Documentul analizează dreptul comunitar instituțional în contextul integrării europene, evidențiind importanța sa în structura Uniunii Europene și în dezvoltarea statului de drept în Republica Moldova. Cursul dedicat acestui domeniu are ca obiectiv familiarizarea studenților cu normele juridice și instituțiile Uniunii Europene, precum și cu procesele decizionale ce o caracterizează. Totodată, documentul subliniază necesitatea armonizării legislației moldovenești cu standardele europene pentru a facilita integrarea regională.

1. DREPT COMUNITAR INSTITU IONALȚ
SUPORT BIBLIOGRAFIC
(READER)
Victoria arălungă,Ț
doctor în drept,
lector superior universitar
Chi inău, 2011ș

2. CUPRINS:
Preliminarii.................................................................................................................... 3
Obiective generale ale disciplinei “Drept comunitar
institu ional”...................................................................................................................ț
. 3
Grila tematică a seminariilor şi a suportului bibliografic aferent............................. 5
Iordan Gheorghe Bărbulescu, Procesul istoric al integrării europene....................... 6
Vendelin Francisc Glazer, Dezvoltarea institu ională a Uniunii Europene –ț
- Tratatul de la Maastricht……………………………………………………………... 25
Moise Bojincă, Gheorghe Marian Bojincă, Construc ia europeană în concep iaț ț
Tratatului de la Lisabona…………………………………………………………….. 34
Silviu - Daniel Socol, Parlamentul European: de la organ consultativ la co-legiuitor. 42
Tudor Guset, Rolul Comisiei Europene din perspectiva Tratatului de la Lisabona. 46
Natalia Suceveanu, Cristina Bancu, Rolul Comitetului Reprezentan ilor Permanen iț ț
(COREPER) în procesul decisional comunitar……………………………………….. 48
Olga Andreea URDA, Primatul dreptului comunitar……………………………….… 56
Mircea CRISTE, Tribunalul Func iei Publice, guardian al drepturilorț
func ionarului european……………………………………………………………….. 68ț
2

3. PRELIMINARII
Cursul Drept comunitar instituţional ca disciplină de specialitate predată la facultă ilț e de
drept a căpătat interes didactico-ştiinţific de proporţii, devenind ramură de profil în studiul
academic al studenţilor.
Integrarea europeană este o noţiune apărută în vocabularul politicienilor din Republica
Moldova imediat după proclamarea independenţei statului moldovenesc. Luînd în considerare
criteriile istorice, politice, culturale şi geografice, aceasta apare ca un lucru destul de firesc. Mai
mult, propunîndu-şi în calitate de obiectiv strategic crearea unui stat de drept, bazat pe valorile
democratice, aspiraţia Republicii Moldova de a se integra în această structură este destul de
întemeiată, deoarece Uniunea Europeană este un exemplu al democraţiei, stabilităţii politice,
bunăstării sociale şi economice.
Unul dintre instrumentele cele mai importante ale procesului de integrare europeană îl
reprezintă dreptul comunitar - sistem juridic creat de către statele membre ale Uniunii Europene
şi instituţiile comunitare. Dreptul comunitar a devenit un mijloc eficient în înlăturarea piedicilor
în calea creării unei pieţe comune, iar în prezent are menirea de a se manifesta ca o pîrghie a
integrării politice. Din acest considerent, studierea dreptului instituţional comunitar – ca un
ansamblu de norme juridice cuprinse în tratatele constitutive, în tratatele de modificare a acestora şi
în alte tratate internaţionale, care au ca scop înfiinţarea comunităţilor europene, stabilirea structurii
instituţionale a acestora, a competenţelor instituţiilor comunitare şi a raporturilor dintre acestea,
precum şi dintre acestea şi alte subiecte de drept internaţional – pare importantă şi oportună.
Cursul propus se axează pe studierea celor mai importante subiecte de drept comunitar
instituţional şi a documentelor de importanţă considerabilă ce guvernează această materie.
Conceput ca un ansamblu de cunoştinţe, deprinderi şi competenţe, Dreptul comunitar
instituţional trebuie să asigure pregătirea temeinică pentru orice specialist în domeniul dreptului,
precum şi pentru cei care se vor lansa în viata politică, socială, economică a statului Republica
Moldova.
II. OBIECTIVELE GENERALE ALE DISCIPLINEI
A. La nivel de cunoaştere şi înţelegere
- să definească şi să explice geneza şi natura dreptului comunitar instituţional;
- să opereze cu aparatul epistemologic al disciplinei ;
3

4. - să facă distincţia dintre dreptul comunitar şi dreptul internaţional public;
- să dobîndească cuno tin e temeinice i detalite despre Uniunea Europeană, evolu ia sa pînă laș ț ș ț
stadiul actual de integrare economică i politică;ș
- să cunoască instituţiile comunitare - apariţia, evoluţia, structura i competenţele acetora,ș
precum i sistemul de drept al Uniunii Europene;ș
- să în eleagă procesele decizionale ale Uniunii Europene i a rolului diferi ilor actoriț ș ț
institu ionali în acest proces.ț
B. La nivel de aplicare
- să aibă capacitatea de analiză i rela ionare a unor concepte teoretice relevante pentruș ț
în elegerea compexă a procesului integrării europene;ț
- să analizeze structura şi atribuţiile instituţiilor comunitare, şi să argumenteze importanţa
fiecărei instituţii şi organ comunitar;
- să distingă relaţiile dintre diferite instituţii comunitare;
- să explice şi să analizeze funcţiile asumate de Comunitatea Europeană;
- să distingă izvoarele originare ale dreptului comunitar de cele derivate,
- să analizeze modul de integrare a dreptului comunitar în ordinea juridică internă a statelor –
membre ale Uniunii Europene.
C. La nivel de integrare
- să elaboreze lucrări de cercetare ştiinţifică în domeniul dreptului comunitar instituţional şi să
identifice lacunele existente în domeniu;
- să prezinte problemele actuale ale dreptului comunitar şi rezolvarea lor prin aplicarea soluţiilor
din practica internaţională a statelor şi a organizaţiilor internaţionale;
- să perceapă sensul şi direcţiile de armonizare a dreptului Republicii Moldova cu normele
comunitare;
- să formuleze propuneri de lege ferenda în contextul racordării legislaţiei interne la standardele
internaţionale şi europene.
4

5. GRILA TEMATICĂ A SEMINARIILOR I A SUPORTULUI BIBLIOGRAFICȘ
AFERENT
Nr. Tematică seminar Suport bibliografic aferent
1 Istoricul creării Comunităţilor
europene.
Iordan Gheorghe Bărbulescu, Procesul
istoric al integrării europene.
2 Uniunea Europeană – noul cadru al
politicii europene.
Vendelin Francisc Glazer, Dezvoltarea
institu ională a Uniunii Europene –ț
Tratatul de la Maastricht.
Moise Bojincă, Gheorghe Marian Bojincă,
Construc ia europeană în concep iaț ț
Tratatului de la Lisabona.
3 Sistemul institu ional al Uniuniiț
Europene.
Silviu - Daniel Socol, Parlamentul
European: de la organ consultativ la co-
legiuitor.
Tudor Guset, Rolul Comisiei Europene din
perspectiva Tratatului de la Lisabona.
Natalia Suceveanu, Cristina Bancu, Rolul
Comitetului Reprezentan ilor Permanen iț ț
(COREPER) în procesul decisional
comunitar.
4 Sistemul juridic comunitar. Olga Andreea URDA, Primatul dreptului
comunitar.
5 Controlul jurisdicţional comunitar. Mircea CRISTE, Tribunalul Func ieiț
Publice, guardian al drepturilor
func ionarului european.ț
5

6. PROCESUL ISTORIC AL INTEGRĂRII EUROPENE
Iordan Gheorghe BĂRBULESCU
Text preluat din ”Uniunea Europeană – aprofundare i extindere:ș
de la Comunităţile Europene la Uniunea Europeană” I.Gh. Bărbulescu,
Bucure ti: Editura Trei, 2001ș , p. 41-60
1. IDEEA EUROPEANĂ ÎN ISTORIE
Europa comunitară nu este doar un spaţiu geografic i economic, „Europa este o regiune aș
lumii în care rădăcinile istorice merg în profunzime“1
. Europa, comunitatea culturilor a lăsat în
istorie urmele voinţei sale unificatoare i, în mod special în acest secol, dorinţa sa permanentă deș
a o face efectivă. Integrarea europeană nu a fost, deci, o idee originală sau spontană specifică
secolului XX, ci o constantă utopie a gândirii europene, a a cum o demonstrează multipleleș
proiecte ce s-au succedat de-a lungul istoriei.
O explicaţie a acestei idei constante de unificare o poate da existenţa comunităţii de culturi,
continentul european generând:
— cele mai importante mi cări artistice i literare;ș ș
— o gândire politică omogenă;
— rădăcini juridice comune;
— o tradiţie umanistă comună;
— credinţe religioase comune.
Dar, i multe războaie fraticide. Toate acestea pot explica formarea progresivă a unui mediuș
propice pentru a prinde contur o „Idee Europeană“ cât i găsirea momentului favorabil realizăriiș
ei: sfâr itul sângerosului război mondial dintre 1939-1945, adică atunci când, paradoxal, Europaș
se rupe în două: cea Occidentală i cea comunistăș 2
.
1.1. Originile procesului integrator până în secolul XIX
1
BRUGMANS, H., La Ideea Europea, 1920-1970, Madrid 1972; La pensée politique du fédéralisme, Leyden, 1969;
Le fédéralisme contemporaine, Leyden, 1963
2
pentru a prezenta „Ideea Europeană“, am utilizat o formulă adecvată demersului nostru, ceea ce nu vrea să spună
că este i cea mai bună. De altfel, de-a lungul elaborării lucrării, am întâlnit atâtea referiri la aceasta — directe sauș
indirecte, explicite sau implicite — încât s-ar putea scrie o lucrare de sine stătătoare asupra acestui subiect.
Fără a aprofunda, dorim doar să arătăm că nu există intelectual important care să nu- i fi pus întrebări referitoare laș
Europa: ce este, care va fi viitorul ei, cum ar putea fi organizată etc. Vom aminti doar pe unii dintre cei care au
încercat să ofere, de-a lungul timpului, răspunsuri la respectivele întrebări: Hesiod, Homer, Herodot, Horatio,
Anaximandru, Aristotel, Socrates, Dante, Pierre Du Bois, Petrarca, Erasmus, Maquiaveli, Leibniz, Vico,
Montesquieu, Voltaire, Rousseau, Kant, Fichte, Herder, Schiller, Constant, Saint-Simon, Novalis, Hegel, Comte,
Schilling, Hugo, Lamartine, Mazzini, Proudhon, Tocqueville, Marx, Tolstoi, Dostoievski, Kierkegaard, Renan,
Burckhardt, Nietzsche, Sorel, Spengler, Valery, Mann, Unamuno, Jaspers, Heidegger, Ortega y Gasset,
Coudenhove-Kalergi, Weil, Spengler, Husserl, Croce, Rougemont, Malraux, Brugmans, Sartre, Briand etc.
6

7. Dacă ne întoarcem la Evul Mediu, întâlnim ideea unei cre tinătăţi medievale nostalgice dupăș
Imperiul roman, dar organizată conform unor proiecte precum cele ale francezului Pierre Dubois
(1306) sau ale lui Raimundo Lulio (1232-1314). Comunitatea culturală a Europei medieval se
caracteriza prin limbă i religie comune. Imperiul i Papalitatea ofereau unitate structurală, darș ș
erau politic ineficace. Era vorba, în fapt, despre un tip de „organizare mondială“, pentru că
„Lumea era Europa“, conform lui Friedrich3
. Europa începe să aibe „con tiinţă de sine“ înș
secolele al XV-lea i al XVI-lea, odată cu apariţia statului modern, eliberat de tutela Imperiuluiș
i a Papalităţii. Această constatare îl face pe Truyol y Serra, un studios dintre cei mai respectabiliș
ai acestei teme, să situeze geneza europeismului în Evul Mediu4
.
Din această epocă avem „Proiectul de Tratat pentru a face ca pacea să fie permanentă între
suveranii cre tini“, scris de către abatele Saint-Pierreș 5
(1658-1743), în care se propunea crearea
unei federaţii ale cărei instituţii ar fi fost: un Senat6
, un Secretariat Permanent i o Armatăș
Confederală. Ideea unei „organizaţii europene“ se dezvoltă, de asemenea, la Kant în lucrarea
„Pentru Pacea Eternă“7
. Pentru el, pacea mondială i, deci, pacea europeană reclama oș
organizare europeană a statelor i adoptarea, de către acestea, a principiului separării puterilor.ș
Încercările acestuia de organizare a învolburatei hărţi europene a secolelor al XVI-lea i al XVII-ș
lea erau viciate în conţinut de faptul că exprimau interesul Germaniei i luau drept bază Pacea deș
la Westfalia din 1648. Secolul al XIX-lea a fost traversat de o contradicţie fundamentală: — în
pofida faptului că era dominat de naţionalism, obscurantismul generat de acesta nu a putut sufoca
continuarea utopiei uniunii europene.
Aceasta a fost apărată, de exemplu, de către Saint-Simon8
în opera sa „Organizarea Societăţii
Europene sau necesitatea unirii popoarelor Europei într-un singur corp politic conservându- iș
fiecare independenţa sa naţională“, în care acesta concepea Europa ca un stat federal. La rândul
lor, Charles Lemonnier înfiinţa ziarul „Les Etats Unis d’Europe (1867), Auguste Comte (1798-
1857)9
credea într-o Europă federală, iar Victor Hugo10
(1802-1885) profetiza: „va veni o zi când
naţiunile europene, fără să- i piardă specificitatea i glorioasa lor individualitate, se vor uni într-ș ș
o unitate superioară constituind fraternitatea europeană“.
Primele decade ale secolului al XIX-lea trebuiau însă să suporte însângeratele consecinţe ale
Congresului de la Viena (1815) i ale e ecului „Concertului European“ i „Păcii Sfintei Alianţe“ș ș ș
3
FRIEDRICH, C.J., Europa: el surgimiento de una nación, Madrid, 1969
4
TRUYOL Y SERRA, A., La integración europea. Idea y realidad, Madrid, 1972
5
ABAD DE SAINT-PIERRE, Proyecto para lograr la paz perpetua en Europa, Ütrecht, 1713
6
mai aproape de o Curte de Justiţie, în accepţia noastră modernă
7
KANT, E., Zum ewigen Friede, Königsberg, 1795
8
SAINT-SIMON, P., De la reorganización de la Sociedad europea o de la necesidad de reunir a los pueblos de
Europa en un solo cuerpo politico conservando cada uno su independencia nacional, Madrid, Civitas, 1995
9
COMTE, A., Cours de Philosophie Positive, 1830-42, Paris, 1894
10
HUGO, V., OEvres Complétes. Actes et Paroles, Paris, 1882
7

8. (1815). Era o epocă de puternice presiuni ale forţelor monarhice i conservatoare (în- cheiateș
fiind războaiele napoleoniene) ca reacţie la mi cările democratice i sociale.ș ș
Acela i secol a fost însă, de asemenea, martorul iniţierii cooperării internaţionale formându-ș
se, urmare a voinţei statelor, primele organizaţii internaţionale. Este vorba despre o cooperare
voluntară, bazată pe deplinul respect al suveranităţii statelor i având ca scop rezolvareaș
problemelor comune i satisfacerea intereselor acestora în sectoare precum comunicaţiile i celș ș
tehnico- tiinţific. Ne referim la uniunile internaţionale cu caracter tiinţific i administrativș ș ș
precum: Uniunea Po tală Universală (UPU), Uniunea Telegrafică Internaţională (UIT). A a cumș ș
arăta Reuter, aceste prime organizaţii, de i internaţionaleș de jure, dată fiind supremaţia mondială
a Europei, erau europene de facto11
.
1.2. Ideea Europeană între 1900 i 1945. Iniţiativa lui A. Briandș
Secolul al XX-lea începe, ca etapă simbolică a devenirii sale istorice, cu primul război
mondial (1914-1918) la care au condus pe fond, naţionalismele epocii. La sfâr itul acestuia,ș
asistăm la iniţierea declinului marilor puteri europene în faţa apariţiei pe scena internaţională a
superputerilor. Fără îndoială, faptul că SUA nu a dorit să participe la Societatea Naţiunilor (la a
cărei înfiinţare contribuise) i că URSS a fost expulzată din aceasta (ca urmare a invadăriiș
Finlandei) a făcut să fie mai puţin vizibilă, pentru un continent ce marcase istoria mondială
o bună bucată de vreme, o realitate tristă: — decăderea sa politică. Elitele intelectuale i politiceș
exprimau, în continuare, preocuparea lor pentru realizarea Ideii Europene înţeleasă ca unica cale
de „alungare“ a experienţei tragice la care a dus ura de tip naţionalist. A a se explică faptul că, înș
perioada interbelică, încep să fiinţeze numeroase asociaţii i publicaţii europeiste i să seș ș
difuzeze tezele lor federaliste.
De remarcat, proiectul unei „Europe confederale“ a lui Richard Coudenhove- Kalergi (1894-
1972), apărut în „Manifestul Paneuropean“ (1923), având un larg ecou în mediile intelectuale.
Era o operă profetică ce semnifica „trezirea imediată a mi cării în favoarea unificării europene“ș
12
, cum spunea Denis de Rougemont. În opinia lui Kalergi, Uniunea Europeană ce urma a se crea
se baza pe un sistem bicameral (Consiliul Federal, format dintr-un delegat al fiecărei ţări i oș
Adunare compusă din delegaţii parlamentelor naţionale), un Tribunal Federal i o Cancelarie sauș
Guvern, controlate de către cele două Camere. Se recuno tea existenţa unei „cetăţenii europene“ș
legată de cea naţională i se garanta protecţia, din partea Uniunii, a identităţii culturale iș ș
naţionale a popoarelor acesteia. Asemănarea acestui proiect cu realitatea comunitară de astăzi nu
este o pură coincidenţă, pentru că, a a cum arăta Brugmans, într-o întreprindere precum cea aș
11
REUTER, P., La Communauté européenne du charbon et de l’acier, Paris, 1953
12
ROUGEMONT, D., Vingt-huit siécles d’Europe, Payot, Paris, 1961
8

9. Uniunii Europene, „doar vizionarii sunt reali ti“. Poate tocmai de aceea, „european“ maiș
însemna i „cel ce vede departe“ș 13
.
Dar, încercarea cea mai importantă din punct de vedere politic a constituit-o propunerea făcută
de Franţa, prin ministrul său de externe Aristides Briand14
, în faţa Societăţii Naţiunilor din 5
septembrie 1929, referitoare la crearea unei federaţii numite „Uniunea Europeană“. Această idee
a fost ulterior dezvoltată în „Memorandum-ul Guvernului Francez“ trimis cancelariilor europene
i prezentat Societăţii Naţiunilor, la 1 mai 1930ș 15
. În acesta se propunea coordonarea statelor
europene în sânul Societăţii Naţiunilor prin crearea unei „Conferinţe Europene“, având un
Comitet Politic Permanent i un Secretariat. Fără îndoială, era vorba despre un proiect politic deș
creare a unei federaţii bazate pe ideea de „uniune“ i nu de „unitate“, dar i pe respectareaș ș
independenţei i a suveranităţii naţionale a fiecăreia dintre statele acesteia. Dimensiuneaș
economică a respectivului proiect de Uniune Europeană se baza pe apropierea economiilor
statelor europene a căror responsabilitate politică rămânea, însă, guvernelor.
Se poate observa că, definirea politică i economică a Uniunii Europene care se proiecta în aniiș
’30 era foarte asemănătoare cu ceea ce va fi, după mai bine de 60 de ani, Uniunea Europeană a
anului 1992 sau cea a Tratatului de la Maastricht. La acel moment (1930) cel mai favorabil
răspuns a venit din partea Spaniei (25.06.1930), iar opoziţia cea mai clară a venit din partea
Marii Britanii16
, dar i din partea Uniunii Sovieticeș 17
. Această iniţiativă s-a stins datorită crizei
economice (marea depresiune din 1929) ce începea să se simtă în Europa, dar i datorităș
alarmantei ascensiuni a social-naţionalismului german.
Criza economică a anilor ’30 i triumful fascismului au favorizat un climat naţionalist ce aș
dus, în final, la cel de-al doilea război mondial. Cu toate acestea, proiectele de unificare reapar,
„rezistenţa“ i „exilul“ș 18
promovând ideea necesităţii găsirii unei formule care să împiedice
cataclismele ciclice ce nimiceau Europa. Se propunea ca posibilă soluţie, organizarea unei
„structuri federale în Europa“. Acest moment de criză europeană este cel în care, în opinia
noastră, ideea europeistă prinde contur la nivelul mi cărilor colective representative pentruș
ample pături sociale. Unele proiecte concrete de unificare — la scară mică — se realizează chiar
în plin război, precum acordurile de creare ale BENELUX- ului (1943), între Guvernele, atunci
în exil, ale Belgiei, Olandei i Luxembourg-ului. Această Uniune Economică (realizată de acesteș
13
cum califica Homer pe Zeus
14
TRUYOL Y SERRA, A., op. cit.
15
Memorandum asupra organizării unui regim de uniune federală europeană, era titlul exact al acestui document
oficial francez redactat de către Alexis Léger, colaboratorul lui A. Briand, unul i acela i cu marele poet Saint Johnș ș
Perse
16
a cărei politică i economie gravitau în jurul coloniilorș
17
deoarece pentru Stalin, preconizata Uniune Europeană era o ma ină de război îndreptată împotriva URSSș
18
“Proiectul de Declaraţie al Rezistenţei Europene“, în L’Europe de Demain, Neuchatel,1945
9

10. trei ţări după 1945 i care există, încă, formal) avea un precedent în Uniunea Economică Belgo-ș
Luxembourgheză, creată în 1921.
1.3. Construcţia europeană după 1945. Mi carea Europeană i Federalismul europeanș ș
Dar, între timp, „comunitatea ideatică“ a Europei suferise o profundă lovitură deoarece —
după 1945 — nu mai exista „aceea i Europă“. Din lupta „naţionalismelor“ a rezultat o Europăș
„amputată ideologic“ (partea de răsărit rămânând sub dominaţia Moscovei) i „fracturată“. Înș
plus, divizarea politică i penuria economică făceau să persiste „particularismele“ i să seș ș
agraveze dezechilibrele, în principal datorită temerii justificate faţă de posibile noi înfruntări
armate.
În faţa acestor probleme i provocări, necesitatea „reînvierii ideii unităţii europene“ a devenitș
urgentă ducând la formarea unei mulţimi de mi cări pro-europeiste, în principal în afaraș
iniţiativelor statale, adică de caracter neguvernamental. Erau mi cări ale opiniei publice ce nuș
corespundeau întotdeauna cu poziţia guvernelor, dintre acestea remarcându- se cele universitare,
sindicale cât i cele venite dinspre mari personalităţi ale vieţii intelectuale i artistice.ș ș
Europeismul se manifesta în toată Europa demonstrând că are o serioasă bază de masă.
Ca întotdeauna în istorie, universităţile devin gazda preferată a acestor dezbateri. De remarcat,
în acest sens, Conferinţa lui W. Churchill la Universitatea din Zurich (19.09.1946) în care, după
ce deplângea e ecul proiectelor de Uniune din anii ’20-’30, pleda pentru dezvoltarea mi cărilorș ș
europeiste i crearea unei organizaţii regionale europene (un „Consiliu al Europei“ sau chiarș
„Statele Unite ale Europei“) compatibilă cu recent creata ONU. Marea Britanie nu participa însă
la acest Consiliu al Europei (datorită intereselor sale economice coloniale) considerându-
l însă un exerciţiu util Europei.
Aceste curente sociale i politice transfrontaliere, erau animate de ideile federalisteș
împărtă ite de europei ti prestigio i precum Henri Brugmansș ș ș 19
, Alexander Marc, Denis de
Rougemont,20
Salvador de Madariagga21
, Altiero Spinelii22
etc.
Federalismul european, conform lui Brugmans, reclama o „putere centrală complementară
puterilor multiple“. Obiectivul său, deci, nu îl constituia înlocuirea suveranităţii naţionale cu una
europeană, ci crearea unor instituţii adecvate care, prin competenţe i dimensiuni geografice, săș
fie capabile a răspunde diferitelor probleme cu care se confrunta Europa. În acela i timp, seș
tindea spre organizarea unor mari zone continentale i spre diversificarea centrelor de decizie.ș
19
BRUGMANS, H., Les Origines de la civilisation européene, 1958
20
DENIS DE ROUGEMONT, L’Esprit Européen, Baconniére, Neuchatel, 1949
21
MADARIAGA, S., L’Esprit de l’Europe, Mouvement Européen, Bruxelles, 1952
22
SPINELLI, A., Vers l’Union Européen, Florence, IUE, 1983 si L’Europa non cade del cielo, Bolonia, Il Mulino,
1960
10

11. Aceste două curente se completau i se condiţionau reciproc. La rândul său, Denis deș
Rougemont spunea că, „deoarece sunt destul de mici, statele naţionale ar trebui să se federalizeze
la scară continentală; pentru că sunt destul de mari, ar trebui, de asemenea, să se federalizeze“.
Mi cările federaliste europene împărtă eau principiile politice asupra cărora se forma unș ș
curent de gândire politică ce gravita în jurul ideilor de:
— autonomie;
— cooperare;
— subsidiaritate.
Fără îndoială, eroarea curentelor federaliste ale epocii a fost căutarea unui paralelism între
preconizata unificare europeană i modelul statelor federale existente, precum SUA sauș
Germania23
. Încă nu se înţelegea că trebuie căutat un model diferit care să încorporeze „spiritul
federalist“, dar să „inventeze“ instrumente noi, specific situaţiei particulare cu care Europa se
întâlnea în drumul ei unificator. Putem spune că, de-a lungul istoriei respectivului proces au fost
mereu prezente două forţe de semne opuse:
— de o parte, federali tii care doreau să se progreseze mai repede i să se meargă cât maiș ș
departe pe calea integrării;
— de cealaltă, naţionali tii care preferau integrării, simpla cooperare interguvernamentalăș 24
.
Progresele succesive au demonstrat compromisul continuu dintre cele două tendinţe.
23
Zollverein sau Uniunea Vamală germană de la 1834 i Confederaţia Germanică dintre 1818-1866 sau Statulș
german modern
24
în legătură cu dezbaterea federal-interguvernamental, în afara autorilor i lucrărilor deja prezentate, semnalăm:ș
ARISTIDE BRIAND în Briand Memorandum, Bulletin of Information News, 11 IX 1950; BURCKHARDT, C.,
Vierhistorische Betrachtungen (Patru puncte de vedere istorice), Manesse Verlag, Zurih, 1953; ROUSSEAU, J.J.,
Contrato Social, Mexico, Porrua, 1969; LEVI, L., Unificación Europea, Diccionario de Politica, Siglo XXI, Madrid,
1988; MACKAY, R.W.C., Federal Europe, London, Michael Joseph, 1940; ATTLEE, C.R., New Europe,
Manchester Guardian, Manchester, 1939; ROSENTIEL, F., El principio de supranacionalidad, Instituto de Estudios
Politicos, Madrid, 1967; HERAUD, G., L’interetatique, le supranational et le federal, Annuaire de philosophie du
droit, 1961; REUTER, P., Communautes européennes et techniques d’unification. Les Problemes juridiques et
économiques du marché commun, Lille, 1960; SIDJANSKI, D., L’avenir federaliste de l’Europe, Presse
Universitaires de France, Paris, 1992 cat si Un tabou européen: la supranationalité, Bulletin du Centre européen du
Culture, 1961 sau Les aspects materiels des Communautes européennes, Librairie generale de Droit et
Jurisprudence, Paris, 1963; HAAS, E., In a New Europe?, Boston, L.G.H., 1964; DUVERGER, M., Europa de los
hom membribres, Alianza Editorial, Madrid, 1994; BRUGMANS, H., La Ideea Europea, Moneda y Credito,
Madrid, 1990; TRUYOL Y SERRA, A., Integración Europea, AKAL, Madrid, 1984 iș La Integración Europea.
Idea y Realidad, Tecnos, Madrid, 1972; COUDENHOVE-KALERGI, Paneuropa, Madrid, Moneda y Credito,
1990; ROUGEMONT, D., Vinght-huit siecles d’Europe, Etrépilly, C. de Bartillat, 1990 cat si Tres Milenios de
Europa, Revista de Occidente, Madrid, 1963 sau L’Europe en jeu, Neuchatel, La Baconniére, 1948; MONNET, J.,
Les Etats Unis d’Europe ont comencé, Robert Laffont, Paris, 1955; SCHUMAN, R., Pour l’Europe, Nagel, Paris,
1963; HOFFMANN, S., Douze paradoxes pour une absence, Esprit, Paris, 1975; SPINELLI, A., Vers l’Union
Européenne, Institut Universitaire Européen, Florence, 1983; FONTAINE, F., Methodes et mouvements pour unir
l’Europe, Institut Universitaire Européen, Florence, 1983; ALDECOA, F., La Unión Europea, UPV/EHB, Leioa,
1992; SADURSKA, R., Reshaping Europe, The Yale Law Journal, 1991; BARBULESCU, I. Gh., La preadhesión
de los países de Europa Central a la Unión Europea, elemento clave de la unificación europea. Con especial
referencia al caso de Rumania, UPV/EHB, Bilbao, 1996; dar i documente de bază ale federalismului precumș
„Union Européenne des Federalistes“, „Rapport du Premier Congres Annuel de l’Union Européenne de
Federaliste, 1947, Montreux“; „Moción de politica general del Congreso de la Unión de Federalistas de
Montreux“; „Manifesto Paneuropa de Coudenhove-Kalergi“
11

12. În opinia noastră acest compromis dintre federalism i inter-guvernamentalism define te ceeaș ș
ce înţelegem prin „sistemul comunitar“ (sau Monnet), făcând din Comunitatea Europeană o
construcţie „sui generis“, un „hibrid“ între federal i inter-guvernamental posibil doar prinș
aplicarea metodei sectorial-funcţionale Monnet-Schuman, adică integrarea progresivă prin
realizări concrete în diferite sectoare i funcţiuni.ș
În această logică:
— „Funcţionalismul“ reprezenta, „drumul“, „metoda cea mai adecvată“, permiţând „punerea în
comun a unor sectoare“ i creând, astfel, „obi nuinţa cooperării politice i a colaborăriiș ș ș
economice“;
— la rândul său, „Federalismul“ reprezenta „spiritul“, „atitudinea“, permiţând apropierea de
realitate i anticipând un stil de organizare socială.ș
Procesul european reclama o viziune pe termen lung, o strategie i acestea se regăseau înș
Federalism; însă acest proces reclama, în acela i timp, acţiuni imediate i pe acestea le ofereaș ș
Funcţionalismul. „Federalismul“ reprezenta filozofia, „Funcţionalismul“ metoda.
Ambele se bazau pe acţiunea unui om liber, responsabil, democrat, pragmatic i se situau laș
mijlocul distanţei dintre „vizionarismul steril“ al „federali tilor puri“ i „pragmatismul pur iș ș ș
simplu“ al „inter-guvernamentali tilor“. Federalismul i funcţionalismul nu erau contradictorii,ș ș
ci complementare. Un lucru era deja cert, că toate propunerile făcute din îndepărtatul Ev Mediu
până la 1950 de către gânditori i politicieni aveau o bază comună i o raţiune de a fi:ș ș
— cultura, identitatea culturală comună europeană. Europa nu a fost niciodată în trecut o entitate
economică sau o entitate politică. A fost, însă, o entitate culturală manifestată prin bogata
diversitate i originalitate a modurilor de viaţă i de a simţi ale popoarelor europene. Europa aș ș
avut o atitudine proprie în faţa vieţii, o gândire proprie, o concepţie asupra fiinţei umane i aș
valorilor, diferită — pe fond — de cea a altor popoare sau civilizaţii.
1.4. Planul Marshall. Revigorarea ideii de integrare europeană
Economia europeană a celui de-al doilea război se baza pe autarhie i troc. După un lungș
război devastator, Europa era o ruină. Situaţia economică, socială i politică era atât deș
alarmantă încât se trăia cu teama că, partea Occidentală a continentului, ar fi putut să cadă în
mâinile comuni tilor stalini ti i, deci, sub controlul URSS. Această situaţie a determinat SUAș ș ș
să prezinte „Planul de Reconstrucţie Europeană“ sau „Planul Marshall“.
Planul avea în spatele său impresionanta forţă a economiei americane care, nu numai că nu
cunoscuse distrugerile războiului, ci, dimpotrivă, se dezvoltase datorită acestuia. Industria
americană, care a beneficiat cel mai mult de război, a fost i cea care a manifestat cea mai rapidăș
reconversie, transformându-se în industrie civilă. Dar, această impresionantă industrie civilă avea
nevoie de pieţe externe, iar Europa nu era în situaţia de a cumpăra sau produce. Pieţele potenţiale
12

13. pentru industria americană erau în Europa, aceasta având, la rândul ei, nevoie de produse
esenţiale supravieţuirii i reluării ciclului de producţie, fiind însă, în acela i timp, sufocată de oș ș
importantă inflaţie. În plus, statele europene occidentale nu aveau resurse financiare i materialeș
pentru a produce i, deci, pentru a exporta i a pune, astfel, în mi care economiile lor. Economiaș ș ș
europeană era autarhică existând încă puţine acorduri bilaterale, mărfurile i banii necirculândș
curent între statele europene occidentale. Într-un cuvânt: Europa nu avea cultura cooperării.
Alternativa la această situaţie a dat-o Secretarul de Stat American George Marshall care, într-o
celebră Conferinţă rostită, pe 5 iunie 1947 la Universitatea Harvard, propunea un plan de sprijin
pentru reconstrucţia Europei25
.
Planul Marshall consta, în aspectele sale esenţiale, în aceea că Guvernul american plătea direct
exportatorii americani care vindeau produse guvernelor i fabricanţilor europeni. Importatoriiș
europeni, la rândul lor, plăteau în monedele lor naţionale contravaloarea, iar aceste plăţi se virau
într-un cont, deschis în numele Guvernului SUA, în băncile lor naţionale. Această
„contravaloare“ rămânea imobilizată i nu era destinată cumpărării de dolari, nefiind deciș
utilizată de către Guvernul american. Imobilizându-se aceste mari cantităţi de bani se favoriza
deflaţia.
La rândul său, Guvernul SUA punea la dispoziţia Guvernelor europene occidentale aceste
cantităţi de bani imobilizaţi, pentru realizarea de investiţii. Cu această finalitate, Generalul
Marshall a sugerat statelor europene să se pună de acord asupra priorităţilor lor de dezvoltare i aș
unui program care să fie capabil a pune în mi care economia europeană, pe ansamblul ei. Dar, înș
opinia lui Marshall, cunoa terea necesităţilor i avansarea soluţiilor cădeau în responsabilitateaș ș
europenilor, iniţiativa trebuind să vină de la ace tia.ș
Răspunsul a fost imediat, 16 state europene reunindu-se în luna următoare respectivului
discurs. Au lipsit, Germania, Spania i ţările din Est (acestea ultimele datorită opoziţiei URSS iș ș
în pofida interesului manifestat de către Cehoslovacia i Polonia). A fost, astfel, decisăș
„gestionarea în comun a ajutorului american“ prin crearea „Organizaţiei Europene de Cooperare
Economică“ (OECE, 16 aprilie 1948)26
. SUA i Canada participau la OECE ca asociaţi, fărăș
drept de vot27
. Meritele Planului Marshall au fost nenumărate:
— prevedea un plan raţional de „repunere pe picioare“ a economiilor europene i de dezvoltare aș
acestora;
— crea un regim multilateral de schimburi reciproce;
— liberaliza schimburile;
25
BRUGMANS, H., La idea europea. 1920-1970, Madrid, 1972
26
la care va adera i Germania în 1949, beneficiind de Planul Marshall, pratic, de la începutș
27
o dată îndeplinite finalităţile OECE, în 1960 aceasta s-a transformat în OECD, o nouă organizaţie internaţională,
Organizaţia de Cooperare i Dezvoltare Economică, cuprinzând pe picior de egalitate toate ţările industrializate dinș
lumea occidentală
13

14. — reducea contingentele;
— coordona planurile economice naţionale;
— organiza convertibilitatea monedelor i, prin „Uniune Europeană de Plăţi“, sistemulș
compensaţiilor multilaterale i de acordare a creditelor.ș
În sfera politicului trebuie să arătăm că, prin promovarea gestionării în comun a ajutorului
american se evita ca respectivul ajutor să presupună o dependenţă brutală faţă de SUA, pe de o
parte, i, pe de alta, se ofereau Europei „primele lecţii de cooperare“.ș
Tocmai de aceea, dincolo de meritele generale indiscutabile ale Planului Marshall, cel mai
important rămâne totu i acela că, „gestionarea în comun“ a ajutorului american a „învăţat“ș
Europa Occidentală „lecţia Unirii“, iar „blestemata Europă“ a reu it să coopereze în loc să „seș
bată“. OECE a permis să se înţeleagă că poate fi organizată o Europă bazată pe propriile energii.
În acest fel, Europa Occidentală nu numai că a „îngropat“ ruinele războiului i a construit o lumeș
nouă, dar a i consolidat convieţuirea dintre europeni depă ind astfel cauzele războaielor trecuteș ș
i făcând posibilă realizarea unei „reţele de interese comune“ care să facă imposibile, în viitor,ș
acţiuni belice precum cele amintite.
1.5. Congresul de la Haga i crearea Consiliului Europeiș
Din aceea i epocă trebuie să amintim alte evenimente precum Congresul European convocatș
de către „Comitetul de Coordonare al Mi cării pentru Uniunea Europeană“, reunit la Haga întreș
7 i 11 mai 1948, la care au participat zeci de organizaţii federaliste pro-europeiste i peste 750ș ș
de delegaţi28
. După Congres, a avut loc „federarea“ acestora în „Mi carea Europeană“, având caș
pre edinţi personalităţi precum R. Schuman, W. Churchill, A. de Gasperi, P.H. Spaak, K.ș
Adenauer29
. În acea Adunare, se făceau auzite cele două mari curente europeiste ce persistă i înș
ziua de azi:
— aceia care pretindeau continuarea cooperării interguvernamentale;
— aceia care visau într-o integrare de tip federal.
Prin Deciziile luate, Congresul a „înclinat“ balanţa spre tendinţa federalistă.
Astfel:
— în plan politic, Congresul s-a pronunţat pentru un transfer al dreptului suveran în favoarea
unei uniuni politice i economice;ș
— în planul economic i social, se dorea dispariţia completă a taxelor vamale i a restricţiilorș ș
cantitative comerciale astfel încât să se ajungă, într-o zi, la: Uniune Vamală (practicând taxe
vamale externe); libera circulaţie a capitalurilor; unificare monetară.
28
DENIS DE ROUGEMONT, Vingt-huit siécles d’Europe, Payot, Paris, 1961
29
astăzi, pre edinte este spaniolul Gil Robles Gil Delgado, fost pre edinte al Parlamentului Europeanș ș
14

15. Ridicarea nivelului de trai al popoarelor europene, îmbunătăţirea agriculturii i a producţieiș
industriale figurau, de asemenea, între obiectivele imediate.
Cele două curente, manifestate de-a lungul Congresului de la Haga, s-au concretizat în
crearea unor organisme distincte:
— pe de o parte, Consiliul Europei (Londra, 5 mai 1949) care satisfăcea curentul
interguvernamental i care era sprijinit de către anglo-saxoni; ace tia nu doreau cedareaș ș
suveranităţii i crearea unor instituţii supranaţionale, ci doar o cooperare interguvernamentalăș
strânsă i permanentă prin intermediul unor instituţii specifice, având puteri consultative;ș
— pe de alta, curentul federalist, partizan al cedării parţiale a suveranităţii care, nesatisfăcut de
crearea Consiliului Europei, a întrevăzut posibilitatea federalizării în propunerea franceză de
creare a Comunităţii Europene a Cărbunelui i Oţelului (CECA).ș
Se iniţia, astfel, procesul formal de integrare europeană.
2. CREAREA COMUNITĂŢII EUROPENE A CĂRBUNELUI I OŢELULUIȘ
CECA/ESCS a fost prima dintre Comunităţile Europene i, dacă avem în vedere situaţiaș
dificilă din acea epocă, cea mai curajoasă din punct de vedere politic, chiar dacă limitată
sectorial.
2.1. Antecedentele CECA
La sfâr itul celui de-al doilea război mondial aliaţii stabiliseră, prin Acordurile de la Postdam,ș
un sistem de distribuire a producţiei din regiunea Ruhr-ului în scopul punerii în aplicare a
sistemului general de reparaţii pentru daunele provocate de război, dar i al procesului deș
reconstrucţie europeană. Nu era mai puţin adevărat că se aveau în vedere, în acela i timp,ș
controlul asupra unei zone de mare valoare strategică, precum i limitarea i monitorizareaș ș
nivelului de producţie al industriei germane.
În 1947 SUA i Marea Britanie decid transferarea, în zonele controlate de ei, către autorităţileș
germane a administrării respectivului sistem, ceea ce provoacă protestele i preocuparea Franţeiș
i Benelux-uluiș 30
. Consecinţa acestei controverse dintre puterile ce- i asumaseră exploatareaș
zonei Ruhr-ului este decizia din 1949 de „internaţionalizare“ a acesteia prin participarea inegală
a Germaniei, în scopul „exploatării i controlului comun al cărbunelui i oţelului“.ș ș
Plecând de la experienţa acestui „sistem de administrare internaţională a bazinului Ruhr“,
Franţa va face un pas înainte propunând o „administrare europeană permanentă“.
2.2. Declaraţia Schuman
30
datorită tragicelor amintiri pe care aceste ţări le aveau în legătură cu Germania, iar, în cazul particular al Franţei,
datorită disputei sale istorice cu Germania (din secolul XIX) referitoare la controlul resurselor naturale din
respectiva zonă de frontieră
15

16. Procesul de integrare europeană, care se nă tea prin crearea CECA, a fost declan at prinș ș
istorica „Declaraţie Schuman“31
prezentată de către Ministrul de Externe francez, Robert
Schuman, la 9 mai 1950, însă concepută i elaborată de către Jean Monnet, Comisar al Planuluiș
de Modernizare i Echipamente.ș
Unele fragmente ale acestei propuneri istorice se regăsesc în Preambulul Tratatului CECA32
,
exprimând practic esenţa complexului proces numit „integrare europeană“: „Europa nu se va
realiza dintr-o dată i nici nu va fi o construcţie completă; se va face prin realizări concrete,ș
creând la început o solidaritate de fapt“.
Se avea în vedere punerea în comun a producţiei franco-germane a cărbunelui i oţelului, darș
i acceptarea: „unei Înalte Autorităţi a cărei decizie să devină obligatorie pentru Franţa,ș
Germania i celelalte ţări care vor adera“. Cum recuno tea chiar Schuman, scopul politic eraș ș
acela de a pune capăt antagonismului franco-german combinând acest obiectiv politic cu unul
economic. Pentru el „unificarea politică“ se realiza de o formă implicită derivând din obţinerea
„solidarităţii de fapt“, prin „fuziunea intereselor create între naţiunile europene“.
În acest sens, „punerea în comun a producţiei“ asigura: „stabilirea imediată a bazelor comune
de dezvoltare economică, prima etapă a Federaţiei Europene i schimbarea destinului acestorș
regiuni, mult timp dedicate fabricării de arme, cărora tot ele le cădeau, apoi, constant victime“.
Inspiraţia politică a procesului era evidentă stimulându-se, la fel cum se făcuse cu Planul
Marshall sau OECE, un nou spirit de convieţuire i solidaritate destinat viitorului Europeiș
Occidentale. Pe această linie de gândire, în Preambulul CECA, parafrazându-se Declaraţia
Schuman, se spunea că „cei ase“ sunt: „deci i să substituie rivalităţile seculare printr-o fuziuneș ș
a intereselor lor esenţiale, să creeze, prin instaurarea unei comunităţi economice, primele baze
ale unei comunităţi mai ample i mai profunde între popoare aflate mult timp opuse prin divizăriș
sângeroase i să pună bazele unor instituţii capabile să orienteze un destin de aici înainteș
comun“.
La „chemarea“ lui Schuman au răspuns Franţa, Germania, Italia i cele trei state care formauș
Benelux-ul. Marea Britanie a declinat invitaţia — un lucru obi nuit în epocă — motivândș
„interesul său pentru colonii“.
Tratatul s-a semnat la 18 aprilie 1951 la Paris i a intrat în vigoare la 23 iunie 1952, Jeanș
Monnet devenind Pre edintele Înaltei Autorităţi (Comisia de astăzi). Cu Planul Schuman seș
punea punct regimului de internaţionalizare a bazinului Ruhr, aducându-se Germania pe „picior
de egalitate“ în exploatarea acestuia însă, i mai imporatant, se crea CECA i se deschideaș ș
drumul construcţiilor comunitare viitoare.
31
SCHUMAN, R., Pour l’Europe, Paris, 1963
32
„Del Tratado relativo a la creación de la Comunidad Europea del Carbon y del Acero“, in TRUYOL Y SERRA,
A., La integración europea. Idea y realidad, Madrid, 1972
16

17. 2.3. Caracteristicile CECA
Pilierii de bază ai CECA erau:
— crearea unei pieţe comune;
— existenţa unor obiective comune;
— construirea unor instituţii comune având puteri efective i imediate.ș
Resursele ce făceau obiectul administrării comune erau:
— cărbunele i oţelul;ș
— huila, cocsul, lignitul, fierul, magneziul, oţelul lichid i laminat, produse finite din oţel i fier.ș ș
Piaţa Comună, conform art. 4 CECA33
, se baza pe interzicerea:
— oricăror taxe de intrare sau ie ire i a oricăror restricţii cantitative în scopul asigurării libereiș ș
circulaţii a produselor i persoanelor ce lucrau în aceste sectoare;ș
— oricăror măsuri sau practici ce discriminau producătorii, cumpărătorii sau utilizatorii
referitoare la condiţiile de preţ sau de preluare, dar i la tarifele de transport cât i la orice alteș ș
măsuri sau practici care împiedicau libera alegere de către cumpărător a furnizorului;
— subvenţiilor i ajutoarelor atribuite de către stat sau a impozitelor speciale;ș
— practicilor restrictive referitoare la distribuirea sau exploatarea pieţelor.
Obiectivele CECA, conform art. 3 TCECA34
, erau:
— să vegheze la regularitatea aprovizionării;
— să asigure egalitatea accesului la sursele de producţie;
— să vegheze la fixarea unor preţuri la cel mai mic nivel posibil;
— să îmbunătăţească capacitatea i calitatea producţiei i să promoveze o politică de exploatareș ș
raţională a resurselor naturale;
— să îmbunătăţească condiţiile de muncă i viaţă ale muncitorilor;ș
— să stimuleze dezvoltarea schimburilor internaţionale reciproce.
Planul era foarte ambiţios prevăzând regularizarea, încă de la început, a unificării regimului
salariilor, a asigurărilor sociale, a fiscalităţii, armonizarea preţurilor i a condiţiilor de transport.ș
Se poate aprecia că noua Comunitate a avut succesul politico-economic scontat, un indiciu
constituindu-l semnarea, de către Marea Britanie, la 21 decembrie 1954, a unui Acord de
Asociere. Sistemul instituţional, în versiunea sa din 1951, se compunea din:
— Înalta Autoritate, independentă de statele membre, formată din ase persoane numite deș
comun acord de către guvernele celor ase state membre i care avea ample puteri cvasi-ș ș
legislative i executive, deciziile acesteia având validitate i aplicabilitate imediată în toateș ș
33
„Tratado Constitutivo de la Comunidad Europea del Carbon y del Acero“, Tratado de la Unión Europea,
Tratados Constitutivos de las Comunidades Europeas y otros actos basicos de Derecho Comunitario, Tecnos,
Madrid, 1999
34
idem
17

18. statele membre. Înalta Autoritate era asistată de către un Comitet Consultativ de Reprezentare
Socio-Economică i era responsabilă politic în faţa Adunării Parlamentareș 35
;
— un Consiliu, format din mini trii (fără puteri importante), ce reprezenta statele membre i aș ș
cărei misiune era aceea de a coordona acţiunea statelor cu acţiunea CECA;
— o Adunare Parlamentară formată din parlamentari desemnaţi de către parlamentele
naţionale36
, având competenţe limitate în ceea ce prive te controlul politic specific unuiș
Parlament;
— o Curte de Justiţie care veghea asupra protecţiei juridice a subiecţilor CECA, a legalităţii
acţiunilor Înaltei Autorităţi i a respectării separării atribuţiilor dintre CECA i statele membre.ș ș
Cu CECA se iniţia, astfel, un proces ireversibil de „federalizare parţială“ sau „funcţională“
bazată pe „progresivitatea unor sectoare concrete i limitate“, dar decisive în strategia economicăș
i politică a statelor fondatoare.ș
3. INSUCCESUL COMUNITĂŢII EUROPENE DE APĂRARE I A COMUNITĂŢIIȘ
POLITICE EUROPENE
Lipsurile economice i diviziunile politice de după cel de-al doilea război mondial făceau caș
Europa Occidentală să fie o victimă u oară a celor două superputeri, SUA i URSS. Fărăș ș
îndoială că 1945 reprezenta, între altele, sfâr itul unei lumi până atunci dominată în relaţiileș
internaţionale de către Europa. Dacă în noua lume părea imparabil sfâr itul omogenităţii i aș ș
eurocentrismului, înfruntarea ideologică i militară bipolar ameninţa chiar cu dispariţiaș
identităţii europene (bazată pe libertate), dar i cu influenţa i prestigiul tradiţional alș ș
continentului în lume.
De i, prin crearea OECE, s-a evitat „căderea“ Europei sub dependenţa economică a SUA,ș
temerea faţă de pericolul expansionismului sovietic se menţinea ( i, chiar, cre tea) pe măsură ceș ș
URSS î i continua, într-o formă sau alta, „agresiunea“. Astfel, URSS anexează Estonia, Letonia,ș
Lituania, parte din Finlanda, România (Bucovina de Nord i Basarabia), Rutenia (Cehoslovacia),ș
Prusia Orientală i o bună parte din Polonia. În aceea i epocă, sub presiunea trupelor sovietice,ș ș
se instalau guverne comuniste în statele Europei Orientale. În plus, războiul civil din Grecia
(1946-1949), finanţat de către ţările comuniste din zonă (Bulgaria, Albania i Yugoslavia) iș ș
coordonat de la Moscova, ameninţa fragila democraţie europeană i originile civilizaţiei acesteiaș
la fel cum o făcuse, la vremea sa, fascismul.
În fond, din punct de vedere militar, Europa Occidentală era evident ameninţată (între 1945-
1950) de pericolul unei invazii sovietice i de reapariţia militarismului german, fără a avea, înș
caz de agresiune, mijloacele necesare de apărare. La început, Franţa i Marea Britanie vedeau înș
35
Parlamentul European, de astăzi
36
aveam de-a face, cum se poate vedea, cu o „reprezentare de gradul doi“
18

19. Germania „cel mai mare pericol“, motiv pentru care37
au semnat un „Tratat de Alianţă iș
Asistenţă Reciproca“ (Tratatul de la Dunquerque, 4 martie 1947). Însă, nu mult după aceea,
ministrul de externe britanic a făcut publică o spectaculoasă reajustare a politicii externe
britanice, propunând extinderea recent încheiatei alianţe franco-britanice către cele trei ţări
Benelux semnându-se, astfel, „Tratatul de Cooperare Economică, Socială i Culturală i deș ș
Apărare Legitimă i Colectivă“, Bruxelles, 19 mai 1948ș 38
.
Lipsurile din ace ti ani de după război, distrugerile i teama unor convulsii sociale au animatș ș
ideea că, o alianţă defensivă în lumea contemporană, nu se mai poate limita la aspectele militare,
precum în secolele trecute. O componentă esenţială a apărării naţionale, într-o epocă dominată de
ideologiile i concepţiile globale asupra societăţii, trebuia să o constituie bunăstarea economicăș
i socială. De aceea, într-un pact militar precum Tratatul de la Bruxelles, semnatarii s-au angajatș
expres să coopereze loial i să- i coordoneze eforturile pentru reconstrucţia economică, chiarș ș
dacă, în practică, această reconstrucţie se realize prin intermediul OECE.
Chiar dacă este discutabilă afirmaţia că semnarea Tratatului de la Bruxelles s-ar înscrie în
jaloanele stabilite pentru a explica i înţelege integrarea europeană, este însă sigur că aceastăș
alianţă, în principal după 1954 atunci când exista deja UEO, a constituit una dintre „forţele
motrice“ ale unităţii europene, menţinând o legătură formală cu Marea Britanie i „întinzând oș
mână învin ilor“.ș
Fără îndoială că, în faţa amplorii pe care o luase politica sovietică după ridicarea zidului
Berlinului i virulentul război civil grec, Tratatul de la Bruxelles era insuficient. Perseverenţaș
presiunii guvernelor occidentale europene a reu it, în final, să determine guvernul american săș
oprească „repatrierea“ forţelor sale militare din Europa i, mai mult decât atât, să se angajeze căș
va participa la apărarea europeană occidentală.
Din perspectiva timpului putem să-i acuzăm pe americani de „miopie politică“ (atunci când
doreau repatrierea trupelor) însă, a a cum francezii i englezii vedeau ca du man mai degrabă,ș ș ș
Germania decât URSS, tot a a i americanilor le venea greu să- i „trădeze“ principalul aliat dinș ș ș
recent încheiatul război mondial fără de care, probabil, nu ar fi câ tigat războiul sau l-ar fiș
câ tigat mult mai greu.ș
A a s-a ajuns la semnarea „Tratatului Atlanticului de Nord“ la Washington, 4 aprilie 1949,ș
creându-se39
o structură militară integrată (NATO/OTAN) ce beneficia de importante efective
americane. Crearea NATO de către zece ţări europene40
plus SUA i Canada a aruncat într-oș
37
de teama repetării istoriei, exemplul a ceea ce se întâmplase după primul război mondial fiind încă proaspăt în
memoria colectivă
38
care ulterior (1954) va deveni ceea ce cunoa tem ca Uniunea Europei Occidentale (UEO) prin aderarea Germanieiș
i Italieiș
39
după invadarea, la 25 iunie 1950, a Coreei de Sud de către Coreea de Nord
40
Marea Britanie, Franţa, Belgia, Olanda, Luxembourg, Italia, Danemarca, Islanda, Norvegia, Portugalia
19

20. lungă agonie Tratatul de la Bruxelles (UEO), agonie din care acesta nu se va „trezi“ până în anul
198441
. Crearea NATO nu poate fi înscrisă în „procesul de realizare al unităţii europene“, ea
fiind, mai degrabă, simbolul confruntării i al diviziunii dintre Est i Vest deoarece NATOș ș
reprezenta mecanismul sistemului de apărare occidental i avea drept scop salvgardarea libertăţiiș
i a democraţiei europene.ș
Existenţa NATO nu elimina, însă, nostalgia europeană de creare a unui sistem de apărare
proprie care să reprezinte „răspunsul comunitar“ la ameninţarea Războiului Rece. Aceasta nu
părea însă posibil, trebuind învinse dificultăţi serioase avându- i originea în circumstanţeleș
economice i politice ale epocii. Astfel, membrii CECA aveau armate slabe, unii erau, în fapt,ș
dezarmaţi, iar industria lor avea alte priorităţi, reclamate de nevoile imediate ale populaţiei i deș
obiectivul general al reconstrucţiei. În ceea ce o privea, Germania era ocupată i dezarmată, însăș
toate statele europene deveniseră con tiente că nu se puteau gândi la crearea unei armateș
europene fără prezenţa acesteia. De aceea, W. Churchill propunea, în Adunarea Consultativă a
Consiliului Europei din 11 august 1950, crearea unei „armate europene unificate“ la care să
participle i Germania. Franţa î i manifesta disconfortul i neîncrederea, înţelegând aceasta ca oș ș ș
„reînarmare“ a Germaniei. Trecerea timpului, presiunile americanilor42
i războiul din Coreea auș
făcut ca guvernul francez să revină asupra refuzului său, astfel încât (în 1951) guvernul prezidat
de René Pleven să însărcineze, pe acela i Jean Monnet, cu elaborarea unui Plan („Planulș
Pleven“) similar Planului Schuman prin care să se creeze o „Comunitate Europeană de Apărare“
(CED), al cărei Tratat a i fost semnat la 27 mai 1952.ș
Iniţiativa franceză încerca să evite reapariţia unei armate germane autonome prin crearea uneia
europene, ce urma să absoarbă în întregime armata germană. Structura instituţională a CED era
asemănătoare cu cea a CECA43
.
Însă spre deosebire de CECA, crearea CED nu a trezit acela i entuziasm, nefiind la fel deș
u or să „integrezi soldaţi i ofiţeri“ precum a fost să „integrezi oţel i cărbune“, a a cumș ș ș ș
recunoa teau oamenii politici ai vremii. Aceasta se datora faptului că armatele, făcând parte dinș
„nucleul dur al suveranităţii naţionale“, se aflau în serviciul politicii de apărare a integrităţii
teritoriale i a independenţei reprezentând complementul politicii externe a repectivelor naţiuni.ș
Marea întrebare ( i necunoscută) era, a a cum spunea Raymond Aron,ș ș
— „cărui stat sau puteri i cărei politici avea să i se supună armata europeană“ș 44
?
41
“criza rachetelor“ i participarea unei flotile a UEO la supravegherea evenimentelor legate de războiul Irak-Iranș
42
Foster Dulles, secretarul de stat din acele timpuri se pare că a avut un rol important în acest sens
43
un Consiliu de Mini tri, o Adunare, o Curte de Justiţie i un Comisariat, având mai puţine puteri decât Înaltaș ș
Autoritate a CECA
44
ARON, R., „Esquisse historique d’une grande querelle idéologique“, in La querelle de la CED, Paris, 1956
20

21. În această situaţie, s-a căutat o soluţie care să „lini tească“ polemica dezlănţuită în Franţa,ș
nimeni alta decât autoarea proiectului. Ministrul italian Gasperi a propus, pentru a se ie i dinș
criză, înfiinţarea unei „Comunităţi Politice Europene“ (CPE) fiind însărcinat, de către „cei ase“,ș
să înfiinţeze o Comisie ad-hoc, formată din parlamentari ai Adunării CECA i ai Consiliuluiș
Europei, care să redacteze „Tratatul CPE“. Competenţele acesteia în materie de relaţii externe
urmau a fi:
— coordonarea politicilor economice;
— stabilirea unei pieţe comune bazate pe libera circulaţie a persoanelor, bunurilor, serviciilor iș
capitalurilor, ce urma să absoarbă, gradual, CECA i CED.ș
CPE nu a „văzut lumina zilei“ datorită istoricului vot negativ din Adunarea franceză din 30
august 1954. Atitudinea franceză faţă de propriul proiect Pleven avea mai multe cauze:
— pe de o parte, schimbările succesive de guvern care aduseseră în fruntea guvernului, la
momentul votului, pe Pierre Mendés- France, un adversar al proiectului;
— pe de alta, forţele politice franceze se divizaseră (sociali tii, în special);ș
— la rândul său, De Gaulle se opunea CED percepând-o ca „un atentat la suveranitatea
naţională“, în timp ce comuni tii considerau CED ca un „simbol al imperialismul american“.ș
Toate acestea au făcut ca, de i celelalte state ratificaseră crearea CED (Italia nu o făcuse, însăș
nu erau probleme), datorită situaţiei din Franţa CED să nu se realizeze în final i, prin aceasta,ș
nici CPE45
. Atunci s-a căutat o „soluţie alternativă“ care să permită Germaniei i Italiei să facăș
parte din „Tratatul de la Bruxelles“46
. În acest fel, UEO permitea reînarmarea Germaniei supusă,
în continuare, unor limitări i controale severeș 47
, iar, mai târziu, chiar integrarea Germaniei în
NATO (5 aprilie 1955).
4. CREAREA COMUNITĂŢII ECONOMICE EUROPENE I A COMUNITĂŢIIȘ
EUROPENE A ENERGIEI ATOMICE48
E ecul CED a creat un serios impas integrării până ce, urmare unei iniţiative italiene, „ceiș
ase“ s-au reunit la Messina în iunie 1955 i i-au însărcinat pe olandezul Beyen i belgianulș ș ș
Spaak cu realizarea unui „proiect de relansare a integrării europene“ având la bază următoarele
obiective:
— dezvoltarea instituţională;
— fuziunea progresivă a economiilor;
45
poziţia Franţei a făcut ca dimensiunea politică a Comunităţilor Europene să nu se dezvolte până în anul 1992,
chiar dacă o deblocare a acestei situaţii o putem constata cu începere din 1986, o dată cu adoptarea Actului Unic
European
46
modificat prin „Protocolul de la Paris“ din 24 octombrie 1954, ocazie cu care „Pactul de la Bruxelles“ a fost
rebotezat cu numele de „Uniunea Europeană Occidentală“
47
la care s-a renunţat, practic, o dată cu reunificarea Germaniei de la 3 octombrie 1990
48
“Tratado Constitutivo de la Comunidad Europea“, in Tratado de la Unión Europea, Tratados Constitutivos de las
Comunidades Europeas y otros actos basicos de Derecho Comunitario, Tecnos, Madrid, 1999
21

22. — crearea unei pieţe comune ;
— armonizarea politicilor sociale.
În acest scop s-a creat un „Comitet Intreguvernamental de Experţi“, 6 iunie 1955, prezidat de
Spaak. Raportul acestuia („Raportul Spaak“), la care s-a adăugat un proiect de Tratat (prezentate,
la 21 aprilie 1956, la Veneţia), au constituit baza negocierilor desfă urate la castelul Valș
Duchese (Bruxelles) i au condus la semnarea, la Roma, la 25 martie 1957, a „Tratatuluiș
Constitutiv al Comunităţii Economice Europene“ (CEE) i a „Tratatului Constitutiv alș
Comunităţii Europene a Energiei Atomice“ (EURATOM sau CEEA).
Aceste două tratate au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958, cuprinzând acelea i ase ţări ca iș ș ș
CECA i fără a o substitui pe aceasta. De aici înainte (valabil i astăzi), vom avea, deci, treiș ș
Comunităţi Europene:
— CECA;
— CEE49
;
— EURATOM50
.
4.1. Obiectivele Comunităţii Economice Europene i ale Comunităţii Europene a Energieiș
Atomice
Obiectivele generale ale CEE erau:
— promovarea unei dezvoltări armonioase a activităţilor economice pe întreg teritoriul
Comunităţii;
— expansiunea continuă i echilibrată;ș
— stabilitatea crescândă a statelor membre i a Comunităţii pe ansamblu său;ș
— cre terea nivelului de trai;ș
— realizarea unor relaţii mai strânse între statele membre51
.
Mijloacele generale ce făceau posibilă realizarea unor asemenea obiective erau:
— stabilirea unei pieţe comune;
— apropierea progresivă a politicilor lor economice.
Noţiunea de „Piaţă Comună“ se baza ( i se bazează) pe cele „patru libertăţi fundamentale“ aleș
pieţei:
— libera circulaţie a bunurilor în regim de concurenţă liberă i loială;ș
— libera circulaţie a persoanelor i serviciilor;ș
— libera circulaţie a capitalurilor;
— libertatea cetăţenilor comunităţii de a se stabili în oricare dintre statele acesteia.
49
care va deveni, ulterior, Comunitatea Europeană (CE)
50
la care se va adăuga (în 1992, odată cu semnarea TUE) Uniunea Europeană
51
art. 2 TCEE
22

23. Realizarea acestor patru libertăţi fundamentale ale pieţei însemna mai mult decât, deja
amintita, Uniune Vamală. Comunitatea Economică Europeană52
nu era doar o simplă Uniune
Vamală, asigurând nu numai libera circulaţie a bunurilor, dar i protecţia acestora faţă deș
„exterior“ prin taxe vamale externe comune. Spre deosebire de CEE, o zonă de liber schimb —
precum EFTA/AELC (Asociaţia Europeană a Liberului Schimb) — se limita la asigurarea liberei
circulaţii a bunurilor între parteneri, fără asigurarea protecţiei externe specific CEE. Comunitatea
Economică Europeană era, în plus, i o „Piaţă Comună“ incluzând toţi factorii de producţie,ș
integrând unele politici (politicile agricole, transportul i comerţul) i coordonând i completândș ș ș
altele (politica socială sau fiscală). Piaţa Comună prevedea, în plus, acţiunea comună a
membrilor săi în vederea depă irii eventualelor dificultăţi legate de balanţele de plăţi, dar i oș ș
politică economică comună.
La rândul său, CEEA sau EURATOM53
avea ( i are, încă) ca obiectiv general stabilireaș
condiţiilor necesare pentru formarea i cre terea rapidă a industriilor nucleare. Cu aceastăș ș
finalitate, Comunitatea se angaja să dezvolte cercetarea i difuzarea cunoa terii tehnice înș ș
domeniu, să stabilească norme uniforme de securitate pentru protecţia sanitară a populaţiei i aș
muncitorilor, să faciliteze investiţiile, să vegheze asupra aprovizionării regulate cu energie, să
garanteze utilizarea pa nică a materialelor nucleare i să creeze o piaţă comună care să garantezeș ș
libera circulaţie a materialelor i echipamentelor cât i a capitalului necesar investiţiilorș ș
nucleare.
4.2. Sistemul instituţional al Tratatelor constitutive ale CEE i CEEAș
Sistemul instituţional al acestor tratate era independent. Fiecare din ele avea propria Comisie,
Consiliu i Adunare Parlamentară precum i propria Curte de Justiţie. Competenţele acestorș ș
patru instituţii, în versiunea lor originală, erau următoarele:
Comisia . Era formată din personalităţi numite, de comun acord, de către statele membre54
,
având iniţiativa normativă (legislativă), dar i unele atribuţiiș de gestiune, execuţie i control alș
îndeplinirii Tratatelor i a hotărârilorș instituţiilor comunitare. Interesant de observat este că,
Comisia Europeană (ce va substitui ulterior Înalta Autoritate a CECA) va avea mult mai puţină
putere decât aceasta, chiar dacă, prin compensaţie, va putea acţiona în toate sectoarele socio-
economice depă ind, astfel, caracterulș sectorial al Înaltei Autorităţi. Această „instituţie
colegială“, garant al Tratatelor, nu va mai avea niciodată competenţele Înaltei Autorităţi55
.
52
astăzi Comunitatea Europeană
53
„Tratado Constitutivo de la Comunidad Europea de la Energia Atomica“, in Tratado de la Unión Europea,
Tratados Constitutivos de las Comunidades Europeas y otros actos basicos de Derecho Comunitario, Tecnos,
Madrid, 1999
54
Comisiile din acea epocă erau diferite pentru CEE i CEEA; astfel, cea a CEE era compusă din ase membrii,ș ș
fiind prezidată de W. Hallstein, iar cea a CEEA era compusă din cinci membrii, fiind condusă de L. Armand
55
decât, dacă, într-un anume moment al evoluţiei sale, UE va deveni o Federaţie, iar Comisia va reprezenta
„executivul“ acesteia
23

24. Consiliul. Era ( i este) instituţia comunitară în care sunt reprezentate guverneleș statelor
membre, prin unul din membrii acestora56
. Dispunea de putere de decizie i de coordonare aș
politicii economice în general.
Adunarea Parlamentară. Era formată din deputaţi desemnaţi de către parlamentele naţionale.
Dispunea de anumite competenţe de control politic, incluzând capacitatea de a depune moţiune
de cenzură asupra Comisiei, i trebuia consultată, în puţinele cazuri prevăzute în Tratateleș
fundamentale, anterior adoptării normelor comunitare57
.
Curtea de Justiţie. Avea ( i are) ca misiune garantarea protecţiei generale în faţa legii,ș
respectarea legalităţii comunitare i controlul interpretării i aplicăriiș ș uniforme a Tratatelor i aș
actelor de drept derivat. Astfel, deci, se constituiau cele trei Comunităţi Europene ce există i înș
actualitate. Evident, de-a lungul timpului, au fost efectuate modi- ficări progresive, cea mai
semnificativă fiind cea din 1967 când au fost unificate instituţiile celor trei Comunităţi, astfel
încât astăzi, de i avemș în continuare trei Comunităţi, avem doar o Comisie, un Consiliu, un
Parlament i o Curte de Justiţie (la care s-a adăugat Curtea de Conturi)ș pentru toate cele trei
Comunităţi. Au fost schimbate, de asemenea, competenţele unora, puterea acestora cât i sferaș
lor de acţiune. În cazul CEE, începând cu Tratatul Uniunii Europene din 1992, aceasta i-aș
schimbat i denumirea, acum existând formal Comunitatea Europeană, adică CEș 58
.
DEZVOLTAREA INSTITUŢIONALĂ A
UNIUNII EUROPENE –TRATATUL DE LA MAASTRICHT
Vendelin Francisc GLAZER
Catedra de Ştiinţe Sociale şi Politice, Facultatea de Ştiinţe Umaniste, Politice şi
Administrative, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad
56
vom nuanţa ulterior această afirmaţie în sensul înţelegerii Consiliului în dubla sa alteritate: de „instituţie
comunitară“ i „conferinţă internaţională“ș
57
astăzi puterile PE au crescut enorm
58
de aici înainte utilizarea noţiunilor de CEE (Comunitatea Economică Europeană), respective TCEE (Tratatul
Comunităţii Economice Europene) se face doar pentru „întâmplări“ anterioare lui 1992, anul apariţiei UE (Uniunii
Europene) i a TUE (Tratatului Uniunii Europene) dată fiind modificarea denumirii acestora (a a cum arătam,ș ș
anterior)
24

25. Text publicat în ”Revista de Administraţie Publică şi
Politici Sociale” Anul I, Nr. 3 / Iunie 2010
ABSTRACT
The Maastricht Treaty establishes the objectives and the competences of the European Union.
The EU has certain objectives: constantly developing a stronger union of the European
countries and the promotion of economical progress and social balance, especially by creating a
space with no internal crossing border, by strengthening the economical and social connection
and by creating the Monetary and Economical Union, affirming its identity on an international
scale, by a common defense community, strengthening the protection of citizen’s interests and
rights, developing an amassed cooperation in the juridical and internal businesses.
Key words: The Maastricht Treaty, European Union, institutional development,
economic progress.
1. CONSIDERAŢII GENERALE
Constituită prin Tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 şi intrat în vigoare la 1
noiembrie 1993 (http://europa.eu/index_ro.htm.), Uniunea Europeană marchează, după cum
precizează tratatul, chiar în primul său articol, „o nouă etapă în procesul de creare a unei uniuni
mereu mai strânsă între popoarele Europei, în care hotărârile sunt luate cât mai posibil de către
”. Prin Tratatul de la Amsterdam, fraza cu privire la hotărâri a fost reformulată astfel: „... în care
hotărârile sunt luate cu cel mai mare respect posibil al principiului deschiderii şi cât mai aproape
de cetăţeni” (Chivu 2002: 178-187). După Actul Unic European, el reprezintă cea de-a doua
revizuire fundamentală a Comunităţii, oferind un cadru juridic unic celor trei comunităţi –
CECO, EURATOM şi CEE. Acest tratat a decis redenumirea în mod formal a Comunităţii
Econo mice Europene (CEE) în Comunitatea Europeană (CE), transformând-o dintr-o entitate
doar economică, într-o uniune ce dispunea şi de competenţe politice.
Cum Tratatul de la Maastricht din 1992 precizează, de la bun început, că Uniunea Europeană
este întemeiată pe Comunităţile Europene, completate prin politicile şi formele de cooperare
instituite de tratat, înseamnă că el nu a desfiinţat cele trei tratate prin care au fost create
Comunităţile Europene şi nu a desfiinţat nici aceste comunităţi. Chiar mai mult, el a modificat
tratatele constitutive şi, în special, Tratatul de la Roma pentru constituirea Comunităţii
Economice Europene, instituind Comunitatea Europeană, pe care a investit-o cu o competenţă
lărgită, atribuindu-i scopuri noi, între care, şi crearea unei uniuni economice şi monetare59
.
Dar, Uniunea Europeană nu se întemeiază exclusiv pe Comunităţile Europene, care constituie
numai unul dintre pilonii ei de susţinere, ci înglobează şi alte două noi domenii, în care statele
membre ale Comunităţilor îşi propun să coopereze îndeaproape: politica externă şi de securitate
59
Începând cu data de 24 iulie 2002, când expiră Tratatul de la Paris pentru constituirea C.E.C.O., Comunitatea Europeană
preia, odată cu bunurile şi obligaţiile C.E.C.O., şi responsabilitatea administrării Fondului de cercetare pentru cărbune şi
oţel.
25

26. comună şi, respectiv, justiţia şi afacerile interne (Leicu 1998: 21). Spre deosebire de primul
pilon, cel comunitar, care are caracter supranaţional, ceilalţi doi au caracter preponderant
interguvernamental.
Bazele constituţionale ale Uniunii Europene, prin care s-au stabilit legăturile juridice dintre
statele membre, sunt următoarele acte internaţionale: Tratatul de la Paris prin care a fost creată
C.E.C.O., în anul 1951; Tratatele de la Roma de constituire a C.E.E. şi a C.E.E.A., din anul
1957; Tratatul pentru contopirea organelor comunitare, din 1967; Actul Unic European, din
1986; şi Tratatul Uniunii Europene, de la Maastricht, din 1992, revizuit la Amsterdam, în iunie
1997, apoi la Nisa, în decembrie 2000 (http://europa.eu/index_ro.htm. ;Vese, Ivan 2001: 12)60
şi
la Lisabona în decembrie 2007 (http://europa.eu/index_ro.htm).
2. CONSTITUIREA UNIUNII EUROPENE (1992)
Tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992, este tratatul de constituire a Uniunii
Europene. Uniunea Europeană se identifică şi prin următoarele simboluri: un drapel –
douăsprezece steluţe galbene pe fond albastru, simbolizând popoarele Europei, formează un cerc,
simbol al uniunii. Numărul de 12 este simbolic şi nu indică numărul de state membre. Drapelul
european a fost adoptat ca emblemă de către Comunităţile Europene la 26 mai 1986; un imn -
„Oda bucuriei” a lui Ludwing van Beethoven a fost adoptată ca imn european de către şefii de
stat şi de govern reuniţi în cadrul Consiliului European de la Milano (iunie 1985); o zi - 9 mai
este ziua Europei, în amintirea Declaraţiei Schuman din 1950; o monedă unică - la 1 ianuarie
1999, euro a devenit moneda europeană unică. Bancnotele şi monedele euro au intrat în
circulaţie la 1 ianuarie 2002; o deviză pentru Europa: „Unitate în diversitate” (4 mai 2000).
După AUE, el reprezintă cea de-a doua revizuire fundamentală a Comunităţii, oferind un cadru
juridic unic celor trei comunităţi: CECO, EURATOM şi CEE.
Acest tratat a decis redenumirea în mod formal a Comunităţii Economice Europene (CEE) în
Comunitatea Europeană (CE), transformând-o dintr-o entitate doar economică, într-o uniune ce
dispunea de competenţe politice. Din punct de vedere structural, tratatul poate fi comparat cu un
templu sprijinit de piloni şi dominat de un fronton: frontonul indică obiectivele UE - cetăţenie
europeană, piaţă unică, integrare economică, politică externă comună; pilonul central este format
din cele trei comunităţi europene iniţiale (CECO, EURATOM şi CEE) şi include piaţa interioară,
politicile economice comune (socială, regională, agricolă, a mediului, educaţională şi de
sănătate), precum şi Uniunea Monetară; pilonii laterali au în vedere politica externă şi de
securitate comună, respectiv cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne.
60
Deşi a fost semnat la 26 februarie 2001, ratificarea şi intrarea în vigoare a tratatului au întârziat din cauza respingerii
sale de către electoratul irlandez, în urma unui referendum.
26

27. Tratatul a instituit principiul subsidiarităţii, conform căruia deciziile trebuie adoptate de către
autorităţile publice cele mai apropiate de cetăţeni. Acest principiu încearcă să evite adoptarea
unor decizii centralizate şi lipsite de realitate.
Articolul 3, aliniatul b al Tratatului de la Maastricht stipulează: „Comunitatea acţionează în
limitele competenţelor care îi sunt conferite şi a obiectivelor care îi sunt atribuite prin tratat. În
domeniile care nu fac parte din competenţa sa exclusivă, Comunitatea nu intervine, conform
principiului de subsidiaritate, decât în măsura în care obiectivele de acţiune avute în vedere nu
pot fi realizate într-o manieră satisfăcătoare de către statele membre”.
Tratatul stabileşte, totodată, obiectivele şi competenţele UE. Uniunea Europeană îşi propune
următoarele obiective: dezvoltarea în mod permanent a unei uniuni mai strânse a popoarelor
europene; promovarea progresului economic şi a echilibrului social. în special prin crearea unui
spaţiu fără frontiere interne, prin întărirea coeziunii economice şi sociale şi prin crearea Uniunii
Economice şi Monetare (piaţa unică a fost instituită în anul 1993, iar moneda unică Euro a fost
lansată în 1999); afirmarea identităţii sale pe scena internaţională prin punerea în practică a unei
politici externe şi de securitate comună, inclusiv a unei politici comune de apărare; întărirea
protecţiei drepturilor şi intereselor cetăţenilor statelor membre prin instituirea unei cetăţenii a
Uniunii (care nu înlocuieşte cetăţenia naţională, ci o completează, conferind un număr de
drepturi politice şi civile cetăţenilor europeni); dezvoltarea unei cooperări strânse în domeniul
justiţiei şi afacerilor interne.
În funcţie de domeniul avut în vedere, UE joacă un rol diferit, clar definit prin tratate: fie ea
gestionează în mod direct sectorul în chestiune (spre exemplu, cazul negocierilor internaţionale
ale GATT); fie acţiunea sa este limitată la simpla coordonare a politicilor naţionale sau la
încurajarea cooperării dintre statele membre, cum este cazul educaţiei şi formării profesionale;
pentru a facilita funcţionarea pieţei interioare, ea poate să adopte texte de armonizare a
legislaţiilor naţionale existente; în anumite domenii de importanţă particulară, UE lansează
„acţiuni-pilot”, limitate în timp, ce permit schimbul de experienţă la nivel european între statele
membre (de exemplu, schimburile de studenţi sau de funcţionari).
3. OBIECTIVELE UNIUNII EUROPENE.
Uniunea Europeană, conform Tratatului de la Maastricht, are următoarele obiective: să
promoveze un progres economic şi social, echilibrat şi durabil, în special prin crearea unui spaţiu
fără frontiere interne, prin consolidarea coeziunii economice şi sociale între statele membre şi
prin stabilirea unei uniuni economice şi monetare, comportând, la termen, o monedă unică,
conform dispoziţiilor tratatului; să-şi afirme identitatea pe scena internaţională, mai ales prin
punerea în practică a unei politici externe şi de securitate comune, inclusiv prin definirea la
termen a unei politici de apărare comune, care ar putea conduce, la un moment dat, la o apărare
27

28. comună; să întărească protecţia drepturilor şi intereselor cetăţenilor statelor membre, prin
instituirea unei cetăţenii a Uniunii; să dezvolte o cooperare strânsă în domeniile justiţiei şi
afacerilor interne; să menţină integral acquis-ul comunitar (Avram 2001: 176) şi să îl dezvolte
pentru a examina în ce măsură politicile şi formele de cooperare instituite prin tratat ar trebui să
fie revizuite, în vederea asigurării eficacităţii mecanismelor şi instituţiilor comunitare.
După ce stabileşte astfel obiectivele Uniunii Europene, Tratatul de la Maastricht face imediat
precizarea că aceste obiective vor fi realizate în conformitate cu dispoziţiile sale şi cu respectarea
principiului subsidiarităţii. Este limpede, prin urmare, că principiul subsidiarităţii stă la baza
activităţii Uniunii, aşa cum stă, de altfel, şi la baza Comunităţilor Europene, motiv pentru care
este invocat, de mai multe ori, în cuprinsul tratatului. Plecând de la ideea că există un bine
comun, care depăşeşte binele comun al fiecăruia dintre statele membre într-o comunitate, fără să
le înlăture acestora autonomia, subsidiaritatea implică „o delimitare de competenţă, în aşa fel
încât să se asigure atât autonomia statelor integrate, cât şi interesul general al ansamblului
construit” (Zăpârţan 2000: 19).
Aplicat strict la Comunitatea Europeană, ca parte componentă a Uniunii, principiul
subsidiarităţii înseamnă limitarea acţiunilor Comunităţii numai în cadrul competenţelor sale, care
iau fost conferite prin tratatele comunitare, în vederea realizării obiectivelor sale prevăzute, de
asemenea, în aceste tratate. În domeniile care nu aparţin, în mod exclusiv, competenţei
Comunităţii, ea intervine numai în cazul şi în măsura în care obiectivele acţiunii avută în vedere
în acele domenii nu pot fi realizate de către statele membre în mod satisfăcător. Pentru
intervenţia Comunităţii se cere, deci, ca acţiunea vizată să poată fi realizată mai bine la nivel
comunitar, din raţiuni legate de dimensiunile şi efectele acţiunii respective. Tratatul de la
Maastricht precizează, în acest sens, că acţiunea Comunităţii nu va depăşi ceea ce este necesar
pentru atingerea obiectivelor tratatului.
Aplicarea principiului subsidiarităţii în activitatea Comunităţii Europene asigură că aceasta nu
se îndreaptă spre un stat centralizat. Dimpotrivă, în cadrul ei vor fi apărate şi respectate
diversitatea istorică a ţărilor membre, a regiunilor şi a culturii lor. Conform principiului
subsidiarităţii, Comunitatea îşi asumă numai sarcinile pe care ea le poate realiza mai bine decât
autorităţile centrale sau locale ale statelor membre. O dovadă a importanţei care se acordă acestui
principiu este crearea unui Comitet al regiunilor, format din reprezentanţii colectivităţilor
regionale şi locale. El are un caracter consultativ, pe lângă organele comunitare (Barna 2007;
Bibere 1999: 200-202).
În partea privind Comunitatea Europeană, Tratatul de la Maastricht stabileşte că misiunea
Comunităţii este ca, prin stabilirea pieţei comune şi a uniunii economice şi monetare, să
promoveze o dezvoltare armonioasă şi echilibrată a activităţilor economice, o creştere durabilă şi
28

29. neinflaţionistă care respectă mediul, un grad înalt de convergenţă al performanţelor economice,
un nivel de folosire a forţei de muncă şi de protecţie socială ridicat, creşterea nivelului şi calităţii
vieţii, coeziunea economică şi socială şi solidaritatea statelor membre.
Pentru realizarea acestei misiuni, Comunitatea trebuie să întreprindă următoarele acţiuni:
eliminarea dintre statele membre a tarifelor vamale şi a restricţiilor cantitative; o politică
comercială comună; o piaţă internă caracterizată prin abolirea între ţările membre a oricăror
obstacole privind libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi a capitalurilor; o
politică comună în domeniul agriculturii, pescuitului, transporturilor, în domeniul social şi
economic; o politică comună cu privire la mediul înconjurător; apropierea legislaţiilor naţionale;
promovarea cercetării şi dezvoltării tehnologice; asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a
sănătăţii; protecţia consumatorilor; o politică comună în domeniul cooperării pentru dezvoltare;
acţiuni în domeniile educaţiei, energiei, protecţiei civile şi turismului; asocierea ţărilor de peste
mări pentru creşterea schimburilor comerciale cu ele şi desfăşurarea în comun a efortului pentru
dezvoltarea economică şi socială.
Tratatul de la Maastricht reprezintă o nouă etapă de integrare europeană. Astfel, el: a fixat un
calendar pentru crearea monedei unice, Euro, punctul final al logicii procesului de construcţie a
unei pieţe fără frontiere; a lansat noţiunea de cetăţenie europeană pentru toţi cetăţenii statelor
membre, prin instituirea unor noi drepturi - dreptul la vot şi la eligibilitate în cadrul alegerilor
locale şi europene, dreptul de petiţie, dreptul de recurs în faţa mediatorului european; a conferit
Parlamentului European noi puteri, precum cea de codecizie cu Consiliul UE; a introdus doi noi
„piloni” de natură interguvernamentală; a extins procedura de vot cu majoritate calificată unor
noi domenii; a formulat mai multe ipoteze privind viitorul arhitecturii Uniunii.
4. STABILIREA CRITERIILOR DE ADERARE LA UE.
Tratatul de la Maastricht prevede că „orice stat european care respectă principiile fundamentale
ale Uniunii (libertate, democraţie, respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale)
poate cere să devină membru al UE”. Consiliul European întrunit la Copenhaga (21- 22 iunie
1993) a stabilit că aderarea fiecărei ţări care îşi propune să devină membră a Uniunii Europene
va avea loc de îndată ce aceasta va fi capabilă să îşi asume obligaţiile ce îi revin prin satisfacerea
condiţiilor economice şi politice pe care le implică aderarea.
Criteriile pentru aderarea la Uniunea Europeană sunt următoarele: criteriul geographic
(apartenenţa geografică, economică sau culturală la bătrânul continent); criteriul politic
(dezvoltarea democratică, stabilitatea politică, supremaţia legii, apărarea drepturilor omului,
respectarea şi protecţia minorităţilor, abolirea pedepsei cu moartea); criteriul economic (existenţa
unei economii de piaţă viabile, capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei
29

30. libere în interiorul Uniunii); adoptarea acquis-ului comunitar; criteriul capacităţii administrative
de aplicare a acquis-ului comunitar.
Acquis-ul comunitar cuprinde: dispoziţiile tratatelor constitutive (Tratatele de constituire ale
CEE şi EURATOM, semnate la 25 martie 1957 la Roma şi ale Tratatului privind Uniunea
Europeană, semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht), precum şi ale tuturor acordurilor care le-au
modificat în timp, inclusiv tratatele privind aderarea noilor membri; regulamentele, directivele şi
deciziile emise de către instituţiile Uniunii Europene, ca acte cu putere obligatorie, precum şi
celelalte acte adoptate de către instituţiile Uniunii Europene, cum ar fi declaraţii, rezoluţii,
strategii comune, acţiuni comune, poziţii comune, concluzii, decizii-cadru şi altele de acest fel;
convenţiile multilaterale deschise numai statelor membre ale Uniunii Europene, precum şi cele
deschise unui număr mai mare de state, la care statele membre ale Uniunii Europene şi, după caz,
Comisia Europeană sunt părţi, desemnate ca atare de către acestea din urmă ca făcând parte din
acquis; jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.
Acquis-ul comunitar este grupat în 31 de capitole, ce sunt deschise succesiv negocierii:
1. Libera circulaţie a bunurilor;
2. Libera circulaţie a persoanelor;
3. Libera circulaţie a serviciilor;
4. Libera circulaţie a capitalurilor;
5. Dreptul societăţilor comerciale;
6. Politica de concurenţă;
7. Agricultura;
8. Pescuitul;
9. Politica în domeniul transporturilor;
10. Impozitarea;
11. Uniunea Economică şi Monetară;
12. Statistica;
13. Politica socială şi de ocupare a forţei de muncă;
14. Energie;
15. Politica industrială;
16. Întreprinderile mici şi mijlocii;
17. Ştiinţă şi cercetare;
18. Învăţământ şi formare profesională;
19. Telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei;
20. Cultura şi audio-vizual;
21. Politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale;
30

31. 22. Mediul înconjurător;
23. Protecţia consumatorului şi sănătatea publică;
24. Cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne;
25. Uniunea vamală;
26. Relaţiile economice internaţionale;
27. Politica externă şi de securitate;
28. Controlul financiar;
29. Prevederi financiare şi bugetare;
30. Participarea la Instituţiile U.E.;
31. Altele.
În decembrie 1995, Consiliul European de la Madrid cere ca, în contextul strategiei de
preaderare, să fie create condiţii pentru integrarea gradată şi armonioasă a ţărilor candidate prin
dezvoltarea unei economii de piaţă, adaptarea structurilor administrative şi constituirea unui
mediu economic şi monetar stabil.
5. DEZVOLTAREA INSTITUŢIONALĂ.
Uniunea Europeană este gestionată prin intermediul instituţiilor comune. Relaţiile dintre
instituţiile şi organele UE sunt bazate pe parteneriat, cooperare şi dependenţă mutuală. Tratatul
de la Maastricht confirmă vechile organe (instituţii) comunitare: Consiliul European, Consiliul,
Comisia, Parlamentul European şi Curtea de Justiţie. Tratatul le completează competenţele şi
dezvoltă raporturile dintre aceste organe, în sensul democratizării şi strângerii legăturilor dintre
ele. Parlamentul European a primit, pe baza Tratatului de la Maastricht, un rol sporit ca organ
legislativ, faţă de vechiul său statut. Tratatul îi conferă puteri de decizie, împreună cu Consiliul,
în următoarele domenii: libera circulaţie a muncitorilor, realizarea pieţei interne, educaţie,
cercetare ştiinţifică, mediu înconjurător, realizarea reţelelor transeuropene, sănătate, cultură şi
protecţia consumatorilor.
Un aspect nou al competenţelor Parlamentului European, conferit prin dispoziţiile Tratatului de
la Maastricht, este dreptul său de a institui comisii temporare de anchetă, pentru a examina
acuzaţiile referitoare la o ilegalitate sau cazurile de administrare incorectă a dreptului comunitar.
De asemenea, oricare cetăţean al Uniunii Europene, ca şi oricare persoană fizică sau morală
rezidentă într-un stat membru al Uniunii are dreptul să prezinte, cu titlu individual sau împreună
cu alţii, o petiţie Parlamentului European cu privire la acţiunile organelor comunitare care l-au
afectat în mod direct. Pentru soluţionarea acestor plângeri, Parlamentul numeşte un Mediator,
care procedează la o anchetă şi întocmeşte un raport către Parlamentul European şi celelalte
instituţii vizate.
31

32. Consiliul, organ de decizie al Comunităţilor Europene, a devenit Consiliu al Uniunii, purtând
această denumire din anul 1993. Alcătuit din miniştrii de externe ai ţărilor membre sau din
miniştri de resort, în funcţie de problemele aflate în dezbatere, acest organ se reuneşte la
convocarea preşedintelui său ori la cererea unuia dintre membri sau la cererea Comisiei.
Preşedinţia Consiliului revine, prin rotaţie, pe timp de 6 luni, fiecăruia dintre statele membre.
În temeiul Tratatului privind Uniunea Europeană, el: adoptă deciziile necesare pentru definirea
şi punerea în practică a politicii externe şi de securitate comună, pe baza orientărilor generale
trasate de către Consiliul European; coordonează activităţile statelor membre şi adoptă măsurile
necesare cu privire la cooperarea poliţienească şi juridică în domeniul penal. Consiliul European
a fost consacrat juridiceşte, ca organ comunitar, prin Actul Unic European, din 1986. Se
întruneşte la nivel de şefi de state sau guverne o dată la 6 luni, întâlnirea fiind organizată de ţara
care a deţinut preşedinţia, la sfârşitul mandatului ei. Consiliul European este centrul de
impulsionare a principalelor iniţiative politice ale Uniunii Europene şi este un organ de arbitraj
în problemele litigioase din cadrul Consiliului. El dezbate şi problemele internaţionale de
actualitate. Hotărârile sale nu sunt obligatorii, au însă o mare valoare politică. Comisia
Europeană reprezintă interesul comun şi încarnează personalitatea Uniunii, preocuparea ei
majoră fiind apărarea intereselor cetăţenilor europeni. Comisia este organul permanent al
Comunităţilor Europene, cu sediul la Bruxelles. Se compune din 27 de comisari europeni, câte
unul pentru fiecare stat membru, numiţi de comun acord de guvernele statelor membre şi
aprobaţi de Parlamentul European, pentru o perioadă de cinci ani. Comisia este iniţiatoarea
politicilor comunitare şi este responsabilă pentru menţinerea unităţii comunitare.
Comisia este organul comunitar de execuţie, chemat să reprezinte interesele comunitare şi,
prin urmare, să asigure, în primul rând, respectarea tratatelor comunitare. Ca gardian al tratatelor
comunitare, Comisia urmăreşte modul în care statele membre aplică aceste tratate, veghează
asupra aplicării de către statele membre a hotărârilor comunitare şi reprimă încălcările tratatelor
şi actelor comunitare.
Curtea de Justiţie este un organ comunitar independent faţă de celelalte organe ale Uniunii
Europene şi faţă de statele membre. Este un organ supranaţional, care are un rol important în
realizarea procesului de integrare şi de apărare a dreptului comunitar, motiv pentru care este, de
fapt, un organ al Comunităţilor Europene şi nu al Uniunii, în întregul ei. Curtea de Justiţie se
compune din 27 judecători (câte unul din fiecare stat membru) şi 8 avocaţi generali, numiţi de
statele membre, pe timp de 6 ani cu posibilitatea de reînnoire a mandatului. Ei sunt aleşi din
rândul juriştilor de o incontestabilă competenţă profesională şi a căror independenţă este
indiscutabilă. Sediul ei este la Luxemburg.
32

33. Tratatul de la Maastricht confirmă, ca organ comunitar, Curtea de Conturi, cu sediul la
Luxemburg. Înfiinţată în anul 1975, ea este competentă să verifice legalitatea încasărilor şi
cheltuielilor comunitare, ca şi buna gestiune financiară a Comunităţii Europene. Membrii Curţii
îşi exercită funcţiile lor în deplină independenţă, în interesul general al Comunităţii.Curtea de
Conturi are ca principală misiune controlul legalităţii, regularităţii şi bunei gestiuni financiare a
veniturilor şi cheltuielilor Uniunii. Orice instituţie sau organ ce beneficiază de fondurile UE este
supus controlului Curţii de Conturi, trebuind să-i pună la dispoziţie informaţiile şi documentele
cerute de către aceasta. Controlul se extinde şi asupra administraţiilor naţionale, regionale şi
locale care participă la fondurile comunitare, precum şi asupra beneficiarilor de ajutoare
comunitare din interiorul sau exteriorul UE.
CONCLUZII
Tratatul de la Maastricht reprezintă o nouă etapă de integrare europeană. Astfel, el: a fixat un
calendar pentru crearea monedei unice, euro, punctul final al logicii procesului de construcţie a
unei pieţe fără frontiere; a lansat noţiunea de cetăţenie europeană pentru toţi cetăţenii statelor
membre, prin instituirea unor noi drepturi - dreptul la vot şi la eligibilitate în cadrul alegerilor
locale şi europene, dreptul de petiţie, dreptul de recurs în faţa mediatorului european; a conferit
Parlamentului European noi puteri, precum cea de codecizie cu Consiliul de Miniştri; a introdus
doi noi „piloni” de natură interguvernamentală; a extins procedura de vot cu majoritate calificată
unor noi domenii; a formulat mai multe ipoteze privind viitorul arhitecturii UE.
CONSTRUCŢIA EUROPEANĂ ÎN CONCEPŢIA
TRATATULUI DE LA LISABONA
Prof. univ. dr. Moise BOJINCĂ,
Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Litere,
Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Tg-Jiu
Jurist Gheorghe Marian BOJINCĂ
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu,
Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2010
Abstract:
33

34. Tratatul de la Lisabona61
, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, reprezintă un document
juridic fundamental pentru viitorul Uniunii Europene. Prin el se continuă procesul de reformă
al construcţiei europene început cu Tratatul de la Amsterdam şi Nisa, se realizează depăşirea
impasului instituţional după eşecul ratificării Tratatului Constituţional şi se realizează o
clarificare a relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi statele membre, în principal, prin stabilirea
explicită a competenţelor fiecăruia. Tratatul de la Lisabona nu este o constituţie europeană62
.
Acest lucru s-a dovedit că, cel puţin în acest moment, nu este posibil. Cu toate acestea, el
încearcă să realizeze o integrare mai profundă, o implicare sporită a rolului cetăţeanului în
construcţia europeană prin sine însuşi şi prin intermediul Parlamentului European şi a
Parlamentelor naţionale, o democratizare a procesului decizional, în ansamblul său şi
consolidarea rolului de actor al Uniunii Europene pe scena internaţională63
.
Cuvinte cheie: Tratatul de la Lisabona, construcţia europeană, statele membre, Uniunea
Europeană, protocol
1. Consideraţii generale
Tratatul de la Lisabona64
este consecinţa eşecului Tratatului Constituţional din 2004. Spre
deosebire de acestea el nu intenţionează să înlocuiască tratatele existente printr-un document
unic (cum intenţiona acesta), ci procedează la amendarea tratatelor constitutive stabilind o mai
strânsă corelare între ele.
Tratatul de la Lisabona încorporează Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) alcătuit din 55
de articole pe care îl modifică, dar căruia îi păstrează numele, Tratatul privind funcţionarea
Uniunii Europene (TFUE) ce cuprinde 358 de articole şi care, de fapt, se substituie Tratatului
Comunităţii Europene, precum şi 37 de Protocoale şi 65 de Declaraţii.
Tratatul conţine şi reglementări care vor intra în vigoare mai târziu cum sunt, de pildă, noua
componenţă a Comisiei Europene sau stabilirea competenţelor în domeniul justiţiei şi al
afacerilor interne. Tratatul de la Lisabona procedează la fuziunea celor 3 piloni statuaţi prin
Tratatul de la Maastricht (Comunitatea Europeană, Politica Externă şi de Securitate Europeană,
respectiv Justiţie şi Afaceri Interne) astfel încât se poate afirma că actualmente Uniunea
Europeană se bazează pe un Tratat de principii (TUE) şi pe un Tratat executive (TFUE), ambele
având valoare juridică egală65
.
61
Denumirea completă este “Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a
Tratatului de instituire a Comunităţii Europene”. Acest tratat a fost semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007 şi a
intrat în vigoare la 01 decembrie 2009. România a ratificat Tratatul prin Legea nr. 13/2008, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2008, fiind a patra ţară semnatară, care a ratificat Tratatul pe cale
parlamentară la 4 februarie 2008 cu 387 voturi pentru, unul împotrivă şi o abţinere.
62
Cătălina Constantin, Tratatul de la Lisabona – un pas înainte în construcţia europeană în Revista Consilier
European, nr. 1/16 aprilie 2010, pag. 5
63
Radu Ştefan Pătru, Anumite consideraţiuni privind personalitatea juridică a Uniunii Europene în urma Tratatului
de la Lisabona, în Revista Consilier European nr. 1/16 aprilie 2010, pag. 12
64
În forma sa consolidată, Tratatul de la Lisabona a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 115 din
mai 2008
65
Uniunea urmăreşte să promoveze pacea, valorile sale şi bunătatea popoarelor.
34

35. 2. Elemente de noutate aduse construcţiei europene de Tratatul de la Lisabona
2.1. Preliminarii
Într-o analiză sistematizată elementele de noutate aduse de Tratatul de la Lisabona se pot
structura în funcţie de: obiective, principii, instituţii şi procedurile, mecanismele şi metodologiile
de lucru66
.
2.2. Elemente de noutate privind obiectivele
Potrivit art. 1 alin 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană acesta ”... marchează o nouă etapă
în procesul de creare a unei uniuni tot mai profunde între popoarele Europei, în cadrul căreia
deciziile se iau cu respectarea deplină a principiului transparenţei şi cât mai aproape cu putinţă
de cetăţeni.” În această nouă etapă a construcţiei şi funcţionării Uniunii Europene accentul se
deplasează din sfera economicului în sfera domeniilor ce ţin de respectul valorilor umane: pacea,
demnitatea umană, libertatea, democraţia, egalitatea, statul de drept, drepturile omului.
Acest lucru reiese cu claritate din prevederile noului art. 3 care stipulează că: “1) Uniunea
urmăreşte să promoveze pacea, valorile sale şi bunăstarea popoarelor; 2) Uniunea oferă
cetăţenilor săi un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, fără frontiere interne, în interiorul
căruia este asigurată libera circulaţie a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind
controlul la frontierele externe, dreptul de azil, precum şi prevenirea criminalităţii şi combaterea
acestui fenomen”.
În altă ordine de idei, relevăm că potrivit art. 42 pct. (1), Tratatul de la Lisabona acordă o
importanţă sporită şi mult mai categorică politicii de securitate şi apărare comună stipulând că:
„Politica de securitate şi apărarea comună face parte integrantă din politica externă şi de
securitate comună. Aceasta asigură Uniunii o capacitate operaţională bazată pe mijloace civile şi
militare. Uniunea poate recurge la acestea în cadrul misiunilor în afara Uniunii pentru a asigura
menţinerea păcii, prevenirea conflictelor şi întărirea securităţii internaţionale, în conformitate cu
principiile Cartei ONU. Îndeplinirea acestor sarcini se sprijină pe capacităţile furnizate de statele
membre.”
Totodată, prin art. 42 pct. (7) se instituie o clauză de apărare mutuală şi o clauză de securitate
generală, invocându-se pentru prima dată, la nivelul Uniunii Europene într-o manieră clară şi
fără nici un echivoc, o solidaritate de natură militară proprie, precizându-se că: “În cazul în care
un stat membru ar face obiectul unei agresiuni armate pe teritoriul său, celelalte state membre
sunt obligate să îi acorde ajutor şi asistenţă prin toate mijloacele de care dispun, în conformitate
66
Niculina Vrânceanu, Succinte consideraţii asupra recentului Tratat de la Lisabona, în Buletin de informare
legislativă, nr 1/2010, p. 9.
35

36. cu art. 51 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite. Aceasta nu aduce atingere caracterului
specific al politicii de securitate şi apărare a anumitor state membre.”
2.3. Elemente de noutate privind principiile fundamentale de organizare şi funcţionare a
Uniunii
În privinţa principiilor fundamentale de organizare şi funcţionare relevăm : - includerea
expresă în Declaraţia nr. 17 intitulată „Declaraţia cu privire la supremaţie” a principiului
supremaţiei dreptului comunitar, consacrat până în prezent numai pe cale jurisprudenţială,
stipulând că: “ … tratatele şi legislaţia adoptată de Uniune pe baza tratatelor au prioritate în
raport cu dreptul statelor member ...”, - instituirea expresă prin art. 5 din TUE şi a principiului
atribuirii în partajarea competenţelor între Uniune şi statele membre.
Astfel, Noul Tratat defineşte trei categorii de competenţe şi anume exclusive, partajate şi
complementare. Potrivit art. 3 TFUE competenţele exclusive sunt acelea în care numai Uniunea
Europeană are dreptul de a legifera şi adopta acte juridice.
Domeniile cele mai importante în care Uniunea are competenţe exclusive sunt:
- uniunea vamală;
- regulile de concurenţă necesare funcţionării Pieţei interne;
- politica monetară;
- conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune a pescuitului;
- politica comercială comună.
În aceste domenii, statele membre pot interveni numai pe baza abilitării dobândite de la
Uniune. Art. 4 din TFUE stabileşte competenţele partajate, adică cele care sunt împărţite între
statele membre şi Uniune. După ce în primul aliniat al acestui articol exclude de la competenţa
partajată domeniile de competenţă exclusivă şi acţiunile complementare, în alin (2) al aceluiaşi
articol enumeră principalele domenii de competenţă partajată şi anume:
- piaţa internă;
- politica socială;
- coeziunea economică, socială şi teritorială;
- agricultura şi pescuitul, cu excepţia conservării resurselor biologice ale mării;
- mediul;
- protecţia consumatorului;
- transporturile;
- reţelele transeuropene;
- energia;
- spaţiul de libertate, securitate şi justiţie;
- securitatea în materie de sănătate publică.
36

37. Potrivit art. 6 din TFUE, Uniunea are competenţă să desfăşoare acţiuni de sprijinire, de
coordonare sau completare a acţiunii statelor membre. Prin finalitatea lor europeană, aceste
acţiuni vizează domeniile:
- protecţiei şi îmbunătăţirii sănătăţii
umane;
- industriei;
- culturii;
- turismului;
- educaţiei, formării profesionale, tineretului şi sportului;
- protecţiei civile;
- cooperării administrative.
Acestor tipuri de competenţe li se adaugă, potrivit art. 5 din TFUE, ca politici separate şi cu
specificitate crescută, Politica externă şi de securitate comună (PESC) şi Coordonarea politicilor
economice şi de ocupare a forţei de muncă. Ca o excepţie de la aceste delimitări de competenţe,
există posibilitatea legală, în baza aşa – numitei “ clauze de flexibilitate” prevăzută de art. 352
din TFUE, ca în situaţia în care o acţiune a Uniunii se dovedeşte necesară pentru a atinge unul
din obiectivele menţionate în Tratat, competenţa să fie direcţionată spre Uniune.
2.4. Elemente de noutate instituţională
Potrivit prevederilor art. 47 din TUE, Uniunea Europeană ca entitate cu structură proprie a
dobândit personalitate juridică distinctă faţă de comunităţi. Odată cu aceasta Uniunea Europeană
a dobândit, atât, capacitate de reprezentare cât şi capacitate de a deveni membru al unei
organizaţii mondiale sau internaţionale67
.
Uniunea Europeană devenie un actor cu drepturi depline pe scena internaţională. În acelaşi
timp, personalitatea juridică are relevanţă şi în ceea ce priveşte relaţia Uniunii Europene cu
statele membre68
. Declaraţia politică nr. 24 intitulată „Declaraţia cu privire la personalitatea
juridică a Uniunii Europene şi ataşată Tratatului precizează că personalitatea juridică nu conferă
Uniunii Europene dreptul de a se substitui statelor membre în chestiuni pentru care nu a primit
mandat să le facă. Totodată, Tratatul consacră egalitatea statelor membre în faţa tratatelor. Din
această perspectivă, Uniunea este obligată să respecte în mod egal identitatea naţională a statelor
67
Această facultate pe care o are Uniunea Europeană ca şi subiect de drept internaţional a fost deja fructificată prin
aderarea la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi aLibertăţilor Fundamentale. A se vedea Ştefan Pătru, op.
cit., pag. 15;
68
Radu Ştefan Pătru, op cit., p.14, Tudor Guşet, Beneficiile Tratatului de la Lisabona pentru Uniunea Europeană şi
pentru România în calitate de stat membru, în Revista Consilier European, nr. 1/16 aprilie 2010, pag. 18
37

38. membre în privinţa autonomiei locale şi regionale. Tratatul face pentru prima oară trimitere
expresă în art. 17 din TUE69
la relaţia instituţiilor europene cu bisericile, asociaţiile sau
comunităţile religioase din statele membre, cu organizaţiile filosofice şi neconfesionale. Tuturor
acestora, Tratatul le respectă statutul recunoscut de dreptul lor naţional.
De asemenea, prin art. 6 TUE conferă Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene din
7 decembrie 2000, aceeaşi valoare juridică cu a tratatelor. În acelaşi timp, Tratatul oferă noua
bază legală pentru aderarea U.E. la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a Consiliului
Europei, statuând pe de o parte că aderarea nu va aduce modificări competenţelor Uniunii
Europene, astfel cum sunt definite în tratate, iar, pe de altă parte, drepturile fundamentale
garantate de această Convenţie vor constitui „principii generale ale dreptului Uniunii”70
.
Totodată, prin art. 14 TUE conduce la consolidarea puterii legislative bugetare şi de control
politic al Parlamentului European. Acesta nu mai este compus din reprezentanţii popoarelor
statului, cum precizau tratatele anterioare, ci va fi compus din „reprezentanţii cetăţenilor
Uniunii” Sporeşte, în acelaşi timp, de la 40 la 90, numărul domeniilor de codecizie.
Tot art. 14 din TUE stabileşte numărul membrilor Parlamentului European la 750. Prin
derogare, pentru perioada 2009-2014 Parlamentul European are 754 europarlamentari. România
are un număr de 33 de parlamentari.
Tratatul a instituit funcţia de preşedinte al Consiliului European71
ales cu majoritate calificată
pentru un mandat de doi ani şi jumătate şi cu posibilitatea reînnoirii o singură dată.
Potrivit art. 15-5 şi art. 15-6 din TUE, Preşedintele asigură reprezentarea externă a Uniunii
Europene pentru domeniile de Politică Externă şi Securitate Comună, fără a prejudicia
competenţele Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politică de
Securitate. Tratatul a instituit modificări însă numai după 2014 şi în privinţa componenţei
Comisiei Europene. Până la acea dată Comisia Europeană îşi păstrază componenţa actuală bazată
pe principiul reprezentării. Din anul 2014, structura Comisiei va corespunde la 2/3 din numărul
statelor membre atât timp cât Consiliul European nu va decide modificarea acestui număr.
Procedura de constituire a Comisiei Europene începând cu 2014 este stabilită de art. 17 potrivit
căruia: „ Membrii Comisiei sunt aleşi dintre resortisanţii statelor member în conformitate cu un
sistem de rotaţie strict egal între statele membre care să reflecte diversitatea demografică şi
69
Art. 17 din TUE prevede: “(1) Uniunea respectă şi nu aduce atingere statutului de care beneficiază, în temeiul
dreptului naţional, bisericile şi asociaţiile sau comunităţile religioase din statele membre; (2) Uniunea respectă, de
asemenea, statutul de care beneficiază în temeiul dreptului naţional, organizaţiile filosofice şi neconfesionale”.
70
În acest context trebuie să relevăm că un Protocol anexat Tratatului introduce anumite măsuri speciale pentru
Regatul Unit al Marii Britanii şi pentru Polonia. O astfel de derogare a obţinut şi Cehia. A se vedea, Diana Hangiu,
Lungul drum către….Tratatul de la Lisabona în Revista Consilier European, nr. 1/16 aprilie 2010, pag. 10;
71
La Consiliul European Extraordinar din 19 noiembrie 2009 a fost ales primul preşedinte al Consiliului European,
în persoana fostului premier Belgian Herman Van Rompuy, care şi-a început mandatul odată cu intrarea în vigoare a
Tratatului, respectiv la 1 Decembrie 2009. A se vedea, Niculina Vrânceanu, op. cit., 12, Magdalena Moroşanu,
Europa ca actor pe scena internaţională, în Revista Consilier European, nr. 1/16 aprilie 2010, pag. 57.
38

39. geografică a tuturor statelor membre. Acest sistem se stabileşte de Consiliul European, care
hotărăşte în unanimitate în conformitate cu art. 244 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii
Europene (TFUE). Aceasta presupune că în condiţiile unei Uniuni cu 27 de state membre,
Comisia va avea 18 membri, ceea ce înseamnă că o ţară va fi reprezentată în două colegii din
trei, pe baza unei rotaţii egale. Tratatul a instituit postul de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru
afaceri externe şi politica de securitate care est, totodată, şi vicepreşedinte al Comisiei
Europene72
.
Acesta coordonează politica externă şi de securitate comună (PESC), precum şi Politica
externă pentru securitate şi apărare (PESA). Acesta prezidează Consiliul privind afacerile
externe care reuneşte toţi miniştrii de externe. În acelaşi timp, Tratatul a creat cadrul necesar
sporirii rolului parlamentelor naţionale în realizarea politicilor Uniunii prin conferirea puterii de
a influenţa elaborarea actelor normative comunitare. Tot cu referire la competenţele
parlamentelor naţionale, Tratatul de la Lisabona a procedat la adoptarea unui nou protocol
privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii ce are drept scop luarea deciziilor
„ la un nivel cât mai apropiat de cetăţenii Uniunii şi care instituie un sistem concret de control al
aplicării acestor principii73
. Astfel, în baza art.7 din actualul Protocol, instituţiile legislative
comunitare „ …ţin seama de avizele motivate adresate de parlamentele naţionale sau de o
cameră a unuia dintre aceste parlamente naţionale”.
Protocolul iniţial anexat la Tratatul de la Amsterdam nu prevedea obligaţia instituţiilor
comunitare de a consulta în mod expres parlamentele naţionale. Pe această linie, toate proiectele
de acte legislative şi alte documente ale instituţiilor europene iniţiatoare vor fi transmise
parlamentelor naţionale. Se instituie astfel un mecanism de alertă timpurie, cunoscut ca
„procedura cartonaşului galben şi a cartonaşului portocaliu” care permite parlamentelor naţionale
să examineze proiectele de acte legislative şi să emită avize motivate cu privire la respectarea
principiului subsidiarităţii. În acelaşi timp, parlamentele naţionale pot bloca prin aşa zisa „clauză
pasarelă74
” trecerea la votul cu majoritatea calificată dacă apreciază că domeniul vizat de actul în
discuţie este prea important pentru a fi reglementat prin acest mod de vot ( al majorităţii
calificate). Astfel, este suficientă opoziţia unui singur parlament naţional pentru ca propunerea
de act legislativ să fie supusă în continuare procedurii de vot prin unanimitate.
72
La Consiliul European din 19 noiembrie 2009 s-a decis ca această funcţie de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru
afaceri externe şi politică de securitate şi vicepreşedinte al Comisiei Europene să fie în premieră ocupată de laburista
Catherine Ashten, fost comisar pentru comerţ. A se vedea Niculina Vrânceanu, Magdalena Moroşan, op. cit., pag.
57Anterior, adoptării Tratatului de la Lisabona acesta era numit ministru pentru afaceri externe. A se vedea, Diana
Hangiu, op. cit., pag. 9.
73
Tudor Gruşeţ, Rolul parlamentelor naţionale în noua structură europeană în Revista Consilier European, nr. 1/16
aprilie 2010, pag. 25-26;
74
Clauza „pasarelă” permite Consiliului European să hotărască în unanimitate trecerea de la procedura votului prin
unanimitate la cea a votului prin majoritate calificată, în anumite domenii, în special în chestiunile legate de
problematica socială.
39

40. Totodată, potrivit prevederilor punctului 8 din Protocolul privind aplicarea principiilor
subsidiarităţii şi proporţionalităţii, orice stat poate solicita Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
„în numele parlamentului său naţional sau al unei camere a acestuia” anularea unui act legislativ
comunitar, dacă apreciază că acestea nu respectă principiul subsidiarităţii. În fine, deşi poate
părea doar o modificare formală, trebuie să precizăm că la solicitarea mai multor state, printre
care Olanda, Cehia, Marea Britanie etc., în textul noului Tratat nu mai sunt trecute simbolurile
Uniunii (steagul, imnul, moto-ul) şi se renunţă la anumiţi termeni (cum ar fi, de pildă, constituţie,
lege, ministru, care ar fi putut să-i dea un caracter constituţional)75
.
Pentru prima dată în existenţa Construcţiei europene, Tratatul de la Lisabona, reglementează
în art. 50 din TUE, posibilitatea retragerii unui stat membru din Uniune76
stipulând în alin 41 că
„Orice stat membru poate hotărî în conformitate cu normele sale constituţionale, să se retragă din
Uniune”. Potrivit prevederilor acestui articol, statul membru care decide să se retragă, notifică
intenţia sa Consiliului European, care analizează cererea şi propune Uniunii negocierile unui
acord de stabilire a aranjamentelor referitoare la retragerea sa, ţinând seama de cadrul viitoarelor
sale relaţii cu Uniunea. Introducerea clauzei de retragere în dreptul primar european reprezintă o
recunoaştere a faptului că, din punct de vedere politic, statele membre nu pot fi obligate să
onoreze aranjamente pe care nu le mai consideră ca fiind în interes naţional.
2.5. Elemente de noutate privind procedurile, mecanismele şi metodologiile de lucru
Tratatul de la Lisabona a extins domeniile în care deciziile se adoptă cu majoritatea calificată.
Astfel, în peste 20 de domenii între care: piaţa internă, guvernarea economică şi Uniunea
Economică şi Monetară, bugetul european, agricultura, proprietatea intelectuală, justiţie şi
afaceri externe, votul prin unanimitate va deveni o excepţie. Acest lucru face ca începând cu anul
2014 (în mod excepţional, din 2017) un act legislativ european să fie adoptat în Consiliu prin
votul a 55 % din statele membre, reprezentând 65% din populaţie77
.
75
A se vedea , Diana Hangiu, op. cit., pag. 9
76
Chiar dacă Tratatele institutive ale Uniunii n-au prevăzut posibilitatea retragerii din Uniune, acest lucru, cel puţin
din punct de vedere teoretic, era posibil. Şi aceasta pentru că dreptul internaţional public reglementează o astfel de
posibilitate prin Convenţia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor (1969). Astfel, în absenţa unor instrucţiuni
clare în textul tratatelor cu privire la existenţa sau inexistenţa unui drept de retargere unilateral, art. 56 intitulat “
Denunţarea sau retragerea în cazul unui tratat care nu conţine dispoziţii privind stingerea şi denunţarea tratatului sau
retragerea din el “ stipulează în alin 1: “Un tratat care nu conţine dispoziţii cu privire la stingerea şi denunţarea sa
sau la retragerea din el nu poate fi obiectul unei denunţări sau unei retageri, afară numai dacă: a) se va fi stabilit că
era în intenţia părţilor de a admite posibilitatea unei denunţări sau retrageri; sau b) dreptul de denunţare sau de
retargere poate fi dedus din natura tratatului. În acest context trebuie să menţionăm că România, alături de Franţa şi
Malta, sunt singurele state din Uniunea Europeană şi printre puţinele din lume care nu au ratificat nici până în
present Convenţia de la Viena. România în schimbul aderării la Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor, a
optat pentru o lege internă, Legea nr. 590/2003 privind tratatele, în care multe din prevederile Convenţiei de la
Viena se regăsesc inserate. Oricum, trebuie menţionat că prevederile Convenţiei de la Viena se aplica şi în aceste
state pe cale cutumiară. A se vedea, Andreea Florina Radu, Clauza de retragere în Tratatul de la Lisabona – între
utopie şi realitate, în Revista Consilier European nr. 1/16 aprilie 2010, pag. 22
77
A se vedea, Niculina Vrânceanu, op. cit. , pag. 14, Tudor Guşeţ, Beneficiile Tratatului de la Lisabona pentru
Uniunea Europeană şi pentru România în calitate de stat membru, pag. 18,. Acest sistem al dublei majorităţi este
unbsistem simplu şi uşor se aplicat, care înlocuieşte actualul sisitem complicat Nisa. România îşi păstrează numărul
40

41. Rămân supuse votului prin unanimitate domenii încă sensibile la nivelul unor state membre,
precum: impozitarea, măsurile de armonizare în domeniul securităţii, clauza de flexibilitate a
protecţiei sociale etc. În acelaşi timp, s-a introdus dreptul de iniţiativă legislativă pentru cetăţeni.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 4 din TUE, un milion de cetăţeni dintr-un număr semnificativ de state
membre pot solicita Comisiei să înainteze o propunere într-un domeniu în care consider că este
necesară o acţiune a Uniunii. Pentru prima dată în istoria construcţiei europene se reglementează
la nivel de tratat ca politică integrată, problema relaţiilor de vecinătate ale Uniunii Europene.
Tratatul conferă un cadru legal stabilirii de relaţii privilegiate între Uniune şi statele din
vecinătate.
Această politică implică încheierea de acorduri specifice între Uniune şi statele respective
privind instituirea de drepturi şi obligaţii reciproce, precum şi posibilitatea întreprinderii de
acţiuni comune. Potrivit art. 8 din TUE implementarea acestora este supusă consultărilor
periodice. Textul art. 8 se completează cu Declaraţia nr. 3 cu privire la art. 8 din TUE, anexată la
Tratat, care prevede că „ Uniunea ia în considerare situaţia specială a ţărilor de dimensiuni mici
cu care întreţine relaţii specifice de proximitate”.
PARLAMENTUL EUROPEAN: DE LA ORGAN CONSULTATIV
LA CO-LEGIUITOR
Autor: Socol Silviu-Daniel,
Revista Juridică nr.7, septembrie 2010
// http://www.cluj-napoca.elsa.ro/category/revista-juridica
I. Evolu ia prerogativelor înainte de Lisabona.ț
Parlamentul European a reprezentat de-a lungul istoriei construc iei europene un punct centralț
al structurii institu ionale, parcurgând un drum sinuos de la un organism cu un rol purț
consultativ, la un organ cu puteri legislative similare celor pe care le de in parlamenteleț
na ionale. ,,Institu ia parlamentară nu putea lipsi dintr-o organiza ie democratică, reunind stateț ț ț
de 14 voturi ponderate în formaţiunile Consiliului Uniuniii Europene. A se vedea, Tudor Guşeţ, op. cit.. 18.
41

42. democratice”78
. Tratatele originare precum cel de la Paris foloseau denumirea de “Adunare
comuna”, termen ce desemna institu ia reprezentativă a popoarelor reunite în Comunită i (art. 7ț ț
TCECO, 4 TCEE si art. 3 TCEEA). Reprezentarea ceta enilor a fost una din ideile centrale dinț
punct de vedere politic ale construc iei europeneț 79
iar apari ia constitu ionalismului i aț ț ș
“principiului separa iei puterilor în stat” a dus la crearea legitimită ii în via a publică europeanăț ț ț
a Parlamentului sau Adunării reprezentative.
Reprezentînd “popoarele statelor reunite în cadrul Uniunii Europene”80
, adunarea era
constituită ini ial din delega i ai parlamentelor na ionale, hotarând în 1962, prin rezolu ie aț ț ț ț
Adunării parlamentare asupra denumirii de Parlament European, denumire ce a rezistat până în
prezent. Prin Tratatul de la Maastricht din 1992, s-a instituit un drept de a alege i de a fi alesș
pentru toate persoanele care posedă cetă enia Uniunii Europene iar prin Tratatul de la Maastrichtț
i cel de la Amsterdam din 1997, Parlamentul Europeanș a resimtit o consolidare ,,prudenta iș
inegală, dar reală” a prerogativelor sale81
.
Tratatul de la Nisa, intrat în vigoare la 1 februarie 2003, a stabilit prin perspectiva extinderii
comunită ii europene un numar maxim de 732 de membrii pentru Parlamentul European, iț ș
con ine prevederi referitoare la echilibrul puterii şi procesul decizional în cadrul Uniunii, înț
contextul unei structuri cu 27 de State Membre82
. Tratatul Uniunii Europene a introdus procedura
de luare a deciziilor în comun, sporind rolul P.E. în adoptarea legisla iei comunitare (ceaț
referitoare la pia a internă, problemele i protec ia consumatorilor, reteaua de comunica ii trans-ț ș ț ț
europeană, educa ia i sanatatea este acceptată atât de către Parlament cât i de către Consiliu).ț ș ș
II. Mai multă putere, mai multă responsabilitate.
Globalizarea, terorismul, încalzirea globală sau problemele energetice sunt câtiva factori care
au determinat Europa să ac ioneze mai eficient i mai unită în folosul ceta enilor ei. În acestț ș ț
context apare Tratatul de la Lisabona care doreste sa repozi ioneze Uniunea pe scena politicăț
mondială dar i să reformeze structural institu iile UE. Tratatul de la Lisabona, intrat în vigoareș ț
la data de 1 decembrie 2009, aduce în prim planul agendei comunitare o reforma institu ională.ț
Astfel “Tratatul Uniunii Europene” adoptat prin Tratatul de la Maastricht i “Tratatul cuș
privire le infiin area Comunită ii Europene” adoptat prin Tratatul de la Roma , au fostț ț
redenumite în “Tratatul cu privire la func ionarea Uniunii Europene” (TFUE). Tratatul de laț
Lisabona pozează nu într-o constitu ie europeană ci într-un act de modificare al celor douaț
tratate de bază83
.
78
A.Groza , Uniunea Europeana. Drept institutional, ed.I, Ed.C.H. Beck, Bucuresti, 2008, p.200
79
N.Paun , Finalitatea Europei, ed. I, Ed. Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2005, p.109-110
80
http://www.mdrl.ro/_documente/info_integrare/eurodispecer/generalitati/9.pdf
81
A.Groza, op. cit, p.36
82
http://www.europeana.ro/comunitar/tratate/tratatul%20de%20la%20nisa.htm
83
A. Groza, op cit., p. 63-67
42

43. Din perspectiva Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European nu putea să ramână
neschimbat din punct de vedere al func ionarii i rela ionării sale cu celelalte organe aleț ș ț
Uniunii. Tratatul consolidează rolul Parlamentului, ca autoritate legiuitoare i bugetară alături deș
Consiliu. Atribu iile sale cresc considerabil în privin a formării Comisiei, datorită rolului electivț ț
în raport cu pre edintele acesteia. Tratatul realizează i o schimbare de optică cu privire laș ș
percep ia Parlamentului: pâna la adoptarea acestuia era considerat reprezentant al popoarelorț
statelor reunite în Comunitate, în timp ce Tratatul de la Lisabona face trimitere la reprezentarea
cetă enilor europeni.ț
Unul dintre punctele majore ale reformei aduse prin Tratatul de la Lisabona îl reprezintă
procedura legislativa ordinară (reglementată prin articolul 215 din TFUE84
). Vechiul sistem co-
decizie între Consiliu i Parlament este puternic extins. Având înainte de Lisabona un rol redusș
i doar în unele situa ii ale procesului legislativș ț 85
, Parlamentul prime te dupa Tratatul de laș
Lisabona o func ie mult mai importantă: devine practic colegiuitor în aproape toata legisla ia.ț ț
Procedura legislativă ordinară a fost extinsă la unele domenii esenţiale precum : agricultura,
pescuitul, transportul, fondurile structurale; alte domenii cum sunt fiscalitatea, securitatea
socială, politica externă apărarea, imigraţia ilegală, cooperarea judiciară în materie penală
(Eurojust, prevenirea infracţiunilor, armonizarea standardelor pentru închisori, a infracţiunilor şi
sancţiunilor), cooperarea poliţienească (Europol) şi alte câteva dispoziţii care ţin de politica
comercială sau de agricultură sunt doar câteva exemple. Cum Parlamentul primeste atributii
legislative noi alaturi de Consiliu, procedura bugetara este modificata pentru a include Consiliul,
cu egalitate decizională alături de Parlament, însa Parlamentul are ultimul cuvânt asupra
bugetului. Parlamentul European are astfel o mai mare putere în adoptarea bugetului86
datorită
eliminării distincţiei care se facea, în trecut, între cheltuielile obligatorii şi cheltuielile
neobligatorii. Parlamentul şi Consiliul au astfel un rol echilibrat în adoptarea bugetului.
Domeniul acordurilor internationale a fost i el unul supus reformei, astfel Parlamentul areș
rolul de emitent al avizului conform asupra acordurilor carora li se aplica procedura legislativă
ordinară, precum cele de comer interna ional.ț ț 87
Un alt element de noutate îl reprezintă principiul propor ionalită ii degresiveț ț pentru
alocarea mandatelor. Din momentul intrarii în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul
European reprezintă ceta enii europeni i nu na iunile statelor-membre ale Uniunii. Parlamentulț ș ț
înglobează un numar de 751 ( inclusiv un pre edinte), fiecare stat având maxim 96 de mandateș
(exemplu Germania) i minim 6 (exemplu Malta, Luxemburg).ș
84
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2008:115:0047:0199:RO:PDF
85
Dinamica Europeana, Glosar, Ed. Orizonturi universitare, Timisoara, 2001, p.94
86
Gy. Fabian, Drept institutional comunitar, ed.a III-a, Ed. Hamangiu, Cluj-Napoca, 2010, p.218-221
87
http://europa.eu/lisbon_treaty/glance/democracy/index_ro.htm
43

44. În scopul eficientizării procesului legislativ comunitar, termenul88
acordat parlamentelor
na ionale pentru a analiza proiectele legislative a fost extins de la sase la opt saptamâni. În cazulț
în care o treime din parlamentele na ionale (un sfert în cazul proiectelor privind justi ia iț ț ș
afacerile interne) se opun unui proiect, Comisia trebuie sa reexamineze proiectul. În plus, dacă
jumatate din parlamentele na ionale se opun unui proiect supus co-deciziei, legiuitorul Europeanț
(majoritatea Parlamentului sau 55% din voturi în Consiliu) trebuie să decidă dacă, continuă sau
nu cu procesul legislativ. Parlamentele na ionale pot inclusiv să sesizeze Curtea de Justi ie dacăț ț
consideră că un act normativ este contrar principiului subsidiarită ii.ț
Tratatul de la Lisabona include lărgirea drepturilor cetă enilor Uniunii: este consolidat iț ș
dezvoltat conceptul de cetă enie europeanăț 89
; dreptul de initia ivă legislativă popularăț acordat
unui numar de 1 milion de cetă eni europeni, care pot cere Comisiei să facă o propunereț
legislativă în orice domeniu în care Uniunea este competentă. În acela i context al dialogului,ș
Tratatul subliniaza importan a consultărilor i a dialogului social cu partenerii sociali, sindicateț ș
i patronate, bisericile i alte organiza ii nonguvernamentale.ș ș ț
“Noul Parlament” are mai multă influen ă asupra liderilorț UE: Parlamentul va alege cu
majoritatea membrilor care îl compun, presedintele Comisiei Europene, pe baza propunerii
Consiliului European. Tratatul de la Lisabona arată că formarea Comisiei se va face în func ie deț
rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European90
. De asemenea, Parlamentul trebuie să
consimtă numirea Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe i politicaș
de securitate, care va de ine totodata i func ia de vice-pre edinte al Comisiei Europene.ț ș ț ș
Tratatul de la Lisabona prezintă însa o interesantă i necesară dualitate între lărgirea puteriiș
Parlamentului i responsabilitatea acestuia. Astfel tratatul reafirmă protejarea de către Parlamentș
a drepturilor i libertă ilor fundamentale ale omului prevăzute înș ț Carta drepturilor
fundamentale ale Uniunii Europene, care este inclusa i în Tratatul de la Lisabona.ș
III. Concluzii.
,,Întreaga evolu ie a reglementărilor ce privesc regimul acestei institu ii comunitare [...]ț ț
dezvaluie o dublă tendin ă: pe de o parte, sa se dea o mai mare legitimitate i, pe de altă parte, săț ș
crească rolul său astfel încât să poată îndeplini, în timp, func iile oricărui parlament na ionalț ț 91
.”
Unii doctrinari atrag însă aten ia asupra lizibilitatii Parlamentului European dinț prisma
88
A se vedea art.4 din Protocolul Privind Rolul Parlamentelor Nationale in Uniunea Europeana, http://eur-
lex.europa.eu/ro/treaties
89
P.Grigoriu, Semnificatia cetateniei europene in contextul comunitar, Revista Romana de Drept Comunitar,
nr.4/2007, p. 51
90
A. Groza, op.cit., p.216
91
Ibidem, p.132
44

45. absenteismului ridicat la alegeri i al dezbaterilor care sunt mai degrabă na ionale decâtș ț
europene92
.
În urma tuturor tratatelor i reformelor la care a fost supus, Parlamentul European a ajunsș
astîzi să fie un colegiuitor al legisla iei comunitare reprezentînd interesele cetă enilor din UE, înț ț
vreme ce Consiliul Uniunii Europene reprezintă interesele statelor-membre UE. Chiar daca i-a
fost mărită semnificativ puterea, Parlamentul are acum i oș responsabilitate sporită fa ă deț
cetă eni, parlamentele na ionale i Uniune.ț ț ș ,,Istoria evolu iei Parlamentului European esteț
istoria afirmării rolului său în cadrul institu ional comunitar”ț 93
, din acest punct de vedere
Tratatul de la Lisabona reprezentând apogeul transformărilor de natură institu ională -ț
transformări care au cuprins în mod inevitabil i Parlamentul European. Reprezentând cetă eniiș ț
unei ,,Europe a Păcii”94
, Parlamentul European înglobează cel mai bine cele trei principii care
stau la baza guvernan ei democratice în Europa: egalitatea democratică (cetăţenii trebuie să seț
bucure de atenţie egală din partea instituţiilor europene), democra ia reprezentativă (acordareaț
unui rol mai important Parlamentului European şi o mai mare implicare a parlamentelor
naţionale), democra ia participativă (noi mecanisme de interacţiune între cetăţeni şi instituţii,ț
printre care se numără, de exemplu, iniţiativa cetăţenilor).
Rolul Comisiei Europene din perspectiva Tratatului de la Lisabona
Tudor Guset, manager public DCPPI //
www.dae.gov.ro/.../rolul-comisiei-europene...
Tratatul de la Lisabona aduce pentru Europa si pentru cetă enii ei un plus de democra ie si deț ț
eficien ă. Principala misiune a Comisiei Europene este sa promoveze interesul general european.ț
Tratatul de la Lisabona aduce schimbări la nivelul structurii acesteia.
Potrivit principiului rota iei egale între statele membre, începând din 2014, colegiul va fiț
format dintr-un număr de comisari egal cu doua treimi din numărul statelor membre (adică 18, în
cazul unei Uniuni cu 27 de state). Numărul membrilor Comisiei va putea fi modificat de
Consiliul european cu unanimitate de voturi.
Altă schimbare importantă: Tratatul de la Lisabona introduce o legătură directă între
rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European i alegerea candidatului la presedin iaș ț
92
G. Goring, I.E.Rusu, Dreptul Uniunii Europene, ed.2, Ed. C.H. Beck, 2007, p.56
93
I. Huma, Drept comunitar.Partea generala, ed.I, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2007, p.192
94
D. Mazilu, Dreptul Pacii. Tratat,ed. I, Ed. All Beck, Bucuresti, 1998, p. 17
45

46. Comisiei. De asemenea, trebuie men ionat ca rolul presedintelui Comisiei va fi consolidat, dinț
moment ce acesta îi va putea obliga pe membrii colegiului sa demisioneze.
1. Comisia Europeană îsi va reduce numărul de membri.
Până în 2014 se va păstra principiul câte unui comisar pentru fiecare stat membru. Din 2014
numărul de comisari se va reduce la două treimi din numărul statelor membre, incluzând iș
presedintele Comisiei Europene i Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe. Principiulș
desemnării Comisarilor va fi acela al rotării egale între statele membre, astfel încât fiecare stat
membru să fie reprezentat în două din trei legislaturi. Comisarii nu sunt trimi ii statelor membreș
la Bruxelles i nu trebuie să urmeze interesul na ional al ării de origine atunci când sus in oș ț ț ț
pozi ie sau alta.ț
Implica iiț
Micsorarea numărului comisarilor prezintă avantajul simplificării procesului decizional. O
Comisie mai suplă înseamnă o Comisie mai eficientă. Este de asteptat ca timpul necesar luării
unei decizii la nivelul executivului european să scadă. Pe de altă parte, Tratatul de la Lisabona nu
instituie un sistem de desemnare a celor 18 comisari, lăsând această chestiune în sarcina
Consiliului European, deci a statelor membre. Clarificarea acestui aspect institu ional va fi unț
punct sensibil pe agenda statelor membre, în măsura în care o treime din state nu vor mai
desemna reprezentan i în Comisie pe perioada unui mandat. Totusi, spre deosebire de Nisa, esteț
păstrată posibilitatea pentru Consiliul European să schimbe numărul comisarilor printr-o decizie
unanimă.
2. Presedintele Comisiei Europene va fi ales de Parlamentul European la propunerea
Consiliului European.
Desemnarea de către Consiliul European se va face prin majoritate calificată, după ce se va
ine cont de rezultatele la alegerile pentru Parlamentul European i după ce se vor realizaț ș
negocieri i consultări. În cazul în care candidatul nominalizat nu va ob ine majoritatea calificatăș ț
în PE, Consiliul European va trebui să facă altă nominalizare în termen de o lună. Parlamentul va
juca un rol i în investirea prin vot a membrilor întregii Comisii, incluzând Înaltul Reprezentantș
pentru Afaceri Externe.
Implica iiț
Implica iile acestor prevederi constau în dependen a mai mare Comisiei fa ă de PE. Seț ț ț
urmăreste cresterea legitimită ii deciziilor la nivel european în raport cu cetă enii care aleg înț ț
mod direct membrii parlamentului. Dacă până în prezent desemnarea Presedintelui Comisiei i aș
membrilor colegiului era legată doar de voin a statelor membre, acum rolul PE se apropie de celț
al parlamentelor na ionale în procedura constitu ională de desemnare a guvernelor pe baza unorț ț
majorită i politice formate la nivelul legislativului. Astfel, programul i activitatea Comisiei vorț ș
46

47. fi influen ate în mod direct de componen a politică a PE i de linia pe care majoritateaț ț ș
parlamentară o va impune.
3. Presedintele Comisiei Europene poate cere demisia unui comisar
Implica iiț
Acordarea dreptului Presedintelui Comisiei de a cere demisia unui membru al Comisiei este de
natură să sporească autoritatea i totodată independen a decizională fa ă de statele membre. Unș ț ț
aspect sensibil ar fi reprezentat de situa ia în care comisarul căruia i se cere demisia va fi înț
continuare sus inut de către statul membru care l-a desemnat. O situa ie aparte o reprezintăț ț
Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate. În cazul în care acestuia i se
solicită demisia de către Presedinte sau PE adoptă o mo iune de cenzură, el va demisiona doarț
din func ia de inută în cadrul Comisiei. Demiterea din func ia de Înalt Reprezentant poate fiț ț ț
realizată doar la de către Consiliul European prin majoritate calificată.
4. Vicepresedintele CE - Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe
Implica iiț
Prin înfiin area postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe i Politica deț ș
Securitate, care va prezida Consiliul Rela ii Externe i va fi în acelasi timp unul dintre vice-ț ș
presedin ii Comisiei, este asigurată vizibilitatea i coeren a ac iunii europene în aceste domenii.ț ș ț ț
Cumularea func iei de Înalt reprezentant i de vicepresedinte al Comisiei va înlăturaț ș
ambiguitatea reprezentării externe a UE. De asemenea, rolul Comisiei în politica externă i deș
securitate comună a Uniunii va creste prin această prevedere, desi în continuare nu are drept de
ini iativă în acest domeniu.ț
Potrivit Tratatului de la Lisabona, Comisia va beneficia de lărgirea atribu iilor de legiferareț
prin trecerea din metoda guvernamentală în cea comunitară în domeniile care ineau de pilierul 3ț
al UE (justi ie, libertate, securitate). Comisia devine astfel unic ini iator legislativ pentruț ț
politicile JLS. Tendin a este asadar aceea de a transfera competen ele statelor membre cătreț ț
executivul european i în acest domeniu.ș
ROLUL COMITETULUI REPREZENTANŢILOR PERMANENŢI
(COREPER) ÎN PROCESUL DECIZIONAL COMUNITAR
Natalia SUCEVEANU, Cristina BANCU,
Revista Moldovenească de Drept Interna ional i Rela ii Interna ionaleț ș ț ț
nr.3, 2009, p.33-39
47

48. Toate cele 27 state membre ale Uniunii Europene (UE) au cîte o reprezentanţă permanentă
la Bruxelles, care reprezintă interesele politice şi economice ale statelor europene, similar şi
Comisia Europeană are cîte o reprezentanţă în fiecare dintre ţările UE. Reprezentanţele
permanente pe lîngă UE nu sunt pur şi simplu misiuni diplomatice bilaterale, ci sunt mai degrabă
o extindere a guvernelor naţionale, un fel de birouri guvernamentale, care interacţionează zilnic
cu instituţiile europene şi cu alte reprezentanţe permanente şi care reprezintă interesele
cetăţenilor naţionali.
Pentru fundamentarea proiectelor legislative comunitare, înalţi ofi ciali, precum şi funcţionari
publici desemnaţi de către statele membre, expun puncte de vedere şi negociază poziţii în aceste
structuri, respectînd conduita şi practicile specifi ce în aceste cazuri. Oricare ar fi nivelul de
reprezentare şi instituţia europeană la care ne referim, contribuţia statelor la procesul de luare a
deciziilor se realizează prin reprezentanţii lor. O parte importantă a misiunii pe care aceştia o au
de îndeplinit se referă la negocierea poziţiilor pe care le susţin, iar simpla prezenţă la întîlnirile
de lucru nu garantează succesul misiunii. Pentru aceasta, persoanele desemnate trebuie să posede
anumite abilităţi şi competenţe profesionale şi personale care să le susţină demersurile.
Consiliul Uniunii Europene este organizat pe mai multe nivele ierarhice şi conţine diferite
structuri orizontale. Pe orizontală, Consiliul se poate întruni în nouă formaţiuni, şi chiar dacă
există diferite formaţiuni ministeriale ale Consiliului, în funcţie de chestiunile în discuţie,
principiul reprezentativităţii unice a acestei instituţii nu se pune sub semnul întrebării, Consiliul
rămînînd aceeaşi unică instituţie. Pe verticală, Consiliul este format din trei nivele: nivelul
reprezentat de grupurile de lucru (working parties), Comitetul reprezentanţilor permanenţi
(COREPER) şi Comitetele de nivel înalt.
COREPER – din franceză Comité des représentants permanents, este Comitetul
Reprezentanţilor Permanenţi în Uniunea Europeană, fi ind un organ auxiliary al Uniunii
Europene, menit să ofere sprijin şi ajutor Consiliului Uniunii Europene. Instituit prin tratatul de
fuziune din 1965, COREPER- ului îi revine cea mai importantă parte din procesul de pregătire a
deciziilor. Pentru o bună înţelegere a rolului Coreper în procesul decizional comunitar vom
încerca să analizăm consecutiv momentele importante în evoluţia istorică a acestui organism în
cadrul costrucţiei europene, structura şi funcţionarea acestuia. Astfel, putem menţiona
următoarele etape de evoluţie a COREPER:
▪ Iniţial Tratatele de la Roma, art. 151 din Tratatul CEE95
, art. 121 din Tratatul CEEA96
arătau că
prin Regulamentul interior adoptat de Consiliu se putea constitui un comitet format din
95
Tratatul de la Roma sau Tratatul instituind Comunitatea Economică Europeană, din 25 martie 1957, a intrat în
vigoare la 1 ianuarie 1958.
96
Tratatul de la Roma instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice din 25 martie 1957;
http://ro.wikipedia.org/ wiki/Euratom.
48

49. reprezentanţi ai statelor membre cu sarcina de a pregăti lucrările Consiliului, fără a detalia rolul
şi atribuţiile acestuia.
▪ Ulterior, în baza art. 16 din Regulamentul interior al Consiliului a fost constituit COREPER, fi
ind confirmat în continuare prin dispoziţiile art. 4 din Tratatul de fuziune de la Bruxelles, care
prevedea înfiinţarea unui comitet format din reprezentanţi permanenţi ai statelor membre cu
sarcina de a pregări lucrările consiliului şi de a executa mandatele care îi vor fi încredinţate de
acesta97
.
▪ Această dispoziţie este preluată de Tratatul de la Maastricht98
care instituie o Uniune Europeană
formată la început din 12 state.
▪ De asemenea anumite dispoziţii referitoare la COREPER au fost instituite prin Tratatul de la
Amsterdam (art. J15) 99
. Completarea se referea la faptul că acest comitet poate adopta decizii de
procedură în cazurile prevăzute de Regulamentul interior al Consiliului. COREPER este “un
organ auxiliar al Consiliului, pentru care realizează pregătirea şi punerea în aplicare a
lucrărilor. Funcţia Coreper de îndeplinire a sarcinilor care îi sunt atribuite de către Consiliu
nu-I dau prerogativa de a lua decizii care aparţin, în conformitate cu Tratatul Consiliului.” În
partea ce ţine de natura sa juridică este relevant să menţionăm că COREPER nu este o instituţie a
UE, şi nici un organism cu propria sa competenţă de luare a deciziilor. De aceea, liniile
directoare stabilite de către COREPER pot întotdeauna fi puse în discuţie de către Consiliu.
Originalitatea şi desigur importanţa acestui organ în cadrul Uniunii Europene derivă şi din
modalitatea de lucru şi atribuţiile sale efective. Astfel, din analiza practică şi teoretică a
activităţii Coreper desprindem următoarele atribuţii:
▪ Asigură consistenţa politicilor şi acţiunilor Uniunii avînd în vedere ca să fi e respectate în acest
sens următoarele principii şi reguli: principiul legalităţii, subsidiarităţii, proporţionalităţii,
precum şi respectarea regulilor de procedură, transparenţa şi calitatea proiectelor redactate;
▪ Pregăteşte sesiunile Consiliului Uniunii Europene şi asigură activităţile între sesiunile sale;
▪ Oferă posibilitatea statelor membre să-şi exprime opiniile în vederea luării unei decizii cu
scopul de a facilita luarea unei măsuri bine întemeiate, gîndite şi organizate pentru a asigura
armonizarea dintre statele membre;
▪ Pregăteşte deciziile în cadrul Consiliului Uniunii Europene;
▪ Asigură buna desfăşurare a lucrărilor la toate nivelurile Consiliului Uniunii Europene;
97
Tudorel Ştefan, Beatrice Andreşan–Grigoriu, Drept comunitar, editura C.H. Beck, Bucureşti 2008. p. 70.
98
Tratatul de la Maastrichit privind Uniunea Europeană, semnat la 7 februarie 1992, în vigoare 1 noiembrie 1993,
http://www. europeana.ro/comunitar/tratate/tratatul de_la_maastricht.htm.
99
Tratatul de la Amsterdam, adoptat de cãtre statele member ale UE la 2 octombrie 1997, intrînd în vigoare la 1 mai
1999, http://www.europeana.ro/comunitar /tratate /tratatul_de_la_amsterdam. htm.
49

50. ▪ Contribuie, asigură şi totodată pregăteşte spre adoptare decizii, regulamente (legislaţia
comunitară);
▪ Pregăteşte toate materialele necesare spre adoptarea proiectului de buget de către Consiliul
Uniunii Europene care apoi e supus votului Parlamentului European;
▪ Şi nu în ultimul rînd apără interesele statelor membre prin intermediul Consiliului Uniunii
Europene.
COREPER este compus din două organe (Regulile de procedură, art.19 alin. (2), fraza 1):
membrii COREPER (II) sunt ambasadorii din statele member la Bruxelles, în timp ce cei ai
COREPER (I) sunt adjuncţiilor. În privinţa membrilor care intră în componenţa acestuia există
opinii separate în literature de specialitate100
, deşi în unanimitate se recunoaşte calitatea acestora
de delegaţi înzestraţi cu abilităţi diplomatice înăscute, fi ind funcţionari califi caţi, cu competenţe
profesionale notorii. Principalele sarcini ale COREPER sunt de coordonare a lucrărilor
Consiliului, oferind evaluări detaliate ale dosarelor şi sugerând opţiuni concrete. Înainte de a
remite orice text Consiliului spre adoptare, COREPER încearcă să obţină un acord la nivelul său.
De regulă, Consiliul va confirma acest acord.
COREPER efectuează toate lucrările preliminare pentru Consiliu, care este legal o unitate, dar
se întruneşte în nouă confi guraţii diferite (de exemplu, Consiliul pentru ocuparea forţei de
muncă, piaţa internă, energie), precum şi pentru toate domeniile care intră în competenţa Uniunii
(inclusiv PESC şi JAI). Coerenţa lucrărilor Consiliului este asigurată de către prezenţa
permanentă a membrilor COREPER la Bruxelles cu cunoştinţe detaliate.
Înainte de întrunirile Consiliului, toate punctele de pe ordinea de zi sunt examinate de către
COREPER, cu excepţia cazului în care Consiliul decide altfel (unanimitate) sau COREPER
însuşi (majoritate simplă). Numai dezbaterile Consiliului cu privire la agricultură au fost
întotdeauna coordonate într-o mare măsură de către comitetul special pentru agricultură.
COREPER I pregăteşte un număr mare de reuniuni speciale ale Consiliului (de exemplu,
ocuparea forţei de muncă, piaţă internă, industrie, energie, etc), în timp ce Consiliile care discută
domenii sensibile de natură politică sau instituţională şi probleme generale (de exemplu, pentru
Afaceri Generale, ECOFIN, Justiţie şi Afaceri Interne) intră în sfera de competenţă a COREPER
II. Întîlnirile COREPER au loc săptămînal; de regulă, COREPER I se întruneşte miercuri şi
uneori, vineri, în timp ce Coreper II se întruneşte joi. În săptămâna precedentă reuniunii
Consiliului pentru Afaceri Generale şi Consiliului ECOFIN, COREPER II se întruneşte miercuri.
Reuniunile sunt convocate prin telex, eventual cu 4 zile în prealabil. Problemele pentru
ordinea de zi a COREPER sunt propuse de preşedinte sau de Secretariatul General al Consiliului,
dar trebuie să fi e aprobate de preşedinte, în orice caz. Acestea sunt incluse la momentul
100
Gyula Fabian, Drept Instituţional comunitar, editura Sfera Juridica Colecţia Universitaria, Bucureşti 2008. p. 334.
50

51. convocării. De regulă, ordinea de zi provizorie trebuie să fi e stabilită de către preşedintele
fiecărui COREPER, care este de obicei făcută joi dimineaţa pentru COREPER I şi joi seara
pentru COREPER II.
La fel ca şi ordinea de zi a Consiliului, ordinea de zi a COREPER este împărţită în două părţi.
Partea I (corespunde cu partea A din ordinea de zi a Consiliului) şi cuprinde dosarele care au fost
convenite în cadrul grupului de lucru al Consiliului, ceea ce înseamnă că acestea pot fi aprobate
de către COREPER, fără nici o dezbatere. Cu toate acestea, includerea unor probleme în
conformitate cu partea I, nu constituie un obsatcol ca, în cursul adoptării acestor probleme,
membrii COREPER, Secretariatul General al Consiliului sau al Comisiei să înainteze opinii, să
facă declaraţii în protocolul Consiliului sau să retragă acordul provizoriu dat de delegaţia în
cauză. În cazul în care o delegaţie formulează o obiecţie, problema va fi discutată în conformitate
cu partea II, la următoarea întrunire.
Dosarele din partea II (corespunde cu partea B din ordinea de zi a Consiliului) şi trebuie să fie
examinate de către COREPER cu privire la subiect. Dacă COREPER ajunge la un acord cu
privire la orice dosar în conformitate cu partea II, acesta din urmă devine un “subiect A” de pe
ordinea de zi a Consiliului. După fi nalizarea discuţiilor în privinţa unui subiect în conformitate
cu partea a II-a, concluziile Comisiei şi acţiunile relevante sunt fixate.
La cererea uneia sau a mai multor delegaţii, un nou subiect poate fi adăugat în timpul adoptării
agendei finale, la începutul întrunirii, cu condiţia ca COREPER să-şi dea acordul unanim.
Această opţiune este strict limitată la cazurile în care aceasta este justifi cată de circumstanţe
excepţionale. Subiectele care poartă menţiunea “după caz” pot fi
excluse de către preşedinte la anunţarea genericului. Această procedură complică programarea de
discuţii şi a sarcinilor delegaţiilor, motiv pentru care se utilizează numai în cazuri excepţionale.
În baza programului provizoriu, Secretariatul General al Consiliului întocmeşte pentru
delegaţii rapoarte sau scurte memorandum-uri despre subiectele din partea I. Pentru partea II,
sunt pregătite înregistrări cu privire la stadiul de discuţii şi (confi denţial) note ale discursurilor
pentru preşedinte. Pentru a fi la curent cu discuţiile, preşedintele este informat despre detaliile şi
cea mai bună procedură de examinare a dosarelor. Preşedintele trebuie să recepţioneze dosarul
pentru a fi discutat, nu mai târziu de o zi înainte de şedinţă.
În cazul în care este oportun, preşedintele poate recurge la propria sa contribuţie specifi că - în
general, sub forma unui compromis - cu scopul de a concilia „interesele diferite” ale delegaţiilor
(“package deal”). Această contribuţie este pregătită de către preşedinte, cu sprijinul
Secretariatului General al Consiliului, de obicei, în cooperare cu Comisia Europeană.
51

52. Personalul auxiliar al COREPER - membrii acestuia care se întrunesc cu o zi inainte de
întrunirea COREPER sub numele de MERTENS Group (pentru Coreper I), precum şi de
ANTICI Group (pentru Coreper II) pregăteşte discuţiile în cadrul COREPER.
Orice propunere a delegaţiilor (de exemplu, subiectele gen “orice alte afaceri”) trebuie să fi e
prezentate preşedintelui grupului respectiv într-o formă exactă şi detaliată. Fiecare delegaţie în
grupurile MERTENS sau ANTICI face o notifi care scrisă asupra rezervelor formulate, care sunt
apoi folosite de către Secretariatul General pentru a alcătui o listă, aceasta fi ind dată citirii la
începutul şedinţei COREPER.
Grupul ANTICI (numele primului său preşedinte) a fost înfi inţat în 1975 pentru a revizui
agenda Coreper II şi a soluţiona detalii tehnice şi organizatorice. Această etapă pregătitoare
oferă, de asemenea, o primă idee asupra poziţiilor care vor fi adoptate de diferitele delegaţii la
şedinţa COREPER. ANTICI Group este format din personalul auxiliar al Reprezentanţilor
Permanenţi şi un reprezentant al Comisiei. La şedinţele Grupului mai asistă cîte un membru al
Cabinetului Secretariatului General şi un funcţionar din cadrul Serviciului juridic. Grupul este
însărcinat cu stabilirea ordinii în problemele de pe ordinea de zi şi pregătirea rezoluţiilor asupra
subiectelor din partea I a agendei, precum şi transparenţa discuţiilor Coreper şi a Consiliului.
În afară de aceasta, el asigură ca înregistrările rezumative ale şedinţelor precedente ale
COREPER să poată fi aprobate de către Reprezentanţii Permanenţi. La respectiva reuniune, de
asemenea, delegaţiile anunţă ce moţiuni intenţionează să prezinte pentru includerea unor subiecte
la categoria “orice alte afaceri”. MERTENS Group, înfiinţat în 1993, realizează aceleaşi funcţii
pentru COREPER I.
În temeiul tratatelor, au fost create mai multe comitete speciale pentru coordonarea
activităţilor Consiliului în domenii specifi ce. Cu toate acestea, având în vedere cadrul
instituţional uniform prevăzut de Tratatul CE, funcţia esenţială a COREPER nu este afectată de
aceste comitete, adică comitetele se concentrează asupra unor probleme specifi ce tehnice, în
timp ce Coreper se ocupă de mai multe probleme generale de natură politică şi instituţională.
Comitetul Economic şi Financiar monitorizează situaţia monetară şi fi nanciară şi
tranzacţiile de plată ale statelor membre şi în mod regulat raportează Consiliului şi Comisiei. În
plus, Comitetul revede situaţia cu privire la tranzacţii monetare şi libertatea de circulaţie a
capitalului cel puţin o dată pe an şi informează Consiliul cu privire la constatările făcute.
Comitetul “articolului 133” (aşa-numitul Comitetul 133) a fost creat în domeniul Politicii
comerciale comune. În urma autorizării de către Consiliu, Comisia, consultînd acest comitet,
desfăşoară negocieri privind încheierea unui acord dintre Comunitate şi unul sau mai multe state
sau organizaţii internaţionale în sfera de aplicare a politicii comerciale comune.
52

53. Comitetul politic şi de securitate este un organism de consultare şi de conciliere, care
monitorizează şi analizează situaţia internaţională şi dezvoltarea acesteia în domeniile
reglementate de PESC. Aceasta contribuie la definirea politicilor prin emiterea de opinii. În plus,
acesta supraveghează punerea în aplicare a politicilor asupra cărora statele s-au pus de acord,
fără a aduce atingere competenţelor preşedintelui şi ale Comisiei. Instituit prin articolul 36 din
TUE, Comitetul de coordonare pentru poliţie şi cooperarea judiciară în materie penală
(aşa-numitul Comitetul Articolului 36), emite opinii pentru Consiliu şi contribuie la pregătire
lucrărilor Consiliului în formaţiunea JAI.
Comitetul Special pentru Agricultură pregăteşte problemele abordate de către Consiliul
Agricultură. Comisia, prin urmare, are acelaşi rol important în domenii agricole foarte tehnice,
aşa cum îl are COREPER în alte domenii. Subiectele care au fost examinate sunt, prin urmare,
incluse în mod direct în ordinea de zi pentru Consiliul Agricultură.
Pentru a ajuta la pregătirea lucrărilor Consiliului, COREPER poate înfiinţa comisii sau grupuri
de lucru prin intermediul unui mandat adecvat. Aceste grupuri sunt compuse din delegaţi din
toate statele membre. În funcţie de cerinţe în fi ecare caz, activitatea lor poate fi programată pe o
bază mai mult sau mai puţin permanentă. Conducerea personalului acestor comisii, ca şi în cazul
comitetelor înfi inţate prin tratate, este reglementată prin Regulile de procedură, articolul 19,
punctual 3, a treia şi ultima frază respectiv (în principiu, acestea sunt prezidate de către statul
membru care deţine Preşedinţia UE).
COREPER este prezidat de către reprezentantul permanent sau de adjunctul Reprezentantului
Permanent al statului membru care deţine preşedinţia în cadrul Consiliului. Şedinţa începe cu
adoptarea finală a ordinii de zi. Delegaţiile prezintă propuneri pentru includerea unor subiecte la
categoria “orice alte afaceri” şi/sau subiecte noi, şi preşedintele stabileşte ordinea finală pentru
punctele de pe ordinea de zi.
Ulterior, preşedintele solicită membrilor de a confirma rezultatele discuţiilor cu grupurile
ANTICI şi MERTENS şi de a adopta subiectele din partea I de pe ordinea de zi. În acest
moment, pot fi făcute reserve şi declaraţii. După finalizarea discuţiilor, preşedintele poate să
declare acordul COREPER asupra unui subiect şi să propună includerea în categoria “Un subiect
A”, în ordinea de zi pentru una din următoarele reuniuni ale Consiliului.
Dacă s-a ajuns la un acord cu privire la o serie de întrebări legate de un singur subiect, în timp
ce au rămas diferenţe de opinii în alte domenii, Consiliul trebuie să discute despre rezolvarea lor.
Subiectul este inclus în ordinea de zi a Consiliului în partea B. Dacă unele întrebări necesită o
examinare mai profundă de către COREPER, înainte de a fi transferate la Consiliu, subiectul este
fi xat din nou pe ordinea de zi pentru una din urmatoarele întruniri.
53

54. În cazul unor difi cultăţi tehnice, care nu pot fi tranşate în mod adecvat în cadrul grupului de
lucru sau care au apărut în cursul reuniunii COREPER, grupului de lucru competent al
Consiliului i se pot da indicaţii pentru a efectua o nouă examinare a dosarului. După discuţiile în
cadrul COREPER, Secretariatul General al Consiliului întocmeşte un rezumat pentru a facilita
discuţiile de mai departe în cadrul Consiliului, şi un scurt memorandum cu privire la discuţii.
Dacă COREPER a ajuns la un acord unanim, Secretariatul General va întocmi un aviz privind
„subiectul A” care conţine numerele documentare ale textelor care sunt propuse pentru adoptarea
formală de către Consiliu, precum şi orice declaraţii. Dosarele trebuie să fi e prezentate
Consiliului în termen de cel mult 14 zile înainte de reuniunea Consiliului (vezi Regulamentul de
procedură al Consiliului articolul 3, alineatul (4.): “... Numai subiectele pentru care documentele
au fost trimise membrilor Consiliului şi Comisiei, cel tîrziu pînă la data la care agenda
provizorie este trimisă pot fi introduse pe ordinea de zi“. În practică, însă, Consiliul, uneori
convine să poarte discuţii, chiar dacă acest termen-limită nu a fost respectat. Dacă însă, dosarului
respectiv i se aplică procedura de co-decizie, procesul legislative nu se încheie după ce Consiliul
a luat decizia la nivelul miniştrilor. Procedura de co-decizie aduce la masa negocierilor un
partener cu drept de veto, acesta fiind Parlamentul European. Implicarea Parlamentului European
în procedura de co-decizie face mult mai dificilă încheierea negocierilor la nivelul grupurilor de
lucru şi al Comitetelor în Consiliu. Se consider adoptată o propunere a Consiliului după prima
lectură (first reading), numai dacă în acest proces au fost luate în considerare amendamentele
propuse de PE.
În caz contrar, se adoptă aşa numita „poziţie comună”, iar procesul legislativ se reia în
Consiliu. După o a treia lectură se constituie Comitetul de conciliere. COREPER şi Grupurile de
lucru au cel mai adesea sarcina de a gestiona dosarele supuse co-deciziei, în timp ce comitetele
miniştrilor participă foarte rar în a doua lectură şi în negocierile din comitetele de conciliere.
Astfel, COREPER şi grupurile de lucru joacă un rol foarte important în procesul de luare a
deciziilor în Consiliul UE. Potrivit cercetărilor efectuate de Hage101
pe cîteva sute de propuneri
legislative, o mare parte din legislaţia adoptată de Consiliu nu ajunge să fie discutată de miniştrii
de resort şi este de fapt discutată şi adoptată de reprezentanţii statului membru în grupurile de
lucru şi în COREPER. Statistic, dosarele discutate numai în grupurile de lucru şi în COREPER
sunt fie propuneri legislative foarte complexe, fi e dintre cele care au mai puţină acuitate sau
importanţă pentru statul membru. Cazurile în care decizia este luată la nivel politic se referă mai
ales la dosarele în care statele membre doresc să susţină o anumită poziţie.
101
Frank M. Hage, „Committee Decision – making in the Council of the European Union”, European Union
Politics, SAGE
Publications, 2007.
54

55. Prin urmare, rolul COREPER este unul important în cadrul activităţii Consiliului Uniunii
Europene, deoarece prin exercitarea şi îndeplinirea atribuţiilor de bază asigură legătura continuă
a statelor membre, dînd posibilitatea exprimării punctelor de vedere al acestora şi a eventualei lor
armonizări, pentru a se facilita luarea unei măsuri bine întemeiate. Consiliul Uniunii Europene
cooperează cu Comisia în COREPER, normarea acestei relaţii s-a facut încă în Tratatul de
Fuziune. Prin rolul încredinţat, COREPER a devenit garantul continuităţii şi al permanenţei
Consiliului. Procesul de transfer de la grupurile de lucru la COREPER şi apoi la Consiliu, dă
posibilitatea ca problemele mai simple să fi e decise la nivelul corepunzător, lăsînd Consiliul să
se concentreze asupra unor decizii mai dificile sau mai controversate. Cu toate acestea, puterea
de decizie fi nală va rămîne întotdeauna un atribut al Consiliului, deci COREPER analizează şi
întoarce propunerile venite de la Comisie, înainte de a fi luată decizia fi nală din partea
Consiliului şi nu în ultimul rînd propunerile, deciziile Consiliului Uniunii Europene sunt
pregătite de COREPER cu ajutorul unor comitete, care asigură continuitatea relaţiilor dintre
statele membre102
.
În afară de contactul permanent cu Consiliul, Comisia şi Parlamentul European, principalii
actori ai procesului decizional european, Comitetele reprezentanţilor permanenţi ale statelor
interacţionează şi cu alte structuri şi instituţii ce fac parte din acest proces, precum Comitetul
Regiunilor, Comitetul Economic şi Social, ONG-uri etc. De asemenea, în acest context, trebuie
amintite relaţiile pe care acestea le întreţin cu structurile de decizie de la nivel naţional, cu
colectivităţile locale şi regionale, cu societatea civilă şi cu organizaţiile sindicale şi patronale.
În nici un caz nu considerăm exagerată opinia potrivit căreia Comitetul Reprezentanţilor
Permanenţi (COREPER) ocupă un loc fundamental în procesul de adoptare a deciziilor fi ind
asistentul primar al Consiliului.
Rolul COREPER a crescut considerabil în calitatea sa de organism unic de pregătire a
lucrărilor Consiliului, extinzîndu-se odată cu apariţia noilor domenii comunitare. Trebuie însă
subliniat faptul că în exercitarea funcţiilor sale, COREPER nu se substituie nici puterii de decizie
a Consiliului, nici competenţei de iniţiativă a Comisiei. COREPER şi-a cucerit treptat un loc
extrem de important în elaborarea şi adoptarea deciziilor comunitare, rolul său „discret şi efi
cace”, fi ind unanim recunoscut. Importanţa COREPER este dată de rolul său politic şi juridic,
iar în ansamblu de dialogul pe care îl dezvoltă între statele membre şi Comunităţile Europene,
dînd dovadă de o cultură a compromisului formată de cunoaşterea de lungă durată a sistemului
comunitar precum şi a poziţiilor partenerilor europeni103
.
102
Ana Maria Groza „Uniunea Europeană Drept instituţional” editura C.H. Beck, Bucureşti 2008.p. 236.
103
Ibidem, p. 238.
55

56. PRIMATUL DREPTULUI COMUNITAR
Olga Andreea URDA,
Analele tiin ifice ale Universită ii ”Al. I. Cuza”, IASIȘ ț ț
Tomul LVI, Stiințe Juridice, 2010
No iune.ț Comunitatea europeană a creat de-a lungul celor 50 de ani de existen ă, un sistemț
de institu ii i valori care a devenit “for a gravita ională”, pentru întregul continent europeanț ș ț ț 104
.
Dreptul comunitar s-a afirmat de la început ca “un drept superior” sistemelor de drept
na ionale, având o “aplica ie directă” în ordinea juridcă a statelor membre ale Uniunii Europene.ț ț
De subliniat însă că raporturile dintre dreptul comunitar i sistemele de drept na ionale au unș ț
caracter complex i bivalent întrucât, pe de o parte, acest aport se caracterizează prinș
recep ionarea dreptului comunitar, iar, pe de altă parte, i prin preluarea din sistemele na ionaleț ș ț
i integrarea în sistemul dreptului comunitar a reglementărilor cele mai avansate, clare, coerenteș
care includ idea integrării.
Însăsi no iunea de Comunitate implică suprema ia ordinii juridice comunitare asupra dreptuluiț ț
na ional. Cum ar putea să existe politici comune, o pia ă comună, dacă votând o lege na ională,ț ț ț
fiecare stat ar putea să repună în dicu ie sau să contrazică ceea ce s-a decis de către i pentruț ș
partenerii săi, inclusiv de către el însusi105
.
Prioritatea dreptului comunitar fa ă de dreptul na ional al statelor membre reprezintă oț ț
consecină logică a constituirii unei organiza ii cu caracter suprana ional în cadrul căreia, pentruț ț
anumite domenii, sunt adoptate reglementări la nivelul întregii Comunită iț 106
.
Esen ialul ce trebuie re inut este că în cazurile în care se produce o anumită concuren ă sauț ț ț
chiar coliziune între ordinea de drept comunitar i ordinea de drept na ională, acestea trebuieș ț
rezolvate inându-se seama de “principiul priorită ii dreptului comunitar”ț ț 107
. Efectul direct al
normei comunitare poate avea drept consecin ă o situa ie în care o normă comunitară conferă înț ț
mod direct niste drepturi, iar acestea prin exercitarea lor intră în conflict cu prevederile unei
norme din dreptul na ional. Un astfel de conflict de norme poate fi solu ionat doar dacă seț ț
acordă
prioritatea uneia dintre ele108
.
104
Ion Jinga, Uniunea Europeană în căutarea viitorului, Revista română de Drept comunitar, Nr. 2/2006, Editura
Rosetti, Bucuresti, 2006, p. 20
105
José Echkenazi, Ghidul Uniunii Europene, Editura Niculescu, Bucuresti, 2008, p. 92.
106
Victor Duculescu, Dreptul integrării europene – Tratat elementar, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 211.
107
Vasile Pătulea, Principiul primordialită ii dreptului comunitar fa ă de sistemele de drept Na ionale ale statelorț ț ț
membre ale Uniunii Europene, Revista Dreptul, Nr. 7/2005, Uniunea Juristilor din România, Editura C.H.Beck,
Bucuresti, 2005, p. 235.
108
Gabriel Micu, Ordinea juridică institu ională comunitarăț , Editura Paideia, Bucuresti, 2007
56

57. Datorită faptului că dreptul comunitar european este aplicabil în mod direct si imediat în
ordinea juridică internă a statelor membre, norma comunitară se întâlneste, la acest nivel, în mod
firesc, cu norma interna ională. În ciuda “principiului fundamental al priorită ii ordinii juridiceț ț
comunitare”, modalită ile de solu ionare a divergen elor dintre dreptul comunitar i dreptulț ț ț ș
statelor membre sunt departe de a fi uniforme 109
. În lipsa oricărei men iuni explicite în tratate,ț
există, în mod serios, pericolul ca, asimilând dreptul comunitar cu dreptul interna ional, fiecareț
stat membru să pretindă să-si atribuie un rang de drept comunitar în propria ordine juridică, cu
riscul ca transferul de competen ă către Comunită i i unitatea dreptului comunitar să rămânăț ț ș
literă moartă110
.
Implica iile principiului primatului dreptului comunitar sunt îngrădite, fireste, pe bazaț
principiului competen ei individuale limitate. Conform acesteia, Uniunea Europeană – caț
organizare suprana ională – dispune,ț rationae materiae, numai de acele competen e care i-auț
fost atribuite prin respectivul tratat de constituire a Uniunii Europene – ca o comunitate de state
– îi lipseste omnicompeten a principală, care le caracterizează pe acesteaț 111
.
De altfel, Uniunii Europene îi este permis să devină activă numai dacă obiectivele urmărite pe
planul na ional al statelor membre nu pot fi atinse într-o măsură eficientă. În plus, măsurileț
comunitare trebuie să corespundă principiului necesită ii. Principiul priorită ii (sau alț ț
suprema iei, întâietă ii, preeminen ei, după cum a fost numit în doctrină) dreptului comunitarț ț ț
fa ă de sistemele de drept na ionale, care cad în competen a CE, este ceva mai ambiguu înț ț ț
domeniile
pilonilor II si III, datorită naturii eminamente interguvernamentale a acestora. De aceea vom
analiza aplicarea sa numai în contextul pilonului I comunitar. Curtea de Justi ie a ajuns laț
dezvoltarea acestui principiu pornind de la regula de drept interna ional public conform căreia “oț
parte nu poate invoca dispozi iile dreptului său intern pentru a justifica neexecutarea unuiț
tratat”112
.
Răspunsul la această problemă prezintă o deosebită importan ă, întrucât, în ipoteza în care unț
stat membru ar fi liber să nu respecte în dreptul său intern regula comunitară, ordinea juridică
comunitară ar risca să se descompună113
.
109
Augustin Fuerea, Drept comunitar al afacerilor, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006, p. 41
110
Ion Filipescu, Augustin Fuerea, Drept institu ional comunitar Europeanț , Edi ia a V-a, Editura Actami,ț
Bucuresti, 2000, p. 71.
111
Manfred A Dauses, Prioritatea dreptului comunitar în raport cu dreptul intern al statelor membre ale Uniunii
Europene, Revista Dreptul, Nr. 6/2003, Uniunea Juristilor din România, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2003, p. 51.
112
Art. 27 din Conven ia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor, încheiată la 23 mai 1969.ț
113
Roxana Munteanu, Drept European, Evolu ie, Institu ii, Ordine juridică,ț ț Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1996, p.
356.
57

58. Suprema ia dreptului comunitar este progresivă, pe măsura comunitarizării sectoarelor i aț ș
extinderii aplicabilită ii sale, astfel spus pe măsura transferului de competen e de la state laț ț
Uniune i Comunită i. O normă na ională care ar fi incompatibilă cu normele comunitare nuș ț ț
numai ca ar fi inaplicabilă, dar nici măcar nu ar obliga autorită ile na ionale să pună în miscareț ț
procedurile na ionale de modificare a ordinii interne. Mai mult decât atât, normele interneț
trebuie interpretate în func ie de litera si spiritul normelor comunitare pe care le dezvoltăț 114
.
Consacrarea jurispruden ială.ț Legisla ia comunitară nu con ine nicio referin ă la eventualulț ț ț
primat al dreptului comunitar asupra dreptului na ional al statelor membre i niciunulț ș dintre
Tratatele institutive nu face referire la o ierarhizare care să precizeze dacă norma comunitară este
superioară sau inferioară normei din dreptul na ional.ț
În consecin ă, din punct de vedere teoretic ambele norme au aceeasi for ă juridică, confirmândț ț
în practică spiritul construc iei comunitare, din care rezultă faptul că integrarea europeană nu areț
ca scop disolu ia statului suveran, dreptul intern împletindu-se armonios cu ordinea juridicăț
creată de institu iile comunitare.ț
Cu toate acestea, unica solu ie de rezolvare a conflictului de norme acceptată de construc iaț ț
comunitară este de a da prioritate normei comunitare i de a-i permite acesteia să anuleze efectulș
reglementărilor na ionale care se abat de la regula comunitară. În acest fel, în sistemul juridicț
na ional norma comunitară se substituie normei de drept intern. Acest lucru nu contravineț
spiritului Tratatului despre care s-a men ionat, întrucât statele membre au consim it în mod liberț ț
să armonizeze dreptul intern cu normele comunitare, iar apari ia unei situa iiț ț conflictuale atrage
în consecin ă răspunderea statului care fie nu a respectat unț angajament interna ional fie nu aț
aplicat la timp sau corespunzător o normă comunitară.
Într-o astfel de situa ie, solu ia care derivă din răspunderea statului în cauză aplică un principiuț ț
de drept interna ional clasic, în care norma interna ională pe care păr ile au decis să o respecteț ț ț
prevalează normelor de drept intern care îi sunt contrare.
Nici o regulă internă nu poate să fie, deci invocată în fa a tribunalelor na ionale împotrivaț ț
dreptului creat prin tratatele în cauză ca o sursă autonomă i originală, fără ca să nu se piardăș
caracterul comuitar al acestuia, ceea ce însemnă că în binomul drept comunitar – drept na ional,ț
primul termen este esen ial, un eventual conflict între regulile comunitare i regulile na ionaleț ș ț
urmând să fie rezolvat prin aplicarea dreptului comunitar. Validitatea fi considerată numai în
lumina dreptului comunitar, i ca urmare, efectul ei în cadrul unui stat membru nu poate fiș
afectat chiar dacă se aduce motivarea că ar contraveni fie drepturilor fundamentale asa cum sunt
formulate prin constitu ia acelui stat, fie principiilor cu o structură constitu ionalăț ț 115
.
114
Iordan Gheorghe Bărbulescu, Procesul decizional în Uniunea Europeană, Ed. Polirom, Bucuresti, 2008, p. 164.
115
Octavian Manolache, Tratat de Drept comunitar, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2006, p. 75.
58

59. Organizarea i func ionarea sistemului juridic comunitar au loc într-un context complicat,ș ț
marcat de natura construc iei vest-europene: în ciuda existen ei unei arhitecturi institu ionale cuț ț ț
caracter integrativ, relativ sofisticată, aplicarea dreptului comunitar este încredin ată autorită ilorț ț
statelor membre116
. În consecin ă Curtea a re inut că un tribunal na ional care este chemat, înț ț ț
limitele competen ei sale, să aplice prevederile de drept comunitar, are obliga ia de a da integralț ț
urmare dreptului comunitar ce con ine aceste prevederi, dacă este necesar refuzând din proprieț
ini iativă să aplice orice prevedere potrivnică din legisla ia na ională, i nu este necesar caț ț ț ș
tribunalul să ceară ori să astepte anularea acestei prevederi prin mijloace legislative sau prin alte
mijloace constitu ionaleț 117
.
În binecunoscuta Costa118
din 1964, Curtea de Justi ie a analizat raportul dintre uneleț
dispozi ii ale Tratatului de instituire a Comunită ii Europene i o legea italiană de na ionalizareț ț ș ț
a electricită ii, adică rela ia dintre normele comunitare i o lege natională. Răspunzând întrebăriiț ț ș
judecătorului Italian, Curtea de Justi ie a subliniat că, izvorât dintr-o sursă autonomă, dreptuluiț
născut din Tratat, având în vedere natura sa specifică originală, nu i s-ar putea opune un text
intern “fără să- i piardă caracterul său comunitar si fără ca să fie pusă în cauză baza juridică aș
Comunită ii însăsi”ț 119
.
Abordările celor două Cur i diferă, în principal date fiind opticile fiecăreia. Curteaț
Constitu ională italiană considera ordinile juridice comunitară i na ională ca fiind separate siț ș ț
autonome (viziunea dualistă) i nu ca integrate, a a cum declară Curtea Europeană de Justi ieș ș ț 120
.
În primul rând Curtea si-a început ra ionamentul sus inând că, spre deosebire de tratateleț ț
interna ionale obisnuite, Tratatul C.E.E. a instituit o ordine juridică proprie, integrată în sistemulț
juridic al statelor membre. În fapt, prin instituirea unei Comunită i cu o durată nelimitată, dotatăț
cu institu ii proprii, cu personalitate, cu capacitate juridică, cu capacitate de reprezentareț
interna ională si, în special, cu puteri reale derivate din limitarea competen ei sau din transferulț ț
atribu iilor statelor către Comunitate, acestea din urmă au limitat, chiar dacă în domeniiț
restrânse, drepturile lor suverane i au creat astfel un corp de drept aplicabil resortisan ilor lor iș ț ș
lor însele. For a executorie a dreptului comunitar nu poate varia de la un stat la altul în favoareaț
legisla iilor interne ulterioare, fără a pune în pericol realizarea scopurilor tratatului stipulate înț
116
Mircea Du u,ț Procedura trimiterii prejudiciale în interpretarea si aplicarea dreptului comunitar în statele
membre ale Uniunii Europene, Revista Dreptul, Nr. 8/2007, Uniunea Juristilor din România, Editura C.H.Beck,
Bucuresti, 2007, p. 58.
117
C. 213/89, Regina c. Secretary of State for Transport, ex. Parte factorame LTD., hot. Prejudicială din 19 06 1990.
118
Hotărârea din 15 iulie 1964, în cauza 6/64.
119
Ovidiu inca,Ț Din jurispruden a Cur ii de justi ie a Comunită ilor Europene referitoare la primordialitateaț ț ț ț
dreptului comunitar i la interpretarea conformă,ș Revista Dreptul, Nr. 6/2007, Uniunea Juristilor din România,
Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2007, p. 30.
120
Elisabeta Bergamini, Dreptul comunitar european i controlul de constitu ionalitate în Italia, Pandecteleș ț
Române, Nr. 10/2007, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007, p. 19.
59

60. art. 5 alin. (2), i nici nu poate produce o discriminare interzisă prin art. 7. Obliga iileș ț
contractate în Tratatul de instituire a Comunită ii nu ar fi necondi ionate, ci doar eventuale, dacăț ț
ele ar putea fi introduse în cauză prin actele legislative viitoare ale semnatarilor.
Având în vedere această jurispruden ă, doctrina comunitară consideră că suprema ia dreptuluiț ț
comunitar este o „condi ie esen ială” a existen ei acestuia, i că ea poate fi invocată atât în fa aț ț ț ș ț
justi iei comunitare, cât i în fa a justi iei na ionaleț ș ț ț ț 121
. Obligativitatea aplicării dreptului
comunitar material nu este în contradic ie cu principiul autonomiei procedurale a statelorț
membre. Litigiile care se nasc inclusiv ca urmare a nerespectării unor reguli de drept comunitar
vor fi solu ionate de instan ele na ionale după regulile interne de procedură. Totu i principiulț ț ț ș
autonomiei procedurale are o dublă limitare: regulile procedurale ale statelor membre nu trebuie
să fie mai pu in favorabile cauzelor bazate pe dreptul comunitar decât cauzelor întemeiate peț
dreptul intern si normele procedural interne nu pot prevedea căi de atac imposibil de promovat122
.
Prin urmare, conflictele dintre reglementările Comunită ii i cele na ionale trebuie să fieț ș ț
rezolvate aplicând principiul priorită ii dreptului comunitarț 123
.
Doctrina subliniază, însă, că această dispozi ie este implicită, ea reprezentând condi iaț ț sine
qua non a recunoasterii efectului util în favoarea mai multor dispozi ii ale tratatelor. Sunt, înț
acest sens, exemplificate art. 10, 234 sau 249 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană124
.
Întinderea primatului dreptului comunitar. Din punct de vedere al Cur ii Europene deț
Justi ie, libertatea tradi ionalăț ț a statului de a decide pentru el însusi cum să îsi îndeplinească
obliga iile rezultate din semnarea tratatelor comunitare a fost dovedită de ordinea juridicăț
comunitară125
.
Primatul dreptului comunitar, nelimitat ca domeniu de aplicare, este “dublu absolut":
beneficiază de acest efect orice normă comunitară, respective este afectată de principiu orice
normă internă. În privin a normelor de drept comunitar care prevalează asupra dreptuluiț
na ional, Curtea de Justi ie s-a arătat categorică, desemnând ansamblul normelor comunitare cuț ț
caracter obligatoriu, susceptibile să producă efecte de drept. Evident, Curtea nu se limitează,
deci, la tratatele institutive. Dimpotrivă, ea vizează i regulamenteleș 126
, directivele care
stipulează obliga ii necondi ionate i suficient de preciseț ț ș 127
, deciziile128
si în fine acordurile
121
Dacian Cosmin Dragos, Uniunea Europeană. Institu ii. Mecanismeț , Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p. 104.
122
Acest aspect a fost re inut prin hotărârea dată în cauza Bruno Barra (1988).ț
123
Marin Voicu, Jurispruden a comunitarăț , Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005, p. 74.
124
În niciunul din articolele menŃionate recunoasterea principiului nu este explicită.
125
Cornelia Lefter, Fundamente ale dreptului comunitar institu ionaleț , Editura Economică, Bucuresti, 2003, p. 94.
126
C.J.C.E., 14 decembrie 1971, Politi vs. Minostero delle Finanze, af. 43/1971.
127
C.J.C.E., 7 iulie 1981, Rewe-Markt Steffen vs. Hauptzollamt Kiel, af. 158/1981.
128
C.J.C.E., 8 martie 1979, Salumficio di Cornuda vs. Amministrazione Italiana delle finanze, af. 130/1978.
60

61. interna ionale încheiate de Comunitate sau care o obligă pe aceasta, i care se impun, deopotrivăț ș
statelor membre129
.
Principiul primatului dreptului comunitar se aplică, în mod corepunzător, în cazul revizuirii
tratatelor institutive sau a actelor care sunt supuse aprobării statelor, în baza prevederilor
constitu ionale, astfel încât, în aceste situa ii, este vorba de instituirea unor norme comunitareț ț
noi, diferite, supuse unor proceduri specifice de adoptare130
. Acest principiu trebuie respectat si
de legislatorul na ional, urmărind să împiedice formarea valabilă a noi acte legislative na ionale,ț ț
în măsura în care acestea ar fi incompatibile cu normele comunitare.
Corelativ, Curtea consideră că prevalen a dreptului comunitar se impune în fa a oricăreiț ț
norme interne, oricare ar fi pozi ia acesteia în ierarhia juridică a statelor membre i indiferent deț ș
momentul edictării sale (anterior sau posterior în raport cu izvorul de drept comunitar).
Astfel primordialitatea dreptului comunitar este necondi ionatăț . Primordialitatea i efectulș
direct al dispozi iilor dreptului comunitar nu dispensează statele membre de obliga ia de aț ț
elimina din ordinea lor juridică internă dispozi iile incompatibile cu dreptul comunitar;ț
men inerea lor generează o situa ie ambiguă, lăsând titularii de drepturi interesa i într-o stare deț ț ț
incertitudine în privin a posibilită ilor pe care le au de a apela la dreptul comunitarț ț 131
.
Desigur într-un conflict între norma comunitară i cea na ională un rol important îi revineș ț
judecătorului na ional, care este chemat să asigure beneficial drepturilor acordate de legisla iaț ț
comunitară. Judecătorului na ional i s-a instituit astfel o obliga ie de rezultat, conform căreiaț ț
acesta trebuie să îndepărteze norma na ională incompatibilă cu dreptul comunitar. Deoarece,ț
conform Curtii de Justi ie, primordialitatea dreptului comunitar are caracter absolut, el fiindț
aplicabil de plin drept, consecin a este că judecătorul na ional nu mai trebuie să a tepteț ț ș
abrogarea normei na ionale incompatibile pentru a aplica dispozi ia comunitară. În acest sens, înț ț
hotărârea Simmenthal132
, instan a comunitară a apreciat că “judecătorul na ional însărcinat săț ț
aplice, în cadrul competen ei sale, dispozi iile dreptului comunitar, are obliga ia să asigureț ț ț
efectul deplin al acestor norme, lăsând, dacă este nevoie, inaplicabile, din propria sa autoritate,
orice dispozi ie contrară din legisla ia na ională, chiar posterioară, fără să mai ceară sau săț ț ț
a tepte eliminarea prealabilă a aceleia, pe cale legislativă sau prin orice altă procedurăș
constitu ionalăț 133
.
Principiul primatului dreptului comunitar a fost dezvoltat i mai mult de decizia din cazulș
Factortame134
. În cauză au fost implica i mai mul i proprietari spanioli de vase de pescuit care auț ț
129
C.J.C.E., 26 octombrie 1982, Hauptzollamt Mainz vs. Kupferberg, af. 104/1981.
130
Augustin Fuerea, Drept comunitar al afacerilor, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006.
131
Ovidiu inca,Ț op. cit., p. 38.
132
Cauza C-35/79, Simmenthal SpA c. Ministère des Finances italien, hotărârea Cur ii din 15 decembrie 1976.ț
133
Pct. 22 din considerentele hotărârii Simmenthal.
134
Cazul c- 231/89, Secretary of State for transport, ex. Parte Factoratame 1990.
61

62. atacat legisla ia britanică ce dădea dreptul înregistrării unui vas sub pavilion britanic numaiț
persoanelor de origine britanică. Curtea a statuat: “s-ar diminua la fel de mult aplicarea deplină a
dreptului comunitar dacă o normă de drept na ional ar putea să împiedice judecătorul, sesizat cuț
o ac iune aflată sub inciden a normelor de drept comunitar, să acorde măsuri provizorii cuț ț
scopul de a garanta deplina aplicare a hotărârii instan ei privind existen a drepturilor invocate înț ț
virtutea dreptului comunitar. Rezultă că judecătorul care, în aceste circumstan e, nu poate decideț
luarea de măsuri provizorii din cauza unei norma de drept na ional este obligat să înlătureț
aplicarea acestei norme.”
Acea i pozi ie de principiu vizează dreptul intern constitu ional. Curtea a recunoscut, astfel,ș ț ț
indistinct, prevalen a dreptului comunitar în raport cu dispozi iile constitu ionale, proceduraleț ț ț
sau materiale. Întrebarea dacă dreptul european prevalează asupra dreptului na ional, inclusivț
asupra dreptului na ional constitu ional este, în mod evident, extreme de importan ă. Date fiindț ț ț
principiul efectului direct i obiectivele extreme de largi ale tratatelor comunitare, care acoperăș
aproape toate domeniile de activitate economică, conflictele între dreptul european i celș
na ional sunt inevitabileț 135
.
În privin a drepturilor fundamentale constitu ional consacrate, totu i Curtea a doveditț ț ș
pruden ă. Astfel, ea a recunoscut statelor membre posibilitatea ca, în ciuda principiului priorită iiț ț
dreptului comunitar, jurisdic iile na ionale să suspende în cadrul contenciosului drepturilorț ț
fundamentale executarea unei dispozi ii de drept comunitar pretins ilegală, cu condi ia trimiteriiț ț
prejudiciale a chestiunii, spre examinare, jurisdic iei comunitareț 136
. Curtea Europeană de Justi ieț
a mers mai departe totu i în cauza Internationale Handelsgesellschaftș 137
.
Curtea nu a fost de acord cu instan a germană i a găsit în schimb recunoasterea unui standardț ș
comunitar de protejare a drepturilor fundamentale. Solu ia sa a fost întemeiată pe reiterareaț
argumentului că uniformitatea i eficacitatea dreptului comunitar cer ca validitatea unei măsuriș
comunitare să nu fie subsumată diferitelor doctrine constitu ionale na ionale.ț ț
În acest sens Curtea de Justitie a statuat: “Dreptul izvorând din Tratat, care este o sursă
independentă de drept, nu poate, din cauza naturii sale, să dea întâietate regulilor de drept
na ional, indiferent care ar fi acestea, fără să piardă caracterul său de drept comunitar i fără caț ș
baza legală a Comunită ii însăsi să fie pusă sub semnul întrebării. În consecin ă, validitatea uneiț ț
135
Eberhard Schwark, Suprema ia dreptului Uniunii Europene. Perspective germaneț , Pandectele Române,
Nr.8/2007, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007, p. 18.
136
Raluca Bercea, Drept comunitar. Principii, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2007, p. 221.
137
11/701 Internationale Handelsgesellschaft, 1970. In această cauză un tribunal administrative german refuzase de
mai multe ori să accepte validitatea prevederilor unor regulamente comunitare privind depunerea unei cau iuniț
aferente licentelor de export. Instan a germană considera că regimul cau iunii era contrar unor principii i drepturiț ț ș
fundamentale protejate de constitu ia germană, care trebuiau protejate tot conform normelor constitu ionaleț ț
germane si în cadrul sistemului de drept comunitar. Unul dintre principiile invocate ca fiind încălcate era principiul
propor ionalită ii.ț ț
62

63. măsuri comunitare sau efectul ei pe teritoriul unui stat membru nu pot să fie afectate de
sus inerile că măsura ar contraveni drepturilor fundamentale astfel cum sunt ele formulate deț
constitu ia acelui stat membru, sau principiilor structurii constitu ionale na ionale.”ț ț ț
Dacă în Costa este vorba de măsuri legislative de drept intern, limbajul din Internationale
Handelsgesellschaft este i mai radical: regulile de drept na ional oricare ar fi ele, inclusiv celeș ț
prevăzute de constitu ie, trebuie să dea prioritate regulilor de drept comunitar. Instan a germanăț ț
nu a achiesat la hotărârea Cur ii, considerând în momentul repunerii pe rol al procesului, căț
nivelul de protec ie a drepturilor fundamentale la nivel comunitar este inferior celui asigurat deț
constitu ia germană. Astfel atunci când s-a ridicat problema esen ei drepturilor fundamentaleț ț
Germania nu s-a considerat competentă să sacrifice protejarea lor prin transferul de drepturi
suverane. Acest fapt a condus la această jurispruden ă controversată a Cur ii Constitu ionaleț ț ț
Federale germane138
.
O evolu ie, în ceea ce priveste sistemul german a fost realizată prin hotărârea Mittlerweile dinț
14 februarie 1986, prin care s-a marcat recunoasterea directă a faptului că dreptul comunitar
asigura la acea dată prin intermediul Cur ii de Justi ie a Comunită ilor Europene, o protec ieț ț ț ț
eficientă a drepturilor fundamentale. Criticată din cauza formulării sale imprecise, hotărârea are
meritul de a fi deschis calea către o alt hotărâre importantă în acest domeniu: hotărârea cunoscută
sub numele de Solange II139
.
Astfel după des citata i controversata hotărâre Solange I, prin care Curtea a arătat că “atâtaș
vreme cât” (germ. “solange”) nu există un catalog al drepturilor fundamentale în dreptul
comunitar, un transfer de suveranitate către Comunitate se poate face numai cu respectarea
drepturilor fundamentale, în Hotărârea Solange II Curtea Constitu ională Federală germană aț
declarat inadmisibile atât cererea înaintată conform art. 100 alin. 1 din Constitu ie, cât iț ș
plângerile datorită încălcării Constitu iei. De acum înainte, ea recunoaste garantarea de cătreț
Curtea de Justi ie a unei protec ii fundamentale, care trebuie considerată egală, în esen ă, cuț ț ț
aceea impusă de către Constitu ia germană: “Atât timp cât Comunită ile Europene, în specialț ț
jurispruden a Cur ii de Justi ie a Comunită ilor, garantează – în general – o apărare eficientă aț ț ț ț
drepturilor fundamentale fa ă de autoritatea suverană a Comunită ilor, apărare care, în esen ă,ț ț ț
este de considerat egală cu apărarea drepturilor fundamentale, impusă ca indispensabilă de către
Constitu ie, si ele garantează – în general – mai ales con inutul drepturilor fundamentale, Curteaț ț
Constitu ională Federală nu va mai exercita jurisdic ia sa asupra aplicabilită ii dreptuluiț ț ț
comunitar derivat, care este considerat ca principiu de drept pentru conduita instan elor sauț
autorită ilor germane pe teritoriul supus suveranită ii Republicii Federale Germania, i – deci –ț ț ș
138
Eberhard Schwark, op. cit., p. 19.
139
Ioana Eleonora Rusu, op. cit., p. 58.
63

64. nu va mai verifica acest drept după criteriul drepturilor fundamentale prevăzute de Constitu ie;ț
prin urmare, cererile corepunzătoare – înaintate conform art. 100 alin. 1 nu sunt admise.”
Totu i, conflictul astfel descris, existent în prezent, nu are pe deplin în vedere realitateaș
Uniunii Europene. Pe de o parte, Curte de Justi ie a Comunită ilor Europene a dezvoltat unț ț
întreg set de drepturi fundamentale, inclusiv principiul propor ionalită ii si al statului de drept.ț ț
Pe de altă parte, constitu iile na ionale sunt în mod explicit deschise integrării europene. Deț ț
aceea, “o cooperare” între Curtea de Justi ie si cur ile constitu ionale na ionale ar puteaț ț ț ț
reprezenta o în elegere mai fericită a complicatei rela ii dintre o organiza ie suprana ională iț ț ț ț ș
statele membre ale acesteia140
. Cur ile constitu ionale pot decide prin propria lor putereț ț
jurisdic ională cât de departe trebuie să meargă în respectarea dreptului comunitar i a naturiiț ș
sale specifice, iar Curtea de Justi ie poate să accepte că este de datoria cur ilor constitu ionale săț ț ț
protejeze drepturile fundamentale ale propriilor cetă eni.ț
Astfel, acceptarea suprema iei dreptului comunitar rămâne, într-o anumită măsură,ț
condi ionată, ceea ce, în consecin ă, reprezintă o sursă de poten ial conflict între drepturileț ț ț
fundamentale sau interpretarea unui act de ratificare referitor la Tratatul Uniunii Europene141
.
Pentru stadiul îmbucurător al valabilită ii si impunerii unitare a dreptului comunitar, este, poate,ț
caracteristic faptul că principiile de structură men ionate sunt astăzi acceptate, într-o formă sauț
alta, în ordiniile de drept ale tuturor statelor membre i, în măsura în care este perceptibil, suntș
strict respectate – cu excep ia câtorva cazuri - de către instan ele na ionale.ț ț ț
Diferite state membre au introdus – în Constitu iile lor – prevederi explicite, care fie declară,ț
în general prioritatea dreptului interna ional ori cel pu in a dreptului tratatelor interna ionale fa ăț ț ț ț
de legisla ia na ională sau declară, în mod special, întâietatea dreptului comunitarț ț 142
.
Sanc iunea nerespectării principiului primatului dreptului comunitar.ț Este evident că
interesele na ionale i cele ale Uniunii Europene trebuieț ș să se afle în convergen ă i nu înț ș
divergen ă. Aceasta nu înseamnă că, înț raporturile dintre aceste interese lipsesc momentele de
dispută i chiar deș dezacord143
.
Sanc iunea nerespectării principiului primatului dreptului comunitar de către statele membre oț
reprezintă constatarea, la cererea Comisie sau a unui stat membru, de către Curtea de Justi ie aț
neîndeplinirii de către statul în cauză a unei obliga ii ce îi revin din T.C.E. (art. 226 si art. 227)ț
sau Tratatul Euroatom (art. 141 si art. 142)144
. Important de precizat este însă faptul că
140
În practică, Curtea Constitu ională Federală germană a acceptat aproape în totalitate suprema ia dreptuluiț ț
comunitar, însă a făcut-o în baza dispozi iilor legale na ionale, iar nu în virtutea a însusi dreptul comunitar.ț ț
141
Eberhard Schwark, op. cit., p. 21.
142
Manfred A. Dauses, Prioritatea …, op. cit., p. 51.
143
Dumitru Mazilu, Armonizarea intereselor na ionale cu interesele comunitare. Pozi ia Uniunii Europeneț ț
consacrată în declara ia semnată la Berlin la 5 martie 2007ț , Studii de drept românesc, Serie Nouă, Nr. 3-4/2007,
Editura Academiei Române, Bucuresti, 2007, p. 230.
144
Walter Cairns, Introducere în legisla ia Uniunii Europeneț , Editura Universal Dalsi, Bucuresti, 1997, p. 117.
64

65. introducerea unei ac iuni pentru neîndeplinirea obliga iilor comunitare ale unui stat, prin faptulț ț
că nu a înlăturat din legisla ia sa dispozi iile contrare dreptului comunitar, nu duce la invalidareaț ț
normelor juridice neconforme ci doar la obligarea statului de a lua măsurile care sunt necesare
pentru încetarea situa iei respectiveț 145
.
În cazul directivei, neîndeplinirea obliga iei statului membru poate consta în neluarea măsuriiț
necesare pentru transpunerea acesteia în dreptul intern până la termenul fixat sau în transpunerea
incompletă ori gresită a acesteia. În privin a regulamentului, nerespectarea efectului direct alț
dispozi iilor pe care le contine constituie înfrângerea atât a principiului primordialită ii dreptuluiț ț
comunitar, cât i a principiului efectului directș 146
. Persoanele fizice sau juridice care au suferit
prejudicii ca urmare a neaplicării sau aplicării necorespunzătoare a dreptului comunitar de către
un stat membru se pot adresa instan elor na ionale pentru a ob ine repararea prejudiciului.ț ț ț
Ac iunea poate fi promovată de către un particular dacă sunt îndeplinite mai multe condi ii:ț ț
norma comunitară să presupună acordarea de drepturi persoanelor fizice sau juridice; con inutulț
respectivelor drepturi să poată fi identificat din cuprinsul normei comunitare i să existe unș
raport de cauzalitate între neîndeplinirea obliga iei ce revenea statului membru de a aplica normaț
comunitară147
. Statului membru i se cere să ia toate măsurile necesare, generale sau particulare
pentru a asigura îndeplinirea obliga iilor ce-i revin prin prisma legisla iei comunitare.ț ț
În cauzele reunite 6/90 si 9/90 Andreea Francovich si Danila Bonifaci contra Republicii
Italiene prin hotărârea pronun ată Curtea de Justi ie s-a arătat că statele membre sunt obligate săț ț
compenseze pierderile i daunele produse persoanelor prin încălcarea legisla iei comunitareș ț
pentru care acestea pot fi făcute răspunzătoare148
.
Statul are obliga ia de a anula toate prevederile ce ar avea drept consecin ă o încălcare aț ț
legisla iei comunitare. Principiul conform căruia statele membre sunt obligate să repareț
prejudiciul cauzat cetă enilor prin încălcarea dreptului comunitar de către stat se aplică indiferentț
de autoritatea sau puterea statului care comite o astfel de încălcare. Într-o hotărâre ulterioară –
Brasserie du Pêcheur – Curtea de Justi ie a reluat argumentele din Francovich, precizând că înț
cazul în care un particular, victimă a netranspunerii unei directive în dreptul na ional, nu poateț
invoca unele dispozi ii din actul comunitar în fa a judecătorului na ional, persoana în cauzăț ț ț
poate introduce o ac iune împotriva statului respectiv în baza art. 189 (3) (în prezent 249 (3)). Înț
asemenea situa ii, repara ia vizează consecintele păgubitoare pentru beneficiarul directivei,ț ț
datorate netranspunerii acesteia de către statul membru.
145
Nicoleta Diaconu, Viorel Marcu, Drept comunitar general – Tratat, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, p. 100.
146
Ovidiu łinca, op. cit., p. 42.
147
Marcela Comsa, Caracteristicile derpturilor comunitar European i rolul judecătorului na ionalș ț , Revista
Dreptul, Nr. 10/2007, Uniunea Juristilor din România, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2007, p. 111.
148
Sergiu Deleanu, Gyula Fábián, Cosmin Flavius Costas, Bogdan Ioni ă,ț Curtea de Justi ie Europeană. Hotărâriț
comentate, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007, p. 234.
65

66. În considerentele hotărârii Brasserie du Pêcheur, Curtea a reluat argumentele avocatului
general, conform cărora în ordinea juridică interna ională statul care si-a încălcat o obliga ieț ț
asumată printr-un angajament interna ional este imputabilă puterii legislative, judiciare sauț
executive. Cu atât mai mult, solu ia este aceeasi în ordinea juridică comunitară, astfel că toateț
instan ele statului, inclusiv puterea legislativă, sunt inute în îndeplinirea sarcinilor pe care le au,ț ț
fiind obligate să respecte normele impuse de dreptul comunitar i susceptibile să determineș
efecte asupra situa iei particularilor.ț
Aceeasi solu ie se impune si în cazul nereespectării dreptului cu effect direct conferit de cătreț
o normă comunitară, ipoteza în care dreptul la repara ie constituie corolarul necesar al efectuluiț
direct recunoscut dispozi iilor comunitare a căror violare se află la originea pagubei cauzateț 149
.
Principiul suprema iei dreptului comunitar reprezintă modul de solu ionare a conflictului dintreț ț
legea na ională i dreptul comunitar. Pentru a verifica dacă un asemenea conflict există, scopulț ș
prevedrii comunitare trebuie evaluat în lumina con inutului său. Norma na ională continuă să îsiț ț
producă efectele doar pentru acele aspecte pe care norma comunitară nu le afectează.
Concluzii.
Din considera iile anterioare decurge faptul că autonomia ordinii juridice comunitare, efectulț
direct si prioritatea reglememntărilor comunitare asupra măsurilor na ionale rezultă din naturaț
specială a dreptului comunitar. Natura dreptului creat prin Tratatele constitutive europene
implică i o interpretare i o aplicare uniformă. Fără aceste caracteristici, Comunitatea nu poateș ș
exista.
Modul în care a fost receptat în ordinea juridică a statelor member principiul suprema iei aț
arătat că statele membre fondatoare nu erau pregătite pentru acest tip de dezvoltare a dreptului
comunitar. În func ie de diferite criteria (caracterul monist sau dualist al rela iilor dintre dreptulț ț
intern i cel interna ional, posibila incompatibilitate, la începuturile Comunită ilor, cu protec iaș ț ț ț
drepturilor fundamentale ale omului, precum i considerente de ordin politic i ideologic),ș ș
instantele constitu ionale sau supreme din unele state membre au avut nevoie de decenii pentru aț
accepta gradual acest principiu, ceea ce a permis Cur ii, prin intermediul “dialogului” hotărârilorț
sale cu cele ale acestor instan e, să clarifice aplicarea principiului în practică.ț
Dreptul comunitar este uniform în toate statele membre sau nu există. Aceasta nu înseamnă că
reglementările comunitare nu trebuie să ină seama de specificul diferitelor state membre sau alț
regiunilor lor; atâta vrem cât principiile fundamentale sunt în siguran ă, modul de implementareț
a acestora trebuie adaptat la circumstantele locale. Principiile efectului direct si al primatului
149
Ovidiu inca,Ț op. cit. p. 43.
66

67. dreptului comunitar reprezintă cei doi piloni ai ordinii juridice comunitare. Aceste principii oferă
dreptului comunitar în raport cu ordinea juridică na ională o pozi ie originalăț ț 150
.
Înscrierea expresă în Constitu ie a principiului separa iei i echilibrului puterilor; lărgireaț ț ș
accesului la func iile i demnită ile publice, cu prevederi la dreptul de a alege i de a fi alesi înț ș ț ș
strcuturile administrative locale al cetă enilor statelor membre ale Uniunii Europene, dreptulț
cetă enilor de a alege i de a fi alesi în Parlamentul European, reprezintă fără îndoială,ț ș
reglementări indispensabile aderării României la Uniunea Europeană, ce creează la rangul
principiilor constitu ionale, compatibilitatea deplină între sistemul na ional i cel comunitar deț ț ș
organizare politică, economică i institu ională i func ională la nivelul statului, pentru aplicareaș ț ș ț
corectă i efectivă a principiilor dreptului comunitar i a politicilor comunitare, astfel cumș ș
acestea au fost consacrate în tratatele constitutive ale Uniunii Europene.
Trebuie avut în vedere, asa cum s-a remarcat în doctrină, că armonizarea legislativă nu
pretinde statelor membre o identitate de reglementare, ci o compatibilitate între institu ii iț ș
competen ele acestora, respectarea unor principia largi de organizare i func ionare ce in deț ș ț ț
scopul reglementării i nu de mijloacele prin care finalitatea este atinsă. Este neîndoielnic faptulș
că dreptul rămâne principalul mijloc de constituire, de extindere i consolidare a Uniuniiș
Europene151
.
Dreptul comunitar este de sine stătător, fie este aplicat uniform i are prioritate asupraș
dreptului na ional, fie el nu există. Acest punct de vedere este general acceptat în prezent deț
toate statele membre.
TRIBUNALUL FUNCŢIEI PUBLICE,
GARDIAN AL DREPTURILOR FUNCŢIONARULUI EUROPEAN
Mircea CRISTE
Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia
Facultatea de Drept şi Ştiinţe Sociale
Rezumat:
Evoluţia sistemului judiciar al Uniunii Europene trebuie privită în raport cu dezvoltarea
extraordinară pe care au cunoscut-o comunităţile europene de la crearea lor. După o creştere a
numărului judecătorilor Curţii de Justiţie şi după crearea unui nou organ cu care competenţele
să fie împărţite (Tribunalul de Primă Instanţă – T.P.I.), a reieşit necesitatea unei specializări a
instanţelor europene. Consiliul european va adopta pe 2 noiembrie 2004, la propunerea
Comisiei, o decizie privind crearea unei jurisdicţii speciale în materia contenciosului funcţiei
publice, alăturată T.P.I., numită „Tribunalul Funcţiei Publice al Uniunii Europene”.
150
Joe Verhoeven, Droit de la Communauté européenne, Ed. Larcier, Louvain, 2001, p. 295.
151
Verginia Vedinas, Principiile dreptului comunitar consacrate în Constitu ia României revizuită i republicatăț ș ,
Revista română de Drept comunitar, Nr. 3/2006, Editura Rosetti, Bucuresti, 2006.
67

68. Tribunalul Funcţiei Publice este competent să judece în primă instanţă litigiile dintre
Comunităţi şi agenţii săi, în limitele şi condiţiile stabilite prin statut sau rezultând din regimul
special aplicabil celor din urmă, fiind incluse şi litigiile dintre orice organ sau organism şi
personalul său, pentru care competenţa a fost atribuită Curţii de Justiţie. După o introducere în
organizarea acestei instanţe, lucrarea prezintă competenţele şi procedura de judecată în faţa
Tribunalului Funcţiei Publice, cu trimitere la practica instanţelor comunitare în materie.
1. Evoluţia instituţională
Evoluţia sistemului judiciar al Uniunii Europene trebuie privită în raport cu dezvoltarea
extraordinară pe care au cunoscut-o comunităţile europene de la crearea lor. Organul
jurisdicţional creat la început pentru a face o interpretare şi o aplicare unitară a normelor
comunitare a fost, la un moment dat, sufocat de numărul mare şi de complexitatea cauzelor
înscrise pe rolul său, situaţie determinată de evoluţia instituţională şi de dezvoltarea sistemului
normativ european. Pentru exemplificare, mai mult de un sfert din noile cauze înregistrate anual
la Tribunalul de primă instanţă au reprezentat contenciosul funcţiei publice.
În consecinţă, după o creştere a numărului judecătorilor Curţii de Justiţie şi după crearea unui
nou organ cu care competenţele să fie împărţite (Tribunalul de Primă Instanţă – T.P.I.), a reieşit
necesitatea unei specializări a instanţelor europene. Acest fapt a fost consacrat prin tratatul de la
Nisa, în vigoare de la 1 februarie 2003, care conferă Consiliului competenţa de a decide cu
unanimitate înfiinţarea unor camere jurisdicţionale însărcinate cu judecarea în primă instanţă a
anumitor categorii de acţiuni introduse în materii specifice (Art. 225 A CE et Art. 140 B CEEA).
Decizia este luată la propunerea Comisiei, după consultarea Parlamentului European şi a
Curţii de Justiţie, sau la cererea Curţii de Justiţie şi după consultarea Parlamentului European şi a
Comisiei. Decizia va stabili totodată regulile privind compunerea camerei jurisdicţionale şi
întinderea competenţelor acesteia. Proiectul de Tratat de instituire a unei Constituţii pentru
Europa reia, în esenţă, dispoziţiile art. 225A din Tratatul instituind Comunitatea Europeană
(TCE), dar camerele jurisdicţionale se vor numi „tribunale specializate”.
Unul dintre domeniile specifice în care Consiliul poate decide înfiinţarea unei instanţe
specializate era indicat în Declaraţia anexă la Tratatul de la Nisa privind art. 225A TCE. În acest
document, Conferinţa reprezentanţilor guvernelor statelor membre solicită Curţii de Justiţie şi
Comisiei de a pregăti, în cel mai scurt timp, un proiect de decizie înfiinţând o cameră
jurisdicţională care să judece în primă instanţă litigiile dintre Comunitate şi agenţii săi.
Dând curs acestei solicitări, Consiliul va adopta pe 2 noiembrie 2004, la propunerea Comisiei,
o decizie privind crearea unei jurisdicţii speciale în materia contenciosului funcţiei publice,
alăturată T.P.I., numită „Tribunalul Funcţiei Publice al Uniunii Europene”152
. Prin această
152
Nr. 2004/752/CE, CEEA, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) L 333 din 9 noiembrie 2004, p. 7. A fost
preferată denumirea de „tribunal” celei de „cameră jurisdicţională”, denumire menţinută şi de proiectul de Tratat
68

69. decizie, statutul Curţii de Justiţie a primit un titlu nou, IVbis, referitor la camerele jurisdicţionale,
şi o anexă privind compunerea, organizarea şi competenţa T.F.P., precum şi procedura în faţa
acestuia.
2. Compunerea şi organizarea Tribunalului Funcţiei Publice.
Tribunalul Funcţiei Publice nu urmează în ceea ce priveşte compunerea sa, regula consacrată
pentru celelalte instanţe comunitare, aceea de un judecător pentru fiecare stat membru, fiind
compus din doar şapte judecători. Totuşi, la cererea Curţii de Justiţie, numărul judecătorilor
poate fi mărit de către Consiliu, hotărând cu o majoritate calificată.
Judecătorii sunt numiţi de către Consiliu, cu votul unanim, după ce a consultat un comitet
format din şapte personalităţi alese dintre foştii membri ai Curţii de Justiţie şi ai T.P.I. şi jurişti
recunoscuţi. Acest comitet se pronunţă şi dă un aviz asupra corespunderii candidaţilor la
exigenţele funcţiei de judecător la T.F.P., întocmind o listă cu un număr de candidaţi egal cu cel
puţin dublul numărului judecătorilor ce urmează a fi numiţi de către Consiliu. Condiţiile şi
modalităţile de prezentare şi apreciere a candidaturilor sunt stabilite de Consiliu, statuând cu o
majoritate calificată la recomandarea Curţii. Îşi poate prezenta candidatura pentru a fi numită
judecător la T.F.P., orice persoană, cetăţean al unui stat membru al Uniunii, oferind toate
garanţiile de independenţă şi având capacitatea cerută pentru exercitarea funcţiilor
jurisdicţionale. În desemnarea judecătorilor, Consiliul trebuie să vegheze la o compunere
echilibrată a Tribunalului dintr-o dublă perspectivă: pre de o parte, a reprezentării sistemelor
juridice naţionale, pe de altă parte, a reprezentării geografice, care trebuie să fie cât mai
cuprinzătoare (art. 3 din Anexa la Statutul Curţii de Justiţie).
Cei şapte judecători ai T.F.P. sunt numiţi pentru o perioadă de şase ani, cu posibilitatea
alegerii din nou a judecătorilor care şi-au terminat mandatul. Ei nu pot exercita nicio funcţie
politică sau administrativă şi nicio activitate profesională, remunerată sau nu, decît dacă au
obţinut o derogare specială din partea Consiliului. Judecătorii, avocaţii generali şi grefierul îşi
exercită funcţiile acolo unde este sediul T.F.P.
Preşedintele Tribunalului este desemnat de către judecători pentru un mandat de trei ani, care
poate fi reînnoit. Înainte de a-şi prelua funcţia, judecătorii depun un jurământ de a-şi exercita
atribuţiile cu toată imparţialitatea şi conştiinţa şi de a nu divulga nimic din secretul deliberărilor.
Jurământul este prestat în faţa plenului Curţii de Justiţie.
Statutul judecătorilor T.F.P. derivă statutul judecătorilor Curţii de Justiţie (art. 5 din Anexa la
Statutul Curţii de Justiţie). Ei se bucură de imunitate de jurisdicţie şi, în ceea ce priveşte actele
îndeplinite de ei în calitate oficială, inclusiv opiniile exprimate oral sau în scris, continuă să
constituţional.
69

70. beneficieze de imunitate şi după încetarea funcţiilor lor. Această imunitate poate fi ridicată de
plenul Curţii de Justiţie şi, odată ridicată, o acţiune penală poate fi pornită împotriva
judecătorului în cauză. Totuşi, acesta nu poate fi judecat, în fiecare dintre statele membre, decât
de instanţa competentă să-i judece pe magistraţii de la cea mai înaltă instanţă naţională.
În afara înnoirilor regulate şi a deceselor, mandatul de judecător la T.F.P. poate lua sfârşit în
mod individual prin demisie. Judecătorii Tribunalului nu pot fi înlăturaţi din funcţie şi nu pot fi
declaraţi decăzuţi din dreptul lor la pensie sau la alte avantaje echivalente, decât dacă se
stabileşte, cu votul unanim al judecătorilor şi avocaţilor generali ai Curţii, că nu mai corespund
condiţiilor cerute sau nu-şi mai îndeplinesc obligaţiile decurgând din funcţia lor. Doar în aceste
cazuri mandatul trebuie depus de îndată, altfel el va continua până la intrarea în funcţie a
succesorului.
Tribunalul Funcţiei Publice îşi numeşte grefierul şi îi stabileşte statutul, iar acesta are la
dispoziţie câţiva agenţi. Judecătorii sunt informaţi de preşedinte cu două săptămâni înaintea datei
fixată pentru numire, cu privire la candidaturile depuse. Votul este unul secret, fiind ales
candidatul care a obţinut majoritatea absolută a voturilor. Dacă niciunul dintre candidaţi nu
obţine majoritatea absolută, se procedează la un al doilea tur de scrutin, iar cel care va întruni cel
mai mare număr de voturi va fi ales. Se prevede de asemenea, că în caz de egalitate de voturi, va
fi ales cel mai în vârstă.
Tribunalul îşi exercită atribuţiile de manieră permanentă. Ţinând cont de necesităţile
serviciului, el va stabili durata vacanţelor judecătoreşti.
3. Sesizarea Tribunalului Funcţiei Publice.
Tribunalul Funcţiei Publice este competent să judece în primă instanţă litigiile dintre
Comunităţi şi agenţii săi, în limitele şi condiţiile stabilite prin statut sau rezultând din regimul
special aplicabil celor din urmă, fiind incluse şi litigiile dintre orice organ sau organism şi
personalul său, pentru care competenţa a fost atribuită Curţii de Justiţie. Tribunalul are o
competenţă de anulare şi de jurisdicţie deplină, obiectul sesizării fiind fie nelegalitatea unui act al
administraţiei care aduce atingere unui funcţionar sau agent, fie acordarea unei despăgubiri.
Totuşi, funcţionarul sau agentul poate cumula în acelaşi recurs, cererea de anulare şi
pretenţiile de despăgubire153
.
Dintre agenţii Comunităţilor, funcţionarii constituie grupul principal. Funcţionarul
Comunităţilor este definit prin Statutul Funcţionarilor Comunităţilor Europene ca fiind persoana
numită în condiţiile prevăzute de Statut într-o funcţie permanentă de către una dintre instituţiile
Comunităţilor, printr-un act scris al autorităţii investită de instituţie cu competenţa de numire.
Sunt asimilaţi instituţiilor Comunităţilor, în aplicarea Statutului funcţionarilor, Comitetul
153
TPI, T-27/90, 24 ianuarie 1991, Edward Patrick Latham c/a. Comisia Comunităţilor Europene, cul. 1991, p. II - 3.
70

71. Economic şi Social, Comitetul Regiunilor, Mediatorul Uniunii Europene şi Controlorul
European pentru Protecţia Datelor154
.
În categoria celorlalţi agenţi sunt incluşi agenţii temporari (chemaţi să lucreze într-un centru
de cercetare sau într-un cabinet al unui membru al Comisiei, ei pot fi angajaţi pentru o durată de
cel mult şase ani sau pentru o durată legată de mandatul membrului respectiv al Comisiei),
agenţii contractuali (contract între trei şi cel mult cinci ani), auxiliarii şi experţii naţionali
detaşaţi, precum şi consilierii speciali şi agenţii locali. Funcţionarii şi ceilalţi agenţi europeni se
pot adresa T.F.P. cu condiţia ca autoritatea investită cu puterea de numire a fost sesizată în
prealabil cu o reclamaţie, iar această reclamaţie a făcut obiectul unei decizii explicite sau
implicite de respingere (lipsa răspunsului în termenele prevăzute de art. 90 din Statutul
Funcţionarilor Comunităţilor Europene)3. Jurisprudenţa constantă a T.F.P. este în sensul că, în
prezenţa unui act care îl lezează, funcţionarul trebuie să folosească procedura reclamaţiei,
prevăzută de art. 90 din Statut, introducerea unei simple cereri neavând nici o relevanţă155
.
O calitate procesuală activă nu este recunoscută în schimb, organizaţiilor sindicale şi
profesionale, acestea neputând interveni decât pentru a susţine sau a cere respingerea pretenţiilor
funcţionarului.
Cererea trebuie să fie precisă, pentru a nu exista niciun dubiu cu privire la pârât, la actul
contestat, la probele invocate şi la procedură. În lumina jurisprudenţei comunitare, pârâtul nu
poate fi decât autoritatea investită cu puterea de numire şi care acţionează în numele instituţiei,
actele privind situaţia juridică a funcţionarilor şi putându-le aducere atingere trebuie să fie
imputate instituţiei şi o eventuală acţiune trebuie îndreptat împotriva instituţiei de la care provine
actul contestat156
.
4. Condiţii de admisibilitate.
Funcţionarul sa agentul european poate acţiona în calitate de reclamant în faţa Tribunalului
Funcţiei Publice doar după ce a fost parcursă o procedură administrativă prealabilă. referitor la
acest aspect, două comentarii sunt de făcut. În primul rând, o acţiune este admisibilă chiar fără
parcurgerea procedurii administrative, în cazul în care autoritatea sesizată nu este abilitată a
schimba decizia157
sau când este vorba de o acţiune complementară, al cărei obiect este integrat
în acţiunea principală. În aceste cazuri, o procedură prealabilă nu ar atinge scopul pentru care ea
154
Regulament (CE, Euratom) nr 723/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 modificând Statutul Funcţionarilor
Comunităţilor Europene precum şi regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai acestor Comunităţi, JOUE L 124 din 27
aprilie 2004 p. 1.
155
Ordonanţa TPI T-14/91, 7 iunie 1991, Weyrich c/a. Comisie, cul. 1991, p. II - 235 şi T-11/01, 1 aprilie 2003,
Mascetti
c/a. Comisie, JOUE C 135 din 7 iunie 2003, p. 28.
156
TPI T-162/89, 22 noiembrie 1990, Mommer c/a. Parlamentul European, cul. 1990, p. II-679.
157
CJCE 144/82, 14 iulie 1983, Armelle Detti c/a. Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, cul. 1983, p. 2421
("O
71

72. a fost prevăzută, acela de a uşura o soluţionare amiabilă a litigiului. Partea interesată poate sesiza
imediat instanţa, cu condiţia să fi introdus o reclamaţie protrivit prevederilor art. 90 paragraf 2
din Statut şi ca acţiunii să fie alăturată o cerere de suspendare a executării actului atacat. În acest
caz, procedura din acţiunea principală este suspendată până în momentul în care intervine o
decizie expresă sau implicită de respingere a reclamaţiei (art. 91 din Statut)
În al doilea rând, reclamaţia administrativă constituie un act distinct faţă de acţiune, căreia îi
limitează obiectul şi cauza în mod negativ doar, împiedicând astfel ca acţiunea să lărgească
obiectul sau cauza reclamaţiei fără a împiedica însă ca acţiunea să le restrângă. Obiectul unei
acţiuni se găseşte deci definit doar prin cererea introductivă de instanţă, care totuşi trebuie să
respecte cadrul trasat de reclamaţie. Aceasta face ca cererea să nu integreze conţinutul
reclamaţiei decât dacă se referă la aceasta fără echivoc158
.
Termenele în care funcţionarul trebuie să acţioneze, atât în procedura administrativă, cât şi în
cea contencioasă, constituie o altă condiţie de admisibilitate a acţiunii. În jurisprudenţa sa,
Tribunalul a subliniat în mai multe rânduri că art. 90 şi 91 din Statut subordonează
admisibilitatea unei acţiuni condiţiei parcurgerii procedurii administrative potrivit dispoziilor
legale, mai ales în ceea ce priveşte termenele159
, şi că această regulă este de ordine publică,
termenele nefiind nici la dispoziţia părţilor, nici a judecătorului160
.
Astfel, reclamaţia trebuie introdusă într-un termen de trei luni, care curge din ziua publicării
actului, dacă este vorba de o măsură cu caracter general, şi din ziua notificării deciziei sau, cel
mai târziu, din ziua în care partea interesată a cunoscut-o, dacă este vorba de o măsură cu
caracter individual. În acest din urmă caz, dacă actul aduce atingere unei alte persoane decât cea
căreia îi este adresat, acest termen curge din ziua în care ea a luat la cunoştinţă, dar nu mai târziu
de ziua publicării. În fine, termenul curge de la data expirării termenului de răspuns atunci când
reclamaţia priveşte o decizie implicită de respingere (art. 90 din Statutul Funcţionarilor
Comunităţilor Europene). Autoritatea notifică decizia sa motivată părţii interesate într-un termen
de patru luni socotit din ziua introduceri cererii sau a reclamaţiei. La expirarea acestui termen,
reclamaţie îndreptată împotriva unei decizii a unui juriu de concurs ar părea lipsită de sens, instituţia în cauză
neavând
puterea de a anula sau de a modifica deciziile unui juriu de concurs, şi de altfel, singurul mijloc de drept de care
dispun
cei vizaţi referitor la o asemenea decizie constă în o sesizare directă a Curţii". Dacă, într-un asemenea caz, o
reclamaţie
a fost totuşi introdusă, termenul de introducere a acţiunii curge din ziua notificării deciziei luate ca răspuns la
reclamatie).
158
TPI T-134/89, 17 octombrie 1990, E. Hettrich c/a. Comisie, cul. 1990, p. II-565.
159
Ordonanţele TPI T-34/91, 11 mai 1992, Whitehead c/a. Comisie, cul. 1992, p. II - 1723 ; T - 112/94, 15 februarie
1995, Moat c/a. Comisie, cul. 1995, p. FP - I - A - 37, II - 135, T - 312/00, 30 martie 2001, Tavares c/a. Comisie,
cul. 2001, p. I - A - 75 şi II - 367.
160
CJCE C-227/83, 12 iulie 1984, Moussis c/a. Comisie, cul. 1984, p. I - 3133, C-154/99 P, 29 iunie 2000, Politi c/a.
Fundaţia Europeană pentru pregătire, cul. 2000, p. I-5019.
72

73. lipsa răspunsului la reclamaţie valorează decizie implicită de respingere, susceptibilă de a face
obiectul unei acţiuni în faţa Tribunalului.
În jurisprudenţa Curţii de Justiţie, aplicarea strictă a reglementărilor comunitare privind
termenele de procedură era considerată că răspunde exigenţei securităţii juridice şi necesităţii de
a evita orice discriminare sau tratament arbitrar în administrarea justiţiei161
. Art. 45 alin. 2 din
Statutul Curţii de Justiţie îşi găseşte aplicarea aici, astfel că o decădere rezultată din expirarea
termenelor nu poate fi opusă atunci când partea interesată invocă un caz fortuit sau de forţă
majoră. Curtea a statuat că nu ar fi asimilat unui asemenea caz, împrejurarea că un funcţionar nu
a putut dispune de o versiune autentică a Statutului în limba sa, atunci când acesta era disponibil
în toate celelalte limbi oficiale, din care cel puţin una trebuia să fie cunoscută de funcţionar de o
manieră satisfăcătoare.
Acţiunea nu este considerat tardiv şi administraţia nu ar putea opune această excepţia în
situaţia în care depăşirea termenului este datorată comportamentului acesteia, deoarece nu a
informat reclamantul cu privire la decizia sa162
. Acţiunea, ca şi reclamaţia de altfel, trebuie să fie
îndreptată împotriva unui act ce adduce atingere unui drept, care poate fi o măsură cu caracter
general sau o măsură cu caracter individual comunicată reclamantului ori unui terţ. Un act
reglementar nu poate face obiectul unei acţiuni în faţa T.F.P., decât dacă nevaliditatea sa este
invocată într-o acţiune introdusă împotriva unui act individual.
În jurisprudenţa Curţii de Justiţie este considerat „act ce aduce atingere”, actul susceptibil să
afecteze direct situaţia părţii interesate în detrimentul acesteia, aşa cum este decizia de respingere
a unei cereri pentru plata unei indemnizaţii de instalare163
. S-a decis că actele pregătitoare,
precum avizul dat de un comitet consultativ de numiri care nu are decât o simplă competenţă
consultativă, nu pot face obiectul unei acţiuni, chiar dacă ar fi singurele de care reclamantul
pretinde că a luat cunoştinţă. Doar cu ocazia unei acţiuni îndreptată împotriva deciziei luate în
cadrul procedurii, reclamantul poate invoca neregularitatea actelor anterioare strâns legate de
decizie164
. De asemenea, măsurile de organizare internă a unui serviciu, scrisorile prin care sunt
date informaţii sau explicate anumite texte juridice, actele care confirmă un act emis anterior sau
punerea în practică a unui asemenea act, nu sunt nici ele susceptibile de a face obiectul unei
acţiuni în faţa T.F.P.
Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. 2 din Statutul Funcţionarilor Comunităţilor Europene, orice
decizie care aduce atingere unui drept trebuie motivată şi aceasta, în interpretarea Curţii de
Justiţie, pentru a permite părţii interesate să aprecieze dacă decizia este afectată de un viciu
161
CJCE 152/85, 15 ianuarie 1987, Rudolf Misset c/a. Consiliul Comunităţilor Europene, cul. 1987, p. 223.
162
CJCE 276/85, 4 februarie 1987, Georges Cladakis c/a. Comisia Comunităţilor Europene, cul. 1987, p. 495
163
CJCE 90/81, 18 martie 1982, Manfred Burg c/a.Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, cul. 1982, p. 983.
164
TPI T-27/90, 24 ianuarie 1991, Edward Patrick Latham c/a. Comisia Comunităţilor Europene, cul. 1991, p. II –
35.
73

74. permiţând contestarea legalităţii sale şi să facă posibil un control jurisdicţional165
. Această
exigenţă este satisfăcută dacă împrejurările în care actul contestat a fost luat şi comunicat părţilor
interesate permit acestora să cunoască elementele esenţiale care au determint administraţia să ia
decizia166
. În orice caz, întinderea obligaţiei de a motiva decizia trebuie apreciată în mod concret,
cu luarea în considerare a tuturor circumstanţelor privind respectiva decizie.
În fine, pentru ca o acţiune în faţa T.F.P. să fie primită, reclamantul trebuie să justifice un
interes de a acţiona, născut şi actual167
, apreciat în momentul introducerii acţiunii şi nu în
momentul introducerii reclamaţiei168
.
Nu există interes de acţiona atunci când nu-i mai rămâne Tribunalului nimic de judecat
(reclamantul a obţinut deja satisfacţie sau actul a fost retras de către administraţie), când
atitudinea reclamantului face acţiunea de neprimit (culpa reclamantului în provocarea situaţiei de
care se plânge sau achiesarea la actul atacat) ori când funcţionarul nu a suferit nicun prejudiciu.
5. Judecata
Tribunalul Funcţiei Publice judecă în camere de trei judecători, dar în cazuri prevăzute de
Regulamentul de procedură, el poate judeca şi în plen, în camere de cinci judecători sau chiar în
complet de judecător unic. Plenul şi camere de cinci judecători sunt prezidate de preşedintele
Tribunalului, în timp ce preşedinţii camerelor de trei judecători sunt desemnaţi de către aceştia.
Excepţie face camera al cărui membru este însuşi preşedintele Tribunalului, care este prezidată
de acesta. Tribunalul nu poate delibera în mod valabil dcât în număr impar, fiind cerută pentru
camerele de trei sau cinci judecători o majoritate de trei judecători. În cazul că unul dintre
judecătorii camerei nu poate participa, se poate apela la un judecător din componenţa unei alte
camere.
Un judecător nu poate fi recuzat sau, dimpotrivă, solicitat a face parte dintr-un complet pe
motivul cetăţeniei sale. Totuşi, judecătorii şi avocaţii generali ai T.F.P. sunt supuşi dispoziţiilor
privind incompatibilitatea sau obligaţia de abţinere de la judecată. Aceasta înseamnă, pe de o
parte, că nu pot participa la soluţionarea unei cauze în care au intervenit anterior ca agent,
consilier sau avocat al uneia dintre părţi sau au fost chemaţi să se pronunţe asupra cauzei ca
membru al unui tribunal, al unei comisii de anchetă sau în orice altă calitate, şi, pe de altă parte,
că atunci când apreciază că nu pot participa la judecarea sau examinarea unei anumite cauze,
165
CJCE 69/83, 21 iunie 1984, Charles Lux c/a. Curţii de Conturi a Comunităţilor Europene, cul. 1984, p. 2447.
166
CJCE 176/82, 14 iulie 1983, Théo Nebe c/a. Comisia Comunităţilor Europene, cul. 1983, p. 2475.
167
CJCE 81/74 la 88/74, 29 octombrie 1975, Marenco e.a. c/a. Comisie, cul. 1975, p. 1247 ; 111/83, 30 mai 1984,
Picciolo c/a. Parlament, cul. 1984, p. 2323 ; 126/87, 10 martie 1989, Del Plato c/a. Comisiei, cul. 1989, p. 643. TPI
T20/89, 13 decembrie 1990, Moritz c/a. Comisie, cul. 1990, p. II - 769 ; T58/92, 16 decembrie 1993, Moat c/a.
Comisie, cul. 1993, p. II - 1443.
168
TPI T49/91, 18 iunie 1992, Turner c/a. Comisie, cul. 1992, p. II - 1855 şi ordonanţa TPI T-147/04, 28 iunie 2005,
Brian Ross c/a. Comisia Comunită ilor Europene, cul. 2005, p. FP - I - A - 171, II – 771.ț
74

75. trebuie să-l informeze pe preşedinte. De asemenea, dacă preşedintele apreciază că un judecător
sau un avocet general, dintr-un motiv anume, nu trebuiesă judece sau să pună concluzii într-un
anumit dosar, îl va avertiza pe cel în cauză (art. 5 alin. 2 din anexă coroborat cu art. 18 alin. din
statutul Curţii de Justiţie).
Dacă Tribunalul Funcţiei Publice este sesizat cu o cauză ridicând aceeaşi problemă de
interpretare sau punând în discuţie validitatea aceluiaşi act ca într-o cauză în curs în faţa
Tribunalului de Primă Instanţă, după ce părţile au fost ascultate, poate suspenda procesul până la
Pronunţarea T.P.I.169
.
Când Tribunalul Funcţiei Publice constată că o acţiune cu care este sesizat este de competenţa
Curţii de Justiţie sau Tribunalului de Primă Instanţă, va trimite cauza instanţei competente170
.
Funcţionarii şi ceilalţi agenţi ai Comunităţilor Europene trebuie să fie reprezentaţi în faţa T.F.P.
de către un avocat, procedura având două faze: una scrisă şi una orală. Regimul lingvistic este
identic cu cel în faţa T.P.I. Faza scrisă include prezentarea acţiunii şi a întâmpinării. Când un al
doilea schimb de memorii are loc, T.F.P. poate, cu acordul părţilor, să hotărească soluţionarea
fără procedură orală.
Tribunalul Funcţiei Publice s-a preocupat să răspundă, încă de la primele sale decizii, invitaţiei
Consiliului de a facilita soluţionarea amiabilă a litigiilor în orice stadiu al procesului
(considerentul al 7-lea din decizia 2004/752/CE, reluat la art. 7 paragraf 4 din anexa I la Statutul
Curţii de Justiţie). Astfel, în mai multe cauze, judecătorii raportori au supus atenţiei părţilor
propuneri de soluţionare amiabilă. Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcţiei Publice
al uniunii Europene, adoptat pe 25 iulie 2007171
, îi dă dreptul de a examina, în orice fază a
procesului, posibilităţile unei soluţionări amiabile al întregului litigiu sau al unei părţi a acestuia,
de a propune una sau mai multe soluţii şi de a lua măsurile potrivite în vederea uşurării unei
asemenea soluţionări. În acest scop, Tribunalul poate cere părţilor sau terţilor informaţii sau
documente, să invite la întâlniri reprezentanţii părţilor, părţile chiar şi orice funcţionar sau agent
al instituţiei abilitat să negocieze un eventual acord. Judecătorul raportor, asistat de grefier, poate
fi însărcinat să caute o soluţionare amiabilă a litigiului sau să pună în practică măsurile pe care
le-a decis în acest scop. Când este găsită o soluţionare amiabilă care pune capăt litigiului,
termenii acestui acord pot fi menţionaţi într-un proces verbal, care constituie act autentic, semnat
de preşedinte sau de judecătorul raportor şi de grefier. Cauza va fi radiată din registru printr-o
ordonanţă motivată, preşedintele putând cuprinde, la cererea părţilor, termenii acordului în
ordonanţă. Reclamantul şi pârâtul au de asemenea posibilitatea de a ajunge la un acord în afara
169
TFP F-109/05, 25 aprilie 2006, Marcuccio c/a. Comisie, nepublicată.
170
TFP F-53/06, 9 octombrie 2006, Gualtieri c/a. Comisie, nepublicată.
171
Publicat în JOUE L 225 din 29 august 2007, pp. 1-29.
75

76. Tribunalului, informând Tribunalul despre acest fapt. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată,
preşedintele va decide potrivit acordului sau, în lipsa unor precizări, în mod liber.
Pentru a încuraja părţile să recurgă fără reţinere la un acord amiabil, Regulamentul de
procedură al T.F.P. prevede că acestea nu pot utiliza în cadrul procesului avizul exprimat,
sugestiile formulate, propunerile prezentate, concesiile făcute sau documentele încheiate în
vederea unei soluţionări amiabile (art. 70). În sprijinul acţiunii pot fi invocate acte scrise,
declaraţii de martor sau de expert, precum şi orice informaţie pe care Tribunalul o consideră
necesară în proces. Audierea unui martor sau expert poate fi încuviinţată, printr-o ordonanţă a
Tribunalului, a fi făcută de autoritatea judiciară de la domiciliul acestuia, care va trimite
Tribunalului actele rezultate din executarea comisiei rogatorii.
Martorii şi experţii sunt audiaţi sub jurământ şi Tribunalul poate aplica sancţiuni pecuniare
martorilor recalcitranţi. Şedinţa este publică, cu excepţia cazului în care, pentru motive grave,
Tribunalul hotărăşte altfel, un proces verbal semnat de preşedinte şi de grefier fiind întocmit la
fiecare şedinţă. Deliberarea este secretă şi ea se finalizează cu o hotărâre motivată, citită în
şedinţă publică, în care este menţionat numele judecătorilor care au deliberat şi care este semnată
de preşedinte şi de grefier.
Preşedintele Tribunalului poate hotărî printr-o ordonanţă, potrivit unei proceduri sumare, cu
privire la cererile de suspendare a executării sau aplicarea unor măsuri provizorii. Această
ordonanţă nu are decât un caracter provizoriu şi ea nu prejudecă fondul cauzei. Deciziile T.F.P.
pot face obiectul unui recurs în faţa T.P.I., formulat într-un termen de două luni de la
comunicarea deciziei atacate. De asemenea, recursul poate fi introdus împotriva deciziilor care
soluţionează în parte litigiul pe fond sau care soluţionează o excepţie de necompetenţă sau de
neprimire. Recurent poate fi orice parte căreia i-au fost respinse pretenţiile, în tot sau în parte.
Recursul are o dublă limită: nu poate fi formulat doar cu privire la stabilirea şi cuantumul
cheltuielilor şi este limitat la problemele de drept, atât în ceea ce priveşte necompetenţa
Tribunalului, neregulile de procedură dinaintea acestuia care aduc atingere intereselor părţii în
cauză, încălcarea dreptului comunitar de către T.F.P.
76