Consider că on-line-ul trebuie folosit doar ca un instrument modern, ca un fir salvator, care să ne ajute pe noi oamenii să ne dezvoltăm copiii creativ.

1. Școala în pandemie – provocări și incertitudini
Solitari, dar solidari! Un oximoron ce exprimă paradoxul existenței noastre în anul de
grație 2021 și care, din câte se pare, va reprezenta deviza societății per ansamblu, pentru câțiva
ani în viitor. Așa am ajuns să ne legăm printr-un fir aproape invizibil: asemenea eroilor
legendari, folosim un fir pentru a ieși la lumina vieții. În ipostaza Ariadnei, m-am considerat și
eu, profesorul de istorie: le-am întins firul salvator elevilor, nevoiți să stea cuminți în fața
ecranelor. Un fir salvator în labiritul educației, care are atâtea alei: formale, informale și
nonformale, cu atât de multe resurse-tipuri de informații, care te pot fermeca, dezorienta...rătăci.
Am fost un profesor solitar-solidar cu elevii mei, folosind ca fir călăuzitor platforma Google
Classroom, știind că toți elevii au telefoane și conexiune la Internet. Am creat grupul clasei pe
care, la orele fixate în orarul școlar, am interacționat educațional, construind împreună procesul
instructiv- educativ. Astfel, fiecare copil a mai gustat din plăcerea învățatului, dar cu aceeași
constatare rapidă a unui bolnav care este nevoit să nu mai consume zahăr, ci înlocuitori,
îndulcitori.
În optica mea, învățământul la distanță/on-line, este un fir salvator
dintr-un labirint ocazional, dar nu oferă aceeași plăcere și satisfacție, pe care spațiul concret al
școlii îl dăruiește elevului: relaxarea copilulul în oaza de socializare
educațională. În izolarea generată de pandemie, copiii au putut face comparația celor două
contexe de învățare: virtual și clasic. Ca întotdeauna, claritatea formei clasice a cucerit și actuala
generație. Școala clasică, în care prezența fizică este necesară, este vatra societății umane
moderne: aici copiii de diferite vârste socializează, învățând, în primul rând, să se accepte și să
colaboreze, creând proiecte demne de aprecierea tuturor: adulți și copii. Au înțeles că la școală
își armonizează toate simțurile, își pot dezvolta toate stilurile de învățare. Au mai descoperit,
devenind astfel mai înțelepți, ce nu era bine la școală. O altă consecință pozitivă a învățării la
distanță a fost că părinții au văzut cu proprii ochi cum lucrează, scrie, citește și răspunde propriul
copil, dar și ceilalți. Au avut ocazia să urmărească discursul și demersul didactic. Ceea ce,
trebuie să recunosc, mi-a generat și mie contextul potrivit pentru o
îndrumare obiectivă, fără intervenții suplimentare și divagații.
Impresionant a fost momentul în care sora cea mare a unei eleve mi-a telefonat să iși
exprime regretul față de neputința ei în fața încăpățânării și rezistenței surioarei de a răspunde, de
a fi activă la oră. Așa a ieșit la iveală un mare adevăr, pe care noi cadrele didactice l-am reclamat
de fiecare dată, la toate formările și activitățile metodice: lipsa motivației interioare a elevului,
reținerea lui de a fi activ, acest complex al omului invizibil sau al elevului-mobilă. Unii elevi, s-
au dezinhibat în fața ecranelor, când am comunicat prin aplicația Google Meet, dar mulți au
preferat cortina- fereastra neagră.
Motivele pe care mi le-au dezvăluit au fost diverse și pertinente: prezența fraților mici și jucăuși,
deranjul din cameră, vestimentația lejeră sau precară, spațiul neadecvat studiului, prezența altor
persoane ( părinți, bunici sau chiar a animăluțelor de companie).
Așadar, școala este un loc special, în care copiii au timpul lor, au timp de ei, pentru
interesul lor, doar că trebuie să își asume conștient această menire. De aceea cred că acest fir

2. salvator, on-line-ul, ne-a ajutat pe toți: părinți, elevi și cadre didactice să prețuim mai mult
interacțiunea didactică din cadrul orelor clasice, din spațiul școlii.
Firul mi-a oferit și oportunitatea de a-mi demonstra utilitatea profesională: am devenit un
releu care a verificat și transmis cu atenție sursele și resursele de informare, care circulă în flux
continuu pe autostrăzile virtuale- Facebook, Internet etc. Împreună cu elevii mei am creat resurse
educaționale deschise prin carele-am dezvoltat competențele-cheie.
Varietatea resurselor folosite ne-a ajutat să nu ne plictisim și, mai ales, să nu resimțim oboseala
cauzată de folosirea dispozitivelor electronice. Combinând suporturile letrice cu resursele
virtuale: manuale, fișe și chestionare digitale, PPT-uri, audiobook-uri, filme etc., consider că le-
am oferit și asigurat elevilor oportunitatea de a își dezvolta studiul personal/individual mult mai
creativ și original, evidențiindu-le și inteligențele multiple. Dacă școala on-line ne-a oferit multe
contexte inedite și moderne de a învăța, ne-a și format certitudinea că devenim dependenți de
conexiunea rapidă și neîntreruptă la internet, că trebuie să ne dotăm cu dispozitive performante
și, mai ales, că trebuie să ne dezvoltăm competențele digitale.
O altă constatare este că acest tip de învățare este mai cronofag și că eficiența depinde
foarte mult de implicarea totală a elevului. Obligațiile trebuie achitate de ambele părți pentru a se
realiza cu adevarat un învățământ de calitate.
Mai consider că nu este foarte importantă aplicația sau platforma on-line, ci mai importantă este
determinarea și implicarea beneficiarilor și a furnizorilor de educație în susținerea constantă și
eficientă a unui process educativ calitativ. Atâta timp cât examenele se dau în sistemul clasic, și
în învățământul on-line trebuie aplicată evaluarea obiectivă, pe baza unor criterii recunoscute la
nivel național, respectând standardele, obiectivele și competențele impuse de programă și
profilul absolventului. Acest fir salvator este folosit cu precădere atunci când distanțarea socială
reprezintă singura alternativă de salvare etc. Dar nu cred numai în folosirea lui, numai în școala
on-line.
Mai întâi este necesar să formăm rapid o nouă mentalitate elevilor, bazată pe motivația
interioară, explicând această necesitate și părinților. Ceea ce a mai dezvăluit școala on-line, după
părerea mea, este că inteligența artificială nu trebuie să înlocuiască ființa umană, nu trebuie să
devină un avatar al acesteia. Există riscul ca viitorii adulți să nu își poată dezvolta potențialul
intelectual și creativ, deoarece de mici au preferat ca funcțiile cognitive să fie preluate de variate
dispozitive inteligente.
Consider că on-line-ul trebuie folosit doar ca un instrument modern, ca un fir salvator,
care să ne ajute pe noi oamenii să ne dezvoltăm copiii creativ.