Modul 1Ș Informatica manageriala Afaceri Electronice Patrascu Mihaela Hanelore

1. Unitatea de invatare nr 1
Capitolul I
Introducere în informatica manageriala
Capitolul I
1.1.Obiectul cursului
TERMENI CHEIE
Rezumat
Managerul de azi pentru a face faţă provocărilor tehnologiilor şi
pentru a conduce eficient organizaţia trebuie să cunoască şi să stăpânească
multe cunoştinţe din domeniul tehnologiei informaţiei şi a comunicării,
domeniu mai cunoscut sub varianta IT&C.
Management
Tehnologia informatiei
Comunicare
Sistem
Feed-back
IT&C
Societate informationala
Societatea cunosterii
Mediul intern al firmei
Mediul extern

2. Pentru a veni în sprijinul viitorilor manageri, capitolul de faţă face o
trecere în revistă a celor mai uzuale şi în aceleaşi timp necesare cunoştinţe
de specialitate, fără a avea pretenţia epuizării domeniului. Veţi întâlni un
colaj de noţiuni, concepte, informaţii din literatura de specialitate, prezentat
sub o formă accesibilă care să nu ridice probleme speciale de înţelegere,
cunoscând faptul că informatica şi tehnologiile informatice şi tot ce este
relaţionat de acestea reprezintă noţiuni dificile pentru nespecialişti...
SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ ŞI
MANAGEMENTUL MODERN
1.2. Societatea informaţională, o provocare pentru actul de
conducere
În etapa actuală a societăţii informaţională, când complexitatea vieţii
şi a activităţilor umane fac din actul de conducere mult mai mult decât o
decizie luată într-un moment de fler, când în câteva secunde se pot pierde
sau câştiga afaceri de milioane doar accesând sau nu informaţia corectă,
cunoaşterea noilor tehnologii, inclusiv cele din domeniul IT&C, constituie
nu numai un plus ci o necesitate imperioasă.
Societatea informaţională reprezintă etapa de dezvoltare a societăţii
umane datorate în principal avansului tehnologiei informaţiei şi a
comunicării. A apărut în Japonia la începutul anilor 80, evident deoarece era
prima ţară care şi-a dezvoltat o infrastructură informaţională foarte puternică
(Japonia şi la ora actuală este ţara cu cel mai mare grad de informatizare al
activităţilor umane) şi a cuprins ţările dezvoltate: Statele Unite ale Americii,
Canada, Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia etc.
La originea evoluţiei omenirii către societatea informaţională se
situează creşterea complexităţii sistemelor economico-sociale, accentuarea
necesităţilor de cunoştere şi intervenţie inteligentă asupra acestora, reflectate
în cerinţe fără precedent- ca volum, diversitate şi sofisticare - în materie de
comunicare şi prelucrare a informaţiilor şi cunoştiinţelor.
Conceptul de societate informaţională1
a fost enunţat în anul 1980 de
cercetătorul japonez Yomeji Masuda pentru a exprima esenţa societăţii post-
industriale, a societăţii bazate pe progresul tehnologiei, contrapusă societăţii
industriale căreia îi succede. În acest nou tip de organizare umană, nevoile
de comunicare şi informare devin nevoi umane primare, corespunzător
asumării explicite şi active, de către subiecţii individuali şi colectivi, a
statutului de agenţi informaţionali şi cognitivi.
1
Niţă Dobrotă, coordonator, Dicţionar de economie, editura Economică, Bucureşti,1999, pag. 435

3. Se consideră că următoare evenimente din dezvoltarea statelor
avansate au determinat recunoaşterea noii etape socio-economice, iar acestea
sunt: pe fundalul dezvoltării fără precedent, explosive, a tehnologiilor din
domeniul IT&C, Internetul şi reţelele de calculatoare au constituit un vector
tehnologic determinant, o autostradă informaţională cum o numeşte Al
Gore în anii 90, care a permis Statelor Unite ale Americii să considere că
elementele tehnologice ale societăţii informaţionale erau prezente în
economia americană. În acelaşi timp, ţările din Comunitatea Europeană,
CEE, nu au rămas indiferente schimbărilor majore din sfera tehnologico-
economico-socială şi după o analiză atentă a situaţiilor ţărilor componente,
cunoscută sub numele de Raportul Bangemann, raport intitulat Europa şi
Societatea Informaţională Globală: Recomandări pentru Consiliul Europei,
au trecut la acţiune. Este momentul în care Consiliul Europei a decis
constituirea Consiliului pentru Societatea Informaţională (CSI) un organism
specializat, dedicat în exclusivitate stabilirii căilor concrete de aplicare a
recomandărilor din raportul Bangemann, iar în 19 iulie 1994 a fost elaborat
primul plan european de acţiune pentru Societatea Informaţională, intitulat
Drumul Europei către Societatea Informaţională.
Din acel moment ţările lumii, fiecare în funcţie de nivelul de
dezvoltare tehnologică, au descoperit că noile tehnologii ale informaţiei şi
comunicaţiilor şi planurile actualizate ale Uniunii Europene pentru
construirea unei Societăţi Informaţionale Globale reprezentau un răspuns cu
un mare potenţial de soluţionare a problemelor cu care se confruntau, cum ar
fi în găsirea de soluţii şi rezolvarea unor probleme economice şi sociale
interne, cum ar fi scăderea economică, creşterea ratei şomajului şi a inflaţiei
etc.
Toate guvernele ţărilor membre ale Uniunii Europei au evaluat rapid
impactul informatizării, şi au descoperit care sunt câştigurile, mai ales, care
sunt pierderile pricinuite de amânarea construirii sau neconstruirea societăţii
informaţionale atât în planul creşterii de noi locuri de muncă, al creşterii
calităţii serviciilor publice în condiţiile unor costuri reduse, al reducerii
poluării, al descongestionării traficului în marile oraşe, aeroporturi şi pe
autostrăzi, cât şi în cel al creşterii nivelului de educaţie şi de cunoaştere,
îndeosebi al tinerilor dar şi în decursul întregii vieţi (lifelong learning), al
dezvoltării economice susţinute în ansamblu.
Drept urmare, toate guvernele europene au declanşat la nivel naţional
un amplu proces de analiză a căilor şi mijloacelor prin care pot demara
procesul de construire a societăţii informaţionale.
In acest moment nu mai există ţară europeană care să nu dispună de o
strategie proprie pentru societatea informaţională mai mult sau mai puţin

4. acordată cu cea a Uniunii Europene, dar desigur există mari diferenţe între
acestea datorită în special condiţiilor tehnice, tehnologice şi economice
iniţiale de pornire ale fiecărei ţări, precum şi de potenţialul lor uman,
economic şi financiar.
Un rol important în definirea obiectivelor şi mijloacelor de realizare a
societăţii informaţionale l-au jucat şi, din păcate, îl mai joacă gradul diferit
de înţelegere a conceptului de societate informaţională şi a potenţialelor
beneficii rezultate din construirea acesteia, de către politicieni şi guvernanţi
şi, nu în ultimul rând, prezenţa sau absenţa voinţei politice a acestora de a
acţiona în această direcţie.
Au fost iniţiate programe speciale de sprijinire a acestor ţări atât
pentru stoparea declinului economic, cât şi pentru relansarea economică în
condiţiile unei tranziţii, mai mult sau mai puţin evidente, spre economia de
piaţă. Marea majoritate a acestor ţări au declanşat şi un proces simultan de
tranziţie spre Societatea Informaţională în scopul creerii condiţiilor unei
integrări line în Uniunea Europeană.
Aşa cum se defineşte în literatura de specialitate2
, avansul societăţii
informaţionale este considerat a fi indus prin dezvoltarea explozivă, în
ultimele trei decenii, a tehnologiei avansate, a electronicii şi informaticii, a
industriei calculatoarelor şi serviciilor de telecomunicaţii, fără ca, în
virtutea acestui fapt, ea să poată fi redusă la accepţiunea simplistă de
“societate cablată“, dependentă până la subordonare, faţă de maşinile de
calcul şi inteligenţa artificială.
Evoluţia omenirii, prin informatizare, către societatea informaţională,
reprezintă tendinţa majoră a contemporaneităţii; ea este caracterizată printr-o
extindere de talie planetară, prin schimbări alerte, revoluţionare şi
inexorabile ale sistemului social în ansamblul său; ea intensifică procesul de
globalizare a vieţii social-economice, în special prin intermediul
magistralelor informaţionale transfrontieră.
Practica internaţională demonstrează impactul pozitiv al infrastructurii
informaţionale şi de comunicaţii asupra dezvoltării societăţii contemporane,
care constă în:
− diversificarea posibilităţilor de acces la informaţie şi la resursele
informaţionale publice în toate domeniile de activitate umană:
guvernarea electronică, economia electronică, comerţul electronic,
învăţământul electronic, cultura electronică, medicina electronică
etc;
− precum şi în creşterea nivelului de ocupaţie a populaţiei prin
2
Ibdem, pag 435

5. crearea a noi locuri de muncă.
Devenită, în anii ’90, o realitate tangibilă a ţărilor avansate ale lumii,
societatea informaţională constituie o miză strategică pentru toate ţările
înscrise pe traiectoria civilizaţiei, indiferent de nivelul decalajelor existente,
la un moment dat, în dezvoltarea economiilor şi infrastructurilor lor
informatice.
Societatea informaţionale are drept trăsături definitorii:
− ponderea dominantă şi importanţa critică ale resurselor
informaţionale şi a cunoştinţelor în sistemul resurselor disponibile,
− rolul prioritar al activităţilor de cercetare ştiinţifică şi inovare
tehnologică,
− accentuarea dimensiunii informaţionale şi de concepţie a muncii,
− dinamica înaltă a sectorului economic al producerii şi difuzării de
bunuri informaţionale.
Tipice pentru această societate sunt activităţilor umane desfăşurate în
regim de asistare cu calculatorul, a utilizării intensive a Internetului, a
reţelelor de calculatoare, a Intranetului şi Extranetului, a lucrului interactiv şi
de acces de la distanţă pentru participanţii dispersaţi teritorial, depăşindu-se
barierele spaţiului geografic; reprezentative în acest sens sunt activităţile
care utilizează intensiv tehnologia, aşanumitele e-activities. De la încercările
timide din anii ‘95-’96 de a introduce conceptul de e-commerce, s-a ajuns în
perioada 1998-2005 la promovarea conceptelor de e-business, e-learning, e-
procurment, e-vote, e-democracy, e-referendum, e-library şi e-government.
Practic de la începutul anului 2006 se poate vorbi de conceptul de e-
everything.
In plus, în domeniul comunicaţiilor s-a produs o mutaţie majoră,
aproape de neconceput acum câţiva ani, comunicaţiile radio şi cele mobile
câştigând într-un ritm accelerat o piaţă care avea nevoie de mai multă
flexibilitate şi mobilitate, caracteristici pe care telefonia fixă nu le poate
oferi. De altfel, telefonul mobil este acum un accesoriu de bază al oricărui
manager, iar facilităţile pe care acesta le pune la dispoziţie, de la banala bază
de date în care stocăm numerele cunoscuţilor până la conexiune Internet on
line, jocuri, poze sau filme etc., telefon mobil concurând cu un
minicalculator performant.
Economia societăţii informaţionale este de tip tehnologico-
informaţional intensiv, asigurând în cadrul firmelor bazate pe informaţie - o
valorificare înaltă a resurselor materiale şi de muncă, pe seama unei
investiţii ridicate de inteligenţă. Aceasta conduce la preponderenţa
produselor cu informatică încorporată, precum şi la accesibilitatea largă, de

6. la manageri până la cetăţeni, a facilităţilor sistemelor informatice, a
sistemelor expert şi a sistemelor informatice integrate, atât la locul de
muncă, cât şi în viaţa lor publică şi privată.
Infrastructura tipică pentru societatea informaţională este
reprezentată de reţelele de calculatoare şi de telecomunicaţii şi de staţiile de
lucru inteligente, pe care devin operaţionale sistemele expert şi sisteme
integrate sau sisteme de tip “multi-media”, care integrează informaţia de tip
text, sunet şi imagine în scopul asistării procesului de cunoaştere, concepţiei
şi, nu în ultimul rând al deciziei.
Referitor la dimensiunea geografică a societăţii informaţionale, se
observă existenţa a trei centri principali în care necesitatea trecerii la era
informaţională a fost conştientizată pe deplin: S.U.A., Europa (şi în special
ţările din Uniunea Europeană) şi Japonia. In aceste zone, noile tehnologii
informaţionale şi de comunicaţie au avut un impact deosebit, contribuind la
modificarea fundamentală a organizării şi funcţionării instituţiilor statului, a
activităţii economice, în general a modului de a munci, trăi şi comunica al
cetăţenilor.
Construirea societăţii informaţionale este un proces amplu, complex şi
de lungă durată. Componentele sale de bază fiind de natură tehnologică,
financiară, economică, socială şi culturală. În aceste condiţii actul de
conducere capătă noi valenţe, managerii au nevoie de cunoştinţe solide atât
în domeniul de activitate dar şi tehnologice. Nu se mai poate concepe un
manager de succes care să nu ştie să utilizeze tehnologii înalte, sisteme
inteligente de decizie sau chiar un banal Iphone. De cele mai multe ori
creşterea sau însăşi existenţa afacerii sunt în funcţie de eficienţa utilizării
tehnologiei şi a modului de valorificare a informaţiei.
TEST:
1. Care sunt caracteristicile societatii informationale?
2. Ce este specific economiei si infrastructurii societatii informationale?
3. Conceptul de life long learning in Romania?
4. Care sunt tarile din UE care sunt in etapa de soc. informationala?
Lucrare de verificare: Identificati principalele caracteristici si activitati
specifice societatii informationale.

7. la manageri până la cetăţeni, a facilităţilor sistemelor informatice, a
sistemelor expert şi a sistemelor informatice integrate, atât la locul de
muncă, cât şi în viaţa lor publică şi privată.
Infrastructura tipică pentru societatea informaţională este
reprezentată de reţelele de calculatoare şi de telecomunicaţii şi de staţiile de
lucru inteligente, pe care devin operaţionale sistemele expert şi sisteme
integrate sau sisteme de tip “multi-media”, care integrează informaţia de tip
text, sunet şi imagine în scopul asistării procesului de cunoaştere, concepţiei
şi, nu în ultimul rând al deciziei.
Referitor la dimensiunea geografică a societăţii informaţionale, se
observă existenţa a trei centri principali în care necesitatea trecerii la era
informaţională a fost conştientizată pe deplin: S.U.A., Europa (şi în special
ţările din Uniunea Europeană) şi Japonia. In aceste zone, noile tehnologii
informaţionale şi de comunicaţie au avut un impact deosebit, contribuind la
modificarea fundamentală a organizării şi funcţionării instituţiilor statului, a
activităţii economice, în general a modului de a munci, trăi şi comunica al
cetăţenilor.
Construirea societăţii informaţionale este un proces amplu, complex şi
de lungă durată. Componentele sale de bază fiind de natură tehnologică,
financiară, economică, socială şi culturală. În aceste condiţii actul de
conducere capătă noi valenţe, managerii au nevoie de cunoştinţe solide atât
în domeniul de activitate dar şi tehnologice. Nu se mai poate concepe un
manager de succes care să nu ştie să utilizeze tehnologii înalte, sisteme
inteligente de decizie sau chiar un banal Iphone. De cele mai multe ori
creşterea sau însăşi existenţa afacerii sunt în funcţie de eficienţa utilizării
tehnologiei şi a modului de valorificare a informaţiei.
TEST:
1. Care sunt caracteristicile societatii informationale?
2. Ce este specific economiei si infrastructurii societatii informationale?
3. Conceptul de life long learning in Romania?
4. Care sunt tarile din UE care sunt in etapa de soc. informationala?
Lucrare de verificare: Identificati principalele caracteristici si activitati
specifice societatii informationale.