1. Holocaustul
In 1940, in timpul guvernarii Gigurtu a fost
legiferat un statut juridic pentru reglementarea
situatiei evreilor din Romania. Evreii au fost
transformati in cetateni de categoria a doua. Au
fost eliminati din armata, li s-au impus restrictii in
practicarea unor profesiuni si in exercitarea
drepturilor asupra proprietatilor rurale. Au loc
pogromuri la Dorohoi (iulie 1940) si in alte localitati din nordul Moldovei, sunt ucisi sute
de evrei pentru simplul motiv al evreitatii lor. Politica antievreiasca s-a amplificat dupa
instaurarea statului national legionar roman (septembrie 1940), cand s-a continuat
elaborarea si aplicarea unei legislatii antievreiesti de eliminare a evreilor din viata
economica-sociala, politica si culturala romaneasca, de deposedarea lor de bunurile
imobiliare si de jefuire a bunurilor mobiliare. Regimul de teroare legionara reprezenta un
pericol permanent pentru existenta fizica a evreilor. In timpul rebeliunii legionare (21-23
ianuarie 1941), au fost ucisi in Bucuresti 120 de evrei. Dar politica antievreiasca continua
si dupa inlaturarea legionarilor de la guvernarea tarii (23 ianuarie 1941), mai ales dupa
intrarea Romaniei in razboiul alaturi de Germania nazista (22 iunie 1941), cand practic
autoritatile antonesciene au declansat procesul de distrugere, in primul rand, a evreilor
din Basarabia, Bucovina si partial din Moldova, un moment culminant fiind pogromul de
la Iasi si trenurile mortii (29 iunie, 6 iulie 1941) carora i-au cazut victima peste 10.000 de
evrei. Din cei aproximativ 600.000 de evrei ramasi sub administratia romaneasca dupa
cedarea Transilvaniei de Nord Ungariei Hortyste (30 august 1940) aproximativ jumatate
traiau in Basarabia si Bucovina de Nord, care au fost ocupate de Uniunea Sovietica intre
iunie 1940 si iunie 1941.
Rapoartele militare germane ale Oficiului de Studii strategice precum si documentele
romanesti din perioada razboiului duc la concluzia ca din cei 300.000 de evrei din
Basarabia si Bucovina de Nord in jur de 100.000 au fost deportati de autoritatile sovietice
in Siberia, au fost incorporati in Armata Rosie ori s-au retras cu autoritatile sovietice.
Deci trupele romane si germane intrate in Basarabia si Bucovina de Nord au gasit acolo
aproximativ 200.000 de evrei. In aplicarea politicii de purificare etnica a acestor teritorii,
ordonata de maresalul Ion Antonescu, conducatorul statului, zeci de mii de evrei au fost
executati de jandarmi romani sau de trupe romane si germane in primele luni ale
razboiului. Supravietuitorii au fost internati in lagare de tranzit si ghetouri create pe
teritoriul Basarabiei si Bucovinei de Nord de unde in toamna anului 1941 au fost
deportati in Transnistria (exceptand 20.000 de evrei din ghetoul de la Cernauti din care
4.000 au fost deportati in vara anului 1942). Conform rapoartelor Inspectoratului General
al Jandarmeriei pe parcursul anilor 1941-1942 au fost deportati in jur de 126.000 de evrei
din care potrivit acelorasi rapoarte la 1 septembrie 1943 mai erau in viata 51.000 de
evrei-romani. In acelasi timp sursele ambasadei germane la Bucuresti din perioada
razboiului mentionau cifre intre 160.000 si 185.000 de evrei deportati in Transnistria.
In Vechiul regat evreii au fost trimisi in detasamente de munca, au fost privati de orice
drepturi civice, au fost jefuiti si adeseori maltratati, evacuati cu zecile de mii dintr-o zona

2. in alta, dar nu sistematic exterminati: exceptand, desigur, pe cei 8-12.000 de victime ale
pogromului de la Iasi si pe cei 7.000 de evrei dorohoieni care au pierit in deportare in
Transnistria (din cei 12.000 deportati), pe cei 587 de evrei deportati tot in Transnistria
pentru intentia de a se repatria in 1940 in URSS si care au fost executati, in deportare de
germani. In Transnistria au mai fost deportati toti evreii din Bucovina de Sud si peste
2.000 de evrei din Vechiul Regat si Sudul Transilvaniei. Autoritatile antonesciene si-au
dat consimtamantul ca autoritatile germane naziste sa deporteze in lagarele de
exterminare din Polonia peste 4.500 de evrei cetateni romani aflati in Belgia, Franta,
Germania, Austria s.a.
Dintr-un complex de motive de natura interna si externa, in toamna anului 1942, regimul
antonescian a decis sa stopeze deportarea evreilor din sudul Transilvaniei si din Vechiul
regat in Transnistria si sa nu dea curs presiunilor Germaniei naziste pentru deportarea
evreilor in lagarul de exterminare de la Belzec. Aceste proiectate deportari n-au mai avut
loc. De asemenea in 1943 si 1944 anumite categorii de evrei dintre cei deportati in
Transnistria au fost repatriati. Astfel toate aceste masuri au permis supravietuirea a
aproximativ jumatate din numarul evreilor aflati in Romania.
In ultimii doi ani ai razboiului maresalul Antonescu pierzandu-si increderea in victoria
Germaniei naziste a incercat sa „curete” tara de evrei prin sprijinirea emigrarii lor in
Palestina. Dar aceasta emigrare implica atunci mari riscuri caci Marea Britanie a interzis
imigrarea evreilor in Palestina, iar Germania nazista a interzis emigrarea evreilor din
Romania. Doua vase cu emigranti au fost scufundate in apele Marii Negre pierind astfel
din totalul de 3.000 de emigranti o treime.
Se impun cateva precizari in legatura cu datele mai sus citate despre numarul evreilor
ucisi in perioada Holocaustului din ordinul regimului condus de Ion Antonescu. Conform
ultimelor investigatii, Comisia Internationala pentru cercetarea Holocaustului Evreilor
din Romania a concluzionat ca in teritoriile aflate sub controlul romanesc, in perioada
respectiva au fost ucisi sau au murit datorita regimului de exterminare din Transnistria
intre 280.000–380.000 de evrei romani si ucraineni. Cercetarea statisticianului Marcu
Rozen a stabilit ca au fost exterminati 155.000 de evrei cetateni romani si circa 115.000
evrei localnici, cetateni ucraineni din Transnistria. Astfel numarul evreilor exterminati
sub guvernarea Antonescu totalizeaza 270.000 de suflete. (Marcu Rozen. Date istorice si
statistice privind situatia evreilor sub guvernarea antonesciana (1940-1944). (Bucuresti,
2003, p.88) Evreii din Transilvania de Nord aflata atunci sub dominatie hortysta, dupa
ocuparea Ungariei de trupele Germaniei naziste (19 martie 1944), au fost deportati din
ordinul si sub supravegherea nazistilor germani in lagarele naziste de exterminare. Din
150.000 de evrei au pierit aproximativ 85%.
Capitolul privind istoria Holocaustului in contextul romanesc nu poate fi incheiat fara
evocarea faptelor de generozitate si solidaritate umana de care au dat dovada zeci de ne-
evrei, care cu riscul vietii lor au reusit sa salveze de la pieire evrei aflati in trenurile
mortii, deportati in Transnistria sau destinati sa fie deportati la Auschwitz din
Transilvania de Nord aflata sub ocupatia maghiara. Pentru faptele lor de omenie Statul

3. Israel le-a conferit titlul de „Drepti ai popoarelor”.
© Asociatia de Investigatii Media in Balcani
User: Visitor