t, de asta şi-a ieşit din m inţi. Şi de asta nu re­
cunoscuse Ryan num ele lui Jake A lexander şi nici nu-1
asociase cu bărbatul pe care-1 întâlnise şi cu care discuta­
se afaceri în biroul lui. Pentru că nenorocitul îşi folosea
am bele num e, răm ânând ascuns în tim p ce-şi conducea
cercetările ilegale. Iar socrul lui - Karl M cKellen - se
asociase cu el şi cu fabrica de m edicam ente G rayson ca
să o b ţin ă aprobarea celor de la FDA.
- Da, adăugă Sim one în tim p ce el alerga spre m aşină,
prin ploaia ce-1 lovea în faţă. Se urcă şi p orni m otorul.
D ar mai există încă o fiică.
Ryan îşi dădu părul ud d in ochi şi băgă rapid în mar-
şarier pentru a ieşi de pe alee.
- U nde?
-A ici în San Francisco. Ryan, lucrează pentru tine.
-C e ? N -am nici un angajat pe care să-l chem e
M cKellen. Şi nici A lexander.
- Ryan, cealaltă fiică a lui e H an n ah H ughes.
- N u. Eşti sigură?
-D a .
O , la d racu ’! H an n ah , care fusese în V ancouver de
câteva ori în ultim a lună. H an n ah , care condusese fu­
ziunea cu G rayson. H an n ah , care-i cum părase m aşina
şi care ar fi p u tu t cu u şu rin ţă s-o folosească în ziua
m o rţii lui Jan et Kelly, atunci când el o lăsase parcată în
garaj. H an n ah , care cunoştea fiecare detaliu al în to a r­
cerii lui Kate, p en tru că el fusese atât de prost încât
să-i povestească.
Sim ţi că trebuia să se grăbească. T ură m otorul.
- Sim one, H an n ah ştie că, în seara asta, Kate e la casa
de pe plajă.
- Eu su n t în m aşină, pe autostradă. A m sunat deja
la poliţie.
- E posibil să ajung înaintea ta. Să n u intri fără m ine
sau fără poliţişti. M ă auzi? C onvorbirea se întrerupse.
Sim one?
R ahat. N u ştia sigur dacă-1 auzise sau nu. Sună la
agentul de siguranţă pe care-1 angajase să stea în faţa
casei lui Katie.
N ici u n răspuns.
„Rahat!"
A păsă cu putere acceleraţia, aruncă telefonul pe scau­
nul d in faţă şi apucă m ai bine volanul.
A pa caldă se revărsa pe pielea lui Kate. Era învăluită
în spum ă. C um nu putea să doarm ă, se hotărâse să facă
o baie, în speranţa că apa caldă avea s-o scape de senza­
ţia de gheaţă ce-i pătrunsese până în m ăduva oaselor.
Până acum , nu funcţiona.
Pornea şi oprea robinetul într-o succesiune ritm ică cu
degetul m are de la picior în tim p ce se uita fix într-un
p u n ct de pe m arginea căzii. S ingurul zgom ot d in încă­
pere era făcut de picuram ! ocazional al apei în chiuvetă.
Ii to t venea în m inte chipul lui Ryan, aşa că închise
ochii, dorindu-şi ca apa să-i alunge suferinţa.
D upă cele câteva ore petrecute la telefon cu Tom
A dam s, făcând p lan u ri p en tru urm ătoarele câteva
săptăm âni, se sim ţea secătuită. Să se facă nevăzută nu
era probabil cel m ai inspirat plan în clipa de faţă,
d ar era cel m ai b u n lucru la care se p u tea gândi. Pă­
rin ţii ei u rm au s-o înţeleagă. Avea să găsească ea o cale
s o facă şi pe Julia să înţeleagă. Şi n u avea să dispară
p en tru to td eau n a, ci do ar până când s-ar m ai fi liniş­
tit apele. P ur şi sim plu, nu m ai voia să ştie adevărul.
D acă răm ânea aici în vrem e ce presa roia în ju ru l ei
d in cauza acestei poveşti, nu avea decât să-şi p relu n ­
gească agonia.
îşi trecu o m ână prin păr, oftă prelung şi îşi stăvili
lacrim ile. încă un jet de apă nu putea s-o ajute.
L um inile se stinseră.

316. Se ridică în capul oaselor, făcând apa să se reverse
peste cadă. A fară vântul şuiera. în urechi îi răsuna păcă-
n itu l scos de paravanul uşii care se to t izbea jos.
„Kate, eşti enervantă. Revino-ţi. M itch e jos. N u o să
se întâm ple nim ic. C u ren tu l s-a în tre ru p t probabil pe
toată strada d in cauza fu rtu n ii.11
Ieşi din cadă şi-şi luă pe ea halatul de baie alb. D upă
ce-şi legă co rdonul, se în d rep tă spre scări. De-a lungul
holului se vedeau um bre m işcătoare, iar ea se îm piedică
de figurina Power R anger a lui Reed. Sim ţi o durere
înţepătoare în degetul m are de la picior. îşi m uşcă buza
ca să nu ţipe şi ţopăi m ai d eparte pe culoar în tim p ce
încerca să frece locul dureros. O are se putea să-i m eargă
ceva bine?
T reptele îi scârţâiră sub tălpi. D egetul m are de la pi­
cior zvâcnea cu o ’urere surdă. Trase aer în piept în
tim p ce ocoli stâlpul scării în spirală, rugându-se să nu-1
trezească pe M itch, care dorm ea în cam era de zi. C ânu
intră în bucătărie, sim ţi aerul rece izbindu-i faţa. U şa
d in spate era larg deschisă, iar paravanul se lovea în con­
tin u are ritm ic.
C e d racu ’? Făcu u n pas spre uşăjşi se opri.
încuiase uşa aia în ain te să urce. începu să intre la bă­
nuieli. Sim ţi cum i se încordează m uşchii abdom enului.
A erul i se blocase în plăm âni.
„Du-te şi cheamă-1 pe M itch.“
Ieşi cu spatele d in bucătărie. Se lovi de o m asă din
hol. O veioză se prăbuşi pe podea.
N ivelul adrenalinei îi crescu brusc.
D oam ne, D um nezeule. Se p u rta ca o adolescentă
îngrozită dintr-un film de groază. Probabil că M itch era
în spatele ei şi se prăpădea de râs.
îşi presă b u rta cu m âna, se întoarse şi se uită din ca­
d ru l uşii spre canapeaua d in cam era de zi.
Era goală.
Se uită d in n o u în bucătărie.
-M itch ?
N ici un răspuns.
322 tEfisabetfi ‘hfaugfiton
Sim ţi b ro boane de sudoare alunecându-i în jos pe
■şira spinării. îi îngheţă pielea.
„G ândeşte, Kate. N u fi m ăm ăligă.“ Zări telefonul fără
fir pe m ăsuţa de cafea. Bâjbâi d u p ă receptor şi-l porni cu
degetele trem urânde. N u avea ton.
O pală de vânt izbi d in n ou paravanul uşii. Kate tre­
sări şi se întoarse spre bucătărie.
Pe d ulapul cel m ai în d e p ărtat se afla poşeta ei, în care
avea telefonul m obil şi cheile. T rebuia să ajungă la ea.
Luă o gură de aer ca să se liniştească şi se deplasă p rin tre
um bre şi lum ini.
Piciorul îi alunecă într-o băltoacă de pe podeaua d in
lem n masiv. Se prinse de u n scaun şi se sprijini la tim p
cât să nu cadă. Bâjbâi p rin în tu n eric spre o dâră de li­
chid care se în tin d ea de la uşa d in spate pe după m asă.
B un. A sta nu era bine deloc. Ceva nu era în regulă.
Era tim pul să plece p u r şi sim plu. Se întinse după gean­
ta de pe dulap.
Ceva o izbi cu putere d in spate. C o n ţin u tu l genţii
zbură. K ate se lovi de un scaun de la bar, se izbi de m ar­
ginea dulap u lu i şi se prăbuşi pe podea.
în cădere, se sprijini în braţ. D urerea o curentă până
în um ăr. C ân d întredeschise ochii, o zări pe H an n ah
H ughes cum stătea în gen u n ch i lângă ea, cu u n pistol
în m ână.
- Bine ai venit la petrecere, Kate.
K ate îl văzu pe M itch zăcânu pe podea în spatele m e­
sei. Părea fără vlagă şi avea ochii închişi. D in cap i se
scurgea o dâră de sânge.
Sim ţi un junghi în stom ac. O , D oam ne. N u în apă
călcase m ai devrem e.
-N u , uită-te la m ine, Kate, îi ceru H an n ah . A i idee
câte problem e mi-ai creat?
D espre ce urn cu ’vorbea? Kate o privi încru n tată. D es­
chise gura sa vorbească, d ar nu reuşi să îngaim e nim ic.
- N u face pe sfioasa! C u m ine nu m erge chestia asta
cu „nu-m i am intesc nimic*1 pe care i-ai îndrugat-o lui
Ryan şi lui Jake. D e când a în cep u t toată treaba asta, nu
ai făcut decât să-mi fii ca u n ghim pe în coaste.
,Rşteaj>tă-mă 323

317. 324 îCisabeth ‘rfaugfiton ‘Aşteaptă-mă 325
Toată treaba asta. Jake. „N u.“
-T u , reuşi K ate să şoptească cu greu. Tu ai fost? D ar
tu lucrezi cu Ryan. N u înţeleg.
- N u eşti chiar aşa isteaţă, nu? U n rân jet pocit se ivi
pe faţa lui H an n ah . Probabil că este d in cauza atâtor
m edicam ente. T abofrenul ar fi salvato pe Paula. Ryan
ştia asta.
K ate se în cru n tă d in nou. Ţ inându-se de braţul care
o durea, încercă să se ridice în capul oaselor.
-C in e e Paula?
-S o ra m ea. Ryan era aşa în cân tat de T abofren, încât
i-a grăbit intrarea in teste. A m ers. D ar s-a speriat când
cei de la FDA au aflat despre efectele secundare şi a
o p rit producţia. Paula a m urit. M edicam entul ăla i-ar fi
salvat viaţa.
Kate înghiţi în sec.
- N u poţi fi sigură de asta.
-A , nu? Eu cred că da. Ai idee, Kate, ce înseam nă
să pierzi pe cineva drag? Sau oare ar trebui să-ţi spun
A nnie? C u m preferi? R âsul am en in ţăto r al lui H an n ah
o irită teribil pe Kate. A m u itat cu cine vorbesc. B ineîn­
ţeles că ştii cum este să pierzi pe cineva! Sau, m ai bine
zis, Ryan ştie. Ne-am asigurat noi de asta.
-V o i... aţi făcut asta intenţionat? D e ce n u m-aţi
om orât pur şi sim plu?
-A cu m , că m ă gândesc la asta, îm i dau seam a că aşa
ar fi trebuit. A m p ierd u t în faţa lor. Tata şi Jake s-au
g ândit că poate pe parcurs o să ne fii de folos. R ăpirea
ta a fost o soluţie m ai bună. A poi avionul ăla în care
ar fi treb u it să fii s-a prăbuşit, şi toată lum ea a crezut
oricum că ai m urit. N i s-a părut logic să-l lăsăm pe Ryan
să sufere. Şi am avut noroc cu un prieten care lucra la
com pania aeriană şi care s-a asigurat că num ele tău se
afla pe listă. O am enii fac orice pentru bani.
- M -aţi... m-aţi ţin u t in ten ţio n at în viaţă?
H an n ah ridică d in um eri.
- Dacă voia să ob ţin ă vreodată aprobarea m edicam en­
tului prin interm ediul unei alte com panii, Jake avea ne­
voie de ţesut um an pen tru cercetarea lui. N u ne-a păsat
dacă aveai sau nu cancer. Eram mai degrabă interesaţi
de efectele secundare. Şi iată-te!
C u degetele trem urânde, Kate începu să-şi frece
cicatricea.
- D ar cum am ...
-A s ta e partea cea m ai frum oasă. Râse. N u te-ai lăsat
uşor. îm potrivirea ta a provocat un accident de m aşină.
Jake nu te-a m in ţit niciodată în legătură cu asta. E ade­
vărat că te-ai lovit la cap. Şi de-asta ai intrat în com ă. Aşa
i-a venit ideea să te folosească în studiu.
-Jake...
H an n ah se strâm bă dezgustată,
-Jak e era u n prost. C in e ar fi crezut că avea conştiin­
ţă? C ân d a aflat că erai însărcinată, a refuzat să facă teste
pe tine. Ştiai că Raula era însărcinată când a descoperit
că avea cancer? A fost nevoie să aleagă... viaţa ei sau a co­
pilului. A poi a m u rit oricum . C ând Jake a aflat despre
sarcina ta, şi-a d at seam a că venise vrem ea răzbunării.
Aşa că a aşteptat.
-W a lte r A lexander e tatăl tău, zise Kate.
-P â n ă la urm ă, nu eşti aşa proastă. H an n ah zâmbi.
E cunoscut şi sub num ele de Karl M cKellen. El e direc­
torul editurii M cKellen. Şeful tău.
Kate sim ţi că i se face rău de la stom ac.
- C e s-a întâm plat cu Jake?
Fem eia îi aruncă o privire de gheaţă.
- 1 s-a făcut frică.
- T u l-ai om orât.
- N u m-a d eran jat că a v ru t să se folosească de tine
p en tru a o b ţin e răzbunarea deplină. M i s-a p ăru t ge­
nială ideea de a se culca în repetate rân d u ri cu nevasta
lui Ryan H arrison, de a-i lua fam ilia şi to t ce-i apar­
ţinuse vreodată. Dar, în clipa când Ryan a o p rit d in
no u T abofrenul, chiar d u p ă fuziunea cu G rayson, jake
şi-a p ierd u t curajul. Se tem ea prea tare că avea să fie
prins, că Ryan urm a să descopere totul despre tin e şi
despre băiat. A v ru t să ne op rim exact când ajunsesem
atât de aproape de a obţine, în sfârşit, ceea ce ne do­
ream . N u am p u tu t să-l las să strice tot. A m ren u n ţat

318. 326 LEfisahetfi ‘hfaugh.ton
la viaţa m ea ca să m ă asigur că m edicam entul ăla ob­
ţin e aprobarea.
- O , D oam ne.
Kate sim ţi că gura i se um ple de am ăreală.
-N -ai decât să te arăţi scârbită! N u-m i va păsa. O ri­
cum nu vei m ai fi p rin preajm ă suficient cât să contezi.
H an n a h afişă u n zâm bet îngâm fat.
-T u ... tu ai intervenit şi ai schim bat lista pasagerilor,
astfel încât să pară că Jake a m u rit în avionul ăla, exact
ca-n cazul m eu, nu-i aşa?
-A sem ă n ări. A sta a fost frum os, treb u ie să recu­
noşti. Şi to tu l ar fi fost b in e în lipsa ta. A treb u it să
începi tu să dezgropi trecu tu l pe care-1 ascunseserăm
n o i aşa bine. Iar Jake era u n idiot. A fost u n prost că a
lăsat fotografia aia la tin e acasă. A r fi treb u it să-l om or
în u rm ă cu m ulţi ani.
Kate înghiţi în sec. N u venea nim eni după ea.
M itch nu se mişca. In clipa asta, nu ştia dacă era viu
sau m ort.
- T u ai o m o rât pacienţii care au participat la studiul
clinic.
H a n n a h n u răspunse.
- Şi pe Janet Kelly. T u i-ai luat m aşina lui Ryan în
d im ineaţa aia. Te am en in ţa că o să te denunţe?
-C h ia r crezi că o să-ţi răspund la întrebări?
K ate observă o m işcare în spatele lui H an n ah .
- yi-ai o m o rât şi tatăl?
- I n cazul lui a fost un accident. Pe chipul lui H an ­
n ah se văzu o urm ă de suferinţă. Ne-am certat. Totuşi,
sacrificiul lui n u înseam nă nim ic p rin com paraţie cu
n u m ăru l de o am eni care au m u rit d in cauză că m edi­
cam entele care ar trebui folosite p en tru a salva vieţi le
su n t refuzate oam en ilo r care au cu adevărat nevoie de
ele. C are m ai e scopul dacă nu p o t fi utile?
M itch se ridică în spatele lui H an n ah . Sângele i se
prelingea pe frunte. C lipi de două ori şi se îm pletici.
K ate intră în panică. T rebuia să-i distragă atenţia lui
H an n ah .

319. ‘Aşteajyvâ-mă 327
-F D A -ul stabileşte regulam ente ca să se asigure că
pacienţii su n t în siguranţă...
O chii lui H an n ah o străfulgerară cu furie.
-N u -n ri ţin e m ie lecţii despre siguranţă. D acă paci­
enţii ar fi avut acces la m edicam ente, m am a ar fi încă
in viaţă. Sora mea ar trăi. D acă e nevoie să m oară câţiva
oam eni p en tru binele celor m ulţi, atunci aşa să fie.
M itch o atacă pe H an n a h d in spate şi o izbi de dulap.
Pistolul zbură pe podea. B ărbatul gem u când se lovi de
un scaun şi se prăbuşi la păm ânt.
Kate se ridică şi se în tin se d u p ă u n su p o rt de lum â­
nare care se afla pe masa din bucătărie. C â n d H an n ah
încercă să se scoale, Kate o lovi.
S u p o rtu l de lum ânare o lovi pe H an n a h direct în
faţă. K ate reuşi să se ferească de H an n ah . A lunecă într-o
baltă de sânge. H a n n ah se răsuci pe podea şi se aruncă
asupra lui Kate. Se lu p tară şi se rostogoliră de-a lungul
bucătăriei. H an n a h o ţin tu i la podea.
Pe Kate o d ureau braţele, m uşchii îi pulsau, d ar nu
avea de gând să m oară aşa.
H an n ah se întinse d u p ă arm ă. Kate o lovi şi se agăţă
de ea. Reuşi să-i p rin d ă m âna care se încleştase deja pe
m ânerul pistolului.
„N u. N u. N u .“ N u aşa. Avea atâtea m otive să trăias­
că. Kate se luptă d in toate puterile. Reed. julia. Ryan.
N u putea să-i piardă.
C â n d arm a se descărcă, H an n a h făcu ochii m ari.
T ru p u l îi deveni ţeapăn şi se uită îngrozită la Kate.
V ârful pistolului era în d rep tat spre pieptul lui H an ­
nah. Se prăbuşi brusc. Căzu de pe Kate. A rm a se izbi cu
zgom ot pe duşum eaua d in lem n masiv.
Kate se ridică în genunchi şi verifică disperată pulsul
lui H an n ah . N im ic.
- H aide, haide, m u rm u ră apăsându-i pieptul. Sânge-
le-i şiroia d in rană şi se ad u n a întră) băltoacă în ju ru l ei.
Kate se îm piedică şi căzu în fund. Ii trem urau m âinile.
Se uită îm prejur şi-l zări pe M itch zăcând nem işcat în
partea cealaltă a cam erei.

320. Ryan opri cu un scrâşnet pe aleea d in faţa casei lui
Kate. Zări m aşina agentului de siguranţă parcată peste
d ru m . Peste volan se vedea căzut un trup, iar pe ferestre
era îm prăştiat ceva roşu. C ân d opri m otorul, sim ţi că
inim a 1-0ia la trap.
M aşina lui Sim one ajunse în acelaşi tim p cu a lui.
- Răm âi aici, îi strigă prin ploaie când o văzu deschi­
zând uşa.
D incolo de vuietul vântului, se auzi ecoul u n u i foc
de arm ă.
Alergă p rin curtea d in faţă şi deschise uşa îm p in ­
gând-o cu um ărul.
- Katie!
S im one îl urm ă îndeaproape pe h o lu l întunecat.
Ryan răm ase cu privirea pironită asupra lui Kate, care
stătea pe podeaua d in bucătărie. H alatul de baie îi era
plin de sânge.
Ryan sim ţi că i se urcă inim a în gât. Se aruncă în
genunchi, căutând cu disperare rana.
- U nde eşti rănită?
- N u e de la m ine, îngăim ă cu glasul înăbuşit. N u este
sângele m eu.
- Eşti sigură? E atât de m ult.
-N u . S u n t bine. O , D oam ne, Ryan. M itch.
Ryan îşi luă privirea de la ea şi-l văzu pe M itch zăcând
pe podea, nem işcat. Ii curgea sânge de la cap. Sim one
era lângă el şi încerca să-l trezească.
- Rahat!
Ryan se ridică iute, trecu în grabă pe lângă dulapul
d in m ijlocul bucătăriei şi începu să deschidă sertare­
le. Sim ţi că i se întoarce stom acul pe dos când dădu
peste cadavrul lui H annah. Sângele îi curgea în neştire
d in rana de la piept. O chii ei lipsiţi de viaţă erau fixaţi
spre tavan.
Bâjbâi d upă prosoape în sertarele dulapului. Luă u n
b raţ plin şi se grăbi înapoi la Kate şi la Sim one.
-A p asă unde sângerează.
- M itch? M ă auzi? Kate se aplecă asupra fratelui ei, în
vrem e ce Ryan sună la poliţie de pe telefonul lui m obil.
328 CEfisaSetH iJangfiton

321. -M itch ? rosti panicată Sim one. Răm âi cu noi. La
d racu ’, dacă deschizi ochii, o să cum păr lenjeria aia din
piele pe care o vrei tu.
Ryan se strădui să discute coerent cu operatoarea
de la poliţie. Afară, urlau sirenele, dar el nu se putea
concentra decât asupra prosoapeior d in m âna lui Kate,
îm bibate cu sângele lui M itch.
C u două m in u te m ai înainte se ruga să n u fie ea răni­
tă. A cum grijile lui se îndreptau către M itch.
capitolul 23
K ate îm pinse uşa salonului de spital şi începu să zâm­
bească în clipa când intră şi auzi discuţia care se p u rta
în ău n tru .
-V re i să încetezi să mă m ai baţi la cap, se îm potrivi
M itch, lovind-o pe Sim one peste m ână în tim p ce încer­
ca său aranjeze păturile din jurul lui. N u am patru ani.
- I ţ i ju r că eşti cel mai groaznic pacient care a existat
vreodată. N u ştiu cum de te suportă asistentele.
Ii aruncă o privire enervată. Kate intră în încăpere.
Soarele după-am iezii p ătrundea pieziş prin fereastră.
- M orocănos?
- O adevărată pacoste, m orm ăi Sim one.
- Ş i tu eşti o adevărată dulceaţă, draga m ea, m u rm u ­
ră M itch.
R âzând, Kate înainta spre pat şi-i strânse degetele
m ari de la picioare de sub pătură. O lovitură la cap are
darul de a face asta oricui. C rede-m ă, o ştiu prea bine.
D upă două zile, M itch începea să-şi revină încetişor.
Avea capul încă bandajat şi-şi pierduse câteva bucle
atu n ci când îi răseseră o parte a capului ca să-i coasă cele
cincisprezece copci de care avusese nevoie, dar treptat
îşi revenea la felul lui sarcastic de a fi.
- A m nevoie de o cafea.
S im one îşi lăsă m âinile pe lângă corp şi se în d rep tă
spre uşă.
‘Ăşteaptă-mă 329

322. - D acă to t ieşi, de ce nu mergi să-ţi cum peri şi lenjeria
aia d in piele? îi strigă M itch. C ân d Sim one se întoarse
şi-i aru n că o privire şocată, el continuă: Da, frum oaso,
m-ai auzit bine. Şi su n t a! dracu’ de sigur că n o să u it de
prom isiunea aia.
S im one pufni şi părăsi încăperea. D upă ce plecă ea,
Kate surâse către fratele ei.
-A p ro p o , felicitări.
- Pentru ce?
Se întinse, o apucă de m ână şi se d ăd u la o parte, ca
să se poată aşeza şi ea pe p at lângă el.
- C ă ţi-aî găsit pinguinul. Julia mi-a povestit despre
cartea pe care a citit-o.
M itch îşi dădu ochii peste cap.
- N u mă însor cu ea, ce d racu ’! D oar ieşim îm preună,
în clipa asta, d o ar atâta o pot convinge să facem.
-Ş tiu . Kate îi d ăd u o şuviţă la o parte de pe faţă.
A r trebui totuşi să te porţi frum os cu ea. A fost chiar în ­
grijorată. Păreai m o rt acolo la m ine în bucătărie. C red
că a retrăit m oartea lui Steve.
- Rahat! M itch închise ochii. N u m-am g ân d it la u n a
ca asta.
- S u n t sigură că n u te-ai gândit. La urm a urm elor,
eşti bărbat.
-Ş i toţi bărbaţii su n t nişte insensibili, aşa-i?
-P ă i...
- H ai să nu începem cu asta, deşteapto. M itch deveni
serios. Tu ce m ai faci?
K ate trase adânc aer în piept. în ciuda presei care o
vâna de la începutul poveştii ăsteia şi a suferinţei care
o tnăcina de fiecare dată când se gândea la Ryan, supra­
vieţuia. O arecum .
- S u n t bine. Afişă un zâm bet superficial. M itch, o să
m ă bucur când se vor linişti apele. Eu...
-D a c ă te gândeşti să-mi m ulţum eşti, te dau afară
de aici.
D e data asta, K ate zâmbi cu adevărat.
-N ic i nu aş visa aşa ceva.
330 îlisabetfi yfaugfton
- B un. B ărbatul se în cru n tă. P entru că im aginea m ea
e grav afectată. A m fost b ă tu t de o fată. D in nou.
- D e o neb u n ă. E o diferenţă. Şi n u ai fost singurul.
Privirea lui M itch se m ai îm bună.
- C u m se sim te celălalt tip.
Se referea la agentul de securitate pe care-1 pusese
Ryan să stea în faţa casei ei. C el despre care Kate nici
m ăcar n u ştiuse. C el pe care H an n a h îl îm puşcase în
p iep t în ain te să pornească d u p ă M itch.
-V a supravieţui. Param edicii au ajuns la tim p.
-S lav ă cerului! m u rm u ră M itch. O strânse de m ână.
Ai vorbit cu Ryan?
Kate încercă să-şi reprim e lacrim ile care-i in u n d au ochii
şi înghiţi din greu ca să n-o podidească iarăşi plânsul.
- N u .
- Kate...
-M itc h , nu începe. A cum ai alte lucruri la care să
te gândeşti.
U şa se deschise, iar am ândoi îl văzură pe Ryan vârân-
du-şi capul.
Surâsul lui o făcu pe Kate să sim tă flu tu ri în stom ac.
- Salut. A plecat dom nişoara asistentă Nod-în-Papură?
-T o cm ai ai ratat-o.
-B u n . Ryan scoase o pungă de la spate şi intră în
rezervă. M-ar da g arantat în şu tu ri afară de aici. Scoase o
sticlă m ică de bere d in pungă şi i-o d ădu lui M itch.
- O , iubire. M itch se în tin se după sticlă. D acă aş fi
gay, m-aş însura cu tine.
- îm i pare rău să-ţi spun, prietene, d ar n u eşti deloc
genul m eu.
K ate sim ţi că-i sare inim a d in piep t când Ryan se
uită spre ea. Părul lui b lo n d era uşor răvăşit, iar blugii
spălăciţi îi atârn au lejer pe şolduri. T ricoul alb îi accen­
tua bronzul.
Şi-ar fi d o rit braţele acelea p u tern ice în ju ru l ei,
cum fuseseră în a in te să se în tâm p le to ate acestea. Pen­
tru prim a oară, îşi d o rea să nu-şi m ai aducă am in te de
viaţa asta m izerabilă.
Ajteajptă-mă 331

323. Sim one deschise uşa. Se opri la ju m ătatea d ru m u ­
lui, ţin â n d în m ână un p ah ar de carton d in care ieşeau
aburi.
r C e dracu’ e aia?
în ain te să se întoarcă, Ryan se strâm bă ca şi cum ar ti
vrut să zică „O, rah at“.
- Lin m edicam ent, răspunse M itch, luând o înghiţi­
tură m are.
Sim one inainră spre pat şi-şi puse cafeaua pe m ăsuţa
de lângă ea.
- N u ai voie când iei calm ante.
Se întinse după sticlă. M itch o ţinu astfel încât să nu
poată ajunge la ea. Sim one se aplecă peste el încercând
să-i ia berea. M itch i-o pasă lui Ryan, îşi încolăci braţele
în jurul lui Sim one şi o trase peste el.
- C e faci? Dă-mi drum ul. O să te răneşti.
M itch o strânse şi m ai tare.
-A u , iubito, tu eşti singura căreia îi pasă de m ine.
Sim one se luptă să scape.
-V orbesc serios.
-Ş i eu. G lasul lui se dom oli. Te iubesc, Sim one.
Fem eia îl privi visătoare.
- O , M itch.
Kate se dădu jos din pat zâm bind pentru prim a dată
în ultim ele zile. D in to t coşm arul ăsta, m ăcar ieşise şi
ceva bun.
- C red că asta înseam nă că eu trebuie să plec. O să
vin m ai târziu, M itch.
- îm i dau d ru m u l acasă, m orm ăi el cu buzele lipite
de ale lui Sim one.
- La m ine acasă, sublinie Sim one printre sărutări.
-A , iubito, adăugă M itch, asta e cea m ai b u n ă ofertă
pe care am prim it-o vreodată.
Ryan puse sticla pe m ăsuţa retractabilă şi-şi trecu o
m ână prin păr.
- C red că plec şi eu.
-G a ta cu berea, Ryan, îi ordonă Sim one, cu gura li­
pită de a lui M itch.
- Bine. Da. O să ţin m inte. Ne mai vedem .
332 TlisaSetd ‘Waugdton

324. AşreajJtă-mâ 333
Kate ieşi pe culoar. îşi sim ţea nervii vibrând când
Ryan veni după ea. D in ziua aceea când stătuseră
pe terasa lui Sim one, acum era prim a oară când răm â­
neau singuri.
U şa se închise cu zgom ot în urm a lui.
-T reb u ie să pleci?
Inim a i se strânse când se uită în ochii lui de safir.
A r fi aşa uşor să se afunde în braţele lui, să uite tot ce se
întâm plase. D ar ştia că asta n-avea să-i fie de folos.
- Da. A m o m ie de chestii de făcut astăzi.
- C opiii su n t cu părinţii mei. C e treburi aşa im por­
tan te te aşteaptă?
Kate îi sim ţi nevoia d in glas. Şi, la d racu ’, asta o făcea
să-l dorească şi m ai tare.
- Să îm pachetez. Ryan, plec.
-C e? U n d e pleci?
- La W ashington. D oar pentru câteva săptăm âni, adă­
ugă când ii zări panica din privire. M untele St. H elens
se trezeşte la viaţă. Cei de la ziar vor să tac un articol
despre asta. Am vorbit cu Tom să-mi dea ceva de lucru.
Eu... am nevoie să stau d eparte o vrem e.
Răm ase tăcut atât de m ult tim p, încât ea ajunse să se
întrebe dacă o auzise. însă el zise:
- C ând pleci?
-M âine-seară. A m vorbit cu părinţii m ei să m ai stea
până m ă întorc. V or fi încântaţi să aibă grijă de Reed.
N u am ştiut dacă tu ai...
- E fiul m eu. V reau să stea cu m ine.
Bineînţeles că voia. Fusese o prostie d in partea ei să
creadă altceva. în ciuda a to t ce se întâm plase în tre ei, se
ataşase foarte tare de Reed.
-Ş tiu . D ar tu m ergi la m uncă. Şi nu am vrut să-ţi
creez problem e.
- Katie. G lasul lui deveni m ai blând. Tu n u îm i poţi
crea niciodată problem e.
O , D oam ne. D acă mai co ntinua m ult să se uite la ea
cu ochii ăia plini de em oţie, nu avea să mai plece de aici.
înghiţi cu dificultate.

325. - Ţ i se pare o idee h u n ă să stea cu el în tim pul zilei
cât eşti tu la m uncă?
-B in eîn ţeles. N u trebuie să mă întrebi asta.
Kate sim ţi o durere surdă în piept. Avea să-i fie im ­
posibil. U rm a s-o ucidă îm părţitul copiilor şi faptul că
o să-l vadă în w eekend, când trebuiau să facă schim b,
ştiin d că, dacă nu ar fi aşa încăpăţânată, ar putea avea
exact ce îşi dorea.
D ar încă o durea. Suferea d in cauza m inciunilor. D in
pricina faptului că nu avusese suficientă încredere în ea
cât să fie sincer. Se săturase de m inciuni şi de secretele
care-i controlaseră viaţa atât de m ult tim p.
în ă u n tru l ei, se tem ea că avea să se întrebe m ereu
dacă îi spunea adevărul.
-B in e . în tre ci se lăsă tăcerea. C ân d nu m ai putu
suporta, Kate zise: T rebuie să term in de făcut bagajele.
O s-o an u n ţ pe Julia când o să m ă văd cu ea în după-a-
miaza asta.
Se întoarse spre lift.
Ryan îi puse m âna pe braţ şi o opri. Kate sim ţi
cum pielea i se încinse, flacăra îm prăştiindu-se şi înă­
u n tru l ei.
-A şteap tă. T rebuie să vorbim despre noi.
Fu năpădită de o m ulţim e de em oţii cu care nu voia
să se co n fru n te acum . Încercă să vorbească fără să-i tre­
m ure vocea.
-Ş tiu , Ryan. D ar acum nu pot. A m nevoie de tim p
p en tru a p u n e totul cap la cap. Lucrurile s-au întâm plat
prea repede între noi. N u ştiu sigur ce-mi doresc.
- C ât crezi că îţi va lua să te lăm ureşti?
- N u ştiu. N u... nu mă aştept să stai după m ine.
-A h , iubito. Te-aş aştepta o veşnicie.
Kate închise ochii ca să nu plângă. Ryan ştia exact ce
trebuia să-i spună ca s-o tacă să-i sară inim a d in piept.
Se eliberă d in strânsoarea lui şi se urcă în lift. C ân d
se întoarse, el încă o privea, cu m âinile cufundate adânc
în buzunare, cu faţa frum oasă schim onosită de durere.
în tim p ce se închideau uşile, Kate sim ţi că privirea
aia avea s-o urm ărească p en tru tot restul vieţii.
334 lElîsahctfi Tfaugfton

326. *
K ate în ain ta de-a lungul term inalului înţesat de lum e
şi privea spre biletul de îm barcare.
Se uită la ceas. M ai era aproape o oră până când
avionul către Portland avea să decoleze. N u voia să stea
la po arta de îm barcare atât de m ult. O ftân d , se îndreptă
spre u n chioşc de la capătul coridorului şi-şi luă o cafea
cu lapte.
Se aşeză pe un scaun, sorbi d in cafea şi-şi spuse că
făcuse ceea ce trebuia.
Dacă avea noroc, câteva săptăm âni petrecute departe
aveau s-o ajute să-şi lim pezească m intea şi să-i dea altceva
la care să se gândească în afară de n eb u n ia în care se
transform ase viaţa ei.
Şi poate că, între tim p, reuşea să-şi facă o idee şi des­
pre cum anum e să procedeze în legătură cu Ryan.
A scultă conversaţiile şoptite d in jurul ei. U n cuplu
ferm ecător se plim bă b raţ la b raţ spre chioşcul de cafea.
B ărbatul zâm bi, dădu părul blo n d al fem eii la o parte
şi-i sărută urechea. Fem eia se sprijini de pieptul lui şi
surâse. Strălucirea aurie a inelelor de pe degetele lor su­
gera că erau proaspăt căsătoriţi.
O fetiţă cu părul negru, cam de aceeaşi vârstă cu Ju­
lia, alergă spre ei. C ân d îşi trecu un braţ în jurul copilei,
un zâm bet cald îi lum ină faţa bărbatului, iar soţia lui
plăti băuturile.
K ate închise ochii. A r putea avea şi ea toate acestea.
Dacă îşi dorea cu adevărat, ar putea avea asta şi chiar
m ult m ai m ult.
„Te-aş aştepta o veşnicie.“
Sim ţi că i se um plu ochii de lacrim i. II iubea pe Ryan.
N u asta era problem a. In clipa de faţă, nici m ăcar nu
p u n ea la îndoială ce sim ţea pentru el. N u se putea îm po­
trivi acelor sentim ente, la fel cum nici el nu putea. D ar
era oare de-ajuns? Avea să poată uita restul: M inciunile?
Suferinţa? Putea să m ai aibă încredere în el?
C uplul de la chioşcul de cafea se aşeză la o m asă vi­
zavi de ea.
Aşteaptă-m â 335

327. - C â t o să fii plecat? întrebă copila, sorbindu-şi bău-
tura cu paiul.
Vocea profundă a bărbatului o făcu pe Kate să pri-
vească în tro parte.
- D estul de m ult ca m am a ta să-şi dea seam a că nu
poate trăi fără m ine.
Ridică m âna fem eii şi-i sărută degetele. B londa îi
m ângâie faţa aspră.
-A sta ştiu deja.
B ărbatul surâse.
-Ţ i-a luat destul de m ult să-ţi dai seam a de asta. M-ai
făcut să te aştept o veşnicie.
O roşcată se apropie şi se aşeză pe scaunul liber de la
m asa lor. K ate o văzuse cu copila înainte ca aceasta să
alerge la părinţii ei.
-B in e că su n teţi am ândoi atât de iertători. A ţi lăsat
toată porcăria aia să vă stea prea m ult tim p în cale. Aţi
lăsat totul deoparte. Vă jur, uneori cuvintele pot cauza
m ai m ulte problem e decât ar trebui.
„Toată porcăria aia.“ Kate înghiţi în sec. A sta făcea
ea? îşi lăsa viaţa condusă de chestii nesem nificative?
Lăsa ceea ce-i spusese sau nu-i spusese Ryan să intervină
peste ceea ce sim ţea în adâncul ei? D acă şi-ar lăsa inim a
să ia deciziile, atunci nu ar m ai sta aici întrebându-se ce
d racu ’ ar trebui să facă în continuare.
Ryan o iubea. O rice i-ar fi ascuns, o făcuse ca s-o ştie
în siguranţă. Era conştientă de asta. C h iar dacă nu-i plă­
cea, ştia că el făcuse totul cu gândul la ea.
M uşchii pieptului i se încordară. Brusc, o veşnicie i se
păru m ult prea m ult. Tot tim pul ăsta căutase u n trecut
pe care îl crezuse salvator, când, de fapt, ar fi trebuit
să aibă încredere în instinct. Iubirea uitată în ău n tru l ei
era singura care avea puterea să-i arate care era adevărul.
N im ic altceva n u m ai conta. N u cu adevărat.
Se ridică dintr-odată. Cafeaua cu lapte se îm prăştie
pe masă.
B londa de la cealaltă m asă se aplecă peste scaunele
d intre ele şi aşeză u n teanc de şerveţele peste cafeaua
vărsată.
336 Zlisabcth Zfaugfitcm
- U ite, dă-mi voie să te ajut.
-M ulţum esc. Kate şterse masa. Nu mi-am d at seama.
-S e m ai întâm plă. C ând Kate privi în sus, în ochii
de u n albastru pal ai femeii se citi îngrijorarea. Hei, eşti
bine?
- N u . D a. Se în tin se rapid d u p ă geantă, neştiin d
dacă să râdă sau să plângă. T rebuie să plec. A i o fam i­
lie frum oasă.
B londa zâmbi.
- M ersi.
-N u , eu îţi m ulţum esc.
- Pentru ce?
- Pentru că mi-ai am in tit ce contează cu adevărat.
Ryan se trase de gulerul sm ochingului şi se aşeză la
m asa din sala aglom erată de bal. B ărbaţi şi femei în hai­
ne elegante dansau pe ring. Form aţia reda notele unei
vechi m elodii de jazz, în vrem e ce lum ina se revărsa din
candelabrul masiv de deasupra.
Nu-şi dorea să se afle aici. U ltim ul lucru de care avea
nevoie în seara asta era să fie înconjurat de o grăm adă
de oam eni de care nu avea nici un chef. T ot ce-şi dorea
era să f:e acasă cu copiii şi poate să-şi înece am arul într-o
sticlă de whisky după ce ei urm au să se culce.
Nici m ăcar nu-şi putea am inti pentru ce naiba era or­
ganizat evenim entul ăsta de caritate. Pentru cei fără adă­
post? Pentru şcolile de stat? Pentru fotom odelele aflate
la ananghie sau pen tru chirurgia plastică? Prea p u ţin îi
păsa. Dacă nu şi-ar fi confirm at deja prezenţa, ar fi in­
ventat o scuză ca să scape de asta. Şi nu-i convenea deloc
că urm ase statul noului PR care-i spusese că apariţia lui
aici în seara asta contribuia la im aginea pozitivă a com ­
paniei şale.
U ltim ul lucru de care-i păsa acum era com pania lui.
N u ar îi trebuit să-l asculte.
-V o r scoate o m ulţim e de bani în seara asta.
-P oftim ? Vocea femeii din stânga îi distrase aten­
ţia de 1a gândurile lui. Avea probabil în ju r de optzeci
de ani, părul alb ca zăpada şi p u rta o rochie argintie
ftşteaptă-m â 337

328. 338 'Eiisadeth ‘Uawjhton
cu m âneci lungi, brodată cu perle, iar pe deget avea cea
m ai m are piatră preţioasă pe care o văzuse el vreodată,
îşi am in ti vag că era rudă cu o persoană im p o rtan tă din
conducerea statului. C u m d racu ’ de ajunsese să stea la
m asa asta era dincolo de puterea lui de înţelegere.
A r fi treb u it să-şi aducă o parteneră. Aşa m ăcar n-ar
m ai fi fost nevoit nici m ăcar să se gândească să asculte
vocea m o n o to n ă a bătrânei. Problem a era că acum nu-i
stătea deloc gândul la întâlniri. N ici nu credea că avea
să m ai fie vreodată în stare de asta. Nu-şi dorea decâr o
singură fem eie, iar ea era într-un avion, probabil deja la
jum ătatea d ru m u lu i spre Portland.
- Bineînţeles, A u to ritatea T inerilor Iniţiaţi, co n tin u ă
bătrâna. N u-m i vine să cred câtă lum e îi susţine. Este
m in u n at, nu crezi?
A utoritatea T in erilo r Iniţiaţi. C orect. A sta era.
- D a. Se prefăcu interesat de conversaţie. V or face o
groază de bani.
A bia dacă era aten t la ea în vrem e ce se gândea cât
tim p trebuia să stea până să se strecoare afară şi să plece.
-G ro azn ică veste legată de chestia aia oribilă în care
ai fost im plicat, co n tin u ă b ătrâna de lângă el. A m auzit
că soţia ta a plecat.
Ryan o fulgeră cu privirea.
-C e ?
Fem eia îşi flu tu ră m âna.
- O , dragule. în oraşul ăsta, n im en i nu poate păstra
u n secret. Fiica m ea tocm ai a trecu t printr-un divorţ.
E cam de vârsta ta. A r trebui să-ţi dau num ărul ei.
Bingo. Până aici. Ryan se ridică de pe scaun şi-i zâmbi
politicos.
- V ă rog să m ă scuzaţi.
îşi făcu loc p rin înghesuiala de pe ringul de dans.
Se tem ea că avea să facă im plozie dacă n u reuşea să iasă
suficient de repede. A juns în colţul încăperii, sim ţi că
era atât de aproape de libertate. Fu o p rit de m ult prea
m ulte ori de cu n oştinţe d in lum ea afacerilor. Fiecare
d in tre aceştia reuşi să-l calce pe nervii şi aşa solicitaţi.

329. încheie politicos ultim a conversaţie şi se îndreptă
spre uşă, d ar fu o p rit de o voce fam iliară.
- Mort cher, ce m ă bu cu r să te văd.
„O , rahat. M o nique.“
Se holbă Ia chipul ei perfect, în co n ju rat de claia aia
de păr roşcat, d ar nu reuşi nici în ru p tu l capului să-şi
dea seam a ce naiba văzuse la ea.
- H abar n-am avut că o să fii aici.
-A g e n tu l m eu m-a atras în asta, dacă to t eram în
oraş. Publicitatea nu strică.
Părea logic. în m od evident, nu se afla aici pen tru că
îi păsa de tineretul iniţiat.
-A ră ţi bine, mori chcr. Veni m ai aproape de el. Mi-a
p ăru t rău să aud despre problem ele prin care ai trecut
de curând.
- Da, su n t convins de asta.
Fem eia zâmbi seducător, fluturându-şi genele lungi.
- N u mi-ai povestit niciodată despre soţia ta.
-P ă i, n-am ajuns niciodată să discutăm ceva serios,
nu-i a.şa.?
M onique se apropie şi m ai m ult, îşi strecură b raţul pe
sub al lui şi se aplecă foarte aproape de urechea lui.
- D e ce n u m ergem noi doi într-un loc liniştit, ca
să-mi povesteşti toate detaliile sordide? M ă pricep foarte
bine să ascult.
U ltim ul lucru pe care şi-l dorea era să răm ână singur
cu ea. îşi trase m âna de sub braţul ei.
- N u ai partener?
C e întrebare prostească. B ineînţeles că avea.
Fem eia îşi flutură m âna.
- O , e pe undeva pe-aici. E un tip foarte plictisitor.
Aş prefera să stau cu tine şi să m ă pui la cu ren t cu n o u ­
tăţile, mon cher. Mi-ai răm as dator.
„Asta n-o să se-nrâm ple.“
- Ştii, oricât de te n ta n t m i se pare, cred că va trebui
să te refuz. Ryan privi spre uşă, calculând distan ţa pe
care o avea de parcurs până când o să fie liber. Sim ţi
că se sufocă în clipa când o văzu pe Katie in trân d în
încăpere.
rAşteaptă-m ă 339

330. Era îm brăcată în blugi şi cu un tricou portocaliu, pur-
ta pantofi com ozi, iar pe un um ăr îi atârn a o geacă de
piele. Buclele ei castanii îi cădeau rebele în jurul feţei.
Era îm bujorată, ca şi cum ar fi alergat. Şi, aşa cum stătea
acolo, înconjurată de fem ei îm brăcate în rochii de zeci
de m ii de dolari şi cu tot felul de bijuterii, era cea m ai
frum oasă fiinţă pe care-o văzuse vreodată.
D ar ar fi trebuit să se afle într-un avion. M irarea se
transform ă în îngrijorare. Se îndreptă spre ea, auzind-o
ca prin ceaţă pe M onique strigându-1. C ân d Katie îl zări,
începu să-şi facă loc prin m ulţim e, m ergând în linie
dreaptă spre el.
- C e este? o întrebă când ajunse lângă ea. C e s-a
întâm plat?
- N im ic, răspunse ea. Totul. V reau să spun...
Era agitată. Ea nu era niciodată agitată. D eveni şi m ai
îngrijorat.
-K atie...
Femeia dădu cu privirea de m âna lui stângă. O ftă şi-şi
trecu degetele peste ale lui, atingându-i verigheta.
- încă m ai porţi asta.
- O p o rt înto td eau n a.
- Eşti u n idiot, Ryan H arrison. Aveai de gând să stai
aici şi să aştepţi să m ă hotărăsc eu, nu-i aşa?
-Ţ i-am spus că aşa voi face.
- N u te m erit.
în sufletul lui răsări speranţa.
-V rei să spui că m ă vrei?
Femeia îşi în trep ătru n se degetele cu ale lui.
- M -am lu p ta t d in răsputeri cu ceea ce su n t şi cu
ceea ce vreau, p en tru că nu-m i am intesc viaţa de d i­
nainte. în seara asta, în tim p ce stăteam în aero p o rt,
m i-am d at seam a că tu şi copiii sunteţi viaţa m ea. A m lă­
sat prea m ulte nim icuri să ne stea în cale. N u vreau să
m ai tac asta.
îi voia alături de ea. Ryan închise ochii, sim ţind cum
i se um ple inim a de bucurie.
340 T.fisabeth N augfton ‘Ăşteaptâ-mă 341
- A r fi bine să fii sigură, p en tru că nu m ai su p o rt să
te m ai pierd o dată. De două ori într-o viaţă e prea m ult.
D acă m ă vrei, va trebui să fie p en tru totdeauna.
-R yan, uită-te la m ine. A tingerea degetelor ei cati­
felate pe bărbie îl făcu să-şi deschidă ochii. încă su n t
supărată că m-ai m inţit. D ar înţeleg de ce ai făcut-o. Ştiu
că ai procedat aşa p en tru că m ă iubeşti şi p en tru că în­
cercai să te asiguri c-o să fiu în siguranţă. Dar, pe lângă
dragostea ta, am nevoie şi de încrederea ta. A m nevoie
să ştiu că, aninci când vom avea problem e, o să fii m e­
reu alături de m ine. V reau să ştiu că p o t conta pe tine.
- O să fiu. Poţi.
-Ş i am nevoie să ştiu că, în sufletul tău, orice ar fi,
crezi că şi. eu voi fi alături de tine. C ăsnicia e u n parte-
neriat care nu funcţionează fără încredere.
V orbea despre căsnicie. Avea senzaţia că inim a îşi tri­
plase m ărim ea în pieptul lui.
- Katie...
Ea veni m ai aproape. A tât de aproape, încât îi putea
sim ţi căldura trupului, îi putea m irosi arom a de liliac a
pielij, îi putea vedea lacrim ile strălucindu-i în ochi.
- î ţ i sp u n eu ce vreau. V reau să m ă săruţi aşa cum
ai făcut-o la m ine acasă, să faci dragoste cu m ine aşa
cum ai făcut la tine acasă. V reau să m ă trezesc în fiecare
dim ineaţă alături de tin e şi vreau ca în fiecare noapte să
m ă în tin d în pat alături de tine. V reau să îi avem lângă
noi pe copiii noştri şi să ne trăim viaţa îm preună. V reau
toate astea, dar, m ai ales, te vreau^pe tine.
Ryan nu m ai putea să respire. îl voia pe el. îl voia cu
adevărat. C h iar şi după ce eî o dăduse aşa rău în bară.
D egetul ei m are îi m ângâie buza de jos, iar asta îi
transm ise scântei de căldură în străfundul sufletului.
-T e iubesc, Ryan H arrison. Te-am iubit dintotdeau-
na. D oar că am fost prea încăpăţânată să-mi dau seam a
că ăsta e singurul lucru care contează.
Ryan îi cuprinse faţă în m âini şi-i şterse o lacrim ă
care-i alunecase printre gene.
- D e ce naiba ţi-a luat aşa m ult să-ţi dai seam a de
asta?

331. 342 ifisabetfi ‘hfaugfitcm
K ate surâse în tim p ce el o sărută, în tim p ce braţele
ei se încolăciră în jurul lui şi-l strânseră atât de tare,
în cât reuşiră să-i topească, până la urm ă, toată gheaţa pe
care o adunase în ău n tru l lui.
-A m o rană la cap, m ai ştii? îm i ia m ai m u lt să-mi
dau seam a cu<h stau lucrurile.
- A , deci de asta? îşi sim ţi sufletul u şu rat şi p lin de
bucurie, iar asta se îm pleti cu sunetul m uzicii care ră­
suna d in sala de bal şi-l um plu de fericire. Şi eu care
credeam că îţi place doar să m ă vezi suferind.
-N u m a i în dorm itor. Şi d o ar atunci când suferinţa
asta ne aduce plăcere am ândurora. A propo... Zâm bi
lipită de u m ăru l lui. D e fapt, aş cam vrea u n pic de
plăcere dintr-asta chiar acum . D acă n u cum va n u te
deranjează să pleci m ai devrem e de la petrecerea asta,
vreau să spun.
T ot tru p u l lui se încordă la auzul in sin u ărilo r erotice
ale vorbelor ei. A bia aştepta să ajungă acasă, s-o dezbra­
ce şi s-o în tin d ă pe patul lui. Pe patul lor.
Se d ăd u în spate, şi orice u rm ă de am uzam ent îi dis­
păru de pe chip în clipa când se uită în jos spre fem eia
pe care o iubise, pe care o pierduse şi pe care n u avea să
m ai fie atât de prost în cât s-o lase d in n ou să plece. Era
co n ştien t de strălucirea b liţului u n u i aparat de fotogra­
fiat undeva în apropiere, dar, p en tru prim a dată, p u ţin
îi păsa de asta.
- îm i pare rău. îm i pare atât de rău că n u am fost
sincer cu tine. P entru că nu am avut încredere în ceea
ce se întâm pla în tre noi. Mi-a fost atât de team ă c-o să te
pierd d in nou, încât am făcut exact ceea ce încercam să
p reîntâm pin. Te-am alungat d in braţele m ele. A sta nu
se va m ai întâm pla niciodată. îţi prom it. în tre n o i n u
vor m ai exista secrete.
- Fără secrete, aprobă ea. D ecât dacă este C răciu n u l.
Sau ziua m ea. Sau aniversarea noastră. D acă stau să
m ă gândesc, azi..., ochii ei sclipiră ca ai u n u i drăcuşor,
azi ar fi o zi aniversară n um ai b u n ă de am in tit pe vii­
tor. Ziua în care ne-am regăsit în sfârşit d ru m u l u n u l
spre celălalt.

332. ‘Aştcajttâ-m ă 343
Ii ardea de glum e. Ryan îşi sim ţea inim a de parcă ar
fi prins aripi. D e parcă era gata să-şi ia zborul d in piept.
A n n ie a lui... K atie a lui... era singura fiinţă din lum e
care ştia exact ce îi trebuia.
-T e iubesc, îi şopti el. N espus de m ult. M u lt m ai
m ult decât te-am iu b it înainte. Te rog să nu mă m ai pă­
răseşti niciodată.
Expresia de pe faţa ei se îm blânzi. Şi dragostea...
o dragoste de care el n u se aşteptase să se m ai bucure
vreodată... îi lu m in ă abisul ochilor verzi în lum ina scân­
teietoare a candelabrului.
-N ic io d a tă , Ryan. A bsolut niciodată.

333. ■■■
7
•; .
• • •••
- V ' > - : - r .. , .
1’V *V**‘ -; •*. ■’•- ---; /; ** * . ..-7'* /.
•; .. .
7 :7":
• •. ••••• • . .......................
’ ’ *..• • •• •’ •.' •• • ** • ■
• ■ ••• • , • ■ " - ' • V : . ' • * * : • '
Afli mai muIr pc:
£ «'W.iirabooks.ni r .
ISBN 9/6 606 686
9 ' ? 3 6 0 6 «
9786066865258