Super!

1. opere complete
augustin buzulra
raport
asupra
singur[tfltii
Edigie definitivi
ingrijiti de
ANGELA MARTIN
r
tfr
editura rao

2. CupnrNs
Augustin Buzura, opere complete.
Olucrareeditoriali-labunsfArqit ..........5
O carte despre autenticitate gi adevdr.
PrefalIdeVarrNrrNpnoropopEscu... ......7
RAPORTASUPRASINGURATATII..... ....... 15
Opera - ,,un univers total".
Postfa(i de ANcEle ManrrN .......354
biblioteca rao
FICTIUNE
CT,ASICI
Diderot .
JohannWolfgmgGoethe .................
CI-A.SICI CONTEMPORANI
Anira Albus
James Agee
Willim Blake
Charles Bukowski
Georges Bataille
Alben Camus
Albert Camus & Rend Char.
Miguel Delibes
{illiam Faulkner.
Michel Foucault.
Andre Cide
WiLold Gombrcwicz ......
John O'Hara
Hermann Hesse
.John Twing
JamesJoyce
I[ qi Petrcv
Franz Kalka
Claudio Magris.
Andrd Malraux
Thomas Mmn
Gabriel Garia Mrirquez. . . .
Marcel Prcust
Antoine de Saint-Exup6ry.
Ernesto Sabato
William Sarcyan
Claude Simon
.fohn Steinbeck
Stelm Zweig
AUTORI ROMANI CONTEMPORANI
Vartan Arachelian
Rizvan loanBoanchis .. .. .
Augustin Buzura
Euge n Ovidiu Chirovici .
Cristian Ciocan.
Vanessa D. Mari;. . . .
gtefan Mitrci.
Nbonl lui Rmeau
Ojwfikt, 1uol. 15) tt Poeaii (uol. l)
Paroli: f para.dox
Un deca lnfamiliz
Cdntece alz inocm.lA
Cea naifmoadlmrie din oru ;i alu poaoii
Liluanra $ rdul
Carnzte a 'feabu
Corupondenla 1946 1959
Ereicul
Cdunul ) Ora.;ul ) Cua cu cohane ) Steagui in lirdnd ) Smr
hmr ) Sartoris ) Nuteh ngdite ) NekfAn{i ) Poustiri inedite
t Recoim pmtru o cdlrytuln ) Iscoadd tn lirdnd t Holommii
a O paruboh a Pe patul fu moartz
Cuuinteh $ hcruih
Amintii de k ufim ului
Fudldurfu ) Trm-Athntb C Pornogafu ) Comos ) Bafu*ni
c furml (tol. l, ilol. 2) a'featu
ButterfuU 8 a Intdkire'ln Samarra
Knulp. Dmian tl Narcis qi Gur,i.dt-Aur I Cele mtifumowe
pouatii (2 ool)
hmea udzutd de GarP I P,nad tu wi gdti ) Vddutd pmtru un an
Stephm Eroul
t4lzlul de aur a D1udrprezece scauv
Corupondoqd (aol I) ) Conspondmld (!al. II) a Cornpondald
(uol. Iil)
Ia uoia tntrinpkiiu Cnkbri? naldtitd
Cucritorii. Caka regah ) Spoanla I Muazul imaginar ) Carnet
din URSS 1934
Altela regaln I Poaatii a l4tte la Weinar a Cua Buldnbrook
fijelia I Cw rht I Ochi dz ofrru ahairu ) N-m mit fi ln m dism
Eszui ) Carnete
Scrisori cd.tre o necunosmtd.
Eszui (uol. 1) ) Esai (rol. 2)
Cmtdinwmn a N€knizkfmiliz C Atm*nih tui Wolq Jwkm
Dmul Flmdrei ) Georgiceb
Prutuik Rdiului a Cartioul %rtilla ) Noplifirn hnd ) Pok
t furnal rwev ) fuia duhe a Cdhtorii.u Chafu)
Sufztz zbucimate a Amoc. Obsedatul
Noaptza butarfilor ) Numele s,i umbra
Departe de Eritreea
Absmlii 1l Reatim pmtru wbuni gi besti I Rqfugii a Nici oii rici
mo$ tl Dmmul mu;ii ) Vocilz noplii
Sullete h pn! redu ) b Brouca lzyinatd ) Iabyinth.com
a A dow moarte a Voodoo | fuhoe neagrd ) Hoodoo Creek
I Cine a ucb-o pe Nora Jonu ) Mi:taek istoriti ) O amintire dt
la Paris I Putqea ) Saninrium
Dplomalia pubkcd
Inagini de Fado
Biilia palrujrnia I @antowm C Joam dz w C Babiul dr ugitt

3. Am ajuns cu bine. Punct. Am tot ce imi trebuie pentru un timp.
Punct. Vd iubesc foarte mult. Punct. Tocmai de aceea am plecat.
Punct. Nu md cautafi. Voi veni singur. Punct. Dr. Cassian Robert.
Cam acesta ar fi trebuit si fie confinutul unei telegrame, daci ag
fi avut de unde si o trimit. $i tot ce am scris e adevirat, mai pufin
povestea reintoarcerii. N-am plecat cu acest gind gi, atita timp cAt
voi fi lucid Ei stipin pe mine, nu md voi intoarce acasd. Celpulin aqa
cred in acest moment. Din picate, ajuns aici, unde mi-am dorit, in
munfi, la cabana mea despre care ai mei nici nu blnuiesc ci existi,
nu mdL simt fericit, aga cum sper€un, clci mi coplegegte un sentiment
straniu de nelinigte gi singuritate. Am plecat fiindci n-am mai putut
indura umilin[a de a fi ingrijit, in]eles, ingiduit cu toate infirmiti{ile
mele: pentru ci md durea bunivoinfa lor nefireasci. Am sperat apoi
ci, eliberat de mila gi de sprijinul alor mei, organismul mi se va mobi-
liza sau... dar nu pot deocamdati si numesc simlimAntul de care imi
este frici. Vagabondaj senil, va spune fiul meu, Dan, obiEnuit sivadi
totul prin lentila psihiatrului, cici n-a ajuns pAni aici cu spaimele,
sau spaimele lui nu sunt incdla fel de intense. Nu sunt deocamdatd.
Fiindci, teoretic, mai are destul timp pan[ si descopere ci toate dor,
ci acest fel de durere nici micar nu poate fi atenuati. Cel pufin aga
imi inchipui. Durerea de a nu te putea resemna, de a fi incapabil
si-!i accepli neputinfele, infringerea de a nu qti ce vei fi cand nu vei
mai fi. inchid ochii gi parcl v[d timpul ce mi s-a dat. Am triit o via[[
impreuni cu Dan, o viafl sub imperiul grabei, al datoriei, al mize-
riei, al furtului - cici, in fond, a trebuit si fur ceea ce intr-o lume

4. 20 AUGUSTIN BI]ZURA
normale mi s-ar fi cuvenit - gi, din picate; n-am avut niciodati timp
si vorbim. Am sperat ci mai tirzitvafi mai bine, vom fi mai des-
tingi..., dar n-a fost si fie. Acum, cdnd toate au rdmas in urm[, sunt
nevoit si caut totugi rdspunsuri la cdteva dintre miile de intrebdri ce
md frimAnt[. Altfel, e ca qi cum n-ag fi treit. Mi-am propus si le
fixez pe hArtie, convins ci trebuie si le am mereu sub ochi. Din
picate, insi, pe vremea cind mi incipifdnam si cred cI scrisul este
cea mai bunl solulie, singura serioas[, nu binuiam nici pe departe
tortura ce mi agtepta.
Iati, agadar, nu mai pot fugi, amAna sau minfi, nu mai pot recurge
la niciun subterfugiu: trebuie sd scriu. Fireste, nu imi dau seama ce va
fi. Dar oare qtim cu adevirat ce a fost? Ce se cuvine si refinem gi ce
nu? E o intrebare pe care insl nu e cazul si mi-o pun deocamdati.
Oricum, voi scrie. Este un ordin al intregii fiinle, a tot ce sunt, o deci-
zie ce nu poate fi contestati ori pusd la lndoialil sentimentul zidirni-
ciei, pAni acum foarte viu gi ascuns in spatele oricirui gest, m-a
pirisit qi el, nu mai existd, agadar, intoarcere, voi scrie ceea ce cred gi
ce simt, acum, cAnd timpul, prea rlbddtor cu mine, se poate opri ori-
cAnd, frri veste. Prin urmare, doar masa, hArtia, pixul, tdcere a grea a
munfilor dimprejur gi biata-mi fiin]i care a rimas si se lupte cu spai-
mele, cu ridicolul qi cu singurltatea, o alti singuritate, cu totul alta
decAt cea pe care o clutasem cu obstinalie, o singuritate sau o brutali
frumusele amintindu-mi in orice secundi de moarte.
incd nu-mi dau seama ce ar trebui si scriu neapirat gi, mai ales,
pentru cine. Experienfele mele s-au transformat in sentimente,
intr-un fel de a fi gi de a rafiona. Nu am, qtiu prea bine, suficiente
cuvinte pentru ele. $i, la urma urmei, pe cine ar putea interesa? Am
iubit, am urit, am cAgtigat, dar mai ales am pierdut ca oricare dintre
oameni. Lumea de azimdsupune unor intAmpl[ri neobiqnuite Ei imi
pretinde un tip diferit de strisibilitate. in sfArgit, simt cu intreaga
fiin|5 ci toate sunt zadarnice, dar mi incurajez ci deocamdati imi
triiesc singur zdddrnicia. Aici nu existi allii: doar norii, nesfrrsitele
neguri, silbiticiunile gi vAntul. Sigur, aceasti nevoie de a scrie nu
este noui * am incercat de multe ori si rimdn lintuit la masd - dar
altidati mi-o puteam amAna, imi giseam mereu alte motive de a
RAPORT ASUPRA SINGURATATII 2I
amAna scrisul gi absolut toate erau plauzibile. Uneori, nu-mi pliceau
pixurile gi cernelurile: avearn nevoie de un anume negru * puternic,
violent chiar, albastrul imi pirea blind pentru gravitatea triirilor
din acele momente, iar cAnd giseam gi negrul visat, hdrtia caietelor
se dovedea inconsistenti sau prea gilbuie, cdt despre galben, el m-a
nemuumit dintotdeauna. CAnd, in sfArgit, aveam ceea ce-mi dori-
sem, mi agezam la masi gi, la prima opinteali, mi se pirea ci sunt de
o solemnitate idioati, ci am intrat intr-un rol ce nu mi se potrivea.
$i, cum era de agteptat, totul se termina cu o noui am6.nare. Alteori,
mi exaspera foamea, o foame patologicl, insuportabili, ce nu putea
fi astAmpirati in niciun fel, iar cAnd mi se sfhrgeau gi aceste pretexte
strdvezii, imi venea in ajutor chiar natura: prea cald, prea frig, prea
umezeali, inainte de ploaie, dupd ploaie... De asti dat[, insl, nu
m-ar putea salva decAt o catastrofb, un trisnet, un rlzboi, un meteo-
rit cdzut anume pentru mine, sau cea cucare nu m[ pot obisnui, cea
de care fug mereu, zadarnic, fiindci o simt pretutindeni, mai ales
noaptea, cAnd luciditatea nu mi mai ajuti gi devin o construclie fra-
gil[, dominatd de spaime gi intuneric, cdnd devin o altdfiinll - alt-
ceya sa.l altcineya -, cireia toate-i sunt impotrivi.
Uneori, din senin, sau declanEati de vreun vis pe care nu mi-l mai
pot aminti, mi invadeazS, o groaznici stare de panicd: toate par a se
sfhrgi in clipa respectiv[ gi, confuz, nu mai gtiu ce si fac: si fug, sl iau o
pilul[, si beau ceva sau si rirnAn nemigcat, in ideea cd, Ea, Inevitabila,
ar putea si-mi mai dea o qansi, o amanare, nu pentru a descoperi
niste rispunsuri, ci spre a mi chinui in continuare cu intrebirile.
Fireste, Etiu prea bine ci totul nu este decdt un drum devastator
citre moarte. Dispar lumi, astre, mor universuri gi, nu de pufine ori,
crezdndci-miva fi mai ugor, am lncercat si-mi imaginez aceste ulu-
itoare catastrofe, dar ele rimdneau de fiecare dati in afara mea, nu
erau insofite de nicio emofie, m[ impresionau mult mai pufin decdt
contemplarea mAinilor mele reci, uscate ca un pdmdnt argilos, sterp,
pe care seceta a desenat nesfArgite gan{uri gi pete maronii. De fapt,
imi este din ce in ce mai limpede ci moartea, asemenea unui deqert,
inainteazi gi din afard spre interior, urmAnd ca, nu peste mult, aceasta
qi cea din suflet, mai veche qi tot mai agresivi, si se intAlneasci.

5. AUGUSTIN BUZURA
Moartea terestrS, spune un inlelept grec, este o moarte spirituali,
iar cea adeviratd, o inviere celesti. Acest trup mizerabil nu este decAt
o inchisoare, o zbatere absurdi in ciutarea gi in agteptarea luminii.
Sunt, agadar, in pragul eliberirii, dar mi-e frici. Nu vreau, nu sunt
capabil sI vreau, nu mi simt suficient de puternic ori de inteligent si
vreau tocmai ceea ce-mi doresc mai mult: lumina, detagarea de orice
fel de constrdngeri. Cred, dar mi-e frici de ceea ce cred. Aqtept, si mi-e
cumplit de frici. Teribil[ stare: intre animal gi inger. De unul incerci si
fugi, de celilalt f-e fricd. Aici, lntre cer gi pimAnt, intre noapte gi
lumin[: Doamne,la ce-mi folosegte ce gtiu, cAnd mi-e at1t de frici?
Scriu cu infrigurare ce-mi trece prin minte, insi nu-mi dau
seama de ce o fac, de unde acest impuls nestdpAnit. Scriu, deEi mi-e
limpede cd nu pot opri deqertul ce inainteazd. rapid, ireversibil, dar,
ciudat, pe misuri ce numirul cuvintelor incredinlate hArtiei spo-
regte, mi iluzionez ci sunt mai pulin singur si nu mi-e chiar atAt de
frici. inc[ mai sunt. inci triiesc. Dac[ asta simt ci sunt, asta trans-
mit involuntar fiecirui cuvAnt. Trdiesc, sunt congtient, adicd imi dau
seama ce sunt si ce am fost, iar dacd, prin absurd, ag ajunge in situa-
lia de a nu mai avea ce spune, ag scrie de mii Ei mii de ori: trdiesc!$i
mai ales noaptea, cdnd toli mongtrii din mine gi din afari igi exacer-
beazd dimensiunile, iar moartea, deveniti o prezenld sufocantd, imi
arat[ adev[rata mdsur[ a fiinfei mele. Rareori am senzafia cd intre-
zdresc o lumind: un fel de rispuns la o intrebare complicatl pe care
nu o pot deocamdatd exprima, o triiesc, dar nu reugesc inci sd o
formulez si durerea aceasta interioari, amestecul de panici gi spe-
ranli, de credinfi 9i indoiali se estompeazd, md consolez totusi ci,
daci nu-l pot spune, am cel pulin gansa de a-l simli. PAni la urm[,
imi dau seama cd nu existi pentru mine - adic5: gi pentru mine -
decAt intrebdrile fbri r[spunp, $i moartea.
inchid pentru o secundi ochii... Am tratat zeci demii de oameni,
i-am ripit morfii alte cdteva mii. Am intAlnit-o, aqadar, mereu, mai cu
seami in munfi, dar cu toate ci in stAnga sau in dreapta mea gloanlele
secerau viefi, nu-mi era fric6, m-am purtat de parci pericolul nu mi
privea, nu simfeam ci ar putea fi vorba Ei despre mine. $i mul1i ani nu
a fost. M-a ignorat mai mult decAt pe allii; prin urmare, ar trebui si fiu
RAPORT ASUPRA SINGURATATII 23
impicat, senin, si infeleg cb a venit vremet, c[ nu existi salvare... Dar
nu sunt liniqtit, viafa, chiar aga penibil[, cu toate priva]iunile ei, nu-mi
ajunge, uneori imi vine si cad in genunchi gi sI cer amAnarea sentin-
[ei. De altfel, nu am nicio indoiall ci scriu gi din acest motiv.
incetul cu incetul, cu infiniti ribdare, fard zarvd qi frri s[ gtie ai
mei, mi-am construit o cabani - aici, in vArful muntelui, in vecinita-
tea fostei Sta(ii Meteorologice, abandonat[ cu mulli ani in urmd de
Institut, dar nu gi de cltre cel ce o servise inci de la infiinfare, meteo-
rologul Gheorghe Toma. impreuni cu fiica sa, Mara, au devenit in
realitate stipAnii muntelui qi un fel de memorie a locului. in perioada
indelungatelor mele absenfe, cabana erain grija lor, a Marei indeo-
sebi, care adeseori rimAnea Ei peste noapte, nu fiindc[ i-ar fi fost prea
greu si se intoarcd la Stafie, ci pentru cl ii plicea sd stea aici, printre
c[r!i sau, cum spunea in glumiL, in zilele cAnd scotea pe gurd mai
mult de doudfraze, si-gi petreaci liniqtiti concediul. finusem sI-mi
construiesc cabana departe de lume si de traseele turistice, in apropi-
erea singurei creste pe care, cAndva, demult, trei alpiniqti ar fi reugit
si o escaladeze. Spusele lor la intoarcere sau, mai exact, tlcerea lor
infricogati, refu l de a da detalii au avut darul sd sporeascd gi mai
mult taina acestei pante abrupte,botezatd de cei ce au incercat si o
infrunte Marginea Viefii. Pe unele hi4i, sub cifra care-i marcheazi
inillimea - 1903 metri - figweazl, cu numele ei adevirat: Piatra
SfAntului. Legenda spune ci demult, cAnd Sfintul Petru a pirisit
poarta Raiului qi a coborAt pe p[mAnt sub inftliqarea unui cer$etor
bltrin qi bolnav spre a pune la incercare bunitatea gi credinp oame-
nilor, aici, pe aceastd creastl, ar fi frcut primul popas. Prin urmare,
de pe acest vArfde munte gi pAni in rai nu era decdt un pas; daci, prin
absurd, reugeai si-i invingi adversitatea. Alfii cred ci tot aici s-ar afla
poarta de intrare intr-o lume paraleli sau chiar in Shambala. Pentru
cei mai mul1i, insi, aceast[ culme rimAne doar o poveste misterioasi,
pistrati in memoria oamenilor datoriti unor adevdrate tragedii.
intAmpldrile cu diavoli gi extrateregtri, cu farfurii zburitoare gi omu-
leliverzi au luat treptat locul Sfdntului Petru. AEa se face ci Piatra
SfAntului ori Marginea Vielii, cum i se spune mai nou, a devenit o

6. 24 AUGUSTIN BUZURA
poveste atAt de infricog[toare, incAt nimeni nu se incumeti si o
infrunte. inilpmea ei nu provoacl niciun alpinist: cel mult l-ar putea
face si zimbeascd pe vreun amator.
Tentativele mele, de fapt doud eqecuri lamentabile, m-au convins
c[ Marginea Viefii este greu de cucerit, de nu chiar imposibil. Mie cel
pufin, mi s-a pirut o fiinfi vie, uriagd gi necrufitoare, care te refuz6.
din prima clipi. Vdnturi stranii, niprasnice, stArnind avalange de pie-
tre, valuri de aer fierbinte, de parcl te-ai afla pe panta unui vulcan
activ, ceasuri oprite, baterii gi busole inutilizabile, monstri intruchi-
pafi din fum gi cea[[,lumini ingelitoare, apoi cumplita senzafie de
respingere si panica te obligi si fugi, si te gtii cAt mai departe de acest
co$mar aproape indescriptibil. Curios e ci n-ai timp si te gAndeqti *
si zdbovegti spre a vedea ce se intimpli dupi ce ai fbcut primul pas...
gi pe al doilea - cum reacfioneazi stAnca dupi ce ai bitut in ea cdteva
pinioane: intri brusc intr-un cogmar ce te inghite gi ifi dicteazi mig-
cirile. Pani la urmi, nu r[mAi cu nimic concret, fi-e imposibil si spui
cu precizie ce anume te-a alungat, timpul dispare, la fel gi puterea de
a te stipini, dar multi weme retrliegti groaza gi sentimentul de elibe-
rare pe care le-ai incercat dupi ce te-ai lndepdrtat de panti. in clipa in
care ai pitruns ln zoni egti altul, nu ili mai aparlii, devii rob al nepu-
tinlei, al fricii gi al tuturor povegtilor despre munte care i1i reinvie cu
brutalitate in minte gi ifi subordoneazd voinfa. Mai tArziu, mi-am dat
searna ci am mers ftri voia mea, cu picioarele celor ce mi-au vorbit
despre munte sau au ratat escaladarea.
Cu alte cuvinte, mi-afir inceput ascensiunea pregitit si pierd, nu
si cdqtig. Am inceput si-mi construiesc cabana aici,lAng[ creast6, abia
cdnd am descoperit sau, mai bine zis, cdnd am simfit ci nu mi-a mai
rimas timp decAt pentru proiecte imposibile: doream sd o vid mereu,
zi gi noapte, in anotimpurile caie imi vor mai fi date, imi propusesem
si o simt, si o adulmec, sl-i cerceteztoate schimbirile, convins ci
intr-o zi voi face o noui incercare, in ciuda vArstei gi a tuturor poveq-
tilor despre munte. FireEte, creasta aceasta nu este singurul meu egec;
nici cel mai dureros: daci il compar cu tot ce e in urm[, ar trebui si-l
trec la rubrica ,,egecuri fbri importanfl", fiind, poate, cel mai nein-
semnat din ceea ce s-ar putea numi viald. Viala mea. yreau sd,
RAPORT ASUPRA SINGURATATII 25
escaladez Marginea Viefii tocmai pentru c6, la varsta mea, tentativa
pare chiar mai imposibili decAt l1i ingiduie logica si accepli. Dar m5'
incipilAnez si cred ci, in fine, voi reugi micar o victorie... C[ci via]a
nu poate fi repetati... Oricum, voi putea fi gisit undeva pe traseu sau,
chiar acolo, sus, unde voi rlmAne in agteptare pini va veni vreun
sfAnt. Oricare. $i poate ci el mi va elibera de citeva obsesii: de ce
atAtea egecuri? De ce atita singuritate? $i, mai ales, de ce, in partea
noastri de lume, ne este dat si triim in durere, spaimi;i umilinli?
Nu prea am cu cine schimba o vorbi. Demult, conEtient cI toate
cuvintele au fost golite de sens, falsificate, alterate, mi mullumeam
si dau din cap, s[ r[spund monosilabic sau si mi limitez la gesturi.
Nu era nici teribilism, nici infantilism, ci o reaclie de apirare fafi de
valul de minciuni ce acoperea totul ca o maree. Aici, pot si vorbesc
singur, pot s[ spun minciuni sau adev[ruri fundamentale, pot si rid
sau s[ pling, nu are nicio importanfi, nu mi ascult[ nimeni, tot ce
mi inconjoari, pidurea deasi de fagi din apropiere, iarba, pisirile,
animalele silbatice, cerul gi, uneori, norii vorbesc o alti limbi, pe
care imi dau silinfa si o infeleg. Pentru limba mea imi rdmAne scri-
sul, treab[ cAt se poate de anevoioas6', la care regret sincer ci m-am
angajat, fiindci nu cunosc sau poate nici nu existi cuvintele nece-
sare pentru a descrie ceea ce aq vrea s5, spun. Astfel c[, in loc si mi
eliberez, cum sperasem, md Pomenesc incircat cu fiecare fraz|de o
nemullumire crescAndi. in treac[t fie zis, ultima ftazd m-a ficut si
rAd. Daci n-ag scrie, ce ag face?
Aici, unde timpul curge altfel, unde zilele gi nopfile par nesfir-
Eite, md simt pe un teren striin, adesea ca intr-o fari necunoscuti
din care nu voi mai pleca niciodati, o lari aspri, nemiloasi gi sub-
limi, ale cirei obiceiuri sunt forlat si le inv51 daci weau cu adevirat
si trliesc. O [ari prin care am trecut de mii 9i mii de ori, dar am
inceput si o cunosc abia dupi ce m-am stabilit in ea, adici dup[ ce
am abandon at ce alalt d viaSd.
Ai mei au rimas acasi sau, Ei mai precis, in oraq, cici acasi ar
putea fi doar Dan Robert, fiul meu, iar dacd s-au impdLcat, Ei Claudia,