Promovarea informațiilor despre Uniunea Europeană este ideea prezentării acestei expoziții virtuale.
Iar pentru a cunoaște mai bine valorile europene, sunt trecute în revistă mai multe volume de carte din colecțiile Bibliotecii „Transilvania”. Lectură plăcută!
Politicile Culturale ale Republicii MoldovaGhenadie Sontu
Politicile Culturale ale Republica Moldova, Raport independent elaborat de Ghenadie Sontu in cadrul programului Compendium al Consiliului Europei.
Compendiul de date şi tendinţe generale în politica culturală a Europei (COMPENDIUM) este o lucrare de referinţă unică asupra politicilor culturale europene, dublată de un sistem de informare şi monitorizare a politicilor culturale, a instrumentelor, dezbaterilor şi tendinţelor din acest domeniu în Europa.
Este disponibil online la adresa www.culturalpolicies.net. El prezintă un sistem permanent actualizat, o nouă ediţie a sistemului fiind deja publicată. Mai mult, sistemul se află într-o extindere permanentă pentru a reuşi să cuprindă noile provocări, dezbateri şi priorităţi în materie de politici culturale.
Compendium a fost lansat în 1998 de către Consiliul Europei în parteneriat cu Institutul European pentru Cercetare Culturală Comparată - ERICarts. Compendiul este realizat în parteneriat cu o comunitate de practicieni, constituită din cercetători independenţi în domeniul politicilor culturale, ONG şi guverne naţionale.
Compendium abordează subiectele prioritare şi provocările de moment în următoarele domenii :
•Drepturile culturale şi etice
•Diversitatea culturală
•Dialogul intercultural •
Rolul diferitor parteneriate pentru schimbarea sistemului de guvernare•
Susţinerea creativităţii •
Participarea la viaţa culturală•
Aspectele economice, juridice şi educative ale politicilor culturale•
Cooperarea culturală internaţională .
Sistemul asigură monitorizarea implementării legilor, politicilor şi practicilor culturale. El oferă multiple tabeluri comparative, precum şi statistici, dar şi spaţii tematice.
În calitatea sa de proiect, Compendium, este un instrument de bază al platformei de informare a Organizaţiei cu privire la cultură, patrimoniu şi dezvoltarea mass-media în Europa (CultureWatchEurope).
Compendium se adresează unui evantai larg de legislatori şi administratori, instituţii şi reţele culturale, cercetători şi documentalişti, de asemenea jurnalişti şi studenţi. Informaţiile şi datele prezentate online contribue la documentarea proceselor de decizie, cercetările şi studiile comparative privind politicile şi schimbul de bune practici.
Compendium este consultat de utilizatori din întreaga lume. Succesul sistemului suscită crearea sistemelor de informare în alte regiuni ale lumii şi deja se fac eforturi pentru a crea o bază de date privind politicile culturale la nivel mondial.
1. DREPT COMUNITAR INSTITU IONALȚ
SUPORT BIBLIOGRAFIC
(READER)
Victoria arălungă,Ț
doctor în drept,
lector superior universitar
Chi inău, 2011ș
2. CUPRINS:
Preliminarii.................................................................................................................... 3
Obiective generale ale disciplinei “Drept comunitar
institu ional”...................................................................................................................ț
. 3
Grila tematică a seminariilor şi a suportului bibliografic aferent............................. 5
Iordan Gheorghe Bărbulescu, Procesul istoric al integrării europene....................... 6
Vendelin Francisc Glazer, Dezvoltarea institu ională a Uniunii Europene –ț
- Tratatul de la Maastricht……………………………………………………………... 25
Moise Bojincă, Gheorghe Marian Bojincă, Construc ia europeană în concep iaț ț
Tratatului de la Lisabona…………………………………………………………….. 34
Silviu - Daniel Socol, Parlamentul European: de la organ consultativ la co-legiuitor. 42
Tudor Guset, Rolul Comisiei Europene din perspectiva Tratatului de la Lisabona. 46
Natalia Suceveanu, Cristina Bancu, Rolul Comitetului Reprezentan ilor Permanen iț ț
(COREPER) în procesul decisional comunitar……………………………………….. 48
Olga Andreea URDA, Primatul dreptului comunitar……………………………….… 56
Mircea CRISTE, Tribunalul Func iei Publice, guardian al drepturilorț
func ionarului european……………………………………………………………….. 68ț
2
3. PRELIMINARII
Cursul Drept comunitar instituţional ca disciplină de specialitate predată la facultă ilț e de
drept a căpătat interes didactico-ştiinţific de proporţii, devenind ramură de profil în studiul
academic al studenţilor.
Integrarea europeană este o noţiune apărută în vocabularul politicienilor din Republica
Moldova imediat după proclamarea independenţei statului moldovenesc. Luînd în considerare
criteriile istorice, politice, culturale şi geografice, aceasta apare ca un lucru destul de firesc. Mai
mult, propunîndu-şi în calitate de obiectiv strategic crearea unui stat de drept, bazat pe valorile
democratice, aspiraţia Republicii Moldova de a se integra în această structură este destul de
întemeiată, deoarece Uniunea Europeană este un exemplu al democraţiei, stabilităţii politice,
bunăstării sociale şi economice.
Unul dintre instrumentele cele mai importante ale procesului de integrare europeană îl
reprezintă dreptul comunitar - sistem juridic creat de către statele membre ale Uniunii Europene
şi instituţiile comunitare. Dreptul comunitar a devenit un mijloc eficient în înlăturarea piedicilor
în calea creării unei pieţe comune, iar în prezent are menirea de a se manifesta ca o pîrghie a
integrării politice. Din acest considerent, studierea dreptului instituţional comunitar – ca un
ansamblu de norme juridice cuprinse în tratatele constitutive, în tratatele de modificare a acestora şi
în alte tratate internaţionale, care au ca scop înfiinţarea comunităţilor europene, stabilirea structurii
instituţionale a acestora, a competenţelor instituţiilor comunitare şi a raporturilor dintre acestea,
precum şi dintre acestea şi alte subiecte de drept internaţional – pare importantă şi oportună.
Cursul propus se axează pe studierea celor mai importante subiecte de drept comunitar
instituţional şi a documentelor de importanţă considerabilă ce guvernează această materie.
Conceput ca un ansamblu de cunoştinţe, deprinderi şi competenţe, Dreptul comunitar
instituţional trebuie să asigure pregătirea temeinică pentru orice specialist în domeniul dreptului,
precum şi pentru cei care se vor lansa în viata politică, socială, economică a statului Republica
Moldova.
II. OBIECTIVELE GENERALE ALE DISCIPLINEI
A. La nivel de cunoaştere şi înţelegere
- să definească şi să explice geneza şi natura dreptului comunitar instituţional;
- să opereze cu aparatul epistemologic al disciplinei ;
3
4. - să facă distincţia dintre dreptul comunitar şi dreptul internaţional public;
- să dobîndească cuno tin e temeinice i detalite despre Uniunea Europeană, evolu ia sa pînă laș ț ș ț
stadiul actual de integrare economică i politică;ș
- să cunoască instituţiile comunitare - apariţia, evoluţia, structura i competenţele acetora,ș
precum i sistemul de drept al Uniunii Europene;ș
- să în eleagă procesele decizionale ale Uniunii Europene i a rolului diferi ilor actoriț ș ț
institu ionali în acest proces.ț
B. La nivel de aplicare
- să aibă capacitatea de analiză i rela ionare a unor concepte teoretice relevante pentruș ț
în elegerea compexă a procesului integrării europene;ț
- să analizeze structura şi atribuţiile instituţiilor comunitare, şi să argumenteze importanţa
fiecărei instituţii şi organ comunitar;
- să distingă relaţiile dintre diferite instituţii comunitare;
- să explice şi să analizeze funcţiile asumate de Comunitatea Europeană;
- să distingă izvoarele originare ale dreptului comunitar de cele derivate,
- să analizeze modul de integrare a dreptului comunitar în ordinea juridică internă a statelor –
membre ale Uniunii Europene.
C. La nivel de integrare
- să elaboreze lucrări de cercetare ştiinţifică în domeniul dreptului comunitar instituţional şi să
identifice lacunele existente în domeniu;
- să prezinte problemele actuale ale dreptului comunitar şi rezolvarea lor prin aplicarea soluţiilor
din practica internaţională a statelor şi a organizaţiilor internaţionale;
- să perceapă sensul şi direcţiile de armonizare a dreptului Republicii Moldova cu normele
comunitare;
- să formuleze propuneri de lege ferenda în contextul racordării legislaţiei interne la standardele
internaţionale şi europene.
4
5. GRILA TEMATICĂ A SEMINARIILOR I A SUPORTULUI BIBLIOGRAFICȘ
AFERENT
Nr. Tematică seminar Suport bibliografic aferent
1 Istoricul creării Comunităţilor
europene.
Iordan Gheorghe Bărbulescu, Procesul
istoric al integrării europene.
2 Uniunea Europeană – noul cadru al
politicii europene.
Vendelin Francisc Glazer, Dezvoltarea
institu ională a Uniunii Europene –ț
Tratatul de la Maastricht.
Moise Bojincă, Gheorghe Marian Bojincă,
Construc ia europeană în concep iaț ț
Tratatului de la Lisabona.
3 Sistemul institu ional al Uniuniiț
Europene.
Silviu - Daniel Socol, Parlamentul
European: de la organ consultativ la co-
legiuitor.
Tudor Guset, Rolul Comisiei Europene din
perspectiva Tratatului de la Lisabona.
Natalia Suceveanu, Cristina Bancu, Rolul
Comitetului Reprezentan ilor Permanen iț ț
(COREPER) în procesul decisional
comunitar.
4 Sistemul juridic comunitar. Olga Andreea URDA, Primatul dreptului
comunitar.
5 Controlul jurisdicţional comunitar. Mircea CRISTE, Tribunalul Func ieiț
Publice, guardian al drepturilor
func ionarului european.ț
5
6. PROCESUL ISTORIC AL INTEGRĂRII EUROPENE
Iordan Gheorghe BĂRBULESCU
Text preluat din ”Uniunea Europeană – aprofundare i extindere:ș
de la Comunităţile Europene la Uniunea Europeană” I.Gh. Bărbulescu,
Bucure ti: Editura Trei, 2001ș , p. 41-60
1. IDEEA EUROPEANĂ ÎN ISTORIE
Europa comunitară nu este doar un spaţiu geografic i economic, „Europa este o regiune aș
lumii în care rădăcinile istorice merg în profunzime“1
. Europa, comunitatea culturilor a lăsat în
istorie urmele voinţei sale unificatoare i, în mod special în acest secol, dorinţa sa permanentă deș
a o face efectivă. Integrarea europeană nu a fost, deci, o idee originală sau spontană specifică
secolului XX, ci o constantă utopie a gândirii europene, a a cum o demonstrează multipleleș
proiecte ce s-au succedat de-a lungul istoriei.
O explicaţie a acestei idei constante de unificare o poate da existenţa comunităţii de culturi,
continentul european generând:
— cele mai importante mi cări artistice i literare;ș ș
— o gândire politică omogenă;
— rădăcini juridice comune;
— o tradiţie umanistă comună;
— credinţe religioase comune.
Dar, i multe războaie fraticide. Toate acestea pot explica formarea progresivă a unui mediuș
propice pentru a prinde contur o „Idee Europeană“ cât i găsirea momentului favorabil realizăriiș
ei: sfâr itul sângerosului război mondial dintre 1939-1945, adică atunci când, paradoxal, Europaș
se rupe în două: cea Occidentală i cea comunistăș 2
.
1.1. Originile procesului integrator până în secolul XIX
1
BRUGMANS, H., La Ideea Europea, 1920-1970, Madrid 1972; La pensée politique du fédéralisme, Leyden, 1969;
Le fédéralisme contemporaine, Leyden, 1963
2
pentru a prezenta „Ideea Europeană“, am utilizat o formulă adecvată demersului nostru, ceea ce nu vrea să spună
că este i cea mai bună. De altfel, de-a lungul elaborării lucrării, am întâlnit atâtea referiri la aceasta — directe sauș
indirecte, explicite sau implicite — încât s-ar putea scrie o lucrare de sine stătătoare asupra acestui subiect.
Fără a aprofunda, dorim doar să arătăm că nu există intelectual important care să nu- i fi pus întrebări referitoare laș
Europa: ce este, care va fi viitorul ei, cum ar putea fi organizată etc. Vom aminti doar pe unii dintre cei care au
încercat să ofere, de-a lungul timpului, răspunsuri la respectivele întrebări: Hesiod, Homer, Herodot, Horatio,
Anaximandru, Aristotel, Socrates, Dante, Pierre Du Bois, Petrarca, Erasmus, Maquiaveli, Leibniz, Vico,
Montesquieu, Voltaire, Rousseau, Kant, Fichte, Herder, Schiller, Constant, Saint-Simon, Novalis, Hegel, Comte,
Schilling, Hugo, Lamartine, Mazzini, Proudhon, Tocqueville, Marx, Tolstoi, Dostoievski, Kierkegaard, Renan,
Burckhardt, Nietzsche, Sorel, Spengler, Valery, Mann, Unamuno, Jaspers, Heidegger, Ortega y Gasset,
Coudenhove-Kalergi, Weil, Spengler, Husserl, Croce, Rougemont, Malraux, Brugmans, Sartre, Briand etc.
6
7. Dacă ne întoarcem la Evul Mediu, întâlnim ideea unei cre tinătăţi medievale nostalgice dupăș
Imperiul roman, dar organizată conform unor proiecte precum cele ale francezului Pierre Dubois
(1306) sau ale lui Raimundo Lulio (1232-1314). Comunitatea culturală a Europei medieval se
caracteriza prin limbă i religie comune. Imperiul i Papalitatea ofereau unitate structurală, darș ș
erau politic ineficace. Era vorba, în fapt, despre un tip de „organizare mondială“, pentru că
„Lumea era Europa“, conform lui Friedrich3
. Europa începe să aibe „con tiinţă de sine“ înș
secolele al XV-lea i al XVI-lea, odată cu apariţia statului modern, eliberat de tutela Imperiuluiș
i a Papalităţii. Această constatare îl face pe Truyol y Serra, un studios dintre cei mai respectabiliș
ai acestei teme, să situeze geneza europeismului în Evul Mediu4
.
Din această epocă avem „Proiectul de Tratat pentru a face ca pacea să fie permanentă între
suveranii cre tini“, scris de către abatele Saint-Pierreș 5
(1658-1743), în care se propunea crearea
unei federaţii ale cărei instituţii ar fi fost: un Senat6
, un Secretariat Permanent i o Armatăș
Confederală. Ideea unei „organizaţii europene“ se dezvoltă, de asemenea, la Kant în lucrarea
„Pentru Pacea Eternă“7
. Pentru el, pacea mondială i, deci, pacea europeană reclama oș
organizare europeană a statelor i adoptarea, de către acestea, a principiului separării puterilor.ș
Încercările acestuia de organizare a învolburatei hărţi europene a secolelor al XVI-lea i al XVII-ș
lea erau viciate în conţinut de faptul că exprimau interesul Germaniei i luau drept bază Pacea deș
la Westfalia din 1648. Secolul al XIX-lea a fost traversat de o contradicţie fundamentală: — în
pofida faptului că era dominat de naţionalism, obscurantismul generat de acesta nu a putut sufoca
continuarea utopiei uniunii europene.
Aceasta a fost apărată, de exemplu, de către Saint-Simon8
în opera sa „Organizarea Societăţii
Europene sau necesitatea unirii popoarelor Europei într-un singur corp politic conservându- iș
fiecare independenţa sa naţională“, în care acesta concepea Europa ca un stat federal. La rândul
lor, Charles Lemonnier înfiinţa ziarul „Les Etats Unis d’Europe (1867), Auguste Comte (1798-
1857)9
credea într-o Europă federală, iar Victor Hugo10
(1802-1885) profetiza: „va veni o zi când
naţiunile europene, fără să- i piardă specificitatea i glorioasa lor individualitate, se vor uni într-ș ș
o unitate superioară constituind fraternitatea europeană“.
Primele decade ale secolului al XIX-lea trebuiau însă să suporte însângeratele consecinţe ale
Congresului de la Viena (1815) i ale e ecului „Concertului European“ i „Păcii Sfintei Alianţe“ș ș ș
3
FRIEDRICH, C.J., Europa: el surgimiento de una nación, Madrid, 1969
4
TRUYOL Y SERRA, A., La integración europea. Idea y realidad, Madrid, 1972
5
ABAD DE SAINT-PIERRE, Proyecto para lograr la paz perpetua en Europa, Ütrecht, 1713
6
mai aproape de o Curte de Justiţie, în accepţia noastră modernă
7
KANT, E., Zum ewigen Friede, Königsberg, 1795
8
SAINT-SIMON, P., De la reorganización de la Sociedad europea o de la necesidad de reunir a los pueblos de
Europa en un solo cuerpo politico conservando cada uno su independencia nacional, Madrid, Civitas, 1995
9
COMTE, A., Cours de Philosophie Positive, 1830-42, Paris, 1894
10
HUGO, V., OEvres Complétes. Actes et Paroles, Paris, 1882
7
8. (1815). Era o epocă de puternice presiuni ale forţelor monarhice i conservatoare (în- cheiateș
fiind războaiele napoleoniene) ca reacţie la mi cările democratice i sociale.ș ș
Acela i secol a fost însă, de asemenea, martorul iniţierii cooperării internaţionale formându-ș
se, urmare a voinţei statelor, primele organizaţii internaţionale. Este vorba despre o cooperare
voluntară, bazată pe deplinul respect al suveranităţii statelor i având ca scop rezolvareaș
problemelor comune i satisfacerea intereselor acestora în sectoare precum comunicaţiile i celș ș
tehnico- tiinţific. Ne referim la uniunile internaţionale cu caracter tiinţific i administrativș ș ș
precum: Uniunea Po tală Universală (UPU), Uniunea Telegrafică Internaţională (UIT). A a cumș ș
arăta Reuter, aceste prime organizaţii, de i internaţionaleș de jure, dată fiind supremaţia mondială
a Europei, erau europene de facto11
.
1.2. Ideea Europeană între 1900 i 1945. Iniţiativa lui A. Briandș
Secolul al XX-lea începe, ca etapă simbolică a devenirii sale istorice, cu primul război
mondial (1914-1918) la care au condus pe fond, naţionalismele epocii. La sfâr itul acestuia,ș
asistăm la iniţierea declinului marilor puteri europene în faţa apariţiei pe scena internaţională a
superputerilor. Fără îndoială, faptul că SUA nu a dorit să participe la Societatea Naţiunilor (la a
cărei înfiinţare contribuise) i că URSS a fost expulzată din aceasta (ca urmare a invadăriiș
Finlandei) a făcut să fie mai puţin vizibilă, pentru un continent ce marcase istoria mondială
o bună bucată de vreme, o realitate tristă: — decăderea sa politică. Elitele intelectuale i politiceș
exprimau, în continuare, preocuparea lor pentru realizarea Ideii Europene înţeleasă ca unica cale
de „alungare“ a experienţei tragice la care a dus ura de tip naţionalist. A a se explică faptul că, înș
perioada interbelică, încep să fiinţeze numeroase asociaţii i publicaţii europeiste i să seș ș
difuzeze tezele lor federaliste.
De remarcat, proiectul unei „Europe confederale“ a lui Richard Coudenhove- Kalergi (1894-
1972), apărut în „Manifestul Paneuropean“ (1923), având un larg ecou în mediile intelectuale.
Era o operă profetică ce semnifica „trezirea imediată a mi cării în favoarea unificării europene“ș
12
, cum spunea Denis de Rougemont. În opinia lui Kalergi, Uniunea Europeană ce urma a se crea
se baza pe un sistem bicameral (Consiliul Federal, format dintr-un delegat al fiecărei ţări i oș
Adunare compusă din delegaţii parlamentelor naţionale), un Tribunal Federal i o Cancelarie sauș
Guvern, controlate de către cele două Camere. Se recuno tea existenţa unei „cetăţenii europene“ș
legată de cea naţională i se garanta protecţia, din partea Uniunii, a identităţii culturale iș ș
naţionale a popoarelor acesteia. Asemănarea acestui proiect cu realitatea comunitară de astăzi nu
este o pură coincidenţă, pentru că, a a cum arăta Brugmans, într-o întreprindere precum cea aș
11
REUTER, P., La Communauté européenne du charbon et de l’acier, Paris, 1953
12
ROUGEMONT, D., Vingt-huit siécles d’Europe, Payot, Paris, 1961
8
9. Uniunii Europene, „doar vizionarii sunt reali ti“. Poate tocmai de aceea, „european“ maiș
însemna i „cel ce vede departe“ș 13
.
Dar, încercarea cea mai importantă din punct de vedere politic a constituit-o propunerea făcută
de Franţa, prin ministrul său de externe Aristides Briand14
, în faţa Societăţii Naţiunilor din 5
septembrie 1929, referitoare la crearea unei federaţii numite „Uniunea Europeană“. Această idee
a fost ulterior dezvoltată în „Memorandum-ul Guvernului Francez“ trimis cancelariilor europene
i prezentat Societăţii Naţiunilor, la 1 mai 1930ș 15
. În acesta se propunea coordonarea statelor
europene în sânul Societăţii Naţiunilor prin crearea unei „Conferinţe Europene“, având un
Comitet Politic Permanent i un Secretariat. Fără îndoială, era vorba despre un proiect politic deș
creare a unei federaţii bazate pe ideea de „uniune“ i nu de „unitate“, dar i pe respectareaș ș
independenţei i a suveranităţii naţionale a fiecăreia dintre statele acesteia. Dimensiuneaș
economică a respectivului proiect de Uniune Europeană se baza pe apropierea economiilor
statelor europene a căror responsabilitate politică rămânea, însă, guvernelor.
Se poate observa că, definirea politică i economică a Uniunii Europene care se proiecta în aniiș
’30 era foarte asemănătoare cu ceea ce va fi, după mai bine de 60 de ani, Uniunea Europeană a
anului 1992 sau cea a Tratatului de la Maastricht. La acel moment (1930) cel mai favorabil
răspuns a venit din partea Spaniei (25.06.1930), iar opoziţia cea mai clară a venit din partea
Marii Britanii16
, dar i din partea Uniunii Sovieticeș 17
. Această iniţiativă s-a stins datorită crizei
economice (marea depresiune din 1929) ce începea să se simtă în Europa, dar i datorităș
alarmantei ascensiuni a social-naţionalismului german.
Criza economică a anilor ’30 i triumful fascismului au favorizat un climat naţionalist ce aș
dus, în final, la cel de-al doilea război mondial. Cu toate acestea, proiectele de unificare reapar,
„rezistenţa“ i „exilul“ș 18
promovând ideea necesităţii găsirii unei formule care să împiedice
cataclismele ciclice ce nimiceau Europa. Se propunea ca posibilă soluţie, organizarea unei
„structuri federale în Europa“. Acest moment de criză europeană este cel în care, în opinia
noastră, ideea europeistă prinde contur la nivelul mi cărilor colective representative pentruș
ample pături sociale. Unele proiecte concrete de unificare — la scară mică — se realizează chiar
în plin război, precum acordurile de creare ale BENELUX- ului (1943), între Guvernele, atunci
în exil, ale Belgiei, Olandei i Luxembourg-ului. Această Uniune Economică (realizată de acesteș
13
cum califica Homer pe Zeus
14
TRUYOL Y SERRA, A., op. cit.
15
Memorandum asupra organizării unui regim de uniune federală europeană, era titlul exact al acestui document
oficial francez redactat de către Alexis Léger, colaboratorul lui A. Briand, unul i acela i cu marele poet Saint Johnș ș
Perse
16
a cărei politică i economie gravitau în jurul coloniilorș
17
deoarece pentru Stalin, preconizata Uniune Europeană era o ma ină de război îndreptată împotriva URSSș
18
“Proiectul de Declaraţie al Rezistenţei Europene“, în L’Europe de Demain, Neuchatel,1945
9
10. trei ţări după 1945 i care există, încă, formal) avea un precedent în Uniunea Economică Belgo-ș
Luxembourgheză, creată în 1921.
1.3. Construcţia europeană după 1945. Mi carea Europeană i Federalismul europeanș ș
Dar, între timp, „comunitatea ideatică“ a Europei suferise o profundă lovitură deoarece —
după 1945 — nu mai exista „aceea i Europă“. Din lupta „naţionalismelor“ a rezultat o Europăș
„amputată ideologic“ (partea de răsărit rămânând sub dominaţia Moscovei) i „fracturată“. Înș
plus, divizarea politică i penuria economică făceau să persiste „particularismele“ i să seș ș
agraveze dezechilibrele, în principal datorită temerii justificate faţă de posibile noi înfruntări
armate.
În faţa acestor probleme i provocări, necesitatea „reînvierii ideii unităţii europene“ a devenitș
urgentă ducând la formarea unei mulţimi de mi cări pro-europeiste, în principal în afaraș
iniţiativelor statale, adică de caracter neguvernamental. Erau mi cări ale opiniei publice ce nuș
corespundeau întotdeauna cu poziţia guvernelor, dintre acestea remarcându- se cele universitare,
sindicale cât i cele venite dinspre mari personalităţi ale vieţii intelectuale i artistice.ș ș
Europeismul se manifesta în toată Europa demonstrând că are o serioasă bază de masă.
Ca întotdeauna în istorie, universităţile devin gazda preferată a acestor dezbateri. De remarcat,
în acest sens, Conferinţa lui W. Churchill la Universitatea din Zurich (19.09.1946) în care, după
ce deplângea e ecul proiectelor de Uniune din anii ’20-’30, pleda pentru dezvoltarea mi cărilorș ș
europeiste i crearea unei organizaţii regionale europene (un „Consiliu al Europei“ sau chiarș
„Statele Unite ale Europei“) compatibilă cu recent creata ONU. Marea Britanie nu participa însă
la acest Consiliu al Europei (datorită intereselor sale economice coloniale) considerându-
l însă un exerciţiu util Europei.
Aceste curente sociale i politice transfrontaliere, erau animate de ideile federalisteș
împărtă ite de europei ti prestigio i precum Henri Brugmansș ș ș 19
, Alexander Marc, Denis de
Rougemont,20
Salvador de Madariagga21
, Altiero Spinelii22
etc.
Federalismul european, conform lui Brugmans, reclama o „putere centrală complementară
puterilor multiple“. Obiectivul său, deci, nu îl constituia înlocuirea suveranităţii naţionale cu una
europeană, ci crearea unor instituţii adecvate care, prin competenţe i dimensiuni geografice, săș
fie capabile a răspunde diferitelor probleme cu care se confrunta Europa. În acela i timp, seș
tindea spre organizarea unor mari zone continentale i spre diversificarea centrelor de decizie.ș
19
BRUGMANS, H., Les Origines de la civilisation européene, 1958
20
DENIS DE ROUGEMONT, L’Esprit Européen, Baconniére, Neuchatel, 1949
21
MADARIAGA, S., L’Esprit de l’Europe, Mouvement Européen, Bruxelles, 1952
22
SPINELLI, A., Vers l’Union Européen, Florence, IUE, 1983 si L’Europa non cade del cielo, Bolonia, Il Mulino,
1960
10
11. Aceste două curente se completau i se condiţionau reciproc. La rândul său, Denis deș
Rougemont spunea că, „deoarece sunt destul de mici, statele naţionale ar trebui să se federalizeze
la scară continentală; pentru că sunt destul de mari, ar trebui, de asemenea, să se federalizeze“.
Mi cările federaliste europene împărtă eau principiile politice asupra cărora se forma unș ș
curent de gândire politică ce gravita în jurul ideilor de:
— autonomie;
— cooperare;
— subsidiaritate.
Fără îndoială, eroarea curentelor federaliste ale epocii a fost căutarea unui paralelism între
preconizata unificare europeană i modelul statelor federale existente, precum SUA sauș
Germania23
. Încă nu se înţelegea că trebuie căutat un model diferit care să încorporeze „spiritul
federalist“, dar să „inventeze“ instrumente noi, specific situaţiei particulare cu care Europa se
întâlnea în drumul ei unificator. Putem spune că, de-a lungul istoriei respectivului proces au fost
mereu prezente două forţe de semne opuse:
— de o parte, federali tii care doreau să se progreseze mai repede i să se meargă cât maiș ș
departe pe calea integrării;
— de cealaltă, naţionali tii care preferau integrării, simpla cooperare interguvernamentalăș 24
.
Progresele succesive au demonstrat compromisul continuu dintre cele două tendinţe.
23
Zollverein sau Uniunea Vamală germană de la 1834 i Confederaţia Germanică dintre 1818-1866 sau Statulș
german modern
24
în legătură cu dezbaterea federal-interguvernamental, în afara autorilor i lucrărilor deja prezentate, semnalăm:ș
ARISTIDE BRIAND în Briand Memorandum, Bulletin of Information News, 11 IX 1950; BURCKHARDT, C.,
Vierhistorische Betrachtungen (Patru puncte de vedere istorice), Manesse Verlag, Zurih, 1953; ROUSSEAU, J.J.,
Contrato Social, Mexico, Porrua, 1969; LEVI, L., Unificación Europea, Diccionario de Politica, Siglo XXI, Madrid,
1988; MACKAY, R.W.C., Federal Europe, London, Michael Joseph, 1940; ATTLEE, C.R., New Europe,
Manchester Guardian, Manchester, 1939; ROSENTIEL, F., El principio de supranacionalidad, Instituto de Estudios
Politicos, Madrid, 1967; HERAUD, G., L’interetatique, le supranational et le federal, Annuaire de philosophie du
droit, 1961; REUTER, P., Communautes européennes et techniques d’unification. Les Problemes juridiques et
économiques du marché commun, Lille, 1960; SIDJANSKI, D., L’avenir federaliste de l’Europe, Presse
Universitaires de France, Paris, 1992 cat si Un tabou européen: la supranationalité, Bulletin du Centre européen du
Culture, 1961 sau Les aspects materiels des Communautes européennes, Librairie generale de Droit et
Jurisprudence, Paris, 1963; HAAS, E., In a New Europe?, Boston, L.G.H., 1964; DUVERGER, M., Europa de los
hom membribres, Alianza Editorial, Madrid, 1994; BRUGMANS, H., La Ideea Europea, Moneda y Credito,
Madrid, 1990; TRUYOL Y SERRA, A., Integración Europea, AKAL, Madrid, 1984 iș La Integración Europea.
Idea y Realidad, Tecnos, Madrid, 1972; COUDENHOVE-KALERGI, Paneuropa, Madrid, Moneda y Credito,
1990; ROUGEMONT, D., Vinght-huit siecles d’Europe, Etrépilly, C. de Bartillat, 1990 cat si Tres Milenios de
Europa, Revista de Occidente, Madrid, 1963 sau L’Europe en jeu, Neuchatel, La Baconniére, 1948; MONNET, J.,
Les Etats Unis d’Europe ont comencé, Robert Laffont, Paris, 1955; SCHUMAN, R., Pour l’Europe, Nagel, Paris,
1963; HOFFMANN, S., Douze paradoxes pour une absence, Esprit, Paris, 1975; SPINELLI, A., Vers l’Union
Européenne, Institut Universitaire Européen, Florence, 1983; FONTAINE, F., Methodes et mouvements pour unir
l’Europe, Institut Universitaire Européen, Florence, 1983; ALDECOA, F., La Unión Europea, UPV/EHB, Leioa,
1992; SADURSKA, R., Reshaping Europe, The Yale Law Journal, 1991; BARBULESCU, I. Gh., La preadhesión
de los países de Europa Central a la Unión Europea, elemento clave de la unificación europea. Con especial
referencia al caso de Rumania, UPV/EHB, Bilbao, 1996; dar i documente de bază ale federalismului precumș
„Union Européenne des Federalistes“, „Rapport du Premier Congres Annuel de l’Union Européenne de
Federaliste, 1947, Montreux“; „Moción de politica general del Congreso de la Unión de Federalistas de
Montreux“; „Manifesto Paneuropa de Coudenhove-Kalergi“
11
12. În opinia noastră acest compromis dintre federalism i inter-guvernamentalism define te ceeaș ș
ce înţelegem prin „sistemul comunitar“ (sau Monnet), făcând din Comunitatea Europeană o
construcţie „sui generis“, un „hibrid“ între federal i inter-guvernamental posibil doar prinș
aplicarea metodei sectorial-funcţionale Monnet-Schuman, adică integrarea progresivă prin
realizări concrete în diferite sectoare i funcţiuni.ș
În această logică:
— „Funcţionalismul“ reprezenta, „drumul“, „metoda cea mai adecvată“, permiţând „punerea în
comun a unor sectoare“ i creând, astfel, „obi nuinţa cooperării politice i a colaborăriiș ș ș
economice“;
— la rândul său, „Federalismul“ reprezenta „spiritul“, „atitudinea“, permiţând apropierea de
realitate i anticipând un stil de organizare socială.ș
Procesul european reclama o viziune pe termen lung, o strategie i acestea se regăseau înș
Federalism; însă acest proces reclama, în acela i timp, acţiuni imediate i pe acestea le ofereaș ș
Funcţionalismul. „Federalismul“ reprezenta filozofia, „Funcţionalismul“ metoda.
Ambele se bazau pe acţiunea unui om liber, responsabil, democrat, pragmatic i se situau laș
mijlocul distanţei dintre „vizionarismul steril“ al „federali tilor puri“ i „pragmatismul pur iș ș ș
simplu“ al „inter-guvernamentali tilor“. Federalismul i funcţionalismul nu erau contradictorii,ș ș
ci complementare. Un lucru era deja cert, că toate propunerile făcute din îndepărtatul Ev Mediu
până la 1950 de către gânditori i politicieni aveau o bază comună i o raţiune de a fi:ș ș
— cultura, identitatea culturală comună europeană. Europa nu a fost niciodată în trecut o entitate
economică sau o entitate politică. A fost, însă, o entitate culturală manifestată prin bogata
diversitate i originalitate a modurilor de viaţă i de a simţi ale popoarelor europene. Europa aș ș
avut o atitudine proprie în faţa vieţii, o gândire proprie, o concepţie asupra fiinţei umane i aș
valorilor, diferită — pe fond — de cea a altor popoare sau civilizaţii.
1.4. Planul Marshall. Revigorarea ideii de integrare europeană
Economia europeană a celui de-al doilea război se baza pe autarhie i troc. După un lungș
război devastator, Europa era o ruină. Situaţia economică, socială i politică era atât deș
alarmantă încât se trăia cu teama că, partea Occidentală a continentului, ar fi putut să cadă în
mâinile comuni tilor stalini ti i, deci, sub controlul URSS. Această situaţie a determinat SUAș ș ș
să prezinte „Planul de Reconstrucţie Europeană“ sau „Planul Marshall“.
Planul avea în spatele său impresionanta forţă a economiei americane care, nu numai că nu
cunoscuse distrugerile războiului, ci, dimpotrivă, se dezvoltase datorită acestuia. Industria
americană, care a beneficiat cel mai mult de război, a fost i cea care a manifestat cea mai rapidăș
reconversie, transformându-se în industrie civilă. Dar, această impresionantă industrie civilă avea
nevoie de pieţe externe, iar Europa nu era în situaţia de a cumpăra sau produce. Pieţele potenţiale
12
13. pentru industria americană erau în Europa, aceasta având, la rândul ei, nevoie de produse
esenţiale supravieţuirii i reluării ciclului de producţie, fiind însă, în acela i timp, sufocată de oș ș
importantă inflaţie. În plus, statele europene occidentale nu aveau resurse financiare i materialeș
pentru a produce i, deci, pentru a exporta i a pune, astfel, în mi care economiile lor. Economiaș ș ș
europeană era autarhică existând încă puţine acorduri bilaterale, mărfurile i banii necirculândș
curent între statele europene occidentale. Într-un cuvânt: Europa nu avea cultura cooperării.
Alternativa la această situaţie a dat-o Secretarul de Stat American George Marshall care, într-o
celebră Conferinţă rostită, pe 5 iunie 1947 la Universitatea Harvard, propunea un plan de sprijin
pentru reconstrucţia Europei25
.
Planul Marshall consta, în aspectele sale esenţiale, în aceea că Guvernul american plătea direct
exportatorii americani care vindeau produse guvernelor i fabricanţilor europeni. Importatoriiș
europeni, la rândul lor, plăteau în monedele lor naţionale contravaloarea, iar aceste plăţi se virau
într-un cont, deschis în numele Guvernului SUA, în băncile lor naţionale. Această
„contravaloare“ rămânea imobilizată i nu era destinată cumpărării de dolari, nefiind deciș
utilizată de către Guvernul american. Imobilizându-se aceste mari cantităţi de bani se favoriza
deflaţia.
La rândul său, Guvernul SUA punea la dispoziţia Guvernelor europene occidentale aceste
cantităţi de bani imobilizaţi, pentru realizarea de investiţii. Cu această finalitate, Generalul
Marshall a sugerat statelor europene să se pună de acord asupra priorităţilor lor de dezvoltare i aș
unui program care să fie capabil a pune în mi care economia europeană, pe ansamblul ei. Dar, înș
opinia lui Marshall, cunoa terea necesităţilor i avansarea soluţiilor cădeau în responsabilitateaș ș
europenilor, iniţiativa trebuind să vină de la ace tia.ș
Răspunsul a fost imediat, 16 state europene reunindu-se în luna următoare respectivului
discurs. Au lipsit, Germania, Spania i ţările din Est (acestea ultimele datorită opoziţiei URSS iș ș
în pofida interesului manifestat de către Cehoslovacia i Polonia). A fost, astfel, decisăș
„gestionarea în comun a ajutorului american“ prin crearea „Organizaţiei Europene de Cooperare
Economică“ (OECE, 16 aprilie 1948)26
. SUA i Canada participau la OECE ca asociaţi, fărăș
drept de vot27
. Meritele Planului Marshall au fost nenumărate:
— prevedea un plan raţional de „repunere pe picioare“ a economiilor europene i de dezvoltare aș
acestora;
— crea un regim multilateral de schimburi reciproce;
— liberaliza schimburile;
25
BRUGMANS, H., La idea europea. 1920-1970, Madrid, 1972
26
la care va adera i Germania în 1949, beneficiind de Planul Marshall, pratic, de la începutș
27
o dată îndeplinite finalităţile OECE, în 1960 aceasta s-a transformat în OECD, o nouă organizaţie internaţională,
Organizaţia de Cooperare i Dezvoltare Economică, cuprinzând pe picior de egalitate toate ţările industrializate dinș
lumea occidentală
13
14. — reducea contingentele;
— coordona planurile economice naţionale;
— organiza convertibilitatea monedelor i, prin „Uniune Europeană de Plăţi“, sistemulș
compensaţiilor multilaterale i de acordare a creditelor.ș
În sfera politicului trebuie să arătăm că, prin promovarea gestionării în comun a ajutorului
american se evita ca respectivul ajutor să presupună o dependenţă brutală faţă de SUA, pe de o
parte, i, pe de alta, se ofereau Europei „primele lecţii de cooperare“.ș
Tocmai de aceea, dincolo de meritele generale indiscutabile ale Planului Marshall, cel mai
important rămâne totu i acela că, „gestionarea în comun“ a ajutorului american a „învăţat“ș
Europa Occidentală „lecţia Unirii“, iar „blestemata Europă“ a reu it să coopereze în loc să „seș
bată“. OECE a permis să se înţeleagă că poate fi organizată o Europă bazată pe propriile energii.
În acest fel, Europa Occidentală nu numai că a „îngropat“ ruinele războiului i a construit o lumeș
nouă, dar a i consolidat convieţuirea dintre europeni depă ind astfel cauzele războaielor trecuteș ș
i făcând posibilă realizarea unei „reţele de interese comune“ care să facă imposibile, în viitor,ș
acţiuni belice precum cele amintite.
1.5. Congresul de la Haga i crearea Consiliului Europeiș
Din aceea i epocă trebuie să amintim alte evenimente precum Congresul European convocatș
de către „Comitetul de Coordonare al Mi cării pentru Uniunea Europeană“, reunit la Haga întreș
7 i 11 mai 1948, la care au participat zeci de organizaţii federaliste pro-europeiste i peste 750ș ș
de delegaţi28
. După Congres, a avut loc „federarea“ acestora în „Mi carea Europeană“, având caș
pre edinţi personalităţi precum R. Schuman, W. Churchill, A. de Gasperi, P.H. Spaak, K.ș
Adenauer29
. În acea Adunare, se făceau auzite cele două mari curente europeiste ce persistă i înș
ziua de azi:
— aceia care pretindeau continuarea cooperării interguvernamentale;
— aceia care visau într-o integrare de tip federal.
Prin Deciziile luate, Congresul a „înclinat“ balanţa spre tendinţa federalistă.
Astfel:
— în plan politic, Congresul s-a pronunţat pentru un transfer al dreptului suveran în favoarea
unei uniuni politice i economice;ș
— în planul economic i social, se dorea dispariţia completă a taxelor vamale i a restricţiilorș ș
cantitative comerciale astfel încât să se ajungă, într-o zi, la: Uniune Vamală (practicând taxe
vamale externe); libera circulaţie a capitalurilor; unificare monetară.
28
DENIS DE ROUGEMONT, Vingt-huit siécles d’Europe, Payot, Paris, 1961
29
astăzi, pre edinte este spaniolul Gil Robles Gil Delgado, fost pre edinte al Parlamentului Europeanș ș
14
15. Ridicarea nivelului de trai al popoarelor europene, îmbunătăţirea agriculturii i a producţieiș
industriale figurau, de asemenea, între obiectivele imediate.
Cele două curente, manifestate de-a lungul Congresului de la Haga, s-au concretizat în
crearea unor organisme distincte:
— pe de o parte, Consiliul Europei (Londra, 5 mai 1949) care satisfăcea curentul
interguvernamental i care era sprijinit de către anglo-saxoni; ace tia nu doreau cedareaș ș
suveranităţii i crearea unor instituţii supranaţionale, ci doar o cooperare interguvernamentalăș
strânsă i permanentă prin intermediul unor instituţii specifice, având puteri consultative;ș
— pe de alta, curentul federalist, partizan al cedării parţiale a suveranităţii care, nesatisfăcut de
crearea Consiliului Europei, a întrevăzut posibilitatea federalizării în propunerea franceză de
creare a Comunităţii Europene a Cărbunelui i Oţelului (CECA).ș
Se iniţia, astfel, procesul formal de integrare europeană.
2. CREAREA COMUNITĂŢII EUROPENE A CĂRBUNELUI I OŢELULUIȘ
CECA/ESCS a fost prima dintre Comunităţile Europene i, dacă avem în vedere situaţiaș
dificilă din acea epocă, cea mai curajoasă din punct de vedere politic, chiar dacă limitată
sectorial.
2.1. Antecedentele CECA
La sfâr itul celui de-al doilea război mondial aliaţii stabiliseră, prin Acordurile de la Postdam,ș
un sistem de distribuire a producţiei din regiunea Ruhr-ului în scopul punerii în aplicare a
sistemului general de reparaţii pentru daunele provocate de război, dar i al procesului deș
reconstrucţie europeană. Nu era mai puţin adevărat că se aveau în vedere, în acela i timp,ș
controlul asupra unei zone de mare valoare strategică, precum i limitarea i monitorizareaș ș
nivelului de producţie al industriei germane.
În 1947 SUA i Marea Britanie decid transferarea, în zonele controlate de ei, către autorităţileș
germane a administrării respectivului sistem, ceea ce provoacă protestele i preocuparea Franţeiș
i Benelux-uluiș 30
. Consecinţa acestei controverse dintre puterile ce- i asumaseră exploatareaș
zonei Ruhr-ului este decizia din 1949 de „internaţionalizare“ a acesteia prin participarea inegală
a Germaniei, în scopul „exploatării i controlului comun al cărbunelui i oţelului“.ș ș
Plecând de la experienţa acestui „sistem de administrare internaţională a bazinului Ruhr“,
Franţa va face un pas înainte propunând o „administrare europeană permanentă“.
2.2. Declaraţia Schuman
30
datorită tragicelor amintiri pe care aceste ţări le aveau în legătură cu Germania, iar, în cazul particular al Franţei,
datorită disputei sale istorice cu Germania (din secolul XIX) referitoare la controlul resurselor naturale din
respectiva zonă de frontieră
15
16. Procesul de integrare europeană, care se nă tea prin crearea CECA, a fost declan at prinș ș
istorica „Declaraţie Schuman“31
prezentată de către Ministrul de Externe francez, Robert
Schuman, la 9 mai 1950, însă concepută i elaborată de către Jean Monnet, Comisar al Planuluiș
de Modernizare i Echipamente.ș
Unele fragmente ale acestei propuneri istorice se regăsesc în Preambulul Tratatului CECA32
,
exprimând practic esenţa complexului proces numit „integrare europeană“: „Europa nu se va
realiza dintr-o dată i nici nu va fi o construcţie completă; se va face prin realizări concrete,ș
creând la început o solidaritate de fapt“.
Se avea în vedere punerea în comun a producţiei franco-germane a cărbunelui i oţelului, darș
i acceptarea: „unei Înalte Autorităţi a cărei decizie să devină obligatorie pentru Franţa,ș
Germania i celelalte ţări care vor adera“. Cum recuno tea chiar Schuman, scopul politic eraș ș
acela de a pune capăt antagonismului franco-german combinând acest obiectiv politic cu unul
economic. Pentru el „unificarea politică“ se realiza de o formă implicită derivând din obţinerea
„solidarităţii de fapt“, prin „fuziunea intereselor create între naţiunile europene“.
În acest sens, „punerea în comun a producţiei“ asigura: „stabilirea imediată a bazelor comune
de dezvoltare economică, prima etapă a Federaţiei Europene i schimbarea destinului acestorș
regiuni, mult timp dedicate fabricării de arme, cărora tot ele le cădeau, apoi, constant victime“.
Inspiraţia politică a procesului era evidentă stimulându-se, la fel cum se făcuse cu Planul
Marshall sau OECE, un nou spirit de convieţuire i solidaritate destinat viitorului Europeiș
Occidentale. Pe această linie de gândire, în Preambulul CECA, parafrazându-se Declaraţia
Schuman, se spunea că „cei ase“ sunt: „deci i să substituie rivalităţile seculare printr-o fuziuneș ș
a intereselor lor esenţiale, să creeze, prin instaurarea unei comunităţi economice, primele baze
ale unei comunităţi mai ample i mai profunde între popoare aflate mult timp opuse prin divizăriș
sângeroase i să pună bazele unor instituţii capabile să orienteze un destin de aici înainteș
comun“.
La „chemarea“ lui Schuman au răspuns Franţa, Germania, Italia i cele trei state care formauș
Benelux-ul. Marea Britanie a declinat invitaţia — un lucru obi nuit în epocă — motivândș
„interesul său pentru colonii“.
Tratatul s-a semnat la 18 aprilie 1951 la Paris i a intrat în vigoare la 23 iunie 1952, Jeanș
Monnet devenind Pre edintele Înaltei Autorităţi (Comisia de astăzi). Cu Planul Schuman seș
punea punct regimului de internaţionalizare a bazinului Ruhr, aducându-se Germania pe „picior
de egalitate“ în exploatarea acestuia însă, i mai imporatant, se crea CECA i se deschideaș ș
drumul construcţiilor comunitare viitoare.
31
SCHUMAN, R., Pour l’Europe, Paris, 1963
32
„Del Tratado relativo a la creación de la Comunidad Europea del Carbon y del Acero“, in TRUYOL Y SERRA,
A., La integración europea. Idea y realidad, Madrid, 1972
16
17. 2.3. Caracteristicile CECA
Pilierii de bază ai CECA erau:
— crearea unei pieţe comune;
— existenţa unor obiective comune;
— construirea unor instituţii comune având puteri efective i imediate.ș
Resursele ce făceau obiectul administrării comune erau:
— cărbunele i oţelul;ș
— huila, cocsul, lignitul, fierul, magneziul, oţelul lichid i laminat, produse finite din oţel i fier.ș ș
Piaţa Comună, conform art. 4 CECA33
, se baza pe interzicerea:
— oricăror taxe de intrare sau ie ire i a oricăror restricţii cantitative în scopul asigurării libereiș ș
circulaţii a produselor i persoanelor ce lucrau în aceste sectoare;ș
— oricăror măsuri sau practici ce discriminau producătorii, cumpărătorii sau utilizatorii
referitoare la condiţiile de preţ sau de preluare, dar i la tarifele de transport cât i la orice alteș ș
măsuri sau practici care împiedicau libera alegere de către cumpărător a furnizorului;
— subvenţiilor i ajutoarelor atribuite de către stat sau a impozitelor speciale;ș
— practicilor restrictive referitoare la distribuirea sau exploatarea pieţelor.
Obiectivele CECA, conform art. 3 TCECA34
, erau:
— să vegheze la regularitatea aprovizionării;
— să asigure egalitatea accesului la sursele de producţie;
— să vegheze la fixarea unor preţuri la cel mai mic nivel posibil;
— să îmbunătăţească capacitatea i calitatea producţiei i să promoveze o politică de exploatareș ș
raţională a resurselor naturale;
— să îmbunătăţească condiţiile de muncă i viaţă ale muncitorilor;ș
— să stimuleze dezvoltarea schimburilor internaţionale reciproce.
Planul era foarte ambiţios prevăzând regularizarea, încă de la început, a unificării regimului
salariilor, a asigurărilor sociale, a fiscalităţii, armonizarea preţurilor i a condiţiilor de transport.ș
Se poate aprecia că noua Comunitate a avut succesul politico-economic scontat, un indiciu
constituindu-l semnarea, de către Marea Britanie, la 21 decembrie 1954, a unui Acord de
Asociere. Sistemul instituţional, în versiunea sa din 1951, se compunea din:
— Înalta Autoritate, independentă de statele membre, formată din ase persoane numite deș
comun acord de către guvernele celor ase state membre i care avea ample puteri cvasi-ș ș
legislative i executive, deciziile acesteia având validitate i aplicabilitate imediată în toateș ș
33
„Tratado Constitutivo de la Comunidad Europea del Carbon y del Acero“, Tratado de la Unión Europea,
Tratados Constitutivos de las Comunidades Europeas y otros actos basicos de Derecho Comunitario, Tecnos,
Madrid, 1999
34
idem
17
18. statele membre. Înalta Autoritate era asistată de către un Comitet Consultativ de Reprezentare
Socio-Economică i era responsabilă politic în faţa Adunării Parlamentareș 35
;
— un Consiliu, format din mini trii (fără puteri importante), ce reprezenta statele membre i aș ș
cărei misiune era aceea de a coordona acţiunea statelor cu acţiunea CECA;
— o Adunare Parlamentară formată din parlamentari desemnaţi de către parlamentele
naţionale36
, având competenţe limitate în ceea ce prive te controlul politic specific unuiș
Parlament;
— o Curte de Justiţie care veghea asupra protecţiei juridice a subiecţilor CECA, a legalităţii
acţiunilor Înaltei Autorităţi i a respectării separării atribuţiilor dintre CECA i statele membre.ș ș
Cu CECA se iniţia, astfel, un proces ireversibil de „federalizare parţială“ sau „funcţională“
bazată pe „progresivitatea unor sectoare concrete i limitate“, dar decisive în strategia economicăș
i politică a statelor fondatoare.ș
3. INSUCCESUL COMUNITĂŢII EUROPENE DE APĂRARE I A COMUNITĂŢIIȘ
POLITICE EUROPENE
Lipsurile economice i diviziunile politice de după cel de-al doilea război mondial făceau caș
Europa Occidentală să fie o victimă u oară a celor două superputeri, SUA i URSS. Fărăș ș
îndoială că 1945 reprezenta, între altele, sfâr itul unei lumi până atunci dominată în relaţiileș
internaţionale de către Europa. Dacă în noua lume părea imparabil sfâr itul omogenităţii i aș ș
eurocentrismului, înfruntarea ideologică i militară bipolar ameninţa chiar cu dispariţiaș
identităţii europene (bazată pe libertate), dar i cu influenţa i prestigiul tradiţional alș ș
continentului în lume.
De i, prin crearea OECE, s-a evitat „căderea“ Europei sub dependenţa economică a SUA,ș
temerea faţă de pericolul expansionismului sovietic se menţinea ( i, chiar, cre tea) pe măsură ceș ș
URSS î i continua, într-o formă sau alta, „agresiunea“. Astfel, URSS anexează Estonia, Letonia,ș
Lituania, parte din Finlanda, România (Bucovina de Nord i Basarabia), Rutenia (Cehoslovacia),ș
Prusia Orientală i o bună parte din Polonia. În aceea i epocă, sub presiunea trupelor sovietice,ș ș
se instalau guverne comuniste în statele Europei Orientale. În plus, războiul civil din Grecia
(1946-1949), finanţat de către ţările comuniste din zonă (Bulgaria, Albania i Yugoslavia) iș ș
coordonat de la Moscova, ameninţa fragila democraţie europeană i originile civilizaţiei acesteiaș
la fel cum o făcuse, la vremea sa, fascismul.
În fond, din punct de vedere militar, Europa Occidentală era evident ameninţată (între 1945-
1950) de pericolul unei invazii sovietice i de reapariţia militarismului german, fără a avea, înș
caz de agresiune, mijloacele necesare de apărare. La început, Franţa i Marea Britanie vedeau înș
35
Parlamentul European, de astăzi
36
aveam de-a face, cum se poate vedea, cu o „reprezentare de gradul doi“
18
19. Germania „cel mai mare pericol“, motiv pentru care37
au semnat un „Tratat de Alianţă iș
Asistenţă Reciproca“ (Tratatul de la Dunquerque, 4 martie 1947). Însă, nu mult după aceea,
ministrul de externe britanic a făcut publică o spectaculoasă reajustare a politicii externe
britanice, propunând extinderea recent încheiatei alianţe franco-britanice către cele trei ţări
Benelux semnându-se, astfel, „Tratatul de Cooperare Economică, Socială i Culturală i deș ș
Apărare Legitimă i Colectivă“, Bruxelles, 19 mai 1948ș 38
.
Lipsurile din ace ti ani de după război, distrugerile i teama unor convulsii sociale au animatș ș
ideea că, o alianţă defensivă în lumea contemporană, nu se mai poate limita la aspectele militare,
precum în secolele trecute. O componentă esenţială a apărării naţionale, într-o epocă dominată de
ideologiile i concepţiile globale asupra societăţii, trebuia să o constituie bunăstarea economicăș
i socială. De aceea, într-un pact militar precum Tratatul de la Bruxelles, semnatarii s-au angajatș
expres să coopereze loial i să- i coordoneze eforturile pentru reconstrucţia economică, chiarș ș
dacă, în practică, această reconstrucţie se realize prin intermediul OECE.
Chiar dacă este discutabilă afirmaţia că semnarea Tratatului de la Bruxelles s-ar înscrie în
jaloanele stabilite pentru a explica i înţelege integrarea europeană, este însă sigur că aceastăș
alianţă, în principal după 1954 atunci când exista deja UEO, a constituit una dintre „forţele
motrice“ ale unităţii europene, menţinând o legătură formală cu Marea Britanie i „întinzând oș
mână învin ilor“.ș
Fără îndoială că, în faţa amplorii pe care o luase politica sovietică după ridicarea zidului
Berlinului i virulentul război civil grec, Tratatul de la Bruxelles era insuficient. Perseverenţaș
presiunii guvernelor occidentale europene a reu it, în final, să determine guvernul american săș
oprească „repatrierea“ forţelor sale militare din Europa i, mai mult decât atât, să se angajeze căș
va participa la apărarea europeană occidentală.
Din perspectiva timpului putem să-i acuzăm pe americani de „miopie politică“ (atunci când
doreau repatrierea trupelor) însă, a a cum francezii i englezii vedeau ca du man mai degrabă,ș ș ș
Germania decât URSS, tot a a i americanilor le venea greu să- i „trădeze“ principalul aliat dinș ș ș
recent încheiatul război mondial fără de care, probabil, nu ar fi câ tigat războiul sau l-ar fiș
câ tigat mult mai greu.ș
A a s-a ajuns la semnarea „Tratatului Atlanticului de Nord“ la Washington, 4 aprilie 1949,ș
creându-se39
o structură militară integrată (NATO/OTAN) ce beneficia de importante efective
americane. Crearea NATO de către zece ţări europene40
plus SUA i Canada a aruncat într-oș
37
de teama repetării istoriei, exemplul a ceea ce se întâmplase după primul război mondial fiind încă proaspăt în
memoria colectivă
38
care ulterior (1954) va deveni ceea ce cunoa tem ca Uniunea Europei Occidentale (UEO) prin aderarea Germanieiș
i Italieiș
39
după invadarea, la 25 iunie 1950, a Coreei de Sud de către Coreea de Nord
40
Marea Britanie, Franţa, Belgia, Olanda, Luxembourg, Italia, Danemarca, Islanda, Norvegia, Portugalia
19
20. lungă agonie Tratatul de la Bruxelles (UEO), agonie din care acesta nu se va „trezi“ până în anul
198441
. Crearea NATO nu poate fi înscrisă în „procesul de realizare al unităţii europene“, ea
fiind, mai degrabă, simbolul confruntării i al diviziunii dintre Est i Vest deoarece NATOș ș
reprezenta mecanismul sistemului de apărare occidental i avea drept scop salvgardarea libertăţiiș
i a democraţiei europene.ș
Existenţa NATO nu elimina, însă, nostalgia europeană de creare a unui sistem de apărare
proprie care să reprezinte „răspunsul comunitar“ la ameninţarea Războiului Rece. Aceasta nu
părea însă posibil, trebuind învinse dificultăţi serioase avându- i originea în circumstanţeleș
economice i politice ale epocii. Astfel, membrii CECA aveau armate slabe, unii erau, în fapt,ș
dezarmaţi, iar industria lor avea alte priorităţi, reclamate de nevoile imediate ale populaţiei i deș
obiectivul general al reconstrucţiei. În ceea ce o privea, Germania era ocupată i dezarmată, însăș
toate statele europene deveniseră con tiente că nu se puteau gândi la crearea unei armateș
europene fără prezenţa acesteia. De aceea, W. Churchill propunea, în Adunarea Consultativă a
Consiliului Europei din 11 august 1950, crearea unei „armate europene unificate“ la care să
participle i Germania. Franţa î i manifesta disconfortul i neîncrederea, înţelegând aceasta ca oș ș ș
„reînarmare“ a Germaniei. Trecerea timpului, presiunile americanilor42
i războiul din Coreea auș
făcut ca guvernul francez să revină asupra refuzului său, astfel încât (în 1951) guvernul prezidat
de René Pleven să însărcineze, pe acela i Jean Monnet, cu elaborarea unui Plan („Planulș
Pleven“) similar Planului Schuman prin care să se creeze o „Comunitate Europeană de Apărare“
(CED), al cărei Tratat a i fost semnat la 27 mai 1952.ș
Iniţiativa franceză încerca să evite reapariţia unei armate germane autonome prin crearea uneia
europene, ce urma să absoarbă în întregime armata germană. Structura instituţională a CED era
asemănătoare cu cea a CECA43
.
Însă spre deosebire de CECA, crearea CED nu a trezit acela i entuziasm, nefiind la fel deș
u or să „integrezi soldaţi i ofiţeri“ precum a fost să „integrezi oţel i cărbune“, a a cumș ș ș ș
recunoa teau oamenii politici ai vremii. Aceasta se datora faptului că armatele, făcând parte dinș
„nucleul dur al suveranităţii naţionale“, se aflau în serviciul politicii de apărare a integrităţii
teritoriale i a independenţei reprezentând complementul politicii externe a repectivelor naţiuni.ș
Marea întrebare ( i necunoscută) era, a a cum spunea Raymond Aron,ș ș
— „cărui stat sau puteri i cărei politici avea să i se supună armata europeană“ș 44
?
41
“criza rachetelor“ i participarea unei flotile a UEO la supravegherea evenimentelor legate de războiul Irak-Iranș
42
Foster Dulles, secretarul de stat din acele timpuri se pare că a avut un rol important în acest sens
43
un Consiliu de Mini tri, o Adunare, o Curte de Justiţie i un Comisariat, având mai puţine puteri decât Înaltaș ș
Autoritate a CECA
44
ARON, R., „Esquisse historique d’une grande querelle idéologique“, in La querelle de la CED, Paris, 1956
20
21. În această situaţie, s-a căutat o soluţie care să „lini tească“ polemica dezlănţuită în Franţa,ș
nimeni alta decât autoarea proiectului. Ministrul italian Gasperi a propus, pentru a se ie i dinș
criză, înfiinţarea unei „Comunităţi Politice Europene“ (CPE) fiind însărcinat, de către „cei ase“,ș
să înfiinţeze o Comisie ad-hoc, formată din parlamentari ai Adunării CECA i ai Consiliuluiș
Europei, care să redacteze „Tratatul CPE“. Competenţele acesteia în materie de relaţii externe
urmau a fi:
— coordonarea politicilor economice;
— stabilirea unei pieţe comune bazate pe libera circulaţie a persoanelor, bunurilor, serviciilor iș
capitalurilor, ce urma să absoarbă, gradual, CECA i CED.ș
CPE nu a „văzut lumina zilei“ datorită istoricului vot negativ din Adunarea franceză din 30
august 1954. Atitudinea franceză faţă de propriul proiect Pleven avea mai multe cauze:
— pe de o parte, schimbările succesive de guvern care aduseseră în fruntea guvernului, la
momentul votului, pe Pierre Mendés- France, un adversar al proiectului;
— pe de alta, forţele politice franceze se divizaseră (sociali tii, în special);ș
— la rândul său, De Gaulle se opunea CED percepând-o ca „un atentat la suveranitatea
naţională“, în timp ce comuni tii considerau CED ca un „simbol al imperialismul american“.ș
Toate acestea au făcut ca, de i celelalte state ratificaseră crearea CED (Italia nu o făcuse, însăș
nu erau probleme), datorită situaţiei din Franţa CED să nu se realizeze în final i, prin aceasta,ș
nici CPE45
. Atunci s-a căutat o „soluţie alternativă“ care să permită Germaniei i Italiei să facăș
parte din „Tratatul de la Bruxelles“46
. În acest fel, UEO permitea reînarmarea Germaniei supusă,
în continuare, unor limitări i controale severeș 47
, iar, mai târziu, chiar integrarea Germaniei în
NATO (5 aprilie 1955).
4. CREAREA COMUNITĂŢII ECONOMICE EUROPENE I A COMUNITĂŢIIȘ
EUROPENE A ENERGIEI ATOMICE48
E ecul CED a creat un serios impas integrării până ce, urmare unei iniţiative italiene, „ceiș
ase“ s-au reunit la Messina în iunie 1955 i i-au însărcinat pe olandezul Beyen i belgianulș ș ș
Spaak cu realizarea unui „proiect de relansare a integrării europene“ având la bază următoarele
obiective:
— dezvoltarea instituţională;
— fuziunea progresivă a economiilor;
45
poziţia Franţei a făcut ca dimensiunea politică a Comunităţilor Europene să nu se dezvolte până în anul 1992,
chiar dacă o deblocare a acestei situaţii o putem constata cu începere din 1986, o dată cu adoptarea Actului Unic
European
46
modificat prin „Protocolul de la Paris“ din 24 octombrie 1954, ocazie cu care „Pactul de la Bruxelles“ a fost
rebotezat cu numele de „Uniunea Europeană Occidentală“
47
la care s-a renunţat, practic, o dată cu reunificarea Germaniei de la 3 octombrie 1990
48
“Tratado Constitutivo de la Comunidad Europea“, in Tratado de la Unión Europea, Tratados Constitutivos de las
Comunidades Europeas y otros actos basicos de Derecho Comunitario, Tecnos, Madrid, 1999
21
22. — crearea unei pieţe comune ;
— armonizarea politicilor sociale.
În acest scop s-a creat un „Comitet Intreguvernamental de Experţi“, 6 iunie 1955, prezidat de
Spaak. Raportul acestuia („Raportul Spaak“), la care s-a adăugat un proiect de Tratat (prezentate,
la 21 aprilie 1956, la Veneţia), au constituit baza negocierilor desfă urate la castelul Valș
Duchese (Bruxelles) i au condus la semnarea, la Roma, la 25 martie 1957, a „Tratatuluiș
Constitutiv al Comunităţii Economice Europene“ (CEE) i a „Tratatului Constitutiv alș
Comunităţii Europene a Energiei Atomice“ (EURATOM sau CEEA).
Aceste două tratate au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958, cuprinzând acelea i ase ţări ca iș ș ș
CECA i fără a o substitui pe aceasta. De aici înainte (valabil i astăzi), vom avea, deci, treiș ș
Comunităţi Europene:
— CECA;
— CEE49
;
— EURATOM50
.
4.1. Obiectivele Comunităţii Economice Europene i ale Comunităţii Europene a Energieiș
Atomice
Obiectivele generale ale CEE erau:
— promovarea unei dezvoltări armonioase a activităţilor economice pe întreg teritoriul
Comunităţii;
— expansiunea continuă i echilibrată;ș
— stabilitatea crescândă a statelor membre i a Comunităţii pe ansamblu său;ș
— cre terea nivelului de trai;ș
— realizarea unor relaţii mai strânse între statele membre51
.
Mijloacele generale ce făceau posibilă realizarea unor asemenea obiective erau:
— stabilirea unei pieţe comune;
— apropierea progresivă a politicilor lor economice.
Noţiunea de „Piaţă Comună“ se baza ( i se bazează) pe cele „patru libertăţi fundamentale“ aleș
pieţei:
— libera circulaţie a bunurilor în regim de concurenţă liberă i loială;ș
— libera circulaţie a persoanelor i serviciilor;ș
— libera circulaţie a capitalurilor;
— libertatea cetăţenilor comunităţii de a se stabili în oricare dintre statele acesteia.
49
care va deveni, ulterior, Comunitatea Europeană (CE)
50
la care se va adăuga (în 1992, odată cu semnarea TUE) Uniunea Europeană
51
art. 2 TCEE
22
23. Realizarea acestor patru libertăţi fundamentale ale pieţei însemna mai mult decât, deja
amintita, Uniune Vamală. Comunitatea Economică Europeană52
nu era doar o simplă Uniune
Vamală, asigurând nu numai libera circulaţie a bunurilor, dar i protecţia acestora faţă deș
„exterior“ prin taxe vamale externe comune. Spre deosebire de CEE, o zonă de liber schimb —
precum EFTA/AELC (Asociaţia Europeană a Liberului Schimb) — se limita la asigurarea liberei
circulaţii a bunurilor între parteneri, fără asigurarea protecţiei externe specific CEE. Comunitatea
Economică Europeană era, în plus, i o „Piaţă Comună“ incluzând toţi factorii de producţie,ș
integrând unele politici (politicile agricole, transportul i comerţul) i coordonând i completândș ș ș
altele (politica socială sau fiscală). Piaţa Comună prevedea, în plus, acţiunea comună a
membrilor săi în vederea depă irii eventualelor dificultăţi legate de balanţele de plăţi, dar i oș ș
politică economică comună.
La rândul său, CEEA sau EURATOM53
avea ( i are, încă) ca obiectiv general stabilireaș
condiţiilor necesare pentru formarea i cre terea rapidă a industriilor nucleare. Cu aceastăș ș
finalitate, Comunitatea se angaja să dezvolte cercetarea i difuzarea cunoa terii tehnice înș ș
domeniu, să stabilească norme uniforme de securitate pentru protecţia sanitară a populaţiei i aș
muncitorilor, să faciliteze investiţiile, să vegheze asupra aprovizionării regulate cu energie, să
garanteze utilizarea pa nică a materialelor nucleare i să creeze o piaţă comună care să garantezeș ș
libera circulaţie a materialelor i echipamentelor cât i a capitalului necesar investiţiilorș ș
nucleare.
4.2. Sistemul instituţional al Tratatelor constitutive ale CEE i CEEAș
Sistemul instituţional al acestor tratate era independent. Fiecare din ele avea propria Comisie,
Consiliu i Adunare Parlamentară precum i propria Curte de Justiţie. Competenţele acestorș ș
patru instituţii, în versiunea lor originală, erau următoarele:
Comisia . Era formată din personalităţi numite, de comun acord, de către statele membre54
,
având iniţiativa normativă (legislativă), dar i unele atribuţiiș de gestiune, execuţie i control alș
îndeplinirii Tratatelor i a hotărârilorș instituţiilor comunitare. Interesant de observat este că,
Comisia Europeană (ce va substitui ulterior Înalta Autoritate a CECA) va avea mult mai puţină
putere decât aceasta, chiar dacă, prin compensaţie, va putea acţiona în toate sectoarele socio-
economice depă ind, astfel, caracterulș sectorial al Înaltei Autorităţi. Această „instituţie
colegială“, garant al Tratatelor, nu va mai avea niciodată competenţele Înaltei Autorităţi55
.
52
astăzi Comunitatea Europeană
53
„Tratado Constitutivo de la Comunidad Europea de la Energia Atomica“, in Tratado de la Unión Europea,
Tratados Constitutivos de las Comunidades Europeas y otros actos basicos de Derecho Comunitario, Tecnos,
Madrid, 1999
54
Comisiile din acea epocă erau diferite pentru CEE i CEEA; astfel, cea a CEE era compusă din ase membrii,ș ș
fiind prezidată de W. Hallstein, iar cea a CEEA era compusă din cinci membrii, fiind condusă de L. Armand
55
decât, dacă, într-un anume moment al evoluţiei sale, UE va deveni o Federaţie, iar Comisia va reprezenta
„executivul“ acesteia
23
24. Consiliul. Era ( i este) instituţia comunitară în care sunt reprezentate guverneleș statelor
membre, prin unul din membrii acestora56
. Dispunea de putere de decizie i de coordonare aș
politicii economice în general.
Adunarea Parlamentară. Era formată din deputaţi desemnaţi de către parlamentele naţionale.
Dispunea de anumite competenţe de control politic, incluzând capacitatea de a depune moţiune
de cenzură asupra Comisiei, i trebuia consultată, în puţinele cazuri prevăzute în Tratateleș
fundamentale, anterior adoptării normelor comunitare57
.
Curtea de Justiţie. Avea ( i are) ca misiune garantarea protecţiei generale în faţa legii,ș
respectarea legalităţii comunitare i controlul interpretării i aplicăriiș ș uniforme a Tratatelor i aș
actelor de drept derivat. Astfel, deci, se constituiau cele trei Comunităţi Europene ce există i înș
actualitate. Evident, de-a lungul timpului, au fost efectuate modi- ficări progresive, cea mai
semnificativă fiind cea din 1967 când au fost unificate instituţiile celor trei Comunităţi, astfel
încât astăzi, de i avemș în continuare trei Comunităţi, avem doar o Comisie, un Consiliu, un
Parlament i o Curte de Justiţie (la care s-a adăugat Curtea de Conturi)ș pentru toate cele trei
Comunităţi. Au fost schimbate, de asemenea, competenţele unora, puterea acestora cât i sferaș
lor de acţiune. În cazul CEE, începând cu Tratatul Uniunii Europene din 1992, aceasta i-aș
schimbat i denumirea, acum existând formal Comunitatea Europeană, adică CEș 58
.
DEZVOLTAREA INSTITUŢIONALĂ A
UNIUNII EUROPENE –TRATATUL DE LA MAASTRICHT
Vendelin Francisc GLAZER
Catedra de Ştiinţe Sociale şi Politice, Facultatea de Ştiinţe Umaniste, Politice şi
Administrative, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad
56
vom nuanţa ulterior această afirmaţie în sensul înţelegerii Consiliului în dubla sa alteritate: de „instituţie
comunitară“ i „conferinţă internaţională“ș
57
astăzi puterile PE au crescut enorm
58
de aici înainte utilizarea noţiunilor de CEE (Comunitatea Economică Europeană), respective TCEE (Tratatul
Comunităţii Economice Europene) se face doar pentru „întâmplări“ anterioare lui 1992, anul apariţiei UE (Uniunii
Europene) i a TUE (Tratatului Uniunii Europene) dată fiind modificarea denumirii acestora (a a cum arătam,ș ș
anterior)
24
25. Text publicat în ”Revista de Administraţie Publică şi
Politici Sociale” Anul I, Nr. 3 / Iunie 2010
ABSTRACT
The Maastricht Treaty establishes the objectives and the competences of the European Union.
The EU has certain objectives: constantly developing a stronger union of the European
countries and the promotion of economical progress and social balance, especially by creating a
space with no internal crossing border, by strengthening the economical and social connection
and by creating the Monetary and Economical Union, affirming its identity on an international
scale, by a common defense community, strengthening the protection of citizen’s interests and
rights, developing an amassed cooperation in the juridical and internal businesses.
Key words: The Maastricht Treaty, European Union, institutional development,
economic progress.
1. CONSIDERAŢII GENERALE
Constituită prin Tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 şi intrat în vigoare la 1
noiembrie 1993 (http://europa.eu/index_ro.htm.), Uniunea Europeană marchează, după cum
precizează tratatul, chiar în primul său articol, „o nouă etapă în procesul de creare a unei uniuni
mereu mai strânsă între popoarele Europei, în care hotărârile sunt luate cât mai posibil de către
”. Prin Tratatul de la Amsterdam, fraza cu privire la hotărâri a fost reformulată astfel: „... în care
hotărârile sunt luate cu cel mai mare respect posibil al principiului deschiderii şi cât mai aproape
de cetăţeni” (Chivu 2002: 178-187). După Actul Unic European, el reprezintă cea de-a doua
revizuire fundamentală a Comunităţii, oferind un cadru juridic unic celor trei comunităţi –
CECO, EURATOM şi CEE. Acest tratat a decis redenumirea în mod formal a Comunităţii
Econo mice Europene (CEE) în Comunitatea Europeană (CE), transformând-o dintr-o entitate
doar economică, într-o uniune ce dispunea şi de competenţe politice.
Cum Tratatul de la Maastricht din 1992 precizează, de la bun început, că Uniunea Europeană
este întemeiată pe Comunităţile Europene, completate prin politicile şi formele de cooperare
instituite de tratat, înseamnă că el nu a desfiinţat cele trei tratate prin care au fost create
Comunităţile Europene şi nu a desfiinţat nici aceste comunităţi. Chiar mai mult, el a modificat
tratatele constitutive şi, în special, Tratatul de la Roma pentru constituirea Comunităţii
Economice Europene, instituind Comunitatea Europeană, pe care a investit-o cu o competenţă
lărgită, atribuindu-i scopuri noi, între care, şi crearea unei uniuni economice şi monetare59
.
Dar, Uniunea Europeană nu se întemeiază exclusiv pe Comunităţile Europene, care constituie
numai unul dintre pilonii ei de susţinere, ci înglobează şi alte două noi domenii, în care statele
membre ale Comunităţilor îşi propun să coopereze îndeaproape: politica externă şi de securitate
59
Începând cu data de 24 iulie 2002, când expiră Tratatul de la Paris pentru constituirea C.E.C.O., Comunitatea Europeană
preia, odată cu bunurile şi obligaţiile C.E.C.O., şi responsabilitatea administrării Fondului de cercetare pentru cărbune şi
oţel.
25
26. comună şi, respectiv, justiţia şi afacerile interne (Leicu 1998: 21). Spre deosebire de primul
pilon, cel comunitar, care are caracter supranaţional, ceilalţi doi au caracter preponderant
interguvernamental.
Bazele constituţionale ale Uniunii Europene, prin care s-au stabilit legăturile juridice dintre
statele membre, sunt următoarele acte internaţionale: Tratatul de la Paris prin care a fost creată
C.E.C.O., în anul 1951; Tratatele de la Roma de constituire a C.E.E. şi a C.E.E.A., din anul
1957; Tratatul pentru contopirea organelor comunitare, din 1967; Actul Unic European, din
1986; şi Tratatul Uniunii Europene, de la Maastricht, din 1992, revizuit la Amsterdam, în iunie
1997, apoi la Nisa, în decembrie 2000 (http://europa.eu/index_ro.htm. ;Vese, Ivan 2001: 12)60
şi
la Lisabona în decembrie 2007 (http://europa.eu/index_ro.htm).
2. CONSTITUIREA UNIUNII EUROPENE (1992)
Tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992, este tratatul de constituire a Uniunii
Europene. Uniunea Europeană se identifică şi prin următoarele simboluri: un drapel –
douăsprezece steluţe galbene pe fond albastru, simbolizând popoarele Europei, formează un cerc,
simbol al uniunii. Numărul de 12 este simbolic şi nu indică numărul de state membre. Drapelul
european a fost adoptat ca emblemă de către Comunităţile Europene la 26 mai 1986; un imn -
„Oda bucuriei” a lui Ludwing van Beethoven a fost adoptată ca imn european de către şefii de
stat şi de govern reuniţi în cadrul Consiliului European de la Milano (iunie 1985); o zi - 9 mai
este ziua Europei, în amintirea Declaraţiei Schuman din 1950; o monedă unică - la 1 ianuarie
1999, euro a devenit moneda europeană unică. Bancnotele şi monedele euro au intrat în
circulaţie la 1 ianuarie 2002; o deviză pentru Europa: „Unitate în diversitate” (4 mai 2000).
După AUE, el reprezintă cea de-a doua revizuire fundamentală a Comunităţii, oferind un cadru
juridic unic celor trei comunităţi: CECO, EURATOM şi CEE.
Acest tratat a decis redenumirea în mod formal a Comunităţii Economice Europene (CEE) în
Comunitatea Europeană (CE), transformând-o dintr-o entitate doar economică, într-o uniune ce
dispunea de competenţe politice. Din punct de vedere structural, tratatul poate fi comparat cu un
templu sprijinit de piloni şi dominat de un fronton: frontonul indică obiectivele UE - cetăţenie
europeană, piaţă unică, integrare economică, politică externă comună; pilonul central este format
din cele trei comunităţi europene iniţiale (CECO, EURATOM şi CEE) şi include piaţa interioară,
politicile economice comune (socială, regională, agricolă, a mediului, educaţională şi de
sănătate), precum şi Uniunea Monetară; pilonii laterali au în vedere politica externă şi de
securitate comună, respectiv cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne.
60
Deşi a fost semnat la 26 februarie 2001, ratificarea şi intrarea în vigoare a tratatului au întârziat din cauza respingerii
sale de către electoratul irlandez, în urma unui referendum.
26
27. Tratatul a instituit principiul subsidiarităţii, conform căruia deciziile trebuie adoptate de către
autorităţile publice cele mai apropiate de cetăţeni. Acest principiu încearcă să evite adoptarea
unor decizii centralizate şi lipsite de realitate.
Articolul 3, aliniatul b al Tratatului de la Maastricht stipulează: „Comunitatea acţionează în
limitele competenţelor care îi sunt conferite şi a obiectivelor care îi sunt atribuite prin tratat. În
domeniile care nu fac parte din competenţa sa exclusivă, Comunitatea nu intervine, conform
principiului de subsidiaritate, decât în măsura în care obiectivele de acţiune avute în vedere nu
pot fi realizate într-o manieră satisfăcătoare de către statele membre”.
Tratatul stabileşte, totodată, obiectivele şi competenţele UE. Uniunea Europeană îşi propune
următoarele obiective: dezvoltarea în mod permanent a unei uniuni mai strânse a popoarelor
europene; promovarea progresului economic şi a echilibrului social. în special prin crearea unui
spaţiu fără frontiere interne, prin întărirea coeziunii economice şi sociale şi prin crearea Uniunii
Economice şi Monetare (piaţa unică a fost instituită în anul 1993, iar moneda unică Euro a fost
lansată în 1999); afirmarea identităţii sale pe scena internaţională prin punerea în practică a unei
politici externe şi de securitate comună, inclusiv a unei politici comune de apărare; întărirea
protecţiei drepturilor şi intereselor cetăţenilor statelor membre prin instituirea unei cetăţenii a
Uniunii (care nu înlocuieşte cetăţenia naţională, ci o completează, conferind un număr de
drepturi politice şi civile cetăţenilor europeni); dezvoltarea unei cooperări strânse în domeniul
justiţiei şi afacerilor interne.
În funcţie de domeniul avut în vedere, UE joacă un rol diferit, clar definit prin tratate: fie ea
gestionează în mod direct sectorul în chestiune (spre exemplu, cazul negocierilor internaţionale
ale GATT); fie acţiunea sa este limitată la simpla coordonare a politicilor naţionale sau la
încurajarea cooperării dintre statele membre, cum este cazul educaţiei şi formării profesionale;
pentru a facilita funcţionarea pieţei interioare, ea poate să adopte texte de armonizare a
legislaţiilor naţionale existente; în anumite domenii de importanţă particulară, UE lansează
„acţiuni-pilot”, limitate în timp, ce permit schimbul de experienţă la nivel european între statele
membre (de exemplu, schimburile de studenţi sau de funcţionari).
3. OBIECTIVELE UNIUNII EUROPENE.
Uniunea Europeană, conform Tratatului de la Maastricht, are următoarele obiective: să
promoveze un progres economic şi social, echilibrat şi durabil, în special prin crearea unui spaţiu
fără frontiere interne, prin consolidarea coeziunii economice şi sociale între statele membre şi
prin stabilirea unei uniuni economice şi monetare, comportând, la termen, o monedă unică,
conform dispoziţiilor tratatului; să-şi afirme identitatea pe scena internaţională, mai ales prin
punerea în practică a unei politici externe şi de securitate comune, inclusiv prin definirea la
termen a unei politici de apărare comune, care ar putea conduce, la un moment dat, la o apărare
27
28. comună; să întărească protecţia drepturilor şi intereselor cetăţenilor statelor membre, prin
instituirea unei cetăţenii a Uniunii; să dezvolte o cooperare strânsă în domeniile justiţiei şi
afacerilor interne; să menţină integral acquis-ul comunitar (Avram 2001: 176) şi să îl dezvolte
pentru a examina în ce măsură politicile şi formele de cooperare instituite prin tratat ar trebui să
fie revizuite, în vederea asigurării eficacităţii mecanismelor şi instituţiilor comunitare.
După ce stabileşte astfel obiectivele Uniunii Europene, Tratatul de la Maastricht face imediat
precizarea că aceste obiective vor fi realizate în conformitate cu dispoziţiile sale şi cu respectarea
principiului subsidiarităţii. Este limpede, prin urmare, că principiul subsidiarităţii stă la baza
activităţii Uniunii, aşa cum stă, de altfel, şi la baza Comunităţilor Europene, motiv pentru care
este invocat, de mai multe ori, în cuprinsul tratatului. Plecând de la ideea că există un bine
comun, care depăşeşte binele comun al fiecăruia dintre statele membre într-o comunitate, fără să
le înlăture acestora autonomia, subsidiaritatea implică „o delimitare de competenţă, în aşa fel
încât să se asigure atât autonomia statelor integrate, cât şi interesul general al ansamblului
construit” (Zăpârţan 2000: 19).
Aplicat strict la Comunitatea Europeană, ca parte componentă a Uniunii, principiul
subsidiarităţii înseamnă limitarea acţiunilor Comunităţii numai în cadrul competenţelor sale, care
iau fost conferite prin tratatele comunitare, în vederea realizării obiectivelor sale prevăzute, de
asemenea, în aceste tratate. În domeniile care nu aparţin, în mod exclusiv, competenţei
Comunităţii, ea intervine numai în cazul şi în măsura în care obiectivele acţiunii avută în vedere
în acele domenii nu pot fi realizate de către statele membre în mod satisfăcător. Pentru
intervenţia Comunităţii se cere, deci, ca acţiunea vizată să poată fi realizată mai bine la nivel
comunitar, din raţiuni legate de dimensiunile şi efectele acţiunii respective. Tratatul de la
Maastricht precizează, în acest sens, că acţiunea Comunităţii nu va depăşi ceea ce este necesar
pentru atingerea obiectivelor tratatului.
Aplicarea principiului subsidiarităţii în activitatea Comunităţii Europene asigură că aceasta nu
se îndreaptă spre un stat centralizat. Dimpotrivă, în cadrul ei vor fi apărate şi respectate
diversitatea istorică a ţărilor membre, a regiunilor şi a culturii lor. Conform principiului
subsidiarităţii, Comunitatea îşi asumă numai sarcinile pe care ea le poate realiza mai bine decât
autorităţile centrale sau locale ale statelor membre. O dovadă a importanţei care se acordă acestui
principiu este crearea unui Comitet al regiunilor, format din reprezentanţii colectivităţilor
regionale şi locale. El are un caracter consultativ, pe lângă organele comunitare (Barna 2007;
Bibere 1999: 200-202).
În partea privind Comunitatea Europeană, Tratatul de la Maastricht stabileşte că misiunea
Comunităţii este ca, prin stabilirea pieţei comune şi a uniunii economice şi monetare, să
promoveze o dezvoltare armonioasă şi echilibrată a activităţilor economice, o creştere durabilă şi
28
29. neinflaţionistă care respectă mediul, un grad înalt de convergenţă al performanţelor economice,
un nivel de folosire a forţei de muncă şi de protecţie socială ridicat, creşterea nivelului şi calităţii
vieţii, coeziunea economică şi socială şi solidaritatea statelor membre.
Pentru realizarea acestei misiuni, Comunitatea trebuie să întreprindă următoarele acţiuni:
eliminarea dintre statele membre a tarifelor vamale şi a restricţiilor cantitative; o politică
comercială comună; o piaţă internă caracterizată prin abolirea între ţările membre a oricăror
obstacole privind libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi a capitalurilor; o
politică comună în domeniul agriculturii, pescuitului, transporturilor, în domeniul social şi
economic; o politică comună cu privire la mediul înconjurător; apropierea legislaţiilor naţionale;
promovarea cercetării şi dezvoltării tehnologice; asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a
sănătăţii; protecţia consumatorilor; o politică comună în domeniul cooperării pentru dezvoltare;
acţiuni în domeniile educaţiei, energiei, protecţiei civile şi turismului; asocierea ţărilor de peste
mări pentru creşterea schimburilor comerciale cu ele şi desfăşurarea în comun a efortului pentru
dezvoltarea economică şi socială.
Tratatul de la Maastricht reprezintă o nouă etapă de integrare europeană. Astfel, el: a fixat un
calendar pentru crearea monedei unice, Euro, punctul final al logicii procesului de construcţie a
unei pieţe fără frontiere; a lansat noţiunea de cetăţenie europeană pentru toţi cetăţenii statelor
membre, prin instituirea unor noi drepturi - dreptul la vot şi la eligibilitate în cadrul alegerilor
locale şi europene, dreptul de petiţie, dreptul de recurs în faţa mediatorului european; a conferit
Parlamentului European noi puteri, precum cea de codecizie cu Consiliul UE; a introdus doi noi
„piloni” de natură interguvernamentală; a extins procedura de vot cu majoritate calificată unor
noi domenii; a formulat mai multe ipoteze privind viitorul arhitecturii Uniunii.
4. STABILIREA CRITERIILOR DE ADERARE LA UE.
Tratatul de la Maastricht prevede că „orice stat european care respectă principiile fundamentale
ale Uniunii (libertate, democraţie, respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale)
poate cere să devină membru al UE”. Consiliul European întrunit la Copenhaga (21- 22 iunie
1993) a stabilit că aderarea fiecărei ţări care îşi propune să devină membră a Uniunii Europene
va avea loc de îndată ce aceasta va fi capabilă să îşi asume obligaţiile ce îi revin prin satisfacerea
condiţiilor economice şi politice pe care le implică aderarea.
Criteriile pentru aderarea la Uniunea Europeană sunt următoarele: criteriul geographic
(apartenenţa geografică, economică sau culturală la bătrânul continent); criteriul politic
(dezvoltarea democratică, stabilitatea politică, supremaţia legii, apărarea drepturilor omului,
respectarea şi protecţia minorităţilor, abolirea pedepsei cu moartea); criteriul economic (existenţa
unei economii de piaţă viabile, capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei
29
30. libere în interiorul Uniunii); adoptarea acquis-ului comunitar; criteriul capacităţii administrative
de aplicare a acquis-ului comunitar.
Acquis-ul comunitar cuprinde: dispoziţiile tratatelor constitutive (Tratatele de constituire ale
CEE şi EURATOM, semnate la 25 martie 1957 la Roma şi ale Tratatului privind Uniunea
Europeană, semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht), precum şi ale tuturor acordurilor care le-au
modificat în timp, inclusiv tratatele privind aderarea noilor membri; regulamentele, directivele şi
deciziile emise de către instituţiile Uniunii Europene, ca acte cu putere obligatorie, precum şi
celelalte acte adoptate de către instituţiile Uniunii Europene, cum ar fi declaraţii, rezoluţii,
strategii comune, acţiuni comune, poziţii comune, concluzii, decizii-cadru şi altele de acest fel;
convenţiile multilaterale deschise numai statelor membre ale Uniunii Europene, precum şi cele
deschise unui număr mai mare de state, la care statele membre ale Uniunii Europene şi, după caz,
Comisia Europeană sunt părţi, desemnate ca atare de către acestea din urmă ca făcând parte din
acquis; jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.
Acquis-ul comunitar este grupat în 31 de capitole, ce sunt deschise succesiv negocierii:
1. Libera circulaţie a bunurilor;
2. Libera circulaţie a persoanelor;
3. Libera circulaţie a serviciilor;
4. Libera circulaţie a capitalurilor;
5. Dreptul societăţilor comerciale;
6. Politica de concurenţă;
7. Agricultura;
8. Pescuitul;
9. Politica în domeniul transporturilor;
10. Impozitarea;
11. Uniunea Economică şi Monetară;
12. Statistica;
13. Politica socială şi de ocupare a forţei de muncă;
14. Energie;
15. Politica industrială;
16. Întreprinderile mici şi mijlocii;
17. Ştiinţă şi cercetare;
18. Învăţământ şi formare profesională;
19. Telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei;
20. Cultura şi audio-vizual;
21. Politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale;
30
31. 22. Mediul înconjurător;
23. Protecţia consumatorului şi sănătatea publică;
24. Cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne;
25. Uniunea vamală;
26. Relaţiile economice internaţionale;
27. Politica externă şi de securitate;
28. Controlul financiar;
29. Prevederi financiare şi bugetare;
30. Participarea la Instituţiile U.E.;
31. Altele.
În decembrie 1995, Consiliul European de la Madrid cere ca, în contextul strategiei de
preaderare, să fie create condiţii pentru integrarea gradată şi armonioasă a ţărilor candidate prin
dezvoltarea unei economii de piaţă, adaptarea structurilor administrative şi constituirea unui
mediu economic şi monetar stabil.
5. DEZVOLTAREA INSTITUŢIONALĂ.
Uniunea Europeană este gestionată prin intermediul instituţiilor comune. Relaţiile dintre
instituţiile şi organele UE sunt bazate pe parteneriat, cooperare şi dependenţă mutuală. Tratatul
de la Maastricht confirmă vechile organe (instituţii) comunitare: Consiliul European, Consiliul,
Comisia, Parlamentul European şi Curtea de Justiţie. Tratatul le completează competenţele şi
dezvoltă raporturile dintre aceste organe, în sensul democratizării şi strângerii legăturilor dintre
ele. Parlamentul European a primit, pe baza Tratatului de la Maastricht, un rol sporit ca organ
legislativ, faţă de vechiul său statut. Tratatul îi conferă puteri de decizie, împreună cu Consiliul,
în următoarele domenii: libera circulaţie a muncitorilor, realizarea pieţei interne, educaţie,
cercetare ştiinţifică, mediu înconjurător, realizarea reţelelor transeuropene, sănătate, cultură şi
protecţia consumatorilor.
Un aspect nou al competenţelor Parlamentului European, conferit prin dispoziţiile Tratatului de
la Maastricht, este dreptul său de a institui comisii temporare de anchetă, pentru a examina
acuzaţiile referitoare la o ilegalitate sau cazurile de administrare incorectă a dreptului comunitar.
De asemenea, oricare cetăţean al Uniunii Europene, ca şi oricare persoană fizică sau morală
rezidentă într-un stat membru al Uniunii are dreptul să prezinte, cu titlu individual sau împreună
cu alţii, o petiţie Parlamentului European cu privire la acţiunile organelor comunitare care l-au
afectat în mod direct. Pentru soluţionarea acestor plângeri, Parlamentul numeşte un Mediator,
care procedează la o anchetă şi întocmeşte un raport către Parlamentul European şi celelalte
instituţii vizate.
31
32. Consiliul, organ de decizie al Comunităţilor Europene, a devenit Consiliu al Uniunii, purtând
această denumire din anul 1993. Alcătuit din miniştrii de externe ai ţărilor membre sau din
miniştri de resort, în funcţie de problemele aflate în dezbatere, acest organ se reuneşte la
convocarea preşedintelui său ori la cererea unuia dintre membri sau la cererea Comisiei.
Preşedinţia Consiliului revine, prin rotaţie, pe timp de 6 luni, fiecăruia dintre statele membre.
În temeiul Tratatului privind Uniunea Europeană, el: adoptă deciziile necesare pentru definirea
şi punerea în practică a politicii externe şi de securitate comună, pe baza orientărilor generale
trasate de către Consiliul European; coordonează activităţile statelor membre şi adoptă măsurile
necesare cu privire la cooperarea poliţienească şi juridică în domeniul penal. Consiliul European
a fost consacrat juridiceşte, ca organ comunitar, prin Actul Unic European, din 1986. Se
întruneşte la nivel de şefi de state sau guverne o dată la 6 luni, întâlnirea fiind organizată de ţara
care a deţinut preşedinţia, la sfârşitul mandatului ei. Consiliul European este centrul de
impulsionare a principalelor iniţiative politice ale Uniunii Europene şi este un organ de arbitraj
în problemele litigioase din cadrul Consiliului. El dezbate şi problemele internaţionale de
actualitate. Hotărârile sale nu sunt obligatorii, au însă o mare valoare politică. Comisia
Europeană reprezintă interesul comun şi încarnează personalitatea Uniunii, preocuparea ei
majoră fiind apărarea intereselor cetăţenilor europeni. Comisia este organul permanent al
Comunităţilor Europene, cu sediul la Bruxelles. Se compune din 27 de comisari europeni, câte
unul pentru fiecare stat membru, numiţi de comun acord de guvernele statelor membre şi
aprobaţi de Parlamentul European, pentru o perioadă de cinci ani. Comisia este iniţiatoarea
politicilor comunitare şi este responsabilă pentru menţinerea unităţii comunitare.
Comisia este organul comunitar de execuţie, chemat să reprezinte interesele comunitare şi,
prin urmare, să asigure, în primul rând, respectarea tratatelor comunitare. Ca gardian al tratatelor
comunitare, Comisia urmăreşte modul în care statele membre aplică aceste tratate, veghează
asupra aplicării de către statele membre a hotărârilor comunitare şi reprimă încălcările tratatelor
şi actelor comunitare.
Curtea de Justiţie este un organ comunitar independent faţă de celelalte organe ale Uniunii
Europene şi faţă de statele membre. Este un organ supranaţional, care are un rol important în
realizarea procesului de integrare şi de apărare a dreptului comunitar, motiv pentru care este, de
fapt, un organ al Comunităţilor Europene şi nu al Uniunii, în întregul ei. Curtea de Justiţie se
compune din 27 judecători (câte unul din fiecare stat membru) şi 8 avocaţi generali, numiţi de
statele membre, pe timp de 6 ani cu posibilitatea de reînnoire a mandatului. Ei sunt aleşi din
rândul juriştilor de o incontestabilă competenţă profesională şi a căror independenţă este
indiscutabilă. Sediul ei este la Luxemburg.
32
33. Tratatul de la Maastricht confirmă, ca organ comunitar, Curtea de Conturi, cu sediul la
Luxemburg. Înfiinţată în anul 1975, ea este competentă să verifice legalitatea încasărilor şi
cheltuielilor comunitare, ca şi buna gestiune financiară a Comunităţii Europene. Membrii Curţii
îşi exercită funcţiile lor în deplină independenţă, în interesul general al Comunităţii.Curtea de
Conturi are ca principală misiune controlul legalităţii, regularităţii şi bunei gestiuni financiare a
veniturilor şi cheltuielilor Uniunii. Orice instituţie sau organ ce beneficiază de fondurile UE este
supus controlului Curţii de Conturi, trebuind să-i pună la dispoziţie informaţiile şi documentele
cerute de către aceasta. Controlul se extinde şi asupra administraţiilor naţionale, regionale şi
locale care participă la fondurile comunitare, precum şi asupra beneficiarilor de ajutoare
comunitare din interiorul sau exteriorul UE.
CONCLUZII
Tratatul de la Maastricht reprezintă o nouă etapă de integrare europeană. Astfel, el: a fixat un
calendar pentru crearea monedei unice, euro, punctul final al logicii procesului de construcţie a
unei pieţe fără frontiere; a lansat noţiunea de cetăţenie europeană pentru toţi cetăţenii statelor
membre, prin instituirea unor noi drepturi - dreptul la vot şi la eligibilitate în cadrul alegerilor
locale şi europene, dreptul de petiţie, dreptul de recurs în faţa mediatorului european; a conferit
Parlamentului European noi puteri, precum cea de codecizie cu Consiliul de Miniştri; a introdus
doi noi „piloni” de natură interguvernamentală; a extins procedura de vot cu majoritate calificată
unor noi domenii; a formulat mai multe ipoteze privind viitorul arhitecturii UE.
CONSTRUCŢIA EUROPEANĂ ÎN CONCEPŢIA
TRATATULUI DE LA LISABONA
Prof. univ. dr. Moise BOJINCĂ,
Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Litere,
Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Tg-Jiu
Jurist Gheorghe Marian BOJINCĂ
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu,
Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2010
Abstract:
33
34. Tratatul de la Lisabona61
, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, reprezintă un document
juridic fundamental pentru viitorul Uniunii Europene. Prin el se continuă procesul de reformă
al construcţiei europene început cu Tratatul de la Amsterdam şi Nisa, se realizează depăşirea
impasului instituţional după eşecul ratificării Tratatului Constituţional şi se realizează o
clarificare a relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi statele membre, în principal, prin stabilirea
explicită a competenţelor fiecăruia. Tratatul de la Lisabona nu este o constituţie europeană62
.
Acest lucru s-a dovedit că, cel puţin în acest moment, nu este posibil. Cu toate acestea, el
încearcă să realizeze o integrare mai profundă, o implicare sporită a rolului cetăţeanului în
construcţia europeană prin sine însuşi şi prin intermediul Parlamentului European şi a
Parlamentelor naţionale, o democratizare a procesului decizional, în ansamblul său şi
consolidarea rolului de actor al Uniunii Europene pe scena internaţională63
.
Cuvinte cheie: Tratatul de la Lisabona, construcţia europeană, statele membre, Uniunea
Europeană, protocol
1. Consideraţii generale
Tratatul de la Lisabona64
este consecinţa eşecului Tratatului Constituţional din 2004. Spre
deosebire de acestea el nu intenţionează să înlocuiască tratatele existente printr-un document
unic (cum intenţiona acesta), ci procedează la amendarea tratatelor constitutive stabilind o mai
strânsă corelare între ele.
Tratatul de la Lisabona încorporează Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) alcătuit din 55
de articole pe care îl modifică, dar căruia îi păstrează numele, Tratatul privind funcţionarea
Uniunii Europene (TFUE) ce cuprinde 358 de articole şi care, de fapt, se substituie Tratatului
Comunităţii Europene, precum şi 37 de Protocoale şi 65 de Declaraţii.
Tratatul conţine şi reglementări care vor intra în vigoare mai târziu cum sunt, de pildă, noua
componenţă a Comisiei Europene sau stabilirea competenţelor în domeniul justiţiei şi al
afacerilor interne. Tratatul de la Lisabona procedează la fuziunea celor 3 piloni statuaţi prin
Tratatul de la Maastricht (Comunitatea Europeană, Politica Externă şi de Securitate Europeană,
respectiv Justiţie şi Afaceri Interne) astfel încât se poate afirma că actualmente Uniunea
Europeană se bazează pe un Tratat de principii (TUE) şi pe un Tratat executive (TFUE), ambele
având valoare juridică egală65
.
61
Denumirea completă este “Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a
Tratatului de instituire a Comunităţii Europene”. Acest tratat a fost semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007 şi a
intrat în vigoare la 01 decembrie 2009. România a ratificat Tratatul prin Legea nr. 13/2008, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2008, fiind a patra ţară semnatară, care a ratificat Tratatul pe cale
parlamentară la 4 februarie 2008 cu 387 voturi pentru, unul împotrivă şi o abţinere.
62
Cătălina Constantin, Tratatul de la Lisabona – un pas înainte în construcţia europeană în Revista Consilier
European, nr. 1/16 aprilie 2010, pag. 5
63
Radu Ştefan Pătru, Anumite consideraţiuni privind personalitatea juridică a Uniunii Europene în urma Tratatului
de la Lisabona, în Revista Consilier European nr. 1/16 aprilie 2010, pag. 12
64
În forma sa consolidată, Tratatul de la Lisabona a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 115 din
mai 2008
65
Uniunea urmăreşte să promoveze pacea, valorile sale şi bunătatea popoarelor.
34
35. 2. Elemente de noutate aduse construcţiei europene de Tratatul de la Lisabona
2.1. Preliminarii
Într-o analiză sistematizată elementele de noutate aduse de Tratatul de la Lisabona se pot
structura în funcţie de: obiective, principii, instituţii şi procedurile, mecanismele şi metodologiile
de lucru66
.
2.2. Elemente de noutate privind obiectivele
Potrivit art. 1 alin 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană acesta ”... marchează o nouă etapă
în procesul de creare a unei uniuni tot mai profunde între popoarele Europei, în cadrul căreia
deciziile se iau cu respectarea deplină a principiului transparenţei şi cât mai aproape cu putinţă
de cetăţeni.” În această nouă etapă a construcţiei şi funcţionării Uniunii Europene accentul se
deplasează din sfera economicului în sfera domeniilor ce ţin de respectul valorilor umane: pacea,
demnitatea umană, libertatea, democraţia, egalitatea, statul de drept, drepturile omului.
Acest lucru reiese cu claritate din prevederile noului art. 3 care stipulează că: “1) Uniunea
urmăreşte să promoveze pacea, valorile sale şi bunăstarea popoarelor; 2) Uniunea oferă
cetăţenilor săi un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, fără frontiere interne, în interiorul
căruia este asigurată libera circulaţie a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind
controlul la frontierele externe, dreptul de azil, precum şi prevenirea criminalităţii şi combaterea
acestui fenomen”.
În altă ordine de idei, relevăm că potrivit art. 42 pct. (1), Tratatul de la Lisabona acordă o
importanţă sporită şi mult mai categorică politicii de securitate şi apărare comună stipulând că:
„Politica de securitate şi apărarea comună face parte integrantă din politica externă şi de
securitate comună. Aceasta asigură Uniunii o capacitate operaţională bazată pe mijloace civile şi
militare. Uniunea poate recurge la acestea în cadrul misiunilor în afara Uniunii pentru a asigura
menţinerea păcii, prevenirea conflictelor şi întărirea securităţii internaţionale, în conformitate cu
principiile Cartei ONU. Îndeplinirea acestor sarcini se sprijină pe capacităţile furnizate de statele
membre.”
Totodată, prin art. 42 pct. (7) se instituie o clauză de apărare mutuală şi o clauză de securitate
generală, invocându-se pentru prima dată, la nivelul Uniunii Europene într-o manieră clară şi
fără nici un echivoc, o solidaritate de natură militară proprie, precizându-se că: “În cazul în care
un stat membru ar face obiectul unei agresiuni armate pe teritoriul său, celelalte state membre
sunt obligate să îi acorde ajutor şi asistenţă prin toate mijloacele de care dispun, în conformitate
66
Niculina Vrânceanu, Succinte consideraţii asupra recentului Tratat de la Lisabona, în Buletin de informare
legislativă, nr 1/2010, p. 9.
35
