Conferința europeană SMYLE discută angajabilitatea tinerilor în contextul noilor tehnologii mediatică, subliniind importanța competențelor digitale pentru integrarea în societatea informațională. Se remarcă dependența tot mai mare a societății de computere, care a transformat economia globală și a creat provocări pentru cei fără acces la tehnologie. România a făcut progrese semnificative în informatizare, dar mai sunt probleme de rezolvat, în special în educație, pentru a asigura un viitor promițător tinerilor.

1. PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR
COMISIA PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT,
ŞTIINŢĂ, TINERET ŞI SPORT
CABINET PREŞEDINTE
Bucureşti, 09 octombrie 2013
Conferinţa europeană SMYLE - Social Media & Youth - Learning for
Employment -
Temă: angajabilitatea tinerilor în contextul utilizării noilor tehnologii media
ONORAŢI INVITAŢI,
DOAMNELOR ŞI DOMNILOR,
În numele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei
Deputaţilor salut cu cea mai înaltă consideraţie participanţii la Conferinţa europeană cu
tema „Angajabilitatea tinerilor în contextul utilizării noilor tehnologii media”.
La ora actuală, este foarte probabil ca nimeni să nu-şi mai poată închipui
dezvoltarea societăţii umane altfel decât intrinsec legată de industria IT. Începând cu
National Aeronautics and Space Administration din Statele Unite ale Americii, care
controlează adâncimile Spaţiului cu ajutorul ordinatoarelor şi terminând cu elevul de
clasele primare, care-şi ia de pe internet informaţia necesară pentru lucrarea de la
geografie, toată lumea are nevoie, într-un fel sau altul, de un computer mai mult sau
mai puţin performant.
Dacă ar fi să nominalizez un aspect al activităţilor umane care se poate desfăşura
fără utilizarea unui computer, mărturisesc că mi-ar fi extrem de dificil. Poate doar
călugării budişti şi unele triburi izolate din pădurile amazoniene să se mai poată
dispensa de binefacerea pe care o reprezintă inteligenţa artificială. Şi nu trebuie să fii
un clarvăzător pentru a prevedea că această dependenţă va continua să crească în
viitorul apropiat, datorită, în principal, globalizării economice.
Iată, aşadar, care sunt principalele motive pentru care computerul a coborât din
paginile scrierilor sience-fiction de acum câteva decenii şi a intrat direct în casele şi în
birourile noastre, ca o realitate de necontestat. De forme şi de complexităţi diferite,
funcţie de utilizarea pe care urmează să o aibă, ordinatorul nu mai este, de multă vreme,
un vârf tehnologic accesibil numai marilor industrii şi companiilor care le deservesc, ci
a devenit o prezenţă obişnuită, chiar banală, pentru tot mai mulţi dintre locuitorii

2. 2
planetei. El preia, astăzi, tot mai multe dintre eforturile pe care, altădată, le făceau
cohorte de angajaţi.
În fapt, omenirea a făcut în ultimii ani pasul decisiv de la societatea industrială la
cea informaţională, fiind tot mai dependentă de această invenţie numită computer,
poate una dintre cele mai fascinante creaţii din istoria noastră multimilenară. Şi suntem
abia la începutul acestei noi ere a civilizaţiei noastre, urmând ca în următoarele decenii
informatizarea să devină un fenomen ce va cuprinde, tot mai mult, întreaga noastră
activitate, fie că este vorba de cea profesională sau de cea casnică.
Cred că am reuşit să surprind până acum, în mare, rolul tot mai important pe care
computerul şi domeniul pe care acesta îl deserveşte, informatica, îl au în dezvoltarea
lumii contemporane.
Aş dori, în continuare, să propun un exerciţiu de imaginaţie şi să încercăm să
proiectăm în minte reversul acestei lumi şi anume o lume lipsită de elementele de mai
sus. Gândiţi-vă că, dintr-un motiv sau altul, ar trebui să renunţăm, fie şi pentru o
perioadă scurtă, la aceste cuceriri ale tehnologiei contemporane. Cum credeţi că ar arăta
lumea în acele momente? Ca în mijlocul unei realităţi crâncene, similară Apocalipsei.
S-ar prăbuşi sistemele bancare, am rămâne fără energie electrică sau fără apă curentă,
fără distribuţie de gaze sau fără medicamente şi, poate cel mai rău, fără sistemele de
telecomunicaţie. Într-un cuvânt, economia mondială este, în aceste zile, atât de
dependentă de Calculator încât o dispariţie bruscă a acestuia ar retrograda societatea
umană într-un stadiu mult inferior celui în care se găsea atunci când acesta a fost
inventat. Renunţarea la computer şi la progresul pe care societatea informatizată le-au
adus omenirii ar fi echivalent, poate, cu încercarea de a renunţa la orice formă de
transport modern şi întoarcerea la deplasarea pedestră, ca unică formă de locomoţie.
A nu se înţelege că sunt unul dintre cei care îşi fac din computer un idol, fiind
total fascinat şi dependent de acesta. Idolul meu rămâne, în continuare, Omul, cu
capacităţile sale de prospectare încă nebănuit de mari şi nematerializate la capacitate
maximă. Este şi aberant şi de nedorit să credem că o maşină, oricât de perfectă ar fi
aceasta, ar putea înlocui mintea umană, a cărei creaţie şi este, de fapt. Computerul
reprezintă numai o unealtă perfecţionată care, atunci când este folosit în scopuri paşnice
şi nu în unele distructive, are rolul de a uşura viaţa noastră şi a semenilor noştri,
devenind, pentru din ce în ce mai mulţi dintre noi, o prezenţă indispensabilă în
activitatea cotidiană. Folosit cu discernământ, acest pilon al informaticii poate şi trebuie
să direcţioneze lumea către prosperitate şi echilibru, fără fenomenele nedorite asociate
subdezvoltării sau conflictelor armate care, din nefericire, mai sunt astăzi proprii
multora dintre zonele lumii.
Plecând de la această realitate, este evident că orice stat care vrea să aibă un
viitor cert în lumea de astăzi trebuie să acorde importanţa cuvenită pregătirii cetăţenilor
săi pentru deprinderea competenţelor digitale strict necesare integrării acestora în noul
tip de societate. Vorbind acum ceva timp despre importanţa deprinderii competenţelor
digitale, Neelie Kroes, vicepreşedintele Comisiei Europene şi, concomitent, comisarul
pentru Agenda Digitală pentru Europa, sublinia faptul că cei care nu deţin competenţe
digitale suficiente se vor găsi, din nefericire, foarte curând, de partea greşită a societăţii
informaţionale, cu perspective deloc încurajatoare în a-şi găsi un loc de muncă în
conformitate cu aspiraţiile pe care le are. Din acest motiv, el se arăta de-a dreptul

3. 3
îngrijorat de faptul că, în conformitate cu studiile de dată recentă, mai mult de un sfert
din populaţia Uniunii Europene nu a folosit, vreodată, internetul, riscul cel mai mare al
excluziunii informaţionale fiind înregistrat în cazul populaţiei sărace, în cazul
vârstnicilor şi în cel al cetăţenilor europeni care aparţin grupurilor aflate în situaţie de
marginalizare socială.
Din fericire, statul român a avut şansa, prin orientarea către economia de piaţă şi
către liberul schimb, şi a reuşit, într-o mare măsură, să recupereze din decalajul
tehnologic pe care îl înregistra, la nivelul anului 1989, în domeniul informaticii. Astăzi
nu numai că societatea informatică este prezentă în mai toate domeniile vieţii
economico-sociale din ţara noastră, însă creşte constant numărul utilizatorilor
individuali ai computerului şi ne putem mândri cu una dintre cele mai ridicate viteze de
internet din lume. În acelaşi timp şi deloc întâmplător, şcoala românească este tot mai
mult orientată către folosirea informaticii în sistemul de predare, iar competenţele
digitale au devenit probă de examen pentru examenul de bacalaureat.
Desigur, mai sunt multe de realizat şi în acest domeniu. Nu toate unităţile de
învăţământ, mai ales, în cazul celor din mediul rural şi din oraşele mici, posedă o dotare
informatică corespunzătoare necesităţilor de pregătire ale elevilor pe care îi
şcolarizează, la fel cum, din păcate, nu toţi elevii posedă un computer personal. Va
trebui ca, în viitor, să găsim soluţii pentru rezolvarea acestor probleme şi mărturisesc
că, în calitatea mea de preşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport
a Camerei Deputaţilor sunt profund preocupat de rezolvarea acestor disfuncţionalităţi.
Totuşi, ţinând cont de diferenţa evidentă faţă de anul 1989, consider că România a făcut
un uriaş progres pe calea integrării sale în noua eră, Era Informatică, şi că avem
potenţialul necesar de a ţine pasul cu multe alte ţări, unele dintre ele mult mai
dezvoltate economic. Iar faptul că foşti elevi şi studenţi ai şcolii româneşti predau
informatica în mari şi prestigioase instituţii de învăţământ ale lumii sau că lucrează,
spre exemplu, chiar la Microsoft, adică la Mecca informaticii mondiale, mă
îndreptăţesc să cred şi să sper în capacităţile noastre deosebite de a ne integra deplin
lumii puternic informatizate.
Întrucât informatizarea reprezintă una dintre realităţile incontestabile ale lumii
contemporane, este necesar să acordăm atenţia cuvenită deprinderii, încă de la o vârstă
fragedă, a competenţelor digitale. Asta dacă dorim ca fiecare dintre copiii noştri, dar şi
noi toţi, ca cetăţeni ai unei ţări membre a Uniunii Europene, să avem un viitor cert şi
cât mai bun în această nouă epocă, epoca economiei globalizate şi a tehnologiei
informaţionale.
Închei, prin a vă transmite că sunt convins că această conferinţă se va finaliza cu
idei importante, care să asigure progresul în eforturile noastre comune pentru crearea
unui plan viabil privind combaterea şomajului în rândul tinerilor în România.
Doresc succes lucrărilor Conferinţei Dumneavoastră!
PREŞEDINTE
Angel TÎLVĂR