1. „Talanti”
Matei 25:14-30
Aceasta este una din cele mai cunoscute parabole/pilde ale Domnului Isus
Cuvântul „talant” folosit aici nu trebuie confundat cu un alt cuvânt „talent” care se referă la
anumite abilităţi, capacităţi ale unei persoane.
La ce se referă „talantul” aici? – se referă la ceea ce numim OPORTUNITĂŢI şi
RESPONSABILITĂŢI date de Dumnezeu fiecărui copil al Său.
Isus le vorbeşte ucenicilor Săi despre oportunităţile şi responsabilităţile pe care le vor avea din partea
Tatălui/Stăpânului pe care trebuie să le folosească şi să le investească pentru El până când El se va
reîntoarce la ei.
- Aici nu vorbim despre „chestii bisericeşti” (lucrurile pe care le facem noi „la biserică”: lucrarea
cu copiii, lucrarea de închinare prin muzică, lucrarea de evanghelizare, lucrarea cu femeile.. cu
bărbaţii, cu adolescenţii...etc) ... deşi acestea sunt incluse
- Aici este vorba despre TOT CEEA CE FACEM! – familie, serviciu/muncă, şcoală... aceastea
reprezintă de fapt majoritatea timpului vieţii noastre! NU?!
IDEEA PRINCIPALĂ: în timp ce aşteptăm pe Isus, să trăim (să învăţăm, să lucrăm, să muncim, să
slujim) cu credincioşie şi pasiune pentru Domnul/Stăpânul/Împăratul nostru!
Deci să privim un pic la istoria/pilda pe care Isus le-o spune ucenicilor Săi:
- vs.14-15 - Avem un stăpân care se hotărăşte să plece într-o călătorie lungă şi îşi cheamă
slujitorii cărora le împarte anumite resurse fiecăruia, în mod diferit: 5 talanţi, 3 talanţi şi 1 talant
o 1 talant se referea la o anumită greutate de aur sau argint (1 talant = 30 Kg, iar mai
târziu era echivalentul a 6000 de denari)
- vs.16-18 - Fiecare dintre slujitori face ceva cu resursele încredinţate – ei ştiau, ca slujitori ai
Stăpânului lor, că datoria lor era să lucreze pt El – să producă pt el!
- vs.19-30 – Stăpânul se întoarce şi răsplăteşte pe fiecare dintre slujitorii Săi potrivit muncii lor!
Iată câteva lucruri/adevăruri practice pe care le putem învăţa şi practica din această pildă, în
viaţa noastră:
1. Orice facem în această viaţă, facem pentru Stăpânul/Împăratul nostru!
- oriunde lucrezi, pentru cine lucrezi, orice faci, orice spui, orice simţi... în toate tu slujeşti înaintea
lui Dumnezeu
- cei trei slujitori ştiau acest lucru! – ştiau că atunci când Stâpânul avea să se întoarcă, ei vor da
socoteală înaintea lui pentru felul cum au lucrat!
ACESTA ESTE LUCRUL PE CARE-L UITĂM CU PRIVIRE LA TRĂIREA NOASTRĂ DE
CREŞTINI! – uităm că noi TRĂIM pt DOMNUL... în tot ce facem, reflectăm asupra Lui!

2. Ce se întâmplă când uităm că noi trăim pt Domnul?
- alunecăm în IDOLATRIE – în muncă/slujbă/profesie/educaţie, familie, relaţii... – ajungem
să ne închinăm la slujba/profesia noastră, la familie, la relaţii
o ne dăm seama de asta atunci când SENSUL, bucuria, plăcerea cea mai mare o
căutăm în aceste lucruri!
o ne mai dăm seama de IDOLATRIE şi atunci când simţim că ne prăbuşim, când
rămânem goi şi fără sens atunci când profesia nu merge bine, când relaţiile nu
merg bine...
- alunecăm în INACTIVITATE/LENE - nu vorbim aici de încetarea oricărei activităţi din pdv fizic
o există şi o formă de inactivitate a inimii – ajungi la un punct în care ai uitat că tu
trăieşti pentru Dumnezeu oriunde şi prin orice faci – astfel nu mai ştii de ce eşti unde
eşti, de ce lucrezi ceea ce lucrezi, de ai familia pe care o ai... de ce eşti în biserica în
care eşti...
Efeseni 6:5-8
„Robilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti, cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de
Hristos. 6 Slujiţi-le nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca
nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. 7 Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului,
iar nu oamenilor, 8 căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după
binele pe care-l va fi făcut.”
Coloseni 3:23-24
„Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, 24 ca unii care ştiţi
că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.”
2. Dumnezeu este cel care dă aceste OPORTUNITĂŢI şi
RESPONSABILITĂŢI după cum doreşte
- Aici este locul unde trebuie să înţelegem bine şi să nu uităm!
- Talanţii/oportunităţile/darurile ne sunt date de Dumnezeu după cum doreşte, potrivit
suveranităţii şi voii Sale perfecte!
- Toate acestea sunt ale Lui şi ni le dă în mod diferit!!! – nu le dă la fel fiecăruia dintre noi, aşa
cum ne-am aşteptat noi... cum am dori noi! De ce?
- Avem noi ideea aceasta de „egalitate” cu privire la Dumnezeu... cum că El ar trebuie să ne dea
la toţi totul egal... şi ar fi bine atunci... s-ar vedea cine ce şi cum... Oare???
- Ei bine Dumnezeu vrea să dărâme această idee a noastră despre egalitate... vrea să
înţelegem că El este SUVERAN şi face lucrurile după standardele Sale!
Cu privire la acest principiu (nr.2) vedem cum funcţionează în Biserică –

3. Romani 12:3-8 – „... fiecare să nu aibă o părere mai înaltă despre sine decât se cuvine, ci să
aibă simţiri cumpătate/echilibrate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-
o Dumnezeu fiecăruia. Căci după cum într-un trup...”
– ATITUDINEA pe care trebuie să o avem!
1 Cor.12:4-11
„Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; 5 sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; 6 sunt
felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. 7 Şi fiecăruia i se dă
arătarea Duhului spre folosul altora.........11 Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi
Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.”
– SCOPUL lui Dumnezeu în darurile şi oportunităţile pe care ni le oferă
o Fiecare din noi suntem desemnaţi să fim o „parte”, un „membru” din Trupul lui
Cristos!
Întrebări:
• Care sunt talanţii, darurile, oportunităţile pe care Dumnezeu ţi le-a dat?
– ştii? le cunoşti?
• Cum vezi tu talanţii, darurile, oportunităţile pe care Dumnezeu ţi le-a dat?
– eşti mulţumit/or? Vrei altele?
– Te uiţi la alţii şi ai dori să ai darurile/oportunităţile lor? ... sau te uiţi la alţii şi eşti gelos pe
ce au ei?
Răspunsul şi atitudinea corectă este de A SLUJI BINE şi de A FI CREDINCIOŞI lui Dumnezeu
în lucrurile şi locurile în care ne-a pus!
- Asta nu înseamnă că vom rămâne acolo mereu... făcân aceleaşi lucruri... dar, DACĂ
SUNTEM CREDINCIOŞI, El va continua să ne folosească şi în alte lucruri... locuri...
- Lucrul cel mai important înaintea lui Dumnezeu NU este CE facem... ci CUM facem! De
ce? – pt că NOI NU MERITAM NIMIC! Totul cu privire la noi este HAR!!!
Exemplul lui Iosif:
- El a fost credincios lui Dumnezeu în fiecare situaţie în care a ajuns
o A prosperat în casa lui Potifar pt ca a fost vrednic (a slujit bine) în ceea ce făcea!
(nu pt că acolo şi-a dorit să ajungă!... pt că asta era cariera la care visa!)
o A prosperat în închisoare pt că a fost vrednic şi credincios şi acolo! (nu pt că
acolo şi-a dorit să ajungă!)
3. Ceea ce contează NU este mărimea lucrării, ci CREDINCIOŞIA lucrării
noastre!
- Dacă citim vs.21 şi vs.23 vom vedea că răspunsul stăpânului pt primii doi slujitori este
ACELAŞI, chiar dacă mărimea profitului lor a fost diferită.
- Astfel, lucrul important pt stăpân a fost ENERGIA şi CREDINCIOŞIA slujirii lor!
Întrebare:
Cum stai cu lucrarea/misiunea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu? Ce faci în locul unde te-a pus
Dumnezeu?
- Faci totul cu energie?... şi cu credincioşie faţă de Dumnezeul tău?
- Stăpânul nostru merită toată energia şi credincioşia noastră! El a dat totul pt noi!

4. 4. BUCURIA şi PUTEREA de a sluji/lucra vin din a-L cunoaşte pe
Stăpânul/Împăratul/Dumnezeul nostru!
- întrebarea care ne va lovi mai devreme sau mai târziu este DE UNDE să am BUCURIA şi
PUTEREA de a sluji pe Dumnezeu bine??? ... de a-L sluji pe El în orice situaţie... în orice loc
- ACEASTA a fost PROBLEMA celui de-al 3-lea slujitor – NU-L CUNOŞTEA pe Stăpânul Său – să
privim în vs.24-25 şi să vedem că el nu-l cunoştea deloc pe stăpânul său – „aspru”??... „care
seceră de unde n-a semănat”?? FALS!
– de fapt, avea o părere slabă, proastă despre Stăpânul său! – de fapt, acest sujitor are o
PĂRERE GREŞTITĂ despre Stăpânul său! ... şi arată că nu-L cunoaştea!
Cum este Stăpânul nostru? Cum este Dumnezeu?
Ce crezi tu despre Dumnezeu???
- Moise ne va spune:
„Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de
bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă
fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte
fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!” (Ex.34:6-7)
- David ne va spune:
„...Să cad în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite; dar să nu cad în mâinile
oamenilor!” (1 Cron. 21:13)
- Isus ne spune:
„Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi
găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30 Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”
(Matei 11:29-30)
- Dar ce ne va spune Petru??? Pavel?.... TU???
Ce se întâmplă atunci când cunoşti cine este STĂPÂNUL tău/ Împăratul şi Domnul tău?
- Ai puterea să lucrezi cu bucurie în toate lucrurile pe care le faci, pt că ştii că lucrezi pt El
şi că El are planuri cu tine (Ex.lui Ieremia, omul cu rezultate mici – Plângeri 3:21-23)
o slujba pe care o ai nu mai este o povară zilnică şi enervantă, ci este o „arenă” în
care Dumnezeu te pregăteşte şi te transformă tot mai mult după chipul lui Cristos!
o oamenii din jurul tău numai sunt nişte obstacole în calea ta sau pioni pt ai „muta”
pt a-ţi îndeplini scopurile, ci sunt fiinţe create după chipul lui Dumnezeu şi care au
nevoie să-L cunoască pe Dumnezeu ca Împăratul şi Domnul lor!
- Ai puterea să faci lucrurile bine!... cu excelenţă! – pt că ştii că lucrezi pt Împăratul! (în
lumea veche, cea mai mare onoare era să lucrezi pt Împărat!)
- Ai puterea să te odihneşti – adică poţi să nu te îngrijorezi cu privire la viitorul tău, pt că ştii
că Dumnezeu se va îngriji de nevoile tale – poţi să dormi liniştit şi nu stresat că nu ai
terminat tot ce trebuia să faci, pt că Dumnezeu este SUVERAN!
Să recapitulăm:
1. Orice facem în această viaţă, facem pentru Stăpânul/Împăratul nostru!
2. Dumnezeu este cel care dă aceste OPORTUNITĂŢI şi RESPONSABILITĂŢI după cum doreşte
3. Ceea ce contează NU este mărimea lucrării, ci CREDINCIOŞIA lucrării noastre!
4. BUCURIA şi PUTEREA de a sluji/lucra vin din a-L CUNOAŞTE pe Stăpânul/Împăratul/Dumnezeul
nostru!