1. Drepturile cetăţenilor
europeni

2. Construirea unei identităţi europene este
elementul-cheie al construcţiei europene. La
baza acestei identităţi europene, stau
valorile noastre comune: democraţia,
drepturile şi libertăţile cetăţeneşti,
egalitatea, justiţia socială, domnia legii,
rezolvarea pe cale paşnică a conflictelor,
credinţa în progres, umanismul, pluralismul,
protecţia minorităţilor, unitatea în
diversitate.

3. Cetăţenia europeană a fost definită prin Tratatul
asupra Uniunii Europene, semnat în 1992, la
Maastricht, şi intrat în vigoare în 1993. Incluzând
drepturi, obligaţii şi participarea la viaţa politică,
cetăţenia europeană vizează consolidarea imaginii
şi a identităţii Uniunii Europene şi implicarea mai
profundă a cetăţeanului în procesul de integrare
europeană.

4. Articolul 17 al Tratatului de constituire a Comunităţii
Europene stipulează că este cetăţean al Uniunii
Europene orice persoană având naţionalitatea unuia
dintre Statele Membre, conform legilor în vigoare în
statul respectiv. Cetăţenia Uniunii Europene nu
înlocuieşte însă cetăţenia naţională, ci vine în
completarea cetăţeniei naţionale, făcând posibilă
exercitarea unora dintre drepturile cetăţeanului
Uniunii pe teritoriul Statului Membru în care
locuieşte (şi nu numai în ţara din care vine, aşa cum
se întâmpla înainte).

5. Cetăţenia europeană are la bază principiile comune
ale Statelor Membre, incluse în Tratatul de la
Amsterdam: principiul libertăţii, principiul
democraţiei, principiul respectării drepturilor
omului şi al libertăţilor fundamentale şi principiul
statului de drept, şi decurge din drepturile
fundamentale ale omului şi drepturile specifice
acordate cetăţeanului european (drepturi de liberă
circulaţie şi drepturi civice), descrise în Tratat.

6. Drepturile fundamentale şi valorile democratice sunt
respectate în statele membre ale Uniunii Europene,
acestea fiind semnatare ale unor texte precum
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (semnată în
1950, la Roma, sub egida Consiliului Europei),
Declaraţia universală a drepturilor omului (semnată sub
egida ONU, în 1948), Carta Socială Europeană
(semnată în 1961, sub egida Consiliului Europei) sau
Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale
lucrătorilor (semnată în 1989 de către toate statele
membre ale Comunităţilor Europene, cu excepţia Marii
Britanii, care a semnat-o în 1998).

7. Angajamentul Uniunii a fost reafirmat, în mod oficial, în
decembrie 2000, când a fost proclamată Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Cetăţenia
Uniunii Europene oferă drepturi cetăţenilor statelor
membre şi consolidează protecţia intereselor acestora:

8. 1) dreptul la libera circulaţie, dreptul de
sejur, de stabilire, dreptul la muncă şi studiu
în celelalte state membre ale Uniunii:
legislaţia Uniunii stabileşte însă numeroase
condiţii pentru exercitarea acestor drepturi.
Pentru un sejur mai lung de 3 luni este
necesar un certificat de sejur. Intrarea pe
teritoriul altui Stat Membru nu poate fi
interzisă decât din raţiuni de securitate şi de
sănătate publică, iar interzicerea trebuie să
fie justificată (la fel şi pentru expulzare).

9. - dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul
European şi în cadrul alegerilor locale în statul de
rezidenţă, în aceleaşi condiţii cu cetăţenii statului
respectiv;

10. - dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat terţ
(stat care nu este membru al Uniunii Europene) de
protecţie consulară din partea autorităţilor
diplomatice ale unui alt Stat Membru, în cazul în
care statul din care provine nu are reprezentanţă
diplomatică sau consulară în statul terţ respectiv;

11. - dreptul de petiţionare în faţa Parlamentului
European şi dreptul de a apela la Ombudsmanul
European pentru examinarea cazurilor de
administrare defectuoasă din partea instituţiilor şi
organismelor comunitare;

12. Statutul de „cetăţean european” include, în plus,
următoarele drepturi:
- dreptul de a se adresa instituţiilor europene într-o
limbă oficială şi de a primi un răspuns redactat în
aceeaşi limbă;
- dreptul de acces la documentele Parlamentului
European, ale Consiliului şi ale Comisiei Europene,
în anumite condiţii;
- dreptul de nediscriminare, pe bază de
naţionalitate, sex, rasă, religie, dizabilitate, vârstă
sau orientare sexuală, între cetăţenii Uniunii;
- dreptul de acces egal la funcţia publică
comunitară.

13. Drepturile pot fi grupate pe trei axe:
- drepturi civile: drepturile omului şi drepturile
procedurii juridice, precum cele garantate de
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, semnată
la Roma, pe 4 noiembrie 1950, sub egida Consiliului
Europei;
- drepturi politice care sunt specifice cetăţeniei
europene stabilită prin tratate;
- drepturi economice şi sociale, enunţate de Carta
drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor ,
adoptată, în 1989, de către statele membre ale
Comunităţilor Europene, cu excepţia Marii Britanii,
care a semnat acest document în 1998.

14. Prin Constituţie, România garantează drepturile şi libertăţile
fundamentale ale cetăţenilor:
Egalitatea în drepturi: Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, nimeni nu
este mai presus de lege.
Accesul liber la justiţie: Orice persoană se poate adresa justiţiei
pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale
legitime.
Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, libertatea
individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. Dreptul la
apărare este garantat. Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în
străinătate, este garantat. Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul
de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de
a emigra, precum şi de a reveni în ţară. Autorităţile publice
respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.

15. Inviolabilitatea domiciliului: domiciliul şi reşedinţa sunt
inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori
în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.
Secretul corespondenţei, libertatea conştiinţei: Libertatea
gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu
pot fi îngrădite sub nici o formă. Libertatea conştiinţei este
garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de
respect reciproc.
Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor
şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin
imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public,
sunt inviolabile. Cenzura de orice fel este interzisă. Libertatea
presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii. Libertatea de
exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa
particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

16. Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes
public nu poate fi îngrădit. Autorităţile publice, potrivit
competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea
corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra
problemelor de interes personal.
Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general
obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin
învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de
perfecţionare. Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul
acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii
defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.

17. Accesul la cultură este garantat, în condiţiile legii. Libertatea
persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile
culturii naţionale şi universale nu poate fi îngrădită. Statul trebuie
să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii
naţionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii
culturale, dezvoltarea creativităţii contemporane, promovarea
valorilor culturale şi artistice ale României în lume.
Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. Statul este obligat să
ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.
Dreptul la un mediu sănătos: statul recunoaşte dreptul oricărei
persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic, şi
asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

18. Dreptul de vot, dreptul de a fi ales, dreptul de a fi
ales în Parlamentul European: În condiţiile aderării
României la Uniunea Europeană, cetăţenii români au
dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul
European.
Libertatea întrunirilor, dreptul de asociere: cetăţenii
se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în
patronate şi în alte forme de asociere.
Munca şi protecţia socială a muncii, interzicerea
muncii forţate: dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.
Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum
şi a locului de muncă este liberă. Salariaţii au dreptul la
măsuri de protecţie socială.

19. Dreptul de proprietate privată: proprietatea privată este
garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate
publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Alte drepturi garantate sunt: libertatea economică, dreptul la
moştenire, ocrotirea familiei, protecţia copiilor şi a tinerilor,
dreptul de petiţionare, dreptul persoanei vătămate de o
autoritate publică ş.a.