2. “Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la
sfâr itul lumii”ș (Mt 28,20).
3. Evanghelistul Matei îşi începe
evanghelia, amintind că acel Isus
despre care vorbeşte istoria, este
Dumnezeu-cu-noi, Emanuel
(cf Mt 1,23),
4. şi o încheie prezentându-ne cuvintele citate, prin care Isus
promite că va rămâne mereu cu noi, chiar şi după întoarcerea lui
la Cer. Până la sfârşitul lumii el va fi Dumnezeu-cu-noi.
5. Isus adresează aceste cuvinte discipolilor, după ce le-a
încredinţat misiunea de a merge în lumea întreagă pentru a
duce mesajul său.
6. Era foarte conştient că îi trimitea ca pe nişte oi în mijlocul
lupilor şi că vor întâlni împotriviri şi persecuţii
(cf Mt 10,16-22).
7. De aceea nu voia să-i lase singuri în misiunea lor. Aşa că,
exact în clipa în care pleacă, promite că va rămâne!
8. Nu-l vor mai vedea cu ochii lor, nu-i vor mai auzi glasul, nu-l
vor mai putea atinge, dar El va fi prezent în mijlocul lor, ca
mai înainte, ba chiar mai mult decât înainte.
9. Într-adevăr, dacă până atunci prezenţa Lui era localizată
într-un loc foarte precis, la Cafarnaum, sau pe lacul
Genezaret, sau pe munte, sau la Ierusalim, de acum înainte
El va fi oriunde vor fi discipolii săi.
10. Isus se gândea şi la noi toţi care trăim în mijlocul vieţii
complexe de fiecare zi.
11. Pentru că este Iubirea Întrupată se va fi gândit: Eu aş vrea să
fiu mereu cu oamenii, aş vrea să împart cu ei orice grijă, aş
vrea să-i sfătuiesc, aş vrea să merg împreună cu ei pe străzi,
să intru în case, să însufleţesc bucuria lor cu prezenţa Mea.
12. De aceea a vrut să rămână cu noi şi să ne facă să simţim
apropierea sa, forţa sa, iubirea sa.
13. Evanghelia sfântului Luca ne spune că după ce l-au văzut
înălţându-se la Cer, discipolii „s-au întors la Ierusalim cu
bucurie mare” (Lc 24,52).
14. Cum putea să fie altfel?
Au experimentat realitatea cuvintelor sale.
15. Şi noi vom fi plini de bucurie dacă credem în
promisiunea lui Isus:
16. “Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la
sfâr itul lumii”.ș
17. Aceste cuvinte, ultimele pe care Isus le adresează discipolilor,
marchează sfârşitul vieţii sale pământeşti şi, în acelaşi timp,
începutul vieţii Bisericii, în care este prezent în atâtea moduri:
18. în Euharistie, în Cuvântul său, în slujitorii săi (episcopii, preoţii),
în săraci, în cei mici, în cei marginalizaţi…, în toţi semenii.
19. Nouă ne place să subliniem o prezenţă specială a lui Isus, cea
arătată de El însuşi, tot în evanghelia lui Matei: „unde doi sau
trei sunt aduna i în numele meu, sunt i eu acolo în mijlocul lor”ț ș
(cf Mt 18,20).
21. Dacă trăim ceea ce porunceşte El, îndeosebi porunca
Lui cea nouă, putem experimenta această prezenţă a
sa şi în afara bisericilor, în mijlocul lumii, în locurile
în care trăieşte ea, pretutindeni.
22. Ceea ce ni se cere este acea iubire reciprocă, de slujire,
de înţelegere, de participare la durerile, la neliniştile şi la
bucuriile fraţilor noştri; acea iubire care acoperă totul,
care iartă totul, tipică creştinismului.
23. Să trăim în felul acesta, pentru ca toţi să aibă posibilitatea de
a se întâlni cu El deja aici, pe acest pământ.
24. Text de Chiara Lubich
Publicat in Città Nuova 2002/8, p.7
* * *
Comentariul Cuvantului Vietii este tradus lunar in 96 de limbi si dialecte,
si ajunge la milioane de persoane in toata lumea prin intermediul radioului,
televiziunii, imprimat sau via internet.
* *
Pentru mai multe informati accesati www.focolare.org
Acest PPS, este publicat in diferite limbi pe site-ul www.santuariosancalogero.org
Text de Chiara Lubich
Publicat in Città Nuova 2002/8, p.7
* * *
Comentariul Cuvantului Vietii este tradus lunar in 96 de limbi si dialecte,
si ajunge la milioane de persoane in toata lumea prin intermediul radioului,
televiziunii, imprimat sau via internet.
* *
Pentru mai multe informati accesati www.focolare.org
Acest PPS, este publicat in diferite limbi pe site-ul www.santuariosancalogero.org
“Iată, eu sunt cu voi în toate zilele,
până la sfâr itul lumii”ș
(Mt 28,20).
