Criminologie an ii, sem 1

Tudor AMZA
CRIMINOLOGIE
ANUL II, Semestrul 1
Suport de curs pentru învățământ deschis la distanță (I.D.)

Criminologie 2
Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Introducere
Stimate student,
Acest suport de curs se doreşte a fi un fundament solid al cunoştinţelor despre Criminologie. Pentru a vă stârni interesul, nu vom începe prezentarea materiei fără a menţiona principalele obiective ale acestui curs, concretizate prin competenţele ce urmează a fi dobândite ca urmare a parcurgerii acestuia.
Pentru a vă face o primă idee asupra obiectivelor şi competenţelor la care facem referire, încercaţi mai întâi să aşterneţi în rândurile ce urmează câteva din aşteptările pe care le aveţi de la acest curs. La finalul parcurgerii acestuia, verificaţi dacă aceste aşteptări au fost satisfăcute sau nu, sau, de ce nu, depăşite!
AȘTEPTĂRI

Criminologie 3
2011
OBIECTIVE
Ce este un obiectiv?
Obiectivul este o anumită stare pe care ne-o imaginăm în viitor şi pe care tindem să o atingem prin acţiunile noastre.
Diferenţa între un obiectiv şi o simplă dorinţă este dată de prezenţa sau absenţa acţiunilor care să ne apropie de acel scop final.
De ce avem nevoie de obiective?
1. Pentru o gândire de zi cu zi mai productivă – obiectivul este ca o lumină călăuzitoare. Fără un obiectiv, mintea noastră tinde să funţioneze haotic. Este ca un motor care merge în gol ore şi zile în şir. Prezenţa unui obiectiv în schimb ne orientează gândirea spre acel scop final unic şi bine definit şi ne face să ne mişcăm cu toate pânzele sus spre rezultatul dorit, chiar şi atunci când aparent nu facem nimic.
2. Pentru a identifica şi a exploata oportunităţi – e foarte interesant cum, datorită unui obiectiv bine definit, lucruri aparent neutre care se întâmplă în jurul nostru, brusc capătă sens, se leagă între ele şi ne ajută să ne mişcăm înainte. Este precum spunea Paulo Coelho "când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău". Ceea ce spune scriitorul este parţial adevărat pentru că nu există vreo abracadabra care intră în acţiune atunci când vine dorinţa puternică; ci este vorba de chiar subconştientul nostru care începe să observe lucruri şi să facă conexiuni pe care în mod normal nu le-am face cu mintea conştientă. De aceea anumite fapte şi oameni care altfel ar trece pe lângă noi neobservate, brusc se aliniază cu obiectivul şi îşi găsesc loc în tabloul general.
3.Pentru că definesc priorităţi - de fiecare dată când am mai multe lucruri de făcut decât sunt în stare fizic să fac îmi amintesc de obiectivele mele. Şi atunci, toate treburile pe care le am în faţă şi care mă îngrozesc, dacă sunt privite în lumina obiectivelor, brusc se aliniază foarte clar în două categorii: cele care mă ajută să-mi ating obiectivele şi cele care nu mă împing înainte spre obiective. În acest fel am răspunsuri rapide la eterna întrebare "mă ocup de lucruri urgente sau de cele importante?".
În acelaşi mod, un suport de curs ce permite asimilarea unor cunoştinţe şi deprinderi trebuie să definească o serie de obiective. Astfel, în urma parcurgerii cursului de Criminologie, studentul va dobândi următoarele competenţe:
- Va aprofunda noţiunile şi conceptele ce formează ştiinţa criminologiei,

Criminologie 4
2011
precum şi cauzele si condiţiile care generează comportamente criminale;
- Îşi va însuşi teoriile criminologice privind preocuparea juriştilor de a identifica si stabili care sunt cauzele comportamentului uman ilegal;
- Va cunoaşte preocupările avute de-a lungul timpului pentru a identifica preocuparile în ordine cronologică de descifrare a comportamentului criminal;
- Îşi va forma o cultură specifică cercetării criminologice şi îndeosebi asupra obiectului său de activitate care mai târziu, juriştilor, le poate fi de folos;
- Cu ajutorul criminologiei se pot identifica răspunsuri cu argumente ştiinţifice despre comportamentul uman;
- Va avea posibilitatea ca în calitate de jurist să contribue la prevenirea unor comportamente criminale si la reeducarea celor care au săvarşit infracţiuni.

Criminologie 5
2011
CUPRINS
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1
1 OBIECTUL, SCOPUL, FUNCŢIILE ŞI DEFINIŢIA CRIMINOLOGIEI…. 9
A. Obiectul criminologiei................................................................................... ........... 9
A1. Criminalitatea ca fenomen social............................................................................10
A2. Infracţiunea............................................................................................................ 13
A3. Criminalul (Infractorul)........................................................................................ 15
A4. Victima infracţiunii...................................................................................... ......... 16
A5. Reacţia socială împotriva criminalităţii............................................................... 18
B. Scopul criminologiei......................................................................................... ....... 18
C. Funcţiile criminologiei.................................................................................... ........ 19
D. Definiţia criminologiei.................................................................................... ........ 20
Nu uita!.............................................................................................................. ...........21
Întrebări de control........................................................................................................22
Propuneri de referate.................................................................................................... 23
Bibliografie.....................................................................................................................23
1. Noţiuni ontroductive……………………………………….……………………………26
2. Metode de cercetare criminologică……………………………….…………………….26
3. Tehnici de cercetare criminologică…………………………….……………………….33
Nu uita!.........................................................................................................................................38
Întrebări de control…………………………………………………………..…………….38
Propuneri de referate………………………………………………………..……………..39
Temă de control...........................................................................................................................39
Bibliografie……………………………………………………………...…………………..39
A.Criminologia clasică………………………………………………....…………………..………….………..42
1. Consideraţii introductive……………………………………………….…………………………………..42
2. Cesare Beccaria şi Şcoala clasică………………………………..……………………………………….42
B. Şcoala pozitivistă…………………………………………………….……………………………….…….. …45
1. Explicaţii introductive……………………………………………..…………………………….………...…45
2. Cesare Lombroso…………………………………………………….……………………………..….………..46
3. Enrico Ferri……………………………………………………………………………….………………………....49
4. Raffaele Garofalo………………………………………………………………..…………………………..…..50
C. Teorii privind factorii biologici şi comportamentul criminal………………….……………...52
1. Explicaţii introductive……………………………………………………………………..….…...............52
2. Teoria lui Goring: crima – un defect ereditar…………………………………………….……………52
D. Teorii raportate la inteligenţa şi influenţa acestora asupra criminalităţii................54

Criminologie 6
2011
1. Explicaţii introductive.............................................................................................54
2. Testarea inteligenţei şi crima..................................................................................54
E. Teoriile comportamentului criminal.......................................................................55
2. Gabriel Tarde – sociolog şi criminolog....................................................................56
F. Teoriile stresului şi formarea subculturilor.............................................................57
2. Teoria constrângerii a lui Merton............................................................................58
Nu uita!.....................................................................................................................59
Întrbări de control......................................................................................................60
Propuneri de referat...................................................................................................61
Temă de control.........................................................................................................61
Bibliografie.................................................................................................................61
1. Noţiuni introductive……………………………………………………….…64
2. Teoria bază a cercetării criminologice…………………..………………-…64
3. Teoria criminologică şi politica crimei…………………………….…….….67
4. Concluzii………………………………………………………………….…...71
Nu uita!..................................................................................................................72
Întrebări de control……………………………………………………….….…72
Propuneri de referate…………………………………………………….……..73
Temă de control………………………………………………………….………73
Bibliografie……………………………………………………….……… ……74
1. Consideraţii introductive………………………………………………………………………….….76
2. Cauzele delincvenţei prin prisma teoriilor lui Reiss, Tobz, Nze, Reckless ……....76
3. Teoriile moderne ale controlului…………………………………………………………..……...81
4. Evaluare critică………………………………………………………………………………………..…...86
5. Implicaţii şi concluzii…………………………………………………….……………..………….…….87
Nu uita!..................................................................................................................88
Întrebări de control…………………………………………………………………...........................88
Propuneri de referate………………………………………………………………………………..……..89
Temă de control…………………………………………..……………..…………………………………...89
Bibliografie……………………………………………………………………………………………………...89
1. Noţiuni introductive………………………………………………………...……..92
2. Factori de risc pentru delincvenţa juvenilă………………………………...…….92
3. Prevenirea delincvenţei juvenile………………………………………………...101
4. Prioritatea în cercetarea, dezvoltare şi armonizare legislativă………………..107

Criminologie 7
2011
5. Concluzii…………………………………………………………………………..112
Nu uita!........................................................................................................................114
Întrebări de control…………………………………………………………………114
Propuneri de referate……………………………………………………………….115
Temă de control……………………………………………………………………...115
Bibliografie…………………………………………………………………………..115
A. Criminalitatea informatică..................................................................118
1. Aprecieri introductive...........................................................................118
2. Informatica. Mijloc modern de a comite crime..................................118
3. Internet-ul – un nou univers cu o criminalitate specifică..................124
4. Efecte crimonogene ale acestui gen de infracţiuni..............................125
5. Identificarea părţilor vulnerabile şi a criminalilor............................125
6. Modalităţi de prevenire a infracţiunilor informatice.........................128
7. Ce trebuie făcut?....................................................................................128
B. Terorism si antiterorism în lumea contemporană.............................130
1. . Stadiul cunoştinţelor teoretice despre analiza fenomenului
terorist şi a politicilor de prevenire şi reprimare a terorismului...........130
C. Noile riscuri pentru securitatea Europei
în viziunea criminologică.......................................................................131
1. Noţiuni introductive..............................................................................131
2. Importanţa criminologică a noilor riscuri..........................................138
Nu uita!.......................................................................................................144
Întrebări de control...................................................................................144
Propuneri de referate................................................................................145
Temă de control.........................................................................................145
Bigliografie.................................................................................................145
Rezolvarea întrebărilor de control...........................................................146
Bibliografie……………………………………………………………….147

Criminologie 8
2011
Unitatea de învățare 1
CRIMINOLOGIA – ŞTIINŢĂ INTERDISCIPLINARĂ, INTEGRATOARE
Timp de studiu individual estimat: 2h
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare, studentul:
- va cunoaşte noţiunile generale privind criminologia;
- va fefini criminologia;
- va cunoaşte caracteristicile şi funcţiile criminologiei;
- îşi va dezvolta limbajul juridic specific disciplinei.
Cuprinsul unității de studiu
1 OBIECTUL, SCOPUL, FUNCŢIILE ŞI DEFINIŢIA CRIMINOLOGIEI…. 9
A. Obiectul criminologiei................................................................................... ........... 9
A1. Criminalitatea ca fenomen social............................................................................10
A2. Infracţiunea............................................................................................................ 13
A3. Criminalul (Infractorul)........................................................................................ 15
A4. Victima infracţiunii...................................................................................... ......... 16
A5. Reacţia socială împotriva criminalităţii............................................................... 18
B. Scopul criminologiei......................................................................................... ....... 18
C. Funcţiile criminologiei.................................................................................... ........ 19
D. Definiţia criminologiei.................................................................................... ........ 20
Nu uita!.............................................................................................................. ...........21
Întrebări de control........................................................................................................22
Propuneri de referate.................................................................................................... 23
Bibliografie.....................................................................................................................23

Criminologie 9
2011
A. Obiectul criminologiei
Deseori, încercându-se a se stabili criterii care să contureze în mod clar deosebirile care există între criminologie şi alte ştiinţe, s-a pornit de la identificarea şi explicarea obiectului de studiu propriu acestei ştiinţe.
Încercări sunt numeroase. Unele cu iz de filosofie autentică, altele cu nuanţe alese de explicaţii care încearcă deseori să evite un răspuns clar.
A stârnit comentarii afirmaţia făcută la cel de al II-lea Congres de Criminologie de la Paris din 1950, unde Thorsten Sellin susţinea că „criminologia reprezintă o regină fără regat“. Afirmaţia pare mai mult să întristeze pe cercetătorii în domeniu, dar, în acelaşi timp, au fost şi alte voci, care, mult mai oportuniste, au susţinut că criminologia este ştiinţa care se află deasupra tuturor, o super-ştiinţă.
Majoritatea autorilor înclină să creadă că obiectul de studiu al criminologiei îl constituie fapta penală (infracţiunea, crima, delictul). Alţii, ca de exemplu Sutherland, susţin că obiectul criminologiei îl constituie infracţiunea ca fenomen social, însă include în concept nu numai faptele penale, ci şi pe cele care privesc încălcări ale legii de natură civilă sau administrativă.
Rodica Mihaela Stănoiu, a reuşit să ofere o înţelegere mai exactă a modului în care, de-a lungul timpului, criminologi de valoare au încercat să delimiteze obiectul ştiinţei criminologice, uneori cu prea mare patimă, alteori cu ceva indiferenţă, considerând-o mai ales ca pe o anexă a dreptului penal. Astfel, concepţiile potrivit cărora, în încercarea de a explica obiectul propriu al criminologiei, propuneau nu doar o schimbare a obiectului de studiu, dar şi delimitări conceptuale de ştiinţa dreptului penal, au fost cantonate într-un sector separat al concepţiilor sectoriale.
Aici, pot fi amintiţi mai mulţi cercetători, unii care pleacă de la aprecierea că obiectul criminologiei trebuie focalizat pe fapta penală, iar alţii de la faptul că obiectul criminologiei este totuşi mai amplu şi că el priveşte îndeosebi studiul infractorului (criminalului, delincven- tului, concepte sinonime în criminologie).
Într-o evaluare critică severă, totuşi, R. M. Stănoiu acceptă că, controversele care au existat între criminologi pe tema obiectului acestei ştiinţe, nu au dus la „ruptură epistemlogică între vechea şi noua criminologie, ci mai degrabă la o oarecare lărgire a orizontului de cercetare“, criminologia având astăzi două puncte de focalizare, frecvent unite şi care-i păstrează identitatea, trecerea la act şi reacţia socială.
O atenţie deosebită trebuie să acordăm, în cadrul stabilirii obiectului de studiu al criminologiei moderne, pe lângă studierea fenomenului criminalităţii cu întregul său ansamblu de elemente, în interiorul cărui sistem infracţiunea este aceea care interesează, şi infractorului ca element al acestui sistem şi care nu poate fi rupt de studiul criminalităţii, aşa cum crima nu poate fi concepută ca o entitate abstractă, care se petrece şi este concepută izolat, ci numai ca o faptă conştientă a omului.
Criminalitatea, cu certitudine, este un fenomen social concret, şi de aceea consider că evaluarea consecinţelor criminalităţii şi demersurile practice, nu numai teoretice, asupra acestora, trebuie să se constituie într-o strategie de luptă pentru stoparea şi combaterea acestui flagel, care, nesesizat la timp, poate aduce întunericul, iar tolerat, poate incendia societatea.
În concluzie, apreciez că obiectul de studiu al criminologiei cuprinde: criminalitatea ca fenomen social, fapta penală comisă, făptuitorul, victima şi reacţia socială împotriva criminalităţii.

Criminologie 10
2011
Totodată, se impune a se face iar precizarea că noţiunea de crimă folosită în studiile de criminologie are o accepţiune mai largă şi ea se referă la infracţiune în general şi nu la noţiunea de crimă folosită în limbajul penal, care are un sens mai restrâns şi face referire la infracţiunile contra vieţii ori alte fapte grave.
A1. Criminalitatea ca fenomen social
Criminalitatea este constituită din ansamblul infracţiunilor care se produc într-o anumită perioadă de timp şi într-un loc bine determinat.
Evident că, pentru a studia ştiinţific criminalitatea, se poate recurge la metode moderne, inclusiv la cea comparativă, care, aşa cum aprecia Emille Durkheim, realizează o interpretare indirectă.
În explicarea criminalităţii ca fenomen social trebuie pornit de la fapte sociale anterioare. Variaţiile criminalităţii depind de variaţiile mediului geografic şi ale mediului social general, adică de condiţiile exterioare, care, la rândul lor, sunt sursele unor stimuli ocazionali suplimentari.
În ceea ce ne priveşte, ne-am propus a trece în revistă cele mai noi teorii criminologice, oferind studenţilor o bază importantă de date despre teoriile acestei ştiinţe, pentru ca, odată fixaţi asupra obiectului de cercetare criminologică, să poată evalua corect măsurile pe care societatea le va lua sau va trebui să le ia pentru limitarea fenomenului infracţional.
Cred însă că este important ca studenţii să fie informaţi corect asupra amplorii formelor şi localizării fenomenului criminal, ca şi asupra evoluţiei constante a diverselor sale aspecte. Cu toate acestea, în nici o ţară din lume nu este posibilă stabilirea acestor metode cu o precizie ştiinţifică riguroasă. Majoritatea metodelor menţionate mai sus permit cunoaşterea criminalităţii legale. Acestea pot să releve o criminalitate aparentă, evident mult mai amplă, dar care nu permite apropierea decât de departe de criminalitatea reală când este vorba de criminalitatea globală.
Menţionăm însă, cu regret, că cifra există, că o mare parte a criminalităţii reale scapă cercetătorilor, datele respective fiind cunoscute în general ca „cifra neagră“.
a. Criminalitatea legală
Numărul faptelor ce privesc încălcarea legii penale şi unde hotărârile de condamnare au rămas definitive poartă denumirea de criminalitate legală. Aceasta cuprinde, aşadar, doar acele infracţiuni în care au fost pronunţate condamnări rămase definitive.
Pentru cercetători, doar autorii acestor infracţiuni, consideraţi autori identificaţi, pot fi analizaţi ca ţinând cont de sex, vârstă, naţionalitate, domiciliu, activitatea social-economică etc. În acest caz, uneori, pot fi şi situaţii ce ar privi unele erori judiciare, însă acestea nu pot fi decât situaţii de excepţie şi ele sunt neglijabile ca număr.
Se poate întâmpla ca unele din infracţiunile care nu apar în statisticile criminalităţii legale să figureze în acelea ale criminalităţii aparente, fiindcă pot fi cazuri în care multe infracţiuni să nu fi dat niciodată loc unei condamnări, fie pentru că pluralitatea infracţiunilor determină o condamnare unică, fie că niciodată infracţiunea nu a fost descoperită sau chiar a beneficiat de o imunitate ori acţiunea a încetat prin amnistie, prescripţie sau decesul autorului.

Criminologie 11
2011
Aşadar, s-ar putea ca numeroase infracţiuni să nu fi dat niciodată loc unei condamnări, fie pentru că pluralitatea infracţiunilor determina o condamnare unică şi care este prezentată în statistici sub calificarea cea mai ridicată, sau infracţiunea nu a fost niciodată descoperită, fie că autorul lor nu a putut fi identificat, fie că a beneficiat de un fapt justificativ sau de o altă cauză legală, de impunitate, fie că acţiunea publică a încetat prin decesul autorului, amnistie, prescripţie sau plângerea a fost retrasă, aşa cum se întâmplă în cazul faptelor penale unde acţiunea penală se pune în mişcare doar în cazul existenţei unei plângeri prealabile.
b. Criminalitatea aparentă
Această categorie de criminalitate cuprinde toate acele fapte care par să constituie infracţiuni şi care au fost aduse la cunoştinţa puterii publice, fiind înregistrate ca atare.
Sunt multe cazuri în care nu intervin condamnări, cu toate că existenţa infracţiunii este incontestabilă, aşa cum am precizat, de exemplu, în cazul plângerii prealabile.
Principalul decalaj între criminalitatea aparentă şi criminalitatea legală provine din aceea că autorii unui important număr de infracţiuni constatate nu au putut fi identificaţi. Statisticile poliţiei cuprind între 50% şi 60% infracţiuni în care autorii nu au fost descoperiţi (identificaţi), această proporţie fiind în continuă creştere şi nu diminuare, aşa cum populaţia României ar fi dorit.
Totuşi, anchetele deschise după descoperirea sau denunţarea faptelor nu ajung toate la condamnare şi uneori se ajunge la concluzia că faptele antisociale semnalate nu reprezintă un delict; sau examenul voliţional necesar la autor nu a putut fi stabilit ori există în favoarea sa o cauză de neimputabilitate sau o imunitate. Trebuie adăugat că în toate aceste ipoteze, urmărirea penală nu se poate declanşa şi totul se termină cu o ordonanţă de clasare sau cu o decizie de achitare.
De asemenea, mai trebuie adăugat că nu orice comportament sau faptă deviantă constituie infracţiune.
c. Criminalitatea reală
Din diverse raţiuni criminologului i se ascunde realitatea exactă, fie datorită faptului că de foarte multe ori se întâmplă ca infracţiunea să treacă neobservată de către organele de poliţie şi chiar de către victimă (furturi, deturnări, delicte financiare, voiaje fără bilete etc.) sau nu există bănuiţi (falsul trece neobservat, otrăvirea nu atrage atenţia nimănui, omorurile sunt camuflate în sinucideri sau accidente etc.). Autorii acestor fapte care rămân nedescoperiţi sunt dintre cei mai abili, de aceea identificarea lor constituie dovada unor înalte calităţi profesionale ale poliţiştilor şi procurorilor.
Infractorii cei mai periculoşi sunt aceia care au reuşit să-şi acopere faptele, iar după aceştia urmează aceia ale căror fapte au fost descoperite, dar a căror identitate nu a putut fi încă stabilită (cel puţin modul lor de operare figurează în criminalitatea aparentă). De asemenea, o altă cauză de decalaj între criminalitatea aparentă şi criminalitatea reală ţine, pe de o parte, de ineficienţa activităţii organelor de poliţie, iar pe de altă parte neglijenţei sau reticenţei victimelor, care, dintr-un motiv sau altul, nu sesizează organele abilitate de lege să efectueze cercetări, iar împotriva denunţătorului există o adevărată prejudecată socială.
Criminalitatea reală cuprinde totalitatea faptelor penale, indiferent dacă sunt sau nu cunoscute, săvârşite într-o anumită perioadă de timp bine determinată şi pe un anumit teritoriu. Această categorie are un grad foarte ridicat de generalitate şi include toate celelalte categorii.
Trebuie precizat că obiectul criminologiei are în vedere criminalitatea reală, ale cărei dimensiuni şi realităţi, prin tehnici şi metode cât mai ştiinţifice pot şi trebuie să fie

Criminologie 12
2011
surprinse. Din păcate nu se poate realiza întotdeauna o cercetare riguroasă, ştiinţifică, şi, o parte apreciabilă din ea, din diferite motive rămâne necunoscută, aceasta fiind ceea ce numim „cifra neagră“.
d. Cifra neagră
Este cunoscut faptul că diferenţa dintre criminalitatea reală şi criminalitatea aparentă poartă numele de cifra neagră a criminalităţii şi ea se referă la acea proporţie considerabilă de infracţiuni, care, din diferite motive, rămâne necunoscută.
Existenţa cifrei negre este destul de jenantă în condiţiile în care proporţia de infracţiuni descoperite sau de vinovaţi identificaţi nu rămâne constantă, nici de la o perioadă la alta, nici în ceea ce priveşte numărul celor care atentează la viaţa persoanei. Sigur, acest lucru se poate datora fie lipsei de personal specializat la organul de poliţie abilitat de lege cu asemenea activităţi, fie la organul de procuratură care are atribuţiuni pe linia urmăririi penale şi a identificării autorilor unui anumit gen de infracţiuni.
Numai o creştere a serviciilor de depistare sau a eficacităţii activităţii lor va reduce cifra neagră, sporind cifra criminalităţii legale sau aparente şi va demonstra că criminalitatea reală a sporit.
O altă cauză foarte gravă, care diminuează din eficacitatea organelor de ordine în reducerea cifrei negre, este şi aceea că, din motive mai mult politice, au fost schimbaţi specialişti de renume şi înlocuiţi cu anchetatori care „sunt cu noi“. Într-o asemenea situaţie, este riscant să mai presupui că organele abilitate ale statului îşi aduc aportul la reducerea cifrei negre.
Îmi exprim convingerea că, dacă se doreşte, la nivelul societăţii româneşti, există posibilitatea reducerii numărului de infracţiuni cantonat în perimetrul „cifrei negre“.
Până de curând eram toţi convinşi că la nivelul societăţii româneşti consumul de droguri a luat amploare, dar activităţile poliţiei orientate spre combaterea acestui flagel erau, îndeosebi la nivelul societăţilor rurale, ca şi inexistent. Iată însă că viaţa ne demonstrează că şi la acest capitol nu s-a întreprins nimic sau aproape nimic. De curând, în premieră, în România, în localităţile Chiajna şi Bragadiru au fost descoperite adevărate fabrici de droguri, cu laboratoare dotate cu aparate şi materie primă de milioane de dolari. Cele două localităţi sunt în imediata apropriere a capitalei şi ele erau amplasate, nu întâmplător, în apropierea unor şosele pe care circulă frecvent, de la Istanbul spre Occident şi în sens invers, sute de TIR-uri turceşti. De altfel, creierul reţelei care a pus pe roate cele două fabrici de la Chiajna şi Bragadiru era turcul Karsli Halil Ibrahim.
Aşadar, placa după care, ani de zile mai-marii poliţiei române au încercat să liniştească cetăţenii cu ideea că România este doar o ţară de tranzit, constituia de fapt o „cifră neagră“ de care nu ştiau nimic. Este posibil ca această „cifră neagră“ să cuprindă mii, poate chiar zeci de mii de consumatori, reţelele de traficanţi acţionând până şi în discotecile de la sate. Cifra neagră, în acest caz, ascunde o întreagă industrie, care, cel puţin la profit, bate orice ramură a economiei naţionale.
Imposibilitatea de a evalua cifrele negre, certitudinea că ele nu sunt constante de la o perioadă la alta, fie în mod global, fie într-un anumit sector al criminalităţii, influenţează asupra studiilor întreprinse pentru a cunoaşte volumul, formele şi localizarea crimei. Acest handicap apasă greu asupra cercetării cauzelor criminalităţii, mai ales dacă nu se clarifică cum şi de ce au fost comise faptele antisociale sau aspectele determinate de personalitatea autorilor (vârstă, sex, naţionalitate, mediu, caractere etc.).
Cred că, în aceste momente, ar trebui să se stabilească un criteriu care să permită aprecierea ponderii reale a criminalităţii, pentru a se putea pune un diagnostic de patologie socială, fiindcă datele oferite de Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei şi Parchetul

Criminologie 13
2011
General nu coincid niciodată, chiar dacă uneori sunt şi motivaţii care ţin mai mult de sistem decât de dorinţa sinceră a instituţiilor respective de a înregistra fenomenul infracţional.
Dacă un asemenea mod de lucru poate fi aplicat, atunci va fi posibil ca împreună cu ştiinţele umane şi sociale să se realizeze un studiu serios al criminalităţii.
A2. Infracţiunea
Ca una din instituţiile fundamentale ale dreptului, infracţiunea reprezintă fapta ce prezintă pericol public, comisă cu vinovăţie şi este prevăzută de legea penală.
Pentru existenţa infracţiunii, aceste trăsături esenţiale, prevăzute de lege (art. 17, C. pen.), trebuie să existe cumulativ, fiindcă lipsa uneia dintre ele face ca fapta să nu mai aibă caracterul infracţional. Infracţiunea, înainte de a fi un fenomen juridic, este un fenomen social, adică un act antisocial, care devine ilegal din momentul incriminării sale în lege.
Termenul de infracţiune este o denumire atribuită exclusiv încălcărilor de lege cu caracter penal şi este echivalent cu conceptul de faptă penală sau ilicit penal.
În cercetarea criminologică, însă, infracţiunea (crima, delictul) trebuie analizată în contextul unui ansamblu (crimă, criminal, victimă), căruia se subsumează, împreună având o mulţime de conexiuni şi intercondiţionări reciproce, fără a-şi pierde particularităţile şi funcţiile proprii.
Atunci când obiectul de cercetare al criminologiei este extins şi în afara criteriului normei penale şi se mai includ fapte care ţin de fenomenul devianţei, apar interferenţe cu alte discipline, cum ar fi psihologia socială şi sociologia, care duc la extinderea obiectului de cercetare şi care diluează din substanţa scopului propus de a stabili cauzele şi condiţiile care favorizează criminalitatea şi de a găsi metode eficiente de combatere a acesteia.
De altfel, totalul infracţiunilor care se produc într-o anumită perioadă de timp şi într- un loc determinat constituie ceea ce numim criminalitate. Criminalitatea, ca fenomen socio- uman, are în componenţa sa întreg arsenalul de comportamente umane care sunt interzise de legea penală şi ea reflectă individualitatea bio-psiho-socială a celor care au comis infracţiuni, uneori în cadrul unor realităţi istorice impuse, alteori în unitatea lor contradictorie de moment.
„Crima sau infracţiunea, fiind legată de societate, a existat şi va exista întotdeauna. Vor exista mereu criminali, precum există săraci, neputincioşi, imbecili. Această inegalitate este inerentă societăţii. Astfel, este o utopie a ne gândi la stârpirea absolută a criminalităţii; tot ce putem face este ca s-o reducem şi s-o îmblânzim“.
Infracţiunea este inseparabilă de infractor, iar infractorul de pedeapsă. Ea este fapta omului care vine în conflict cu societatea, provocând reacţia acesteia, care reacţie este canalizată şi organizată în pedeapsa care se aplică. Infracţiunea este un fapt al omului în raport cu societatea, dar nu ca fapt al omului izolat, ci raportat la societate. Astfel, infracţiunea nu poate exista în afară de societate, fiind un fapt social ce cuprinde un act antisocial şi care lezează interesele societăţii.
Din punct de vedere al localizării şi momentului producerii infracţiunii este util de subliniat rolul pe care îl au statisticile pentru criminologi, care încearcă să găsească un răspuns la motivul care a determinat producerea crimei sau cum asemenea fapte pot fi prevenite pe viitor.
Majoritatea crimelor sunt comise în zonele urbane aglomerate şi un număr mult mai redus în oraşele mici sau în localităţile rurale. Desigur această distribuţie poate fi atribuită unei varietăţi de factori, ca de exemplu: densitatea populaţiei, vârsta, stabilitatea populaţiei, condiţiile economice, calitatea aplicării legii etc. În Bucureşti, majoritatea infracţiunilor constatate şi care aduc atingere vieţii, integrităţii şi sănătăţii persoanei sunt comise în cartierele dominate de sărăcie sau în locurile aglomerate din zona campusurilor studenţeşti, unde negustorii de droguri sunt prezenţi în mod vizibil pe străzi. Fiecare gen de infracţiune

Criminologie 14
2011
comis, aproape că îşi are specificul ei în ceea ce priveşte localizarea şi momentul consumării acesteia. În ceea ce priveşte timpul când crimele au loc, datele oferite de statistici dezvăluie faptul că peste 58% dintre crimele comise cu violenţă sunt comise noaptea. La fel, furturile din locuinţă sau de autovehicule, în procent de peste 70% sunt comise noaptea, în timp ce majoritatea furturilor comise asupra persoanelor se consumă în timpul zilei. Rata naţională a crimei, dar şi cea locală, variază de asemenea în funcţie de sezon. Infracţiunile asupra persoanelor şi din locuinţe sau din gospodăriile victimelor, cel mai probabil, se comit în timpul lunilor călduroase ale anului, datorită faptului că în această perioadă oamenii preferă să îşi petreacă timpul cât mai mult în aer liber unde sunt mult mai expuşi la crime sau lasă deschise ferestrele şi uşile pentru aerisire.
Totodată, subliniem faptul că, ratele criminalităţii variază nu numai în funcţie de timp şi loc, ci ele depind mai ales de percepţia oamenilor şi de asprimea pedepselor care se vor aplica.
Din studiile făcute s-a constatat că, în general, oamenii sunt de acord cu severitatea sancţiunilor care se vor aplica celor care comit infracţiuni şi mai ales când la mijloc este vorba de comiterea unor fapte cu violenţă. Problema, însă, este percepută diferit fiindcă în deciziile lor, cei intervievaţi, au plecat de la anumiţi factori, ca de exemplu abilitatea victimelor de a se proteja singure, valoarea prejudiciului produs prin infracţiune, modul afacerii (legală, nelegală, dubioasă) de la care se sustrag bunurile; relaţiile dintre infractori şi victime şi – în cazul infracţiunilor pentru droguri – tipurile de droguri implicate etc.
Sunt destul de diverse opiniile potrivit cărora infracţiunea nu ar face obiectul de studiu al cercetării criminologice. Aceasta ar constitui obiect de analiză doar pentru acei cercetători care studiază cauzele criminalităţii de pe poziţiile sociologiei şi psihologiei sociale.
Cei care studiază infracţiunea din punct de vedere al obiectului criminologiei, înţeleg, de regulă, prin crimă (infracţiune) orice încălcare a normelor din societate, indiferent dacă acestea fac sau nu obiectul unor incriminări în textele de lege.
În ceea ce ne priveşte, ca şi alţi criminologi români apreciem că denumirea de crimă are o arie largă de înţelesuri, unii apreciind că ar fi inexact a pune semnul egalităţii între noţiunea de infracţiune şi cea de crimă. Aşa de exemplu, crima este văzută ca un fapt social, uman, ca fiind o realitate care poate fi observată îndeosebi datorită repetării ei. R. Garofalo opinează că pentru a exista o crimă este necesar ca fapta respectivă să producă „vătămarea acelei părţi a simţului moral care constă în sentimentele altruiste fundamentale, mila şi probitatea“. Cert este că noţiunea de crimă, ca realitate observabilă, trebuie analizată în contextul legii penale, fiindcă principiul „nullum crimen sine lege“ a fost, este şi va rămâne valabil.
Nu există crimă fără lege. Fenomenul de crimă nu este creat de legi, ci el preexistă acestora, care şi-au găsit în noţiunea de crimă raţiunea lor de a fi. Aşadar, norma penală vine să sancţioneze un comportament preexistent, ea nu creează comportamente. Pe măsură ce anumite comportamente devin necorespunzătoare pentru societate, ele vor fi sancţionate prin legea care va veni să le incrimineze şi – tot aşa de posibil – se poate întâmpla ca anumite comportamente care erau incriminate să nu mai fie considerate crime şi să fie dezincriminate. Aceste oscilaţii ale legii penale fac cercetarea criminologică să plece în analiza noţiunii de crimă de la definiţia dată de legea penală (Codul Penal Român – art. 17 alin. 1) şi, totodată, să treacă graniţa fixată de legiuitor, aşa cum de altfel se întâmplă în cercetare, pentru identificarea cauzelor cele mai intime, care produc şi favorizează crima.

Criminologie 15
2011
A3. Criminalul (Infractorul)
Analizat în termeni strict juridici, criminalul este acea persoană care a comis o infracţiune cu vinovăţie sau la care a participat ca autor, complice sau instigator.
Este cunoscut faptul că, într-o primă etapă, persoana criminalului a făcut un obiect de studiu exclusiv al cercetării criminologice, dar ulterior, o seamă de curente au conferit eficienţă cauzală şi altor factori. Din acest motiv, personalitatea infractorului a încetat să mai constituie obiect de studiu exclusiv al cercetării criminologice, preocupările acesteia extinzându-se.
Din punct de vedere criminologic, ceea ce caracterizează într-o manieră originală dezvoltarea studiilor cu privire la criminal, este trecerea de la cunoaşterea pur obiectivă la o cunoaştere subiectivă.
Viaţa organismului este compusă dintr-un lanţ de stimuli, reacţii în care fiecare zală este efectul celei precedente, care este, în acelaşi timp, stimulul următoarei zale. Acest lanţ este o serie închisă de condiţionări bio-psiho-sociale care îl determină pe individ să încalce legea.
Sigur, sunt voci care susţin că acest lucru se petrece datorită faptului că cei care încalcă legea sunt un „eşec al procesului de socializare“. În realitate, apreciem că motivele sunt mult mai complicate, teoriile cele mai moderne pe care le vom prezenta făcându-ne, dacă nu să ne lărgim aria de apreciere, cel puţin să medităm mai mult pe marginea acesteia.
Criminologia modernă, fără a nega existenţa caracterelor biologice sau psihice ereditare (Olof Kinberg în Suedia, Hooton în S.U.A.), acordă o importanţă esenţială dezvoltării mentalităţii criminale, a procesului care conduce un individ la delincvenţă. Acest proces este studiat de unii (Sutherland, Sellin) într-o orientare sociologică, de alţii (Friedlander în S.U.A., D. Lagache în Franţa) într-o orientare psihanalitică. Aici pot fi grupate şi orientările unor psihologi care tind la crearea unei criminologii fondate pe studiul dezvoltării personalităţii şi al inadaptării sociale (de Greff în Belgia, Mailloux în Canada, Heuyer, Hesnard şi Mucchielli în Franţa ş.a.).
Criminologii, când caută să desluşească motivele crimei, vor să cunoască şi caracteristicile indivizilor care au comis acele crime.
În spatele fiecărei crime se află unul sau mai mulţi criminali, care pot fi deosebiţi prin vârstă, etnie, nivel socio-economic etc. Caracteristicile ne permit să grupăm infractorii pe categorii fixate în funcţie de interesele cercetătorilor.
Se apreciază că populaţia tânără sub 18 ani, reprezintă aproximativ 8 procente din numărul total al populaţiei şi aproape o treime din numărul celor care comit infracţiuni. Rata arestărilor la tineri este destul de ridicată şi începe să scadă după vârsta de 30 ani şi urcă la maximum 2 procente în apropierea vârstei de 50 ani, după care începe să scadă, fără ca rata criminalităţii să mai cunoască vreo modificare. Acest declin al ratei criminalităţii este cunoscut ca fenomenul de îmbătrânire. De asemenea, studiile întreprinse au demonstrat că această relaţie dintre crimă şi vârstă nu se schimbă, indiferent de sex, rasă, ţară, timp sau crimă. Crima scade odată cu vârsta, chiar şi pentru acei indivizi care comit infracţiuni în mod regulat. Aşadar, din punctul de vedere al vârstei, diferenţele în ceea ce priveşte rata criminalităţii la indivizii tineri din grupuri variate, de pildă bărbaţii şi femeile din clasa de jos sau clasa mijlocie, vor fi menţinute prin ciclul vieţii. Dacă este probabil ca tinerii din clasa de jos să comită crime de 3 ori mai mult decât tinerii din clasa de mijloc, atunci este foarte probabil ca persoanele de 60 de ani din clasa de jos să comită de 3 ori mai multe crime decât persoanele de 60 de ani din clasa mijlocie, cu toate că, crimele comise de cele două categorii de clase vor scădea în mod constant.

Criminologie 16
2011
Fenomenul de îmbătrânire este o parte naturală a ciclului vieţii.Tinerii se unesc în a comite crime cu alţi tineri la fel de frustraţi în căutările lor pentru a-şi legitima căile de a obţine bani, sex, alcool şi statut social. Cu trecerea timpului, micile câştiguri nu mai rămân aşa de atractive şi din diverse motive (de exemplu căsătoria) nu mai sunt de acord cu încălcarea legii. Procesul de îmbătrânire, care nu ocoleşte pe nimeni, începe să-şi spună cuvântul... Alţi specialişti acreditează ideea că scăderea ratei criminalităţii după vârsta adolescenţei nu implică şi scăderea numărului de infracţiuni comise de toţi infractorii.
Altfel spus, frecvenţa crimei poate să meargă în jos, dar infractorii activi vor comite acelaşi procentaj de crime de-a lungul timpului. De ce se poate întâmpla aşa? Pentru că factorii care influenţează atragerea individului într-o activitate criminală variază, aşa cum variază şi numărul de factori care îl determină pe individ să renunţe la activitatea criminală. Desigur, frecvenţa implicării criminale este influenţată şi de factorii sociali, de situaţia economică, de tensiunea partenerului şi de stilul său de viaţă, factori care, de altfel, explică şi fenomenul îmbătrânirii.
Se apreciază că relaţia dintre crimă şi vârstă nu este aceeaşi pentru toţi tinerii, iar condiţiile variate din timpul ciclului vieţii afectează comportamentul individual în diferite situaţii. Factorii care cauzează cea de-a doua infracţiune sunt aceiaşi cu cei care cauzează a patra sau a cincea infracţiune? Factorii care influenţează la comiterea infracţiunii de furt sunt aceiaşi cu cei care influenţează o tâlhărie? Câte persoane care se nasc în acelaşi timp pot deveni criminali? Dintre aceştia câţi vor avea „cariere“ criminale M. Wolfgang şi T. Sellin de la Universitatea din Pensylvania au demonstrat pe baza unor experimente că delincvenţii cronici juvenili continuă să încalce legea şi ca adulţi, fiind implicaţi în acte mult mai grave şi mai primejdioase. Delincvenţa feminină este mai puţin frecventă după maturitate, şi cu fapte tot mai puţine care ar implica acuzaţii grave. Se pare însă că nici soluţia arestării şi închiderii întregului grup de delincvenţi nu este agreată, fiindcă, este puţin probabil că rata criminalităţii va scădea pe o perioadă mare de timp, când, de exemplu, aceştia sunt încarceraţi. Genul infractorului are, de asemenea, o strânsă relaţie cu crima. Cu excepţia infracţiunii de prostituţie, în mod tradiţional, la toate vârstele, bărbaţii comit mai multe crime decât femeile.
A4. Victima infracţiunii
Problema a fost luată în studiu mai ales după anii 1970, cunoscut fiind faptul că atenţia specialiştilor era îndreptată îndeosebi către infractor şi faptă.
Această preocupare, cu un aspect teoretic aparent nou, a căpătat repede adepţi, reproşându-se criminologiei că şi-a îndreptat toată atenţia către problematica criminalului şi a faptei sale, neglijând în totalitate studiul victimologic. Cu toate acestea, în ultima perioadă de timp, au început să apară lucrări care demonstrează relaţii complexe între făptuitor, faptă şi victimă, deseori între acestea existând un raport cauzal complex, susţinându-se chiar ideea desprinderii unei noi discipline, denumită „victimologie“.
Este de necontestat faptul că, plecând de la relaţia de interdependenţă dintre infracţiune şi victimă, apar ca necesare adoptarea unor măsuri eficiente de prevenire şi pedepsire a infractorilor şi acordarea unei atenţii sporite victimei.
În doctrina unor ţări (şi îndeosebi la cele unde nu s-a trecut în totalitate la sistemul economiei de piaţă) se caută a se da răspuns unor probleme ce se ridică în doctrina dreptului penal, cu implicaţii în studiul victimologiei, cum ar fi: dacă victima poate fi doar o persoană fizică, prejudiciată printr-o faptă penală sau trebuie incluşi în această categorie şi agenţii economici sau organizaţiile sociale? în definirea acţiunii vătămătoare ne referim la vătămarea materială sau se include şi prejudiciul moral cauzat de fapta penală?

Criminologie 17
2011
Luarea în calculul cercetării criminologice a victimei infracţiunii, nu poate să aducă decât date suplimentare în eforturile care se fac pentru stabilirea dimensiunilor pe care criminalitatea reală le poate avea. De altfel, din acest punct de vedere, trebuie admis faptul că obiectul de studiu al criminologiei nu reprezintă un şablon, ci el va continua să sufere modificări, în raport cu noile probleme ce apar, şi care vor fi examinate şi explicate. Aceasta, însă, nu înseamnă că obiectul de cercetare trebuie înţeles ca o cale de extindere nelimitata.
În cercetarea criminologică, victima infracţiunii a făcut obiectul unor studii mai aprofundate, îndeosebi după ce savantul Hans von Hentig, care a fost o victimă a persecuţiei naziste, a adus în atenţie rolul pe care îl poate juca victima în activitatea criminală. De exemplu oamenii ştiu că locurile de cazare ale turiştilor sunt „puncte de atracţie“ pentru infractori care urmăresc jefuirea turiştilor. Von Hentig a adunat toate aceste date într-un mod sistematic şi le-a publicat în 1948 în cartea „Criminalul şi victima lui“, moment care a fost apreciat de către cercetători, ca fiind unul când s-au pus bazele unei noi discipline, victimologia. De altfel, rădăcinile academice ale victimologiei sunt legate şi de alte lucrări apărute în această perioadă. S-a considerat că victimele sunt elemente valoroase pentru identificarea cauzelor şi condiţiilor care generează crima, deoarece ele apar ca jumătate a faptei penale comise. Printre oamenii de ştiinţă care s-au considerat ei înşişi „victimologi“ se mai numără: Mendelsohn (1940), care a studiat rezistenţa oferită de victimele violului; von Hentig (1948), care a cercetat vulnerabilitatea presupusă a unor categorii speciale de indivizi, cum ar fi cei foarte tineri sau cei foarte bătrâni, cei cu tulburări mentale etc.; Wolfgang (1958), a studiat unele categorii de indivizi ale căror acţiuni au contribuit la moartea lor violentă etc. Cu toate acestea, aşa cum afirmăm, Hans von Hentig este acela care introduce noţiunea de „victimă activantă“, prin care se înţelege rolul jucat de victimă în declanşarea unor comportamente criminale. El ajunge la concluzia că, direct sau indirect, şi victima poartă o parte din vină în declanşarea actului infracţional. De altfel, cercetări mai recente au demonstrat că raportul infractor-victimă este mult mai complex, fiind necesară nu numai evidenţierea situaţiei reale din perspectivă juridică, ci şi analiza acelor mecanisme şi pârghii de ordin psihologic şi psiho-social din cadrul relaţiei victimă infractor.
Studiile întreprinse în domeniu au demonstrat că peste tot în lume numărul victimelor este mai mare decât al infractorilor; că riscul de a fi victimizat în cazul infracţiunilor cu violenţă este mai mare la bărbaţi decât la femei; cei care ucid, de regulă, sunt cu 5-10 ani mai tineri decât victimele lor; la femei rata cea mai mare a victimizării apare la 20-28 de ani, iar la bărbaţi la 30-39 de ani în cazul infracţiunilor grave, violente, 50% din victime au avut antecedente penale.
Studii de dată recentă susţin că, într-un viitor foarte apropiat, va fi posibil să se calculeze indexul vulnerabilităţii în vederea prezicerii posibilităţii ca un individ anume să devină victima unei anumite categorii de infracţiuni. Acest calcul va ţine seama de caracteristici precum sexul, vârsta, rasa, ocupaţia, venitul, statutul marital, localitatea etc., deoarece aceşti factori au dovedit că sunt într-o strânsă corelare cu rata victimizării.
În concluzie, este util de amintit cele treisprezece categorii de victime pe care „părintele“ victimologiei, Hens, le evidenţia: victimele nevârstine (neevoluate fizic, naivi şi fără experienţă); femeile; vârstnicii; consumatorii de alcool şi de droguri; imigranţii; minorităţile etnice; indivizii cu o inteligenţă redusă; indivizii deprimaţi; indivizii achizitivi (cei care, în orice împrejuare caută să-şi mărească bunurile); indivizii destrăbălaţi şi desfrânaţi; indivizii singuratici şi cu „inima zdrobită“; chinuitorii (aceia care chinuie pe membrii de familie şi, în final, ajung jertfa reacţiilor agresive ale acestora) şi indivizii blocaţi şi cei nesupuşi (adică aceia înglobaţi în datorii şi care cad victimele unor aşa-zise „soluţii“ şi aceia care nu se supun uşor, nu se lasă uşor victimizaţi).

Criminologie 18
2011
A.5. Reacţia socială împotriva criminalităţii
Au apărut tot mai frecvent în ultimii ani opinii potrivit cărora, din obiectul cercetării criminologice trebuie să facă parte şi studiul reacţiei sociale faţă de creşterea/descreşterea criminalităţii.
Această reacţie împotriva fenomenului criminalităţii, poate îmbrăca forma unor programme, care, prin măsurile propuse, să ducă la diminuarea fenomenului ca atare, poate contribui la o mai bună înfăptuire a actului justiţiei sau poate ajuta la organizarea unui tratament al celor condamnaţi, în conformitate cu normele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, poate oferi soluţii viabile de resocializare a celor care şi-au ispăşit pedeapsa, sau chiar de calificarea lor în diferite profesii pe timpul executării pedepsei.
Apreciem că influenţa educaţiei umane este mai importantă în domeniul justiţiei decât în alte domenii ale judecăţii individuale, iar în acest caz, reacţia socială trebuie să fie promptă.
Asupra acestei probleme vom reveni detaliat într-un alt capitol.
B. Scopul criminologiei
În ansamblul preocupărilor sale, criminologia are drept scop general, stabilirea unei politici eficiente de luptă împotriva criminalităţii, care să apere valorile fundamentale ale societăţii, să prevină fenomenul infracţional, iar atunci când s-a comis o infracţiune, cei vino- vaţi să fie traşi la răspundere penală.
Acest scop general este valabil şi pentru alte discipline, derivate din dreptul penal, şi, în consecinţă, el se realizează prin modalităţi specifice fiecăreia.
Aşadar, scopul general al criminologiei este acela al fundamentării unei politici penale eficiente, care să fie capabilă a descifra măsurile cele mai adecvate de prevenire şi combatere a criminalităţii.
Aşa cum menţionam mai sus, dacă disciplinele derivate din dreptul penal îşi realizează scopul prin modalităţi specifice, rezultă implicit că şi criminologia are şi un scop particular imediat, pe care criminologul francez J. Leaute îl defineşte ca fiind reconstituirea interacţiunilor particulare, cu specific criminologic şi care l-au determinat pe individ să comită infracţiunea. La aceasta, alţi criminologi au mai adăugat drept scop particular şi stabilirea măsurilor de combatere şi prevenire a criminalităţii.
R. M. Stănoiu apreciază că, în prezent, „ştiinţa criminologică are drept scop verificarea ipotezelor privind cauzele criminalităţii şi reacţia socială faţă de aceasta, urmărind în plan practic prevenirea criminalităţii, umanizarea formelor de reacţie socială şi tratamentul delincvenţilor“.
În cazul criminologiei, ca de altfel în mai toate domeniile, cercetarea ştiinţifică a oferit şi va oferi soluţii noi, care să ajute la progresul cercetării în acest d cercetării criminologice să fie extins şi cu privire la noile riscuri care ar putea afecta securitatea europeană, ca de exemplu, terorismul şi traficul de droguri, astfel încât, cercetarea criminologică să-şi aducă aportul la realizarea unui climat european de linişte. Într-un asemenea context apreciem ca necesară lărgirea scopului cercetării criminologice şi cu privire la aceşti factori, dacă dorim ca „viitorul să nu aparţină periferiei globului“.

Criminologie 19
2011
C. Funcţiile criminologiei
Funcţiile criminologiei stabilesc multiplele posibilităţi care, pentru a ajunge la scopul propus, sunt folosite într-un ansamblu teoretico-metodologic, ce asigură detalii asupra cauzelor şi remediilor sociale ale criminalităţii.
Considerăm că două sunt cele mai importante funcţii ale criminologiei: funcţia teoretico-explicativă şi funcţia aplicativă şi prospectivă. În primul caz (funcţia teoretico- explicativă), demersul ştiinţific al criminologiei este acela de a investiga criminalitatea ca un fenomen socio-uman, cu toate sensibilităţile sale de identificare privind cauzele care l-au determinat şi stabilirea celor mai eficiente măsuri de combatere a fenomenului infracţional.
În cel de al doilea caz (funcţia aplicativă şi prospectivă) se urmăreşte identificarea modelelor de acţiune, prin care intervenţiile preventiv-educative stabilite în primul caz să fie dirijate către factorii de decizie, abilitaţi de lege să dispună măsuri care să ducă la stoparea şi combaterea criminalităţii.
Alte opinii ale specialiştilor români se opresc asupra unui număr dublu de funcţii ale criminologiei, şi anume, funcţia descriptivă, funcţia explicativă, funcţia predictivă şi funcţia profilactică.
În realitate, studiate cu atenţie, acestea reprezintă într-un mod mai detaliat prima opinie. Ceea ce se completează în acest caz sunt îndeosebi sursele bibliografice, care aduc o notă de documentare în plus atunci când cele două funcţii sunt despărţite în patru.
Mai reţine atenţia francheţea prezentării principalelor concepte pentru fiecare funcţie în parte, pe care cercetarea criminologică le foloseşte.
Astfel, funcţia descriptivă operează cu următoarele concepte operaţionale: mediu, teren, personalitate, situaţie, act.
Funcţia explicativă operează cu conceptele: cauză, condiţie, efect, factor.
Funcţia predictivă are în atenţie următoarele concepte: prezent, viitor, probabilitate, similitudine, extrapolare, hazard, risc, prognostic. De altfel, această funcţie urmăreşte anticiparea unor schimbări ale fenomenului criminal pe o anumită perioadă şi evaluarea probabilităţii producerii evenimentului.
Funcţia profilactică utilizează conceptele: reacţia socială, control social, tratament, reintegrare, resocializare, prevenire primară, secundară şi terţiară.
Plecând de la funcţiile sale, criminologia trebuie să răspundă la următoarele întrebări: asupra cui sau asupra căror procese, fenomene şi fapte – social-economice – se răsfrâng consecinţele criminalităţii? Doar asupra infractorului, sau şi al victimei lui, asupra amândorura şi, în plus, asupra familiilor lor?
Progresul social este condiţionat şi de anihilarea cauzelor criminalităţii, iar consecinţele acestora se întind şi asupra cetăţenilor şi a vieţii economico-sociale. De aceea, cred că interesul principal care trebuie să domine în cercetarea criminologică este stabilirea cauzelor criminalităţii ca fenomen socio-uman, care afectează însăşi existenţa individului de zi cu zi, a lui şi a urmaşilor lui.
Sintetizând, într-o delimitare cu caracter general, cercetarea criminologică îndeplineşte două principale funcţii: funcţia teoretico-explicativă şi funcţia practic-aplicativă, ambele având importanţă pentru cercetare, îndeosebi pentru explicarea fenomenului infracţional şi pentru instruirea didactică a celor decişi să investigheze cauzele şi condiţiile care generează criminalitatea.

Criminologie 20
2011
D. Definiţia criminologiei
Am prezentat anterior câteva încercări de a defini obiectul ştiinţei criminologice la finele secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX.
Acum, putem aprecia că criminologia este o ştiinţă oarecum autonomă, cu o uşoară înclinare spre grupa sociologiei, însă, cu certitudine, ea are un caracter pluridisciplinar, fiind o ştiinţă auxiliară dreptului penal. Criminologia este necesară ştiinţelor juridice, şi, îndeosebi, celor înrudite cu dreptul penal.
Criminologia studiază dinamica, cauzele şi condiţiile socio-umane ale criminalităţii, cât şi trăsăturile definitorii, mecanismul şi funcţionalitatea complexului de măsuri stabilite pentru prevenirea fenomenului criminal, a modului în care sunt trataţi infractorii în cadrul sistemului social şi elaborează soluţii de intervenţie preventivă contra crimei şi criminalităţii, plecând de la realităţile constatate, în interesul întregii societăţi şi în acord cu legislaţia existentă pe plan intern şi reglementările umanitare ale Naţiunilor Unite sau ale altor organisme internaţionale în domeniu.
La cel de al 8-lea Congres al O.N.U. pentru prevenirea infracţiunilor şi tratamentul delincvenţilor, care a avut loc în perioada 27 august-7 septembrie 1990, la Havana, din documentele prezentate s-a desprins şi definiţia dată criminologiei, apreciindu-se că aceasta este o ştiinţă care analizează cauzele infracţiunilor şi factorii care influenţează comiterea acestora, elaborând politici în materie de prevenire şi justiţie penală în cadrul planificării sociale de ansamblu. Totodată, se evaluează costurile sociale ale fenomenului infracţional şi se urmăreşte realizarea unei politici de ansamblu pentru obţinerea unei protecţii eficiente, corespunzătoare realităţilor şi nevoilor sociale, aflate în continuă evoluţie.
Este cunoscut faptul că aproape toţi cei care au elaborat lucrări criminologice au încercat să dea câte o definiţie criminologiei şi – din dorinţa de a fi cât mai originali, în funcţie de concepţiile pe care le-au avut cu privire la obiectul, scopul şi funcţiile criminologiei – în marea lor majoritate aduc elemente de noutate, însă, fără a afectafondul problemei, esenţialul. De altfel, Rodica Stănoiu pe bună dreptate, apreciază că „numărul definiţiilor egalează pe acela al criminologilor“. Aceasta, însă, aşa cum sublinia Valerian Cioclei, „nu se datorează atât fanteziei şi indisciplinei, cât şi complexităţii fenomenului criminal“. Primii paşi în a da o definiţie criminologiei aparţin şcolii pozitiviste, axată îndeosebi pe studiul criminalului, cu reprezentanţii săi de frunte C. Lombroso şi E. Ferri. Ultimul, în lucrarea sa „Sociologie criminală“, face aprecierea că sociologia penală, sinonimă cu criminologia, „va studia nu numai delictul în sine, ca raport juridic, ci, de asemenea, sau în primul rând, pe acela care comite delictul”, teză susţinută şi de alţi criminologi de renume, ca de exemplu Etienne de Greef sau G. Heuyer.
Alţi reprezentanţi ai şcolii pozitiviste, când încă nu intervenise delimitarea faţă de dreptul penal, apreciau criminologia ca pe o ştiinţă care studiază fenomenul criminal, înglobând în cadrul ştiinţei criminologice întregul set de activităţi legislative, plecând de la elaborarea legilor, continuând cu încălcarea acestora şi măsurile ce trebuie luate, şi terminând cu reacţia socială faţă de asemenea încălcări ale legii, personalităţi mai semnificative fiind: R. Garofalo, Durkheim, Sellin, Sutherland şi G.D.R. Cressey. Unele concepţii au înclinat a defini criminologia ca pe o ştiinţă despre fenomenul criminalităţii, iar altele, prin anii ’50, o consideră ca pe ştiinţa care se ocupă cu studiul dinamicii actului criminal, promotorul acestei orientări noi fiind belgianul Etienne de Greef.
Spre sfârşitul anilor ’60, criminologia era considerată ca o ştiinţă despre reacţia socială şi care include atât criminologia etiologică, cât şi criminologia trecerii la act a dinamicii sale (studiul proceselor care duc la delincvenţă). Aşadar, se reconsideră postulatele fundamentale

Criminologie 21
2011
ale „criminologiei tradiţionale“ prin îmbinarea cauzelor şi condiţiilor care favorizează criminalitatea, cu studiul proceselor care duc la delincvenţă.
R. Vouin şi J. Séanté, definesc criminologia ca fiind studiul ştiinţific al fenomenului criminal.
Ca ştiinţă pluridisciplinară, de contact, de graniţă sau de intersecţie între dreptul penal şi sociologie, criminologia devine cu timpul nu numai un instrument de cercetare a cauzelor şi condiţiilor apariţiei fenomenului criminal, cât şi a măsurilor de prevenţie ce urmează a se lua, devenind un instrument tehnic pentru orientarea jurisprudenţei penale în a stabili cele mai eficiente măsuri de combatere a fenomenului infracţional şi a altor manifestări prin care se aduce atingere ordinii publice.
Ca ştiintă specială, criminologia detaliază prin studiu subsistemele de drept penal, de drept procesual penal şi de drept execuţional penal, cu realităţile crimei şi criminalităţii pe un anumit teritoriu şi într-un anumit sistem social, iar rezultatele mai semnificative servesc nu numai jurisprudenţei, cât şi în înfăptuirea scopului procesului penal, prevăzut în art. 1 din C.pr.pen..
V. Dongoroz aprecia că, criminologia, constituie o adevărată „busolă în orientarea practicii procesului penal“, ajutând practica instanţelor judecătoreşti şi a organelor ce pun în aplicare dispozitivul sentinţelor penale prin care este stabilită sancţiunea care urmează a se aplica, inclusiv a soluţiilor de perfecţionare a tratamentului delincvenţilor.
De asemenea, am convingerea că, deşi, uneori controversată, implicarea studiilor criminologice în elaborarea unor programe ştiinţifice de combatere a fenomenului infracţional devine cu timpul o necesitate, indiferent ce instituţie şi le propune, cărui partid aparţine şi care îi este politica de ansamblu în domeniul combaterii încălcărilor de lege. Aceasta nu înseamnă că, criminologia, trebuie tratată ca o disciplină care coordonează cercetarea juridică, dar nici nu trebuie acceptată ideea că ea nu este decât o ştiinţă auxiliară celor juridice sau altor ştiinţe sociale. Criminologia îşi are propriul său obiect de cercetare, iar pentru realizarea funcţiilor sale şi atingerea scopului propus, aşa cum procedează şi alte ştiinţe moderne, uzează de cuceririle ştiinţifice din alte domenii.
Concluzionând, apreciez că criminologia este ştiinţa care studiază fenomenul social al criminalităţii, în scopul prevenirii şi combaterii acestuia. De altfel, această definiţie îşi arată utilitatea tocmai în capacitatea sa de a se integra în contextul celorlalte explicaţii ce o preced pe cât posibil în sintetizarea acestora.
Nu uita!
1. Obiectul de studiu al criminologiei cuprinde:
- criminalitatea ca fenomen social;
- fapta penală comisă;
- făptuitorul;
- victima;
- reacţia socială împotriva criminalităţii.

Criminologie 22
2011
2. Criminalitatea este constituită din ansamblul infracţiunilor care se produc într-o anumită perioadă de timp şi într-un loc bine determinat.
3. Criminalitatea legală reprezintă numărul total al infracţiunilor unde hotărârile de condamnare au rămas definitive.
4. Cifra neagră reprezintă acea proporţie considerabilă de infracţiuni care din diferite motive rămân necunoscute.
5. Criminalul este persoana care a comis o infracţiune cu vinovăţie şi la care a participat ca autor, complice sau instigator.
6. Criminologia este ştiinţa care studiază fenomenul social al criminalităţii în scopul prevenirii şi combaterii acestuia.
7. Funcţiile criminologiei sunt: teoretico- explicativă sau practico-aplicativă.
8. În 1934 a luat fiinţă Societatea Internaţională de Criminologie cu sediul la Paris (S.I.C.).
9. Din 1952 S.I.C. îşi desfăşoară activitatea sub egida O.N.U.
10. În România în 1990 s-a înfiinţat Societatea Română de Criminologie şi Criminalistică, afiliată la S.I.C.
11. Criminologia are un triplu scop: general, particular şi de verificare a propriilor ipoteze.
Întrebări de control:
1. S.I.C. Îşi desfăşoară activitatea sub:
a. îndrumarea Uniunii Europene ;
b. egida O.N.U. ;
c. îndrumarea ministerelor de justiţiei.
2. Criminologia are ca obiect de studiu:
a. criminalitatea ca fenomen social, infractorul, infracţiunea şi victima infracţiunii;
b. paleta infracţiunilor prevăzute doar în legile speciale;
c. viaţa de grup a indivizilor.
3. Victima infracţiunii reprezintă obiect de studiu:
a. încă de la debutul cercetărilor criminologice;
b. de dată relativ recentă, îndeosebi după anii 70 când a luat amploare studiul victimologic;

Criminologie 23
2011
c. sesizat de Şcoala Clasică de Criminologie.
4. Criminologia reprezintă o ştiinţă pluridisciplinară de graniţă sau de intersecţie cu:
a. medicina legală;
b. dreptul familiei;
c. drept penal, criminologie şi sociologie juridică.
5. Criminologia studiază fenomenul social al criminalităţii în scopul:
a. prevenirii şi combaterii acestuia;
b. pentru a-l integra în contextul altor explicaţii criminologice;
c. formulării unei baze concrete de cercetare a fenomenului infracţional.
Propuneri de referate
1. Codul lui Hamurabi – capodoperă a gândirii creatoare în domeniul descifrării conduitei umane;
2. Obiectul de studiu al criminologiei;
3. Cifra neagră- un segment de criminalitate încă necunoscut;
4. Rolul victimei în prevenirea unor comportamente criminale;
5. Cercetarea criminologică românească – între prezent, trecut şi viitor.
Bibliografie
1. Prof. univ. dr. Aurel Dincu, Bazele criminologiei, Editura Proarcadia, Bucureşti, 1993, p. 3-4, 6-7, 22-41.
2. Dr. Rodica Mihaela Stănoiu, Criminologie, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1997, p. 15-29, 138, 193-198.
3. Vintilă Dongoroz, Constantin Bulai ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului penal român, Editura Academiei, 1969, p. 331-427.
4. Alexandru Herlea, Studii de istorie a dreptului, Editura Dacia, Cluj, 1983, p.221- 247.
5. Vintilă Dongoroz, Drept penal, vol. 1, Bucureşti, 1939, p. 35-42.
6. Traian Pop, Criminologie, Editura Ardealul, Cluj, 1928, p. 3-20, 24-28 şi 621-631.

Criminologie 24
2011
7. Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Ediţia 4, Editura C.H. Beck, Bucureşti 2007, p. 5-34 şi 53-63.
8. Ghe. Nistoreanu şi C. Păun, Criminologie, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1996, p. 3-34 şi Criminologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, p. 81-107.
9. Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Editura Actami, Bucureşti, 1994, Cap. VII, „Dreptul în sistemul normativ special“, p. 132-143.
10. Eugen Doleschal şi Nora Klopunts, Către o nouă criminologie (Toward a New Criminology), Crime and Delinquency Literature 5(4): (607-626 (Dec. 1973). Se face o analiză a dezvoltării criminologiei în şcoala clasică, pozitivistă şi interacţionară.
11. Tudor Amza, Criminologie, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 13-43.
12. Tudor Amza, Criminologie teoretică – Teorii reprezentative şi politică criminologică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 27-65.
13. Tudor Amza, Criminologie – Tratat de teorie şi politică criminologică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 13-61.
14. Igor Ciobanu, Criminologie, vol.I, Editura Cartdidact – Reclama, Chişinău, p. 3- 35.

Criminologie 25
2011
Unitatea de învățare 2
METODOLOGIA CERCETĂRII CRIMINOLOGICE
Timp de studiu individual estimat: 2h
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare, studentul:
- cunoaşte tehnicile de cercetare criminologică;
- cunoaşte metode de cercetare criminologică ;
- dezvolta limbajul juridic specific disciplinei.
Cuprinsul unităţii de studiu
1. Noţiuni ontroductive……………………………………….……………………………26
2. Metode de cercetare criminologică……………………………….…………………….26
3. Tehnici de cercetare criminologică…………………………….……………………….33
Nu uita!.........................................................................................................................................38
Întrebări de control…………………………………………………………..…………….38
Propuneri de referate………………………………………………………..……………..39
Temă de control...........................................................................................................................39
Bibliografie……………………………………………………………...…………………..39
1. Noţiuni introductive

Criminologie 26
2011
Obiectul de studiu al cercetării criminologice este destul de vast, însă, se apreciază că 3 mari segmente sunt decisive pentru reducerea fenomenului criminalităţii. În ordinea priorităţilor, acestea sunt următoarele: crima, criminalul şi victima. Sunt tot mai multe opinii potrivit cărora, la cei trei mari poli, ar mai trebui adăugate criminalitatea ca fenomen social şi reacţia socială împotriva criminalităţii.
Opiniez, în ceea ce mă priveşte, aşa cum am susţinut şi anterior acestui capitol, că pentru cercetarea criminologică se impune studiul tuturor celor 5 mari segmente, concluziile desprinse putând fi mult mai aproape de ceea ce urmărim: prevenirea şi combaterea fenomenului criminalităţii. Dar, cercetarea nu poate fi finalizată dacă nu se apelează la metode şi tehnici (procedee) de cercetare specifice. Astfel, metoda – în opinia lui Albert Brimo – reprezintă „ordinea ce se pune în învăţarea unei ştiinţe urmând condiţiile şi particularităţile acelei ştiinţe“, situaţie în care gândirea devine instrument de cercetare.
Dicţionarul enciclopedic defineşte metoda ca fiind acel mod de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii obiective. „Pe de altă parte, în sensul aceleiaşi surse bibliografice, metoda reprezintă acel mod de a proceda, procedeu sau ansamblu de procedee folosite în vederea cunoaşterii unui obiect“. Mai direct spus, metoda – în ceea ce ne priveşte – reprezintă un mod de a cunoaşte evoluţia fenomenului infracţional.
Procedeul ne arată felul, modul de a acţiona pentru realizarea unui scop. Acest mod este unul sistematic, prin care ajungem la ţelul propus în urma unei operaţii sau a unui proces prin folosirea unei anumite metode.
Procedeul prezintă „felul practic, procedural în care se utilizează metodele de cercetare“.
Complexitatea fenomenului infracţional ne obligă în a aborda o strategie interdisciplinară, unde sunt necesare investigaţii sociologice, psihologice, biologice, antropologice şi, nu în ultimul rând, juridice. Datele oferite de cercetarea întreprinsă în fiecare domeniu sunt corelate teoretic într-o disciplină metodologică, specifică cercetării criminologice, care se ocupă de studiul metodelor şi procedeelor (tehnicilor) de investigare a cauzelor ori condiţiilor care generează fenomenul criminalităţii. Ca urmare, criminologia este interesată de relaţia cauzală, de particularităţile pe care acest tip de relaţie le îmbracă la nivelul fenomenului infracţional, ca şi al infracţiunilor concrete.
2. Metode de cercetare criminologică a experimentului.
La acestea se adaugă şi alte metode de cercetare, cele mai semnificative fiind: metoda clinică, metoda tipologică, metoda comparativă, metoda de predicţie. Acestea reprezintă practic „nişte metode de studiu particulare“, şi au un grad de generalitate suficient de extins. Altele, sunt „metode proprii“, ca de exemplu cel al cercetării criminologice, şi sunt aplicabile doar unei ştiinţe.
Principalele metode de studiu în cercetarea criminologică sunt: observaţia, experimentul, studiul de caz, metoda clinică, metoda tipologică, metoda comparativă şi metoda de producţie.
2.1. Observaţia
Observaţia reprezintă acel moment în care are loc contactul iniţial între persoana care efectuează studiul (cercetătorul) şi obiectul său de studiu.
Prin intermediul observaţiei se poate realiza de către cercetător o percepere directă a infracţiunii, a criminalului sau a victimei, ultima fiind o situaţie destul de rară, excepţie fiind,

Criminologie 27
2011
poate, doar momentul în care o cameră video filmează, din întâmplare, o infracţiune, ca de exemplu, asasinarea unui şef de stat, aşa cum s-a întâmplat în 1963, în America.
Observarea poate fi realizată empiric sau în mod ştiinţific.
Observarea empirică se produce atunci când în mod spontan individul ia cunoştinţă cu ceea ce se petrece în jurul său, însă, se apreciază că această observare este destul de limitată, fiind apreciată în funcţie de interesele individului sau al grupului social din care face parte.
Acest tip de observaţie este însă incapabil de a oferi o imagine reală a fenomenului respectiv, fiind deseori superficială ori inexactă, şi, cel mai adesea probabil, şi una şi alta. Cert este că aspectele care se reţin sunt, de regulă, doar cele care prezintă latura spectaculoasă a evenimentului respectiv, fiind observaţii subiective care prezintă mai mult punctul de vedere personal, ori frământările şi interesele observatorului şi nu date ştiinţifice utile cazului observat.
Observarea ştiinţifică presupune o vizionare directă şi metodică a situaţiei, scopul său fiind unul stabilit, iar calitatea acesteia este direct subordonată nivelului de profesionalism al cercetătorului.
Observaţia se realizează prin următoarele mijloace:
– prin percepere directă a crimei, situaţie care, aşa cum precizam mai sus, este destul de rar întâlnită;
– prin constatarea crimei, însă, aceasta, se face întotdeauna după ce fapta criminală s-a – prin studiul mijloacelor cu care a fost comisă crima, ca de exemplu metodele folosite de infractori pentru a sparge o uşă, sau cele folosite pentru a realiza o escrocherie;
– prin studiul produsului crimei, aşa cum sunt, de exemplu, instrumentele de plată bancare falsificate;
– studiul dosarului afacerii, care, frecvent, conţine elemente ce interesează criminologia;
– studiul declaraţiilor date de criminali care execută o pedeapsă rămasă definitivă sau al lucrărilor elaborate de aceştia (eseuri, romane, desene etc.).
În cadrul observaţiei se realizează un studiu direct al comportamentului infractorului, al acţiunilor pe care acesta le întreprinde sau le-a întreprins pentru realizarea actului criminal şi asupra reacţiilor pe care le provoacă în rândul societăţii.
Ca tehnică de percepere sistematică şi planificată a fenomenului infracţional, observaţia se recomandă a se folosi la studierea unor colectivităţi sau grupuri mai bine determinate şi restrânse, al căror studiu poate fi mai uşor de realizat.
Întâlnim, de regulă, următoarele tipuri de observaţie:
– directă sau indirectă, situaţie în care observaţia se face în funcţie de relaţia observatorului cu realitatea;
– globală sau parţială – reprezintă de fapt stadiul la care cercetarea interesează. Observarea parţială reprezintă efectuarea unui studiu pe o anumită tematică, în timp ce observarea globală se face la nivelul întregului fenomen criminal;
– observarea sistematizată sau observarea nesistematizată. Prima face referire la cercetările de tip calitativ, pe câtă vreme, a doua, observarea nesistematizată, se realizează cu categorii mai largi şi suple de subiecţi;
– observarea externă (neparticipativă) sau observarea internă (participativă) – se realizează în raport cu poziţia observatorului faţă de sistemul studiat. În cadrul observării externe, cercetătorul rămâne în afara sistemului studiat, iar observarea internă presupune implicarea acestuia la viaţa grupului, participare care poate fi totală sau parţială, activă sau pasivă.

Criminologie 28
2011
Cercetătorii care se angajează în observarea participativă sau neparticipativă au scopuri diferite. Aceste metode, însă, oferă descrieri detaliate ale vieţii, aşa cum este ea trăită – în bande, în închisori sau în alte condiţii.
Observarea este modalitatea cea mai directă a studiului comparativ, şi, ca atare, investigatorii pot juca o varietate de roluri în observarea situaţiilor sociale.
Când se procedează la investigarea neparticipativă, ei nu iau parte la activităţile grupului pe care îl studiază, ci doar observă activităţile în condiţiile vieţii de zi cu zi şi înregistrează ceea ce văd.
Investigatorii care se angajează în observarea participativă iau parte la multe dintre activităţile grupului pentru a ajunge să fie agreaţi de membrii acestuia, dar, în general, le comunică în mod deschis scopul participării lor, altfel, putând să apară situaţii dintre cele mai neplăcute, ca de exemplu, descoperirea că în banda lor s-a infiltrat un ins fără acceptul acestora.
Profesorul canadian Normandeau sublinia: „observatorul anonim poate pătrunde mai profund în intimitatea grupului observat, dar va fi mai limitat în privinţa posibilităţilor de mişcare şi al întrebărilor, pe când cel cunoscut se va putea mişca şi integra fără restricţii dar între el şi membrii grupului va exista întotdeauna o subtilă demarcaţie.“
Observarea grupurilor în mediul lor natural permite cercetătorilor cunoaşterea profundă a comportamentului şi atitudinilor infractorilor, fapt ce nu se poate realiza prin intermediul experimentelor sau sondajelor.
Se impune a se face precizarea că alegerea tipurilor de observaţie la care ne-am referit este influenţată de natura şi scopul cercetării, de condiţiile în care se desfăşoară, dar şi de caracteristicile subiecţilor observaţi.
Este cunoscut faptul că în cercetarea criminologică, pe lângă tipurile de observaţie prezentate mai sus, avem şi cercetări al căror rezultat depinde şi de tipul de observatori. Astfel, putem avea un tip de observatori care individual realizează cercetarea, însă, mult mai frecvent şi cu mai multă claritate şi coeziune, aceasta, poate fi făcută de un grup (echipă) de cercetare.
Primul caz, tipul de observator individual, prezintă avantajul că se realizează cu cheltuieli financiare mult mai mici, în timp ce al doilea tip, cel realizat de o echipă de cercetare, presupune cheltuieli şi, în general, mult mai multă logistică, însă, avantajul constă în faptul că cercetările sunt mai lucide, mai coerente şi cuprind un număr mai mare de subiecţi.
Este evident că, în acest câmp de cercetare criminogică, personalitatea aceluia sau acelora care realizează observaţia poate să joace un rol important în reuşita cercetării. Aceşti observatori trebuie să aibă talent, să fie obiectivi, lucizi şi mai ales precişi în ideile pe care urmăresc a le clarifica.
În ceea ce priveşte relaţia observator – observat este greu de realizat o armonie, astfel încât din aceasta să obţii şi alte date care să fie utile cercetării criminologice.
2.2. Experimentul
Experimentul, ca metodă de cercetare criminologică, este deseori imposibil de realizat în materie criminală şi chiar pentru „tratamentul“ penal. Aşa de exemplu, putem susţine că realizăm un experiment într-un sistem progresiv atunci când îi studiem cu atenţie rezultatele, însă, problema care se pune este aceea că nu vom şti care vor fi rezultatele unui alt sistem aplicat aceloraşi criminali şi nu vom putea reîncepe experimentul, împrejurare care face o diferenţiere esenţială faţă de ştiinţele exacte, fiindcă, acolo, putem cu adevărat prevede ceva exact.

Criminologie 29
2011
Într-adevăr, experimentul reprezintă o observaţie provocată în împrejurimi care se aleg de cel care efectuează studiul, iar cu această ocazie se realizează identificarea acelor legături de intercondiţionare între diferitele fenomene şi se descifrează înlănţuirea cauzală a acestora.
Experimentul, însă, ca metodă de cercetare criminologică, prezintă mai multe particularităţi, care îl deosebeşte de celelalte metode. Aşa de exemplu, cu ajutorul experimentului se realizează o provocare a unui eveniment, o variere şi repetare a fenomenului observat, de aceea, realizarea experimentului presupune o temeinică pregătire şi ea implică, pe lângă alegerea problemei care va fi studiată, şi elaborarea unor ipoteze care vor fi sau nu confirmate. Aceste ipoteze pot consta, fie în identificarea legăturilor ce unesc cele două variabile, fie să compare efectele produse, ca în acest fel să fie identificată cauza, şi, apoi, în funcţie de aceasta, să se stabilească efectul ei.
Este necesar pentru a obţine rezultatele dorite, experimentul să respecte câteva reguli absolut obligatorii, unele specifice acestuia, altele de ordin general, iar altele specifice obiectului sau fenomenului propus spre studiu.
Regulile generale se referă în principal la acelea evidenţiate de distinşii mei colegi de la „Academia de poliţie“, Gh. Nistoreanu şi C. Păun şi anume:
– problemele propuse pentru studiu vor fi abordate în mod cauzal;
– elaborarea ipotezelor de lucru;
– crearea unor grupuri de control care să prezinte asemănări grupului pe care se realizează experimentul;
– realizarea unei singure variabile în acelaşi timp;
– îndepărtarea pe toată durata experimentului a factorilor externi;
– necesitatea ca cercetătorul, pe durata efectuării experimentului, să fie obiectiv în analiza datelor obţinute şi la întocmirea sintezei pe care o va face.
Cât priveşte tipul de experiment propus de R. Pinto şi M. Grawitz, se impune a se sublinia că tipul de experiment care se face în funcţie de modalităţile concrete de manifestare a variabilităţilor, poate fi „înainte“ sau „după“ introducerea variabilei. Aşa de exemplu, pentru a putea cunoaşte influenţa unor filme de violenţă asupra unui grup de tineri, aceştia sunt examinaţi atât înainte de vizionarea filmului, cât şi după aceea. De remarcat faptul că în cazul acestui tip de experiment nu este necesară examinarea unui grup de control.
În concluzie, experimentul este o tehnică folosită îndeosebi în biologie şi fizică, precum şi în ştiinţele sociale, cercetarea criminologică folosindu-se de această metodă mai rar. În cadrul experimentului, cel care face investigaţia introduce o modificare într-un proces, apoi face măsurători sau observaţii pentru a evalua efectele schimbării. Prin experimentare, oamenii de ştiinţă, testează modul în care se relaţionează una sau mai multe variabile (factori care se pot schimba).
Modelul de bază al unui experiment presupune schimbarea uneia dintre variabile, păstrând neschimbaţi ceilalţi factori, care sunt ţinuţi sub control sau menţinuţi constanţi, şi în funcţie de aceasta, observarea efectelor schimbării respective asupra altei variabile. Dacă o variabilă este modificată şi ceilalţi factori sunt menţinuţi în aceeaşi formulă, putem concluziona că o schimbare apărută la cea de-a doua variabilă se datorează modificării operate la nivelul primei variabile.
Majoritatea experimentelor se fac în laborator, dar ele se pot realiza şi în lumea reală, adică experimentul în teren. Experimentele în lumea reală sunt mai costisitoare, şi dificil de realizat, dar ele au avantajul de a oferi mai multe certitudini oamenilor de ştiinţă în stabilirea relaţiei cauză-efect.

Criminologie 30
2011
Factorii religioşi, sociali sau morali sunt factori de care cercetătorul trebuie să se folosească doar în funcţie de aportul pe care aceştia îl aduc la prevenirea şi combaterea fenomenului criminalităţii.
2.3. Studiul de caz
Studiul de caz este o analiză a tuturor aspectelor pertinente ale unor unităţi de studiu, cum ar fi un individ sau o instituţie, un grup sau o comunitate. Sursele de informaţii sunt documente de tipul: biografii, ziare, scrisori şi alte mărturii scrise.
Este greu probabil de acceptat, de către unii criminologi, că studiul poate fi considerat ca o metodă de studiere particulară, alături de experiment, observare şi metoda clinică, tipologică, comparativă şi predicţie, însă, o demonstraţie clasică a folosirii de către criminologie a metodei studiului de caz a făcut-o Sutherland Edwin în lucrarea „Hoţul profesionist“, realizată în baza unui interviu pe care autorul l-a avut cu un hoţ profesionist.
Lucrarea scoate în evidenţă relaţia dintre un amator şi un profesionist, cum comunică hoţii, cum stabilesc dacă pot avea încredere unul în celălalt, cum se formează grupuri de infractori etc. Din discuţiile cu hoţul şi analiza relatărilor acestuia pe probleme alese de cercetător, Sutherland, a reuşit să tragă mai multe concluzii decât ar fi făcut în urma folosirii altor tehnici. Aşa de exemplu, o persoană nu este apreciată ca „hoţ profesionist“ dacă nu este recunoscut ca atare de către alţi hoţi profesionişti.
Sutherland susţine că pentru dezvoltarea tehnicilor specifice este necesară o pregătire specială, asigurată inclusive de hoţi profesionişti. Totuşi, această metodă prezintă deseori o sumedenie de dezavantaje.
2.4. Metoda tipologică
Metoda tipologică reprezintă acea manieră de cercetare prin care se face o descriere, o clasificare a individului care a comis o crimă, în contrast cu cel care are un comportament noncriminal. De asemenea, aceasta este apreciată ca fiind una dintre cele mai vechi metode de cercetare criminologică şi ea descrie comportamentul criminalului violent, al celui escroc, evazionist, profesionist, de ocazie etc., ocupându-se în acelaşi timp şi de descrierea tipologică a actului infracţional.
Metoda tipologică a preocupat îndeosebi pe susţinătorii şcolii de antropologie criminală, care erau interesaţi în a demonstra existenţa unui infractor, plecând de la defectele fizice ale acestuia, fiind totodată folosită şi de către cercetarea criminologică, sociologică, psihologică sau psihiatrică.
La baza acestei metode stă noţiunea de tip, care, pentru a fi individualizat îi sunt prezentate o serie de caracteristici, fapt care îl evidenţiază de ceilalţi indivizi, fenomenul în sine purtând denumirea de tipologie. Este important de adăugat aprecierea făcută de R. Popescu– Neveanu care susţine că „nu orice asociere de trăsături alcătuieşte un tip, ci numai aceea care este concomitent pregnantă, consistentă şi semnificativă“.
Tipul trebuie însă diferenţiat, atât de ipoteză cât şi de descrierea concretă, fiindcă spre deosebire de ipoteză, tipul corespunde unei realităţi concrete iar din aceasta tipul nu reţine decât anumite aspecte certe ale fenomenului.
Cesare Lombroso, Enrico Ferri, Charles Goring şi E.A. Hooton sunt cei care au creat primele tipologii specifice, aşa de exemplu categoriile de criminali descrişi de Lombroso: criminali născuţi, criminali bolnavi şi criminoloizii.

Criminologie 31
2011
La Congresul Internaţional de Criminologie din 1973, ţinut la Belgrad, specialiştii atrăgeau atenţia că această metodă trebuie privită cu mai multă circumspecţie, fiind perimată şi în contrast cu drepturile omului, reglementate prin acte juridice internaţionale, unanim admise de către ţările membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Interesant de subliniat că, până în prezent, nu s-au putut stabili, în urma cercetărilor întreprinse pe baza acestei metodologii, corelaţii semnificative între o anumită tipologie de descriere a criminalilor sau între o anumită tipologie de delincvenţă şi diferitele metode de tratament penal, aplicat celor care au comis infracţiuni.
2.5. Metoda comparativă
Metoda comparativă, prin vocaţie şi utilizare, reprezintă metoda cu cel mai larg câmp de aplicare în ştiinţele sociale. Despre aceasta, E. Durkheim arăta: „Nu avem decât un anumit mod de a demonstra că între două fapte există o relaţie logică, un raport de cauzalitate, acela de a compara cazurile în care ele sunt prezente sau absente simultan şi de a cerceta dacă variaţiile pe care le prezintă în aceste combinaţii diferite de împrejurări dovedesc că unul depinde de celălalt“.
Această metodă este utilizată, deseori, ca metodă singulară de cercetare, însă, ea poate fi folosită în paralel sau asociată cu alte metode în aproape toate etapele pe care le parcurge cercetarea criminologică, de la identificarea cauzelor şi condiţiilor care generează criminalitatea şi până la elaborarea unor măsuri, care, odată aplicate de organele abilitate, pot să contribuie la stoparea sau diminuarea fenomenului.
Procedeele mai des utilizate pentru comparare sunt:
– procedeul concordanţei – presupune identificarea elementelor comune din cadrul obiectului de cercetare;
– procedeul diferenţelor – face referire la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un fenomen pentru a se produce iar dacă una din ele lipseşte, fenomenul nu se mai realizează, condiţia respectivă constituind cauza acestuia;
– procedeul variaţiilor concomitente – când un fenomen este precedat de un alt fenomen, acela dintre fenomenele precedente, care variază în acelaşi fel cu fenomenul care succede, constituie cauza producerii fenomenului care ne interesează.
Aceste procedee nu apar niciodată izolate, iar concluziile desprinse din studiile făcute constituie momente ale cunoaşterii ştiinţifice, legate strâns între ele.
Specialiştii apreciază însă că metoda comparativă suferă de o oarecare lipsă de rigoare, criteriile elementare ce interesează a fi comparate nefiind întotdeauna precis determinate şi, ca atare, se recomandă ca rezultatele obţinute prin această metodă să fie aprofundate şi completate şi cu concluziile altor metode de cercetare.
2.6. Metoda de predicţie
Previzionarea în domeniul combaterii criminalităţii este o problemă pe cât de complexă pe atât de utilă.
Problemele mai principale – în opinia profesorilor Nistoreanu şi Păun – care sunt vizate de această metodă sunt:
– stabilirea raportului dintre legităţile statistice şi prognosticul fenomenului infracţional;
– opţiunea cu privire la factorii de predicţie de natură individuală;
– activitatea de planificare în domeniul prevenirii şi combaterii fenomenului infracţional.

Criminologie an ii, sem 1

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Criminologie an ii, sem 1

Similar to Criminologie an ii, sem 1 (20)

More from exodumuser

More from exodumuser (20)

Criminologie an ii, sem 1