Evanghelia Mariei a fost un text canonic până la Conciliul ecumenic de la Calcedon în 451, fiind descoperită în 1896 în papirusul codexului Akhmim. Documentul descrie nașterea lui Iisus, interacțiunile Mariei cu îngerul Gabriel și reacțiile comunității la vestea zămislirii sale prin Duhul Sfânt. Asemenea altor scrieri, ea oferă perspective asupra rolului Mariei, a relației acesteia cu Iosif și a evenimentelor din contextul istoric al vremii.

1. EVANGHELIA MARIEI
(A FOST CARTE CANONICĂ ÎN NOUL TESTAMENT)
„Evanghelia Mariei” a fost carte canonică până la Conciliul Ecumenic de la Calcedon
(Sinodul IV Ecumenic s-a tinut între 8 și 25 octombrie 451, în biserica Sfânta Eufimia din Calcedon)
şi a alcătuit noul testament. Evanghelia Mariei nu este prezentă în lista cărților apocrife din
secțiunea cinci a lui Decretum Gelasianum, ea find canonică până în 451 la fel ca şi: Matei,
Marcu, Luca şi Ioan. Ea a fost descoperită în 1896 într-un al 5-lea papirus scris în sahidică
coptă, Codul Papyrus Berolinensis 8502 cunoscut și sub denumirea de Codexul Akhmim,
achiziționat în Cairo de către savantul german Karl Reinhardt, pe lângă ”Evanghelia după Maria”,
mai conține și ”Apocrifonul lui Ioan”, ”Sophia lui Isus Hristos” și un rezumat al ”Legii lui
Petru”. Toate cele patru lucrări conținute în manuscris sunt scrise în dialectul sahadic Coptic.
Două alte fragmente ale ”Evangheliei Mariei” în limba greacă au mai fost descoperite între 1897
și 1906.
Traducerea în limba română de: Obedeya Dorin David Aurel Ben Aharon Cohen.
CAPITOLUL 1
1. În zilele lui Iuda Galileanul,1
în anul marii răscoale contra lui Quirinius stăpân roman
peste Damasc şi Decapoles care avea stăpânire în Galileea Feniceană, în zilele acelea a ieşit de la
Templu Miriam Bath–Akiba, fecioara lui Yehoakim Akiba Ben Iosef şi fica Anei. În zilele acelea sa
stricat pacea lui Israel în acele zile au chemat NUMELE DOMNULUI.
2. Fecioara lui Levi înlăuntru avea chemarea de a se apropia de Duhan Pridvorul Sfintei
Sfintelor, până în ziua în care Zaharia preotul unchiul ei a găsit-o şi a alungat-o, zicând. Voieşti
să spurci Legea noastră, tu care eşti sângele meu? Nu cunoşti, că sunt lucruri oprite femeilor? Atât
lipseşte să ai desfrânarea romanilor. Ca să aduni cărbuni încinşi pe capul meu!”
3. Maria a plecat zicând, pentru ce-mi este oprit la DOMNUL MEU, dacă-I suntem ca îngerii?
Şi dacă la început El a făcut om apoi la despărţit, a făcut bărbat şi din el a luat femeia?” Şi zicând
acestea, lăcrimând s-a întors în Nazareth cetatea ei.
4. Auzind tatăl ei a venit în Nazareth şi a zis: “Tocmai săvârşeam Talmudul, puţin lucru să-
mi strici munca, să-mi aduci ruşine! Ce-o fi oare-n capul tău?”
5. Şi Rabi Akiba a chemat pe Iosif Ruhenitul Fiul lui David, una din mlădițele Macabeilor, el
era tâmplar şi o îndrăgea demult. O îndrăgea curat în ochii DOMNULUI.
6. Şi o ceruse cu o vreme înainte la Sucot sărbătoarea corturilor, când iudeii prăznuiesc
PUSTIA. Acesta stăruia în toate zilele lui după Duhul Sfânt, cititnd pe acoperişul casei sale
Legământul lui David.
7. “Şi S-a jurat DOMNUL Stăpânului Meu, că Legământul Său, cu David este în veci. Ca
legământul lui cu ziua şi cu nopatea. Atunci Maria a venit la casa lui şi a rămas la el. După cum
voiră părinții ei. Şi Duhul DOMNULUI veghea acel loc din pricina chemării şi a rugăciunii.
8. Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având
în pântece de la Duhul Sfânt.
9. Mergând spre culmea de lângă Sephoris, la Karfa-Hadir (Işai) Carpeiesen, o centurie de
romani trecu în gallop şi unii au voit so siluiască, dar căpetenia lor Luciu Ambrinus Sabinul ia
oprit. Zicând-ui: Ce ai putea să-mi dai tu mie galileeanco tu şi Zeul tău nevăzut. În minte să-ţi
rămână bunătatea Romei şi a cezarului şi ordinea lui!”
10. Maria a răspuns: “Lucrarea Duhului Cel Sfânt n-a încetat, căci nu cunoaşte frica voastră,
şi Duhul acestea este viu şi lucrător, foc mistuitor şi mângâiere. Dar când va veni UNSUL lui YAH
(Mesia), El, Fiul lui David îţi va plăti pentru mine acest bine. Ori unde ar fi zeii tăi, Viu este
DOMNUL!”
11. Maria a râs zicând: pot zeii tăi să vadă acest DUH? De ar fi îngeri, Duhul ia creat.
Adevărat îţi spun cei cuceriţi de tine şi poporul tău, vor fi cuceriţi şi vor şedea în genunchi. Dar nu
1
Iuda Galileanul, a întemeiat Partidul zeloților și a condus o revolta împotriva Romei în anul 6 d.Cr., conform istoricului evreu Josephus Flavius.
1

2. prin sabie, nici prin care, nici prin călăreţi şi nici cu vicleşug. Ci în Duh Sfânt şi Adevăr. Iată zilele
acelea vin ca o ştire la porţile Romei tale.”
12. Soldații sau întors roind cu caii, roată îmrejurul ei râzând zicând: ”Vestală smintită,
sabină nebună, toată ţara asta este plină de nebuni cu duhuri rele şi năluci! Ce ne-ar putea să ne
aplece în genunchi? Noi, Roma şi Senatul ei?” Au aruncat vin pe ea şi au chiuit zicând:
ORACOLULUL lui JUPITER, Javră nebună!”
13. Şi venind de la lemnărie şi spart piatră, din Sephorin nişte nazariteni au văzut cele
întâmplate şi au auzit şi au spus lui Iosif în primul Sabat din luna Adar.
14. Atunci s-a făcut un cutremur de pământ care a zguduit Sidonul. Romanii au zis, “Vrăjile
acestor vrăjitoare aduc nenorociri şi veşnic supără pe Zeul Vulcan! Cine este Yahweh al nebunilor
iudei şi al fanaticilor din Fenicia ca să ascultăm de EL?”
15. Din cer s-a auzit un glas, zicând: “Cine oare n-a stârpit doi prunci şi le-a dat laptele
lupilor? În loc să-I sfâşie pentru puii lor? Ca acum să-mi sfâşie turma şi să-mi calce în picioare, greu
poporul Meu?” Roamanii sau speriat şi şi-au amintit că era scrisă o legendă la elini. De aici luase
Jupiter pe Europa. Şi s-au temut să coboare în Iudeea. Aducând libații şi imnuri cerului după
legea lor.
16. Intrând în casă, în una din zile, o femeie vecină ia strigat Mariei. Ce faci tu acestui om
neprihănit, du-te, fugi, aleargă la romanul tău. De departe se vede că ai luat sămânța lor.
Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.
17. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui
David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt.
18. Ea va naşte un Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de
păcatele lor.
19. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul
care zice:
20. "Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte un Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel,
care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu".
21. Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a
luat la el pe logodnica sa.
22. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a
pus numele Iisus.
23. Au voit chiar să o ucidă cu pietre. Şi atunci a venit un centurion, un litor şi un lexux şi
căpetenia centuriei. Strigând: “Să nu faceţi rău, după legea voastră barbară, acestei fecioare.
24. Mă jur pe zeii Romei şi pe toată stăpânirea ei! Femeiea acesta, a acestui om nu a fost
siluită!” S-a scris o carte, un process verbal, pentru “Întâmplare de război” după obieiul Romei şi
I–sa despăgubit cu zece denari imperiali cinstea ei!
25. Şi la încheiere a zis vorbele aceste grele, atunci a ştiut cetatea Nazaretului cine o
locuieşte în ascuns, zicând ”Roma se bucură, Administratorul şi Împăratul ei că:
25a. Prinţul lui Israel, sămânţa Macabeilor rebeli, este un om de pace şi de muncă, o temelie a
taxelor şi-a păcii Romane! Mă rog ca fiul lor să nu aducă foc în lume şi apoi să-şi ardă viaţa-n el ca
strămoşii săi!”
26. Şi au plecat. Unii se temeau de Iosif, alți ziceu: ”Este prieten cu romanii”. Dar Duhul
Singagogii nu la părăsit. Neprihănirea ia fost stâlp şi nopatea rugăciunile lui se auzeu pe
acoperiş: ”Fie ca în zilele mele să vină UNSUL care Te-ai jurat, căci scaunul de domnie a lui David
pustiu nu va fi!”
27. Unii se întrebau, ”ce foc va face fiul acestor oameni, de va arde lumea şi el însuşi va fi ars
în el?” Căci romanul noaptea dinaitea venirii, a avut un vis şi văzuse pe Născutul acestor oameni
chemând foc din cer şi la aruncat în lume
28. Şi la jumătatea anilor săi a fost luat din țara lui în Tartar, în adânc. Şi şedea în foc şi
spăla pe mulți cu foc, cum se spală cineva în apă. Şi Plecând romanul a şoptit ”Ieasson rivalul lui
Apollo şi amurgul zeilor!”
29. Nici n-a ştiut ce a spus, n-a zis de la el ci a proorocit în Sântul Duh, căci i-a fost dat de
sus.
2

3. CAPITOLUL 2
1. Dar iată începutul acestor lucruri adânci şi cereşti. Mai înainte întâmplate aşa au fost. În a
şasea lună ADAR a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei
nume era Nazaret,
2. Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele
fecioarei era Maria.
3. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine.
Binecuvântată eşti tu între femei.
4. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune
poate să fie aceasta?
5. Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.
6. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.
7. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui
tronul lui David, părintele Său.
8. Şi va împărăți peste casa lui Iacov în veci şi împărăția Lui nu va avea sfârşit.
9. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi cine va
crede o lucrare ca asta. Ci se va întâmpla pe dos şi voi fi nimicită!”
10. Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui
Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va
chema.
11. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrânețe şi aceasta este în a şasea
lună pentru ea, cea numită stearpă.
12. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință.
13. “Eu Sunt cel Ce sunt şi peste şaptezeci de ani nu va mai fi nici ţară, nici altar, nici Templu
ci doar DUHUL şi ce face fiul tău.
14. El va apleca împăraţi îndărătnici şi va închina credinţe şi pre cei ce crezură lor, către
Mine-I va întoarce. Şi va împăca lumea cu Mine.”
15. Aşa voi face în mânia Mea tuturor popoarelor şi în îndurarea Mea lui Israel! Ei vor fi
poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul lor. Va fi coborât şi va biruii moartea şi I se va închina. Orice
Putere Cerească a lui va fi.”
16. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la
ea.
CAPITOLUL 3
1. Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ținutul muntos, într-o cetate a
seminției lui Iuda.
2. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta.
3. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a
umplut de Duh Sfânt,
4. Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este
rodul pântecelui tău.
5. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?
6. Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în
pântecele meu.
7. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.
8. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.
9. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
10. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
11. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.
12. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.
13. Făcut-a tărie cu brațul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
14. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălțat pe cei smeriți,
3

4. 15. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
16. A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa,
17. Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac.
18. Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa.
19. Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu.
20. Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau
împreună cu ea.
21. Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia,
după numele tatălui său.
22. Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.
23. Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta.
24. Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit.
25. Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat.
26. Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.
27. Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al Iudeii s-
au vestit toate aceste cuvinte.
28. Şi toţi care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci mâna
Domnului era cu el.
29. Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a proorocit, zicând:
30. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare
poporului Său;
31. Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său,
32. Precum a grăit prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac;
33. Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi.
34. Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt;
35. De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru,
36. Ca, fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă fără frică,
37. Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre.
38. Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei
Domnului, ca să găteşti căile Lui,
39. Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor,
40. Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de
Sus,
41. Ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele
noastre pe calea păcii.
42. Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către
Israel.
CAPITOLUL 4
1. În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.
2. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius cârmuită de Siria.
3. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
4. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se
numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David.
5. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.
6. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască,
7. Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era
loc de găzduire pentru ei.
8. Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul
turmei lor.
9. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei
s-au înfricoşat cu frică mare.
10. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi
4

5. pentru tot poporul.
11. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.
12. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle.
13. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe
Dumnezeu şi zicând:
14. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!
15. Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem
dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.
16. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle.
17. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil.
18. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori.
19. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa.
20. Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi
văzuseră precum li se spusese.
21. Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la
Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând:
22. Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am
venit să ne închinăm Lui.
23. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el.
24. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se
nască Hristos?
25. Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul:
26. "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui
Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel".
27. Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat
steaua.
28. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc
şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui.
29. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea
înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul.
30. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.
31. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ,
s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă.
32. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.
33. După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te,
ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute
Pruncul ca să-L ucidă.
CAPITOLUL 5
1. Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele [IEŞUA] Iisus, cum a
fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece.
2. Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la
Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului.
3. Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie
închinat Domnului.
4. Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de
porumbel.
5. Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de
Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui.
6. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe
Hristosul Domnului.
7. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul
Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii,
5

6. 8. El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
9. Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace,
10. Că ochii mei văzură mântuirea Ta,
11. Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,
12. Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.
13. Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc.
14. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre
căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri.
15. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.
16. Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe
şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa.
17. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind
noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni.
18. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce
aşteptau mântuire în Ierusalim.
19. După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret.
20. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt.
21. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul,
prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu".
22. Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, că trecuseră opt zile s-a mâniat căci acest
prunc era acum în drept iudeu cu semnul Legământului şi avea dreptul Legii peste tronul Său;
23. şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani
şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin
Ieremia proorocul:
24. "Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte
să fie mângâiată pentru că nu sunt".
25. După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt,
26. Şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au
murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului.
27. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel.
28. Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă
acolo şi, luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii.
29. Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin
prooroci, că Nazarinean Se va chema.
30. Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui
Dumnezeu era asupra Lui.
31. Şi părinţii Lui, în fiecare an, se duceau de sărbătoarea Paştilor, la Ierusalim.
32. Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii.
33. Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi
părinţii Lui nu ştiau.
34. Şi socotind că este în ceata călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre
rude şi printre cunoscuţi.
35. Şi, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L.
36. Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi
întrebându-i.
37. Şi toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui.
38. Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă
aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi.
39. Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu
trebuie să fiu?
40. Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor.
41. Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei
toate aceste cuvinte.
6

7. 42. Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni.
CAPITOLUL 6
1. Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo.
2. Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă.
3. Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin.
4. A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu.
5. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune.
6. Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau
trei vedre.
7. Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus.
8. Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i-au dus.
9. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii
care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire,
10. Şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar
tu ai ţinut vinul cel bun până acum.
11. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi
ucenicii Săi au crezut în El.
12. După aceasta S-a coborât în Capernaum, El şi mama Sa şi fraţii şi ucenicii Săi, şi acolo n-
a rămas decât puţine zile.
13. Şi apoi sa întors puţine zile şi spărgea piatră din râpele de la Alith pentru o lucrare în
Sephoris şi alta în Carpenaum, lucrare cu mâinele de piatră şi lemn.
14. Un rabin la văzut, ia dat o amuletă şi ia zis ”urmează-mi are să-ţi fie uşor!”: Isus ia
răspus: ”Pentru ce aş urma un învăţător fenician cu vrăji din Samaria şi să scadă cu totul Duhul de
la tatăl Meu! Măcar acum sfarâm piatră pentru, pietre vii şi pun temelia lor pe stâncă. Pe stânca
unde singur nu ajung!”
15. Auzind rabinul s-a înfuriat, căci ştia că vorbea din SCRIERI SFINTE-TIHILIM. Totuşi ia
zis: Halal prinţ - Prinţ nebun ca David, totuşi nu eşti decât un zilier la fenicieni. Şi pentru profeţia
ta vei fi smuls la mijlocul animlor tăi! - Fugi, ai vreme să îţi cauţi un Natan al tău!”
16. Iisus ia zis: ”Urât în purtare şi rău la vorbă ca râpele de la Dimonim: - Adevărat îţi spus,
azi sa împlinit ţie să aduci înapoi ziua, să ridici azima de sub talesul tău, şi învelitorare sub care
erai când ai jurat DOMNULUI. Cel ce îl aştepţi după care umblii în lume ca să-l aducii vederii fiilor
lui Israel a venit, şi L-ai văzut……..însă nu a venit ceasul Său. Yehuda Demin Bar Arukah este
numele tău! Căci tatăl meu cunoaşte şi cheamă pe nume sămânţa lui Avraam!”.
17. Rabinul sa speriat şi a căzut cu faţa la pământ şi a strigat: ”Demon, înger cine ţi-a spus ţie
taina mea şi legământul meu, DOAMNE?” Apoi în urma lor Şehun Fiul lui Avigdon băcanul la
strigat, -“Isuse Fiul lui Akiba, feciorul lui Iosif, urcă piatra pe asinul meu, căci maica ta a fi arzând
lipiile şi zerul de grija ta.” Şi sau întors în Nazaret.
18. Intrând în cetate o vrăjitoare necăjea nazaritenii. Şi Iisus ia spus: “Cunoşti pe cel cu care
lucri? - Atunci cum crezi că stăpâneşti peste un necunoscut şi vei folosi puterea lui? Cercetează mai
întâi toate duhurile. Cel ce le-afăcut îşi cheamă oştirea.”
19. Sa întors şi a zis: “Plecaţi căci lumea nu-i a voastră! Şi ieşi de la femeia acestă, căci este
nevrednică să te ascundă!” Şi îndată a ieşit de la ea omul Gabriel şi sa suit în vederea multora
din cetatea. Şi toţi ştiau că era scutul Macabeilor. Apoi spre seară a avut fierbinţeli şi tăieturi în
palme, a lăcrimat şi a chemat pe Tatăl Său!
20. Femeia sa căit şi a zis: ”Eu ştiam că sunt demoni şi îngeri”. Iisus nu ia răspuns în ziua
acea.
21. Dar în Sabat a intrat în sinagogă a luat sulul cărţii lui Iov şi a citit: ”De la Mine vine binele
şi răul de-opotrivă, duhurile toate în oştire cele curate ca şi cele necurate. De la Mine vine
binecuvântarea şi blestemul, căci eu tai şi eu vindec, când leg rana.
22. Eu dau viaţă şi Eu o iau, căci am putere să fac toate aceste lucruri prin Mine însumi.” Şi
sa uitat ţintă la femeia ce sa pocăit.
23. Însă locuiorii o ţineau în curtea femeilor, căci era necurată şapte zile, căci fuse
7

8. vrăjitoare.
Isus a zis, “Fiii a lui Iacov, cei ce au ieşit din egipt, erau toţi drepţi şi proooroci. Oare Moise,
zic şi Aaron şi sora lor Miriam nu au păcătuit DOMNULUI.“
24. “Aşa vorbeşte DOMNUL: - Mila biruie judecata, milă voiesc. Căci am jurat, la urmă va fi
mântuit tot Israelul! Şi nici un suflet nu va fi pierdut. ”Şi au tăcut şi au primit-o iarăşi în obştea
lor.
25. Şi toţi spuneau: ”Pentru ce fiul lui Iosif cară piatră şi lucră lemnul, când are duhul
rabinului Akiba bunicul său?” Şi–l îndemnau să rămână Rabin. Mama lui auzea aceste cuvinte şi
le păstra în inima ei, în locul femeilor.
CAPITOLUL 7
1. Într-una din din zile l-au văzut în haine romane, în haine militare şi o mulţime de ostaşi
ascultau poruncile şi învăţătura lui. Nişte pescari lau văzut şi au răspândit vorba acesta în tot
ţinutul: ”Cu adevărat, tatăl lui a fost roman, nu dreptul Iosif.
2. Ochii noştri au văzut şi lucrările lui rămân în veci şi nu vor fi şterse nicidecum. Ce poate
veni bun din Nazaretul Galileei?”
3. Nazaritenii iau strigat: ”Pentru ce i-ai vândut sufletul nebunule?ț ”; Isus le-a răspuns : ”Fiul
Omului a venit să răscumpere, nu să piardă, să slujească nu să fie slujit.
4. Căci nu este o dragoste mai adevărată ca acesta, să-ţi dai viaţa pentru fraţii tăi!” Şi au
tăcut. Mama lui a ieşit dintre ei plângând şi nu s-a mai arătat câţiva ani de ruşine. Până la patima
lui.
5. A venit însă solul Marelui Preot şi ia zis: “În Lege este scris ţi-a venit rândul să fi Prinţul
Oştirilor lui Israel - şi la luat în slujba de Căpetenie a Aprozilor şi a găzilor templului.
6. Însă Isus a fugit la Ioan şi la ucenicii săi o vreme la Kefer-Ka’Amaran lângă Marea Sitim.
Dar a intrat în certuri cu ei şi în nepotrivire, căci mânca cu mâinle de pe lucrul lucrat şi avea un
singur veşmânt şi altele asemene. Şi aceştia au chemat pe Duhul Sfânt, au stăruit şi au postist şi
au cerut fierbinte.
7. Şi L-au dat pe Isus în “mâna Satanei” şi li s-a împlinit. Căci cearta lor sa întins cu privire la
crezul lor, anume că Ioan era Mesia. Isus nu I sa închinat. Zicând-ule: Ioan a fost născut să fie în
duhul şi puterea lui Ilie.
8. Unde s-a mai pomenit ca Acela care la luat la ceruri să se închine slujitorului său? Căci
sluga nu-I mai mare deât Stăpânul Său. Şi nici ucenicul decât învăţătorul său. Aveţi dar grijă să
nu schimbaţi închinarea Unicului Dumnezeu într-una adusă omului. Să lepădaţi pe Creator
pentru creatura lui.
9. Îndată la luat Duhul Sfânt, înaintea lor din El au ieşit duhuri curate şi duhuri necurate şi
Diavolul Satan. Şi la dus în pustie unde la chinuit, la încercat greu şi la ispitit patruzeci de zile şi
patruzeci de nopţi.
10. Auzind Maria mama lui, a prins ură pe Ioan rudenia ei şi la blestemat, zicând ”Duhul
care l-a cerut peste tot chinul fiului meu, Acela să-ţi ia capul şi un alt UNS să-ţi ia viaţa tu care te
socoteşti UNSUL LUI ISRAEL! Să te ajungă toate vorbele mele!”
11. Lui Ioan ia părut rău şi a zis ucenicilor: ”Trageţi-vă înapoi lanţul. Căci nu sunt eu ACELA,
eu sunt glasul care strigă în pustie!” Chiar în ceasul acela Diavolul l lăsat în pace pe Iisus, căci nu
la biruit.
12. Maria ia zis te urăsc cu dreptate: “Eşti ca Elazar, fratele lui Isaia, care şi-a tăiat cu tatăl,
fratele în două cu firizul. Voi aţi omorât pe prooroci. Pereţi văruiţi Va luat Dumnezeu bruma de
minte de când vă socotiţi prooroci.”
13. Ioan ia zis: ”Mătuşă, a vorbit mama DOMNULUI meu, ce ai zis, va fi! Este vremea ca eu să
cobor şi El să fie înălţat în văzul lui Israel!”
14 . Din acele zile ia ieşit vorba aceasta rea în tot Israelul. Că este vrăjitor şi scoate draci cu
Prinţul Dracilor. Că a postit lui şi sa înţeles cu el, cu privire la toate minunile. Însă mulţi din
ucenicii lui Ioan au mers după Iisus la Iordan.
15. Din zilele acele nu sa mai arătat mamei lui, până a fost atârnat pe lemn şi îngropat în
zilele lui Tiberiu şi a lui Ponţiu Pilat.
8

9. 16. Sa dus la Iordan şi a luat cu El doisprezece ucenici şi de pe urma limbii lui şi a cuvintelor
sale şi-a adunat osânda.
17. Căci păcătoşii nu lau suferit. Nu lau primit , căci nu au cunoscut pe Tatăl Său. Nici Duhul
Lui nu lau primit, fiindcă lumea nu-l cunoaşte şi nu-L poate primii. Şi în Zilele pregătirii Paştelui
când au văzut mormintele goale şi pe cei morţi ieşind din ele şi arătându-se multora din Sfânta
cetate .
18. Au zis: “Cu Prinţul Adâncurilor a făcut minuni, de aceea la bătut Dumnezeu pentru
păcatele Sale, pentru mulţimea vrăjitoriilor Sale. Pentru că sa sculat ca un Prooroc în mijlocul lui
Israeel, a făcut semene şi minuni. Pe care le-a împlinit ca să tragă pe Israel în rătăcirea lui
Balaam!”
19. Atunci Maria şi-a adus aminte de cuvintele lui Simeon cel orb în Templu, care
20. a zis către Maria, mama Lui: ”Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora
din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri.
21. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.
22. Şi înainte să moară patruzeci de zile a poruncit Pilat şi cu Irod, unor soli să meargă în
tot ţinutul şi să-vestească moartea şi vina sa Vrăjitoria cu puterea care UCIDE ZEII!”
23. Că are să strice Templul. Şi ce făcuseră alţi cinci mii de bărbaţi iudei iau pus Lui asupra,
ba şi răscoala lui Bar-Aba şi Nicador Kemionitul numit Simon Zelotul,2
unul din ucenicii săi.
Asupra lui au pus. Ca să se împlinească cuvintele Proorocului Isaia, care zice:
24 . “Noi credeam că este lovit de Dumnezeu pentru fărădelegile sale şi păcatele sale.”
25. Totuşi el păcatele noastre le-a luat asupra şi fărădelegile ţării erau în rănile lui. Şi nu şi-a
deschis gura ca o miel la tăiere, ca o oaie mută înainte celor ce-o jupoaie! În rănile sale era
împăcarea şi pacea cu Dumnezeu”
26. Şi Israel nu a făcut nimic, ca împietrit, ca legat cu totul; până le-a fost luat Împăratul
dinaintea lor. Căci era scris ”Te iubesc, dar nu pot să nu te pedepsesc! Ţi-am dat un Neprihănit şi L-
am uns în furia Mea, zice DOMNUL şi la jumătatea anilor săi, ţi-am luat împăratul în mânia Mea!”
27. De acea iată cuvintele Mele, voi şi Duhul care vestiţi Evanghelia Lui: ”Numai mamă să
nu fi!”
CAPITOLUL 8
1. Şi pe când Îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din ţarină, i-au
pus crucea, ca s-o ducă în urma lui Iisus.
2. Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl
plângeau. Acolo era mama Lui, Maria, Maria Magdalena şi ucenicii Lui. Şi Isus văzând-ui cu
pieire, le-a vorbit. Atunci la mai văzut, după anii-n care a fost luat de lângă ea, apoi i-a fost smuls
şi s-a mutat la cer.
3. Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci
pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri.
4. Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi
sânii care n-au alăptat!
5. Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne.
6. Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?
7. Şi erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El.
8. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe
făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga.
9. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei
Sale: Femeie, iată fiul tău!
10. Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.
11. După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura, a zis:
Mi-e sete.
12. Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul
2
El este autorul cărţi ”Evanghelia lui Simon Zelotul” sau ”Evanghelia ebioniţilor.”
9

10. de înmormântare la iudei.
13. Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nu
mai fusese nimeni îngropat.
14. Deci, din pricina vinerii pregătii Paştelui, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul
era aproape.
15. Am scris acestea, nefiind nimic decât una din ficele lui Levi, pentru că mulţi sau apucat
să scrie şi să alcătuiască istorii mincnioase, cu privire la Adevăr şi la Dreptate.
16. Ca şi când l-ar fi purtat străinii în pântece, şi nişte lacomi de mărire L-ar fi legănat, nişte
pietre ascunse. Eu care l-am născut ştiu faptele Lui. Totuşi le-am scris pe acelea–n care am fost
lângă El.
17. Au scris lucruri petrcute cărora încă nu le venit ceasul lor, ca să fie decoperiţi toţi
mincinoşi. Căci duhul Adevărului va învăţa lumea cu privire la Adevăr şi cu privire la minciună
şi vă va mângâia.
18. Pentru aceea celelalte lucruri, care voi le-aţi văzut, le-aţi auzit şi împreună le-aţi pătimit
le las vouă să le scrieţi şi să le vestiţi lumii: dacă sunteţi credincioşi şi credeţi Tatălui de la care a
venit.
19. Căci am a spune lucruri şi drumuri care El nu le-a făcut, despre el sau zis. Că a fost şi a
umblat unde nu a pus piciorul, la învăţaţi străini şi împăraţi şi mai rău decât aceste că n-ar fi om
ci nouă ni se pare. Rană adâncă au făcut sufletului meu de mamă.
20. Deci vă las vouă, ucenicii Lui să adăugaţi numai acelea care Le-ţi trăit cu El. Voi sunteţi
martorii Lui în Ierusalim, în toată Iudeea, Samaria şi Galileea şi până la marginile pământului.
21. Oricine vine cu o altă Evanghelie, la care nu a fost de faţă trăitor, viu. Sângele fiului meu
să rămână asupra lui şi să îşi plătească mântuirea ca şi fiul meu, cu viaţa lui.
22. Pricepeţi lămurit anii lui treizeci şi trei, din pântecele mele până în mânia lumii, până
mi L-au luat, şape drumuri a făcut, unul în Egipt şi unul în Betleem şi alte trei suind şi-apoi
venind din Nazaret către Ierusalim, unul în Locuinţa Morţilor, şi ultimul luat la ceruri.
23. Păstraţi, dar toţi dragostea Lui în voi toţi şi Adevărul vă va face slobozi. Face-ţi acesta
pentru pomenirea Lui, cum va cerut cu limbă de moarte, dacă-L iubiţi: - ori de câte ori vă amintiţi
de El.
24. De la început aţi fost doisprezece. Nu pot fi mai multe mărturii, decât voi care l-aţi
văzut, aţi băut şi aţi mâncat şi-aţi suferit şi voi patima lui. Adăugaţi şi mărturia aceasta, unuia din
voi, Lui Petru sau lui Ioan, căci L-a iubit.
Sursa: https://www.slideshare.net/dorindavidaurel/evanghelii-epistole-necanonice-ex-
canonice?qid=4012243e-c03b-4f29-ae5b-44fc3dcc6a5e&v=&b=&from_search=2
10