Uploaded bydogunleashed
485 views

Light

Documentul descrie gândurile și reflecțiile unei adolescente despre trecutul său, având ca temă centrală lupta interioară cu identitatea și amintirile. Aceasta navighează prin momentele de nostalgie și frică, evocând imagini din copilărie și transformarea în adolescentă, confruntându-se cu complexitatea emoțiilor și dorințelor. Atmosfera închisă a trenului oferă un fundal contemplativ pentru explorarea temelor iubirii, pierderii și al aprecierii momentelor simple din viață.

Embed presentation

Download to read offline
…until the darkness killed the L ight
L’s Story 1 Căuneac Lola Elisa “…until the darkness killed the Light.” Scrisă în anul 2014. România. Iaşi.
Until the darkness killed the light “Când iubeşti, nu trebuie sã îţi pese dacã e bine sau rãu.” André Gide
L’s Story 3
Until the darkness killed the light Prefaţă Renunţ la tot. Las totul în urmă. Asta e tot ce aş vrea să fac. Sufletul meu se uită speriat la resorturile ce îi conectează fiecare parte din el la câte o amintire, câte un moment semnificativ sau prea puţin important dar întipărit în arhivele memoriei, şi se cutremură la gândul unei erori survenite în urma separării. Oricum ar fi acele capete de linie, bune, rele, ele sunt definitorii pentru structura sufletului meu, de aici şi frica inerentă. Aşa cum un chirurg trebuie să se concentreze cât poate de tare atunci când are de tăiat vreun vas şi se străduieşte să nu atingă mai ştiu eu ce nerv pentru a evita astfel producerea unei paralizii sau impotenţe anatomice, tot astfel mă străduiesc eu, privesc la lianele străvezii ce conduc seva cu informaţii, cu imagini, culori, sunete ale vieţii mele, idei, mă uit la ele şi nu stiu de unde să tai. Uneori mă panichez, necesitatea de a renunţa la părţi din mine îmi devine evidentă, ele mă ţin în jos, fără ele aş putea foarte bine să ridic privirea de la pământ, să las soarele să-mi lumineze chipul pe ale cărui trăsături se întrevede încă vitejia copilăroasă, impertinenţa naivă, pierdute în decursul ultimilor ani, ultimelor clipe. Cum separi un om de el însuşi? Sunt adolescent, poate de aici neînţelegerea.
L’s Story 5
Until the darkness killed the light ACEEAŞI ZI, ACEEAŞI VIAŢĂ
L’s Story 7
Until the darkness killed the light Elva Acum capul meu este gol, probabil din cauza orei, e cam devreme pentru vreo activitate cerebrală complicată. Albastru murdar şi plastic rece. Un miros înţepător, nu tocmai plăcut mă împiedică să adorm. E o femeie lângă mine, citeşte. Cum se poate concentra la ora asta? Sigur face naveta; e plin de navetişti. Pe ei nu îi deranjează mirosul? Câţiva se pregătesc de coborâre. Îi aud: “Ce oroare..” ”Eh, ce să-i faci?”. Un zâmbet ironic îmi ridică colţurile buzelor. Trec pe culoar, le rămâne în urmă conturul hainelor, o dungă şi încă una… Eu rămân în urmă. Se mişcă prea repede pentru ochii mei aşa că mă resemnez cu oboseala şi îi închid. “Hai, zii ceva!” Întunericul mă linişteşte. Ajung în mine. Sunt puţin surprinsă de linişte pentru că de obicei nu reuşesc să fac să tacă toate vocile alea. Toate încăpăţânate. Greu reuşesc să le stăpânesc , sunt prezente şi în momentele inoportune, când un profesor ceartă un coleg şi eu mă chinui să nu izbucnesc în hohote. Vocea care îmi spune să mă liniştesc este mult prea slabă şi ,deci, uşor întrecută de vocea impertinentă, rea:“ 1. Proful pare că joacă teatru. Altfel nu ar putea să facă trecerea aşa uşor de la nervi la zambet binevoitor. 2.Respectivul coleg o merită. Să văd că îi dispare zâmbetul persiflator odată certat în faţa clasei mă bucură. O,da. Şi încă cum. Hai frumosule, ce faci acum? Ieşi din clasă, şi hălăduieşte pe hol. “ Un scârţâit puternic mă aduce înapoi. Iarăşi mirosul ăla. Îmi bag nasul în hanorac…Mult mai bine. Mir, struguri, dulce.. Soarele sparge cu lumina galben-portocalie structurile de gheaţă de pe geamurile trenului. Acelaşi cântec ca atunci când eram mică. Doamne, cu câtă nerăbdare aşteptam să merg acolo! Cât de bucuroasă eram să intru în imensitatea aia de fier cu ochii rotunzi, mici, orbi. Să mă sui pe chestiile alea de la baza geamului şi să mă
L’s Story 9 holbez la imaginile de după sticla murdară. Mă simţeam separată de tot. Eram doar o adiere, un şuierat, un zguduit trecător pe câmpurile sterpe. Şi fumul. Dâre de negru în aer, înecăcioase, zbătute într-un şuvoi şi mai negru şi mai dens în tunelurile lungi pe care le adoram pentru că muream de frică în ele. Şi rămâneam cu ochii holbaţi în întuneric, simţindu-i ca nişte găuri negre în care aşteptam să intre informaţii, culori, materie, dar nu intra nimic ca şi când dintr-o dată forţa lor de atracţie devenea zero. Şi, când eram aproape convinsă că voi rămâne astfel pe vecie, lumina intra dureroasă în văgăunile seci, albastre, mă strâmbam, zâmbetul mi se lungea pe toată faţa, curat şi naiv. Şi iarăşi îmi turteam nasul de geam şi continuam dificila activitate de holbare. Era un alt timp. O altă viaţă. Pe cât de cuminte şi liniştită am fost când eram copil, pe atât de impertinentă şi încăpăţânată am ajuns adolescentă fiind. Am considerat că odată ce nu le-am dat bătăi de cap părinţilor cu “grijile comune care le are orice părinte când copilul e încă minor”, acum că mă apropii de vârsta de 18 ani pot în sfârşit să eliberez spiritu-mi energic şi fără stare, mereu hohotind de râs. Nevinovăţia mi-a oferit curajul de a trăi pe deplin, de a mă bucura de fiecare clipă a adolescenţei mele, într- un mod periculos, poate neghiob, dar categoric amuzant şi plăcut. Când mă gândesc la copilul care am fost, îmi dau seama de supunerea mea, de pasivitatea şi conştiinţa exagerată. Dar dacă e să compar cu alţi copii, nu cred că am fost chiar atât de “nedorit”. Oricum, niciodată nu mi-au placut copiii prea mult. Şi asta îl include şi pe copilul-eu. Copiii sunt şablonul perfect pentru a scoate la iveală trăsăturile adulţilor. El e întotdeauna gata să iubească. Copilul iubeşte întotdeauna din suflet. El este cel care plânge când află că pisica, câinele lui nu ajung în Rai. Plânge pentru că asta înseamnă că nu vor mai fi împreună după, că nu mai există nimic după rezervat pentru “animăluţele” lor. De unde ştie copilul că el ajunge în Rai? Păi asta e
Until the darkness killed the light sigur, în stadiul în care e el acum, păcatul nu există, iar iubirea pe care e capabil să o împartă îl transformă într-un vizitator dorit dar rar al Edenului. Copiii sunt fiinţele ingenue, originare, iar odată ce cresc sunt iniţiaţi în “profan” cum numea stimabilul domn Eliade realitatea cotidiană şi sufletul lor capătă însuşiri. Sfera perfectă de la început reprezentată de sufletul lor devine diformă, cu colţuri şi pante. Li se conturează o personalitate, arhei fiind, ei devin oameni. Şi evident, nu mai plâng când află că animalul lor de companie mult iubit, nu are şansa ca, după moarte, să ajungă acolo sus. Asta se întamplă când diamantul sacru este şlefuit de muritori-halal pricepere. Chiotul trenului mă trezeşte. Privesc în afară. La capăt, mă aşteaptă câmpul nesfârşit. Liniştit, aspru, verde. Mă aşteaptă înapoi. Cobor din tren, aud scrâşnetul pietrelor sub picioare şi mă grăbesc spre casă. Mă concentrez serios, îmi simt trăsăturile zbârcindu-se şi îmi ordon să nu tresar la auzul şuieratului. Gata. A trecut. Continui mersul grăbit. Imediat dupa ultima casă de CFR-işti zăresc acoperişul barului, cu poţile de la intrarea porumbeilor deschise, deschise degeaba. Nu e nici un porumbel acolo. Mă grăbesc şi hotărăsc să o iau pe câmp pentru a nu fi nevoită să ocolesc pe stradă. Ajung la gard- aici urmează partea mea preferată, saltul. Arunc ghiozdanul şi după îmi fixez cu un neastâmpăr întârziat piciorul în plasa strambă a gardului, mă ridic, pun piciorul pe suportul de lemn de deasupra şi sar dincolo cu o satifacţie enormă şi de înţeles pentru cineva care a fost pur şi simplu prea cuminte când era copil. Acum urmează partea neplăcută: pământul negru, arat, al grădinii în care mi se scufundă picioarele până ajung la curte. E ciudat cum drumul ăsta pare mereu acelaşi. Când mă întorc acasă, e ca şi când o iau de la capăt. Zâmbesc, DJ mă aşteaptă şi dă din coadă când mă vede. Limba de un metru îi ajunge în pământ. După o vară întreagă de iazuri şi alergat, corpul lui arată mai bine ca niciodată şi blana neagră, mată, se întinde pe muşchii lui de amstaff corcit. “Ce faci, Digilău?” îl întreb
L’s Story 11 şi-mi aşez mâna pe capul lui, îl sărut pe frunte şi mă duc în casă. Goală, ca de obicei. Îmi las ghiozdanul în living şi, înaintând pe holul lung, neobosindu-mă să mă descalţ, ajung la camera mea, ultima pe dreapta: luminoasă, şi ocupată de un pat imens. Paradoxal, nu îmi place somnul şi singura plăcere care mi-o aduc nopţile sunt visele. Ador să visez, pentru că simt că trăiesc dublu, şi pentru că e interesant să văd ce-mi mai debitează capul. Când eram mică îmi era frică de babe, tot timpul trebuia să am un coşmar cu câte una. Îmi amintesc de una care m-a fugărit cu o seringă în mână. În timp ce-mi examinez camera, arunc o privire pe geam. Aud râsete de la bar. L Trenul trebuia să plece de ceva timp. Şi uite-l că se încăpăţânează să rămână pe loc. Oamenii încep să vorbească nerăbdători. Lumina galbenă de la neoane cade peste navetiştii obosiţi, jegoşi. În faţa mea doi ochi mari se aprind de curiozitate după nişte ochelari de bufniţă. Şuviţe de păr rebele coboară pe un căpuşor simpatic. Fetiţa îmi zâmbeşte fricoasă şi zâmbesc şi eu când îi văd dinţii mari, desperechiaţi, de iepure. Dar renunţ la plăcerea privirii ei şi mă uit în jurul meu. Cam multă mişcare. “Vreo defecţiune?” “Mami, când plecăm?” ”Trebuia să plecăm deja, nu cred că mai stăm mult” spune femeia de lângă mine. Mă ridic şi ies din tren. Oamenii stau pe peron şi-şi fumează ţigara nerăbdători, sau indiferenţi. Văd un hanorac roşu lângă locomotivă şi mă îndrept către el, un văr. “De ce nu pleacă?”.”Au furat ăştia iarăşi cablurile de la curent! “strigă unul şi izbucneşte în râs. Mă uit la el, nu mă şochează asprimea, aspectul murdar, mă aşteptam, trenul e plin de ei. Barba nerasă şi mirosul de bere ieftină mă dezgustă. ”Nea conductor,da’ dă-ne şi nouă, nu fii zgârcit!”. Mă întorc către băiatul puţin ruşinat de anturaj. “Da… au mai făcut-o şi săptămâna trecută, tre’ să pună acuma unele
Until the darkness killed the light noi.”. ”Cât mai stăm?”. “Nu ştiu”. ”Hai bre, când termină nea conductor de mâncat. Ce întrebări îs astea? Când plecăm, plecăm”. Mă întorc, frigul serii începe să îmi intre prin haine. În tren, zâmbete, întrebări, nemulţumiri. Regăsesc ochii albaştrii. Îmi par atât de plini de …( plini de ? De viaţă, de curiozitate, poftă de joacă). ”Au furat cablurile de alimentare. O să mai aşteptăm ceva.” Îi explic femeii de lângă, mama fetiţei. “Că parcă ne puteam aştepta la altceva. Nişte incompetenţi, nu înţeleg cum de pot să se complacă în …” Nu o ascult. Critica sistemului mă plictiseşte şi caut privirea fetiţei, pe care o găsesc imediat. Cu guriţa puţin întredeschisă, nici ea nu o ascultă pe maică- sa, nu din vreo repulsie la adresa politicii ci pentru că nu înţelege. “Mami, dă-mi să colorez!”. Zâmbesc. Mama ei se opreşte şi începe să caute prin geantă. Trenul pleacă. “Domnule! Vă rog închideţi uşa aia! Am un copil mic aici!”. Ridic ochii şi văd o imensitate de bărbat blocând uşa. “La arme cu frunze şi flo-o-o-ri!”. Cântă răguşit cu un tovarăş (de tristeţe? ). Încearcă să o “înece” probabil. “Domnule, nu auziti?” strigă femeia care, îmi dau seama, şi-a schimbat locul. Ţine căpuşorul fetiţei între mâini, încearcă să o adoarmă. Pleoapele jucăuşe se forţează să stea închise. “Nu dormi, copilaş...”. Mă ridic şi închid uşa în locul matahalei. “Mulţumesc. Vai de viaţa lor!... Cum de îşi amintesc unde să coboare. “. ”Nu am idee, doamnă.” “Nădejdea e numai la noi!” se aude scârţâitul de voci îmbătate. Urmat apoi de înjurături. Mama fetei încearcă să îi povestească în continuare despre cei trei iezi. Dar ochişorii micuţi îmi mai dau o ocheadă. Albaştrii. Gri. Albastru-Gri. Mă uit mai atent, sau mai exact ei nu mă lasă să-i părăsesc, mă absorb înăuntru, nu mai sunt ochii fetei. O sete veche se trezeşte în mine. Mă arunc în mine orb, nerăbdător să descopăr sursa, ani în urmă, părul negru, altă ţară, momente de fericire maximă, doi ochii albastru-gri mereu acolo, în faţa mea, întind mâna, câine alb. “Pupate-aş!”. Buzele se răsfrâng dureros în amintire. Mă
L’s Story 13 opresc.”Altă viaţă” şoptesc. Impact cu un trecut pe care l-am închis demult. Fetiţa se uită mirată la mine, câte au trecut peste faţa mea în ultimele fracţiuni de secundă? Tristeţe. Fericire, zâmbet al regăsirii, marea dragoste, dezamăgirea finală, gelozie. Îi zâmbesc. Închide ochii ruşinată. Mă uit pe geam, încercând să-mi distrag atenţia. “Ce o să te faci, tu, copilaş, când o să fii mare? Ce băiat o să pui la pământ? Câţi?” Mă uit din nou la ea. Îngeraş mic, e copil şi e adorabilă cum stă acolo ghemuită, speriată de navetiştii proşti. O să crească. Trenul porneşte. Toate sunt la fel. Cobor în gară. Am ajuns dară. E 9 seara dar încă e lumină. Şi luna şi soarele sunt pe cer şi e o lumină portocalie în aer, revărsată peste şes, de parcă o pot atinge, mă face să mă bucur de prezenţa mea aici. Inspir adânc. “Ador vara”. Mintea mea se bucură de libertate, de linişte. Îmi place aici, în locul asta plin de linişte. Prietenii mă aşteaptă la terasă şi le aud râsetele încă de pe drum. “Stai să vezi! E belea copilul!”. Râsete. “Intră odată unchiumiu în casă, Robert se postează în pragul uşii şi strigă: N-am făcut nimic!” Hohote de râs. “Unchiumiu se duce imediat în cameră şi se uită, nici nu era nevoie să vadă ceva, mirosul de ars se simţea până în hol. Puştiul ce făcuse? Şi-o luat câteva foi, le-a dat foc şi cum nu ştia cum să le stingă, le-a băgat sub pat.” “Noroc că nu a luat foc” ”Nu şi-a dat seama că mirosul nu-l poate ascunde sub pat” ”Seamănă cu Piciu’ băiatul, doar sunt veri. Mai ţineţi minte când a căzut de pe scaun şi a făcut gaură în peretele de la hotel? Doamne cât am râs atunci!” “Cum naiba să faci o gaură în perete? Fundul ăla al tău a făcut pagube, nu glumă.” Râd din nou şi mă las cuprins de voie bună. “O, o, ţigane, ai venit! Uitaţi-vă la el, parcă e viu! “ Alte râsete. Mă aşez langă baieţi. Atât îmi trebuie şi sunt mai mult decât mulţumit: vară, nişte glume bune, câteva povestiri de când eram şi mai tineri. Mergând către casă, regăsesc acelaşi drum din adolescenţa mea. Gândindu-mă la trecut, îmi pare
Until the darkness killed the light atât de îndepărtat încât mă simt bătrân. Am 27 de ani, însă pot spune că viaţa mea, cea vazută ca o continuă ascensiune sau, în fine, drumul ăla cu urcuşuri şi coborâşuri, mereu schimbări, mereu diversă, s-a terminat deja. Eu mi-am trait deja tipul ăla de viaţă umană. Tot ce mai vreau, e să îmi văd liniştit de treaba mea, să o duc cât mai bine şi mai plăcut până la capăt, ceea ce mi-a rămas, mă refer. Nu, nu sunt un pesimist înnăscut, sau un plictisit de viaţă ( Doamne fereşte!), doar că nu mai aştept nimic important de la ce urmează. Soţie? Copii? Familie? Cam greu cu mine. Cum am spus, tipul ăla de viaţă s-a terminat. Ce vine la mine din proprie iniţiativă e bine venit. Niciodată nu o să îmi lipsească ceva ce nu am avut, corect? Şi de luptat… uneori rămâi pe zero cu energia în sensul ăla. Cred că eu am folosit chiar şi suplimentele extra. Deci, fără eforturi sau bătălii de la mine, nu pentru mai mult. Îmi este de ajuns ce am acum. “Nathanael al meu, ai venit şi tu pe-acasă?” ”Sărut mâna bunică.” “ Bineînţeles că te-ai oprit cu băieţii ăia ai tăi mai întâi.. ce poftă de mâncare să mai ai tu acum? Uită-te puţin! Câteva kile în minus şi te pun în grădină, în porumb să sperii ciorile că bătrânu’ ăla de câine e incombetent.”- Bunica, adorabilă, una dintre puţinele persoane pe care le iubesc. Următoarea, singura, maicămea. “Incompetent, bunică” ”Incompetent, da, incompetent.” Elva I Trebuie să-mi desfac bagajele. După 4 săptămâni de vacanţă, ele încă sunt înşirate în cameră. Haine de băiat. Haine de băiat şi câteva haine de fete. Un zâmbet larg pe faţa mea. Îmi plac hainele de băieţi. Îmi fac un duş, şi când revin încep să-mi trec cu mâna prin păr, ca să îl descâlcesc puţin, nu îl piaptăn decât foarte rar, de fapt, nici nu îmi amintesc ultima oară când l-am pieptănat, e prea sălbatic şi
L’s Story 15 prefer să-l prind. Mă uit la ceas. E devreme, pot merge la terasa. Voi da drumul la discotecă mai târziu. Aud vocea lui Căli şi zâmbesc. Mă grăbesc către bar, intru şi îi văd pe toţi, înşiraţi la masă. ”Ce faci, Elva?”. Încerc să-mi înfrânez zâmbetul imens ce vrea să mi se lărgească pe chip. “Bine fac. Pe aici. Voi? La bere, ca de obicei? “ “Vedeţi? Asta suntem, nişte alcoolici, animalelor!”strigă Nathan. Râsete. Mă aşez lângă ei. Mă simt bine. Nu sunt adepta înjurăturilor. Îmi place totuşi să stau cu băieţii noştrii. Pot pierde şi zile întregi doar stând şi ascultându-i cum glumesc şi se contrazic într’una. “Cum, nu ştii faza cu iepurii?” întreabă Căli izbucnind în râs. “Stai că-ţi zic eu” spune Blondu’. “Dan avea nişte iepuri, îi creştea. Şi îi spun lui Matahală (Căli) să îi furăm. Eu mă gandeam doar să îi luăm şi să îl speriem pe ăsta. Luăm noi iepurii, îi ducem la moară. Şi Matahală ce zice? Hai să-i tăiem, să facem grătar. Eu am zis că glumeşte dar el vorbea serios. Şi aduce el ditamai satârul, taie gâtul minunaţilor şi îl sunăm pe Dan :”Ce faci, Dane? Facem un grătar?” Râsete. “Facem”, zice el. Şi facem noi grătarul, mâncăm, şi la sfârşit, Dan spune că asta nu pare să fie carne de miel( Matahala aşa îi spusese). “Pai nu, e de iepure.” “Şi atunci şi-a dat seama.” Izbucnim toţi în râs. “A vrut să ne dea în judecată la poliţie şi tot el a primit amendă “ “Ce faţă o făcut! Şi a început să-i înjure şi să-i facă dobitoci, că n-au ei dreptul să abuzeze de proprietatea lui, că încalcă orice lege morală.” Râd şi eu. Dan a fost dintotdeauna un fel de element grotesc al grupului, un bucureştean printre moldoveni. Bucureştean cu “pretenţii lingvistice” de bucureştean. Îl privesc pe Nathan. Îmi surprinde privirea şi mă uit repede în altă parte. “Rahat!” îmi spun în minte. Am obiceiul să mă holbez la oameni şi Frosina se ia tot timpul de mine când o fac. Îmi dau seama că e nepoliticos, dar la naiba! nu mă pot controla. Las ochii în jos. “Sau duminică, a intrat peste el în casă. Dimineaţă, de l-a trezit. Matahală. Era şi Nathan pe acolo dar el a aşteptat cuminte la uşă.” “Eu i-am zis la prost că o să se supere, da’ el nu şi nu. Bun!” “S-a
Until the darkness killed the light jurat să nu mai lase uşa deschisă. Că i se violează intimitatea.”. “Uite aici lege morală.” “Tu i-ai rupt şi banca omului, nu ştiu cum de te mai primeşte la el!” spune Piciu’. “El trebuia să îşi cumpere şi bănci pentru gabarit depăşit.” răspunde Căli. Îmi dau seama că mă holbez la Nathan când îmi surprinde iarăşi privirea. Îmi place. E diferit. Aspectul putin neîngrijit, barba nelipsită, brun-roşcată. Ochii verzi- caprui ascunşi de nişte sprâncene negre şi arcuite ce se apleacă deasupra unui nas lung şi drept. Gura obraznică, cu buze nu prea subţiri, dar deloc groase, ce se întind bestial în părţi când râde. Şi părul dezordonat, negru. În totalitatea lui nu e neapărat frumos, cât altfel. Rece şi aspru. Dar cald pentru mine. Când îmi suprinde privirea, se detaşează pentru câteva secunde de atmosfera din jurul nostru şi se opreşte în acelaşi limb temporal ca şi mine. Dar nu am ce să îi explic. Nu pot decât să-i zâmbesc pentru că nici eu nu îmi înţeleg reacţia. Mă ridic de la masă pentru că mă scoate din sărite holbarea mea neintenţionată- Oare? II Mă întind pe pat şi ignor comportamentul meu nejustificabil. Adorm. La 10 jumătate. Mă ridic, trag cu ochiul în oglindă şi plec la discotecă. Locul de joacă al copilăriei mele, de aici am şi prima amintire. întuneric, mă trezesc şi îl văd pe fratemiu, dolofan bine la vârsta de patru ani şi dublu, chiar triplu cât mine, dormind în patul vecin. Când îmi dau seama de absenţa părinţilor şi de sunetul basului ce se aude de la discotecă îl trezesc şi pe el. Cred că făcusem operaţiunea de multe ori pentru că ştiam amândoi ce urma să facem fără să ne consultăm. Am mers până în bucătărie, aici, pe întuneric, am luat împreună scaunul de la masă şi l-am pus în dreptul ferestrei. Am decis să ies prima. Aici firul mi se taie şi următoarea imagine care îmi vine în minte e o mulţime de oameni şi picioarele mele desculţe,
L’s Story 17 ezitante pe scările ce coborau alături de ei. Obişnuiam să facem astfel de escapade. Am crescut în discotecă la propriu. Mereu arogantă (nu mi-am dat seama niciodată de asta, până n-au început să mi-o spună oamenii cam des), cu o privire impertinentă şi jucăuşă, cu un zâmbet binevoitor pentru neştiinţa –de care eram convinsă- a celor din jurul meu. Acelaşi lucru îl făceam mereu, mergeam la sala de biliard, eventual jucam. ”Dacă pierzi, mă laşi să te pup.” ”Aham” răspundeam, sigură de faptul că urma să câştig sau, în cazul în care chiar eram mai slabă, băiatul, dacă era cumsecade, m-ar fi lăsat să câştig, totuşi, dacă mă învingea, însemna că nu merită nici un pupic, nimic. Şi astfel îmi scăpam gura iubitoare de zâmbet ironic de pupicii tuturor. Câte unul se trezea să îmi pupe obrajii când nu eram atentă. Nu mă supărau însă, mai târziu, aveau să-mi lipsească gesturile astea inopinate, căzute de nicăieri, care nu ascundeau nici o dorinţă murdară de voluptate, nici vreun interes ascuns, ci doar un joc adolescentin, un joc în care nimeni nu avea nimic de pierdut. Intru în discotecă zâmbind şi îi văd pe băieţi- “Băieţii “. Nathan mă vede şi îşi desface braţele invitându-mă la el, mă duc fără să stau pe gânduri, pe cât de neaşteptat pe atât de normal îmi pare, ca şi când atunci când un fapt e foarte puternic şi lasă urme adânci emoţional, el se extinde atât pe viitor cât şi în trecut, ca şi premoniţiile sau sentimentul inexplicabil de tristeţe dinaintea unei nenorociri. Zâmbetul puţin prefăcut devine automat real şi involuntar. Îi simt corpul lipit de al meu şi o căldura diferită, necunoscută se naşte în mine şi dispare apoi imediat. Lăsându-mă uimită, speriată şi fericită. Îmi dă drumul şi rămân langă ei pentru câteva minute bucurându-mă de glumele lor handicapate. Nu aveam la momentul respectiv nici o idee despre cât de necesare îmi vor deveni îmbrăţişările lui, însă tot ce ştiam atunci era că în îmbrăţişarea lui am găsit mai multă siguranţă şi căldură decât oriunde în altă parte. Ţin minte că i-am salutat şi pe ceilalţi, nu în acelaşi mod, de fapt,
Until the darkness killed the light îmbrăţişarea lui Nathan era singura pe care o acceptam, mult mult mai târziu au reuşit şi ceilalţi băieţi să mă îmbrăţişeze. Când aroganţa mea se topise cu totul cedând locul unei supuneri, unei resemnări de inferioritate venită din interior care mă făcea, cel mult egală cu ceilalţi, dar în nici un caz nu îmi dădea dreptul de a mai refuza atenţia altora sub pretextul inferiorităţii lor. Am plecat zâmbind. Până atunci nimeni nu mă îmbrăţişase, el o făcea ca şi când avea tot dreptul din lume, apăream în faţa lui şi era o datorie (extrem de plăcută de altfel) de a mă lăsa cuprinsă. La mine nu erau niciodată gesturi nesimţite, deplasate. La mine erau îmbrăţişări. Ce gânduri treceau prin capul lui atunci, puţin îmi păsa, eram fericită. Mi se oferea iubire în forma ei cea mai inofensivă fără ca măcar să o cer sau să sper la ea. Asta am adorat mereu la el, spontanul, copilărosul. L Mesaj Luca: “Haide, ieşi la terasă? Mai povestim şi noi ceva.”. “Când te-am refuzat eu pe tine? “. Am luat un tricou negru, unul dintre preferatele ei (nu ştiam asta acum), şi am ieşit afară. Era o seară plăcută de duminică, căldura sufocantă a verii fusese înlocuită cu un aer răcoros, ce îmi permitea să respir normal, fără să simt vreo greutate în piept, drumul până în sat urma să fie acceptabil. Am luat- o la pas, cu faţa către apus, se întuneca treptat, iar în depărtare, ca ieşind din pământ, vedeam portocaliul cald al verii, galbenul soarelui ascuns pe undeva după orizont, şi câţiva nori albi. Efectul era simplu, bestial. Am ajuns la terasă destul de repede, ceilalţi erau deja acolo şi ne-am pus pe băut. Era deja târziu, se întunecase de-a binelea, când m-am uitat către stradă. Cineva alerga. Şi imediat am văzut-o intrând, s-a oprit, ne-a salutat arogantă, zâmbitoare, surprinsă (de ce?). A adoptat imediat aerul ei de fată importantă şi s-a îndreptat cu mersul săltat
L’s Story 19 către bar. Era o copilărie intenţionată în gesturile ei, o importanţă oferită fiecărui gest, ca şi când toată mimica ei trebuia să rezoneze cu ceea ce gândea, o sinceritate afişată, o degajare, care, pe mine unul, nu mă făcea decât să gândesc că era arogantă. A venit şi s-a aşezat lângă noi. Părea să fie atentă la fiecare, iar ochii ei albaştrii acum păreau închişi, negrii, zâmbitoare în permanenţă. “Eu vă spun, când am cărat sicriul la ieşirea din biserică, era mai greu.” spuse Andrei. “Aşa am păţit şi eu când s-a dus prietenul ăla din Grecia.” ”Da, dar de ce era mai greu sicriul?” “Nu ştiu, n-am idee ce se întâmplă în biserică în timpul slujbei, poate vi se pare.” ”Îţi zic, am cărat 4 oameni sicriul înăuntru şi a fost nevoie de 8 ca să îl scoatem.” Am văzut-o pe Elva cutremurându-se. A zâmbit :”Măi, tăceţi odată.” Nu e nici subiectul meu preferat, ăsta cu moartea. Mi se întâmplă să visez că mor, şi asta destul de des, ceea ce nu mă binedispune absolut deloc. “Adu-mi, te rog, un foc.” îi spun şi revine cu un pachet de chibrite. “Ia spune, Elva, tu ai prieten?”a întrebat-o Andrei. Am privit-o curios şi am văzut-o afişând un zâmbet larg şi din nou degajarea aia specifică. “Nu, şi nici n-am avut. Nu-mi trebuie.” şi a început să râdă. “Păi ştiu că era ceva cu Cosmin parcă, nu? “Băieţii au zâmbit pe sub mustaţă, se presupunea a fi o lovitură sub centură. “Tot timpul rămân surprinsă să văd că la voi informaţiile ajung tare greu, şi nici nu vă sinchisiţi să verificaţi dacă sunt valabile. Cosmin este o greşeală din copilărie, cum s-ar zice, şi mi-a plăcut de el când eram mai mică, dar cum am spus, la voi informaţia ajunge greu şi eu acum trebuie să răspund de preferinţele mele copilăreşti, nejustificabile.” “Ei, hai. Nici nu prea ai la cine să te uiţi pe aici prin sat. El e drăguţ aşa, dar cam bădăran, sincer.“ a adăugat Matahală. “Am spus, este un subiect închis, şi da, din tot satul, singurii care intraţi în sfera posibilă de interes sunteţi voi, grupul ăsta restrâns. În plus, la şcoală nu prea socializez. Nu mă aflu în căutarea nimănui. Să mă găsească el pe mine.” a spus Elva râzând. “Sunt multe chestii pe care le gândiţi greşit, şi de asta prefer
Until the darkness killed the light să am răbdare, să găsesc cumva pe cineva care să mă înţeleagă. Eu vreau să fie totul făcut cum trebuie, cuminte, corect. Voi acum, din cauză că fetele astea ţărăncuţe se dau prea uşor, v-aţi luat-o în cap şi aveţi senzaţia că aşa e normal. Dar nu e deloc. Deloc. Mă întristează situaţia multora dintre ele şi ignoranţa în care se îneacă.” “Ehe, o să vezi că n-o să mai gândeşti aşa peste ceva timp. Câţi ani ai?” a întrebat Andrei. ”17” “Mai ai timp” “Dar sunt convinsă că nu îmi voi schimba în nici un fel mentalitatea, e vorba de nişte principii, unde am ajunge dacă toţi ar renunţa la mândria virtuţii? E vorba de ceva ce trebuie să fie, nu unic şi sublim cum zic prostuţele romantice, ci, din punctul meu de vedere, ceva sigur. O fată, da, ajunge să facă orice pentru cineva atunci când ţine cu adevărat. Însă atât timp cât acel cineva e drept, curat şi ţine la ea cu adevărat, nu o va folosi, să nu lase urme negative, regrete. Şi ştii ce? Faptul că am crescut cu toate exemplele astea de neurmat lângă mine, m-a ajutat enorm să diferenţiez ce e bine de ce e rău.” “Hm, ţi-am zis, mai ai timp.” A spus morocănos Andrei. ”Dar totuşi, revenind la băieţi, sunt şi la noi în sat băieţi frumoşi.” ”Da, e Claudiu, e Nuţi.”spune Matahală. Am privit-o din nou curios, cred că o fixam cu privirea, dar şi ea se holba la mine, deci eram cumva chit. Am văzut în privirea ei ridicându-se un val de ironie imens, o luare în derâdere a ceea ce spuseseră băieţii. “Serios?” i-a întrebat râzând. “Ei sunt frumoşi? Doar pentru că sunt singurii care se aranjează nu înseamnă că sunt şi cei mai atrăgători, sincer niciodată nu m-am gândit în felul ăsta la ei. Au prea multă grijă de ei, mie îmi plac băieţii mai naturali, nu zic nespălaţi, dar totuşi, nu trebuie să fie narcisişti. Un băiat tre’ să fie fermecător aşa cum e el. Fără să se străduiască.” Toţi erau atenţi la ea, adevărul e că vorbea repede şi altfel pierdeai şirul. Poate erau curioşi să afle informaţii din interior. “Păi şi atunci cine îţi place? “a întrebat Andrei. Părea un joc de copii, “îmi place de tine”, “nu-mi place de tine” şi prostii, dar eram şi eu curios, din nou, şi de data asta mai mult, să aud ce o să
L’s Story 21 răspundă. Am văzut-o zâmbind resemnată şi privindu-mă. “Sincer, nu sunt îndrăgostită de nimeni, dar dacă ar fi să mă mărit cu cineva m-aş mărita cu Nathan. “ Am rămas surprins şi am început să râd.“Nu, serios, cu el m-aş mărita.” “Da, să rămâi aici în sat. Ce să faci cu un “derbedeu”?” a întrebat Matahală râzând-(cuvânt prea greu şi puţin nepotrivit, nu eram derbedeu, eram încă un tânăr care nu avea gândul la lucruri serioase, ceea ce mă făcea de nedorit pentru nişte socrii normali). “Păi mie îmi place aşa, e amuzant tot timpul.” M-a privit din nou, în privirea ei nu vedeam decât sinceritatea aia exagerată. Îndulcită de frica de a nu fi luată peste picior. Am continuat să vorbim despre filme. Death Note. S-a ridicat, şi a plecat pretextând că era târziu. E insuportabilă? Nu. Dar atotcunostiinţa ei nefondată- da. Aroganţa ei- da. Poate fi schimbată? Rămâne de văzut. Iau pachetul de chibrituri şi îl bag în buzunar. Din ziua aia nu a mai existat săptămână fără să vorbim. Aproape. Elva A început şcoala, vorbesc cu Light constant. Am hotărât să îi spun aşa datorită personajului pe care îl cunoaştem amândoi din Death Note: Light Yagami. De fapt, ne întrebăm care dintre noi e L şi care e Light. Aşa că pe el l’am trecut L(ight), mai târziu am aflat că mă trecuse L. Vorbesc cu Light constant şi totuşi atenţia de la şcoală nu îmi este deloc distrasă, din contră, simt un elan constructiv, simt nevoia de afirmare, şi rezutatele nu se lasă aşteptate. Îmi fac temele cu conştinciozitate. Light e un prieten care mă amuză şi cu care mă contrazic mai mereu. Cât despre cealaltă parte, senzaţia necunoscută dar plăcută, din zone la fel de necunoscute şi îndepărtate ale fiinţei mele, senzaţie care ia naştere la îmbrătişarea lui, o ignor şi o las să stagneze în mine momentan.
Until the darkness killed the light “Nu, şi nu, pur şi simplu, el nu înţelege că mie nu îmi pasă de părerea celorlalţi, că e mai ţigănel sau nu, nu are importanţă atât timp cât eu ştiu că el a primit o educaţie, cât ştiu că nu se comportă ca unul, că e simţit şi bine crescut şi nu ar spune în veci ceva care să mă deranjeze.”îmi turuie Lala în telefon. “Da,dar..” îi răspund în timp ce ating geamul pe locul de aterizare al unei picături imense de ploaie, “el trebuie să îndure comentariile tuturor şi se simte prost . Se simte prost şi în faţa ta. Deci se simte prost de 2 ori.” “Dar nu are de ce, măi omule. M-a întrebat Dan zilele trecute dacă o să fie nevoie să învăţăm cum se spune la Paracetamol în ţigăneşte pentru când vor veni pe viitor la farmacie.” “Dan e un dobitoc.” ”Da, dar Art pune tot la suflet.” “Nu trebuia să îi spui. În fine, dacă chiar nu îţi pasă ce spun ceilalţi, nu văd care e problema.” “E..Ce vroiam să-ţi mai spun? A.. A venit Nathan la farmacie si i-a luat nişte pastile lui bunică-su, şi am mai stat de vorbă.” ”Aa, Nathan?” întreb şi degetele-mi urmăresc cursul apei pe geam, dintr-o dată atentă. “Da, şi vorbeam de halate, că o să aibe şi el nevoie şi a zis că mi-ar fi recunoscător dacă îl chem la farmacie când nu o să port nimic pe dedesupt.“ Lala începe să râdă, iar degetele mele se opresc pe geamul rece. “îţi dai seama, a glumit. “ adaugă Lala râzând în continuare. “A zis că fără nimic pe dedesupt aş atrage toţi clienţii.” “Mai mult ca sigur” îi răspund. “Hai, vorbim. Mă pun la teme.” ”Bine, te pup.” îmi spune şi închide. Un nou sentiment se ridică în mine, puternic şi violent. Arunc telefonul pe masă cu hotărârea luată. Cred că conversaţiile mele cu Nathan au luat sfârşit. Pentru o perioadă. Deschid caietul de mate şi mă cufund în formule. Ceea ce continui să fac o săptămână întreagă. Mi-am dat seama că cel mai uşor e să faci teme interminabile când te goleşti de tine însuţi, te izolezi undeva în tine şi laşi afară doar logica şi cunoştiinţele de care ai nevoie. În felul ăsta îţi scrii tema, nu e eşti distras, şi nici nu o simţi ca o pierdere de timp. Eseurile la română devin din ce în ce mai lungi, dar simt şi la ele o satisfacţie enormă
L’s Story 23 când le termin. Cât despre materii ca informatica, chimia, religia, încerc să mă conformez programei şi să fiu prezentă la ore. Nu pot să cred câte ore pierdute se adună din cauza incapacităţii unui guvern de a satisface nevoile elevilor. Ni se bagă pe gât zeci de materii şi le învăţăm doar pentru a ne salva mediile. Nu putem deci nici să ne focalizăm pe ce ne place, nici să nu învăţăm la materiile de care unii dintre noi (cei care şi-au ales deja, în mare, domeniul pe viitor) ştim sigur că nu avem nevoie. Zilele trec rapid şi telefonul rămâne intact pe noptieră, primind doar din când în când câte o privire rece din partea mea. Se face din nou seară în timp ce-mi fac temele şi deschid caietul de geografie. Ultima materie la care am de învăţat. După, somn de voie. Sau poate chiar o să citesc ceva dacă mi-o permit ochii. Citesc lecţia şi mă strofoc să reţin zăcămintele de cărbune din ţară când bipăitul telefonului mă opreşte. Mesaj. Ridic telefonul. Mesaj de la Nathan. “Ce faci, Elva? Nu am mai vorbit de mult..”. Zâmbesc dar răceala rămâne pe buze şi se transmite în degete până în telefon :”Pai nu prea aveam ce vorbi atata timp cat tu esti interesat sa stii ce poarta Lala sub halat. Ti-am lasat mai mult timp sa reflectezi la asta;) “. “Esti nebuna. ) de asta nu ai vorbit? Ce treaba am eu cu halatul ei?” “Pai saptamana trecuta aveai. Doar nu ti’a trecut asa repede.” “Pupate’ as, nu ştiam ce s-a întâmplat.” Am continuat să vorbim, toată supărarea mea s-a evaporat. Sunt săptămâni întregi în care lipsesc de acasă fiind ocupată cu şcoala. Lipsim amândoi şi apoi apărem în aceeaşi seară la discotecă. Coincidenţă? Când nu am mers odată, s-a supărat şi m-a înjurat impecabil. Altădată credea că o să apar, înţelesese prost. Îi spusesem să-mi cumpere o pungă de lotto şi a crezut că o să fiu la discotecă să o primesc. M-a înjurat din nou, însă supărarea lui şi înjurăturile nu mă deranjau deloc, mă făceau să cred că ţine la mine. Altă dată l-a chemat Ab şi a rămas. Era în iarnă, când vorbeam la început. A primit mesaj de la ea să meargă să se hm.. hm.. şi mi-a arătat telefonul şi m-
Until the darkness killed the light a întrebat: “Mă duc? Sau rămân aici?” Evident că vroiam să rămână, dar nici nu vroiam să piardă o partidă din cauza mea. Aşa că i-am spus să se ducă. Şi a rămas. Eram doar 4 oameni în discotecă, şi el a rămas. Deşi drăguţa de ea a continuat să îi trimită mesaje şi să îl cheme. La momentul respectiv acceptam relaţiile lui cu alte fete pentru că ştiam că are nevoile lui şi eu nu eram încă în stare să le îndeplinesc. Oricum îmi venea să le decapitez de fiecare dată când le vedeam prin discotecă. Nu, mai întâi să le torturez, şi după să le decapitez. Îmi imaginam exact procedura de tortură, dar nu o voi expune ca să nu vă îndoiţi de facultăţile mele mentale. Altă dată eram în faţa barului. A luat-o pe A de gât şi a întrebat-o dacă în seara asta o f***. Eram lângă el. Şi sufletul meu de copil prost şi naiv şi-a primit un pumn dureros exact în bot după care s-a strâns în mine şi nu am putut decât să plec de acolo. “Nu te deranjează. Nu te deranjează. Nu te deranjează. “ L Uneori vine la discotecă şi e exact ca o prinţesică. După câteva sticle de bere pot să adaug “a mea”. “Prinţesik mea”. Se cam chinuie ea cu muzica aia, nu înţeleg de ce trebuie să se ocupe ea de asta când îl are pe frate-su. Acum iarna nu e aşa mare solicitare că nu prea sunt oameni, dar vara, mai ales când o văd că pune numai muzică pentru tâmpiţii ăia de ţigani, mă enervează. Maxim. Si îi mai şi pupă în fund. “Trebuie să mă împart la toată lumea, şi majoritatea îmi cer manele.” Asta spune ea ca să se justifice. Pe naiba. În fine, când nu sunt coloraţii şi stăm doar noi, e mai bine. Nu stă aşa mult la muzică şi vine şi stă pe lângă noi. Când beau mă duc la ea şi o îmbrăţisez, şi o strâng tare lângă mine. Am aşa un chef de ea uneori. Dar tot timpul trebuie să fie acolo fie maică-sa, fie taică-su. “Ispita, doamnă.” E nasol când trebuie să te abţii. Dar întotdeauna câteva grade în plus fac mai
L’s Story 25 uşoară treaba asta, şi dintr-o dată îţi bagi picioarele în restul lumii şi nu-ţi mai pasă. Adiţă discută cu Vali şi ea stă şi se uită, mutându-se de pe un picior pe altul pe ritmul melodiei. Mă aplec înainte şi o pup tare pe obraz. Începe să râdă, încântată. Adiţă : “Nu’l lăsa să te pupe, că aşa te îndrăgosteşti de ţigan”(nu sunt ţigan). “Aham, sigur.” spune arogantă şi mulţumită. Prefer să ţin chestia asta departe de băieţi. Şi aşa îmi e destul de greu să mă descurc cu ea singur, dar să mai suport şi comentariile lor. De ce comentarii? Pentru că demult prietenia mea cu Elva nu se mai încadrează în limitele amiciţiei inofensive, dar noi continuăm să ne prefacem că aşa e. Băieţii ştiu doar de afacerile mele temporare, ocazionale, cum le-ar spune. Şi deocamdată sunt mulţumiţi cu atât şi nu mă storc de alte informaţii. Plecăm la Satu Nou. Aici e un club destul de frumos unde, pe lângă că e mai nou şi mai comod, este şi căldură, ceea ce lipseşte cu desăvârşire la noi, la bar. Merg cu Matahală, Adiţă şi Piciu’. Ne îmbătăm pe cinste şi râdem o grămadă, până mă doare capul. Îmi dau seama că Elva probabil nu a adormit încă şi îi trimit un mesaj gol (pentru cazul în care doarme şi vede altcineva mesajul să nu aibă ce înţelege). Între timp îi trimit unul şi Lalei şi o întreb ce face. Elva îmi răspunde: “Pupate-as, unde mi-ai fost?” “La Satu Nou, gata ati inchis?” Tonul i se schimbă imediat în următorul mesaj: “Nu mai am baterie. Vorbeste cu Lala ca ea are. Pa.” îmi dau seama că s-a supărat şi-mi amintesc că în seara asta ele dorm împreună. “Geloasa mik”. Îi spun. “Nu mai am baterie si chiar nu vad ce am avea de vorbit noi doi avand in vedere ca vorbesti cu ea.” “Te superi degeaba. Vezi poate e descarcata si maine bateria.” Rămâne supărată, însă până a doua zi îi trece. O văd dimineaţă la fotbal. Se aşează lângă mine şi se baricadează în spatele meu când bate vântul. E un vânt teribil. Mingea zboară prin aer şi i se schimbă traiectoria imediat din cauza vremii. Tâmpiţii ăştia din Blândeşti profită de asta şi aruncă mingea numai în afara terenului. “Sugeţi p***, în gâtu mamii voastre. Aşa se
Until the darkness killed the light joacă fotbal, crucea voastră de ţărani?!” strig exasperat ridicându-mă de pe bancă. Lukoil, care joacă, îşi iese şi el din sărite şi se ia de adversari, primind un roşu. Mă enervez din nou şi îi mai înjur o tură. Elva stă pe bancă, amuzată. Mă aşez lângă ea şi îi pun mâna după gât, e caldă, şi scumpică. O strâng şi ea zâmbeşte. De multe ori, în mesajele noastre, vorbim şi despre plăcerea pe care ne-am putea-o asigura unul altuia, şi mi-ar plăcea să o am, dar când mă uit la ea, îmi dau seama că nu e tocmai potrivit, că nu e bine. Sâmbăta următoare vine din nou la discotecă, suntem mai toţi din “comitet” şi nu am ocazia să vorbesc prea mult cu ea. Mă îmbăt şi râd cu băieţii până mă apucă iarăşi durerea de cap. A şi Ab sunt amândouă în discotecă şi dansează. Ab ştie de A, însă nu şi invers. Oricum nu se suportă una pe cealaltă. 2 păsărici de fu**t. A vine lângă mine şi mă întreabă ceva însă nu mă pot concentra la ea. Îi răspund distrat. Mă duc lângă bar lăsând-o pe A singură. Elva trece către bar şi o opresc. O îmbrăţişez: “Diavole.” “Uită-te şi tu la fetele alea..”îmi spune arătând spre Ab şi A. “Nu ţi-e milă de ele. Sunt atât de doritoare..” spune ironică. “Taci” o întrerup, dar ea continuă. ”Cum? Încă nu ai ales pe nici una?” “Taci.” “Cum poţi fi atât de crud cu ele?”spune rânjind. O strâng şi mai tare şi îi spun că o să o ucid. Îmi bag capul în scobitura gâtului ei şi o mai strâng odată, doritor. E cald şi bine. Vreau mai mult. Mă îmbrăţişează şi ea. Pleacă. Nu ştiu ce înţeleg celelalte din asta, puţin îmi pasă. Apar Lala şi Vandana (mama Elvei) şi până la sfârşitul discotecii rămân cu ele. Ca să nu merg pe jos, trebuie însă să plec odată cu Andruţ şi ies afară. Cât întoarce el maşina eu încep să merg prin ploaie către casă. Din spate aud paşi grăbiţi, e Elva, aleargă către mine, nu ştiu ce vrea să facă. “Eşti nebună” îi spun. Şi mă aplec să o pup pe gura deschisă într-un zâmbet larg. Îi ating aparatul dentar cu buzele. Se uită la mine fericită, dar apare maşina. “Eşti nebună.” îi mai spun încă o dată şi urc. Pe drum nu prea îmi mai dau seama ce e cu mine, băutura îmi distorsionează
L’s Story 27 imaginile şi când ajung acasă, o sun pe Elva, ceea ce n-aş fi făcut dacă eram treaz. Îmi răspunde, dar nu ştiu ce să îi spun. O întreb dacă mai e la discotecă. Se aude gălăgie şi închid. Am pupat-o. Nu trebuia. Mă enervez şi îi trimit mesaj.: “Nu mai vreau sa vorbim.” Elva I Iniţial, nu conştientizez. Trebuie să citesc mesajul de mai multe ori ca să îmi dau seama ce îmi spune. Totul pare să se învârtă în jurul meu şi ameninţă să cadă, însă mă ţin pe poziţii spunându-mi că probabil nu e nimic. Îmi dau lacrimile involuntar. “De ce?” întreb. “Pentru ca asa trebuie.” “Ba nu, nu trebuie.” “Asa vreau eu” zice, şi apoi nu mai răspunde. Mă închid. Dau tot ce e în mine pe log off, mă deconectez ca să pot rezista până ajung acasă. Mă port normal cât mai durează discoteca şi apoi, când ajung în pat, dau log in şi las lacrimile să curgă. E prima oară când simt că face parte din mine şi că nu-l vreau în afară. E prima oară când îmi dau seama ce provoacă în mine absenţa lui. Dimineaţa vine posomorată, şi gândul că trebuie să plec la Iasi mă prost dispune şi mai tare. Mă îmbrac fără nici un chef şi văd maşina lui Dan afară. Mă gândesc că poate e şi el. O dorinţă masochistă mă face să vreau să-l văd, să-i pot transmite tristeţea, ura pe care a trezit-o în mine cu dorinţa lui de îndepărtare. Arunc o geacă pe mine, nici nu-mi trece prin cap să mă uit în oglindă, dar fac pariu că nu arăt minunat. Ajung la bar, cobor jos însă nu e nimeni. Mai rămâne o posibilitate, e la depozit. Îi cer Anei de la bar câţiva lei să- mi iau, cică, nişte cereale. Urc scările grăbită şi ajung pe holul către depozit unde dau de Matahală. “A… Elva. Wăi, ţi-a venit prietena! Ia vino incoa’!” strigă şi îl văd pe Light ieşind din depozit cu zâmbetul pe buze. Îşi desface braţele şi vine să mă îmbrăţişeze. Nu înţeleg nimic.
Until the darkness killed the light Mă las îmbrăţişată şi aproape doare bucuria de a-l simţi atât de aproape. Ştiu însă că face asta doar aşa...până la urmă a spus că nu mai vorbim, nu? Şi mai întristată, plec la tren. Frosina mă aşteaptă în gară şi mergem la Palas, unde nu reuşesc deloc să mă concentrez. Oare o să vorbească? Să îi trimit eu mesaj? Nu. Nici nu se pune problema. Toată tristeţea dispare însă când telefonul bipăie: “Ce faci, Elva?”, şi apoi, imediat încă un sms:”Mi-e dor de tine, mă crezi?”. Toată structura mea internă îşi revine şi universul meu interior e salvat de la colaps într-o secundă. Bineînţeles că nu sunt supărată (poate ar trebui, dar nu se întâmplă totul prea repede ca să mai las orgoliul să-mi consume din timp? Vreau să fiu fericită, nu să provoc durere.), pretinde că nu îşi aminteşte să-mi fi spus că nu mai vorbim. Îi amintesc de pupicul în ploaie. El îmi spune că i-a plăcut geaca mea. (Aia imensă care stătea pe mine ca pe gard?) şi totul revine la normal. În mine rămâne însă frica, frica de îndepărtarea lui. Dacă o va spune din nou? II Acum e decembrie. Urmează ziua Frosinei şi am venit pentru ea în Iaşi. Sunt în maşină, o aşteptăm pe mama ei să apară cu cumpărăturile din supermarket pentru ca apoi să mergem la vila unchiului ei unde se va ţine petrecerea. Încerc să mă bucur având în vedere ziua festivă, însă lacrimile îmi dau fără să le pot controla. Privesc pe geam şi încerc să respir calm. Frosina îşi dă seama şi mă priveşte compătimitor. A făcut-o. A spus din nou că nu mai vrea să vorbească cu mine. Iaraşi l-am supărat şi ceea ce mă disperă e că oricât m-aş strădui să nu îl supăr, tot găseşte el câte ceva. Şi asta mă face să cred că pur şi simplu caută un pretext să scape de mine. Dar sunt lucruri pe care mi le spune şi atunci pare că ţine la mine, eu sunt “rauleank mica”, eu nu sunt ca celelalte şi când îl supăr mă sperie
L’s Story 29 gândul ca l-aş putea dezamăgi. “O să-ţi răspundă la un moment dat”, îmi spune Frosina încurajatoare. Încerc să nu îi stric ziua şi mă abţin. Când ajungem şi terminăm pregătirile, mă urc în pat şi încerc să dorm. Dar masochismul din mine mă obligă să îi mai trimit un mesaj, unul la care sigur o să răspundă: ”Vrei să te las în pace?” “Da”. Întotdeauna senzaţia pe care am avut-o când mi-a spus vorbe de felul ăsta a fost aceea că aş fi împuşcată de cineva în care am încredere. Ca atunci când eşti pe câmpul de luptă şi crezi că te îndrepţi către adăpost, către salvatorul tău, şi când ajungi lângă el şi îi zâmbeşti, deschizi braţele ca să îl îmbrăţişezi, el ridică impasibil mitraliera şi te împuşcă în piept. Deci, tocmai fusesem împuşcată în piept, şi? Asta nu m-a oprit să trag de el. Întotdeauna m-am gândit că vrea să mă îndepărteze pentru că nu consideră ca fiind potrivită prietenia noastră care e mai mult decât o prietenie. Şi atunci mi-am permis să îi ignor răceala, refuzurile, gândindu-ma că dacă nu lupt pentru el, o să îmi pară rău mai târziu, gândindu-mă că dacă nu îl ţin strâns, o să mă îndepărteze considerând că aşa e corect. În timpul petrecerii, ştiu că el e la discotecă şi continui să îl bombardez cu mesaje. Dacă e băut, sunt şanse să îmi răspundă. Şi, da, am dreptate, îl fac să-mi vorbească şi totul revine la normal. Reuşesc să mă bucur de petrecere. Nu există viaţă fără Light. Vacanţa vine cu puţină zăpadă şi profit de fiecare zi ca să mă bucur de ea. Sau mai bine zis, de fiecare noapte. Vorbesc cu Light până dimineaţa şi nu de puţine ori ni se întâmplă să adormim în timp ce ne scriem mesaje din cauza orei târzii. În conversaţiile nostre, dorinţa de celălalt, cel puţin din partea mea, e din ce în ce mai ţipătoare. Îi reproşez faptul că nu găseşte un moment prielnic pentru a mă săruta- Doamne cât îmi doream sărutul ăla şi el întârzia să apară. îmbrăţişările lui provocau reacţii din ce în ce mai puternice în mine şi de data asta nu mai puteam să le ignor. Ştiam exact ce sunt, era prima oară când le simţeam aşa şi ştiam sigur că îl vroiam. Mi-era
Until the darkness killed the light frică să mă gândesc la ceva mai mult decât un sărut. Atât vroiam, un sărut. Oricum era de ajuns ca să mă urce până în cer şi înapoi. Într-o zi au venit nişte prieteni de la Suceava, au plecat la Bt să sărbătorească, mi-am dat seama că nu o să îmi răspundă şi l-am lăsat în pace, speram că mă va cauta el când va putea. Mi-am pus telefonul să sune în jur de ora 1, să mă trezesc, să văd dacă mi-a trimis mesaj până la ora aia sau nu. Telefonul sună, nici un mesaj, însă peste câteva minute: ”Ce faci, pasarik?”. Zâmbetul îmi ajunge până la urechi. “Trebuie sa mergem pana la o piscina, e aproape de noi. Mergem acolo si iti dau pupicul.” îmi spune. “Cand?” întreb, doritoare, dar conştientă că mi-ar fi imposibil să rămân singură cu el oriunde aş merge. “Nu stiu, weekend’ul asta.” Mă las purtată de val. Nu ştiu de unde găseam atâta obrăznicie în mine, nu eram neapărat o fată “rea”, însă Light mă stârnea şi îmi plăcea să îmi imaginez că poate fi al meu. Evident, nu am mers la piscina. Până a doua zi uitase complet că a propus asta. L E revelionul, am ieşit pe stradă aşa cum facem în fiecare an. E plin de copii cu petarde, pe zăpada de pe drum alunecă roţile maşinilor şi din centru se aude “concertul” oferit de municipalităţi cu ocazia sărbătorilor. După ce ne plimbăm prin sat şi vedem căluţii, urşi şi capre (plus nelipsitele glume la adresa lui Florin Ţapu), hotărâm să mergem la bar ca să ne încălzim puţin. În faţa barului mă întâlnesc cu Matahală şi Ionuţ. Îi salut, şi din spatele lor apare Elva, se grăbeşte. E îmbrăcată doar într-o bluză. În discotecă trebuie să fie destul de cald. Când ne vede, îsi continuă mersul arogantă, îi salută pe ceilalţi doi şi pe mine mă ignoră complet. Mă aşteptam la asta, iarăşi nu vorbesc cu ea, deci probabil are dreptul să fie supărată. Jos e plin de oameni, toţi joacă populară, se învârt în hore şi se simt bine. Stau cu baieţii
L’s Story 31 lângă bar. Râdem ca de obicei. Telefonul bipăie: ”Iti urez la multi ani si un an nou fericit. Pot sa ma comport asa in continuare, insa nu ti se pare o pierdere de timp? Nu mi-e greu sa fiu asa. Dar nu vreau.“ Pur şi simplu nu înţelege că vreau să mă lase în pace. Îi răspund la mesaj ignorând cealaltă parte. Ea însă nu renunţă uşor, ştiam deja că n-o va face, şi mă întreabă unde fac revelionul, astfel încât până la urmă ajungem să facem, într-un fel, revelionul împreună. Vine la 2 noaptea la bar, la Dan. Se aşează într-un colţ şi eu mă pun lângă uşă, e prea cald, şi ajung exact lângă ea. Nu prea are cum sa îi convină atmosfera având în vedere că suntem toţi băuţi. Ce mi se pare mie evident e faptul că ea are o treaba cu Cosmin, sau în fine, el are o treabă cu ea. Nu o scapă din ochii şi mai toţi ştim că ea l-a plăcut, sau îl place încă. “De ce nu vrei sa recunosti ca esti moarta dupa Cosmin?” “De ce esti prost si nu vezi ca sunt moarta dupa tine?” îmi răspunde. “Toti spun ca ai o treaba cu el”. “Da, pentru ca ei sunt in urma cu stirile. Stiai si tu ca mi-a placut de el, dar e un subiect inchis. Nu ma pasionează. Tu ar trebui sa stii mai bine decat ceilalti.” Las, până la urmă, baltă subiectul. Mi-e clar un lucru, vreau să o am. A doua zi trece Ab pe la mine, nu sunt prea satisfăcut pentru că am făcut-o în grabă, dar asta este. Îi spun şi lui Elva. Se preface “nederanjată”. E evident că nu îi convine. Când începe şcoala, lucrurile se întorc pe dos. Deşi îi cer de ceva timp să îmi facă tatuaj, pretinde că nu îi permite şcoala sau găseşte tot felul de pretexte, nici cu fratemiu nu e mai binevoitoare. Nu mai vine la ţară. Până la urmă, după ce nu vorbesc cu ea câteva zile, spune că îmi face tatuajul. Proces chinuitor, mai ales că ea nu are experienţă. Îi spun ce nu trebuie să facă şi cum ar trebui să bage tuşul mai bine. La sfârşitul tatuării, dau să o pup însă spre surprinderea mea întoarce capul şi o sărut pe obraz. Deci ăsta e “sărutul” ăla pe care ma tot implora ea să i-l dau? Întoarce obrazul? Încearcă să îndrepte situaţia îmbrăţişându-mă, mie însă un lucru îmi e clar. A
Until the darkness killed the light spus că vrea, şi a făcut invers. Bine de ştiut. A doua sesiune o lăsăm pe când se vindecă tatuajul, însă, aşa cum mă aşteptam, când vine timpul, iarăşi e ocupată cu şcoala. Îmi bate şi continuarea. Sunt mulţumit şi toţi băieţii se arată plăcut impresionaţi. Ea poate tatua bine. Îmi mai arată din când în când tatuaje şi o văd că poate. Din nou nu vine la discotecă. într-o zi, îi trimit mesaj: “Ce faci, pasarik?” “Tatuez, vb dupa. Te pup tare.:)” “Bine ca la Iasi ai timp sa tatuezi dar cand te rog eu nu ai.” Îmi răspunde târziu: “Acum am terminat. Nu vad de ce te superi.” “Tu sa vorbesti cu mata. Pe mine sa ma lasi in pace.” “Cand a trebuit sa te tatuez pe tine nu am avut timp, si mai e si faptul ca nu am experienta, mi-era si frica sa te tatuez, tu te-ai grabit.” “Sugi p**a. Nu mai ai ce sa vorbesti cu mine.“ Simplu. Nu mai vorbesc cu ea. Mult. Mult timp. E mai bine aşa. Elva Panicată, strâng maşina de tatuat, mă schimb în pijamale şi mă urc în pat. Încerc să nu mă panichez. Oricâte mesaje aş trimite însă, el nu răspunde. Nu pot decât să plâng, neputincioasă. Ştia că mi-e frică să-l tatuez. Ştia că vreau să aibe răbdare ca să pot căpăta experienţă şi să fiu sigură de mine când o fac. De data asta e diferit. Nu e aceeaşi supărare trecătoare. Sute de mesaje nu îi schimbă hotărârea. Încerc să mă resemnez. Dimineaţa vine mult prea repede şi trupul mi se pare mult prea greu ca să mă pot ridica. Îmi ţin ochii închişi pentru a împiedica lacrimile nelipsite să curgă şi mă duc la baie. Las apa rece să-mi pună sângele în mişcare şi să îmi dovedească crudul adevăr, încă trăiesc, fapt dovedit de nemulţumirea degetelor mele de a sta atât sub jetul de apă mult prea rece. Le retrag, mă spăl pe dinţi urmând mişcările monotone, zilnice, cu care m-am obişnuit de 10 ani. Până la urmă mă privesc. Ochii albaştrii mă privesc de dincolo cu nişte pupile imense şi obosite. Asta
L’s Story 33 sunt eu? Cum poate un om, o altă fiinţă umană să provoace astfel de daune în altcineva. Cine îi dă dreptul şi de ce sufletul se lasă lovit? De ce nu suntem toţi reci şi indiferenţi. Înteleg să îţi deschizi sufletul în faţa cuiva căruia îi oferi toată încrederea ta, înţeleg că astfel îi permiţi să intre inăuntru si să dărâme sau să mângâie ce găseşte acolo. Dar când pleacă, când violează efectiv templul tău interior şi îl devastează, trebuie trecut la persoana “non grata”. Şi tu trebuie să revii la ce ai fost. Îmi descopăr din nou ochii, zâmbesc. Poate există totuşi posibilitatea de a reveni la ce ai fost. Oricum, încercarea moarte n-are. Îl închid pe Light într-un colţişor de minte şi, cu energia atât de cunoscută mie, mă pregătesc de şcoală şi plec la ore. Ziua trece amuzantă alături de colegi. Ajunsă acasă mă apuc de un nou desen, aşa trece timpul. Simplu. Fără gânduri. 23.00, mă întind obosită în pat. Zâmbesc când închid ochii. Şi adorm. În scurt timp însă mă trezesc. Faţă în faţă cu durerea. E “parşivă”, cum credeam că scap de ea? E ca un şarpe ce se trezeşte în mine şi urcă tot mai sus pe şira spinării până în piept, invadându-mi sufletul, infectându-mi creierul. Îmi bag plapuma până în gât şi spun “nu”. Dar iată că sufletul, inima e mai puternică. Şi, după o zi de bunădispoziţie în lipsa lui, inima mea, atât de dedicată lui îşi doreşte răzbunarea şi lasă şarpele să devasteze. Deznădejdea m-a cuprins din nou, un val de tristeţe a căzut apăsător şi sufocant pe mine şi “stăvilarele lacrimilor s-au deschis”. Încercam să îmi dau seama ce îmi lipseste, ce vreau. Am închis ochii înecaţi în lacrimi şi mi-au venit în minte amintirile frumoase cu el, de fapt, era ca o nevoie masochistă de a pune reflectoarele minţii pe ceea ce a fost şi ce nu mai poate fi: seara în care Light a stat numai cu mine, Revelionul, “pasarik”, mofturile şi încăpăţânarea lui. Cu fiecare amintire hohotele sporeau, aveam impresia unei maşini care se dereglase şi nu mai avea cum să fie oprită. Îmi aminteam apoi indiferenţa lui, răceala, îmbrăţişările silite şi strângeam pernele, plapuma încercând să distrug, să îmi descarc
Until the darkness killed the light ura, dezamăgită. Apoi îmi venea din nou în gând “Light-ul”meu, “urâtă mik”, îmbrăţişările ce mă făceau să uit de mine, să întrevăd frânturi ale unei fericirii imense care stătea închisă în corpul lui şi-mi era destinată numai mie. Si eu tânjeam după corpul lui, iar sufletul meu după răutatea chinuitoare. Nu avea nici un sens, nimic nu are sens nici acum. În fine. La un moment dat m-am oprit cu resemnarea în brate. Resemnarea de a nu mă putea resemna. În plus, maşinăria nu mai suporta zguduirile şi contracţiile prelungite ale muşchilor. Clacase. Intrase în log off. Am aşteptat. Linişte. Negru. După minute întregi, intram în mine şi îl găseam şi mai adânc. M-am ridicat să merg până la baie, să mă răcoresc, să-mi revin. Nu m-am uitat în oglindă, nu îndrăzneam să mă privesc. Apoi a fost întuneric. Somn. “Light a murit şi trebuie să accept acest fapt aşa ireversibil cum trebuie el să fie. Să las sentimentul resemnării să-mi pătrundă în suflet, fără să mă tem că frunzele pădurilor mele, universul meu interior atât de divers şi simplu, întunecat şi luminos, uneori curgând prin izvoare reci şi limpezi, alteori prin prăpăstii ascuţite, cenuşii, că acele licăriri, elemente mate, se vor ofili. Adevărul e că viaţa, spontanul specific Elvei nu se prea potriveşte cu resemnarea, dar o acceptăm, nu? Ce altceva aş putea să fac? Aş putea să lupt, să trag de el, să-l readuc, dar s-a pierdut în mine, şi sunt sigură că aş face mai mult rău prin încăpăţânarea mea. Acum îmi dau seama de ce îi spuneam “Light”, pentru că el mă lumina, el îmi oferea “culoare”, eram binedispusă şi mă lăsam pradă unei voioşii binevoitoare, eram bună cu totul din jurul meu atunci când îl ştiam pe el la o distanţă atât de mică în spatele meu. Si când el s-a stins în mine, l-am lăsat să se scufunde. Îl las să se scufunde, dar în mine, în interiorul meu, aproape de venele, arterele pline de sânge tânăr ce curge-zbuciumat, temporar liniştit, care, poate, o să îl inunde şi, surprins de şuvoiul de viaţă, se va ridica din nou, din nou rău, din nou Light. Căci, “la un
L’s Story 35 singur cuvânt al tău, mi se va schimba viaţa toată”.” Închid ochii şi adorm cu gândul la o nouă zi de tortură. De aici, Light dispare. Lui Nathan îi spun L. L vrea mai mult de la mine decât nişte mesaje. Insă eu nu ştiu cum să renunţ la partea aia din mine. Mi-e frică să mă opresc din a mai fi un copil.
Until the darkness killed the light ACEEAŞI ZI, ALTĂ VIAŢĂ
L’s Story 37
Until the darkness killed the light Elva I Cum? Cum? Cum am reuşit să te dezamăgesc în halul asta? De ce? Şi răspunsul vine, evident: “Nu mai am nevoie de tine. Nu mai vreau.” Dar mie îmi convine? Pe mine m-ai întrebat dacă îmi convine? Oare îţi amintesti la înviere? Tot aşa nu vorbeai cu mine, însă totuşi, până la urmă m-ai chemat la tine şi m-ai îmbrăţişat. Şi eu ce să înţeleg? Înţeleg că nu mai înţeleg nimic. Am vorbit cu unul din băieţii de la discotecă, un tip care îşi încearcă farmecele pe mine- a greşit persoana. Apoi, fiind la restaurant cu familia am vorbit şi cu Cosmin S., băiatul cu tatuajele, însă nici unul nu mă mulţumea, mă încruntam nervoasă, plictisită de ei, şi mă închideam în mine. Pentru că aici era cel mai bine, aici erai tu, simplu, fără colţuri, părţi surprinzătoare plăcute sau neplăcute ca la ceilalţi. Nu, pe tine te simţeam în mine, cu trăsăturile tale, cu gândurile tale crestute în mine, din mine, fără să afecteze negativ, să deranjeze interiorul universului meu. Fiecare defect, fiecare calitate se întâlnesc în compoziţia asta ciudată din mine într-un amestec omogen. Nu se diferenţiază de celelalte. Capacitatea ta ascunsă de a simti- o ador. Felul tău de a te supăra-îl ador şi pe el. Înjurăturile tale?- Le ador şi pe ele, ca şi îmbrăţişările tale care mă ridică până în cer şi înapoi. Nu aş schimba nimic la tine, sau ba da, încăpăţânarea ta de a nu vorbi cu mine. Vezi? “Dragostea”(ce cuvânt mare) e un proces legat de egoism în totalitate. Ce drept am eu să îţi cer să mă iubeşti? Nici unul exact şi uite totuşi că, egoismul, mă face să cred contrariul, să cred că pot decide totul în legătură cu tine. În fine. E o prostie. Nu poţi trage de cineva care nu te vrea.
L’s Story 39 Visez urât. Îl caut pe Light peste tot şi dacă se întâmplă să îl găsesc îmi întoarce spatele. Simt că lupt cu ditamai colosul, eu, o piticanie, mă lupt cu o enormitate: indiferenţa lui. M-a vlăguit de tot. În somn, alerg după el, îl ating şi mă loveşte peste mână. Iar când îl întreb de ce face asta, îmi răspunde, simplu: ”Lasă-mă.” Este 10 şi un sfert, şi afară cerul poartă încă urmele zilei ce a trecut. Vine vara, mă întreb ce mă aşteaptă. E atât de simplu: Carpe diem! Şi Think! În acelaşi timp. Şi atunci de ce îmi este atât de greu să trăiesc clipa şi să gândesc raţional în acelaşi timp? De ce nu mi se ghidează sufletul după ele? Ele sunt coordonatele axelor universului meu. Simt că numai la bătrâneţe (dacă ajung), numai atunci, plictisită şi obosită, le voi accepta în deplinătatea lor. Ideea este că atunci nimic nu mă va mai orbi, deci le voi adopta din voinţă clară, neoprită de nici un imbold pasional. Revenind la vară, ce îmi pregăteşti? Unde mă vor duce ploile tale reci, explozii de fericire? Unde mă vor găsi zbuciumul tău, liniştea ta? E trist. Sunt triste şi fericite zilele tale. Pentru că sunt dovezi frumoase ale îngrozitorului timp. Cum spunea Gide? Clipă opreşte-te? Păi opreşte-te dară! II Am ajuns în aeroport. Aş vrea atât de mult să fiu cu el. Oricum, ideea era că după călătoria asta îmi vor trece toate, sau, mai exact, o să renunţ la tot. El vorbeşte îngrozitor şi distruge şi ultima faramă de mândrie din mine. Şi eu mă cobor şi mă cobor, tot mai mult- înjosire, primind-o cu braţele deschise, iubind-o aproape, zâmbind. Nu îmi dau seama ce e mai bine, să lupt, sau să nu lupt? Este evident ce s-a întâmplat. Am depăşit limitele pe care era evident (din nou) că nu trebuia să le depăşim. Vina cade în cea mai mare parte pe mine. Mă bucur însă că uneori a uitat şi Light de ele şi s-a apropiat mai mult. Cerând mai mult unul de la celălalt, am greşit. Va rămâne mereu
Until the darkness killed the light “singurul cu care m-aş căsători vreodată.” Dar pentru el, pentru el trebuie să fiu altcineva, sau să îmi permit să fiu ceea ce sunt de fapt fără să îmi greşesc mie. Dar asta înseamnă să îmi schimb sufletul. Şi ştiu, “nu se pot mântui decât sufletele uşoare, sub care nu se rup aripile îngerilor.” Până la urmă intrăm în avion şi mă bucur când văd pădurile de sus, pentru ca apoi să îmi dau seama că trecem peste Mediterană. Nu îţi dai seama şi nu te poţi bucura niciodată pe deplin de o călătorie, pentru că sufletul tău nu mai e în tine atunci când pleci. În Cordoba, peste tot doar pământ uscat şi portocaliu. Schimb banii într-un magazin uitat de lume. “Sunt falşi?” Mă întreabă tipul de la curăţenie zâmbind. E plin de români. Ajungem în cămin şi realizez, cu bucurie(sic!), că am fost repartizată cu două necunoscute. Nu contează. Îmi iau patul de sus şi aştept să înceapă treaba. Nu mă prea atrag ceilalţi copii din grup. O mare parte aparţin aceleiaşi clase şi se evidenţiază prin aroganţa afişată. Mai sunt copii mai mici cu un an, au şi ei grupul lor, doar că încă n-au scăpat de curajul pueril şi încăpăţânarea afişării unei maturităţi “premature”. Rock-eriţe, îndrăgostite, “the tough guy”, sunt toţi “clasificabili”. Mai e Elena, Marta, dar ele sunt prea fete pentru mine şi topicul “monden” al conversaţiilor ce le poartă mă plictiseşte. Rămâne Bogdan, el e aici, cu mine. Măcar el, amicul. Îşi lasă deschis aerul condiţionat cât suntem plecaţi şi când ne întoarcem dupa 5 ore de desen, camera lui e ca un frigider uman. Mă bag sub pătură şi îi mănânc dulciurile. Eu nu îmi cumpăr. Ieşim din când în când şi ne plimbăm sub soarele Seviliei, e frumos. Pur şi simplu frumos. Când razele cad exact pe picioarele mele şi le văd intrând fierbinţi în pielea deschisă, am senzaţia că la un moment dat o să dispară. Că picioarele or să mi se transforme în vânt de vară, vânt stătut, cu miros cald, şi o să rămân mereu în Sevilia.
L’s Story 41 Dar nu o să rămân mereu. La un moment dat o să mă întorc. O să mă întorc la el, oare? Te gândeşti că distanţa nu face nici o diferenţă, dar de fapt, acum, aici, când eşti atât de departe, mă simt ca şi cum aş fi scăpat dintr-un limb, o pauză temporală în care prezenţa lui mă subjuga. Ca şi când îl puteam simţi în mine oriunde eram mai aproape sau mai departe de casă. Acum nu mai simt nimic. Nimic. Atâtea chestii noi, atâţia oameni, atâtea culori, atâta căldură încât nu îmi mai simt sufletul. Şi paradoxal, oricât de masochist, vulnerabil, spontan, greu…este. Aşa îl vreau tot timpul. Cu plăcerile şi simpatiile lui nebuneşti. Oricum orice pas înainte sau înapoi îmi e imposibil de făcut. Nu îmi simt sufletul. Nu îl simt. Dimineaţa avem cursuri, de limba engleză şi apoi de desen tehnic. Ambele au ceva amuzant în ele. La engleză, facem spaniolă pentru că nivelul nostru de engleză îl egalează pe al profesoarei. Învăţăm vocabularul de bază. Mă plictisesc. Dar într-o zi, tânăra profă se gândeşte să ne pună să ne uităm la un film de groază în spaniolă: REC. Mare greşeală. Îmi pun capul pe bancă şi închid ochii mai mult de jumătate de film. Nu pot să mă mă uit la nişte oameni zombii fără ca apoi să nu mi-i reprezint şi în viaţa reală şi să mor de frică atunci când merg la culcare. Ora de desen e amuzantă pentru că profesoara are multe de explicat, dar engleza ei nu ajută. Ca să nu mai zic de spaniola noastră. Până la urmă ora de desen se dovedeşte interesantă şi plăcută. Mă aşteptam la asta. Doar e desen. În pauza dintre ore ieşim la plimbare în centru. Eu îmi cumpăr îngheţată cu gust bestial, iar ceilalţi se holbează la monumente. Nu îmi face nici o plăcere să mă uit la monumente, toate clădirile impozante sunt făcute pentru poze. Pentru că în realitate îmi inspiră atât de multe, mă vrăjesc atat de tare încât devin imună la farmecul lor. Ca atunci când un sunet e prea puternic şi surzeşti. Tot aşa nu mai pot simţi eu clădirea. Sunt paralizată. Îmi place însă să mă uit la oameni, e plin de ei aici şi toţi sunt diferiţi deşi nu pot diferenţia
Until the darkness killed the light pe nici unul de celălalt. O femeie cu coaste tatuate, i se vede sternul din tuş negru. Un birjar în spatele cailor. Un om-statuie. Trebuie să fie trist. Eu aşa zic. Nimicul de aici îmi dă o senzaţie de neputinţă ce îmi provoacă stări deprimante. Uneori simt o ură atât de mare împotriva lui. Ştiam că atunci când cineva îmi face rău, tot ce se găseşte în interiorul meu se întoarce, involuntar, împotriva lui. Persoana în care l-am găsit pe Light a greşit. Tot ce îmi doresc este să mă întorc victorioasă, arogantă, mai rece ca el. Stană de piatră. Dar e greu de realizat. Totuşi un vis frumos la care îmi place să mă gândesc. O, cerule, cât de mult am gândi, cât de inteligenţi am fi dacă n-am lăsa pasiunea să împingă raţiunea într-un colţ al minţii, anulând-o! Coborând scările căminului îmi şoptesc: “Nu pot fi ce vreau să fiu.” Nu dispun de suficientă frumuseţe, iar ce se găseşte în capul meu e penibil ascuns de chipul copilăros şi mirat. Mergem în excursie la Cadiz. Între timp mi-am găsit şi eu partener de discuţie, pe Alex. E într-a 12-a. Nu l-am precizat pentru că nu mă gândeam că o să intru în vorbă cu el. Dar uite-l că mă aşteaptă. Ne scufundăm în discuţiile despre fizică şi masoni şi timpul trece uşor pe autocar. Uneori mergem la cumpărături. Îi cumpără haine iubitei. Şi moare de râs când mă vede cât sunt de paralelă cu moda. Bogdan mă înţelege, el s- a obişnuit. La un moment dat complotează amândoi, Bogdan şi Alex, şi vor să mă convingă să îmi cumpăr un tricou mai feminin. Misiune imposibilă. Pot fi şi fată, dar nu când vor alţii. Alex şi-a dat seama în scurt timp că nu are sens să îmi mai ceară părerea când îi cumpără ceva prietenei sale, sau lui. Iar eu am început să cumpăr dulciuri şi să le împart cu Bogdan. La sfârşitul fiecărei zile mă urc în pat şi nu simt nimic. A început să-mi fie puţin greu să înţeleg. Eram atât de vioaie când am venit aici şi acum? Oameni buni, lăsaţi-mă în pace. Trebuie să găsesc din nou un motiv să fiu explozivă. Light oricum nu mai e. Ridică-mă! Te rog,
L’s Story 43 ridică-mă! Am senzaţia că stau pe loc. Aştept să se întâmple ceva dar nu se întâmplă nimic. Ideea e că acum nu mă mai doare nimic. Ştiu că durerea a fost acolo însă nu o pot rememora, resimţi, pentru că memoria ţesutului nu se manifestă la fel ca memoria umană, cea care face posibilă revederea anumitor momente în cap. Măcar pe ea aş vrea să o simt. Sau poate e mai bine aşa. Oprit. Blocat. Cum a fost interiorul meu când el s-a îndepărtat, când Light s-a oprit? A fost inert. Nu mai mişca nimic, decât sângele vulcanic care nu era de acord cu tâmpita aia de stare. M-am purtat urât cu cei din jurul meu şi nu am dormit niciodată mai mult ca atunci. Prea multă încredere am pus în cineva care s-a îndepărtat călcat pe nervi, plictisit şi nepăsător. Dacă aş vrea să îl văd acum? Nu, mulţumesc. De ce să o fac? Să îi văd privirea indiferentă? Să o ţină pentru el, eu păstrez lumina. Spania e faină. Îmi place să merg la Plaza d’España şi să mă întind pe marmura albă ce înconjoară fântâna arteziană şi privesc în sus. La albastrul orbitor. Atât. Şi atunci sunt totul, şi nu simt nimic. Şi asta e plăcut. Uşor de suportat. Când sunt plecată undeva, nu mai pot să comunic cu sufletul meu. Am senzaţia că numai acasă pot să mă simt în mine. Acolo, universul meu interior, aşa gri şi învolburat cum îmi pare mie, se poate desfăşura în voie. Acum nu are nici o direcţie clară, e pur şi simplu prea departe de reperul central ca să îşi dea seama unde e. De-abia acolo îşi deschide ferestrele uzate şi dau peste negrul atât de mult iubit, peste energia covârşitoare uneori umbrită de plictiseală, deznădăjduinţă, toate micile prostii ce supără un adolescent. Acolo, izbucnesc din mine şi mă fac comodă în lumea ce îmi aparţine.
Until the darkness killed the light III Un lucru îmi este clar. Îmi este îngrozitor de greu fără. Nu insuportabil- până la urmă noi oamenii suportăm multe. Doar că efortul de a renunţa la el, de fapt, cred că m-am resemnat, dar, după două săptămâni de parţială indiferenţă, sufletul meu tânjeşte la el. E o prostie. Intru în mine, nu găsesc nimic şi tac ore întregi, tăcere întreruptă uneori de vorbele schimbate cu colegii. Un lucru nu ştiu, la ce mă tot întorc eu? La amintiri, evident. Doar că nu îmi dau seama pe cine vreau să găsesc. Adică e evident că pe Light îl caut, pe el îl vreau. Pe Nathan nu îl mai găsesc în mine, pe Light îl plâng, Pe Nathan nu îndrăznesc să îl abordez în mine. Am senzaţia că nici nu îl cunosc. Când sufletul îmi este gol, toată materia lui pare să fie fixată de margini, ca şi când o forţă centrifugă imensă le împinge în exteriorul meu dându-mi astfel senzaţia că în mine nu există nimic. Nici principii, nici idei, doar amintiri văzute însă ca imagini necunoscute. Când revin însă, acasă fiind, materia sufletului se concentrează în el, mă simt definită, îmi este clar cine şi cum sunt. Dar involuntar şi durerea este mai mare. Ce durere? Durerea, dezamăgirea unei resemnări pe care o simt mereu apropiindu-se. Nu puteam eu să fiu excepţia, eram sigură că urma să ajung ca ei, oamenii adulţi, obosiţii. Ştiam şi de asta mă durea, că era evidentă apropierea unor evenimente în care resorturile mele interne se vor rupe, în care tot templul meu interior se va prăbuşi, distrus de răsuflarea neîndurătoare şi josnică, animalică a oamenilor. IV Am revenit. Am ajuns pe 14 iulie, cred. E august deja şi tortura continuă. L-am văzut pe Nathan şi am primit indiferenţa la care mă
L’s Story 45 aşteptam. L-am pus pe el, în mine, mi-a devenit necesar, am crescut cu el în mine şi el s-a desprins şi a plecat nepăsător. Până la urmă o merit, nu? Dacă l-am făcut să treacă de la simpatie aparte la dezgust, hai să zicem indiferenţă. Păi cum am făcut saltul ăsta? Eu l-am omorât pe Light. Cât am fost în Spania credeam că s-a liniştit totul. Întoarcerea mi-a demonstrat contrariul, oricum nu mai rezistam mult nici acolo. Procesul de renunţare e al naibii de greu. Şi îmi plâng sufletul pentru că nu mai înţelege nimic, ca şi mine. Nu are sens să vorbesc despre lacrimi. Ele sunt dovada slăbiciunii. Am permis să se intre în mine şi să se demoleze tot. Nu are cum să nu te doară când îl vezi plecând. Oricât de slab sau puternic eşti. Dar mie îmi e cumva clar în ce categorie intru: Încăpăţânare maximă. Până la urmă am zis: nu renunţ la el. 20 iulie: Nu mai vorbeşti cu L. 14 august: “îţi stă bine în rochiţă.ai picioare frumoase :*” Mă străduiesc să merg în continuare lângă Lala ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Mai citesc mesajul odată şi “îmi bag picioarele”, încep să plâng. “Ce? Ce s-a întâmplat? Ţi-a spus ceva rău?” Nu. Tocmai invers. Nu îi răspund. Merg pur şi simplu în continuare, plângând de nervi. De ce îmi spune asta dintr-o dată? Mă vede trecând pe lângă el şi gata? Crede că trimite un mesaj şi tot dezastrul dispare? Totul revine la normal? Măcar dacă mă ignoră, să o facă până la capăt, şi dacă ţine la mine, atunci să nu-mi mai dea drumul. Jocul ăsta nu îmi place. 23 august: Nu există viaţă fără Light. Totuşi, am căzut de acord că el nu mai e. Nu sub aceeaşi formă. Acum îl cunosc pe adevăratul L. 29 august: “Da’ în piz** matii, cine tine la tine?” 1 septembrie: “Tu nu poti sa ma dezamagesti. Imi placi asa cum esti, urata. “ -: “Esti rauleank, da cine mai e ca tine?”
Until the darkness killed the light Atât de mult să fii greşit un om încât să considere că nu mai merită să fie vreodată fericit? Încât să îndepărteze acel ceva care apare la un moment dat şi care, cerându-i şi oferindu-i iubire, îi deschide perspectiva fericirii (nu cred că i-am deschis vreodată perspectiva asta), se închide în el şi îşi continuă existenţa monotonă. Şi, când vede că ceva-ul ăla insistă, începe să îl calce în picioare, să îl distrugă pentru a-l îndepărta? Dar faza e că el nu îşi dă seama cât suferă ceva-ul ăla. Nu îşi dă seama că ceva-ul ăla pe el îl vrea…şi nu ca un moft de adolescent îngâmfat, ci ca spatele ăla de care ai nevoie. Şi în plus, toată lumea are dreptul la fericire. Şi el, şi ceva-ul. V “Vino, te rog. In 5 minute esti aici.” Trimit mesajul şi aştept să îmi răspundă. Nu mă aştept să vină. Dar insist. Simplul pupic ce i l-am dat nu a fost de ajuns. Nici măcar pentru mine. “Bine.” O nouă senzaţie pune stăpânire pe mine când îmi dau seama că urmează să ne întâlnim. Adrenalina. Şi un tremur involuntar. Aud maşina şi merg desculţă către el. Am senzaţia că mă mişc în reluare. Simt pietrele sub tălpi, văd şoseaua întinzându-se spartă de lumini din stâlp în stâlp. Şi maşina întunecată aşteptându-mă. Intru. Lumina de la felinar cade exact pe parbriz şi luminează bordul maşinii. Sunt, evident, panicată. Dă muzica la minim. Nu ştiu ce ar trebui să fac. Încerc să vorbesc dar nu îmi vine în cap nimic. Îmi pun capul pe umărul lui. El dă la o parte cotiera, ca să mă pot apropia mai mult. “De ce te-ai supărat atât de tare pe mine la începutul verii?” Ridică din umeri. “Din cauza tatuajului, ţi-am mai spus.” “Atât. Din cauza asta?” “Da.” Îl îmbrăţisez iar el îşi pune mâna pe piciorul meu şi o ridică tot mai sus. Îl opresc: “Nu e frumos.” Începe să râdă. “Dar ce e frumos?”. “Nu ştiu.“ Mă urc pe el şi îl sărut. Nici măcar atât nu ştiu să fac. Îi privesc chipul şi îmi dau seama cât de necesară îmi e imaginea asta în fiecare zi. Mă lipesc
L’s Story 47 de el şi mă bucur de prezenţa lui. Mă apucă de picioare şi le simte desculţe. “Nu eşti normală.” Pleacă. Eu mă îndrept încet către casă, nu mă mai grăbesc. Nu îmi pasă cine, cum mă vede. Să creadă că sunt somnambulă. Eu tocmai mi-am dat seama cât de dezavantajoasă e lipsa mea de experienţă. Mă urc în pat, însă nu pot să mă bucur de ce s-a întâmplat. Poţi să îi ceri răbdare unui om cu 10 ani mai mare ca tine? El a trecut deja peste etapa aia. El ştie ce şi cum. Dar eu nu. Hotărârea este din nou evidentă în el a doua zi. Hotărârea de a se îndepărta. Mă simt ca atunci când am întors obrazul ca să mă pupe pentru că nu aveam curaj să-l las să mă sărute. Evident, şi previzibil, se comportă ca atare. Aceeaşi veche siguranţă că el nu ţine la mine. Şi nu e vorba că îi cer să o facă. Dar. Ura mă întoarce împotriva lui. Egoism. El trebuie să rămână acolo în sufletul meu, înţeleg răceala şi indiferenţa în care sufletul meu se înveleşte acum, ele sunt necesare, vitale pentru a putea trece mai departe. Dar, deşi o mare parte din mine urăşte ceea ce cu puţin timp în urmă adoram cu desăvârşire, sper ca L să rămână înţepenit în cele mai adânci colţuri ale mele, prezent pentru totdeauna. NU VREAU să trec peste el. Însă eu nu merit să primesc iubirea lui, se cheamă egoism orice altă încercare de a o obţine după atâtea refuzuri. O să îl port în mine aşa neagră, rece cum sunt pentru că el era lumina. La sfârşitul săptămânii hotărâm să mergem la iaz. E cald şi, aşa cum o facem mai tot timpul, duminica ne răcorim. Frosina e şi ea la ţară. Îl intreb pe L dacă merge. Răspunsul e afirmativ. Mă grăbesc să fac pregătirile şi caut un şofer. Blondu’ spune că vine el, însă întârzie, iar L se răzgândeşte. Prea mult de aşteptat. Ar fi putut să conducă el, nu să aştepte pe altcineva jumătate de zi. Mersul la iaz însă nu are sens pentru mine fără ca el să fie acolo. Şi, aflându-mă la vârsta la care încă faci lucruri care nu au sens, iau bicicleta şi mă duc la Dan, să îi conving pe băieţi să vină. Ajung obosită şi fără aer. “Haideţi la iaz.”
Until the darkness killed the light Se opun ei cât se opun, dar îl conving pe L, ceea ce e de ajuns- el fiind cel mai greu de convins. Revin la terasă şi mă întâlnesc cu Frosina pe drum. Ea ştie de ce alerg. Ea ştie pentru cine respir aşa greu. În sfârşit mă bucur de weekend, de vacanţă. Mă arunc în apă cu “tupeu”, şi înghit apă cu la fel de multă “hotărâre”. Prezenţa lui L eclipsează bucuria de a fi la iaz, şi când îl văd în apă, aceeaşi veche căldură se naşte în mine. Nu o interzic. O las să crească în mine privindu-l. Sare în apă peste cap- şi el care spune că nu mai e tânăr, prostii. E iarăşi rece, rău, şi încăpăţânat, aşa cum îmi place mie. În apă, înainte să plecăm, ajung să înghit nişte apă involuntar, Florin mă trage la apă mare, şi eu mă panichez puţin. “O, o!!” strig. Iar L începe să râdă. Când ies Căli îmi face un examen să vadă dacă roşeaţa de pe burta mea corespunde nivelului de poluare fonică ce o produceam la ciocnirea cu apa. VI E ciudat cum un spirit atât de liber, descătuşat de tot în interiorul lui, ţintuit în “societate”, în lumea asta numai de corpul ăsta tâmpit, poate, după şi în timpul luptei cu universalitatea (încercarea, sau, mai bine zis, încercarea de a se detaşa în anumite momente de tot-întoarcerea e necesară, avem un corp de hrănit) oboseşte, şi atunci, când vede cât de obsedaţi sunt oamenii de realul prost, de societatea otrăvită, cu repere de fericire false, îşi găseşte refugiu, dar nu în lumea atât de dorită, a cărei existenţă trebuie plătită prin faptul că unii il consideră “dereglat”, ci în lumea asta. Şi ce e ciudat e că acel “shelter” nu e cine ştie ce colos de moralitate, bunătate, frumuseţe. Poate fi exact opusul. Spiritul liber lasă infinitul, libertatea gândirii, supremaţia, adevărul, pentru omul muritor, care îi impune anumite limite, subjugare, înjosire, nebunie. Asta e L pentru mine: rău, iubit, necesar. Dar de fapt, în lumea în care trăiesc, Light-ul
L’s Story 49 din mintea mea e transparenţă, e legătura mea cu fericirea, cu universul uman şi celălalt. VII Meciul cu Nadal începe. Mătuşa mea, obsedată de el, îndrăgostită la distanţă, cunoscându-i şi mărimea adidaşilor şi mâncarea preferată…dacă ar ştii şi ce mănâncă la ce ora tot nu m-ar mira. E o chestiune de distanţă, nu de voinţă. Eu, cum nu mă dau în vânt după sport, deşi trebuie să recunosc că meciurile de tenis pot fi chiar agreabile uneori, mă întind în pat. Aşez telefonul lângă mine, îl las pe vibraţie ca să fiu sigură că îl simt în cazul în care L are de gând să dea un semn de viaţă. Şi încep activitatea de holbare. Djockovici pare îngâmfat. Nici Nadal nu se lasă mai prejos, evident. Aştept ca Nadal să câştige. 1. Ca să o binedispună pe matuşa mea. 2. Ca să îl determine pe Djockovici să lase nasul mai jos. Deşi fac un efort excepţional nu reuşesc să mă las furată de pasiunea jocului şi mă întorc către tavan. Când eram mică mă uitam ore întregi la tavan. Număram scândurile. Nu-mi amintesc numărul dar ştiu sigur că era o activitate aproape zilnică, apărea un sentiment de familie, de frică, de casă compactă separată de restul famililor. Atunci, când mă holbam la scândurile de lemn vopsite cu alb, deveneam conştientă de unitatea familiei mele, de faptul că deşi trăim într-o comunitate, fiecare familie e singură, tragediile ei, bucuriile, îi lasă reci pe ceilalţi şi vice-versa. Fiecare familie e un univers, o altă realitate, iar dispariţia unei familii de pe pământ nici nu se remarcă. Adorm. Mesaj L. 7 mesaje.mai exact. 1.Ce faci? Dormi? 2.Da, dormi.. 3. Trezeste-te. 4. Trezeste-te, n-auzi?
Until the darkness killed the light 5. Da, bine ca eu stau treaz si tu te destrabalezi. 6.Tot n-auzi? 7.Trebuia sa iti bagi telefonul undeva, poate asa il simteai. Zâmbesc automat şi privesc ora, nu trecuse nici un minut de la ultimul mesaj, probabil vibraţiile mă treziseră, încep să zâmbesc din nou. Îi răspund. “Sunt salvat” îmi spune. “Trebuie sa stau pana dimineata cu bunicul si nu aveam chef sa stau singur.” ”Te acompaniez eu dragule, doar cine te iubeste pe tine? “ ”Cine? Cine?” ”Eh, o fata urata.” “Cea mai urata :P.” “O hidosenie ).””Nu, urata mea si atat.  “. Sufletul mi se inunda de fericire naivă şi continuăm să pălăvrăgim până la 5 dimineaţa. Dorinţa lui de a mă avea devine din ce în ce mai imperioasa şi eu nu fac nimic ca să-i opresc elanul. Din contra, îl susţin. Hotărâm să ne întâlnim la sfârşit de săptămână. Cum? O să sar geamul. Dacă este ceva care mă descrie în întregime, este hotărârea. Atunci când îmi pun ceva în cap, nu contează dificultăţile care mi se ridică în faţă. Mă pot lupta cu dragoni şi pot dărâma ziduri. Deci săritul pe geam noaptea e o nimica toată… L E nebună. E 2 noaptea şi ea se plimbă pe stradă ca pe bulevard în timpul amiezii. “Aproape am ajuns la Andrei, vino sa ma iei. :P”- Cum am spus, e nebună. Nu te apuci în toiul nopţii să escaladezi ferestre, să alergi pe străzi, când tu eşti o fată mică şi care se presupune că trebuie să stea în pătuţul ei la ora asta. Trebuia să-şi ia o carte bună să citească, nu să caute senzaţii tari în realitate. Cum naiba să vină? În timp ce bolborosesc enervat, uimit, şi, pe de o parte stârnit, trebuie să recunosc, iau cheile de la maşină, deschid porţile şi plec după ea. Tot nu pot să cred. “Vin acum.” îi răspund. Brusc îmi dau seama uitându-mă la bord că e trecut de 2. Accelerez. Nu e vorba că mi-e frica de faptul că o să păţească ceva, la cât de neastâmpărată
L’s Story 51 e, cred că se descurcă. Numai nevinovaţia poate să îi dea ei curajul ăsta. Ştiu că ne înţelesesem asupra unui lucru dar nu mă gândeam că se va întâmpla de adevărat. Doamne, dacă află părinţii ei! O să o sune, poate o să o caute. Or să afle şi or să mă decapiteze. Încetez să- mi fac griji când o văd. Poartă şapcă-halal camuflare. E îmbrăcată ca de obicei, aş putea să o recunosc de la o poştă. Opresc, o văd intrând şi deja mă simt mai bine. “Eşti nebună.” îi spun şi demarez. “Poate” răspunde râzând. “Ce faci dacă te sună? Dacă te verifică? Unde le spui că eşti?” “Taci odată”, îmi spune,”asta e treaba mea.” Tac când o văd atât de detaşată, fac pariu că doar afişează indiferenţa şi că de fapt şi ei îi e frică, dar, staţi aşa, doar vorbim de Elva, la ea nimic nu e prea grav, certitudinea că e dereglată mă cuprinde când o privesc încă o dată şi îi văd părul lăsat să cadă pe umeri – situaţie rară, de obicei şi-l prinde, şi când o visez are părul prins. Acum îl văd aşa cum e, ondulat, lunguţ, dezordonat, pe scurt, sălbatic, ca ea, zâmbesc. Mă bucură că a venit. Oprim. Coboară din maşină. O ajung din urmă şi o cuprind punându-i mâna pe coaste. Buna dispoziţie şi nerăbdarea mea îmi scapă într-un chicot. Deschid uşa şi o invit înăuntru. Se aşează pe pat. Numai ochii mereu impertinenţi trădează puţin din focul şi răzvrătirea din interior. Mă aşez lângă ea. O văd scrutând camera. “Vreau apă.” Îi dau imediat. Impacientarea mă face să mă grăbesc, să zâmbesc involuntar. O privesc şi faptul real că ea e aici, prezentă, de-adevărat, ma stârneşte. O întind pe pat într-o fracţiune de secundă şi îi caut gura. Se deschide sfioasă. Îmi las mâna în jos şi îi şoptesc să mă lase să fac ce vreau eu de data asta. “Ai de desfăcut o curea, şi 3..nu ,4 nasturi, baftă.” îmi spune glumind. Râd şi îi dau jos pantalonii. Îi caut din nou gura şi o sărut simţindu-i trupul zbătându- se sub acţiunea unor senzaţii necunoscute până acum. Se ridică pe mine. Mă sărută şi îi prind capul în mâini. Trăgând-o mai aproape. Mă sărută peste tot. Pe piept, pe abdomen. O simt însetată. O răstorn. Mă ridic deasupra ei şi o cuprind de talie, trăgând-o cât mai aproape
Until the darkness killed the light de mine, până nu mai exista spaţiu între noi. O sărut pe gât şi mă bucur de căldura ei, de pulsul dereglat. Atingerea ei mă dă peste cap şi simt că mă hrănesc din trupul ei cald şi supus. Că toată energia ei o preiau şi o sting în mine. La sfârşit, o sărut pe spate. O privesc cum arată cu picioarele alea slăbănoage în lumina lunii şi îmi dau seama că e a mea. Aşa mică. Pacoste. Libertina- ador partea asta la ea. Îi dau hainele. “Vrei jeleuri?”.”Nu” îmi răspunde. Ies în faţa ei şi o aştept. Se opreşte în pragul uşii, copilăroasă, aşteaptă recompensă. O pup şi face 2 paşi până afară. Iarăşi se opreşte, iarăşi o pup şi ajungem, după vreo încă 5 pupici, până la maşină. Înăuntru tace. Ceea ce mă îngrijorează puţin având în vedere că de obicei nu îi tace gura. “Gata, nu mai vorbeşti ?” Zâmbeşte, şi se uită în continuare pe geam. Când opresc se întoarce către mine şi îmi dă un pupic simplu, de copil. O las în apropierea casei şi mă întorc. Mă arunc în pat. “De-abia aştept tura următoare.” îmi spun bucurându-mă de moment. Închid ochii şi reiau ceea ce tocmai s-a întâmplat, o revăd aşa încăpăţânată cum stă pe marginea patului. Acum îmi dau seama că îmi spusese nişte formule la fizică înainte să o întind pe pat. Oscilaţii parcă, “mişcare”, “legi”. Gura mică şi aparatul dentar. Deloc potrivite cu animalicul însetat de mai înainte. Mă întorc furios pe o parte. “Asta nu trebuia să se întâmple.” O vibraţie îmi întrerupe şuvoiul de gânduri. Mesaj de la ea. Zâmbesc în sine. Îi răspund. Cu hotărârea în faţă, luată. Voi face ca totul să se termine.
L’s Story 53
Until the darkness killed the light ÎNTUNERIC
L’s Story 55
Until the darkness killed the light Elva I Plânge universul pentru mine. Picăturile de ploaie se scurg pe geam. Mă îndrept către Bt şi autocarul demarează pe şoseaua udă de la ploaie. Hohotele au zguduit pământul nopţii…până dimineaţă, când au obosit. Eu stau. Încerc să mă simt, să ma ridic. Dar e numai întuneric, cerul s-a închis. Şi totuşi, eu nu am vărsat nici o lacrimă. Ceea ce am facut cu L mi-a dat puţin peste cap sufletul de copil curat. Era nevoie de cădere ca să simt durerea. Era nevoie de durere ca să încep să încerc să mă apăr de ea. Era nevoie de L ca să îmi dau seama cât de negru îmi e de fapt sufletul. Sufletu-mi plânge în mine în fiecare noapte şi valuri de durere ies din el înecându-l. Trebuie să opresc hemoragia, sau, în scurt timp, o să îl caut oarbă în mine, şi, rece şi speriată, n-o să îmi dau seama că l-am pierdut. Unde e transparenţa infantilă? Nu mă mai pot privi ca fiind copilul ăla curat. Şi totuşi, eu nu înţeleg că aşa trebuia? Dar e bine sau nu? De ce mi- am murdărit cel mai scump, unicul templu? Cât de mari sunt pierderile? Dacă L s-ar preface măcar că apreciaza ceea ce am făcut pentru el, ar fi o chestie. Dar el este la fel de rece. Nu mă deranjează răceala, cât mai ales faptul că nu se sinchiseşte să mă facă să mă simt îndrăgită. Dacă tot am făcut pasul ăsta, l-am făcut pentru cineva care ţine la mine, nu? Dar la el nu văd asta. Din contră. Se supără pe mine din orice şi îmi dau seama că ceea ce simte pentru mine nu e deloc îndeajuns ca să îi depăşească orgoliul. Ceea ce am făcut rămâne făcut, şi mă bucur. Aşa ştiu şi eu care e realitatea. Acum că mi-am dărâmat sufletul, influenţa lui L mă distruge complet. Unde este
L’s Story 57 orgoliul de a fi eu? Unde este patima cu care-mi apăram principiile? Ce principii? Totul a căzut şi nu mai există nici o lege în mine în afară de cea a propriei autodistrugeri. Îmi este frică să mai privesc în mine. Plăcerea devine inofensivă sufletului meu, pozitivă, atunci când îl simt lângă mine , când simt că ceea ce fac e sub protecţia iubirii. Dar când totul devine incert, când nu mai ştiu dacă el ţine sau nu la mine, toate faptele astea îmi par greşite, şi nu mai văd nici o diferenţă între mine şi ele. Celelalte. II Am visat. Eram la discotecă. Uitasem laptop’ul la Iasi şi eram nevoită să fac rost de melodii noi cât mai repede. Băieţii la terasă. Trebuia să dau drumul cât mai repede. Panica specifică in vis. Viteza înceată de mişcare. Piedici care nu sunt piedici. Am trecut pe lângă băieţi în drum spre casă, iar Dan a spus ceva urât despre mine şi băieţii au început să râdă. Am descărcat melodiile, dar îmi era pur şi simplu ruşine să trec din nou pe lângă ei. Mi-am pus mâinile pe speteaza patului şi am început să plâng. M-am ridicat, conştientă de ravagiile plânsului pe faţa mea, indiferentă. Când am ieşit pe poartă, băieţii intrau în maşini. M-am îndreptat grăbită către bar, dar L a venit din urmă şi m-a oprit. I-am dat mâna la o parte şi mi-am continuat drumul. Nu am putut să mă abţin şi am izbucnit din nou în plâns. A insistat. Mi-a spus să nu mai plâng. M-am întors către el. Ştiam că n-ar mai fi insistat. M-ar fi lăsat în pace dacă plecam. Dar asta nu rezolva nimic. “Nu ai de ce să bagi în seamă glumele lui Dan. Sunt o prostie.” M-am apropiat de el şi l-am îmbrăţişat. Buzele mele îl căutau într-una, îl pupam într-una. “Rămâi la disco.” “Mă întorc.” “Rămâi.” Il pup din nou. Eram udă pe faţă. Nu conta. “Trebuie să lucrăm la “o activitate orală”.” ” Am zâmbit, nu îmi păsa ce prostii spunea atunci. Eram lângă el. Eram în centrul universului. “Cum să te
Until the darkness killed the light iubesc eu pe tine?” m-a întrebat. “Cum să fac acelaşi lucru încă o dată?” Te iubesc. Te iubesc. “Si eu te iubesc.” “Minţi” îi spun. Şi zâmbesc din nou. Dar a fost doar un vis. Când mă trezesc, mă uit în oglindă şi mă întreb cine sunt. În timpul nopţii, cât mă străduiesc să adorm, o aud pe ea în mine. Pe cealaltă Elva. Cea rea, neruşinată şi libertină. Îmi pare imposibil de controlat. În ea încarnez toate dorinţele mele necurate. O las să se desfăşoare, pentru ca apoi, epuizată, să adorm. E parte din mine, şi mă distruge. Poate într-o zi voi fi mai puternică decât ea, şi atunci îi voi spune: “Pa, Elva rea.” Sau poate eu îi voi spune: “Pa, Elva copil.” Când merg la şcoală, ţin capul în pământ. Sunt nemulţumită. Nemulţumită de morala lor. Nemulţumită de corectitudinea lor. De felul în care se luptă pentru a se face remarcaţi, de plăcerea pentru muncă, de “progresul făcut de dragul progresului”. Nu consider că există altă plăcere mai mare decât aceea de a-ţi face sufletul fericit. Atunci când sunt lăsată singură, când se închid fără să îmi dau seama legăturile cu lumea de afară, atunci se instalează o tornadă, în capul meu, şi în suflet. Se creează o conexiune între ele şi începe bătălia. Unde e sensul? De ce sunt rea? De ce sunt naivă? De ce cred-căci cred- că oamenii pot fi buni? Dar imediat vine o altă fază, contrară, în care fiecare om de pe pământ mă lasă rece. Obsedaţi de viaţa, de cariera lor, de prieteni, de “viaţa socială”, îmi reproşează că nu am nici o legătură cu realitatea. Recunosc, simt, că e necesar să trăieşti şi în exterior, altfel n-aş fi decât o umbră, ochii mei ar închide intrarea în suflet, eu aş întoarce spatele lumii, mulţumindu-mă cu ceea ce e în mine. Căci şi aici e o lume. Partea bună e că e construită conform ideilor şi credinţelor mele. Aici nu e nici un om. Nici măcar eu. Aici mă pot închide. Cred că ei nu înţeleg pentru că au uitat să fie atenţi la ei
L’s Story 59 înşişi. Şi e de înţeles, e mult mai uşor să trăieşti în afară după un scenariu, să urmezi etapele vieţii aşa cum ţi-au fost dictate. Lasitudine. În mine. Cum să mă mai obosesc să lupt împotriva lor? Doar e evident că voi ajunge la fel. Am să mă las condusă de regulile lor, respectând legea morală( atât cât o respectă ei..aha.) De ce mai există conceptul de “lege morală” dacă e normal să nu o respecţi, dacă oamenii nu sunt învăţaţi să o respecte? Nu. Îi lasă aşa să crească cu prostiile lor, şi după, cu o conştiinţă defazată, le dau drumul în lume. Şi ei vor distruge universuri de idei şi sentimente în fiinţe care s-a întâmplat să îi iubească, să sacrifice totul pentru ei. Şi după ce distrug, spun că aşa e normal; se consideră că schimbarea a fost dorită de comun acord. Prostii! A făcut asta numai ca să primească înapoi ceea ce oferă cu atâta tristeţe şi extenuare: iubire. Faptul că ceva ţi se pare normal, nu înseamnă că este cu adevărat normal. Cei care au fost astfel eliberaţi în lume, ar trebui să îşi refacă scara de valori, şi, dacă nu au nici un reper în minte, să se îndrepte către noţiunea de “bine” ca principal reper. Nu are cum să fie greşit. Ce poate fi atât de greu în a da iubire?... O prostie! Nimic nu are sens. Aroganţa supremă să fie salvarea? Dar nu ar fi decât o mască a neînţelegerii. Ea ascunde inadaptabilitatea de ceilalţi. Nu. Doar o singură cale e mai sigură. Am să ies din mine şi am să uit. Am să uit atât să mă întorc, cât şi conceptul de înafară şi înăuntru. E mai sănătos să ies din mine. Omenire, vin!...şi mă imaginez alergând împiedicată către oameni. Adoptând morala lor ca “ferment materialist de descompunere morală”. În neîndemânarea mea îl regăsesc pe L. Evident, felul în care s-a îmbogăţit relaţia mea cu el nu a determinat nici o schimbare în comportamentul lui. Nu credeam că o va face. Speram. L îmi cere şi mai mult, renunţă la mine prea uşor. Devin geloasă. Mă rupe. Sufletul se suceşte şi inima îmi e neagră de ură împotriva unor fiinţe cu care, de altfel, nu am nici o legătură. Într-o seară, la discotecă, l-am văzut
Until the darkness killed the light plecând în grabă cu A. El era în faţă, şi ea rânjind în spatele lui se străduia să ţină pasul. Era evident ce urmează să facă. Era evident că nu îmi va cădea bine să văd asta. Dar el nu se gândeşte la asta. E vorba doar de plăcere.. Da, dar şi la mine e vorba doar de suflet. Un suflet care se strânge în sine când o vede pe Ab citind mesaje, întorcându-se cu spatele la L, dansând vulgar şi apoi întorcându-se către el, zâmbindu-i. Iar L tastează. Nu mie. Mi se confirmă în continuare faptul că dragostea este un proces egoist, un simţământ egoist. Îl vreau numai pentru mine, vreau să-mi vorbească numai mie. Vreau să zâmbească cu adevărat numai din cauza mea. O relaţie, între doi oameni, trebuie să se bazeze pe respect. Nu consider ca L nu mă respectă (deşi uneori ar trebui să o fac), doar că el nu îmi împărtăşteşte principiile, mi le calcă în picioare involuntar. Dar, dacă era altfel, oare îl mai plăceam într-atât? Oare nu tocmai felul lui de a fi mă atrage cel mai tare la el? Până la urmă, se tot spune, extremele se atrag. Dar atunci de ce doare? III Urmează câteva zile în care mă înţeleg cu L. La majoratul meu ne simţim cu toţii bine. Sunt fericită că s-a nimerit să nu fie supărat pe mine exact de ziua mea. Trebuie să ghicesc cine e în faţa mea având ochii acoperiţi. Înălţimea lui Matahală îl dă de gol. Pe Adiţă barba, deşi îl recunosc mai greu. Îmi ia o grămadă să trec de Florin. Şi uite-l şi pe dragul meu, iniţial îi simt abdomenul plat, şi oasele, apoi umerii, nu am cum să greşesc la el. Una din pedepse presupune ca eu să spun o declaraţie cuiva, folosind nişte cuvinte date în prealabil. Nişte cuvinte tâmpite, evident. Mă gândesc automat la L, dar nu ştiu cum să fac să i-o spun lui. Până la urmă mă salvează altcineva care observă ca L stă singur, şi deci, conform nu ştiu căror mecanisme din creierul persoanei respective (spre fericirea mea), lui trebuie să îi
L’s Story 61 spun declaraţia. L joacă teatru, şi vine lângă mine pentru a asculta. Iar eu, cu dicţia mea de neînţeles, spun următoarele (nu susţin că ar avea sens): “Dragă iubire a vieţii mele, te-am recunoscut imediat după umerii tăi, şi nu mă pot gândi la altceva decât la chiloţii de pe fundul tău. Vreau în fiecare zi să simt mirosul florilor tale. Nu vreau copii, vreau doar să fiu ca o gogoaşă în inima ta, şi să ne iubim mereu pe banca din parc.” L se preface rănit în inimă şi se aşează pe scaun punându-şi mâna pe piept. Îmi dau seama că nu o să ţină minte ce am spus, dar sunt fericită. Am făcut 18 ani. Eu simt că se termină copilăria. Iar eu simt că e rândul meu să preiau comanda. IV Mi-aş dori să pot merge cu el oriunde. Să fim noi doi şi să îl văd zâmbind într-una. Să îl văd bucuros, să îl simt cum învie şi cum se bucură pe deplin de viaţă. Să mă pupe aşa cum se prosteşte el. Am hotărât să îmi cumpăr câine. Aveam un amic, care se ocupa şi avea cunoştiinţe printre crescătorii de animale, şi astfel am dat de Simona, care mi l-a dat Dark. Dragul şi iubitul meu Dark, al cărui nume e mai mult decât sugestiv. Acum îi aveam pe amândoi în mine. Prietenia cu Cosmin, cel care m-a ajutat cu Dark, şi cu dresarea lui, care a stat 4 ore cu mine să îi cupez urechile, care l-a cărat de vreo 10 ori până la veterinar şi înapoi în luna ferestrei de imunitate, îl deranja pe L. Pe de o parte, avea şi motiv. Cosmin se dădea în mod evident la mine, însă pentru mine nu avea nici o importanţă ce spunea sau nu spunea el. Îi povesteam lui L tot. Dar la un moment dat, s-a pus stop. Am ieşit într-o seară cu Kenny, câinele lui Cosmin, şi cu Cosmin, la joacă. Deşi îi spusesem lui L că anulasem întâlnirea respectivă. Ea, într-un fel, fusese anulată. Iniţial trebuia să mergem pe Bahlui, dar Cosmin a insistat, când a văzut că vreau să contramandez totul, să ne
Until the darkness killed the light întâlnim în parc, la mine la bloc, ceea ce nu era aşa o mare scofală. Dar nu ar fi trebuit să ies deloc. Pe L l-a deranjat. S-a supărat. Şi apoi mi-a repetat, a nu ştiu câta oară ca eu să îmi văd de treaba mea, că noi, eu şi cu el, suntem numai amici. Şi pentru prima dată, am lăsat orgoliul să mă conducă. Am primit atenţia de acolo de unde mi se oferea fără să o cer. A fost o prostie. L-am rănit pe L. L-am rănit într- un fel în care îmi promisesem să nu o fac niciodată. Pot să mă justific prin faptul că el nu îmi oferea înapoi atenţia pe care i-o ofeream eu. Pot să mă justific prin faptul că ai dreptul să fii gelos, şi să te simţi înşelat numai atunci când oferi încredere şi iubire. Dar unde era iubirea de la L? Dar încrederea? Refuz însă să mă justific. Cert este că am băgat în seamă orgoliul lui autodestructiv, care încercase de atâtea ori să mă îndepărteze. Nu voi uita niciodată ce a spus: “Şi eu care credeam că mă iubeşti.” “ Ştiu că eram eu obişnuit, dar chiar nu aveam nevoie de asta.” Dacă se prăbuşise o dată un univers în mine când am încetat să mai fiu un copil pentru L, acum acelaşi univers refăcut mă izbea de pereţii lui, mă trântea la pământ şi se lăsa cu toată greutatea pe mine pentru că îi greşisem lui L. Însă, în sfârşit, îmi era totul clar. L, deşi se purta cum se purta, ţinea la mine, mai mult decât la o amică. Acum ştiam că tot ce oferisem, nu oferisem degeaba. Acum îmi era clar că nu voi mai băga niciodată în seamă vorbele spuse de orgoliul lui nemăsurat, că îl voi ţine lângă mine pentru totdeauna, cu sau fără voia lui. De Cosmin am scăpat uşor, pur şi simplu nu am mai vorbit cu el. V E iarnă deja, iar L încă e supărat din cauza a ceea ce s-a întâmplat. Mă duc la el acasă, seara, imediat ce ajung de la Iaşi. Îi pun lesa lui Dark şi mă îndrept către celălalt sat. Când ajung nu ştiu cum
L’s Story 63 să îmi anunţ prezenţa, nu am credit. Mă ajută zăpada, şi toate cărţile citite în copilărie: fac un bulgăre şi îl arunc în geamul de unde se vede puţină lumină. Precizia mea este pur şi simplu prea bună, şi nimeresc la vreo jumătate de metru deasupra geamului. Mai arunc odată, bulgărele ajunge pe acoperiş, unde, înecat într-o tonă de zăpadă, nu provoacă nici cel mai mic zgomot. Mai fac unul, şi arunc cu mai multă răspundere. Nimeresc geamul şi îmi vine să o iau la fugă, aş fi putut să îl sparg. Aştept să văd dacă vine cineva. Apare o bătrână micuţă, şi îşi scoate capul peste poartă. “La naiba!” îmi spun. “Cine ştie ce idee îsi face acum despre mine.” E bunica lui, o recunosc, şi o întreb ruşinată dacă Nathan e acasă. “Nathan? Da, este. Îl chem acum.” După câteva momente în care mi-am făcut griji că nu o să vină, L apare. Iese în stradă şi începe să se joace cu Dark. L-a amuzat faza cu bulgării. Deşi râdem ştim amândoi că lucrurile nu sunt tocmai în ordine. “Când o să îmi dai pupicul salvator?”- pupicul, adică, prin care îmi va arăta că ce a fost rău a trecut. “Nu o să ţi-l dau.”spune simplu. Apreciez măcar că nu se poartă urât. Îl îmbrăţisez şi mă bucur că asta nu îmi este refuzat. Ab trece pe stradă pe lângă noi, dar eu nu îi dau drumul. Nici nu conştientizez că e ea, îmi spune el mai apoi. Foarte bine, să vadă. A doua zi, vin din nou. Şi aşa fac în fiecare weekend până când lucrurile revin la normal. Odată cu atitudinea în continuă îmbunătăţire a lui L, eu încep să cad la pace cu mine însămi. Elva rea, nu e atât de rea până la urmă. E pur şi simplu normală. Înainte, până să cunosc şi alte laturi ale mele, adoptasem o aroganţă afişată, dar justificabilă. Nu fusesem atinsă de vulgaritate, de plăcere, de răul care îl consideram eu ca fiind rău. Crescând în discotecă, cunoşteam cât de cât apele murdare ale trupurilor, a cărnii, dar mă ţineam deoparte. Când m-am aruncat în plin în negrul lor, a fost bulversant. Bulversant pentru suflet. Cât şi pentru trup. Mi-a luat o grămadă de timp să mă liniştesc. Să aştept. Doar obişnuinţa a reuşit să mă scoată
Until the darkness killed the light din noroi. Numai atunci când m-am liniştit complet şi am acceptat, a devenit clar pentru mine că nu este mereu greşit. Atâta timp cât există sentiment, el “binecuvântează” plăcerea, o face “frumoasă”. Şi- Doamne, mulţumesc!-Nu e nimic greşit în a iubi. Conştientă de dezamăgirea din spatele teoriilor, lipsită de aroganţa unei inocenţe nefondate, am învăţat că se întâmplă exact pe dos, că nu are sens să te contrazici cu cei mai mari, nu pentru că ar fi mai deştepţi, ci pentru că ei cunosc mai bine realitatea. Dacă îi contrazici pe baza unor teorii livreşti sau a unei încăpăţânări puerile, vei deveni obiectul demonstraţiei ce-ţi va arăta contrariul a ceea ce credeai. Gide învinovăţea cărţile că l-au cărat în lumi întunecate, moraliste. A judecat virtutea pentru că i-a interzis bucuria voluptăţii şi a plăcerii. Cât de greşită credinţa lui… Evident, ajuns la sfârşitul vieţii îşi permite să facă astfel de afirmaţii; pentru el, totul e consumat. Însă astfel de idei îi strică pe cei tineri. Dacă se adaugă şi încăpăţânarea dorinţei de independenţă, de acţiune, nevoia de a justifica plăcerea, atunci tânărul o ia pe arătură şi se pierde cu totul. Dorinţa nu poate fi potolită niciodată, dar virtutea, odată murdărită, nu mai poate fi readusă. Face parte din noi, dar nu ei trebuie să îi închinăm viaţa noastră. Ci sufletului, el se găseşte acolo, într-o cameră ascunsă din templul nostru interior. El s-a zguduit când l-am întâlnit cu adevărat pe L, pentru că încă nu ştiam cine sunt. Când L e lângă mine, totul e calm. Ştiu că urmează iarăşi o vale. Un deal. O vale. Un deal. Doar furtună şi vânt în faţa mea. Trecutul nu mă mai sperie. Cu greşelile lui, cu momentele lui plăcute, rămâne în urmă, luminat pe alocuri, negru în rest. Iarna mea s-a terminat. Vreau să văd razele alea de soare ce cad în mii de bucăţi de sticlă spartă pe verdele unei naturi eterne. 1 ianuarie îmi aduce fericire. L vine la discotecă la rugăminţile mele şi reuşesc să stau lângă el şi să mă bucur de prezenţa lui. Mă ia de gât şi mă strânge. Râdem la masă, e şi C, o altă “opţiune”din
L’s Story 65 agenda lui L, dar îi ignor prezenţa. L poartă pe frunte semnul unei lovituri recente, la care, dacă se poate spune aşa, am fost martoră, întrucât vorbea cu mine când s-a lovit de par. Dar e drăguţ. Ca întotdeauna nu se observă că este atât de mare, iar chipul lui de pe care nu prea lipseşte zâmbetul când iese cu prietenii, îl întinereşte mult, şi îi trădează neconcordanţa dintre vârsta propriu-zisă şi cea din certificatul de naştere. Pentru mine, L nu are vârstă. Pleacă de la discotecă pe la 1. “Am plecat. Te pup tare. “ Bosumflată că nu a rămas până la sfârşit, îi răspund:”Eu nu te pup deloc.” “Lasă că te pup eu. Eşti o printesik.” “Şi tu eşti un enervant.” îi spun, încercând să îmi amintesc cât a băut în seara aia, zâmbesc. Când mă bag în pat îmi propun să las în urmă tristeţea şi să îmbrăţisez resemnarea căci prefer zâmbetul ei blajin hohotului de plâns. L e aici. Şi momentan e bine. Nu mai trebuie să mă panichez. Trebuie să iau totul mai uşor. “În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi căci eu am biruit lumea.” Poate L ar fi fericit să mă “aibe”, dar cu sigurantă ar fi foarte nefericit să mă distrugă. Atât timp cât el e în spatele meu, nu îmi e frică de nimic. În afară de el, şi de mine. VI Trece timpul. Începe şcoala şi L se schimbă din nou. Vorbesc cu el mult încercând să îi asigur astfel încrederea în mine. Să vadă că nu ascund nimic. Dar asta îl deranjează. “Mă plictiseşti cu tot felul de prostii. Lasă-mă în pace.” Sunt obişnuită să primesc asta de la el. Mă doare însă mai puţin. Cu cât mă loveşte mai mult. Cu atât mă doare mai puţin. “Mi-e dor de mine în care aveam mai multă încredere. Mi-e dor de moralitate. Mi-e dor de aroganţa nefondată, de privirea scrutătoare, de energia interminabilă. Mi-e dor de Light care mă
Until the darkness killed the light îmbrăţişa într-una, care avea mereu încredere în mine, care mă vedea aşa cum eram: urâtă şi impertinentă. Mi-e dor de Light căruia îi era dor de mine după o zi de absenţă. Mi-e dor de Light care mă pupa din senin, care îmi trimitea mesaj la 4 noaptea. Mi-e dor de Light care ţinea la mine enorm şi care mă accepta aşa cum sunt. Care îşi dădea seama când mă supăram şi care se străduia, într-un mod amuzant sau enervant, să mă facă să-mi revin. Îmi e dor de Light care îşi amintea de mine în toiul nopţii, sau când păţea ceva. Care îmi spunea cât de fain ninge şi cât de bine e să mergi noaptea pe drum când e iarnă. Cel care atunci când ieşeam după el, mă făcea nebună şi mă pupa pe aparatul dentar. Cum am mai spus, cu toate individualităţile lui, cu fiecare trăsătură a lui diferită de ale mele, se potrivea exact în mine. Mi-e dor de Light care mă respecta şi mă apăra de ce era rău. Care era neîndurător când vroia să mă înveţe ceva.” Îl regăsesc pe Light în L. Dar atât de rar. “Am făcut clătite. Îţi dau şi tie?” “Nu, nu vreau. Vreau doar să te văd pe tine zâmbind.”- venită de la el, fraza asta scurtă e o sursă de bucurie imensă. Atât de rar. VII În fiecare zi când vin de la şcoală, la ţară, merg cu Dark la el. Stăm pe bancă şi vorbim sau îl privesc jucându-se cu Dark. Îi am pe amândoi. Sunt liniştită. Simt că în sfârşit îmi aparţine. Că nu o să mă mai îndepărteze. Se face din nou 5, iau lesa nerăbdătoare şi îl scot pe Dark la plimbare. E primăvară. E bine. În sfârşit nu mai este frig şi simt vara apropiindu-se. Soarele e puternic, blana neagră a lui Dark străluceşte lângă mine şi îl simt ca un cavaler, protector, cu platoşă sclipitoare, pe care momentan eu îl protejez căci e încă un copil. Limba lui atârnă pe lângă colţii albi. Îmi mai atinge din când în când mâna. Ştie deja străduţa lăturalnică pe care trebuie să mergem ca să ajungem la L, şi urcăm în grabă pe argila uscată până ajungem la bolta
L’s Story 67 continuă de copaci răcoroşi ce se apleacă deasupra noastră, deschizându-ne drumul spre băncuţa din faţa casei lui. Dar L nu iese. Trebuia să îl anunţ. M-am întors acasă, jignită dar pregătită să merg şi a doua zi. Nu a venit nici acum. De fapt, era la mătuşa lui, dar asta e la 3 străzi distanţă şi nu era ca şi când nu putea veni. Cert e că făcusem încă un drum degeaba. După o săptămână, merg din nou. Iese. Îi cer un pupic. “De asta mă enervezi.” Pleacă. Seara, când mă bag în pat, încerc să înţeleg. Sentimentele noastre au luat-o în alte direcţii. Presupun. Ce greşeşte el este faptul că mă contrazice, prin faptele lui, îmi contrazice credinţa conform căreia odată ce anumite lucruri se nasc, se petrec, între doi oameni, iar faptele nu sunt făcute în scopuri desfrânate ci pentru consumarea unei dorinţe născute, credeam eu, dintr-o afecţiune aparte, ei au drepturi, cât ar fi ele de mici unul asupra celuilalt. Astfel justific eu micile mele nebunii, mersul în fiecare zi până la el. E dreptul meu de a-l vedea, dar iată că sunt o pacoste, nu am nici un drept să îi cer să îşi consume din timpul preţios doar pentru câteva minute de vorbărie copilăroasă. E ciudat cum crezi ca un anumit gest ar putea sa facă fericit pe cineva şi de fapt îl indispune. în această seara prezenţa mea era categoric inoportună şi nu s-a ferit să mi-o aducă la cunoştiinţă. Stătea la 10 cm de mine şi îmi părea la fel de departe ca şi casele noastre. De fapt, când e departe de mine, îl simt mult mai aproape, îl simt în mine, absenţa lui fizică îmi permite să îl abordez în interior. Aici îl găsesc constant, fără prea multe modificări de comportament. Aici nu îmi e frica de el. Îl privesc drept în ochii aşteptând pupicul mult meritat. În realitatea fizică însă, totul depinde de dispoziţia lui. Mă întreb mereu pe care dintre ei îl va înfăţişa acum. L-am pierdut pe Light, pe L îl caut în jurul meu, mintea mea încearcă să-i dea de urmă în ceaţa cenuşie închis din capul meu însă nu îl găseşte. E atât de trist şi picioarele-mi vor să o ia la fugă în căutarea lui însă se opresc brusc, încremenite când ajung în faţa
Until the darkness killed the light corpului lui, blocate de privirea necunoscută, de uşa închisă a ochilor ce altădată se deschideau mari permiţând intrarea direct în suflet. Intram până în inimă. Acum privesc aceiaşi ochi dar sunt închişi pentru mine, deşi pleoapele se ridică zâmbitoare dezvăluind aceiaşi irişi ai căror culoare nu am desluşit-o niciodată. Mai rău decât să pierzi pe cineva e să îl ai încă lângă tine dar să nu îţi mai dea voie să intri în el, să fie un străin pe care altă dată îl cunoşteai atât de bine, ca pe tine însuţi, sau mai bine. Light nu a fost niciodată al meu. Nu înţeleg de ce un sentiment atât de frumos trebuie să sfârşească mereu în tristeţe, în valuri de durere. Orgoliul nu ajută. El îngheaţă inimi, distruge. “Nu mă mai forţa, pur şi simplu. Mă simt mai bine aşa.” Nu sună ciudat? Parcă mi-a mai spus de câteva ori asta. În fine. Mai ştiu eu ocazii în care el s-a simţit bine. Alea nu se pun? Nu, draga mea. O târfă o foloseşti fără să îţi pese ce se întâmplă mai apoi cu ea. Nu ştiţi ce e viaţa asta? Şi ce se aşteaptă ei de la noi? Viaţa e un câmp de luptă şi nu o spun ca să creez mai ştiu eu ce metaforă, nu, o spun pentru că ei te trimit exact ca pe un câmp de bătălie, dar nu ca să lupţi (atunci ţi-ar da măcar o armă) ci ca să alergi până în celălalt capăt, aşteptându-se să nu păţeşti nimic. Să fim serioşi! Ce virtuţi, ce capacitate anormală de păstrare a principiilor să ai? Dar ce principii oarbe şi inadaptate social să deţii ca să nu fii influenţat de tot noroiul ce se aruncă pe noi? Ce intelectualitate egoistă, ce gândire uniformă, ce avarism sufletesc, maturitate blocată să ai ca să poţi merge drept înainte fără să întorci o clipă capul? Aperi idei şi te trezeşti că exact tu demonstrezi contrariul. Te duci la fund în viteză şi în momentele în care iei o pauză din cădere, te uiţi în jurul tău şi îi vezi pe ceilalţi că merg deasupra prăpăstiilor, susţinuţi în aer de nişte ideologii diferite, de o absenţă a principiilor, de nesimţire. Îmi amintesc şi sunt şi acum mândră de privirea atât de sigură de sine pe care o aveam înainte să mă “răzvrătesc” împotriva mea şi să o iau la vale. Aveam o inocenţă
L’s Story 69 impertinentă, poate naivă, dar ea îmi dădea dreptul de a face absolut orice. Cum aş fi putut să o păstrez pe Elva? Simt că am devenit personajul secundar într-o lume care fără mine nu aş mai putea să o concep, deci care ar dispărea în absenţa mea (chiar dacă doar pentru mine). Cum aş fi putut să o păstrez pe Elva dacă ea era atât de încăpăţânată. Nu şi-a dat seama că mantia ei de puritate urma să se murdărească dacă se pune în genunchi? Poate aşa trebuia să se întâmple. Pur şi simplu e un gol mult prea mare înăuntru ca să mai binevoiesc să intru în mine, să simt răcoarea, să văd dezastrul, să ating ruinile, să îmi trăiesc viaţa internă care nu e formată decât din sentimente, culori înecate în negrul lui L. VIII “Nu îmi place că te bagi în sufletul meu.”- Aşa cum Devdas cară trăsura ce o poartă pe iubita lui către viitorul ei soţ, altul decât el, tot astfel L m-a condus pe drumul de ieşire din el, din dragostea noastră, curajos şi conştient de ce e mai bine pentru mine, cu fiecare pas strângându-mă de mână tot mai tare, călcând hotărât cu picioarele, îndepărtându-se de propria fericire, încăpăţânându-se să îşi pustiască propriul suflet, privându-l de prezenţa mea, privându-mă de “influenţa lui”. Dar el a înţeles greşit. Eu sunt Elva. Sunt, şi hotărârea mea e de neînduplecat. Ca un soldat, singur pe câmpul de luptă, alerg prin ploaia de gloanţe, înghit fumul greu al exploziilor, zidurile se prăbuşesc incapabile în faţa mea, iar ploaia cade pe chipul meu pentru a îmi potoli setea. Căci nu există zbor fără căderi. Şi chiar de e unul singur, mă voi ridica ori de câte ori va fi nevoie ca să îl împlinesc. “Noi suntem amici, atâta tot. Nu am fost mai mult. Ne-am simţit bine şi atâta tot.” Eram hotărâtă. Eram hotărâtă să îl las pe el să aleagă. Eram hotărâtă să dau ce mai aveam. Vroiam să dau ce mai aveam. În timp ce mergeam către el, simţeam din nou aceeaşi pace
Until the darkness killed the light ca de fiecare dată când s-a întâmplat să merg noaptea pe stradă. Când mă uitam în sus, vedeam cerul imens cum rămânea pe loc şi vârfurile copacilor rămânând în urmă, făcând loc altor ramuri sau altor acoperişuri de case cufundate în tăcerea nopţii. Îmi auzeam paşii siguri pe asfalt, constanţi, normali. Nu mă grăbeam pentru că ştiam că numai astfel puteam să ţin frica în frâu. Şi numai astfel puteam să fiu atentă la tot ce era în jurul meu, capabilă sa disting orice zgomot neobişnuit. Câţiva paşi într-o curte pe lângă care am trecut m-au speriat. Nu îmi era neapărat frică să fiu văzută, ci îmi era frica de ce i-ar fi putut trece prin cap unui om mai puţin moral. Nu aveam de gând să plătesc cu propriul corp neghiobia mea de a ieşi noaptea din casă. Atât timp cât simţeam că scopul ieşirii mele era nobil, sau, mai bine zis, necesar, atunci ştiam că nimic rău nu avea să se întâmple. Şi de data asta ştiam că altfel nu se poate, după o săptămână în care L nu vorbise cu mine după ce îmi spusese că nu simte nimic pentru mine, convinsă că spusese asta doar ca să mă îndepărteze de el, şi convinsă că numai faţă în faţă puteam rezolva cumva problema asta, hotărâsem să merg la el, erau în joc atâtea. Simţeam că după noaptea asta lucrurile se vor rezolva, într-un fel sau altul. Am început să alerg imediat ce am sesizat prezenţa nedorită şi mi-am scos adidaşii ca să nu fac şi mai mult zgomot. Ajunsesem deja destul de departe când respiraţia a început să îmi fie insuficientă, ştiam că scăpasem de orice eventual pericol, dar mă apropiam atât de repede de casa lui încât mi-ar fi fost greu să încetinesc. Am ajuns pe străduţa din faţa casei, m-am oprit şi am început să merg încet, pentru ca plămânii mei să se destindă puţin, să îşi ia cantitatea necesară din aerul negru. Am tras încet zăvorul, mii de gânduri îmi treceau prin cap: dacă era plecat undeva? Dacă era cu altcineva? Am păşit încet până în faţa uşii şi, cu o speranţă cam prostească, am apăsat pe clanţă, era închis, evident. Am scos repede telefonul, degetele mele au format singure numărul
L’s Story 71 atât de cunoscut, şi, în următoarea secundă îi auzeam telefonul sunând din cameră. Ştiam că nu o să răspundă, aveam însă doar nevoie să îl trezesc. Am bătut încet în uşă şi l-am auzit venind. Speram din suflet să nu mă fugărească acasă. A deschis uşa şi l-am întrebat dacă pot să intru. Am intrat după el şi am lăsat adidaşii jos. El s-a suit înapoi in pat. Eu m-am pus la picioarele lui, vlăguită. De-abia acum îmi dădeam seama că respiraţia mea încă nu îşi revenise. Mi-a spus automat ca sunt nebună. Ştiam asta deja. Nu era nevoie să mi-o amintească. Nu ştiam cum să încep. Nu vroiam să îl iau la întrebări ca o iubită insuportabilă, nu vroiam să pară că cer explicaţii fără să am dreptul de a o face. Nu vroiam să îl fac să se simtă incomfortabil. Vroiam doar să îmi explice ceea ce se întâmpla şi motivul pentru care se tot îndepărta de mine. Întotdeauna aveam clar în cap că principalul motiv era faptul că el credea că aşa era mai bine pentru mine, că prezenţa lui ar înceta să mai fie negativă când se va îndepărta de mine. Şi probabil avea dreptate, dar îl iubeam mult prea mult ca să las lucrurile aşa. Speram că dacă ne străduim amândoi, va ieşi bine. Dar în felul în care acţiona el, cu pauze şi capitulări, nu puteam face lucrurile să fie corecte pentru că nu le dadeam ocazia să se aşeze, să le privim obiectiv. Era o continuă nehotărâre care pe mine una mă termina. Ajunsesem să cred chiar-aşa cum îşi şi dorea- că nu eram decât o altă tipă. Că eram Abc. Dar nu puteam să accept asta. Nu vroiam să accept asta. “De ce faci asta?” l-am întrebat. “Ce fac?” a spus: “Nu ştiu, faptul că nu vorbeşti. Cum se explică comportamentul tău din ultima vreme?” ”Aşa e cel mai bine”. “Aşa crezi tu că e, dar nu e.” Numai dereglarea mea putea să conceapă ideea de a ajunge într-o zi să fiu cu el. Şi uneori şi ea se îndoia de posibilitatea asta. Nu aveam deci cum să mă aştept ca el să se gândească măcar o secundă la ea. Uneori, durerea îi face pe oameni să se închidă atât de tare încât nu-şi mai deschid niciodată ferestrele sufletului pentru a permite ca un pic de fericire să intre înăuntru. Asta
Until the darkness killed the light eram pentru el? O fericire nesperată care nu avea cum să se împlinească? Nu, eram doar o sâcâitoare care nu înţelegea să-şi vadă de drumul ei. “Vezi-ţi de trebuşoara ta, simplu.” A spus după câteva minute de tăcere. “Tu eşti trebuşoara mea.” am spus printre dinţi. “Nu, nu sunt.” au fost cuvintele lui calme şi hotărâte. Au urmat alte minute de linişte. Ce aveam să-i explic? Era la fel de încăpăţânat şi ar fi continuat să îşi apere ideea cu aceeaşi fervoare ca şi mine. “Pot să vin lângă tine?” “Da.” M-am ridicat în genunchi şi m-am pus cu capul pe pieptul lui, băgând mâinile puţin sub el, lipindu-mi pieptul de abdomenul lui, savurând momentul. În momentele în care stăteam aşa simţeam că nu conta ce se întâmpla atât timp cât aveam bucuria de a-l simţi lângă mine. Şi-a pus mâinile pe umerii mei şi a coborat în jos. Aşa cum mă gândeam, nu şi-a dat seama că mă dezbrăcasem de tot în partea de sus când am dat jos hanoracul. “Te-ai dezbrăcat” a şoptit şi îi simţeam deja mâinile nerăbdătoare şi pulsul crescând. “Acum e acum” mi-am spus începând să tremur. Era momentul de răscruce, aşteptam doar ca el să decidă dacă o va face sau nu. Deşi ştiam care era urmarea. Îl cunoşteam prea bine, şi eu, practic, îl invitasem deschis să o facă. Dar tot deschis îl invitam şi să păstrăm legătura dintre noi, asta de ce nu o făcea? “Tremuri”a mai spus. Nu aveam ce să-i răspund, corpul tremura independent de mine sub atingerea mâinilor lui. Îşi plimba degetele pe spatele meu, tot mai jos, urcând şi coborând, trezindu-mi simţurile. Apoi a trecut mai departe. Şi încă nu ştiam exact ce avea de gând să facă, dar cred că decizia era deja luată. L m-a tras înspre el, însă durerea m-a împiedicat să capitulez prea uşor. I-am căutat buzele. Apoi ne-am întins înapoi unul lângă celălalt şi am tăcut. Oricum nu mai contează. Treaba mea se terminase. Oferisem tot ce aveam de oferit. Când ne-am îndepărtat pe stradă unul de celalalt, ştiindu-l în spatele meu, mă simţeam liberă. “Acum s-a sfârşit. Sufletul mi-e la pământ, dar liber. Am dat tot ce aveam de dat.” Acum, viitorul nostru era decizia lui.
L’s Story 73 IX Evident. El nu avea nici o responsabilitate. Fusese decizia mea. Dar îmi plăcea să cred că făcusem totul. Şi el a spus: “Hm, nu a fost extraordinar.” Nu înţelegeam cum aş putea fi fata care îi trebuie lui când, în mod normal, el trebuia să mă accepte aşa cum sunt. Îmi plăcea să mi-l trezesc pe Light în amintire, care spunea că nu am cum să-l dezamăgesc pentru că sunt urâta lui. Şi când mă gândesc că până la urmă Light şi L sunt una şi aceeaşi persoană. “Credeam cumva că toată durerea a dispărut? Nu, nu. Draga de ea e aici, revine. E aceeaşi ca şi vara trecută, cum am putut să uit de ea? Să cred că nu-mi va mai pustii sufletul? :))” X L urmează să plece 2 luni în altă ţară. Îmi trimite mesaj când trece vama şi, spre surprinderea mea, încep să plâng în hohote. Spun spre surprinderea mea, pentru că până la urmă nu pleacă la război şi în scurt timp o să revină. Mă opresc. Privesc partea bună a lucrurilor, privesc încă odată mesajul. “Te pup tare tare. Să fii cu minte.:P” Eu îl rog doar să nu fie prea rău. Mi se pare imposibil să stea două luni fără activitate. Eu sunt în tren. Copacii de pe strada lui se văd departe. Nu îmi mai apare în minte perspectiva de a merge la el. Nu sunt tristă. Sunt ca atunci când am fost în Spania. Goală. Şi câmpul e iarăşi imens, acelaşi dintotdeauna. Este suficientă o seară în care îi răspund mai greu la mesaj din cauza unui apel pentru a se supăra, a mă bloca peste tot ca să nu-l pot contacta şi a nu mai vorbi cu mine pe toată durata şederii lui acolo. E evident că mă dă afară cu toată forţa lui şi uite că eu pur şi
Until the darkness killed the light simplu nu vreau să ies. Ignor jignirea. Aşa te porţi cu cineva la care ţii? Când o să înţeleg că sunt doar Abc? Nu înţeleg asta, trec şi peste răceala lui disimulată de la întoarcere. Intru în casă peste el şi dau peste un L care mă iubeşte, care mă pupă pe cap şi mă strânge la pieptul lui. Care râde când îi spun de durerea mea din suflet, pentru că aşa e el, “cu asta se hrăneşte”. Mi-a adus un tricou din Germania: ”Take pride in what you are making.” Zâmbesc, e prima oară când cineva îmi dă un cadou fără nici un motiv aparent. În acelaşi timp mă sfătuieşte să nu mă supăr pe glumele băieţilor care în ultimul timp au început să se ia de mine. “Ai crescut. Se vede. Şi văd şi ei. Atâta tot.” Mergem şi la iaz împreună şi mă urc la el în spate. Nu mă prea sinchisesc de ceilalţi. L mă ia de după picioare şi mă strânge lângă el. Pur şi simplu vreau să mă bucur de el pentru că a lipsit mult. Băieţii se bat cu muştar şi maioneză. Iar Dark fuge după ei, făcându-le şi mai dificilă bătaia. Când se duc în apă să se clătească, începe bătaia cu noroi, Dark capitulează. E vară şi e bine. Din nou. La sfârşitul lui august plec şi eu în vacanţă. Evident, la un moment dat îl supăr. Nu ştiu cum reuşesc să o fac, cred că aş putea să primesc un Nobel pentru asta. Încă 4 zile mă despart de băieţi. Dark- de-abia aştept să-l văd, L- acelaşi lucru, doar că mai complicat. Nu înţeleg până la urmă ce satisfacţie are el când suntem împreună? “Păi şi tu ce plăcere ai?” “Păi nu am.” Incompatibilitate fizică. Cel puţin în ceea ce-l priveşte pentru că eu îl plac aşa cum e şi nu găsesc nimic care să-l doresc schimbat. Probabil îl văd, eu una, prin intermediul sentimentelor şi atunci e normal ca acele defecte care le are, dacă le are, să nu le văd. El îmi inspiră masculinitate, putere, indiferenţă adorabilă. Şi eu? Eu ce îi inspir? Curvă, ahtiată după plăcere, prefăcută, mincinoasă. Aoleu! Despre cine vorbesc? Şi nu le spun ca pe o exagerare ci aşa cum îmi reiese mie portretul din jignirile şi supărările lui L. De asta îi e lui atât de simplu să renunţe la mine. Nu găseşte nimic care să-l facă să rămână. Nu vreau însă să cred că tot ce
L’s Story 75 am oferit a fost primit ca ceva natural, normal, şi, care, nefiind prilej de fericire, de împlinire a unei dorinţe interioare, demonstrează că n- am fost decât un mijloc de satisfacere a unor nevoi biologice. Pentru că nu există sacrificiu pentru cei ce îi iubeşti. Cel ce te iubeşte nu-ţi cere niciodată aşa ceva. L m-a transformat din Elva a lui în alfabetul nesemnificativ, dar folositor ce îi serveşte mereu. El nu înţelege ce simt pentru el? „Eu cu Light eram legaţi unul de altul şi nici o forţă exterioară nu ne putea separa. Ne completam unul pe celălalt şi acum, că nu mai e, îl simt încă şi mă bucur şi râd cu el atunci când îl mai prind alergând pe teren, lângă râu. Îl simt în aer şi îmbrăţisez aerul şi îl simt în jurul meu. Noi suntem de neoprit. Îl inspir în mine deşi aş prefera să fie înafară. Şi când îmi las capul în jos şi văd pământul care îmi aminteşte adevărul, mă aşez încet şi deşi îmi dau seama că nimic nu poate fi schimbat, îi spun că nu îi voi da niciodată drumul. Niciodată. Îmi pun capul pe genunchi şi las durerea să iasă din mine. Light nu mai e, n-o să mă mai îmbrăţişeze, certe niciodată. Întredeschid buzele ude de atâtea lacrimi şi las vântul să le aline, e un sărut pe care i-l dau lui”. Nu, pur şi simplu nu am cum să explic ceea ce am simţit. Pe L îl ştiam al meu, sălbatic şi rău, distrugător al sufletului meu însă îi recunoşteam titlul de stăpân şi îl primeam în mine, în jurul lui crescusem armonios, el era plin de colţuri şi chiar când mă tăiam în asprimea lui continuă îl iubeam mai tare. Nu pot să evoc ceva ce a fost distrus complet. Încerc să îmi amintesc şi pur şi simplu nu mai sunt capabilă să o fac. Încă aud hohotele de plâns, încă le văd intrând la el în maşină, încă îl văd luându-mă în braţe. Dar nu mai pot să dau viaţă la ceea ce a fost. Îmi amintesc cum am alergat departe de el, cum am căzut în genunchi şi am aşteptat valurile să mă ia, să mă facă să uit. Uitarea a venit de la sine. Lumina a fost distrusă de întuneric. Am fost prea slabă pentru sufletul lui ca o furtună? În nici un caz. Am luptat în continuare pentru el. Am dat tot din mine. El a fost prea
Until the darkness killed the light slab, prea închis ca să mai poată primi ceea ce îi dădeam eu. Încă mi le amintesc urcându-se în maşină. Încă mi le amintesc luându-l de mână. Încă mi-l amintesc întorcându-mi spatele. „Elva, te rog, iarta-ma. Nu meritai sa ma port asa cu tine. Intelege- ma, asa sunt eu. Te pup tare.” Light a murit in mine. Si Elva.
L’s Story 77
Until the darkness killed the light LUMINĂ
L’s Story 79
Until the darkness killed the light Elva I Îmi pot intra în suflet. Am lăsat porţile deschise. Şi deja întrevăd verdeaţa printre zidurile căzute. Praful s-a aşternut, pe jos au mai rămas câteva cioburi, topite şi fixate în asfalt. Îl văd pe el, mă îmbrăţişează zâmbind. Calc lângă şi merg mai departe. Acum se aude ploaia şi îl văd pupându-mă pe aparat. Continui să merg, asta e partea pasivă din suflet. De o parte şi de alta văd imensitatea interiorului meu, cerul e albastru uşor şi copacii noi crescuţi apar ca stâlpi în jurul vechilor structuri. Îmi dau seama cât de dureroasă şi necesară a fost creşterea lor, ca şi straturile noi de piele ce cresc mâncând din carne după nişte arsuri grave. Incineratoriu mai exact, cred că asta a fost aici atunci. Când a avut loc căderea. Când a avut loc? A început în iunie, şi bombardamentul final, atacul ce a dus la distrugerea completă a fost în septembrie. 13 septembrie. Continui să merg şi să inspir aerul ce îmi apartine şi îmi pare totusi atât de străin. Nu am mai fost aici de mult. Un zgomot îmi distrage atenţia, întorc privirea şi văd uşile şi geamurile baricadate ale unei clădiri. Din- ăuntru se aud gemete, ţipete a ceva ce nu ar trebui să existe, un monstru fără loc, un spaţiu al lipsei de principii şi al degradării morale, un spaţiu sterp şi plin de voluptate jegoasă. Întorc capul, închid ochii şi las ultimile lacrimi să se usuce. Cărarea mi se deschide prietenoasă şi atât de cunoscută înainte. Încă merg ceva, îmi ia destul de mult să ajung în centru, însă până la urmă îl văd, înconjurat de coloane de piatră, şi iederă , atriumul se deschide sub scările sparte. Cobor. Nu toţi stâlpii s-au prăbuşit, sunt şi copaci şi mult verde printre griul de altădată. Am ajuns în mine. Închid ochii. Sunt eu. Îl
L’s Story 81 aud pe Light strigând în mine. Deznădejde, sfârşit şi ireversibilitate. Durerea e şi ea aici. “Bună, draga mea.” şoptesc. Te aşteptam. II Am luptat atât de mult împotriva mea, fără să îmi dau seama că nu poţi schimba naturalul, că nu poţi face cerul negru doar pentru că aşa vrei tu şi că aşa ţi se pare corect. În fine. Nu există inferioritate, actele mele sunt în conformitate cu ceea ce sunt. Sentimentele mele justifică întru totul ceea ce fac. Nu vreau decât să fiu normală. Fericită acum, tristă poate, şi apoi fericită din nou. Până la urmă ceea ce ne dă viaţa apare pur şi simplu şi apoi dispare. 1.Ceea ce fac mă reprezintă întru totul. Asta sunt şi nu am de gând să mă schimb pentru că nu se poate. Nu fac rău nimănui. Îţi ofer ţie iubirea mea şi atât. 2. Tot ce primesc de la viaţă trebuie să îl iau ca atare. Că e bun sau rău. Îmi aparţine. Mă defineşte. 3. Sunt Lisa şi ştiu să tatuez.:) 4.În spatele zâmbetului lor batjocoritor e mai multă durere decât în mine şi îmi pare rău pentru ei. 5.Parcursul meu în viaţă nu trebuie să intereseze pe nimeni. Mă descurc cum ştiu şi în conformitate cu energia mea. E treaba mea până unde ajung. Există un soi de durere pe care îl simţi uneori în suflet şi pe care nu îl poţi explica nicicum. E o durere surdă, al cărei motiv pare să fie ascuns în trecut, uitat însă acum. Şi nu poţi decât să-ţi laşi sufletul în voia ei şi să o accepţi binevoitor, trist însă cu zâmbetul pe buze. Ea face parte din tine şi o accepti pe toată, îţi aminteşte de un tine pierdut, de tine când erai altcineva. E o durere care după ce stă ascunsă în tine iese din când în când ca să îţi amintească lacrimile ce au curs cândva, să îţi amintească rana ce îţi împărţea sufletul în două acum câtva timp, acum câteva secole, acum câteva vieţi în urmă. Nici măcar nu mai pot să mi-l amintesc. A trecut deja un an de când nu l-am mai întâlnit. Poate arareori când mergeam pe teren şi
Until the darkness killed the light bătea vântul din nou şi era vară. Atât. Până şi în mine l-am pierdut. Cât de tare îl vreau înapoi. Doar o clipă, să apară în faţa mea, să mă îmbrăţişeze poate. Să-l ştiu aici aşa cum a fost mereu. Fără prostii, fără întuneric, doar zâmbet şi lumină. Cred că râul ce curge în mine nu va seca niciodată. Poate Light nu mai e în mine, cine ştie pe unde l-am pierdut, cât l-am supărat, unde a scăpat, prin ce văi şi munţi ale sufletului meu a plecat, dar durerea rămâne. Trebuie să mă străduiesc să îmi pot răscoli şi aduce la suprafaţă din memorie amintirile cu el. Se amestecă cu cele în care L e prezent. Asta e durerea pe care o simţim pentru cineva care a murit? Ăsta e haul care se deschide împrejurul nostru invitându-ne la pieire? Dacă da, atunci renunţ la speranţă şi viaţă. Renunţ pentru că Light era speranţa mea şi nu există viaţa fară L. Cât de stearpă pare ea fără el. Cât de brutală. Rece. Carnală şi handicapată. Lucrurile nu functionează cum trebuie. Realitatea ar trebui să se deformeze, dar e fixă, imuabilă. Şi râul curge. Şi curge. Realitatea este, da, prea brutală nu în manifestarea ei( ea nu se manifestă) ci în felul ei de a fi. Uneori am impresia că trebuie să se oprească, să permită sufletului meu să iasă din mine şi să se bucure el însuşi de capacităţile lui. Uneori simt că în momentul următor, toată realitatea se va disloca şi adevărul va ieşi la iveală, adevărata fiinţă, adevărata trăire, cea a sentimentelor şi a senzaţiilor, un adevăr posibil doar în contemplare, într-o pauză temporală, unde timpul nu e oprit, ci curge, ca de obicei, netrezind însă frică, neprovocând grabă. Merg pe stradă, pe trotuar şi sunt convinsă că dislocarea va avea loc. Că totul se va opri spunându-mi că a fost un test şi că urmează să trăiesc cu adevărat. Şi înmărmurită, aştept. Şi aştept în van. Realitatea nu se opreşte. Asta e problema ei, este prea reală, materialitatea atotcuprinzătoare nu mai permite spiritualităţii să respire. Sentimentele oamenilor, sufletul se găseşte exilat în interior, ponegrit pentru “inutilitatea lui”. Balanţa s-a aplecat prea mult în
L’s Story 83 partea pragmatismului, a materialului şi că simţirea (nu cea carnală, asta e tot materială), cea pură, se zbate fără succes pe talgerul ei nereuşind să încline axul. E incorect. Cum să măsori trăirea, materia imaterială, cu o balanţă? Criteriile omenirii nu sunt cele potrivite. Dar nu e o greşeală a umanităţii, ci a ceea ce a creat totul. De ce e realitatea aşa greşită? Imuabilă, previzibilă. De ce sufletul nostru nu are nici un cuvânt de spus în ordinea de zi cu zi? Poate e greşită structura mea cerebrală, o piesă incompletă din aparatul raţiunii mele care percepe realitatea corect, dar o doreşte altfel. Aş dori să spun clipei: “Opreşte-te!”. Nu ca reacţie inerentă la conştiinţa morţii, ci pentru a fi capabilă să o trăiesc. Sunt atât de ocupată să îi privesc drumul: cum vine spre mine, trece zâmbind prin mine şi după fuge tot mai departe de mine, în spate. Mă întorc, întorc spatele clipei viitoare şi plâng după cea care a trecut. În loc să privesc spre viitor alerg spre trecut. Cred că toţi o facem. Şi privesc clipa trecută şi o învinovăţesc de cruzime. Dar nu după ea tâjeşte sufletul meu , ci după cea de acum, care e aici în momentul ăsta. Pe ea vreau să o trăiesc, îmi pare luminoasă, plină de energie, întelegere, fotoni, sentiment şi materialitate. Ea întrupează toată cunoaşterea universului şi sufletul mi se scaldă în ea ca într-o apă a învierii. Doar clipa asta o trăiesc, şi în următoarea secundă, pe buze-mi rămâne doar zâmbetul de mai înainte; tristeţea deschide leneşă stăvilarele lacrimilor şi ele dau năvală să hrănească pământul cu amintirea a ceea ce a fost. Este o eroare în sistem, cine naiba ştie să o repare? Cine naiba ştie ceva până la urmă? Vezi? Clipa a trecut. Muncitorii sparg asfaltul şi spulberă cu realitatea lor visul tăcut şi blând ce a crescut în jurul meu. Clipa a trecut şi eu trebuie să îmi fac temele. Trebuie? Dacă moartea ne duce înt-un loc fără reguli, fără norme fixe ca ale realităţii ăsteia “nedislocante”, un loc unde sufletul să-mi alerge în voie, atunci nu văd de ce ne mai temem de moarte. Eu o aştept nerăbdătoare. Şi
Until the darkness killed the light dacă ea nu e nimic? Dacă e doar un abis negru ce nu duce nicăieri şi anulează conştiinţa? Atunci o aştept răbdătoare. Să mai profit puţin de clipa de acum. Uite-o… Iar a trecut. III “Dragă L, ştiu că sunt dereglată şi ştiu că…” Am revenit din mini-vacanţă. Nu îmi mai pasă de nimic. Prea multă durere strică şi eu nu sunt o păpuşă. Mă îmbrac în rochiţă albă şi dau drumul la discotecă. Oamenii au rămas aceiaşi. Oare ei îşi dau seama cine sunt eu acum? Ei încă mai cred că sunt Elva? Îl văd pe L. După două săptămâni îl văd în sfârşit şi îmi place enorm. Nu o să mă bage în seamă, o să îmi ignore prezenţa. L poate distruge tot intr-o secunda. “Vorbeşte cu mine.” “Prefer să vorbesc singur.” Bine, el a vrut-o. Când se termină discoteca, urc în maşină, trec pe lângă el, ajung mult prea repede în faţa casei lui şi îl aştept să apară. După un sfert de oră apare şi el. Cobor din maşină, pune mâna după gâtul meu şi mă strânge lângă el. “Eşti un copil rău.” El se întinde pe pat. “De ce nu vorbeşti cu mine?” “Nu vreau sa mai vorbim pentru ca eu nu ma simt bine.” “De ce?” “Pur si simplu nu ma simt eu bine.” “De ce?” “De aia, nu imi place mie.” “De ce? Te supar prea des?” “Nu e asta.” “Pai si atunci de ce nu te simti bine? “ “Nu stiu sa explic, pur si simplu.” Mă asez pe pat lângă el şi mă ia de mână. “De ce? Sunt urata?” “Nu esti urata. Esti o scumpica.” Mă pupă pe mână.”Tu esti prea scumpa ca sa fii urata.” “Da, sigur.” “Da, esti prea scumpica.” “Si atunci de ce spui ca te nu stiu ce pe mine?” “Pentru ca ma enervezi, de aia. Uite acum daca te suna parintii tai ce le spui?” “Treaba mea. Daca vorbeai cu mine, nu se ajungea aici, nu eram nevoita sa intru peste tine. Si cand n-ai vorbit cu mine din Deutschland, tot asa am intrat peste tine si de-abia asa te-am facut sa vorbesti.” “Da. Da.” “Pai cum altfel sa te fac sa vorbesti?” “Cum stii tu.” “Pai aşa ştiu eu. Tu trebuie să mă
L’s Story 85 iubeşti.” “Aşa…” “Şi trebuie să vorbeşti cu mine.” “Da, o să vorbesc.” “Trebuie să mă pupi.” “Te pup.” Şi mă pupă pe gât. “Trebuie să mă pupi mai mult.”Mă mai pupă odată, şi încă o dată. “şi am nevoie sa fii egoist si sa nu-ti pese de nimeni, da’ de nimeni. Tu crezi că mă influenţezi negativ, crezi că îmi distragi atenţia de la şcoală şi că e mai bine dacă mă laşi în pace. Dar eu nu pot să mă concentrez la şcoală dacă nu vorbeşti cu mine. Nu am chef să fac nimic. Îmi “trebuieşti”. “ “Da, sigur. “ Mă mai pupă odată şi plec. Urc în maşină şi mă grăbesc către casă. Mergând în linişte, gândurile dau buzna în capul meu. Mă îngrozeşte gândul că asta la un moment dat se poate termina. Dacă îmi aminesc durerea de când l- am pierdut pe Light, o simt puternică în mine şi se revarsă cu aceleaşi lacrimi calde. Nici acum nu cred că L îşi dă seama de cât de mult ţin la el, nici acum el nu face diferenţa între mine şi celelalte. Şi dacă ar fi doar o clipă în care să mă gândesc că a facut asta doar cu un scop, tot ce am construit se va prăbuşi în mine. Oi fi pretenţioasă, dar eu ştiu ce simt când îi văd pe alţii dându-şi un simplu pupic, eu ştiu ce simt când e atât de aproape de mine, când e atât de puţin timp şi totuşi nu îi pot spune nimic, eu ştiu ce simt când mă îmbrăţiseaa. Un lucru îmi e clar după seara asta: “L poate distruge tot într-o secundă pentru că aşa crede el că trebuie.” S-a dus durerea. Acum când el e lânga mine nu o mai simt. Duminică. Iau maşina şi merg la el dis-de-dimineaţă. Intru peste el, se trezeşte şi-mi zâmbeşte. Mă întind lângă el. Îşi pune mâna pe capul meu şi stăm aşa puţin. Mă mângâie. Mă pupă. Nu îşi aminteşte cu ce am fost îmbrăcată la discotecă. Mă bucură enorm să descopăr asta, ca şi când mă îmbrac în rochiţele alea ca să mă vadă Dark. Dark mă iubeşte oricum, nu trebuie să mă îmbrac în nimic ca să îşi lase capul pe gâtul meu şi să îl simt, da, să îl simt, cum se bucură de prezenţa mea. La L e altfel treaba. Îi iau telefonul. “Ai ajuns?” “Ca să ştiu dacă ai ajuns cu bine, urâto.” “Noapte bună. Te pup tare.” Mă
Until the darkness killed the light uimeşte neplăcut să văd că îi vorbeşte astfel Cameliei, o fată din discotecă, inofensivă, credeam. De ce vorbeşte cu ea şi cu mine nu? De ce el îi trimite ei mesaj de noapte bună, şi mie nu mi se răspunde la zecile de astfel de mesaje pe care i le-am trimis. Mă întristez. “Hai la mine, vii?” asta îmi dislocă pur şi simplu coordonatele trup-suflet. Mesajul îi era trimis lui Adna. Destul de târziu cât să fie evident care era scopul lui. Îmi vine să plâng, nu e corect. “De ce i-ai trimis mesaj?” “Eh, oare?” Las ochii în jos. “Te-ai supărat.” Îmi spune. “Nu” “Mă enervezi.” Nu se simte prea bine. Începe să vorbească mult, ceea ce de obicei e treaba mea şi asta dă multe de bănuit. Măcar nu ascunde. Dar totuşi, de ce o face? În fine, ignor gândurile. Vorbeşte în continuare, mă sărută pe gât şi mă trage înspre el. “Adni ce face?” îl întreb. Are un pistol cu bile, se mai joacă nepotul lui cu el, îl ia şi mi-l pune la cap. Plecăm pe teren, trebuie să înceapă meciul de fotbal. Îmi face loc lângă el, iar când se termină îmi trimite un pup prin aer. Râd. Astăzi am fost din nou la el. “Ce sunt eu?” “O amică”, răspunde. Mă întorc cu faţa la perete. El se uită la televizor, sau pretinde. Îi dau mâna la o parte de pe mine, însă capitulez repede şi o pun înapoi. Se stinge televizorul. Mă urc pe el, îmi pun capul pe picioarele lui, iar picioarele mele se întind lângă mâinile lui. “Odată mi-ai spus că mă iubeşti.” “Da?” “Erai beat. Tot timpul tre să fii beat ca să îmi spui ceva drăguţ.” Începe să râdă. Mă ridic în şezut. “De atâtea ori mi-ai vorbit urât şi tot nu te-am lăsat în pace. Şi tu îmi spui că-ţi sunt amică.” Mă uit pe perete, peretele desenat de mine. “Plângi”. “Nu plâng” răspund. Sau da? Mă las pe spate din nou. “O să îmi treacă.” Înainte să înceapă şcoala, îl mai vizitez puţin. Mă sui pe el însă mă roagă să mă dau jos pentru că e obosit. Mă resemnez şi bosumflată mă pun lângă el. Şi stau şi aştept. Cuminţenia întruchipată. Nu trebuie să aştept mult. Îşi bagă mâna sub tricoul meu şi mă trage mai aproape.
L’s Story 87 IV De ce să vreau să renunţ la trecut? Asta aş vrea? Ochii mei goi şi însetaţi ce vor mai vedea atunci? Buzele mele vor căuta gândul pentru a spune ceva, dar cuvintele vor fi dispărut şi tăcerea-mi va fi prietenă pe vecie. Nu. Nu e bine să renunţi la tot. M-aş speria. Nu aş înţelege nimic. Şi totuşi nu ar fi mai bine să nu-mi dau seama că zâmbetele oamenilor sunt false? Şi că nu toţi oamenii sunt fericiţi? – şi când te gandeşti că asta ar trebui să fie singura lor obligaţie: Să fie fericiţi. Poate da. Poate nu. Naivitatea maxima- un preţ rezonabil? Dar trăirea cu sine după dezamăgirea sinelui? Între care să aleg? Oricum doar a doua variantă este posibilă şi nici nu are sens să explic de ce. Aşa trebuie. Sunt nevoită să trăiesc cu faptele mele, cu ideile, gândurile ce mi-au umplut, infectat mintea. Nu, nu am făcut nimic în trecut de care să-mi fie ruşine, dar am gândit atatea, mi s-au spus atâtea, încât aş vrea să uit totul. Dar nimic nu se uită. Totul rămâne. Şi ruşinea? Care ruşine? Că iubeşti? Toţi filozofii ăia cu ideile lor deplasate. Socrate cu al lui suflet ce suferă din cauza corpului, cu a lui negare a instinctelor, cu a lui luciditate în faţa morţii. Presupunând că trupul doar ne trage în jos şi că scopul nostru e să mântuim sufletul pentru ca el, în cazul în care e nemuritor, să poată ajunge în acea sferă perfectă unde nu va mai exista ispită şi totul va fi frumos şi roz, care va fi existenţa lui acolo, care îi va fi bucuria? Nu îmi pot închipui decât un mare plictis, sau poate tocmai de asta ni s-a oferit şansa să trăim, de asta există în existenţa noastră „supra-reală”, o etapă în care suntem întrupaţi, pentru a avea ocazia de a cunoaşte totul, având însă datoria de a nu cădea în capcana plăcerii, a fizicului. Totuşi, trupul e muritor, de aici decurge ideea că tot ceea ce el întreprinde este la fel. E de la sine înţeles că dacă numai sufletul rămâne, trebuie, în timpul vieţii, să ne
Until the darkness killed the light preocupăm şi de el, dar de ce asta înseamnă să renunţăm la orice plăcere? Nu pot ele coexista? Dorinţa trupească îmi pare cea mai umană trăsătură, adevărat că şi cea mai animalică, dar când ea se împleteşte cu afectivitatea, cu iubirea, nu se schimbă lucrurile? Există o dualitate, se creează o comuniune, suflet-trup ce acţionează împreună fără a-şi provoca vreun ne-ajuns unul altuia. Şi ar trebui ca asta să fie valabil având în vedere că iubirea sufletului fără trup e mereu avidă şi stearpă, iar cea a trupului fără suflet e mereu nesătulă şi însetată. Avem noi, ca oameni, voie să iubim cu trupul? Gide se revolta pe castitatea impusă de moralitate, însă recunoaşte şi imposibilitatea de a mulţumi vreodată pe deplin dorinţa. Adevărat este însă, că, pentru o cunoaştere deplină, este nevoie şi de “cădere”, pentru a vedea unde se află până la urmă adevărul, cunoaşterea absolută: în cărţi, sau în realitate? Socrate este vesel la ideea morţii, mulţumit, însă asta nu presupune că întreaga existenţă pe pământ i-a fost un chin? De ce să renunţe la toată bucuria pe care o poate oferi viaţa în singura formă de care suntem siguri şi anume aceasta, cu dualitatea ei “nefastă” trup şi suflet. Orice ar fi după viaţa aceasta, ea este atât de frumoasă cu toate dificultăţile ei, cu toate piedicile, cu toată indiferenţa pe care ea o afişează la durerea noastră mergând mereu înainte, neîndurătoare, încât în momentul morţii, găsesc imposibil să nu simţi tristeţe măcar pentru faptul că nu vei mai avea parte de ea, în felul în care s-a desfăşurat ea, aşa, ca într-o clipă. O clipă frumoasă. Înţeleg că nu fii trist dacă gândeşti că de fapt existenţa adevărată e dincolo de moarte, unde numai sufletul poate fi primit, odată scăpat de povara trupului care a fost o piatră de încercare. Dar să nu simţi iubire către viaţa care ţi-a fost oferită, ea, ca manifestare, nu mă refer la diferitele momente din viaţa ta puse laolaltă, înseamnă că o consideri cu adevărat parşivă (în cazul ăsta Providenţa- cea care a gândit-o astfel- ar fi o bună candidată la facultatea de regie şi film),
L’s Story 89 ea neavând decât scopul de a te atrage în neant. Refuz să cred într-o viaţă parşivă. Refuz însă şi să cred într-o viaţă efemeră. “Suflet mort” mi se pare cea mai tristă sintagmă. Îmi place Nietzsche. El mă înţelege. V Sfârşitul vacanţei ne-a găsit împreună, la propriu. Nu ştiu însă câtă iubire e aici. Fireşte că, se întâmplă, să mai aud câte un “te iubesc” de la L, dar numai când e băut. În rest, când e treaz, revine la răceala lui firească, şi mă bucur de asperităţile lui care între timp mi- au devenit atât de familiare. Dar acum apare din nou o întrebare la care credeam că am răspuns de mult timp, însă ultimele evenimente m-au făcut să-mi dau seama că de fapt, răspunsul găsit era valabil pentru Elva de atunci, dar pentru mine de acum mai e valabil? Eu de acum care am încetat să mai fiu un copil naiv şi “drăgălaş” şi am devenit fata “complication”. Este o întrebare care nu-mi dă pace şi mă face să mi se contracte muşchii de repulsie când le văd în faţa ochilor pe scumpele “folosite” , care revine din nou şi din nou când îl văd cât de deschis e în faţa lor. Faptul că el ar putea să se culce cu una dintre ele mă sperie şi trezeste în mine o fiară pe care crezusem că o pot stăpâni, dar care îmi sfâşie pieptul. O fiară care se zbate neputincioasă când L spune: “La toate le spun la fel.” Adică la toate trebuie să le spună că ţine la ele, că le place, face parte din tactită. Şi eu care credeam că doar mie mi-a spus asta. Încet, încet, distruge, fără să îşi dea seama, toţi stâlpii pe care i-am ridicat între ele şi mine. L-aş putea, evident, ruga să fim efectiv împreună. Dar atunci ar considera că sunt şi mai complicată şi că cer prea mult. Ceea ce, la un moment dat, li s-a spus şi lor. În fine, întrebarea e, până la urmă: Cu cât sunt eu deasupra celorlalte? Sau, mai bine zis: Sunt?
Until the darkness killed the light I-am cerut să fim împreună şi a refuzat. Aşa cum mă aşteptam. Un “Neatza, iubitule.” a fost îndeajuns ca să îl pună în gardă. Are o mie de motive să nu vrea să fim împreună. Lăsând la o parte fizicul meu care ştim dintotdeauna că nu mulţumeşte, sunt atâtea şi atâtea lucruri care nu le agreează la mine. 2 oameni când se plac, se plac aşa cum sunt, eu nu văd atâtea defecte la el, toate îmi par a face parte din farmec. Să fim serioşi, oricum, având în vedere modul nostru greşit de a aborda problema, era de înţeles că nu avem cum să răzbim. Până la urmă ce am făcut e greşit şi intru în grupul tuturor fetelor, nu? Am crezut că gândurile sau sentimentele contradictorii şi bătălia internă pe care am dat-o ca să pot să o fac, mă vor salva, mă vor diferenţia de celelalte? Ce mă face să cred asta? Cine sunt eu? Nu mai sunt nimic. Cum am mai spus, am renunţat la copilul care eram ca să’i fiu fata de care avea nevoie dar uite că nici asta nu am ştiut să fiu. Nu eşti făcută să fii asta. Toată treaba asta cu iubirea, fie ea fizică sau trupească, nu e pentru tine. Fac pariu că şi acum dacă l-ai întreba, el tot cu C, D, M, sau mai ştiu eu care s-a simţit mai bine. Eu trebuie să intru în competiţie cu alea? Un rahat. Nu, mulţumesc. Nu de alta, dar n-am cum să câştig. La naiba cu toată plăcerea. “Pentru ca nu vreau să fim împreună. Nu stiu cum sa explic.”- îţi explic eu, îmi pare atât de rău că între noi nu există nici încrederea, nici transparenţa pe care o doresc eu. Şi ştii? Nu e corect. Asta e prima mea poveste şi trebuie să fie una cu final fericit. Dar asta e, nu? Nu merit finalul ăla fericit. Sunt o curvă. O curvă fără ca măcar să fi atins sau să mă fi gândit la alt băiat în afară de tine, în felul ăla. “Eu credeam că mă iubeşti. Light mă iubea. Acum îmi dau seama de ce spun că a murit. Şi îmi dau seama şi de ce amintirea lui îmi este atât de dragă. Era băiatul care mă iubea aşa cum eram. Fără să îi ofer nimic. Până la urmă cât a trăit Light? Câteva săptămâni. După l-ai supus la tăcere. Mi l-ai interzis. Şi până la urmă a murit. Puteam să îi ofer o dragoste imensă, ţi-am dat-o ţie şi ai călcat-o în
L’s Story 91 picioare. La fel şi puritatea mea şi zâmbetul meu inocent, şi aroganţa copilăroasă. Tot.” Tâmpenie. S-a dus toată dragostea. Îmi dau seama că toată puritatea şi toată luciditatea la care speram erau utopice pentru realitatea căreia îi aparţin eu şi că aş fi înţeles greşit viaţa dacă nu începeam să mă comport ca atare, dar parcă prea de tot e şi realitatea asta. Ar trebui să existe şi dragoste puţină pentru mine, nu? Adică plăcerea trupească nu dovedeşte nimic. Neputinţa îmi deschide de data aceasta stăvilarele lacrimilor. Neputinţa de a-l aduce pe Light înapoi. NU ştiu cât de greşit credeam, dar simţeam că el ţine la mine. L nu ţine la mine. Nu ţine pur şi simplu. Nu am pe cine să dau vina decât pe mine. Şi nu, de acum încolo nu mai am cum să mă sparg, m-am spart deja, sufletul meu a capitulat. Şi aş avea atâta nevoie de îmbrăţişarea lui, aia de atunci. Două realităţi diferite? Da, două percepţii diferite care se separă în noaptea aia handicapată de septembrie. Cui îi mai pasă de sentimentele mele, cine se îndură de suferinţa mea dinăuntru? O mai aude cineva? O alină cineva? Se zbate acolo într-una şi eu o ignor neştiind ce să fac cu ea, fiind conştientă că singurul care poate să o facă să tacă e el. Dar lui nu pot să-i cer iubire :)) nu am dreptul la iubire de la el, sau ce... Cine rămâne să-mi vindece sufletul? Nimeni, pentru că acum că se conformează cu realitatea lor, nimeni nu consideră că e bolnav, rănit. Am nevoie de Light-ul meu. A existat vreodată? Sau e aşa puternică şi nesimţită imaginaţia mea că a uitat complet să simtă realitatea şi a acceptat doar ce îi convenea din afară? Aici e plânsul unei fiinţe ce nu are dreptul de a cere afecţiune. Si gelozia? Până şi gelozia îi este refuzată. Trebuie să accept ideea că el se înfruptă din trupul lor fără să îmi pese. M-a pus prea mult sub cenzura. M-a privat prea mult de mine şi m-am pierdut pe drum. Mă sună. Răspund. “Aşteaptă. Stai.” “Aştept.” “De la capăt, stai.” “Stau.” spun zâmbind. “Mă auzi?” “Da” “Ascultă” : Am aflat că-i
Until the darkness killed the light mai rău fără tine/ N-au trecut nici măcar două zile/Ce dor nebun mă face iar să te sun?/ Sunt al tău.” Zâmbesc. L e rău, doar pentru că aşa vrea el să fie. Ţine la mine. Nu? Trebuie. Intră în casă şi îi recunosc hanoracul albastru. A adus mâncare. Ştie că nu sunt un bucătar bun, nici măcar un ajutor de bucătar bun- sunt totuşi un bun mâncător. Ochii întunecaţi zâmbesc către mine. „Ghici cu ce sunt?” „Hm?” „Telemea.” Zâmbesc. „Ai spus că-ţi place.” Mă îndrept către cameră, el merge în spatele meu şi mă îmbrăţisează, pune mâna pe mine şi ridică tricoul larg, ce acoperă tot. Mă întind pe jos şi îl simt peste mine. Cald. Îl ador cum respiră, cum transpiră, cum mă strânge lângă el. Ochii îi sunt serioşi dar eu nu mă pot abţine să nu zâmbesc. Când se dezlănţuie, e cu mine. E impropriu spus, „al meu”. El îşi este sieşi, şi nu are cum să aparţină cuiva. Ne aşezăm pe canapea şi mă întind cu capul la el în poală. L e aici din nou. Mă pupă pe cap şi mă strânge lângă el. Trebuie să plece. Şi, odată scăpat de prezenţa mea, îi va fi din nou uşor să se îndepărteze, să ne distrugă. Să mă facă să cred că de fapt nu e nimic între noi. Doar folosinţă. Îmi curg lacrimil şi îmi las capul să se aşeze obosit pe spatele lui. Râul curge. Acelaşi râu de durere. Dar acum, eu sunt puternică. Am crescut. Rezistenţă. Resemnare. Copil pierdut. Tânără fată. Fac ce ştiu mai bine, îl iubesc pe L, şi mă preocup de viitorul meu. Dark e şi el aici, cu mine.
L’s Story 93
Until the darkness killed the light Epilog Lumea mea s-a schimbat pentru că el este făcut din bine şi rău. Pentru că el trezeşte întrebări în mine la care nu pot răspunde decât prin răscolirea resorturilor mele interne. Prin el mă învăţ pe mine. Din cauza lui am descoperit părţi în mine mai întunecate decât negrul nopţii de care îmi este mie atât de frică. A trebuit să mă scufund în beznă ca să văd adevărul. Pe cât de nepotrivită îi e comportarea trupească, pe atât de luminos îi e sufletul. Numai el nu vede cât de luminos e, orbit de negrul din jurul lui, negrul pe care îl acceptă cu atâta uşurinţă şi în braţele căruia se uită prea des. Şi-aşa cum este, aspru, rece, rău.. Îmi este. Curbura buzelor lui rescrie ordinea în sufletul meu, tăcerea lui blochează tot ce e în mine şi se face beznă. Îmbrăţişarea lui provoacă explozia de viaţă din mine. Îl iubesc pentru că e alb şi negru. Îl iubesc, pentru că el a fost lumina.
L’s Story 95
Until the darkness killed the light “Sufletele cresc, vitejia se împuterniceşte prin rană.”-Furius “Sufletele cresc, Vitejia se împuterniceşte prin rană.” Furius

More Related Content

PPS
Poezii 2
byVASILE Viorel
 
PDF
Anna Carey Razvratirea, Eve, Vol. 3
byAlina Ioana
 
PDF
Luceafarul
byCimpeanemese
 
DOC
Cornel Armeanu - Poezii Cenzurate
byEmanuel Pope
 
DOCX
Luceafarul
byFlorinRo
 
PDF
Agnes Martin-Lugand Oamenii fericiti citesc si beau cafea
byLorena Netrepeiu
 
PDF
Secrete de-nemarturisit
byIonescu Alexandra
 
DOC
Edgar michelson pisica in cizme
byMagda Magda
 
Poezii 2
byVASILE Viorel
 
Anna Carey Razvratirea, Eve, Vol. 3
byAlina Ioana
 
Luceafarul
byCimpeanemese
 
Cornel Armeanu - Poezii Cenzurate
byEmanuel Pope
 
Luceafarul
byFlorinRo
 
Agnes Martin-Lugand Oamenii fericiti citesc si beau cafea
byLorena Netrepeiu
 
Secrete de-nemarturisit
byIonescu Alexandra
 
Edgar michelson pisica in cizme
byMagda Magda
 

What's hot

PDF
131. elisabeth naughton așteaptă-mă
byTiberiu-Mihai Kalmar
 
PDF
Jennifer l.-armentrout-lux-4-origin
byAde MA
 
PDF
Opal , LUX Vol 3
byEllen Kalis
 
PPT
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
byGabriel Matrana
 
PDF
Melissa marr obsesie#2
byAde MA
 
PPS
Patrel Planeta De Poet
byguest0112be
 
PPS
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubirii
byBunget Marin
 
PDF
Hobana, ion caleidoscop - ctrl
byGeorge Cazan
 
PPS
Bunget Marin - Te pretuiesc iubire
byKamyCami
 
PDF
Omar Khayyam - Poezie si comentarii
byCristiana Toma
 
PDF
Tudor arghezi poezii
bySidonia Cepreaga
 
DOC
Poemele senectuţii
byIonescu Ion
 
DOC
Eu te am iubit femeie-volum de versuri
byIonescu Ion
 
DOC
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
byIonescu Ion
 
DOC
Mihai Eminescu - Luceafarul
byGicu Instalatorul
 
DOCX
Poezii de suflet.doc
byNiculae Crenguta
 
DOCX
Mirela goncear a început să scrie poezii primăvara
byNational Library of Republic of Moldova
 
PDF
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
bycarmenazar78
 
PDF
Christina Lauren- Expertul_seducator
byAlina Ioana
 
PDF
Tammara-Webber-E-ușor-să-mă-rănești Vol 2
byEllen Kalis
 
131. elisabeth naughton așteaptă-mă
byTiberiu-Mihai Kalmar
 
Jennifer l.-armentrout-lux-4-origin
byAde MA
 
Opal , LUX Vol 3
byEllen Kalis
 
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
byGabriel Matrana
 
Melissa marr obsesie#2
byAde MA
 
Patrel Planeta De Poet
byguest0112be
 
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubirii
byBunget Marin
 
Hobana, ion caleidoscop - ctrl
byGeorge Cazan
 
Bunget Marin - Te pretuiesc iubire
byKamyCami
 
Omar Khayyam - Poezie si comentarii
byCristiana Toma
 
Tudor arghezi poezii
bySidonia Cepreaga
 
Poemele senectuţii
byIonescu Ion
 
Eu te am iubit femeie-volum de versuri
byIonescu Ion
 
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
byIonescu Ion
 
Mihai Eminescu - Luceafarul
byGicu Instalatorul
 
Poezii de suflet.doc
byNiculae Crenguta
 
Mirela goncear a început să scrie poezii primăvara
byNational Library of Republic of Moldova
 
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
bycarmenazar78
 
Christina Lauren- Expertul_seducator
byAlina Ioana
 
Tammara-Webber-E-ușor-să-mă-rănești Vol 2
byEllen Kalis
 

Viewers also liked

PPTX
Muhammad cendekiawan minggu4
byCendekiawan16
 
PPT
Workshop_Financial Planning
byShilpi Johri, CFP (India)
 
PPTX
Tokyo ときょう 東京都
byJorgebrh
 
PPT
Stoikiometri
byYennysari
 
PPTX
Perubahan dan pengembangan organisasi
byCendekiawan16
 
DOCX
Brandon Kuehl
byBrandon Kuehl
 
DOCX
Greg knight Final 3-6-2015 Linked 2nd
byGregory S. Knight
 
PPTX
my favorite song
byclaudiaros16
 
PPTX
Representation PA2
bygeogatz
 
PDF
Avoidingtheheart_total2_e-def
byMirjam Mast
 
PPTX
Visa to-japan-ingles-3-profe
byYayiis Embajadora
 
PPT
E payment
byAasma Aqeel
 
PPT
Northroad cane corso juno
bySarah O'Brien
 
PDF
kintone cafe 鹿児島_四宮
byJOYZO
 
PPTX
April 2014 Newsletter
byAllen O'Quain
 
PDF
kintone devCamp 2015 ～ エンジニアの宴@噂のサイボウズオフィス～ 四宮LT
byJOYZO
 
DOC
Phương pháp giảm cân, giảm béo mới ứng dụng khoa học hiện đại
bypia110
 
PPTX
Muhammad cendekiawan
byCendekiawan16
 
PPTX
Presentation_Women_2014_JMD Garden
byShilpi Johri, CFP (India)
 
Muhammad cendekiawan minggu4
byCendekiawan16
 
Workshop_Financial Planning
byShilpi Johri, CFP (India)
 
Tokyo ときょう 東京都
byJorgebrh
 
Stoikiometri
byYennysari
 
Perubahan dan pengembangan organisasi
byCendekiawan16
 
Brandon Kuehl
byBrandon Kuehl
 
Greg knight Final 3-6-2015 Linked 2nd
byGregory S. Knight
 
my favorite song
byclaudiaros16
 
Representation PA2
bygeogatz
 
Avoidingtheheart_total2_e-def
byMirjam Mast
 
Visa to-japan-ingles-3-profe
byYayiis Embajadora
 
E payment
byAasma Aqeel
 
Northroad cane corso juno
bySarah O'Brien
 
kintone cafe 鹿児島_四宮
byJOYZO
 
April 2014 Newsletter
byAllen O'Quain
 
kintone devCamp 2015 ～ エンジニアの宴@噂のサイボウズオフィス～ 四宮LT
byJOYZO
 
Phương pháp giảm cân, giảm béo mới ứng dụng khoa học hiện đại
bypia110
 
Muhammad cendekiawan
byCendekiawan16
 
Presentation_Women_2014_JMD Garden
byShilpi Johri, CFP (India)
 

Similar to Light

PDF
Nikos Kazantzakis Alexis Zorba
byTataie Micu
 
PDF
Agnes martin-lugand-oamenii-fericiti-citesc-si-beau-cafea
byVictoria Traduzioni
 
PDF
Calatorie in-lumea-sentimentelor-culegere-de-povesti
byGrupa Razelor de Soare
 
PDF
Fetis - o carte romaneasca a placerii2003
byrazvan tupa
 
RTF
Glasul din prapastie
byadeadina
 
PDF
Revista scolii 2016
byDoinita Sirbu
 
PDF
Revista scolii 2016
byDoinita Sirbu
 
PDF
File de poveste, emese pdf
byCimpeanemese
 
DOCX
Exuvii de Simona Popescu - rezolvare exercitii
byspidi3103
 
DOC
Mostra pmla
byDr. Catalina-Florina Florescu
 
PDF
Mircea Cărtărescu - Nostalgia - Mircea Cărtărescu
bygabrielpopovici4
 
PDF
Raport asupra singuraratii augustin buzura
byDimitriu Mihaela
 
PPT
Eminescu
byAdoamnei Andrei
 
PDF
Alain de Botton- Eseuri de indragostit
byAlina Ioana
 
DOC
Popa, marius liliana
byGeorge Cazan
 
PDF
Lauren oliver O zi din șapte
byMaria Baicu
 
DOC
3152933 benjamin-klein-iti-cunosti-tu-ingerul-tau-
byCristian Demetrescu
 
DOCX
Din iubire l a scos din iad
bySuciu Lucretia
 
DOCX
Negativism , teroare si schimbare
byHappysadrock Blackpinkforyou
 
PPT
Jurnal xi a e
byAdoamnei Andrei
 
Nikos Kazantzakis Alexis Zorba
byTataie Micu
 
Agnes martin-lugand-oamenii-fericiti-citesc-si-beau-cafea
byVictoria Traduzioni
 
Calatorie in-lumea-sentimentelor-culegere-de-povesti
byGrupa Razelor de Soare
 
Fetis - o carte romaneasca a placerii2003
byrazvan tupa
 
Glasul din prapastie
byadeadina
 
Revista scolii 2016
byDoinita Sirbu
 
Revista scolii 2016
byDoinita Sirbu
 
File de poveste, emese pdf
byCimpeanemese
 
Exuvii de Simona Popescu - rezolvare exercitii
byspidi3103
 
Mostra pmla
byDr. Catalina-Florina Florescu
 
Mircea Cărtărescu - Nostalgia - Mircea Cărtărescu
bygabrielpopovici4
 
Raport asupra singuraratii augustin buzura
byDimitriu Mihaela
 
Eminescu
byAdoamnei Andrei
 
Alain de Botton- Eseuri de indragostit
byAlina Ioana
 
Popa, marius liliana
byGeorge Cazan
 
Lauren oliver O zi din șapte
byMaria Baicu
 
3152933 benjamin-klein-iti-cunosti-tu-ingerul-tau-
byCristian Demetrescu
 
Din iubire l a scos din iad
bySuciu Lucretia
 
Negativism , teroare si schimbare
byHappysadrock Blackpinkforyou
 
Jurnal xi a e
byAdoamnei Andrei
 

Light

  • 1.
    …until the darknesskilled the L ight
  • 2.
    L’s Story 1 Căuneac LolaElisa “…until the darkness killed the Light.” Scrisă în anul 2014. România. Iaşi.
  • 3.
    Until the darknesskilled the light “Când iubeşti, nu trebuie sã îţi pese dacã e bine sau rãu.” André Gide
  • 4.
  • 5.
    Until the darknesskilled the light Prefaţă Renunţ la tot. Las totul în urmă. Asta e tot ce aş vrea să fac. Sufletul meu se uită speriat la resorturile ce îi conectează fiecare parte din el la câte o amintire, câte un moment semnificativ sau prea puţin important dar întipărit în arhivele memoriei, şi se cutremură la gândul unei erori survenite în urma separării. Oricum ar fi acele capete de linie, bune, rele, ele sunt definitorii pentru structura sufletului meu, de aici şi frica inerentă. Aşa cum un chirurg trebuie să se concentreze cât poate de tare atunci când are de tăiat vreun vas şi se străduieşte să nu atingă mai ştiu eu ce nerv pentru a evita astfel producerea unei paralizii sau impotenţe anatomice, tot astfel mă străduiesc eu, privesc la lianele străvezii ce conduc seva cu informaţii, cu imagini, culori, sunete ale vieţii mele, idei, mă uit la ele şi nu stiu de unde să tai. Uneori mă panichez, necesitatea de a renunţa la părţi din mine îmi devine evidentă, ele mă ţin în jos, fără ele aş putea foarte bine să ridic privirea de la pământ, să las soarele să-mi lumineze chipul pe ale cărui trăsături se întrevede încă vitejia copilăroasă, impertinenţa naivă, pierdute în decursul ultimilor ani, ultimelor clipe. Cum separi un om de el însuşi? Sunt adolescent, poate de aici neînţelegerea.
  • 6.
  • 7.
    Until the darknesskilled the light ACEEAŞI ZI, ACEEAŞI VIAŢĂ
  • 8.
  • 9.
    Until the darknesskilled the light Elva Acum capul meu este gol, probabil din cauza orei, e cam devreme pentru vreo activitate cerebrală complicată. Albastru murdar şi plastic rece. Un miros înţepător, nu tocmai plăcut mă împiedică să adorm. E o femeie lângă mine, citeşte. Cum se poate concentra la ora asta? Sigur face naveta; e plin de navetişti. Pe ei nu îi deranjează mirosul? Câţiva se pregătesc de coborâre. Îi aud: “Ce oroare..” ”Eh, ce să-i faci?”. Un zâmbet ironic îmi ridică colţurile buzelor. Trec pe culoar, le rămâne în urmă conturul hainelor, o dungă şi încă una… Eu rămân în urmă. Se mişcă prea repede pentru ochii mei aşa că mă resemnez cu oboseala şi îi închid. “Hai, zii ceva!” Întunericul mă linişteşte. Ajung în mine. Sunt puţin surprinsă de linişte pentru că de obicei nu reuşesc să fac să tacă toate vocile alea. Toate încăpăţânate. Greu reuşesc să le stăpânesc , sunt prezente şi în momentele inoportune, când un profesor ceartă un coleg şi eu mă chinui să nu izbucnesc în hohote. Vocea care îmi spune să mă liniştesc este mult prea slabă şi ,deci, uşor întrecută de vocea impertinentă, rea:“ 1. Proful pare că joacă teatru. Altfel nu ar putea să facă trecerea aşa uşor de la nervi la zambet binevoitor. 2.Respectivul coleg o merită. Să văd că îi dispare zâmbetul persiflator odată certat în faţa clasei mă bucură. O,da. Şi încă cum. Hai frumosule, ce faci acum? Ieşi din clasă, şi hălăduieşte pe hol. “ Un scârţâit puternic mă aduce înapoi. Iarăşi mirosul ăla. Îmi bag nasul în hanorac…Mult mai bine. Mir, struguri, dulce.. Soarele sparge cu lumina galben-portocalie structurile de gheaţă de pe geamurile trenului. Acelaşi cântec ca atunci când eram mică. Doamne, cu câtă nerăbdare aşteptam să merg acolo! Cât de bucuroasă eram să intru în imensitatea aia de fier cu ochii rotunzi, mici, orbi. Să mă sui pe chestiile alea de la baza geamului şi să mă
  • 10.
    L’s Story 9 holbez laimaginile de după sticla murdară. Mă simţeam separată de tot. Eram doar o adiere, un şuierat, un zguduit trecător pe câmpurile sterpe. Şi fumul. Dâre de negru în aer, înecăcioase, zbătute într-un şuvoi şi mai negru şi mai dens în tunelurile lungi pe care le adoram pentru că muream de frică în ele. Şi rămâneam cu ochii holbaţi în întuneric, simţindu-i ca nişte găuri negre în care aşteptam să intre informaţii, culori, materie, dar nu intra nimic ca şi când dintr-o dată forţa lor de atracţie devenea zero. Şi, când eram aproape convinsă că voi rămâne astfel pe vecie, lumina intra dureroasă în văgăunile seci, albastre, mă strâmbam, zâmbetul mi se lungea pe toată faţa, curat şi naiv. Şi iarăşi îmi turteam nasul de geam şi continuam dificila activitate de holbare. Era un alt timp. O altă viaţă. Pe cât de cuminte şi liniştită am fost când eram copil, pe atât de impertinentă şi încăpăţânată am ajuns adolescentă fiind. Am considerat că odată ce nu le-am dat bătăi de cap părinţilor cu “grijile comune care le are orice părinte când copilul e încă minor”, acum că mă apropii de vârsta de 18 ani pot în sfârşit să eliberez spiritu-mi energic şi fără stare, mereu hohotind de râs. Nevinovăţia mi-a oferit curajul de a trăi pe deplin, de a mă bucura de fiecare clipă a adolescenţei mele, într- un mod periculos, poate neghiob, dar categoric amuzant şi plăcut. Când mă gândesc la copilul care am fost, îmi dau seama de supunerea mea, de pasivitatea şi conştiinţa exagerată. Dar dacă e să compar cu alţi copii, nu cred că am fost chiar atât de “nedorit”. Oricum, niciodată nu mi-au placut copiii prea mult. Şi asta îl include şi pe copilul-eu. Copiii sunt şablonul perfect pentru a scoate la iveală trăsăturile adulţilor. El e întotdeauna gata să iubească. Copilul iubeşte întotdeauna din suflet. El este cel care plânge când află că pisica, câinele lui nu ajung în Rai. Plânge pentru că asta înseamnă că nu vor mai fi împreună după, că nu mai există nimic după rezervat pentru “animăluţele” lor. De unde ştie copilul că el ajunge în Rai? Păi asta e
  • 11.
    Until the darknesskilled the light sigur, în stadiul în care e el acum, păcatul nu există, iar iubirea pe care e capabil să o împartă îl transformă într-un vizitator dorit dar rar al Edenului. Copiii sunt fiinţele ingenue, originare, iar odată ce cresc sunt iniţiaţi în “profan” cum numea stimabilul domn Eliade realitatea cotidiană şi sufletul lor capătă însuşiri. Sfera perfectă de la început reprezentată de sufletul lor devine diformă, cu colţuri şi pante. Li se conturează o personalitate, arhei fiind, ei devin oameni. Şi evident, nu mai plâng când află că animalul lor de companie mult iubit, nu are şansa ca, după moarte, să ajungă acolo sus. Asta se întamplă când diamantul sacru este şlefuit de muritori-halal pricepere. Chiotul trenului mă trezeşte. Privesc în afară. La capăt, mă aşteaptă câmpul nesfârşit. Liniştit, aspru, verde. Mă aşteaptă înapoi. Cobor din tren, aud scrâşnetul pietrelor sub picioare şi mă grăbesc spre casă. Mă concentrez serios, îmi simt trăsăturile zbârcindu-se şi îmi ordon să nu tresar la auzul şuieratului. Gata. A trecut. Continui mersul grăbit. Imediat dupa ultima casă de CFR-işti zăresc acoperişul barului, cu poţile de la intrarea porumbeilor deschise, deschise degeaba. Nu e nici un porumbel acolo. Mă grăbesc şi hotărăsc să o iau pe câmp pentru a nu fi nevoită să ocolesc pe stradă. Ajung la gard- aici urmează partea mea preferată, saltul. Arunc ghiozdanul şi după îmi fixez cu un neastâmpăr întârziat piciorul în plasa strambă a gardului, mă ridic, pun piciorul pe suportul de lemn de deasupra şi sar dincolo cu o satifacţie enormă şi de înţeles pentru cineva care a fost pur şi simplu prea cuminte când era copil. Acum urmează partea neplăcută: pământul negru, arat, al grădinii în care mi se scufundă picioarele până ajung la curte. E ciudat cum drumul ăsta pare mereu acelaşi. Când mă întorc acasă, e ca şi când o iau de la capăt. Zâmbesc, DJ mă aşteaptă şi dă din coadă când mă vede. Limba de un metru îi ajunge în pământ. După o vară întreagă de iazuri şi alergat, corpul lui arată mai bine ca niciodată şi blana neagră, mată, se întinde pe muşchii lui de amstaff corcit. “Ce faci, Digilău?” îl întreb
  • 12.
    L’s Story 11 şi-mi aşezmâna pe capul lui, îl sărut pe frunte şi mă duc în casă. Goală, ca de obicei. Îmi las ghiozdanul în living şi, înaintând pe holul lung, neobosindu-mă să mă descalţ, ajung la camera mea, ultima pe dreapta: luminoasă, şi ocupată de un pat imens. Paradoxal, nu îmi place somnul şi singura plăcere care mi-o aduc nopţile sunt visele. Ador să visez, pentru că simt că trăiesc dublu, şi pentru că e interesant să văd ce-mi mai debitează capul. Când eram mică îmi era frică de babe, tot timpul trebuia să am un coşmar cu câte una. Îmi amintesc de una care m-a fugărit cu o seringă în mână. În timp ce-mi examinez camera, arunc o privire pe geam. Aud râsete de la bar. L Trenul trebuia să plece de ceva timp. Şi uite-l că se încăpăţânează să rămână pe loc. Oamenii încep să vorbească nerăbdători. Lumina galbenă de la neoane cade peste navetiştii obosiţi, jegoşi. În faţa mea doi ochi mari se aprind de curiozitate după nişte ochelari de bufniţă. Şuviţe de păr rebele coboară pe un căpuşor simpatic. Fetiţa îmi zâmbeşte fricoasă şi zâmbesc şi eu când îi văd dinţii mari, desperechiaţi, de iepure. Dar renunţ la plăcerea privirii ei şi mă uit în jurul meu. Cam multă mişcare. “Vreo defecţiune?” “Mami, când plecăm?” ”Trebuia să plecăm deja, nu cred că mai stăm mult” spune femeia de lângă mine. Mă ridic şi ies din tren. Oamenii stau pe peron şi-şi fumează ţigara nerăbdători, sau indiferenţi. Văd un hanorac roşu lângă locomotivă şi mă îndrept către el, un văr. “De ce nu pleacă?”.”Au furat ăştia iarăşi cablurile de la curent! “strigă unul şi izbucneşte în râs. Mă uit la el, nu mă şochează asprimea, aspectul murdar, mă aşteptam, trenul e plin de ei. Barba nerasă şi mirosul de bere ieftină mă dezgustă. ”Nea conductor,da’ dă-ne şi nouă, nu fii zgârcit!”. Mă întorc către băiatul puţin ruşinat de anturaj. “Da… au mai făcut-o şi săptămâna trecută, tre’ să pună acuma unele
  • 13.
    Until the darknesskilled the light noi.”. ”Cât mai stăm?”. “Nu ştiu”. ”Hai bre, când termină nea conductor de mâncat. Ce întrebări îs astea? Când plecăm, plecăm”. Mă întorc, frigul serii începe să îmi intre prin haine. În tren, zâmbete, întrebări, nemulţumiri. Regăsesc ochii albaştrii. Îmi par atât de plini de …( plini de ? De viaţă, de curiozitate, poftă de joacă). ”Au furat cablurile de alimentare. O să mai aşteptăm ceva.” Îi explic femeii de lângă, mama fetiţei. “Că parcă ne puteam aştepta la altceva. Nişte incompetenţi, nu înţeleg cum de pot să se complacă în …” Nu o ascult. Critica sistemului mă plictiseşte şi caut privirea fetiţei, pe care o găsesc imediat. Cu guriţa puţin întredeschisă, nici ea nu o ascultă pe maică- sa, nu din vreo repulsie la adresa politicii ci pentru că nu înţelege. “Mami, dă-mi să colorez!”. Zâmbesc. Mama ei se opreşte şi începe să caute prin geantă. Trenul pleacă. “Domnule! Vă rog închideţi uşa aia! Am un copil mic aici!”. Ridic ochii şi văd o imensitate de bărbat blocând uşa. “La arme cu frunze şi flo-o-o-ri!”. Cântă răguşit cu un tovarăş (de tristeţe? ). Încearcă să o “înece” probabil. “Domnule, nu auziti?” strigă femeia care, îmi dau seama, şi-a schimbat locul. Ţine căpuşorul fetiţei între mâini, încearcă să o adoarmă. Pleoapele jucăuşe se forţează să stea închise. “Nu dormi, copilaş...”. Mă ridic şi închid uşa în locul matahalei. “Mulţumesc. Vai de viaţa lor!... Cum de îşi amintesc unde să coboare. “. ”Nu am idee, doamnă.” “Nădejdea e numai la noi!” se aude scârţâitul de voci îmbătate. Urmat apoi de înjurături. Mama fetei încearcă să îi povestească în continuare despre cei trei iezi. Dar ochişorii micuţi îmi mai dau o ocheadă. Albaştrii. Gri. Albastru-Gri. Mă uit mai atent, sau mai exact ei nu mă lasă să-i părăsesc, mă absorb înăuntru, nu mai sunt ochii fetei. O sete veche se trezeşte în mine. Mă arunc în mine orb, nerăbdător să descopăr sursa, ani în urmă, părul negru, altă ţară, momente de fericire maximă, doi ochii albastru-gri mereu acolo, în faţa mea, întind mâna, câine alb. “Pupate-aş!”. Buzele se răsfrâng dureros în amintire. Mă
  • 14.
    L’s Story 13 opresc.”Altă viaţ㔺optesc. Impact cu un trecut pe care l-am închis demult. Fetiţa se uită mirată la mine, câte au trecut peste faţa mea în ultimele fracţiuni de secundă? Tristeţe. Fericire, zâmbet al regăsirii, marea dragoste, dezamăgirea finală, gelozie. Îi zâmbesc. Închide ochii ruşinată. Mă uit pe geam, încercând să-mi distrag atenţia. “Ce o să te faci, tu, copilaş, când o să fii mare? Ce băiat o să pui la pământ? Câţi?” Mă uit din nou la ea. Îngeraş mic, e copil şi e adorabilă cum stă acolo ghemuită, speriată de navetiştii proşti. O să crească. Trenul porneşte. Toate sunt la fel. Cobor în gară. Am ajuns dară. E 9 seara dar încă e lumină. Şi luna şi soarele sunt pe cer şi e o lumină portocalie în aer, revărsată peste şes, de parcă o pot atinge, mă face să mă bucur de prezenţa mea aici. Inspir adânc. “Ador vara”. Mintea mea se bucură de libertate, de linişte. Îmi place aici, în locul asta plin de linişte. Prietenii mă aşteaptă la terasă şi le aud râsetele încă de pe drum. “Stai să vezi! E belea copilul!”. Râsete. “Intră odată unchiumiu în casă, Robert se postează în pragul uşii şi strigă: N-am făcut nimic!” Hohote de râs. “Unchiumiu se duce imediat în cameră şi se uită, nici nu era nevoie să vadă ceva, mirosul de ars se simţea până în hol. Puştiul ce făcuse? Şi-o luat câteva foi, le-a dat foc şi cum nu ştia cum să le stingă, le-a băgat sub pat.” “Noroc că nu a luat foc” ”Nu şi-a dat seama că mirosul nu-l poate ascunde sub pat” ”Seamănă cu Piciu’ băiatul, doar sunt veri. Mai ţineţi minte când a căzut de pe scaun şi a făcut gaură în peretele de la hotel? Doamne cât am râs atunci!” “Cum naiba să faci o gaură în perete? Fundul ăla al tău a făcut pagube, nu glumă.” Râd din nou şi mă las cuprins de voie bună. “O, o, ţigane, ai venit! Uitaţi-vă la el, parcă e viu! “ Alte râsete. Mă aşez langă baieţi. Atât îmi trebuie şi sunt mai mult decât mulţumit: vară, nişte glume bune, câteva povestiri de când eram şi mai tineri. Mergând către casă, regăsesc acelaşi drum din adolescenţa mea. Gândindu-mă la trecut, îmi pare
  • 15.
    Until the darknesskilled the light atât de îndepărtat încât mă simt bătrân. Am 27 de ani, însă pot spune că viaţa mea, cea vazută ca o continuă ascensiune sau, în fine, drumul ăla cu urcuşuri şi coborâşuri, mereu schimbări, mereu diversă, s-a terminat deja. Eu mi-am trait deja tipul ăla de viaţă umană. Tot ce mai vreau, e să îmi văd liniştit de treaba mea, să o duc cât mai bine şi mai plăcut până la capăt, ceea ce mi-a rămas, mă refer. Nu, nu sunt un pesimist înnăscut, sau un plictisit de viaţă ( Doamne fereşte!), doar că nu mai aştept nimic important de la ce urmează. Soţie? Copii? Familie? Cam greu cu mine. Cum am spus, tipul ăla de viaţă s-a terminat. Ce vine la mine din proprie iniţiativă e bine venit. Niciodată nu o să îmi lipsească ceva ce nu am avut, corect? Şi de luptat… uneori rămâi pe zero cu energia în sensul ăla. Cred că eu am folosit chiar şi suplimentele extra. Deci, fără eforturi sau bătălii de la mine, nu pentru mai mult. Îmi este de ajuns ce am acum. “Nathanael al meu, ai venit şi tu pe-acasă?” ”Sărut mâna bunică.” “ Bineînţeles că te-ai oprit cu băieţii ăia ai tăi mai întâi.. ce poftă de mâncare să mai ai tu acum? Uită-te puţin! Câteva kile în minus şi te pun în grădină, în porumb să sperii ciorile că bătrânu’ ăla de câine e incombetent.”- Bunica, adorabilă, una dintre puţinele persoane pe care le iubesc. Următoarea, singura, maicămea. “Incompetent, bunică” ”Incompetent, da, incompetent.” Elva I Trebuie să-mi desfac bagajele. După 4 săptămâni de vacanţă, ele încă sunt înşirate în cameră. Haine de băiat. Haine de băiat şi câteva haine de fete. Un zâmbet larg pe faţa mea. Îmi plac hainele de băieţi. Îmi fac un duş, şi când revin încep să-mi trec cu mâna prin păr, ca să îl descâlcesc puţin, nu îl piaptăn decât foarte rar, de fapt, nici nu îmi amintesc ultima oară când l-am pieptănat, e prea sălbatic şi
  • 16.
    L’s Story 15 prefer să-lprind. Mă uit la ceas. E devreme, pot merge la terasa. Voi da drumul la discotecă mai târziu. Aud vocea lui Căli şi zâmbesc. Mă grăbesc către bar, intru şi îi văd pe toţi, înşiraţi la masă. ”Ce faci, Elva?”. Încerc să-mi înfrânez zâmbetul imens ce vrea să mi se lărgească pe chip. “Bine fac. Pe aici. Voi? La bere, ca de obicei? “ “Vedeţi? Asta suntem, nişte alcoolici, animalelor!”strigă Nathan. Râsete. Mă aşez lângă ei. Mă simt bine. Nu sunt adepta înjurăturilor. Îmi place totuşi să stau cu băieţii noştrii. Pot pierde şi zile întregi doar stând şi ascultându-i cum glumesc şi se contrazic într’una. “Cum, nu ştii faza cu iepurii?” întreabă Căli izbucnind în râs. “Stai că-ţi zic eu” spune Blondu’. “Dan avea nişte iepuri, îi creştea. Şi îi spun lui Matahală (Căli) să îi furăm. Eu mă gandeam doar să îi luăm şi să îl speriem pe ăsta. Luăm noi iepurii, îi ducem la moară. Şi Matahală ce zice? Hai să-i tăiem, să facem grătar. Eu am zis că glumeşte dar el vorbea serios. Şi aduce el ditamai satârul, taie gâtul minunaţilor şi îl sunăm pe Dan :”Ce faci, Dane? Facem un grătar?” Râsete. “Facem”, zice el. Şi facem noi grătarul, mâncăm, şi la sfârşit, Dan spune că asta nu pare să fie carne de miel( Matahala aşa îi spusese). “Pai nu, e de iepure.” “Şi atunci şi-a dat seama.” Izbucnim toţi în râs. “A vrut să ne dea în judecată la poliţie şi tot el a primit amendă “ “Ce faţă o făcut! Şi a început să-i înjure şi să-i facă dobitoci, că n-au ei dreptul să abuzeze de proprietatea lui, că încalcă orice lege morală.” Râd şi eu. Dan a fost dintotdeauna un fel de element grotesc al grupului, un bucureştean printre moldoveni. Bucureştean cu “pretenţii lingvistice” de bucureştean. Îl privesc pe Nathan. Îmi surprinde privirea şi mă uit repede în altă parte. “Rahat!” îmi spun în minte. Am obiceiul să mă holbez la oameni şi Frosina se ia tot timpul de mine când o fac. Îmi dau seama că e nepoliticos, dar la naiba! nu mă pot controla. Las ochii în jos. “Sau duminică, a intrat peste el în casă. Dimineaţă, de l-a trezit. Matahală. Era şi Nathan pe acolo dar el a aşteptat cuminte la uşă.” “Eu i-am zis la prost că o să se supere, da’ el nu şi nu. Bun!” “S-a
  • 17.
    Until the darknesskilled the light jurat să nu mai lase uşa deschisă. Că i se violează intimitatea.”. “Uite aici lege morală.” “Tu i-ai rupt şi banca omului, nu ştiu cum de te mai primeşte la el!” spune Piciu’. “El trebuia să îşi cumpere şi bănci pentru gabarit depăşit.” răspunde Căli. Îmi dau seama că mă holbez la Nathan când îmi surprinde iarăşi privirea. Îmi place. E diferit. Aspectul putin neîngrijit, barba nelipsită, brun-roşcată. Ochii verzi- caprui ascunşi de nişte sprâncene negre şi arcuite ce se apleacă deasupra unui nas lung şi drept. Gura obraznică, cu buze nu prea subţiri, dar deloc groase, ce se întind bestial în părţi când râde. Şi părul dezordonat, negru. În totalitatea lui nu e neapărat frumos, cât altfel. Rece şi aspru. Dar cald pentru mine. Când îmi suprinde privirea, se detaşează pentru câteva secunde de atmosfera din jurul nostru şi se opreşte în acelaşi limb temporal ca şi mine. Dar nu am ce să îi explic. Nu pot decât să-i zâmbesc pentru că nici eu nu îmi înţeleg reacţia. Mă ridic de la masă pentru că mă scoate din sărite holbarea mea neintenţionată- Oare? II Mă întind pe pat şi ignor comportamentul meu nejustificabil. Adorm. La 10 jumătate. Mă ridic, trag cu ochiul în oglindă şi plec la discotecă. Locul de joacă al copilăriei mele, de aici am şi prima amintire. întuneric, mă trezesc şi îl văd pe fratemiu, dolofan bine la vârsta de patru ani şi dublu, chiar triplu cât mine, dormind în patul vecin. Când îmi dau seama de absenţa părinţilor şi de sunetul basului ce se aude de la discotecă îl trezesc şi pe el. Cred că făcusem operaţiunea de multe ori pentru că ştiam amândoi ce urma să facem fără să ne consultăm. Am mers până în bucătărie, aici, pe întuneric, am luat împreună scaunul de la masă şi l-am pus în dreptul ferestrei. Am decis să ies prima. Aici firul mi se taie şi următoarea imagine care îmi vine în minte e o mulţime de oameni şi picioarele mele desculţe,
  • 18.
    L’s Story 17 ezitante pescările ce coborau alături de ei. Obişnuiam să facem astfel de escapade. Am crescut în discotecă la propriu. Mereu arogantă (nu mi-am dat seama niciodată de asta, până n-au început să mi-o spună oamenii cam des), cu o privire impertinentă şi jucăuşă, cu un zâmbet binevoitor pentru neştiinţa –de care eram convinsă- a celor din jurul meu. Acelaşi lucru îl făceam mereu, mergeam la sala de biliard, eventual jucam. ”Dacă pierzi, mă laşi să te pup.” ”Aham” răspundeam, sigură de faptul că urma să câştig sau, în cazul în care chiar eram mai slabă, băiatul, dacă era cumsecade, m-ar fi lăsat să câştig, totuşi, dacă mă învingea, însemna că nu merită nici un pupic, nimic. Şi astfel îmi scăpam gura iubitoare de zâmbet ironic de pupicii tuturor. Câte unul se trezea să îmi pupe obrajii când nu eram atentă. Nu mă supărau însă, mai târziu, aveau să-mi lipsească gesturile astea inopinate, căzute de nicăieri, care nu ascundeau nici o dorinţă murdară de voluptate, nici vreun interes ascuns, ci doar un joc adolescentin, un joc în care nimeni nu avea nimic de pierdut. Intru în discotecă zâmbind şi îi văd pe băieţi- “Băieţii “. Nathan mă vede şi îşi desface braţele invitându-mă la el, mă duc fără să stau pe gânduri, pe cât de neaşteptat pe atât de normal îmi pare, ca şi când atunci când un fapt e foarte puternic şi lasă urme adânci emoţional, el se extinde atât pe viitor cât şi în trecut, ca şi premoniţiile sau sentimentul inexplicabil de tristeţe dinaintea unei nenorociri. Zâmbetul puţin prefăcut devine automat real şi involuntar. Îi simt corpul lipit de al meu şi o căldura diferită, necunoscută se naşte în mine şi dispare apoi imediat. Lăsându-mă uimită, speriată şi fericită. Îmi dă drumul şi rămân langă ei pentru câteva minute bucurându-mă de glumele lor handicapate. Nu aveam la momentul respectiv nici o idee despre cât de necesare îmi vor deveni îmbrăţişările lui, însă tot ce ştiam atunci era că în îmbrăţişarea lui am găsit mai multă siguranţă şi căldură decât oriunde în altă parte. Ţin minte că i-am salutat şi pe ceilalţi, nu în acelaşi mod, de fapt,
  • 19.
    Until the darknesskilled the light îmbrăţişarea lui Nathan era singura pe care o acceptam, mult mult mai târziu au reuşit şi ceilalţi băieţi să mă îmbrăţişeze. Când aroganţa mea se topise cu totul cedând locul unei supuneri, unei resemnări de inferioritate venită din interior care mă făcea, cel mult egală cu ceilalţi, dar în nici un caz nu îmi dădea dreptul de a mai refuza atenţia altora sub pretextul inferiorităţii lor. Am plecat zâmbind. Până atunci nimeni nu mă îmbrăţişase, el o făcea ca şi când avea tot dreptul din lume, apăream în faţa lui şi era o datorie (extrem de plăcută de altfel) de a mă lăsa cuprinsă. La mine nu erau niciodată gesturi nesimţite, deplasate. La mine erau îmbrăţişări. Ce gânduri treceau prin capul lui atunci, puţin îmi păsa, eram fericită. Mi se oferea iubire în forma ei cea mai inofensivă fără ca măcar să o cer sau să sper la ea. Asta am adorat mereu la el, spontanul, copilărosul. L Mesaj Luca: “Haide, ieşi la terasă? Mai povestim şi noi ceva.”. “Când te-am refuzat eu pe tine? “. Am luat un tricou negru, unul dintre preferatele ei (nu ştiam asta acum), şi am ieşit afară. Era o seară plăcută de duminică, căldura sufocantă a verii fusese înlocuită cu un aer răcoros, ce îmi permitea să respir normal, fără să simt vreo greutate în piept, drumul până în sat urma să fie acceptabil. Am luat- o la pas, cu faţa către apus, se întuneca treptat, iar în depărtare, ca ieşind din pământ, vedeam portocaliul cald al verii, galbenul soarelui ascuns pe undeva după orizont, şi câţiva nori albi. Efectul era simplu, bestial. Am ajuns la terasă destul de repede, ceilalţi erau deja acolo şi ne-am pus pe băut. Era deja târziu, se întunecase de-a binelea, când m-am uitat către stradă. Cineva alerga. Şi imediat am văzut-o intrând, s-a oprit, ne-a salutat arogantă, zâmbitoare, surprinsă (de ce?). A adoptat imediat aerul ei de fată importantă şi s-a îndreptat cu mersul săltat
  • 20.
    L’s Story 19 către bar.Era o copilărie intenţionată în gesturile ei, o importanţă oferită fiecărui gest, ca şi când toată mimica ei trebuia să rezoneze cu ceea ce gândea, o sinceritate afişată, o degajare, care, pe mine unul, nu mă făcea decât să gândesc că era arogantă. A venit şi s-a aşezat lângă noi. Părea să fie atentă la fiecare, iar ochii ei albaştrii acum păreau închişi, negrii, zâmbitoare în permanenţă. “Eu vă spun, când am cărat sicriul la ieşirea din biserică, era mai greu.” spuse Andrei. “Aşa am păţit şi eu când s-a dus prietenul ăla din Grecia.” ”Da, dar de ce era mai greu sicriul?” “Nu ştiu, n-am idee ce se întâmplă în biserică în timpul slujbei, poate vi se pare.” ”Îţi zic, am cărat 4 oameni sicriul înăuntru şi a fost nevoie de 8 ca să îl scoatem.” Am văzut-o pe Elva cutremurându-se. A zâmbit :”Măi, tăceţi odată.” Nu e nici subiectul meu preferat, ăsta cu moartea. Mi se întâmplă să visez că mor, şi asta destul de des, ceea ce nu mă binedispune absolut deloc. “Adu-mi, te rog, un foc.” îi spun şi revine cu un pachet de chibrite. “Ia spune, Elva, tu ai prieten?”a întrebat-o Andrei. Am privit-o curios şi am văzut-o afişând un zâmbet larg şi din nou degajarea aia specifică. “Nu, şi nici n-am avut. Nu-mi trebuie.” şi a început să râdă. “Păi ştiu că era ceva cu Cosmin parcă, nu? “Băieţii au zâmbit pe sub mustaţă, se presupunea a fi o lovitură sub centură. “Tot timpul rămân surprinsă să văd că la voi informaţiile ajung tare greu, şi nici nu vă sinchisiţi să verificaţi dacă sunt valabile. Cosmin este o greşeală din copilărie, cum s-ar zice, şi mi-a plăcut de el când eram mai mică, dar cum am spus, la voi informaţia ajunge greu şi eu acum trebuie să răspund de preferinţele mele copilăreşti, nejustificabile.” “Ei, hai. Nici nu prea ai la cine să te uiţi pe aici prin sat. El e drăguţ aşa, dar cam bădăran, sincer.“ a adăugat Matahală. “Am spus, este un subiect închis, şi da, din tot satul, singurii care intraţi în sfera posibilă de interes sunteţi voi, grupul ăsta restrâns. În plus, la şcoală nu prea socializez. Nu mă aflu în căutarea nimănui. Să mă găsească el pe mine.” a spus Elva râzând. “Sunt multe chestii pe care le gândiţi greşit, şi de asta prefer
  • 21.
    Until the darknesskilled the light să am răbdare, să găsesc cumva pe cineva care să mă înţeleagă. Eu vreau să fie totul făcut cum trebuie, cuminte, corect. Voi acum, din cauză că fetele astea ţărăncuţe se dau prea uşor, v-aţi luat-o în cap şi aveţi senzaţia că aşa e normal. Dar nu e deloc. Deloc. Mă întristează situaţia multora dintre ele şi ignoranţa în care se îneacă.” “Ehe, o să vezi că n-o să mai gândeşti aşa peste ceva timp. Câţi ani ai?” a întrebat Andrei. ”17” “Mai ai timp” “Dar sunt convinsă că nu îmi voi schimba în nici un fel mentalitatea, e vorba de nişte principii, unde am ajunge dacă toţi ar renunţa la mândria virtuţii? E vorba de ceva ce trebuie să fie, nu unic şi sublim cum zic prostuţele romantice, ci, din punctul meu de vedere, ceva sigur. O fată, da, ajunge să facă orice pentru cineva atunci când ţine cu adevărat. Însă atât timp cât acel cineva e drept, curat şi ţine la ea cu adevărat, nu o va folosi, să nu lase urme negative, regrete. Şi ştii ce? Faptul că am crescut cu toate exemplele astea de neurmat lângă mine, m-a ajutat enorm să diferenţiez ce e bine de ce e rău.” “Hm, ţi-am zis, mai ai timp.” A spus morocănos Andrei. ”Dar totuşi, revenind la băieţi, sunt şi la noi în sat băieţi frumoşi.” ”Da, e Claudiu, e Nuţi.”spune Matahală. Am privit-o din nou curios, cred că o fixam cu privirea, dar şi ea se holba la mine, deci eram cumva chit. Am văzut în privirea ei ridicându-se un val de ironie imens, o luare în derâdere a ceea ce spuseseră băieţii. “Serios?” i-a întrebat râzând. “Ei sunt frumoşi? Doar pentru că sunt singurii care se aranjează nu înseamnă că sunt şi cei mai atrăgători, sincer niciodată nu m-am gândit în felul ăsta la ei. Au prea multă grijă de ei, mie îmi plac băieţii mai naturali, nu zic nespălaţi, dar totuşi, nu trebuie să fie narcisişti. Un băiat tre’ să fie fermecător aşa cum e el. Fără să se străduiască.” Toţi erau atenţi la ea, adevărul e că vorbea repede şi altfel pierdeai şirul. Poate erau curioşi să afle informaţii din interior. “Păi şi atunci cine îţi place? “a întrebat Andrei. Părea un joc de copii, “îmi place de tine”, “nu-mi place de tine” şi prostii, dar eram şi eu curios, din nou, şi de data asta mai mult, să aud ce o să
  • 22.
    L’s Story 21 răspundă. Amvăzut-o zâmbind resemnată şi privindu-mă. “Sincer, nu sunt îndrăgostită de nimeni, dar dacă ar fi să mă mărit cu cineva m-aş mărita cu Nathan. “ Am rămas surprins şi am început să râd.“Nu, serios, cu el m-aş mărita.” “Da, să rămâi aici în sat. Ce să faci cu un “derbedeu”?” a întrebat Matahală râzând-(cuvânt prea greu şi puţin nepotrivit, nu eram derbedeu, eram încă un tânăr care nu avea gândul la lucruri serioase, ceea ce mă făcea de nedorit pentru nişte socrii normali). “Păi mie îmi place aşa, e amuzant tot timpul.” M-a privit din nou, în privirea ei nu vedeam decât sinceritatea aia exagerată. Îndulcită de frica de a nu fi luată peste picior. Am continuat să vorbim despre filme. Death Note. S-a ridicat, şi a plecat pretextând că era târziu. E insuportabilă? Nu. Dar atotcunostiinţa ei nefondată- da. Aroganţa ei- da. Poate fi schimbată? Rămâne de văzut. Iau pachetul de chibrituri şi îl bag în buzunar. Din ziua aia nu a mai existat săptămână fără să vorbim. Aproape. Elva A început şcoala, vorbesc cu Light constant. Am hotărât să îi spun aşa datorită personajului pe care îl cunoaştem amândoi din Death Note: Light Yagami. De fapt, ne întrebăm care dintre noi e L şi care e Light. Aşa că pe el l’am trecut L(ight), mai târziu am aflat că mă trecuse L. Vorbesc cu Light constant şi totuşi atenţia de la şcoală nu îmi este deloc distrasă, din contră, simt un elan constructiv, simt nevoia de afirmare, şi rezutatele nu se lasă aşteptate. Îmi fac temele cu conştinciozitate. Light e un prieten care mă amuză şi cu care mă contrazic mai mereu. Cât despre cealaltă parte, senzaţia necunoscută dar plăcută, din zone la fel de necunoscute şi îndepărtate ale fiinţei mele, senzaţie care ia naştere la îmbrătişarea lui, o ignor şi o las să stagneze în mine momentan.
  • 23.
    Until the darknesskilled the light “Nu, şi nu, pur şi simplu, el nu înţelege că mie nu îmi pasă de părerea celorlalţi, că e mai ţigănel sau nu, nu are importanţă atât timp cât eu ştiu că el a primit o educaţie, cât ştiu că nu se comportă ca unul, că e simţit şi bine crescut şi nu ar spune în veci ceva care să mă deranjeze.”îmi turuie Lala în telefon. “Da,dar..” îi răspund în timp ce ating geamul pe locul de aterizare al unei picături imense de ploaie, “el trebuie să îndure comentariile tuturor şi se simte prost . Se simte prost şi în faţa ta. Deci se simte prost de 2 ori.” “Dar nu are de ce, măi omule. M-a întrebat Dan zilele trecute dacă o să fie nevoie să învăţăm cum se spune la Paracetamol în ţigăneşte pentru când vor veni pe viitor la farmacie.” “Dan e un dobitoc.” ”Da, dar Art pune tot la suflet.” “Nu trebuia să îi spui. În fine, dacă chiar nu îţi pasă ce spun ceilalţi, nu văd care e problema.” “E..Ce vroiam să-ţi mai spun? A.. A venit Nathan la farmacie si i-a luat nişte pastile lui bunică-su, şi am mai stat de vorbă.” ”Aa, Nathan?” întreb şi degetele-mi urmăresc cursul apei pe geam, dintr-o dată atentă. “Da, şi vorbeam de halate, că o să aibe şi el nevoie şi a zis că mi-ar fi recunoscător dacă îl chem la farmacie când nu o să port nimic pe dedesupt.“ Lala începe să râdă, iar degetele mele se opresc pe geamul rece. “îţi dai seama, a glumit. “ adaugă Lala râzând în continuare. “A zis că fără nimic pe dedesupt aş atrage toţi clienţii.” “Mai mult ca sigur” îi răspund. “Hai, vorbim. Mă pun la teme.” ”Bine, te pup.” îmi spune şi închide. Un nou sentiment se ridică în mine, puternic şi violent. Arunc telefonul pe masă cu hotărârea luată. Cred că conversaţiile mele cu Nathan au luat sfârşit. Pentru o perioadă. Deschid caietul de mate şi mă cufund în formule. Ceea ce continui să fac o săptămână întreagă. Mi-am dat seama că cel mai uşor e să faci teme interminabile când te goleşti de tine însuţi, te izolezi undeva în tine şi laşi afară doar logica şi cunoştiinţele de care ai nevoie. În felul ăsta îţi scrii tema, nu e eşti distras, şi nici nu o simţi ca o pierdere de timp. Eseurile la română devin din ce în ce mai lungi, dar simt şi la ele o satisfacţie enormă
  • 24.
    L’s Story 23 când letermin. Cât despre materii ca informatica, chimia, religia, încerc să mă conformez programei şi să fiu prezentă la ore. Nu pot să cred câte ore pierdute se adună din cauza incapacităţii unui guvern de a satisface nevoile elevilor. Ni se bagă pe gât zeci de materii şi le învăţăm doar pentru a ne salva mediile. Nu putem deci nici să ne focalizăm pe ce ne place, nici să nu învăţăm la materiile de care unii dintre noi (cei care şi-au ales deja, în mare, domeniul pe viitor) ştim sigur că nu avem nevoie. Zilele trec rapid şi telefonul rămâne intact pe noptieră, primind doar din când în când câte o privire rece din partea mea. Se face din nou seară în timp ce-mi fac temele şi deschid caietul de geografie. Ultima materie la care am de învăţat. După, somn de voie. Sau poate chiar o să citesc ceva dacă mi-o permit ochii. Citesc lecţia şi mă strofoc să reţin zăcămintele de cărbune din ţară când bipăitul telefonului mă opreşte. Mesaj. Ridic telefonul. Mesaj de la Nathan. “Ce faci, Elva? Nu am mai vorbit de mult..”. Zâmbesc dar răceala rămâne pe buze şi se transmite în degete până în telefon :”Pai nu prea aveam ce vorbi atata timp cat tu esti interesat sa stii ce poarta Lala sub halat. Ti-am lasat mai mult timp sa reflectezi la asta;) “. “Esti nebuna. ) de asta nu ai vorbit? Ce treaba am eu cu halatul ei?” “Pai saptamana trecuta aveai. Doar nu ti’a trecut asa repede.” “Pupate’ as, nu ştiam ce s-a întâmplat.” Am continuat să vorbim, toată supărarea mea s-a evaporat. Sunt săptămâni întregi în care lipsesc de acasă fiind ocupată cu şcoala. Lipsim amândoi şi apoi apărem în aceeaşi seară la discotecă. Coincidenţă? Când nu am mers odată, s-a supărat şi m-a înjurat impecabil. Altădată credea că o să apar, înţelesese prost. Îi spusesem să-mi cumpere o pungă de lotto şi a crezut că o să fiu la discotecă să o primesc. M-a înjurat din nou, însă supărarea lui şi înjurăturile nu mă deranjau deloc, mă făceau să cred că ţine la mine. Altă dată l-a chemat Ab şi a rămas. Era în iarnă, când vorbeam la început. A primit mesaj de la ea să meargă să se hm.. hm.. şi mi-a arătat telefonul şi m-
  • 25.
    Until the darknesskilled the light a întrebat: “Mă duc? Sau rămân aici?” Evident că vroiam să rămână, dar nici nu vroiam să piardă o partidă din cauza mea. Aşa că i-am spus să se ducă. Şi a rămas. Eram doar 4 oameni în discotecă, şi el a rămas. Deşi drăguţa de ea a continuat să îi trimită mesaje şi să îl cheme. La momentul respectiv acceptam relaţiile lui cu alte fete pentru că ştiam că are nevoile lui şi eu nu eram încă în stare să le îndeplinesc. Oricum îmi venea să le decapitez de fiecare dată când le vedeam prin discotecă. Nu, mai întâi să le torturez, şi după să le decapitez. Îmi imaginam exact procedura de tortură, dar nu o voi expune ca să nu vă îndoiţi de facultăţile mele mentale. Altă dată eram în faţa barului. A luat-o pe A de gât şi a întrebat-o dacă în seara asta o f***. Eram lângă el. Şi sufletul meu de copil prost şi naiv şi-a primit un pumn dureros exact în bot după care s-a strâns în mine şi nu am putut decât să plec de acolo. “Nu te deranjează. Nu te deranjează. Nu te deranjează. “ L Uneori vine la discotecă şi e exact ca o prinţesică. După câteva sticle de bere pot să adaug “a mea”. “Prinţesik mea”. Se cam chinuie ea cu muzica aia, nu înţeleg de ce trebuie să se ocupe ea de asta când îl are pe frate-su. Acum iarna nu e aşa mare solicitare că nu prea sunt oameni, dar vara, mai ales când o văd că pune numai muzică pentru tâmpiţii ăia de ţigani, mă enervează. Maxim. Si îi mai şi pupă în fund. “Trebuie să mă împart la toată lumea, şi majoritatea îmi cer manele.” Asta spune ea ca să se justifice. Pe naiba. În fine, când nu sunt coloraţii şi stăm doar noi, e mai bine. Nu stă aşa mult la muzică şi vine şi stă pe lângă noi. Când beau mă duc la ea şi o îmbrăţisez, şi o strâng tare lângă mine. Am aşa un chef de ea uneori. Dar tot timpul trebuie să fie acolo fie maică-sa, fie taică-su. “Ispita, doamnă.” E nasol când trebuie să te abţii. Dar întotdeauna câteva grade în plus fac mai
  • 26.
    L’s Story 25 uşoară treabaasta, şi dintr-o dată îţi bagi picioarele în restul lumii şi nu-ţi mai pasă. Adiţă discută cu Vali şi ea stă şi se uită, mutându-se de pe un picior pe altul pe ritmul melodiei. Mă aplec înainte şi o pup tare pe obraz. Începe să râdă, încântată. Adiţă : “Nu’l lăsa să te pupe, că aşa te îndrăgosteşti de ţigan”(nu sunt ţigan). “Aham, sigur.” spune arogantă şi mulţumită. Prefer să ţin chestia asta departe de băieţi. Şi aşa îmi e destul de greu să mă descurc cu ea singur, dar să mai suport şi comentariile lor. De ce comentarii? Pentru că demult prietenia mea cu Elva nu se mai încadrează în limitele amiciţiei inofensive, dar noi continuăm să ne prefacem că aşa e. Băieţii ştiu doar de afacerile mele temporare, ocazionale, cum le-ar spune. Şi deocamdată sunt mulţumiţi cu atât şi nu mă storc de alte informaţii. Plecăm la Satu Nou. Aici e un club destul de frumos unde, pe lângă că e mai nou şi mai comod, este şi căldură, ceea ce lipseşte cu desăvârşire la noi, la bar. Merg cu Matahală, Adiţă şi Piciu’. Ne îmbătăm pe cinste şi râdem o grămadă, până mă doare capul. Îmi dau seama că Elva probabil nu a adormit încă şi îi trimit un mesaj gol (pentru cazul în care doarme şi vede altcineva mesajul să nu aibă ce înţelege). Între timp îi trimit unul şi Lalei şi o întreb ce face. Elva îmi răspunde: “Pupate-as, unde mi-ai fost?” “La Satu Nou, gata ati inchis?” Tonul i se schimbă imediat în următorul mesaj: “Nu mai am baterie. Vorbeste cu Lala ca ea are. Pa.” îmi dau seama că s-a supărat şi-mi amintesc că în seara asta ele dorm împreună. “Geloasa mik”. Îi spun. “Nu mai am baterie si chiar nu vad ce am avea de vorbit noi doi avand in vedere ca vorbesti cu ea.” “Te superi degeaba. Vezi poate e descarcata si maine bateria.” Rămâne supărată, însă până a doua zi îi trece. O văd dimineaţă la fotbal. Se aşează lângă mine şi se baricadează în spatele meu când bate vântul. E un vânt teribil. Mingea zboară prin aer şi i se schimbă traiectoria imediat din cauza vremii. Tâmpiţii ăştia din Blândeşti profită de asta şi aruncă mingea numai în afara terenului. “Sugeţi p***, în gâtu mamii voastre. Aşa se
  • 27.
    Until the darknesskilled the light joacă fotbal, crucea voastră de ţărani?!” strig exasperat ridicându-mă de pe bancă. Lukoil, care joacă, îşi iese şi el din sărite şi se ia de adversari, primind un roşu. Mă enervez din nou şi îi mai înjur o tură. Elva stă pe bancă, amuzată. Mă aşez lângă ea şi îi pun mâna după gât, e caldă, şi scumpică. O strâng şi ea zâmbeşte. De multe ori, în mesajele noastre, vorbim şi despre plăcerea pe care ne-am putea-o asigura unul altuia, şi mi-ar plăcea să o am, dar când mă uit la ea, îmi dau seama că nu e tocmai potrivit, că nu e bine. Sâmbăta următoare vine din nou la discotecă, suntem mai toţi din “comitet” şi nu am ocazia să vorbesc prea mult cu ea. Mă îmbăt şi râd cu băieţii până mă apucă iarăşi durerea de cap. A şi Ab sunt amândouă în discotecă şi dansează. Ab ştie de A, însă nu şi invers. Oricum nu se suportă una pe cealaltă. 2 păsărici de fu**t. A vine lângă mine şi mă întreabă ceva însă nu mă pot concentra la ea. Îi răspund distrat. Mă duc lângă bar lăsând-o pe A singură. Elva trece către bar şi o opresc. O îmbrăţişez: “Diavole.” “Uită-te şi tu la fetele alea..”îmi spune arătând spre Ab şi A. “Nu ţi-e milă de ele. Sunt atât de doritoare..” spune ironică. “Taci” o întrerup, dar ea continuă. ”Cum? Încă nu ai ales pe nici una?” “Taci.” “Cum poţi fi atât de crud cu ele?”spune rânjind. O strâng şi mai tare şi îi spun că o să o ucid. Îmi bag capul în scobitura gâtului ei şi o mai strâng odată, doritor. E cald şi bine. Vreau mai mult. Mă îmbrăţişează şi ea. Pleacă. Nu ştiu ce înţeleg celelalte din asta, puţin îmi pasă. Apar Lala şi Vandana (mama Elvei) şi până la sfârşitul discotecii rămân cu ele. Ca să nu merg pe jos, trebuie însă să plec odată cu Andruţ şi ies afară. Cât întoarce el maşina eu încep să merg prin ploaie către casă. Din spate aud paşi grăbiţi, e Elva, aleargă către mine, nu ştiu ce vrea să facă. “Eşti nebună” îi spun. Şi mă aplec să o pup pe gura deschisă într-un zâmbet larg. Îi ating aparatul dentar cu buzele. Se uită la mine fericită, dar apare maşina. “Eşti nebună.” îi mai spun încă o dată şi urc. Pe drum nu prea îmi mai dau seama ce e cu mine, băutura îmi distorsionează
  • 28.
    L’s Story 27 imaginile şicând ajung acasă, o sun pe Elva, ceea ce n-aş fi făcut dacă eram treaz. Îmi răspunde, dar nu ştiu ce să îi spun. O întreb dacă mai e la discotecă. Se aude gălăgie şi închid. Am pupat-o. Nu trebuia. Mă enervez şi îi trimit mesaj.: “Nu mai vreau sa vorbim.” Elva I Iniţial, nu conştientizez. Trebuie să citesc mesajul de mai multe ori ca să îmi dau seama ce îmi spune. Totul pare să se învârtă în jurul meu şi ameninţă să cadă, însă mă ţin pe poziţii spunându-mi că probabil nu e nimic. Îmi dau lacrimile involuntar. “De ce?” întreb. “Pentru ca asa trebuie.” “Ba nu, nu trebuie.” “Asa vreau eu” zice, şi apoi nu mai răspunde. Mă închid. Dau tot ce e în mine pe log off, mă deconectez ca să pot rezista până ajung acasă. Mă port normal cât mai durează discoteca şi apoi, când ajung în pat, dau log in şi las lacrimile să curgă. E prima oară când simt că face parte din mine şi că nu-l vreau în afară. E prima oară când îmi dau seama ce provoacă în mine absenţa lui. Dimineaţa vine posomorată, şi gândul că trebuie să plec la Iasi mă prost dispune şi mai tare. Mă îmbrac fără nici un chef şi văd maşina lui Dan afară. Mă gândesc că poate e şi el. O dorinţă masochistă mă face să vreau să-l văd, să-i pot transmite tristeţea, ura pe care a trezit-o în mine cu dorinţa lui de îndepărtare. Arunc o geacă pe mine, nici nu-mi trece prin cap să mă uit în oglindă, dar fac pariu că nu arăt minunat. Ajung la bar, cobor jos însă nu e nimeni. Mai rămâne o posibilitate, e la depozit. Îi cer Anei de la bar câţiva lei să- mi iau, cică, nişte cereale. Urc scările grăbită şi ajung pe holul către depozit unde dau de Matahală. “A… Elva. Wăi, ţi-a venit prietena! Ia vino incoa’!” strigă şi îl văd pe Light ieşind din depozit cu zâmbetul pe buze. Îşi desface braţele şi vine să mă îmbrăţişeze. Nu înţeleg nimic.
  • 29.
    Until the darknesskilled the light Mă las îmbrăţişată şi aproape doare bucuria de a-l simţi atât de aproape. Ştiu însă că face asta doar aşa...până la urmă a spus că nu mai vorbim, nu? Şi mai întristată, plec la tren. Frosina mă aşteaptă în gară şi mergem la Palas, unde nu reuşesc deloc să mă concentrez. Oare o să vorbească? Să îi trimit eu mesaj? Nu. Nici nu se pune problema. Toată tristeţea dispare însă când telefonul bipăie: “Ce faci, Elva?”, şi apoi, imediat încă un sms:”Mi-e dor de tine, mă crezi?”. Toată structura mea internă îşi revine şi universul meu interior e salvat de la colaps într-o secundă. Bineînţeles că nu sunt supărată (poate ar trebui, dar nu se întâmplă totul prea repede ca să mai las orgoliul să-mi consume din timp? Vreau să fiu fericită, nu să provoc durere.), pretinde că nu îşi aminteşte să-mi fi spus că nu mai vorbim. Îi amintesc de pupicul în ploaie. El îmi spune că i-a plăcut geaca mea. (Aia imensă care stătea pe mine ca pe gard?) şi totul revine la normal. În mine rămâne însă frica, frica de îndepărtarea lui. Dacă o va spune din nou? II Acum e decembrie. Urmează ziua Frosinei şi am venit pentru ea în Iaşi. Sunt în maşină, o aşteptăm pe mama ei să apară cu cumpărăturile din supermarket pentru ca apoi să mergem la vila unchiului ei unde se va ţine petrecerea. Încerc să mă bucur având în vedere ziua festivă, însă lacrimile îmi dau fără să le pot controla. Privesc pe geam şi încerc să respir calm. Frosina îşi dă seama şi mă priveşte compătimitor. A făcut-o. A spus din nou că nu mai vrea să vorbească cu mine. Iaraşi l-am supărat şi ceea ce mă disperă e că oricât m-aş strădui să nu îl supăr, tot găseşte el câte ceva. Şi asta mă face să cred că pur şi simplu caută un pretext să scape de mine. Dar sunt lucruri pe care mi le spune şi atunci pare că ţine la mine, eu sunt “rauleank mica”, eu nu sunt ca celelalte şi când îl supăr mă sperie
  • 30.
    L’s Story 29 gândul cal-aş putea dezamăgi. “O să-ţi răspundă la un moment dat”, îmi spune Frosina încurajatoare. Încerc să nu îi stric ziua şi mă abţin. Când ajungem şi terminăm pregătirile, mă urc în pat şi încerc să dorm. Dar masochismul din mine mă obligă să îi mai trimit un mesaj, unul la care sigur o să răspundă: ”Vrei să te las în pace?” “Da”. Întotdeauna senzaţia pe care am avut-o când mi-a spus vorbe de felul ăsta a fost aceea că aş fi împuşcată de cineva în care am încredere. Ca atunci când eşti pe câmpul de luptă şi crezi că te îndrepţi către adăpost, către salvatorul tău, şi când ajungi lângă el şi îi zâmbeşti, deschizi braţele ca să îl îmbrăţişezi, el ridică impasibil mitraliera şi te împuşcă în piept. Deci, tocmai fusesem împuşcată în piept, şi? Asta nu m-a oprit să trag de el. Întotdeauna m-am gândit că vrea să mă îndepărteze pentru că nu consideră ca fiind potrivită prietenia noastră care e mai mult decât o prietenie. Şi atunci mi-am permis să îi ignor răceala, refuzurile, gândindu-ma că dacă nu lupt pentru el, o să îmi pară rău mai târziu, gândindu-mă că dacă nu îl ţin strâns, o să mă îndepărteze considerând că aşa e corect. În timpul petrecerii, ştiu că el e la discotecă şi continui să îl bombardez cu mesaje. Dacă e băut, sunt şanse să îmi răspundă. Şi, da, am dreptate, îl fac să-mi vorbească şi totul revine la normal. Reuşesc să mă bucur de petrecere. Nu există viaţă fără Light. Vacanţa vine cu puţină zăpadă şi profit de fiecare zi ca să mă bucur de ea. Sau mai bine zis, de fiecare noapte. Vorbesc cu Light până dimineaţa şi nu de puţine ori ni se întâmplă să adormim în timp ce ne scriem mesaje din cauza orei târzii. În conversaţiile nostre, dorinţa de celălalt, cel puţin din partea mea, e din ce în ce mai ţipătoare. Îi reproşez faptul că nu găseşte un moment prielnic pentru a mă săruta- Doamne cât îmi doream sărutul ăla şi el întârzia să apară. îmbrăţişările lui provocau reacţii din ce în ce mai puternice în mine şi de data asta nu mai puteam să le ignor. Ştiam exact ce sunt, era prima oară când le simţeam aşa şi ştiam sigur că îl vroiam. Mi-era
  • 31.
    Until the darknesskilled the light frică să mă gândesc la ceva mai mult decât un sărut. Atât vroiam, un sărut. Oricum era de ajuns ca să mă urce până în cer şi înapoi. Într-o zi au venit nişte prieteni de la Suceava, au plecat la Bt să sărbătorească, mi-am dat seama că nu o să îmi răspundă şi l-am lăsat în pace, speram că mă va cauta el când va putea. Mi-am pus telefonul să sune în jur de ora 1, să mă trezesc, să văd dacă mi-a trimis mesaj până la ora aia sau nu. Telefonul sună, nici un mesaj, însă peste câteva minute: ”Ce faci, pasarik?”. Zâmbetul îmi ajunge până la urechi. “Trebuie sa mergem pana la o piscina, e aproape de noi. Mergem acolo si iti dau pupicul.” îmi spune. “Cand?” întreb, doritoare, dar conştientă că mi-ar fi imposibil să rămân singură cu el oriunde aş merge. “Nu stiu, weekend’ul asta.” Mă las purtată de val. Nu ştiu de unde găseam atâta obrăznicie în mine, nu eram neapărat o fată “rea”, însă Light mă stârnea şi îmi plăcea să îmi imaginez că poate fi al meu. Evident, nu am mers la piscina. Până a doua zi uitase complet că a propus asta. L E revelionul, am ieşit pe stradă aşa cum facem în fiecare an. E plin de copii cu petarde, pe zăpada de pe drum alunecă roţile maşinilor şi din centru se aude “concertul” oferit de municipalităţi cu ocazia sărbătorilor. După ce ne plimbăm prin sat şi vedem căluţii, urşi şi capre (plus nelipsitele glume la adresa lui Florin Ţapu), hotărâm să mergem la bar ca să ne încălzim puţin. În faţa barului mă întâlnesc cu Matahală şi Ionuţ. Îi salut, şi din spatele lor apare Elva, se grăbeşte. E îmbrăcată doar într-o bluză. În discotecă trebuie să fie destul de cald. Când ne vede, îsi continuă mersul arogantă, îi salută pe ceilalţi doi şi pe mine mă ignoră complet. Mă aşteptam la asta, iarăşi nu vorbesc cu ea, deci probabil are dreptul să fie supărată. Jos e plin de oameni, toţi joacă populară, se învârt în hore şi se simt bine. Stau cu baieţii
  • 32.
    L’s Story 31 lângă bar.Râdem ca de obicei. Telefonul bipăie: ”Iti urez la multi ani si un an nou fericit. Pot sa ma comport asa in continuare, insa nu ti se pare o pierdere de timp? Nu mi-e greu sa fiu asa. Dar nu vreau.“ Pur şi simplu nu înţelege că vreau să mă lase în pace. Îi răspund la mesaj ignorând cealaltă parte. Ea însă nu renunţă uşor, ştiam deja că n-o va face, şi mă întreabă unde fac revelionul, astfel încât până la urmă ajungem să facem, într-un fel, revelionul împreună. Vine la 2 noaptea la bar, la Dan. Se aşează într-un colţ şi eu mă pun lângă uşă, e prea cald, şi ajung exact lângă ea. Nu prea are cum sa îi convină atmosfera având în vedere că suntem toţi băuţi. Ce mi se pare mie evident e faptul că ea are o treaba cu Cosmin, sau în fine, el are o treabă cu ea. Nu o scapă din ochii şi mai toţi ştim că ea l-a plăcut, sau îl place încă. “De ce nu vrei sa recunosti ca esti moarta dupa Cosmin?” “De ce esti prost si nu vezi ca sunt moarta dupa tine?” îmi răspunde. “Toti spun ca ai o treaba cu el”. “Da, pentru ca ei sunt in urma cu stirile. Stiai si tu ca mi-a placut de el, dar e un subiect inchis. Nu ma pasionează. Tu ar trebui sa stii mai bine decat ceilalti.” Las, până la urmă, baltă subiectul. Mi-e clar un lucru, vreau să o am. A doua zi trece Ab pe la mine, nu sunt prea satisfăcut pentru că am făcut-o în grabă, dar asta este. Îi spun şi lui Elva. Se preface “nederanjată”. E evident că nu îi convine. Când începe şcoala, lucrurile se întorc pe dos. Deşi îi cer de ceva timp să îmi facă tatuaj, pretinde că nu îi permite şcoala sau găseşte tot felul de pretexte, nici cu fratemiu nu e mai binevoitoare. Nu mai vine la ţară. Până la urmă, după ce nu vorbesc cu ea câteva zile, spune că îmi face tatuajul. Proces chinuitor, mai ales că ea nu are experienţă. Îi spun ce nu trebuie să facă şi cum ar trebui să bage tuşul mai bine. La sfârşitul tatuării, dau să o pup însă spre surprinderea mea întoarce capul şi o sărut pe obraz. Deci ăsta e “sărutul” ăla pe care ma tot implora ea să i-l dau? Întoarce obrazul? Încearcă să îndrepte situaţia îmbrăţişându-mă, mie însă un lucru îmi e clar. A
  • 33.
    Until the darknesskilled the light spus că vrea, şi a făcut invers. Bine de ştiut. A doua sesiune o lăsăm pe când se vindecă tatuajul, însă, aşa cum mă aşteptam, când vine timpul, iarăşi e ocupată cu şcoala. Îmi bate şi continuarea. Sunt mulţumit şi toţi băieţii se arată plăcut impresionaţi. Ea poate tatua bine. Îmi mai arată din când în când tatuaje şi o văd că poate. Din nou nu vine la discotecă. într-o zi, îi trimit mesaj: “Ce faci, pasarik?” “Tatuez, vb dupa. Te pup tare.:)” “Bine ca la Iasi ai timp sa tatuezi dar cand te rog eu nu ai.” Îmi răspunde târziu: “Acum am terminat. Nu vad de ce te superi.” “Tu sa vorbesti cu mata. Pe mine sa ma lasi in pace.” “Cand a trebuit sa te tatuez pe tine nu am avut timp, si mai e si faptul ca nu am experienta, mi-era si frica sa te tatuez, tu te-ai grabit.” “Sugi p**a. Nu mai ai ce sa vorbesti cu mine.“ Simplu. Nu mai vorbesc cu ea. Mult. Mult timp. E mai bine aşa. Elva Panicată, strâng maşina de tatuat, mă schimb în pijamale şi mă urc în pat. Încerc să nu mă panichez. Oricâte mesaje aş trimite însă, el nu răspunde. Nu pot decât să plâng, neputincioasă. Ştia că mi-e frică să-l tatuez. Ştia că vreau să aibe răbdare ca să pot căpăta experienţă şi să fiu sigură de mine când o fac. De data asta e diferit. Nu e aceeaşi supărare trecătoare. Sute de mesaje nu îi schimbă hotărârea. Încerc să mă resemnez. Dimineaţa vine mult prea repede şi trupul mi se pare mult prea greu ca să mă pot ridica. Îmi ţin ochii închişi pentru a împiedica lacrimile nelipsite să curgă şi mă duc la baie. Las apa rece să-mi pună sângele în mişcare şi să îmi dovedească crudul adevăr, încă trăiesc, fapt dovedit de nemulţumirea degetelor mele de a sta atât sub jetul de apă mult prea rece. Le retrag, mă spăl pe dinţi urmând mişcările monotone, zilnice, cu care m-am obişnuit de 10 ani. Până la urmă mă privesc. Ochii albaştrii mă privesc de dincolo cu nişte pupile imense şi obosite. Asta
  • 34.
    L’s Story 33 sunt eu?Cum poate un om, o altă fiinţă umană să provoace astfel de daune în altcineva. Cine îi dă dreptul şi de ce sufletul se lasă lovit? De ce nu suntem toţi reci şi indiferenţi. Înteleg să îţi deschizi sufletul în faţa cuiva căruia îi oferi toată încrederea ta, înţeleg că astfel îi permiţi să intre inăuntru si să dărâme sau să mângâie ce găseşte acolo. Dar când pleacă, când violează efectiv templul tău interior şi îl devastează, trebuie trecut la persoana “non grata”. Şi tu trebuie să revii la ce ai fost. Îmi descopăr din nou ochii, zâmbesc. Poate există totuşi posibilitatea de a reveni la ce ai fost. Oricum, încercarea moarte n-are. Îl închid pe Light într-un colţişor de minte şi, cu energia atât de cunoscută mie, mă pregătesc de şcoală şi plec la ore. Ziua trece amuzantă alături de colegi. Ajunsă acasă mă apuc de un nou desen, aşa trece timpul. Simplu. Fără gânduri. 23.00, mă întind obosită în pat. Zâmbesc când închid ochii. Şi adorm. În scurt timp însă mă trezesc. Faţă în faţă cu durerea. E “parşivă”, cum credeam că scap de ea? E ca un şarpe ce se trezeşte în mine şi urcă tot mai sus pe şira spinării până în piept, invadându-mi sufletul, infectându-mi creierul. Îmi bag plapuma până în gât şi spun “nu”. Dar iată că sufletul, inima e mai puternică. Şi, după o zi de bunădispoziţie în lipsa lui, inima mea, atât de dedicată lui îşi doreşte răzbunarea şi lasă şarpele să devasteze. Deznădejdea m-a cuprins din nou, un val de tristeţe a căzut apăsător şi sufocant pe mine şi “stăvilarele lacrimilor s-au deschis”. Încercam să îmi dau seama ce îmi lipseste, ce vreau. Am închis ochii înecaţi în lacrimi şi mi-au venit în minte amintirile frumoase cu el, de fapt, era ca o nevoie masochistă de a pune reflectoarele minţii pe ceea ce a fost şi ce nu mai poate fi: seara în care Light a stat numai cu mine, Revelionul, “pasarik”, mofturile şi încăpăţânarea lui. Cu fiecare amintire hohotele sporeau, aveam impresia unei maşini care se dereglase şi nu mai avea cum să fie oprită. Îmi aminteam apoi indiferenţa lui, răceala, îmbrăţişările silite şi strângeam pernele, plapuma încercând să distrug, să îmi descarc
  • 35.
    Until the darknesskilled the light ura, dezamăgită. Apoi îmi venea din nou în gând “Light-ul”meu, “urâtă mik”, îmbrăţişările ce mă făceau să uit de mine, să întrevăd frânturi ale unei fericirii imense care stătea închisă în corpul lui şi-mi era destinată numai mie. Si eu tânjeam după corpul lui, iar sufletul meu după răutatea chinuitoare. Nu avea nici un sens, nimic nu are sens nici acum. În fine. La un moment dat m-am oprit cu resemnarea în brate. Resemnarea de a nu mă putea resemna. În plus, maşinăria nu mai suporta zguduirile şi contracţiile prelungite ale muşchilor. Clacase. Intrase în log off. Am aşteptat. Linişte. Negru. După minute întregi, intram în mine şi îl găseam şi mai adânc. M-am ridicat să merg până la baie, să mă răcoresc, să-mi revin. Nu m-am uitat în oglindă, nu îndrăzneam să mă privesc. Apoi a fost întuneric. Somn. “Light a murit şi trebuie să accept acest fapt aşa ireversibil cum trebuie el să fie. Să las sentimentul resemnării să-mi pătrundă în suflet, fără să mă tem că frunzele pădurilor mele, universul meu interior atât de divers şi simplu, întunecat şi luminos, uneori curgând prin izvoare reci şi limpezi, alteori prin prăpăstii ascuţite, cenuşii, că acele licăriri, elemente mate, se vor ofili. Adevărul e că viaţa, spontanul specific Elvei nu se prea potriveşte cu resemnarea, dar o acceptăm, nu? Ce altceva aş putea să fac? Aş putea să lupt, să trag de el, să-l readuc, dar s-a pierdut în mine, şi sunt sigură că aş face mai mult rău prin încăpăţânarea mea. Acum îmi dau seama de ce îi spuneam “Light”, pentru că el mă lumina, el îmi oferea “culoare”, eram binedispusă şi mă lăsam pradă unei voioşii binevoitoare, eram bună cu totul din jurul meu atunci când îl ştiam pe el la o distanţă atât de mică în spatele meu. Si când el s-a stins în mine, l-am lăsat să se scufunde. Îl las să se scufunde, dar în mine, în interiorul meu, aproape de venele, arterele pline de sânge tânăr ce curge-zbuciumat, temporar liniştit, care, poate, o să îl inunde şi, surprins de şuvoiul de viaţă, se va ridica din nou, din nou rău, din nou Light. Căci, “la un
  • 36.
    L’s Story 35 singur cuvântal tău, mi se va schimba viaţa toată”.” Închid ochii şi adorm cu gândul la o nouă zi de tortură. De aici, Light dispare. Lui Nathan îi spun L. L vrea mai mult de la mine decât nişte mesaje. Insă eu nu ştiu cum să renunţ la partea aia din mine. Mi-e frică să mă opresc din a mai fi un copil.
  • 37.
    Until the darknesskilled the light ACEEAŞI ZI, ALTĂ VIAŢĂ
  • 38.
  • 39.
    Until the darknesskilled the light Elva I Cum? Cum? Cum am reuşit să te dezamăgesc în halul asta? De ce? Şi răspunsul vine, evident: “Nu mai am nevoie de tine. Nu mai vreau.” Dar mie îmi convine? Pe mine m-ai întrebat dacă îmi convine? Oare îţi amintesti la înviere? Tot aşa nu vorbeai cu mine, însă totuşi, până la urmă m-ai chemat la tine şi m-ai îmbrăţişat. Şi eu ce să înţeleg? Înţeleg că nu mai înţeleg nimic. Am vorbit cu unul din băieţii de la discotecă, un tip care îşi încearcă farmecele pe mine- a greşit persoana. Apoi, fiind la restaurant cu familia am vorbit şi cu Cosmin S., băiatul cu tatuajele, însă nici unul nu mă mulţumea, mă încruntam nervoasă, plictisită de ei, şi mă închideam în mine. Pentru că aici era cel mai bine, aici erai tu, simplu, fără colţuri, părţi surprinzătoare plăcute sau neplăcute ca la ceilalţi. Nu, pe tine te simţeam în mine, cu trăsăturile tale, cu gândurile tale crestute în mine, din mine, fără să afecteze negativ, să deranjeze interiorul universului meu. Fiecare defect, fiecare calitate se întâlnesc în compoziţia asta ciudată din mine într-un amestec omogen. Nu se diferenţiază de celelalte. Capacitatea ta ascunsă de a simti- o ador. Felul tău de a te supăra-îl ador şi pe el. Înjurăturile tale?- Le ador şi pe ele, ca şi îmbrăţişările tale care mă ridică până în cer şi înapoi. Nu aş schimba nimic la tine, sau ba da, încăpăţânarea ta de a nu vorbi cu mine. Vezi? “Dragostea”(ce cuvânt mare) e un proces legat de egoism în totalitate. Ce drept am eu să îţi cer să mă iubeşti? Nici unul exact şi uite totuşi că, egoismul, mă face să cred contrariul, să cred că pot decide totul în legătură cu tine. În fine. E o prostie. Nu poţi trage de cineva care nu te vrea.
  • 40.
    L’s Story 39 Visez urât.Îl caut pe Light peste tot şi dacă se întâmplă să îl găsesc îmi întoarce spatele. Simt că lupt cu ditamai colosul, eu, o piticanie, mă lupt cu o enormitate: indiferenţa lui. M-a vlăguit de tot. În somn, alerg după el, îl ating şi mă loveşte peste mână. Iar când îl întreb de ce face asta, îmi răspunde, simplu: ”Lasă-mă.” Este 10 şi un sfert, şi afară cerul poartă încă urmele zilei ce a trecut. Vine vara, mă întreb ce mă aşteaptă. E atât de simplu: Carpe diem! Şi Think! În acelaşi timp. Şi atunci de ce îmi este atât de greu să trăiesc clipa şi să gândesc raţional în acelaşi timp? De ce nu mi se ghidează sufletul după ele? Ele sunt coordonatele axelor universului meu. Simt că numai la bătrâneţe (dacă ajung), numai atunci, plictisită şi obosită, le voi accepta în deplinătatea lor. Ideea este că atunci nimic nu mă va mai orbi, deci le voi adopta din voinţă clară, neoprită de nici un imbold pasional. Revenind la vară, ce îmi pregăteşti? Unde mă vor duce ploile tale reci, explozii de fericire? Unde mă vor găsi zbuciumul tău, liniştea ta? E trist. Sunt triste şi fericite zilele tale. Pentru că sunt dovezi frumoase ale îngrozitorului timp. Cum spunea Gide? Clipă opreşte-te? Păi opreşte-te dară! II Am ajuns în aeroport. Aş vrea atât de mult să fiu cu el. Oricum, ideea era că după călătoria asta îmi vor trece toate, sau, mai exact, o să renunţ la tot. El vorbeşte îngrozitor şi distruge şi ultima faramă de mândrie din mine. Şi eu mă cobor şi mă cobor, tot mai mult- înjosire, primind-o cu braţele deschise, iubind-o aproape, zâmbind. Nu îmi dau seama ce e mai bine, să lupt, sau să nu lupt? Este evident ce s-a întâmplat. Am depăşit limitele pe care era evident (din nou) că nu trebuia să le depăşim. Vina cade în cea mai mare parte pe mine. Mă bucur însă că uneori a uitat şi Light de ele şi s-a apropiat mai mult. Cerând mai mult unul de la celălalt, am greşit. Va rămâne mereu
  • 41.
    Until the darknesskilled the light “singurul cu care m-aş căsători vreodată.” Dar pentru el, pentru el trebuie să fiu altcineva, sau să îmi permit să fiu ceea ce sunt de fapt fără să îmi greşesc mie. Dar asta înseamnă să îmi schimb sufletul. Şi ştiu, “nu se pot mântui decât sufletele uşoare, sub care nu se rup aripile îngerilor.” Până la urmă intrăm în avion şi mă bucur când văd pădurile de sus, pentru ca apoi să îmi dau seama că trecem peste Mediterană. Nu îţi dai seama şi nu te poţi bucura niciodată pe deplin de o călătorie, pentru că sufletul tău nu mai e în tine atunci când pleci. În Cordoba, peste tot doar pământ uscat şi portocaliu. Schimb banii într-un magazin uitat de lume. “Sunt falşi?” Mă întreabă tipul de la curăţenie zâmbind. E plin de români. Ajungem în cămin şi realizez, cu bucurie(sic!), că am fost repartizată cu două necunoscute. Nu contează. Îmi iau patul de sus şi aştept să înceapă treaba. Nu mă prea atrag ceilalţi copii din grup. O mare parte aparţin aceleiaşi clase şi se evidenţiază prin aroganţa afişată. Mai sunt copii mai mici cu un an, au şi ei grupul lor, doar că încă n-au scăpat de curajul pueril şi încăpăţânarea afişării unei maturităţi “premature”. Rock-eriţe, îndrăgostite, “the tough guy”, sunt toţi “clasificabili”. Mai e Elena, Marta, dar ele sunt prea fete pentru mine şi topicul “monden” al conversaţiilor ce le poartă mă plictiseşte. Rămâne Bogdan, el e aici, cu mine. Măcar el, amicul. Îşi lasă deschis aerul condiţionat cât suntem plecaţi şi când ne întoarcem dupa 5 ore de desen, camera lui e ca un frigider uman. Mă bag sub pătură şi îi mănânc dulciurile. Eu nu îmi cumpăr. Ieşim din când în când şi ne plimbăm sub soarele Seviliei, e frumos. Pur şi simplu frumos. Când razele cad exact pe picioarele mele şi le văd intrând fierbinţi în pielea deschisă, am senzaţia că la un moment dat o să dispară. Că picioarele or să mi se transforme în vânt de vară, vânt stătut, cu miros cald, şi o să rămân mereu în Sevilia.
  • 42.
    L’s Story 41 Dar nuo să rămân mereu. La un moment dat o să mă întorc. O să mă întorc la el, oare? Te gândeşti că distanţa nu face nici o diferenţă, dar de fapt, acum, aici, când eşti atât de departe, mă simt ca şi cum aş fi scăpat dintr-un limb, o pauză temporală în care prezenţa lui mă subjuga. Ca şi când îl puteam simţi în mine oriunde eram mai aproape sau mai departe de casă. Acum nu mai simt nimic. Nimic. Atâtea chestii noi, atâţia oameni, atâtea culori, atâta căldură încât nu îmi mai simt sufletul. Şi paradoxal, oricât de masochist, vulnerabil, spontan, greu…este. Aşa îl vreau tot timpul. Cu plăcerile şi simpatiile lui nebuneşti. Oricum orice pas înainte sau înapoi îmi e imposibil de făcut. Nu îmi simt sufletul. Nu îl simt. Dimineaţa avem cursuri, de limba engleză şi apoi de desen tehnic. Ambele au ceva amuzant în ele. La engleză, facem spaniolă pentru că nivelul nostru de engleză îl egalează pe al profesoarei. Învăţăm vocabularul de bază. Mă plictisesc. Dar într-o zi, tânăra profă se gândeşte să ne pună să ne uităm la un film de groază în spaniolă: REC. Mare greşeală. Îmi pun capul pe bancă şi închid ochii mai mult de jumătate de film. Nu pot să mă mă uit la nişte oameni zombii fără ca apoi să nu mi-i reprezint şi în viaţa reală şi să mor de frică atunci când merg la culcare. Ora de desen e amuzantă pentru că profesoara are multe de explicat, dar engleza ei nu ajută. Ca să nu mai zic de spaniola noastră. Până la urmă ora de desen se dovedeşte interesantă şi plăcută. Mă aşteptam la asta. Doar e desen. În pauza dintre ore ieşim la plimbare în centru. Eu îmi cumpăr îngheţată cu gust bestial, iar ceilalţi se holbează la monumente. Nu îmi face nici o plăcere să mă uit la monumente, toate clădirile impozante sunt făcute pentru poze. Pentru că în realitate îmi inspiră atât de multe, mă vrăjesc atat de tare încât devin imună la farmecul lor. Ca atunci când un sunet e prea puternic şi surzeşti. Tot aşa nu mai pot simţi eu clădirea. Sunt paralizată. Îmi place însă să mă uit la oameni, e plin de ei aici şi toţi sunt diferiţi deşi nu pot diferenţia
  • 43.
    Until the darknesskilled the light pe nici unul de celălalt. O femeie cu coaste tatuate, i se vede sternul din tuş negru. Un birjar în spatele cailor. Un om-statuie. Trebuie să fie trist. Eu aşa zic. Nimicul de aici îmi dă o senzaţie de neputinţă ce îmi provoacă stări deprimante. Uneori simt o ură atât de mare împotriva lui. Ştiam că atunci când cineva îmi face rău, tot ce se găseşte în interiorul meu se întoarce, involuntar, împotriva lui. Persoana în care l-am găsit pe Light a greşit. Tot ce îmi doresc este să mă întorc victorioasă, arogantă, mai rece ca el. Stană de piatră. Dar e greu de realizat. Totuşi un vis frumos la care îmi place să mă gândesc. O, cerule, cât de mult am gândi, cât de inteligenţi am fi dacă n-am lăsa pasiunea să împingă raţiunea într-un colţ al minţii, anulând-o! Coborând scările căminului îmi şoptesc: “Nu pot fi ce vreau să fiu.” Nu dispun de suficientă frumuseţe, iar ce se găseşte în capul meu e penibil ascuns de chipul copilăros şi mirat. Mergem în excursie la Cadiz. Între timp mi-am găsit şi eu partener de discuţie, pe Alex. E într-a 12-a. Nu l-am precizat pentru că nu mă gândeam că o să intru în vorbă cu el. Dar uite-l că mă aşteaptă. Ne scufundăm în discuţiile despre fizică şi masoni şi timpul trece uşor pe autocar. Uneori mergem la cumpărături. Îi cumpără haine iubitei. Şi moare de râs când mă vede cât sunt de paralelă cu moda. Bogdan mă înţelege, el s- a obişnuit. La un moment dat complotează amândoi, Bogdan şi Alex, şi vor să mă convingă să îmi cumpăr un tricou mai feminin. Misiune imposibilă. Pot fi şi fată, dar nu când vor alţii. Alex şi-a dat seama în scurt timp că nu are sens să îmi mai ceară părerea când îi cumpără ceva prietenei sale, sau lui. Iar eu am început să cumpăr dulciuri şi să le împart cu Bogdan. La sfârşitul fiecărei zile mă urc în pat şi nu simt nimic. A început să-mi fie puţin greu să înţeleg. Eram atât de vioaie când am venit aici şi acum? Oameni buni, lăsaţi-mă în pace. Trebuie să găsesc din nou un motiv să fiu explozivă. Light oricum nu mai e. Ridică-mă! Te rog,
  • 44.
    L’s Story 43 ridică-mă! Amsenzaţia că stau pe loc. Aştept să se întâmple ceva dar nu se întâmplă nimic. Ideea e că acum nu mă mai doare nimic. Ştiu că durerea a fost acolo însă nu o pot rememora, resimţi, pentru că memoria ţesutului nu se manifestă la fel ca memoria umană, cea care face posibilă revederea anumitor momente în cap. Măcar pe ea aş vrea să o simt. Sau poate e mai bine aşa. Oprit. Blocat. Cum a fost interiorul meu când el s-a îndepărtat, când Light s-a oprit? A fost inert. Nu mai mişca nimic, decât sângele vulcanic care nu era de acord cu tâmpita aia de stare. M-am purtat urât cu cei din jurul meu şi nu am dormit niciodată mai mult ca atunci. Prea multă încredere am pus în cineva care s-a îndepărtat călcat pe nervi, plictisit şi nepăsător. Dacă aş vrea să îl văd acum? Nu, mulţumesc. De ce să o fac? Să îi văd privirea indiferentă? Să o ţină pentru el, eu păstrez lumina. Spania e faină. Îmi place să merg la Plaza d’España şi să mă întind pe marmura albă ce înconjoară fântâna arteziană şi privesc în sus. La albastrul orbitor. Atât. Şi atunci sunt totul, şi nu simt nimic. Şi asta e plăcut. Uşor de suportat. Când sunt plecată undeva, nu mai pot să comunic cu sufletul meu. Am senzaţia că numai acasă pot să mă simt în mine. Acolo, universul meu interior, aşa gri şi învolburat cum îmi pare mie, se poate desfăşura în voie. Acum nu are nici o direcţie clară, e pur şi simplu prea departe de reperul central ca să îşi dea seama unde e. De-abia acolo îşi deschide ferestrele uzate şi dau peste negrul atât de mult iubit, peste energia covârşitoare uneori umbrită de plictiseală, deznădăjduinţă, toate micile prostii ce supără un adolescent. Acolo, izbucnesc din mine şi mă fac comodă în lumea ce îmi aparţine.
  • 45.
    Until the darknesskilled the light III Un lucru îmi este clar. Îmi este îngrozitor de greu fără. Nu insuportabil- până la urmă noi oamenii suportăm multe. Doar că efortul de a renunţa la el, de fapt, cred că m-am resemnat, dar, după două săptămâni de parţială indiferenţă, sufletul meu tânjeşte la el. E o prostie. Intru în mine, nu găsesc nimic şi tac ore întregi, tăcere întreruptă uneori de vorbele schimbate cu colegii. Un lucru nu ştiu, la ce mă tot întorc eu? La amintiri, evident. Doar că nu îmi dau seama pe cine vreau să găsesc. Adică e evident că pe Light îl caut, pe el îl vreau. Pe Nathan nu îl mai găsesc în mine, pe Light îl plâng, Pe Nathan nu îndrăznesc să îl abordez în mine. Am senzaţia că nici nu îl cunosc. Când sufletul îmi este gol, toată materia lui pare să fie fixată de margini, ca şi când o forţă centrifugă imensă le împinge în exteriorul meu dându-mi astfel senzaţia că în mine nu există nimic. Nici principii, nici idei, doar amintiri văzute însă ca imagini necunoscute. Când revin însă, acasă fiind, materia sufletului se concentrează în el, mă simt definită, îmi este clar cine şi cum sunt. Dar involuntar şi durerea este mai mare. Ce durere? Durerea, dezamăgirea unei resemnări pe care o simt mereu apropiindu-se. Nu puteam eu să fiu excepţia, eram sigură că urma să ajung ca ei, oamenii adulţi, obosiţii. Ştiam şi de asta mă durea, că era evidentă apropierea unor evenimente în care resorturile mele interne se vor rupe, în care tot templul meu interior se va prăbuşi, distrus de răsuflarea neîndurătoare şi josnică, animalică a oamenilor. IV Am revenit. Am ajuns pe 14 iulie, cred. E august deja şi tortura continuă. L-am văzut pe Nathan şi am primit indiferenţa la care mă
  • 46.
    L’s Story 45 aşteptam. L-ampus pe el, în mine, mi-a devenit necesar, am crescut cu el în mine şi el s-a desprins şi a plecat nepăsător. Până la urmă o merit, nu? Dacă l-am făcut să treacă de la simpatie aparte la dezgust, hai să zicem indiferenţă. Păi cum am făcut saltul ăsta? Eu l-am omorât pe Light. Cât am fost în Spania credeam că s-a liniştit totul. Întoarcerea mi-a demonstrat contrariul, oricum nu mai rezistam mult nici acolo. Procesul de renunţare e al naibii de greu. Şi îmi plâng sufletul pentru că nu mai înţelege nimic, ca şi mine. Nu are sens să vorbesc despre lacrimi. Ele sunt dovada slăbiciunii. Am permis să se intre în mine şi să se demoleze tot. Nu are cum să nu te doară când îl vezi plecând. Oricât de slab sau puternic eşti. Dar mie îmi e cumva clar în ce categorie intru: Încăpăţânare maximă. Până la urmă am zis: nu renunţ la el. 20 iulie: Nu mai vorbeşti cu L. 14 august: “îţi stă bine în rochiţă.ai picioare frumoase :*” Mă străduiesc să merg în continuare lângă Lala ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Mai citesc mesajul odată şi “îmi bag picioarele”, încep să plâng. “Ce? Ce s-a întâmplat? Ţi-a spus ceva rău?” Nu. Tocmai invers. Nu îi răspund. Merg pur şi simplu în continuare, plângând de nervi. De ce îmi spune asta dintr-o dată? Mă vede trecând pe lângă el şi gata? Crede că trimite un mesaj şi tot dezastrul dispare? Totul revine la normal? Măcar dacă mă ignoră, să o facă până la capăt, şi dacă ţine la mine, atunci să nu-mi mai dea drumul. Jocul ăsta nu îmi place. 23 august: Nu există viaţă fără Light. Totuşi, am căzut de acord că el nu mai e. Nu sub aceeaşi formă. Acum îl cunosc pe adevăratul L. 29 august: “Da’ în piz** matii, cine tine la tine?” 1 septembrie: “Tu nu poti sa ma dezamagesti. Imi placi asa cum esti, urata. “ -: “Esti rauleank, da cine mai e ca tine?”
  • 47.
    Until the darknesskilled the light Atât de mult să fii greşit un om încât să considere că nu mai merită să fie vreodată fericit? Încât să îndepărteze acel ceva care apare la un moment dat şi care, cerându-i şi oferindu-i iubire, îi deschide perspectiva fericirii (nu cred că i-am deschis vreodată perspectiva asta), se închide în el şi îşi continuă existenţa monotonă. Şi, când vede că ceva-ul ăla insistă, începe să îl calce în picioare, să îl distrugă pentru a-l îndepărta? Dar faza e că el nu îşi dă seama cât suferă ceva-ul ăla. Nu îşi dă seama că ceva-ul ăla pe el îl vrea…şi nu ca un moft de adolescent îngâmfat, ci ca spatele ăla de care ai nevoie. Şi în plus, toată lumea are dreptul la fericire. Şi el, şi ceva-ul. V “Vino, te rog. In 5 minute esti aici.” Trimit mesajul şi aştept să îmi răspundă. Nu mă aştept să vină. Dar insist. Simplul pupic ce i l-am dat nu a fost de ajuns. Nici măcar pentru mine. “Bine.” O nouă senzaţie pune stăpânire pe mine când îmi dau seama că urmează să ne întâlnim. Adrenalina. Şi un tremur involuntar. Aud maşina şi merg desculţă către el. Am senzaţia că mă mişc în reluare. Simt pietrele sub tălpi, văd şoseaua întinzându-se spartă de lumini din stâlp în stâlp. Şi maşina întunecată aşteptându-mă. Intru. Lumina de la felinar cade exact pe parbriz şi luminează bordul maşinii. Sunt, evident, panicată. Dă muzica la minim. Nu ştiu ce ar trebui să fac. Încerc să vorbesc dar nu îmi vine în cap nimic. Îmi pun capul pe umărul lui. El dă la o parte cotiera, ca să mă pot apropia mai mult. “De ce te-ai supărat atât de tare pe mine la începutul verii?” Ridică din umeri. “Din cauza tatuajului, ţi-am mai spus.” “Atât. Din cauza asta?” “Da.” Îl îmbrăţisez iar el îşi pune mâna pe piciorul meu şi o ridică tot mai sus. Îl opresc: “Nu e frumos.” Începe să râdă. “Dar ce e frumos?”. “Nu ştiu.“ Mă urc pe el şi îl sărut. Nici măcar atât nu ştiu să fac. Îi privesc chipul şi îmi dau seama cât de necesară îmi e imaginea asta în fiecare zi. Mă lipesc
  • 48.
    L’s Story 47 de elşi mă bucur de prezenţa lui. Mă apucă de picioare şi le simte desculţe. “Nu eşti normală.” Pleacă. Eu mă îndrept încet către casă, nu mă mai grăbesc. Nu îmi pasă cine, cum mă vede. Să creadă că sunt somnambulă. Eu tocmai mi-am dat seama cât de dezavantajoasă e lipsa mea de experienţă. Mă urc în pat, însă nu pot să mă bucur de ce s-a întâmplat. Poţi să îi ceri răbdare unui om cu 10 ani mai mare ca tine? El a trecut deja peste etapa aia. El ştie ce şi cum. Dar eu nu. Hotărârea este din nou evidentă în el a doua zi. Hotărârea de a se îndepărta. Mă simt ca atunci când am întors obrazul ca să mă pupe pentru că nu aveam curaj să-l las să mă sărute. Evident, şi previzibil, se comportă ca atare. Aceeaşi veche siguranţă că el nu ţine la mine. Şi nu e vorba că îi cer să o facă. Dar. Ura mă întoarce împotriva lui. Egoism. El trebuie să rămână acolo în sufletul meu, înţeleg răceala şi indiferenţa în care sufletul meu se înveleşte acum, ele sunt necesare, vitale pentru a putea trece mai departe. Dar, deşi o mare parte din mine urăşte ceea ce cu puţin timp în urmă adoram cu desăvârşire, sper ca L să rămână înţepenit în cele mai adânci colţuri ale mele, prezent pentru totdeauna. NU VREAU să trec peste el. Însă eu nu merit să primesc iubirea lui, se cheamă egoism orice altă încercare de a o obţine după atâtea refuzuri. O să îl port în mine aşa neagră, rece cum sunt pentru că el era lumina. La sfârşitul săptămânii hotărâm să mergem la iaz. E cald şi, aşa cum o facem mai tot timpul, duminica ne răcorim. Frosina e şi ea la ţară. Îl intreb pe L dacă merge. Răspunsul e afirmativ. Mă grăbesc să fac pregătirile şi caut un şofer. Blondu’ spune că vine el, însă întârzie, iar L se răzgândeşte. Prea mult de aşteptat. Ar fi putut să conducă el, nu să aştepte pe altcineva jumătate de zi. Mersul la iaz însă nu are sens pentru mine fără ca el să fie acolo. Şi, aflându-mă la vârsta la care încă faci lucruri care nu au sens, iau bicicleta şi mă duc la Dan, să îi conving pe băieţi să vină. Ajung obosită şi fără aer. “Haideţi la iaz.”
  • 49.
    Until the darknesskilled the light Se opun ei cât se opun, dar îl conving pe L, ceea ce e de ajuns- el fiind cel mai greu de convins. Revin la terasă şi mă întâlnesc cu Frosina pe drum. Ea ştie de ce alerg. Ea ştie pentru cine respir aşa greu. În sfârşit mă bucur de weekend, de vacanţă. Mă arunc în apă cu “tupeu”, şi înghit apă cu la fel de multă “hotărâre”. Prezenţa lui L eclipsează bucuria de a fi la iaz, şi când îl văd în apă, aceeaşi veche căldură se naşte în mine. Nu o interzic. O las să crească în mine privindu-l. Sare în apă peste cap- şi el care spune că nu mai e tânăr, prostii. E iarăşi rece, rău, şi încăpăţânat, aşa cum îmi place mie. În apă, înainte să plecăm, ajung să înghit nişte apă involuntar, Florin mă trage la apă mare, şi eu mă panichez puţin. “O, o!!” strig. Iar L începe să râdă. Când ies Căli îmi face un examen să vadă dacă roşeaţa de pe burta mea corespunde nivelului de poluare fonică ce o produceam la ciocnirea cu apa. VI E ciudat cum un spirit atât de liber, descătuşat de tot în interiorul lui, ţintuit în “societate”, în lumea asta numai de corpul ăsta tâmpit, poate, după şi în timpul luptei cu universalitatea (încercarea, sau, mai bine zis, încercarea de a se detaşa în anumite momente de tot-întoarcerea e necesară, avem un corp de hrănit) oboseşte, şi atunci, când vede cât de obsedaţi sunt oamenii de realul prost, de societatea otrăvită, cu repere de fericire false, îşi găseşte refugiu, dar nu în lumea atât de dorită, a cărei existenţă trebuie plătită prin faptul că unii il consideră “dereglat”, ci în lumea asta. Şi ce e ciudat e că acel “shelter” nu e cine ştie ce colos de moralitate, bunătate, frumuseţe. Poate fi exact opusul. Spiritul liber lasă infinitul, libertatea gândirii, supremaţia, adevărul, pentru omul muritor, care îi impune anumite limite, subjugare, înjosire, nebunie. Asta e L pentru mine: rău, iubit, necesar. Dar de fapt, în lumea în care trăiesc, Light-ul
  • 50.
    L’s Story 49 din minteamea e transparenţă, e legătura mea cu fericirea, cu universul uman şi celălalt. VII Meciul cu Nadal începe. Mătuşa mea, obsedată de el, îndrăgostită la distanţă, cunoscându-i şi mărimea adidaşilor şi mâncarea preferată…dacă ar ştii şi ce mănâncă la ce ora tot nu m-ar mira. E o chestiune de distanţă, nu de voinţă. Eu, cum nu mă dau în vânt după sport, deşi trebuie să recunosc că meciurile de tenis pot fi chiar agreabile uneori, mă întind în pat. Aşez telefonul lângă mine, îl las pe vibraţie ca să fiu sigură că îl simt în cazul în care L are de gând să dea un semn de viaţă. Şi încep activitatea de holbare. Djockovici pare îngâmfat. Nici Nadal nu se lasă mai prejos, evident. Aştept ca Nadal să câştige. 1. Ca să o binedispună pe matuşa mea. 2. Ca să îl determine pe Djockovici să lase nasul mai jos. Deşi fac un efort excepţional nu reuşesc să mă las furată de pasiunea jocului şi mă întorc către tavan. Când eram mică mă uitam ore întregi la tavan. Număram scândurile. Nu-mi amintesc numărul dar ştiu sigur că era o activitate aproape zilnică, apărea un sentiment de familie, de frică, de casă compactă separată de restul famililor. Atunci, când mă holbam la scândurile de lemn vopsite cu alb, deveneam conştientă de unitatea familiei mele, de faptul că deşi trăim într-o comunitate, fiecare familie e singură, tragediile ei, bucuriile, îi lasă reci pe ceilalţi şi vice-versa. Fiecare familie e un univers, o altă realitate, iar dispariţia unei familii de pe pământ nici nu se remarcă. Adorm. Mesaj L. 7 mesaje.mai exact. 1.Ce faci? Dormi? 2.Da, dormi.. 3. Trezeste-te. 4. Trezeste-te, n-auzi?
  • 51.
    Until the darknesskilled the light 5. Da, bine ca eu stau treaz si tu te destrabalezi. 6.Tot n-auzi? 7.Trebuia sa iti bagi telefonul undeva, poate asa il simteai. Zâmbesc automat şi privesc ora, nu trecuse nici un minut de la ultimul mesaj, probabil vibraţiile mă treziseră, încep să zâmbesc din nou. Îi răspund. “Sunt salvat” îmi spune. “Trebuie sa stau pana dimineata cu bunicul si nu aveam chef sa stau singur.” ”Te acompaniez eu dragule, doar cine te iubeste pe tine? “ ”Cine? Cine?” ”Eh, o fata urata.” “Cea mai urata :P.” “O hidosenie ).””Nu, urata mea si atat.  “. Sufletul mi se inunda de fericire naivă şi continuăm să pălăvrăgim până la 5 dimineaţa. Dorinţa lui de a mă avea devine din ce în ce mai imperioasa şi eu nu fac nimic ca să-i opresc elanul. Din contra, îl susţin. Hotărâm să ne întâlnim la sfârşit de săptămână. Cum? O să sar geamul. Dacă este ceva care mă descrie în întregime, este hotărârea. Atunci când îmi pun ceva în cap, nu contează dificultăţile care mi se ridică în faţă. Mă pot lupta cu dragoni şi pot dărâma ziduri. Deci săritul pe geam noaptea e o nimica toată… L E nebună. E 2 noaptea şi ea se plimbă pe stradă ca pe bulevard în timpul amiezii. “Aproape am ajuns la Andrei, vino sa ma iei. :P”- Cum am spus, e nebună. Nu te apuci în toiul nopţii să escaladezi ferestre, să alergi pe străzi, când tu eşti o fată mică şi care se presupune că trebuie să stea în pătuţul ei la ora asta. Trebuia să-şi ia o carte bună să citească, nu să caute senzaţii tari în realitate. Cum naiba să vină? În timp ce bolborosesc enervat, uimit, şi, pe de o parte stârnit, trebuie să recunosc, iau cheile de la maşină, deschid porţile şi plec după ea. Tot nu pot să cred. “Vin acum.” îi răspund. Brusc îmi dau seama uitându-mă la bord că e trecut de 2. Accelerez. Nu e vorba că mi-e frica de faptul că o să păţească ceva, la cât de neastâmpărată
  • 52.
    L’s Story 51 e, credcă se descurcă. Numai nevinovaţia poate să îi dea ei curajul ăsta. Ştiu că ne înţelesesem asupra unui lucru dar nu mă gândeam că se va întâmpla de adevărat. Doamne, dacă află părinţii ei! O să o sune, poate o să o caute. Or să afle şi or să mă decapiteze. Încetez să- mi fac griji când o văd. Poartă şapcă-halal camuflare. E îmbrăcată ca de obicei, aş putea să o recunosc de la o poştă. Opresc, o văd intrând şi deja mă simt mai bine. “Eşti nebună.” îi spun şi demarez. “Poate” răspunde râzând. “Ce faci dacă te sună? Dacă te verifică? Unde le spui că eşti?” “Taci odată”, îmi spune,”asta e treaba mea.” Tac când o văd atât de detaşată, fac pariu că doar afişează indiferenţa şi că de fapt şi ei îi e frică, dar, staţi aşa, doar vorbim de Elva, la ea nimic nu e prea grav, certitudinea că e dereglată mă cuprinde când o privesc încă o dată şi îi văd părul lăsat să cadă pe umeri – situaţie rară, de obicei şi-l prinde, şi când o visez are părul prins. Acum îl văd aşa cum e, ondulat, lunguţ, dezordonat, pe scurt, sălbatic, ca ea, zâmbesc. Mă bucură că a venit. Oprim. Coboară din maşină. O ajung din urmă şi o cuprind punându-i mâna pe coaste. Buna dispoziţie şi nerăbdarea mea îmi scapă într-un chicot. Deschid uşa şi o invit înăuntru. Se aşează pe pat. Numai ochii mereu impertinenţi trădează puţin din focul şi răzvrătirea din interior. Mă aşez lângă ea. O văd scrutând camera. “Vreau apă.” Îi dau imediat. Impacientarea mă face să mă grăbesc, să zâmbesc involuntar. O privesc şi faptul real că ea e aici, prezentă, de-adevărat, ma stârneşte. O întind pe pat într-o fracţiune de secundă şi îi caut gura. Se deschide sfioasă. Îmi las mâna în jos şi îi şoptesc să mă lase să fac ce vreau eu de data asta. “Ai de desfăcut o curea, şi 3..nu ,4 nasturi, baftă.” îmi spune glumind. Râd şi îi dau jos pantalonii. Îi caut din nou gura şi o sărut simţindu-i trupul zbătându- se sub acţiunea unor senzaţii necunoscute până acum. Se ridică pe mine. Mă sărută şi îi prind capul în mâini. Trăgând-o mai aproape. Mă sărută peste tot. Pe piept, pe abdomen. O simt însetată. O răstorn. Mă ridic deasupra ei şi o cuprind de talie, trăgând-o cât mai aproape
  • 53.
    Until the darknesskilled the light de mine, până nu mai exista spaţiu între noi. O sărut pe gât şi mă bucur de căldura ei, de pulsul dereglat. Atingerea ei mă dă peste cap şi simt că mă hrănesc din trupul ei cald şi supus. Că toată energia ei o preiau şi o sting în mine. La sfârşit, o sărut pe spate. O privesc cum arată cu picioarele alea slăbănoage în lumina lunii şi îmi dau seama că e a mea. Aşa mică. Pacoste. Libertina- ador partea asta la ea. Îi dau hainele. “Vrei jeleuri?”.”Nu” îmi răspunde. Ies în faţa ei şi o aştept. Se opreşte în pragul uşii, copilăroasă, aşteaptă recompensă. O pup şi face 2 paşi până afară. Iarăşi se opreşte, iarăşi o pup şi ajungem, după vreo încă 5 pupici, până la maşină. Înăuntru tace. Ceea ce mă îngrijorează puţin având în vedere că de obicei nu îi tace gura. “Gata, nu mai vorbeşti ?” Zâmbeşte, şi se uită în continuare pe geam. Când opresc se întoarce către mine şi îmi dă un pupic simplu, de copil. O las în apropierea casei şi mă întorc. Mă arunc în pat. “De-abia aştept tura următoare.” îmi spun bucurându-mă de moment. Închid ochii şi reiau ceea ce tocmai s-a întâmplat, o revăd aşa încăpăţânată cum stă pe marginea patului. Acum îmi dau seama că îmi spusese nişte formule la fizică înainte să o întind pe pat. Oscilaţii parcă, “mişcare”, “legi”. Gura mică şi aparatul dentar. Deloc potrivite cu animalicul însetat de mai înainte. Mă întorc furios pe o parte. “Asta nu trebuia să se întâmple.” O vibraţie îmi întrerupe şuvoiul de gânduri. Mesaj de la ea. Zâmbesc în sine. Îi răspund. Cu hotărârea în faţă, luată. Voi face ca totul să se termine.
  • 54.
  • 55.
    Until the darknesskilled the light ÎNTUNERIC
  • 56.
  • 57.
    Until the darknesskilled the light Elva I Plânge universul pentru mine. Picăturile de ploaie se scurg pe geam. Mă îndrept către Bt şi autocarul demarează pe şoseaua udă de la ploaie. Hohotele au zguduit pământul nopţii…până dimineaţă, când au obosit. Eu stau. Încerc să mă simt, să ma ridic. Dar e numai întuneric, cerul s-a închis. Şi totuşi, eu nu am vărsat nici o lacrimă. Ceea ce am facut cu L mi-a dat puţin peste cap sufletul de copil curat. Era nevoie de cădere ca să simt durerea. Era nevoie de durere ca să încep să încerc să mă apăr de ea. Era nevoie de L ca să îmi dau seama cât de negru îmi e de fapt sufletul. Sufletu-mi plânge în mine în fiecare noapte şi valuri de durere ies din el înecându-l. Trebuie să opresc hemoragia, sau, în scurt timp, o să îl caut oarbă în mine, şi, rece şi speriată, n-o să îmi dau seama că l-am pierdut. Unde e transparenţa infantilă? Nu mă mai pot privi ca fiind copilul ăla curat. Şi totuşi, eu nu înţeleg că aşa trebuia? Dar e bine sau nu? De ce mi- am murdărit cel mai scump, unicul templu? Cât de mari sunt pierderile? Dacă L s-ar preface măcar că apreciaza ceea ce am făcut pentru el, ar fi o chestie. Dar el este la fel de rece. Nu mă deranjează răceala, cât mai ales faptul că nu se sinchiseşte să mă facă să mă simt îndrăgită. Dacă tot am făcut pasul ăsta, l-am făcut pentru cineva care ţine la mine, nu? Dar la el nu văd asta. Din contră. Se supără pe mine din orice şi îmi dau seama că ceea ce simte pentru mine nu e deloc îndeajuns ca să îi depăşească orgoliul. Ceea ce am făcut rămâne făcut, şi mă bucur. Aşa ştiu şi eu care e realitatea. Acum că mi-am dărâmat sufletul, influenţa lui L mă distruge complet. Unde este
  • 58.
    L’s Story 57 orgoliul dea fi eu? Unde este patima cu care-mi apăram principiile? Ce principii? Totul a căzut şi nu mai există nici o lege în mine în afară de cea a propriei autodistrugeri. Îmi este frică să mai privesc în mine. Plăcerea devine inofensivă sufletului meu, pozitivă, atunci când îl simt lângă mine , când simt că ceea ce fac e sub protecţia iubirii. Dar când totul devine incert, când nu mai ştiu dacă el ţine sau nu la mine, toate faptele astea îmi par greşite, şi nu mai văd nici o diferenţă între mine şi ele. Celelalte. II Am visat. Eram la discotecă. Uitasem laptop’ul la Iasi şi eram nevoită să fac rost de melodii noi cât mai repede. Băieţii la terasă. Trebuia să dau drumul cât mai repede. Panica specifică in vis. Viteza înceată de mişcare. Piedici care nu sunt piedici. Am trecut pe lângă băieţi în drum spre casă, iar Dan a spus ceva urât despre mine şi băieţii au început să râdă. Am descărcat melodiile, dar îmi era pur şi simplu ruşine să trec din nou pe lângă ei. Mi-am pus mâinile pe speteaza patului şi am început să plâng. M-am ridicat, conştientă de ravagiile plânsului pe faţa mea, indiferentă. Când am ieşit pe poartă, băieţii intrau în maşini. M-am îndreptat grăbită către bar, dar L a venit din urmă şi m-a oprit. I-am dat mâna la o parte şi mi-am continuat drumul. Nu am putut să mă abţin şi am izbucnit din nou în plâns. A insistat. Mi-a spus să nu mai plâng. M-am întors către el. Ştiam că n-ar mai fi insistat. M-ar fi lăsat în pace dacă plecam. Dar asta nu rezolva nimic. “Nu ai de ce să bagi în seamă glumele lui Dan. Sunt o prostie.” M-am apropiat de el şi l-am îmbrăţişat. Buzele mele îl căutau într-una, îl pupam într-una. “Rămâi la disco.” “Mă întorc.” “Rămâi.” Il pup din nou. Eram udă pe faţă. Nu conta. “Trebuie să lucrăm la “o activitate orală”.” ” Am zâmbit, nu îmi păsa ce prostii spunea atunci. Eram lângă el. Eram în centrul universului. “Cum să te
  • 59.
    Until the darknesskilled the light iubesc eu pe tine?” m-a întrebat. “Cum să fac acelaşi lucru încă o dată?” Te iubesc. Te iubesc. “Si eu te iubesc.” “Minţi” îi spun. Şi zâmbesc din nou. Dar a fost doar un vis. Când mă trezesc, mă uit în oglindă şi mă întreb cine sunt. În timpul nopţii, cât mă străduiesc să adorm, o aud pe ea în mine. Pe cealaltă Elva. Cea rea, neruşinată şi libertină. Îmi pare imposibil de controlat. În ea încarnez toate dorinţele mele necurate. O las să se desfăşoare, pentru ca apoi, epuizată, să adorm. E parte din mine, şi mă distruge. Poate într-o zi voi fi mai puternică decât ea, şi atunci îi voi spune: “Pa, Elva rea.” Sau poate eu îi voi spune: “Pa, Elva copil.” Când merg la şcoală, ţin capul în pământ. Sunt nemulţumită. Nemulţumită de morala lor. Nemulţumită de corectitudinea lor. De felul în care se luptă pentru a se face remarcaţi, de plăcerea pentru muncă, de “progresul făcut de dragul progresului”. Nu consider că există altă plăcere mai mare decât aceea de a-ţi face sufletul fericit. Atunci când sunt lăsată singură, când se închid fără să îmi dau seama legăturile cu lumea de afară, atunci se instalează o tornadă, în capul meu, şi în suflet. Se creează o conexiune între ele şi începe bătălia. Unde e sensul? De ce sunt rea? De ce sunt naivă? De ce cred-căci cred- că oamenii pot fi buni? Dar imediat vine o altă fază, contrară, în care fiecare om de pe pământ mă lasă rece. Obsedaţi de viaţa, de cariera lor, de prieteni, de “viaţa socială”, îmi reproşează că nu am nici o legătură cu realitatea. Recunosc, simt, că e necesar să trăieşti şi în exterior, altfel n-aş fi decât o umbră, ochii mei ar închide intrarea în suflet, eu aş întoarce spatele lumii, mulţumindu-mă cu ceea ce e în mine. Căci şi aici e o lume. Partea bună e că e construită conform ideilor şi credinţelor mele. Aici nu e nici un om. Nici măcar eu. Aici mă pot închide. Cred că ei nu înţeleg pentru că au uitat să fie atenţi la ei
  • 60.
    L’s Story 59 înşişi. Şie de înţeles, e mult mai uşor să trăieşti în afară după un scenariu, să urmezi etapele vieţii aşa cum ţi-au fost dictate. Lasitudine. În mine. Cum să mă mai obosesc să lupt împotriva lor? Doar e evident că voi ajunge la fel. Am să mă las condusă de regulile lor, respectând legea morală( atât cât o respectă ei..aha.) De ce mai există conceptul de “lege morală” dacă e normal să nu o respecţi, dacă oamenii nu sunt învăţaţi să o respecte? Nu. Îi lasă aşa să crească cu prostiile lor, şi după, cu o conştiinţă defazată, le dau drumul în lume. Şi ei vor distruge universuri de idei şi sentimente în fiinţe care s-a întâmplat să îi iubească, să sacrifice totul pentru ei. Şi după ce distrug, spun că aşa e normal; se consideră că schimbarea a fost dorită de comun acord. Prostii! A făcut asta numai ca să primească înapoi ceea ce oferă cu atâta tristeţe şi extenuare: iubire. Faptul că ceva ţi se pare normal, nu înseamnă că este cu adevărat normal. Cei care au fost astfel eliberaţi în lume, ar trebui să îşi refacă scara de valori, şi, dacă nu au nici un reper în minte, să se îndrepte către noţiunea de “bine” ca principal reper. Nu are cum să fie greşit. Ce poate fi atât de greu în a da iubire?... O prostie! Nimic nu are sens. Aroganţa supremă să fie salvarea? Dar nu ar fi decât o mască a neînţelegerii. Ea ascunde inadaptabilitatea de ceilalţi. Nu. Doar o singură cale e mai sigură. Am să ies din mine şi am să uit. Am să uit atât să mă întorc, cât şi conceptul de înafară şi înăuntru. E mai sănătos să ies din mine. Omenire, vin!...şi mă imaginez alergând împiedicată către oameni. Adoptând morala lor ca “ferment materialist de descompunere morală”. În neîndemânarea mea îl regăsesc pe L. Evident, felul în care s-a îmbogăţit relaţia mea cu el nu a determinat nici o schimbare în comportamentul lui. Nu credeam că o va face. Speram. L îmi cere şi mai mult, renunţă la mine prea uşor. Devin geloasă. Mă rupe. Sufletul se suceşte şi inima îmi e neagră de ură împotriva unor fiinţe cu care, de altfel, nu am nici o legătură. Într-o seară, la discotecă, l-am văzut
  • 61.
    Until the darknesskilled the light plecând în grabă cu A. El era în faţă, şi ea rânjind în spatele lui se străduia să ţină pasul. Era evident ce urmează să facă. Era evident că nu îmi va cădea bine să văd asta. Dar el nu se gândeşte la asta. E vorba doar de plăcere.. Da, dar şi la mine e vorba doar de suflet. Un suflet care se strânge în sine când o vede pe Ab citind mesaje, întorcându-se cu spatele la L, dansând vulgar şi apoi întorcându-se către el, zâmbindu-i. Iar L tastează. Nu mie. Mi se confirmă în continuare faptul că dragostea este un proces egoist, un simţământ egoist. Îl vreau numai pentru mine, vreau să-mi vorbească numai mie. Vreau să zâmbească cu adevărat numai din cauza mea. O relaţie, între doi oameni, trebuie să se bazeze pe respect. Nu consider ca L nu mă respectă (deşi uneori ar trebui să o fac), doar că el nu îmi împărtăşteşte principiile, mi le calcă în picioare involuntar. Dar, dacă era altfel, oare îl mai plăceam într-atât? Oare nu tocmai felul lui de a fi mă atrage cel mai tare la el? Până la urmă, se tot spune, extremele se atrag. Dar atunci de ce doare? III Urmează câteva zile în care mă înţeleg cu L. La majoratul meu ne simţim cu toţii bine. Sunt fericită că s-a nimerit să nu fie supărat pe mine exact de ziua mea. Trebuie să ghicesc cine e în faţa mea având ochii acoperiţi. Înălţimea lui Matahală îl dă de gol. Pe Adiţă barba, deşi îl recunosc mai greu. Îmi ia o grămadă să trec de Florin. Şi uite-l şi pe dragul meu, iniţial îi simt abdomenul plat, şi oasele, apoi umerii, nu am cum să greşesc la el. Una din pedepse presupune ca eu să spun o declaraţie cuiva, folosind nişte cuvinte date în prealabil. Nişte cuvinte tâmpite, evident. Mă gândesc automat la L, dar nu ştiu cum să fac să i-o spun lui. Până la urmă mă salvează altcineva care observă ca L stă singur, şi deci, conform nu ştiu căror mecanisme din creierul persoanei respective (spre fericirea mea), lui trebuie să îi
  • 62.
    L’s Story 61 spun declaraţia.L joacă teatru, şi vine lângă mine pentru a asculta. Iar eu, cu dicţia mea de neînţeles, spun următoarele (nu susţin că ar avea sens): “Dragă iubire a vieţii mele, te-am recunoscut imediat după umerii tăi, şi nu mă pot gândi la altceva decât la chiloţii de pe fundul tău. Vreau în fiecare zi să simt mirosul florilor tale. Nu vreau copii, vreau doar să fiu ca o gogoaşă în inima ta, şi să ne iubim mereu pe banca din parc.” L se preface rănit în inimă şi se aşează pe scaun punându-şi mâna pe piept. Îmi dau seama că nu o să ţină minte ce am spus, dar sunt fericită. Am făcut 18 ani. Eu simt că se termină copilăria. Iar eu simt că e rândul meu să preiau comanda. IV Mi-aş dori să pot merge cu el oriunde. Să fim noi doi şi să îl văd zâmbind într-una. Să îl văd bucuros, să îl simt cum învie şi cum se bucură pe deplin de viaţă. Să mă pupe aşa cum se prosteşte el. Am hotărât să îmi cumpăr câine. Aveam un amic, care se ocupa şi avea cunoştiinţe printre crescătorii de animale, şi astfel am dat de Simona, care mi l-a dat Dark. Dragul şi iubitul meu Dark, al cărui nume e mai mult decât sugestiv. Acum îi aveam pe amândoi în mine. Prietenia cu Cosmin, cel care m-a ajutat cu Dark, şi cu dresarea lui, care a stat 4 ore cu mine să îi cupez urechile, care l-a cărat de vreo 10 ori până la veterinar şi înapoi în luna ferestrei de imunitate, îl deranja pe L. Pe de o parte, avea şi motiv. Cosmin se dădea în mod evident la mine, însă pentru mine nu avea nici o importanţă ce spunea sau nu spunea el. Îi povesteam lui L tot. Dar la un moment dat, s-a pus stop. Am ieşit într-o seară cu Kenny, câinele lui Cosmin, şi cu Cosmin, la joacă. Deşi îi spusesem lui L că anulasem întâlnirea respectivă. Ea, într-un fel, fusese anulată. Iniţial trebuia să mergem pe Bahlui, dar Cosmin a insistat, când a văzut că vreau să contramandez totul, să ne
  • 63.
    Until the darknesskilled the light întâlnim în parc, la mine la bloc, ceea ce nu era aşa o mare scofală. Dar nu ar fi trebuit să ies deloc. Pe L l-a deranjat. S-a supărat. Şi apoi mi-a repetat, a nu ştiu câta oară ca eu să îmi văd de treaba mea, că noi, eu şi cu el, suntem numai amici. Şi pentru prima dată, am lăsat orgoliul să mă conducă. Am primit atenţia de acolo de unde mi se oferea fără să o cer. A fost o prostie. L-am rănit pe L. L-am rănit într- un fel în care îmi promisesem să nu o fac niciodată. Pot să mă justific prin faptul că el nu îmi oferea înapoi atenţia pe care i-o ofeream eu. Pot să mă justific prin faptul că ai dreptul să fii gelos, şi să te simţi înşelat numai atunci când oferi încredere şi iubire. Dar unde era iubirea de la L? Dar încrederea? Refuz însă să mă justific. Cert este că am băgat în seamă orgoliul lui autodestructiv, care încercase de atâtea ori să mă îndepărteze. Nu voi uita niciodată ce a spus: “Şi eu care credeam că mă iubeşti.” “ Ştiu că eram eu obişnuit, dar chiar nu aveam nevoie de asta.” Dacă se prăbuşise o dată un univers în mine când am încetat să mai fiu un copil pentru L, acum acelaşi univers refăcut mă izbea de pereţii lui, mă trântea la pământ şi se lăsa cu toată greutatea pe mine pentru că îi greşisem lui L. Însă, în sfârşit, îmi era totul clar. L, deşi se purta cum se purta, ţinea la mine, mai mult decât la o amică. Acum ştiam că tot ce oferisem, nu oferisem degeaba. Acum îmi era clar că nu voi mai băga niciodată în seamă vorbele spuse de orgoliul lui nemăsurat, că îl voi ţine lângă mine pentru totdeauna, cu sau fără voia lui. De Cosmin am scăpat uşor, pur şi simplu nu am mai vorbit cu el. V E iarnă deja, iar L încă e supărat din cauza a ceea ce s-a întâmplat. Mă duc la el acasă, seara, imediat ce ajung de la Iaşi. Îi pun lesa lui Dark şi mă îndrept către celălalt sat. Când ajung nu ştiu cum
  • 64.
    L’s Story 63 să îmianunţ prezenţa, nu am credit. Mă ajută zăpada, şi toate cărţile citite în copilărie: fac un bulgăre şi îl arunc în geamul de unde se vede puţină lumină. Precizia mea este pur şi simplu prea bună, şi nimeresc la vreo jumătate de metru deasupra geamului. Mai arunc odată, bulgărele ajunge pe acoperiş, unde, înecat într-o tonă de zăpadă, nu provoacă nici cel mai mic zgomot. Mai fac unul, şi arunc cu mai multă răspundere. Nimeresc geamul şi îmi vine să o iau la fugă, aş fi putut să îl sparg. Aştept să văd dacă vine cineva. Apare o bătrână micuţă, şi îşi scoate capul peste poartă. “La naiba!” îmi spun. “Cine ştie ce idee îsi face acum despre mine.” E bunica lui, o recunosc, şi o întreb ruşinată dacă Nathan e acasă. “Nathan? Da, este. Îl chem acum.” După câteva momente în care mi-am făcut griji că nu o să vină, L apare. Iese în stradă şi începe să se joace cu Dark. L-a amuzat faza cu bulgării. Deşi râdem ştim amândoi că lucrurile nu sunt tocmai în ordine. “Când o să îmi dai pupicul salvator?”- pupicul, adică, prin care îmi va arăta că ce a fost rău a trecut. “Nu o să ţi-l dau.”spune simplu. Apreciez măcar că nu se poartă urât. Îl îmbrăţisez şi mă bucur că asta nu îmi este refuzat. Ab trece pe stradă pe lângă noi, dar eu nu îi dau drumul. Nici nu conştientizez că e ea, îmi spune el mai apoi. Foarte bine, să vadă. A doua zi, vin din nou. Şi aşa fac în fiecare weekend până când lucrurile revin la normal. Odată cu atitudinea în continuă îmbunătăţire a lui L, eu încep să cad la pace cu mine însămi. Elva rea, nu e atât de rea până la urmă. E pur şi simplu normală. Înainte, până să cunosc şi alte laturi ale mele, adoptasem o aroganţă afişată, dar justificabilă. Nu fusesem atinsă de vulgaritate, de plăcere, de răul care îl consideram eu ca fiind rău. Crescând în discotecă, cunoşteam cât de cât apele murdare ale trupurilor, a cărnii, dar mă ţineam deoparte. Când m-am aruncat în plin în negrul lor, a fost bulversant. Bulversant pentru suflet. Cât şi pentru trup. Mi-a luat o grămadă de timp să mă liniştesc. Să aştept. Doar obişnuinţa a reuşit să mă scoată
  • 65.
    Until the darknesskilled the light din noroi. Numai atunci când m-am liniştit complet şi am acceptat, a devenit clar pentru mine că nu este mereu greşit. Atâta timp cât există sentiment, el “binecuvântează” plăcerea, o face “frumoasă”. Şi- Doamne, mulţumesc!-Nu e nimic greşit în a iubi. Conştientă de dezamăgirea din spatele teoriilor, lipsită de aroganţa unei inocenţe nefondate, am învăţat că se întâmplă exact pe dos, că nu are sens să te contrazici cu cei mai mari, nu pentru că ar fi mai deştepţi, ci pentru că ei cunosc mai bine realitatea. Dacă îi contrazici pe baza unor teorii livreşti sau a unei încăpăţânări puerile, vei deveni obiectul demonstraţiei ce-ţi va arăta contrariul a ceea ce credeai. Gide învinovăţea cărţile că l-au cărat în lumi întunecate, moraliste. A judecat virtutea pentru că i-a interzis bucuria voluptăţii şi a plăcerii. Cât de greşită credinţa lui… Evident, ajuns la sfârşitul vieţii îşi permite să facă astfel de afirmaţii; pentru el, totul e consumat. Însă astfel de idei îi strică pe cei tineri. Dacă se adaugă şi încăpăţânarea dorinţei de independenţă, de acţiune, nevoia de a justifica plăcerea, atunci tânărul o ia pe arătură şi se pierde cu totul. Dorinţa nu poate fi potolită niciodată, dar virtutea, odată murdărită, nu mai poate fi readusă. Face parte din noi, dar nu ei trebuie să îi închinăm viaţa noastră. Ci sufletului, el se găseşte acolo, într-o cameră ascunsă din templul nostru interior. El s-a zguduit când l-am întâlnit cu adevărat pe L, pentru că încă nu ştiam cine sunt. Când L e lângă mine, totul e calm. Ştiu că urmează iarăşi o vale. Un deal. O vale. Un deal. Doar furtună şi vânt în faţa mea. Trecutul nu mă mai sperie. Cu greşelile lui, cu momentele lui plăcute, rămâne în urmă, luminat pe alocuri, negru în rest. Iarna mea s-a terminat. Vreau să văd razele alea de soare ce cad în mii de bucăţi de sticlă spartă pe verdele unei naturi eterne. 1 ianuarie îmi aduce fericire. L vine la discotecă la rugăminţile mele şi reuşesc să stau lângă el şi să mă bucur de prezenţa lui. Mă ia de gât şi mă strânge. Râdem la masă, e şi C, o altă “opţiune”din
  • 66.
    L’s Story 65 agenda luiL, dar îi ignor prezenţa. L poartă pe frunte semnul unei lovituri recente, la care, dacă se poate spune aşa, am fost martoră, întrucât vorbea cu mine când s-a lovit de par. Dar e drăguţ. Ca întotdeauna nu se observă că este atât de mare, iar chipul lui de pe care nu prea lipseşte zâmbetul când iese cu prietenii, îl întinereşte mult, şi îi trădează neconcordanţa dintre vârsta propriu-zisă şi cea din certificatul de naştere. Pentru mine, L nu are vârstă. Pleacă de la discotecă pe la 1. “Am plecat. Te pup tare. “ Bosumflată că nu a rămas până la sfârşit, îi răspund:”Eu nu te pup deloc.” “Lasă că te pup eu. Eşti o printesik.” “Şi tu eşti un enervant.” îi spun, încercând să îmi amintesc cât a băut în seara aia, zâmbesc. Când mă bag în pat îmi propun să las în urmă tristeţea şi să îmbrăţisez resemnarea căci prefer zâmbetul ei blajin hohotului de plâns. L e aici. Şi momentan e bine. Nu mai trebuie să mă panichez. Trebuie să iau totul mai uşor. “În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi căci eu am biruit lumea.” Poate L ar fi fericit să mă “aibe”, dar cu sigurantă ar fi foarte nefericit să mă distrugă. Atât timp cât el e în spatele meu, nu îmi e frică de nimic. În afară de el, şi de mine. VI Trece timpul. Începe şcoala şi L se schimbă din nou. Vorbesc cu el mult încercând să îi asigur astfel încrederea în mine. Să vadă că nu ascund nimic. Dar asta îl deranjează. “Mă plictiseşti cu tot felul de prostii. Lasă-mă în pace.” Sunt obişnuită să primesc asta de la el. Mă doare însă mai puţin. Cu cât mă loveşte mai mult. Cu atât mă doare mai puţin. “Mi-e dor de mine în care aveam mai multă încredere. Mi-e dor de moralitate. Mi-e dor de aroganţa nefondată, de privirea scrutătoare, de energia interminabilă. Mi-e dor de Light care mă
  • 67.
    Until the darknesskilled the light îmbrăţişa într-una, care avea mereu încredere în mine, care mă vedea aşa cum eram: urâtă şi impertinentă. Mi-e dor de Light căruia îi era dor de mine după o zi de absenţă. Mi-e dor de Light care mă pupa din senin, care îmi trimitea mesaj la 4 noaptea. Mi-e dor de Light care ţinea la mine enorm şi care mă accepta aşa cum sunt. Care îşi dădea seama când mă supăram şi care se străduia, într-un mod amuzant sau enervant, să mă facă să-mi revin. Îmi e dor de Light care îşi amintea de mine în toiul nopţii, sau când păţea ceva. Care îmi spunea cât de fain ninge şi cât de bine e să mergi noaptea pe drum când e iarnă. Cel care atunci când ieşeam după el, mă făcea nebună şi mă pupa pe aparatul dentar. Cum am mai spus, cu toate individualităţile lui, cu fiecare trăsătură a lui diferită de ale mele, se potrivea exact în mine. Mi-e dor de Light care mă respecta şi mă apăra de ce era rău. Care era neîndurător când vroia să mă înveţe ceva.” Îl regăsesc pe Light în L. Dar atât de rar. “Am făcut clătite. Îţi dau şi tie?” “Nu, nu vreau. Vreau doar să te văd pe tine zâmbind.”- venită de la el, fraza asta scurtă e o sursă de bucurie imensă. Atât de rar. VII În fiecare zi când vin de la şcoală, la ţară, merg cu Dark la el. Stăm pe bancă şi vorbim sau îl privesc jucându-se cu Dark. Îi am pe amândoi. Sunt liniştită. Simt că în sfârşit îmi aparţine. Că nu o să mă mai îndepărteze. Se face din nou 5, iau lesa nerăbdătoare şi îl scot pe Dark la plimbare. E primăvară. E bine. În sfârşit nu mai este frig şi simt vara apropiindu-se. Soarele e puternic, blana neagră a lui Dark străluceşte lângă mine şi îl simt ca un cavaler, protector, cu platoşă sclipitoare, pe care momentan eu îl protejez căci e încă un copil. Limba lui atârnă pe lângă colţii albi. Îmi mai atinge din când în când mâna. Ştie deja străduţa lăturalnică pe care trebuie să mergem ca să ajungem la L, şi urcăm în grabă pe argila uscată până ajungem la bolta
  • 68.
    L’s Story 67 continuă decopaci răcoroşi ce se apleacă deasupra noastră, deschizându-ne drumul spre băncuţa din faţa casei lui. Dar L nu iese. Trebuia să îl anunţ. M-am întors acasă, jignită dar pregătită să merg şi a doua zi. Nu a venit nici acum. De fapt, era la mătuşa lui, dar asta e la 3 străzi distanţă şi nu era ca şi când nu putea veni. Cert e că făcusem încă un drum degeaba. După o săptămână, merg din nou. Iese. Îi cer un pupic. “De asta mă enervezi.” Pleacă. Seara, când mă bag în pat, încerc să înţeleg. Sentimentele noastre au luat-o în alte direcţii. Presupun. Ce greşeşte el este faptul că mă contrazice, prin faptele lui, îmi contrazice credinţa conform căreia odată ce anumite lucruri se nasc, se petrec, între doi oameni, iar faptele nu sunt făcute în scopuri desfrânate ci pentru consumarea unei dorinţe născute, credeam eu, dintr-o afecţiune aparte, ei au drepturi, cât ar fi ele de mici unul asupra celuilalt. Astfel justific eu micile mele nebunii, mersul în fiecare zi până la el. E dreptul meu de a-l vedea, dar iată că sunt o pacoste, nu am nici un drept să îi cer să îşi consume din timpul preţios doar pentru câteva minute de vorbărie copilăroasă. E ciudat cum crezi ca un anumit gest ar putea sa facă fericit pe cineva şi de fapt îl indispune. în această seara prezenţa mea era categoric inoportună şi nu s-a ferit să mi-o aducă la cunoştiinţă. Stătea la 10 cm de mine şi îmi părea la fel de departe ca şi casele noastre. De fapt, când e departe de mine, îl simt mult mai aproape, îl simt în mine, absenţa lui fizică îmi permite să îl abordez în interior. Aici îl găsesc constant, fără prea multe modificări de comportament. Aici nu îmi e frica de el. Îl privesc drept în ochii aşteptând pupicul mult meritat. În realitatea fizică însă, totul depinde de dispoziţia lui. Mă întreb mereu pe care dintre ei îl va înfăţişa acum. L-am pierdut pe Light, pe L îl caut în jurul meu, mintea mea încearcă să-i dea de urmă în ceaţa cenuşie închis din capul meu însă nu îl găseşte. E atât de trist şi picioarele-mi vor să o ia la fugă în căutarea lui însă se opresc brusc, încremenite când ajung în faţa
  • 69.
    Until the darknesskilled the light corpului lui, blocate de privirea necunoscută, de uşa închisă a ochilor ce altădată se deschideau mari permiţând intrarea direct în suflet. Intram până în inimă. Acum privesc aceiaşi ochi dar sunt închişi pentru mine, deşi pleoapele se ridică zâmbitoare dezvăluind aceiaşi irişi ai căror culoare nu am desluşit-o niciodată. Mai rău decât să pierzi pe cineva e să îl ai încă lângă tine dar să nu îţi mai dea voie să intri în el, să fie un străin pe care altă dată îl cunoşteai atât de bine, ca pe tine însuţi, sau mai bine. Light nu a fost niciodată al meu. Nu înţeleg de ce un sentiment atât de frumos trebuie să sfârşească mereu în tristeţe, în valuri de durere. Orgoliul nu ajută. El îngheaţă inimi, distruge. “Nu mă mai forţa, pur şi simplu. Mă simt mai bine aşa.” Nu sună ciudat? Parcă mi-a mai spus de câteva ori asta. În fine. Mai ştiu eu ocazii în care el s-a simţit bine. Alea nu se pun? Nu, draga mea. O târfă o foloseşti fără să îţi pese ce se întâmplă mai apoi cu ea. Nu ştiţi ce e viaţa asta? Şi ce se aşteaptă ei de la noi? Viaţa e un câmp de luptă şi nu o spun ca să creez mai ştiu eu ce metaforă, nu, o spun pentru că ei te trimit exact ca pe un câmp de bătălie, dar nu ca să lupţi (atunci ţi-ar da măcar o armă) ci ca să alergi până în celălalt capăt, aşteptându-se să nu păţeşti nimic. Să fim serioşi! Ce virtuţi, ce capacitate anormală de păstrare a principiilor să ai? Dar ce principii oarbe şi inadaptate social să deţii ca să nu fii influenţat de tot noroiul ce se aruncă pe noi? Ce intelectualitate egoistă, ce gândire uniformă, ce avarism sufletesc, maturitate blocată să ai ca să poţi merge drept înainte fără să întorci o clipă capul? Aperi idei şi te trezeşti că exact tu demonstrezi contrariul. Te duci la fund în viteză şi în momentele în care iei o pauză din cădere, te uiţi în jurul tău şi îi vezi pe ceilalţi că merg deasupra prăpăstiilor, susţinuţi în aer de nişte ideologii diferite, de o absenţă a principiilor, de nesimţire. Îmi amintesc şi sunt şi acum mândră de privirea atât de sigură de sine pe care o aveam înainte să mă “răzvrătesc” împotriva mea şi să o iau la vale. Aveam o inocenţă
  • 70.
    L’s Story 69 impertinentă, poatenaivă, dar ea îmi dădea dreptul de a face absolut orice. Cum aş fi putut să o păstrez pe Elva? Simt că am devenit personajul secundar într-o lume care fără mine nu aş mai putea să o concep, deci care ar dispărea în absenţa mea (chiar dacă doar pentru mine). Cum aş fi putut să o păstrez pe Elva dacă ea era atât de încăpăţânată. Nu şi-a dat seama că mantia ei de puritate urma să se murdărească dacă se pune în genunchi? Poate aşa trebuia să se întâmple. Pur şi simplu e un gol mult prea mare înăuntru ca să mai binevoiesc să intru în mine, să simt răcoarea, să văd dezastrul, să ating ruinile, să îmi trăiesc viaţa internă care nu e formată decât din sentimente, culori înecate în negrul lui L. VIII “Nu îmi place că te bagi în sufletul meu.”- Aşa cum Devdas cară trăsura ce o poartă pe iubita lui către viitorul ei soţ, altul decât el, tot astfel L m-a condus pe drumul de ieşire din el, din dragostea noastră, curajos şi conştient de ce e mai bine pentru mine, cu fiecare pas strângându-mă de mână tot mai tare, călcând hotărât cu picioarele, îndepărtându-se de propria fericire, încăpăţânându-se să îşi pustiască propriul suflet, privându-l de prezenţa mea, privându-mă de “influenţa lui”. Dar el a înţeles greşit. Eu sunt Elva. Sunt, şi hotărârea mea e de neînduplecat. Ca un soldat, singur pe câmpul de luptă, alerg prin ploaia de gloanţe, înghit fumul greu al exploziilor, zidurile se prăbuşesc incapabile în faţa mea, iar ploaia cade pe chipul meu pentru a îmi potoli setea. Căci nu există zbor fără căderi. Şi chiar de e unul singur, mă voi ridica ori de câte ori va fi nevoie ca să îl împlinesc. “Noi suntem amici, atâta tot. Nu am fost mai mult. Ne-am simţit bine şi atâta tot.” Eram hotărâtă. Eram hotărâtă să îl las pe el să aleagă. Eram hotărâtă să dau ce mai aveam. Vroiam să dau ce mai aveam. În timp ce mergeam către el, simţeam din nou aceeaşi pace
  • 71.
    Until the darknesskilled the light ca de fiecare dată când s-a întâmplat să merg noaptea pe stradă. Când mă uitam în sus, vedeam cerul imens cum rămânea pe loc şi vârfurile copacilor rămânând în urmă, făcând loc altor ramuri sau altor acoperişuri de case cufundate în tăcerea nopţii. Îmi auzeam paşii siguri pe asfalt, constanţi, normali. Nu mă grăbeam pentru că ştiam că numai astfel puteam să ţin frica în frâu. Şi numai astfel puteam să fiu atentă la tot ce era în jurul meu, capabilă sa disting orice zgomot neobişnuit. Câţiva paşi într-o curte pe lângă care am trecut m-au speriat. Nu îmi era neapărat frică să fiu văzută, ci îmi era frica de ce i-ar fi putut trece prin cap unui om mai puţin moral. Nu aveam de gând să plătesc cu propriul corp neghiobia mea de a ieşi noaptea din casă. Atât timp cât simţeam că scopul ieşirii mele era nobil, sau, mai bine zis, necesar, atunci ştiam că nimic rău nu avea să se întâmple. Şi de data asta ştiam că altfel nu se poate, după o săptămână în care L nu vorbise cu mine după ce îmi spusese că nu simte nimic pentru mine, convinsă că spusese asta doar ca să mă îndepărteze de el, şi convinsă că numai faţă în faţă puteam rezolva cumva problema asta, hotărâsem să merg la el, erau în joc atâtea. Simţeam că după noaptea asta lucrurile se vor rezolva, într-un fel sau altul. Am început să alerg imediat ce am sesizat prezenţa nedorită şi mi-am scos adidaşii ca să nu fac şi mai mult zgomot. Ajunsesem deja destul de departe când respiraţia a început să îmi fie insuficientă, ştiam că scăpasem de orice eventual pericol, dar mă apropiam atât de repede de casa lui încât mi-ar fi fost greu să încetinesc. Am ajuns pe străduţa din faţa casei, m-am oprit şi am început să merg încet, pentru ca plămânii mei să se destindă puţin, să îşi ia cantitatea necesară din aerul negru. Am tras încet zăvorul, mii de gânduri îmi treceau prin cap: dacă era plecat undeva? Dacă era cu altcineva? Am păşit încet până în faţa uşii şi, cu o speranţă cam prostească, am apăsat pe clanţă, era închis, evident. Am scos repede telefonul, degetele mele au format singure numărul
  • 72.
    L’s Story 71 atât decunoscut, şi, în următoarea secundă îi auzeam telefonul sunând din cameră. Ştiam că nu o să răspundă, aveam însă doar nevoie să îl trezesc. Am bătut încet în uşă şi l-am auzit venind. Speram din suflet să nu mă fugărească acasă. A deschis uşa şi l-am întrebat dacă pot să intru. Am intrat după el şi am lăsat adidaşii jos. El s-a suit înapoi in pat. Eu m-am pus la picioarele lui, vlăguită. De-abia acum îmi dădeam seama că respiraţia mea încă nu îşi revenise. Mi-a spus automat ca sunt nebună. Ştiam asta deja. Nu era nevoie să mi-o amintească. Nu ştiam cum să încep. Nu vroiam să îl iau la întrebări ca o iubită insuportabilă, nu vroiam să pară că cer explicaţii fără să am dreptul de a o face. Nu vroiam să îl fac să se simtă incomfortabil. Vroiam doar să îmi explice ceea ce se întâmpla şi motivul pentru care se tot îndepărta de mine. Întotdeauna aveam clar în cap că principalul motiv era faptul că el credea că aşa era mai bine pentru mine, că prezenţa lui ar înceta să mai fie negativă când se va îndepărta de mine. Şi probabil avea dreptate, dar îl iubeam mult prea mult ca să las lucrurile aşa. Speram că dacă ne străduim amândoi, va ieşi bine. Dar în felul în care acţiona el, cu pauze şi capitulări, nu puteam face lucrurile să fie corecte pentru că nu le dadeam ocazia să se aşeze, să le privim obiectiv. Era o continuă nehotărâre care pe mine una mă termina. Ajunsesem să cred chiar-aşa cum îşi şi dorea- că nu eram decât o altă tipă. Că eram Abc. Dar nu puteam să accept asta. Nu vroiam să accept asta. “De ce faci asta?” l-am întrebat. “Ce fac?” a spus: “Nu ştiu, faptul că nu vorbeşti. Cum se explică comportamentul tău din ultima vreme?” ”Aşa e cel mai bine”. “Aşa crezi tu că e, dar nu e.” Numai dereglarea mea putea să conceapă ideea de a ajunge într-o zi să fiu cu el. Şi uneori şi ea se îndoia de posibilitatea asta. Nu aveam deci cum să mă aştept ca el să se gândească măcar o secundă la ea. Uneori, durerea îi face pe oameni să se închidă atât de tare încât nu-şi mai deschid niciodată ferestrele sufletului pentru a permite ca un pic de fericire să intre înăuntru. Asta
  • 73.
    Until the darknesskilled the light eram pentru el? O fericire nesperată care nu avea cum să se împlinească? Nu, eram doar o sâcâitoare care nu înţelegea să-şi vadă de drumul ei. “Vezi-ţi de trebuşoara ta, simplu.” A spus după câteva minute de tăcere. “Tu eşti trebuşoara mea.” am spus printre dinţi. “Nu, nu sunt.” au fost cuvintele lui calme şi hotărâte. Au urmat alte minute de linişte. Ce aveam să-i explic? Era la fel de încăpăţânat şi ar fi continuat să îşi apere ideea cu aceeaşi fervoare ca şi mine. “Pot să vin lângă tine?” “Da.” M-am ridicat în genunchi şi m-am pus cu capul pe pieptul lui, băgând mâinile puţin sub el, lipindu-mi pieptul de abdomenul lui, savurând momentul. În momentele în care stăteam aşa simţeam că nu conta ce se întâmpla atât timp cât aveam bucuria de a-l simţi lângă mine. Şi-a pus mâinile pe umerii mei şi a coborat în jos. Aşa cum mă gândeam, nu şi-a dat seama că mă dezbrăcasem de tot în partea de sus când am dat jos hanoracul. “Te-ai dezbrăcat” a şoptit şi îi simţeam deja mâinile nerăbdătoare şi pulsul crescând. “Acum e acum” mi-am spus începând să tremur. Era momentul de răscruce, aşteptam doar ca el să decidă dacă o va face sau nu. Deşi ştiam care era urmarea. Îl cunoşteam prea bine, şi eu, practic, îl invitasem deschis să o facă. Dar tot deschis îl invitam şi să păstrăm legătura dintre noi, asta de ce nu o făcea? “Tremuri”a mai spus. Nu aveam ce să-i răspund, corpul tremura independent de mine sub atingerea mâinilor lui. Îşi plimba degetele pe spatele meu, tot mai jos, urcând şi coborând, trezindu-mi simţurile. Apoi a trecut mai departe. Şi încă nu ştiam exact ce avea de gând să facă, dar cred că decizia era deja luată. L m-a tras înspre el, însă durerea m-a împiedicat să capitulez prea uşor. I-am căutat buzele. Apoi ne-am întins înapoi unul lângă celălalt şi am tăcut. Oricum nu mai contează. Treaba mea se terminase. Oferisem tot ce aveam de oferit. Când ne-am îndepărtat pe stradă unul de celalalt, ştiindu-l în spatele meu, mă simţeam liberă. “Acum s-a sfârşit. Sufletul mi-e la pământ, dar liber. Am dat tot ce aveam de dat.” Acum, viitorul nostru era decizia lui.
  • 74.
    L’s Story 73 IX Evident. Elnu avea nici o responsabilitate. Fusese decizia mea. Dar îmi plăcea să cred că făcusem totul. Şi el a spus: “Hm, nu a fost extraordinar.” Nu înţelegeam cum aş putea fi fata care îi trebuie lui când, în mod normal, el trebuia să mă accepte aşa cum sunt. Îmi plăcea să mi-l trezesc pe Light în amintire, care spunea că nu am cum să-l dezamăgesc pentru că sunt urâta lui. Şi când mă gândesc că până la urmă Light şi L sunt una şi aceeaşi persoană. “Credeam cumva că toată durerea a dispărut? Nu, nu. Draga de ea e aici, revine. E aceeaşi ca şi vara trecută, cum am putut să uit de ea? Să cred că nu-mi va mai pustii sufletul? :))” X L urmează să plece 2 luni în altă ţară. Îmi trimite mesaj când trece vama şi, spre surprinderea mea, încep să plâng în hohote. Spun spre surprinderea mea, pentru că până la urmă nu pleacă la război şi în scurt timp o să revină. Mă opresc. Privesc partea bună a lucrurilor, privesc încă odată mesajul. “Te pup tare tare. Să fii cu minte.:P” Eu îl rog doar să nu fie prea rău. Mi se pare imposibil să stea două luni fără activitate. Eu sunt în tren. Copacii de pe strada lui se văd departe. Nu îmi mai apare în minte perspectiva de a merge la el. Nu sunt tristă. Sunt ca atunci când am fost în Spania. Goală. Şi câmpul e iarăşi imens, acelaşi dintotdeauna. Este suficientă o seară în care îi răspund mai greu la mesaj din cauza unui apel pentru a se supăra, a mă bloca peste tot ca să nu-l pot contacta şi a nu mai vorbi cu mine pe toată durata şederii lui acolo. E evident că mă dă afară cu toată forţa lui şi uite că eu pur şi
  • 75.
    Until the darknesskilled the light simplu nu vreau să ies. Ignor jignirea. Aşa te porţi cu cineva la care ţii? Când o să înţeleg că sunt doar Abc? Nu înţeleg asta, trec şi peste răceala lui disimulată de la întoarcere. Intru în casă peste el şi dau peste un L care mă iubeşte, care mă pupă pe cap şi mă strânge la pieptul lui. Care râde când îi spun de durerea mea din suflet, pentru că aşa e el, “cu asta se hrăneşte”. Mi-a adus un tricou din Germania: ”Take pride in what you are making.” Zâmbesc, e prima oară când cineva îmi dă un cadou fără nici un motiv aparent. În acelaşi timp mă sfătuieşte să nu mă supăr pe glumele băieţilor care în ultimul timp au început să se ia de mine. “Ai crescut. Se vede. Şi văd şi ei. Atâta tot.” Mergem şi la iaz împreună şi mă urc la el în spate. Nu mă prea sinchisesc de ceilalţi. L mă ia de după picioare şi mă strânge lângă el. Pur şi simplu vreau să mă bucur de el pentru că a lipsit mult. Băieţii se bat cu muştar şi maioneză. Iar Dark fuge după ei, făcându-le şi mai dificilă bătaia. Când se duc în apă să se clătească, începe bătaia cu noroi, Dark capitulează. E vară şi e bine. Din nou. La sfârşitul lui august plec şi eu în vacanţă. Evident, la un moment dat îl supăr. Nu ştiu cum reuşesc să o fac, cred că aş putea să primesc un Nobel pentru asta. Încă 4 zile mă despart de băieţi. Dark- de-abia aştept să-l văd, L- acelaşi lucru, doar că mai complicat. Nu înţeleg până la urmă ce satisfacţie are el când suntem împreună? “Păi şi tu ce plăcere ai?” “Păi nu am.” Incompatibilitate fizică. Cel puţin în ceea ce-l priveşte pentru că eu îl plac aşa cum e şi nu găsesc nimic care să-l doresc schimbat. Probabil îl văd, eu una, prin intermediul sentimentelor şi atunci e normal ca acele defecte care le are, dacă le are, să nu le văd. El îmi inspiră masculinitate, putere, indiferenţă adorabilă. Şi eu? Eu ce îi inspir? Curvă, ahtiată după plăcere, prefăcută, mincinoasă. Aoleu! Despre cine vorbesc? Şi nu le spun ca pe o exagerare ci aşa cum îmi reiese mie portretul din jignirile şi supărările lui L. De asta îi e lui atât de simplu să renunţe la mine. Nu găseşte nimic care să-l facă să rămână. Nu vreau însă să cred că tot ce
  • 76.
    L’s Story 75 am oferita fost primit ca ceva natural, normal, şi, care, nefiind prilej de fericire, de împlinire a unei dorinţe interioare, demonstrează că n- am fost decât un mijloc de satisfacere a unor nevoi biologice. Pentru că nu există sacrificiu pentru cei ce îi iubeşti. Cel ce te iubeşte nu-ţi cere niciodată aşa ceva. L m-a transformat din Elva a lui în alfabetul nesemnificativ, dar folositor ce îi serveşte mereu. El nu înţelege ce simt pentru el? „Eu cu Light eram legaţi unul de altul şi nici o forţă exterioară nu ne putea separa. Ne completam unul pe celălalt şi acum, că nu mai e, îl simt încă şi mă bucur şi râd cu el atunci când îl mai prind alergând pe teren, lângă râu. Îl simt în aer şi îmbrăţisez aerul şi îl simt în jurul meu. Noi suntem de neoprit. Îl inspir în mine deşi aş prefera să fie înafară. Şi când îmi las capul în jos şi văd pământul care îmi aminteşte adevărul, mă aşez încet şi deşi îmi dau seama că nimic nu poate fi schimbat, îi spun că nu îi voi da niciodată drumul. Niciodată. Îmi pun capul pe genunchi şi las durerea să iasă din mine. Light nu mai e, n-o să mă mai îmbrăţişeze, certe niciodată. Întredeschid buzele ude de atâtea lacrimi şi las vântul să le aline, e un sărut pe care i-l dau lui”. Nu, pur şi simplu nu am cum să explic ceea ce am simţit. Pe L îl ştiam al meu, sălbatic şi rău, distrugător al sufletului meu însă îi recunoşteam titlul de stăpân şi îl primeam în mine, în jurul lui crescusem armonios, el era plin de colţuri şi chiar când mă tăiam în asprimea lui continuă îl iubeam mai tare. Nu pot să evoc ceva ce a fost distrus complet. Încerc să îmi amintesc şi pur şi simplu nu mai sunt capabilă să o fac. Încă aud hohotele de plâns, încă le văd intrând la el în maşină, încă îl văd luându-mă în braţe. Dar nu mai pot să dau viaţă la ceea ce a fost. Îmi amintesc cum am alergat departe de el, cum am căzut în genunchi şi am aşteptat valurile să mă ia, să mă facă să uit. Uitarea a venit de la sine. Lumina a fost distrusă de întuneric. Am fost prea slabă pentru sufletul lui ca o furtună? În nici un caz. Am luptat în continuare pentru el. Am dat tot din mine. El a fost prea
  • 77.
    Until the darknesskilled the light slab, prea închis ca să mai poată primi ceea ce îi dădeam eu. Încă mi le amintesc urcându-se în maşină. Încă mi le amintesc luându-l de mână. Încă mi-l amintesc întorcându-mi spatele. „Elva, te rog, iarta-ma. Nu meritai sa ma port asa cu tine. Intelege- ma, asa sunt eu. Te pup tare.” Light a murit in mine. Si Elva.
  • 78.
  • 79.
    Until the darknesskilled the light LUMINĂ
  • 80.
  • 81.
    Until the darknesskilled the light Elva I Îmi pot intra în suflet. Am lăsat porţile deschise. Şi deja întrevăd verdeaţa printre zidurile căzute. Praful s-a aşternut, pe jos au mai rămas câteva cioburi, topite şi fixate în asfalt. Îl văd pe el, mă îmbrăţişează zâmbind. Calc lângă şi merg mai departe. Acum se aude ploaia şi îl văd pupându-mă pe aparat. Continui să merg, asta e partea pasivă din suflet. De o parte şi de alta văd imensitatea interiorului meu, cerul e albastru uşor şi copacii noi crescuţi apar ca stâlpi în jurul vechilor structuri. Îmi dau seama cât de dureroasă şi necesară a fost creşterea lor, ca şi straturile noi de piele ce cresc mâncând din carne după nişte arsuri grave. Incineratoriu mai exact, cred că asta a fost aici atunci. Când a avut loc căderea. Când a avut loc? A început în iunie, şi bombardamentul final, atacul ce a dus la distrugerea completă a fost în septembrie. 13 septembrie. Continui să merg şi să inspir aerul ce îmi apartine şi îmi pare totusi atât de străin. Nu am mai fost aici de mult. Un zgomot îmi distrage atenţia, întorc privirea şi văd uşile şi geamurile baricadate ale unei clădiri. Din- ăuntru se aud gemete, ţipete a ceva ce nu ar trebui să existe, un monstru fără loc, un spaţiu al lipsei de principii şi al degradării morale, un spaţiu sterp şi plin de voluptate jegoasă. Întorc capul, închid ochii şi las ultimile lacrimi să se usuce. Cărarea mi se deschide prietenoasă şi atât de cunoscută înainte. Încă merg ceva, îmi ia destul de mult să ajung în centru, însă până la urmă îl văd, înconjurat de coloane de piatră, şi iederă , atriumul se deschide sub scările sparte. Cobor. Nu toţi stâlpii s-au prăbuşit, sunt şi copaci şi mult verde printre griul de altădată. Am ajuns în mine. Închid ochii. Sunt eu. Îl
  • 82.
    L’s Story 81 aud peLight strigând în mine. Deznădejde, sfârşit şi ireversibilitate. Durerea e şi ea aici. “Bună, draga mea.” şoptesc. Te aşteptam. II Am luptat atât de mult împotriva mea, fără să îmi dau seama că nu poţi schimba naturalul, că nu poţi face cerul negru doar pentru că aşa vrei tu şi că aşa ţi se pare corect. În fine. Nu există inferioritate, actele mele sunt în conformitate cu ceea ce sunt. Sentimentele mele justifică întru totul ceea ce fac. Nu vreau decât să fiu normală. Fericită acum, tristă poate, şi apoi fericită din nou. Până la urmă ceea ce ne dă viaţa apare pur şi simplu şi apoi dispare. 1.Ceea ce fac mă reprezintă întru totul. Asta sunt şi nu am de gând să mă schimb pentru că nu se poate. Nu fac rău nimănui. Îţi ofer ţie iubirea mea şi atât. 2. Tot ce primesc de la viaţă trebuie să îl iau ca atare. Că e bun sau rău. Îmi aparţine. Mă defineşte. 3. Sunt Lisa şi ştiu să tatuez.:) 4.În spatele zâmbetului lor batjocoritor e mai multă durere decât în mine şi îmi pare rău pentru ei. 5.Parcursul meu în viaţă nu trebuie să intereseze pe nimeni. Mă descurc cum ştiu şi în conformitate cu energia mea. E treaba mea până unde ajung. Există un soi de durere pe care îl simţi uneori în suflet şi pe care nu îl poţi explica nicicum. E o durere surdă, al cărei motiv pare să fie ascuns în trecut, uitat însă acum. Şi nu poţi decât să-ţi laşi sufletul în voia ei şi să o accepţi binevoitor, trist însă cu zâmbetul pe buze. Ea face parte din tine şi o accepti pe toată, îţi aminteşte de un tine pierdut, de tine când erai altcineva. E o durere care după ce stă ascunsă în tine iese din când în când ca să îţi amintească lacrimile ce au curs cândva, să îţi amintească rana ce îţi împărţea sufletul în două acum câtva timp, acum câteva secole, acum câteva vieţi în urmă. Nici măcar nu mai pot să mi-l amintesc. A trecut deja un an de când nu l-am mai întâlnit. Poate arareori când mergeam pe teren şi
  • 83.
    Until the darknesskilled the light bătea vântul din nou şi era vară. Atât. Până şi în mine l-am pierdut. Cât de tare îl vreau înapoi. Doar o clipă, să apară în faţa mea, să mă îmbrăţişeze poate. Să-l ştiu aici aşa cum a fost mereu. Fără prostii, fără întuneric, doar zâmbet şi lumină. Cred că râul ce curge în mine nu va seca niciodată. Poate Light nu mai e în mine, cine ştie pe unde l-am pierdut, cât l-am supărat, unde a scăpat, prin ce văi şi munţi ale sufletului meu a plecat, dar durerea rămâne. Trebuie să mă străduiesc să îmi pot răscoli şi aduce la suprafaţă din memorie amintirile cu el. Se amestecă cu cele în care L e prezent. Asta e durerea pe care o simţim pentru cineva care a murit? Ăsta e haul care se deschide împrejurul nostru invitându-ne la pieire? Dacă da, atunci renunţ la speranţă şi viaţă. Renunţ pentru că Light era speranţa mea şi nu există viaţa fară L. Cât de stearpă pare ea fără el. Cât de brutală. Rece. Carnală şi handicapată. Lucrurile nu functionează cum trebuie. Realitatea ar trebui să se deformeze, dar e fixă, imuabilă. Şi râul curge. Şi curge. Realitatea este, da, prea brutală nu în manifestarea ei( ea nu se manifestă) ci în felul ei de a fi. Uneori am impresia că trebuie să se oprească, să permită sufletului meu să iasă din mine şi să se bucure el însuşi de capacităţile lui. Uneori simt că în momentul următor, toată realitatea se va disloca şi adevărul va ieşi la iveală, adevărata fiinţă, adevărata trăire, cea a sentimentelor şi a senzaţiilor, un adevăr posibil doar în contemplare, într-o pauză temporală, unde timpul nu e oprit, ci curge, ca de obicei, netrezind însă frică, neprovocând grabă. Merg pe stradă, pe trotuar şi sunt convinsă că dislocarea va avea loc. Că totul se va opri spunându-mi că a fost un test şi că urmează să trăiesc cu adevărat. Şi înmărmurită, aştept. Şi aştept în van. Realitatea nu se opreşte. Asta e problema ei, este prea reală, materialitatea atotcuprinzătoare nu mai permite spiritualităţii să respire. Sentimentele oamenilor, sufletul se găseşte exilat în interior, ponegrit pentru “inutilitatea lui”. Balanţa s-a aplecat prea mult în
  • 84.
    L’s Story 83 partea pragmatismului,a materialului şi că simţirea (nu cea carnală, asta e tot materială), cea pură, se zbate fără succes pe talgerul ei nereuşind să încline axul. E incorect. Cum să măsori trăirea, materia imaterială, cu o balanţă? Criteriile omenirii nu sunt cele potrivite. Dar nu e o greşeală a umanităţii, ci a ceea ce a creat totul. De ce e realitatea aşa greşită? Imuabilă, previzibilă. De ce sufletul nostru nu are nici un cuvânt de spus în ordinea de zi cu zi? Poate e greşită structura mea cerebrală, o piesă incompletă din aparatul raţiunii mele care percepe realitatea corect, dar o doreşte altfel. Aş dori să spun clipei: “Opreşte-te!”. Nu ca reacţie inerentă la conştiinţa morţii, ci pentru a fi capabilă să o trăiesc. Sunt atât de ocupată să îi privesc drumul: cum vine spre mine, trece zâmbind prin mine şi după fuge tot mai departe de mine, în spate. Mă întorc, întorc spatele clipei viitoare şi plâng după cea care a trecut. În loc să privesc spre viitor alerg spre trecut. Cred că toţi o facem. Şi privesc clipa trecută şi o învinovăţesc de cruzime. Dar nu după ea tâjeşte sufletul meu , ci după cea de acum, care e aici în momentul ăsta. Pe ea vreau să o trăiesc, îmi pare luminoasă, plină de energie, întelegere, fotoni, sentiment şi materialitate. Ea întrupează toată cunoaşterea universului şi sufletul mi se scaldă în ea ca într-o apă a învierii. Doar clipa asta o trăiesc, şi în următoarea secundă, pe buze-mi rămâne doar zâmbetul de mai înainte; tristeţea deschide leneşă stăvilarele lacrimilor şi ele dau năvală să hrănească pământul cu amintirea a ceea ce a fost. Este o eroare în sistem, cine naiba ştie să o repare? Cine naiba ştie ceva până la urmă? Vezi? Clipa a trecut. Muncitorii sparg asfaltul şi spulberă cu realitatea lor visul tăcut şi blând ce a crescut în jurul meu. Clipa a trecut şi eu trebuie să îmi fac temele. Trebuie? Dacă moartea ne duce înt-un loc fără reguli, fără norme fixe ca ale realităţii ăsteia “nedislocante”, un loc unde sufletul să-mi alerge în voie, atunci nu văd de ce ne mai temem de moarte. Eu o aştept nerăbdătoare. Şi
  • 85.
    Until the darknesskilled the light dacă ea nu e nimic? Dacă e doar un abis negru ce nu duce nicăieri şi anulează conştiinţa? Atunci o aştept răbdătoare. Să mai profit puţin de clipa de acum. Uite-o… Iar a trecut. III “Dragă L, ştiu că sunt dereglată şi ştiu că…” Am revenit din mini-vacanţă. Nu îmi mai pasă de nimic. Prea multă durere strică şi eu nu sunt o păpuşă. Mă îmbrac în rochiţă albă şi dau drumul la discotecă. Oamenii au rămas aceiaşi. Oare ei îşi dau seama cine sunt eu acum? Ei încă mai cred că sunt Elva? Îl văd pe L. După două săptămâni îl văd în sfârşit şi îmi place enorm. Nu o să mă bage în seamă, o să îmi ignore prezenţa. L poate distruge tot intr-o secunda. “Vorbeşte cu mine.” “Prefer să vorbesc singur.” Bine, el a vrut-o. Când se termină discoteca, urc în maşină, trec pe lângă el, ajung mult prea repede în faţa casei lui şi îl aştept să apară. După un sfert de oră apare şi el. Cobor din maşină, pune mâna după gâtul meu şi mă strânge lângă el. “Eşti un copil rău.” El se întinde pe pat. “De ce nu vorbeşti cu mine?” “Nu vreau sa mai vorbim pentru ca eu nu ma simt bine.” “De ce?” “Pur si simplu nu ma simt eu bine.” “De ce?” “De aia, nu imi place mie.” “De ce? Te supar prea des?” “Nu e asta.” “Pai si atunci de ce nu te simti bine? “ “Nu stiu sa explic, pur si simplu.” Mă asez pe pat lângă el şi mă ia de mână. “De ce? Sunt urata?” “Nu esti urata. Esti o scumpica.” Mă pupă pe mână.”Tu esti prea scumpa ca sa fii urata.” “Da, sigur.” “Da, esti prea scumpica.” “Si atunci de ce spui ca te nu stiu ce pe mine?” “Pentru ca ma enervezi, de aia. Uite acum daca te suna parintii tai ce le spui?” “Treaba mea. Daca vorbeai cu mine, nu se ajungea aici, nu eram nevoita sa intru peste tine. Si cand n-ai vorbit cu mine din Deutschland, tot asa am intrat peste tine si de-abia asa te-am facut sa vorbesti.” “Da. Da.” “Pai cum altfel sa te fac sa vorbesti?” “Cum stii tu.” “Pai aşa ştiu eu. Tu trebuie să mă
  • 86.
    L’s Story 85 iubeşti.” “Aşa…”“Şi trebuie să vorbeşti cu mine.” “Da, o să vorbesc.” “Trebuie să mă pupi.” “Te pup.” Şi mă pupă pe gât. “Trebuie să mă pupi mai mult.”Mă mai pupă odată, şi încă o dată. “şi am nevoie sa fii egoist si sa nu-ti pese de nimeni, da’ de nimeni. Tu crezi că mă influenţezi negativ, crezi că îmi distragi atenţia de la şcoală şi că e mai bine dacă mă laşi în pace. Dar eu nu pot să mă concentrez la şcoală dacă nu vorbeşti cu mine. Nu am chef să fac nimic. Îmi “trebuieşti”. “ “Da, sigur. “ Mă mai pupă odată şi plec. Urc în maşină şi mă grăbesc către casă. Mergând în linişte, gândurile dau buzna în capul meu. Mă îngrozeşte gândul că asta la un moment dat se poate termina. Dacă îmi aminesc durerea de când l- am pierdut pe Light, o simt puternică în mine şi se revarsă cu aceleaşi lacrimi calde. Nici acum nu cred că L îşi dă seama de cât de mult ţin la el, nici acum el nu face diferenţa între mine şi celelalte. Şi dacă ar fi doar o clipă în care să mă gândesc că a facut asta doar cu un scop, tot ce am construit se va prăbuşi în mine. Oi fi pretenţioasă, dar eu ştiu ce simt când îi văd pe alţii dându-şi un simplu pupic, eu ştiu ce simt când e atât de aproape de mine, când e atât de puţin timp şi totuşi nu îi pot spune nimic, eu ştiu ce simt când mă îmbrăţiseaa. Un lucru îmi e clar după seara asta: “L poate distruge tot într-o secundă pentru că aşa crede el că trebuie.” S-a dus durerea. Acum când el e lânga mine nu o mai simt. Duminică. Iau maşina şi merg la el dis-de-dimineaţă. Intru peste el, se trezeşte şi-mi zâmbeşte. Mă întind lângă el. Îşi pune mâna pe capul meu şi stăm aşa puţin. Mă mângâie. Mă pupă. Nu îşi aminteşte cu ce am fost îmbrăcată la discotecă. Mă bucură enorm să descopăr asta, ca şi când mă îmbrac în rochiţele alea ca să mă vadă Dark. Dark mă iubeşte oricum, nu trebuie să mă îmbrac în nimic ca să îşi lase capul pe gâtul meu şi să îl simt, da, să îl simt, cum se bucură de prezenţa mea. La L e altfel treaba. Îi iau telefonul. “Ai ajuns?” “Ca să ştiu dacă ai ajuns cu bine, urâto.” “Noapte bună. Te pup tare.” Mă
  • 87.
    Until the darknesskilled the light uimeşte neplăcut să văd că îi vorbeşte astfel Cameliei, o fată din discotecă, inofensivă, credeam. De ce vorbeşte cu ea şi cu mine nu? De ce el îi trimite ei mesaj de noapte bună, şi mie nu mi se răspunde la zecile de astfel de mesaje pe care i le-am trimis. Mă întristez. “Hai la mine, vii?” asta îmi dislocă pur şi simplu coordonatele trup-suflet. Mesajul îi era trimis lui Adna. Destul de târziu cât să fie evident care era scopul lui. Îmi vine să plâng, nu e corect. “De ce i-ai trimis mesaj?” “Eh, oare?” Las ochii în jos. “Te-ai supărat.” Îmi spune. “Nu” “Mă enervezi.” Nu se simte prea bine. Începe să vorbească mult, ceea ce de obicei e treaba mea şi asta dă multe de bănuit. Măcar nu ascunde. Dar totuşi, de ce o face? În fine, ignor gândurile. Vorbeşte în continuare, mă sărută pe gât şi mă trage înspre el. “Adni ce face?” îl întreb. Are un pistol cu bile, se mai joacă nepotul lui cu el, îl ia şi mi-l pune la cap. Plecăm pe teren, trebuie să înceapă meciul de fotbal. Îmi face loc lângă el, iar când se termină îmi trimite un pup prin aer. Râd. Astăzi am fost din nou la el. “Ce sunt eu?” “O amică”, răspunde. Mă întorc cu faţa la perete. El se uită la televizor, sau pretinde. Îi dau mâna la o parte de pe mine, însă capitulez repede şi o pun înapoi. Se stinge televizorul. Mă urc pe el, îmi pun capul pe picioarele lui, iar picioarele mele se întind lângă mâinile lui. “Odată mi-ai spus că mă iubeşti.” “Da?” “Erai beat. Tot timpul tre să fii beat ca să îmi spui ceva drăguţ.” Începe să râdă. Mă ridic în şezut. “De atâtea ori mi-ai vorbit urât şi tot nu te-am lăsat în pace. Şi tu îmi spui că-ţi sunt amică.” Mă uit pe perete, peretele desenat de mine. “Plângi”. “Nu plâng” răspund. Sau da? Mă las pe spate din nou. “O să îmi treacă.” Înainte să înceapă şcoala, îl mai vizitez puţin. Mă sui pe el însă mă roagă să mă dau jos pentru că e obosit. Mă resemnez şi bosumflată mă pun lângă el. Şi stau şi aştept. Cuminţenia întruchipată. Nu trebuie să aştept mult. Îşi bagă mâna sub tricoul meu şi mă trage mai aproape.
  • 88.
    L’s Story 87 IV De cesă vreau să renunţ la trecut? Asta aş vrea? Ochii mei goi şi însetaţi ce vor mai vedea atunci? Buzele mele vor căuta gândul pentru a spune ceva, dar cuvintele vor fi dispărut şi tăcerea-mi va fi prietenă pe vecie. Nu. Nu e bine să renunţi la tot. M-aş speria. Nu aş înţelege nimic. Şi totuşi nu ar fi mai bine să nu-mi dau seama că zâmbetele oamenilor sunt false? Şi că nu toţi oamenii sunt fericiţi? – şi când te gandeşti că asta ar trebui să fie singura lor obligaţie: Să fie fericiţi. Poate da. Poate nu. Naivitatea maxima- un preţ rezonabil? Dar trăirea cu sine după dezamăgirea sinelui? Între care să aleg? Oricum doar a doua variantă este posibilă şi nici nu are sens să explic de ce. Aşa trebuie. Sunt nevoită să trăiesc cu faptele mele, cu ideile, gândurile ce mi-au umplut, infectat mintea. Nu, nu am făcut nimic în trecut de care să-mi fie ruşine, dar am gândit atatea, mi s-au spus atâtea, încât aş vrea să uit totul. Dar nimic nu se uită. Totul rămâne. Şi ruşinea? Care ruşine? Că iubeşti? Toţi filozofii ăia cu ideile lor deplasate. Socrate cu al lui suflet ce suferă din cauza corpului, cu a lui negare a instinctelor, cu a lui luciditate în faţa morţii. Presupunând că trupul doar ne trage în jos şi că scopul nostru e să mântuim sufletul pentru ca el, în cazul în care e nemuritor, să poată ajunge în acea sferă perfectă unde nu va mai exista ispită şi totul va fi frumos şi roz, care va fi existenţa lui acolo, care îi va fi bucuria? Nu îmi pot închipui decât un mare plictis, sau poate tocmai de asta ni s-a oferit şansa să trăim, de asta există în existenţa noastră „supra-reală”, o etapă în care suntem întrupaţi, pentru a avea ocazia de a cunoaşte totul, având însă datoria de a nu cădea în capcana plăcerii, a fizicului. Totuşi, trupul e muritor, de aici decurge ideea că tot ceea ce el întreprinde este la fel. E de la sine înţeles că dacă numai sufletul rămâne, trebuie, în timpul vieţii, să ne
  • 89.
    Until the darknesskilled the light preocupăm şi de el, dar de ce asta înseamnă să renunţăm la orice plăcere? Nu pot ele coexista? Dorinţa trupească îmi pare cea mai umană trăsătură, adevărat că şi cea mai animalică, dar când ea se împleteşte cu afectivitatea, cu iubirea, nu se schimbă lucrurile? Există o dualitate, se creează o comuniune, suflet-trup ce acţionează împreună fără a-şi provoca vreun ne-ajuns unul altuia. Şi ar trebui ca asta să fie valabil având în vedere că iubirea sufletului fără trup e mereu avidă şi stearpă, iar cea a trupului fără suflet e mereu nesătulă şi însetată. Avem noi, ca oameni, voie să iubim cu trupul? Gide se revolta pe castitatea impusă de moralitate, însă recunoaşte şi imposibilitatea de a mulţumi vreodată pe deplin dorinţa. Adevărat este însă, că, pentru o cunoaştere deplină, este nevoie şi de “cădere”, pentru a vedea unde se află până la urmă adevărul, cunoaşterea absolută: în cărţi, sau în realitate? Socrate este vesel la ideea morţii, mulţumit, însă asta nu presupune că întreaga existenţă pe pământ i-a fost un chin? De ce să renunţe la toată bucuria pe care o poate oferi viaţa în singura formă de care suntem siguri şi anume aceasta, cu dualitatea ei “nefastă” trup şi suflet. Orice ar fi după viaţa aceasta, ea este atât de frumoasă cu toate dificultăţile ei, cu toate piedicile, cu toată indiferenţa pe care ea o afişează la durerea noastră mergând mereu înainte, neîndurătoare, încât în momentul morţii, găsesc imposibil să nu simţi tristeţe măcar pentru faptul că nu vei mai avea parte de ea, în felul în care s-a desfăşurat ea, aşa, ca într-o clipă. O clipă frumoasă. Înţeleg că nu fii trist dacă gândeşti că de fapt existenţa adevărată e dincolo de moarte, unde numai sufletul poate fi primit, odată scăpat de povara trupului care a fost o piatră de încercare. Dar să nu simţi iubire către viaţa care ţi-a fost oferită, ea, ca manifestare, nu mă refer la diferitele momente din viaţa ta puse laolaltă, înseamnă că o consideri cu adevărat parşivă (în cazul ăsta Providenţa- cea care a gândit-o astfel- ar fi o bună candidată la facultatea de regie şi film),
  • 90.
    L’s Story 89 ea neavânddecât scopul de a te atrage în neant. Refuz să cred într-o viaţă parşivă. Refuz însă şi să cred într-o viaţă efemeră. “Suflet mort” mi se pare cea mai tristă sintagmă. Îmi place Nietzsche. El mă înţelege. V Sfârşitul vacanţei ne-a găsit împreună, la propriu. Nu ştiu însă câtă iubire e aici. Fireşte că, se întâmplă, să mai aud câte un “te iubesc” de la L, dar numai când e băut. În rest, când e treaz, revine la răceala lui firească, şi mă bucur de asperităţile lui care între timp mi- au devenit atât de familiare. Dar acum apare din nou o întrebare la care credeam că am răspuns de mult timp, însă ultimele evenimente m-au făcut să-mi dau seama că de fapt, răspunsul găsit era valabil pentru Elva de atunci, dar pentru mine de acum mai e valabil? Eu de acum care am încetat să mai fiu un copil naiv şi “drăgălaş” şi am devenit fata “complication”. Este o întrebare care nu-mi dă pace şi mă face să mi se contracte muşchii de repulsie când le văd în faţa ochilor pe scumpele “folosite” , care revine din nou şi din nou când îl văd cât de deschis e în faţa lor. Faptul că el ar putea să se culce cu una dintre ele mă sperie şi trezeste în mine o fiară pe care crezusem că o pot stăpâni, dar care îmi sfâşie pieptul. O fiară care se zbate neputincioasă când L spune: “La toate le spun la fel.” Adică la toate trebuie să le spună că ţine la ele, că le place, face parte din tactită. Şi eu care credeam că doar mie mi-a spus asta. Încet, încet, distruge, fără să îşi dea seama, toţi stâlpii pe care i-am ridicat între ele şi mine. L-aş putea, evident, ruga să fim efectiv împreună. Dar atunci ar considera că sunt şi mai complicată şi că cer prea mult. Ceea ce, la un moment dat, li s-a spus şi lor. În fine, întrebarea e, până la urmă: Cu cât sunt eu deasupra celorlalte? Sau, mai bine zis: Sunt?
  • 91.
    Until the darknesskilled the light I-am cerut să fim împreună şi a refuzat. Aşa cum mă aşteptam. Un “Neatza, iubitule.” a fost îndeajuns ca să îl pună în gardă. Are o mie de motive să nu vrea să fim împreună. Lăsând la o parte fizicul meu care ştim dintotdeauna că nu mulţumeşte, sunt atâtea şi atâtea lucruri care nu le agreează la mine. 2 oameni când se plac, se plac aşa cum sunt, eu nu văd atâtea defecte la el, toate îmi par a face parte din farmec. Să fim serioşi, oricum, având în vedere modul nostru greşit de a aborda problema, era de înţeles că nu avem cum să răzbim. Până la urmă ce am făcut e greşit şi intru în grupul tuturor fetelor, nu? Am crezut că gândurile sau sentimentele contradictorii şi bătălia internă pe care am dat-o ca să pot să o fac, mă vor salva, mă vor diferenţia de celelalte? Ce mă face să cred asta? Cine sunt eu? Nu mai sunt nimic. Cum am mai spus, am renunţat la copilul care eram ca să’i fiu fata de care avea nevoie dar uite că nici asta nu am ştiut să fiu. Nu eşti făcută să fii asta. Toată treaba asta cu iubirea, fie ea fizică sau trupească, nu e pentru tine. Fac pariu că şi acum dacă l-ai întreba, el tot cu C, D, M, sau mai ştiu eu care s-a simţit mai bine. Eu trebuie să intru în competiţie cu alea? Un rahat. Nu, mulţumesc. Nu de alta, dar n-am cum să câştig. La naiba cu toată plăcerea. “Pentru ca nu vreau să fim împreună. Nu stiu cum sa explic.”- îţi explic eu, îmi pare atât de rău că între noi nu există nici încrederea, nici transparenţa pe care o doresc eu. Şi ştii? Nu e corect. Asta e prima mea poveste şi trebuie să fie una cu final fericit. Dar asta e, nu? Nu merit finalul ăla fericit. Sunt o curvă. O curvă fără ca măcar să fi atins sau să mă fi gândit la alt băiat în afară de tine, în felul ăla. “Eu credeam că mă iubeşti. Light mă iubea. Acum îmi dau seama de ce spun că a murit. Şi îmi dau seama şi de ce amintirea lui îmi este atât de dragă. Era băiatul care mă iubea aşa cum eram. Fără să îi ofer nimic. Până la urmă cât a trăit Light? Câteva săptămâni. După l-ai supus la tăcere. Mi l-ai interzis. Şi până la urmă a murit. Puteam să îi ofer o dragoste imensă, ţi-am dat-o ţie şi ai călcat-o în
  • 92.
    L’s Story 91 picioare. Lafel şi puritatea mea şi zâmbetul meu inocent, şi aroganţa copilăroasă. Tot.” Tâmpenie. S-a dus toată dragostea. Îmi dau seama că toată puritatea şi toată luciditatea la care speram erau utopice pentru realitatea căreia îi aparţin eu şi că aş fi înţeles greşit viaţa dacă nu începeam să mă comport ca atare, dar parcă prea de tot e şi realitatea asta. Ar trebui să existe şi dragoste puţină pentru mine, nu? Adică plăcerea trupească nu dovedeşte nimic. Neputinţa îmi deschide de data aceasta stăvilarele lacrimilor. Neputinţa de a-l aduce pe Light înapoi. NU ştiu cât de greşit credeam, dar simţeam că el ţine la mine. L nu ţine la mine. Nu ţine pur şi simplu. Nu am pe cine să dau vina decât pe mine. Şi nu, de acum încolo nu mai am cum să mă sparg, m-am spart deja, sufletul meu a capitulat. Şi aş avea atâta nevoie de îmbrăţişarea lui, aia de atunci. Două realităţi diferite? Da, două percepţii diferite care se separă în noaptea aia handicapată de septembrie. Cui îi mai pasă de sentimentele mele, cine se îndură de suferinţa mea dinăuntru? O mai aude cineva? O alină cineva? Se zbate acolo într-una şi eu o ignor neştiind ce să fac cu ea, fiind conştientă că singurul care poate să o facă să tacă e el. Dar lui nu pot să-i cer iubire :)) nu am dreptul la iubire de la el, sau ce... Cine rămâne să-mi vindece sufletul? Nimeni, pentru că acum că se conformează cu realitatea lor, nimeni nu consideră că e bolnav, rănit. Am nevoie de Light-ul meu. A existat vreodată? Sau e aşa puternică şi nesimţită imaginaţia mea că a uitat complet să simtă realitatea şi a acceptat doar ce îi convenea din afară? Aici e plânsul unei fiinţe ce nu are dreptul de a cere afecţiune. Si gelozia? Până şi gelozia îi este refuzată. Trebuie să accept ideea că el se înfruptă din trupul lor fără să îmi pese. M-a pus prea mult sub cenzura. M-a privat prea mult de mine şi m-am pierdut pe drum. Mă sună. Răspund. “Aşteaptă. Stai.” “Aştept.” “De la capăt, stai.” “Stau.” spun zâmbind. “Mă auzi?” “Da” “Ascultă” : Am aflat că-i
  • 93.
    Until the darknesskilled the light mai rău fără tine/ N-au trecut nici măcar două zile/Ce dor nebun mă face iar să te sun?/ Sunt al tău.” Zâmbesc. L e rău, doar pentru că aşa vrea el să fie. Ţine la mine. Nu? Trebuie. Intră în casă şi îi recunosc hanoracul albastru. A adus mâncare. Ştie că nu sunt un bucătar bun, nici măcar un ajutor de bucătar bun- sunt totuşi un bun mâncător. Ochii întunecaţi zâmbesc către mine. „Ghici cu ce sunt?” „Hm?” „Telemea.” Zâmbesc. „Ai spus că-ţi place.” Mă îndrept către cameră, el merge în spatele meu şi mă îmbrăţisează, pune mâna pe mine şi ridică tricoul larg, ce acoperă tot. Mă întind pe jos şi îl simt peste mine. Cald. Îl ador cum respiră, cum transpiră, cum mă strânge lângă el. Ochii îi sunt serioşi dar eu nu mă pot abţine să nu zâmbesc. Când se dezlănţuie, e cu mine. E impropriu spus, „al meu”. El îşi este sieşi, şi nu are cum să aparţină cuiva. Ne aşezăm pe canapea şi mă întind cu capul la el în poală. L e aici din nou. Mă pupă pe cap şi mă strânge lângă el. Trebuie să plece. Şi, odată scăpat de prezenţa mea, îi va fi din nou uşor să se îndepărteze, să ne distrugă. Să mă facă să cred că de fapt nu e nimic între noi. Doar folosinţă. Îmi curg lacrimil şi îmi las capul să se aşeze obosit pe spatele lui. Râul curge. Acelaşi râu de durere. Dar acum, eu sunt puternică. Am crescut. Rezistenţă. Resemnare. Copil pierdut. Tânără fată. Fac ce ştiu mai bine, îl iubesc pe L, şi mă preocup de viitorul meu. Dark e şi el aici, cu mine.
  • 94.
  • 95.
    Until the darknesskilled the light Epilog Lumea mea s-a schimbat pentru că el este făcut din bine şi rău. Pentru că el trezeşte întrebări în mine la care nu pot răspunde decât prin răscolirea resorturilor mele interne. Prin el mă învăţ pe mine. Din cauza lui am descoperit părţi în mine mai întunecate decât negrul nopţii de care îmi este mie atât de frică. A trebuit să mă scufund în beznă ca să văd adevărul. Pe cât de nepotrivită îi e comportarea trupească, pe atât de luminos îi e sufletul. Numai el nu vede cât de luminos e, orbit de negrul din jurul lui, negrul pe care îl acceptă cu atâta uşurinţă şi în braţele căruia se uită prea des. Şi-aşa cum este, aspru, rece, rău.. Îmi este. Curbura buzelor lui rescrie ordinea în sufletul meu, tăcerea lui blochează tot ce e în mine şi se face beznă. Îmbrăţişarea lui provoacă explozia de viaţă din mine. Îl iubesc pentru că e alb şi negru. Îl iubesc, pentru că el a fost lumina.
  • 96.
  • 97.
    Until the darknesskilled the light “Sufletele cresc, vitejia se împuterniceşte prin rană.”-Furius “Sufletele cresc, Vitejia se împuterniceşte prin rană.” Furius