1. -
v
i to
40.
;
CONSTANTIN C. "GIURESCU
11.
!STORM PADURII
ROMANESTI.
- DIN CELE MAI VECHI TIMPURI PINA ASTAZI
www.dacoromanica.ro

2. Lucrarea constituie o sintezi
istorici asupra pidurii roma-
nesti, aritind dezvoltarea ei
din cele mai vechi timpuri
pIng astIzi, rolul ei de seami
In viata poporului roman, In
special In epoca etnogenezei
lui si a luptelor pentru pis-
trarea statului, importano
economicà si ecologici a p5cki-
rii, legitura dintre Odure si
toponimia tinkului carpato-
danubian, influenta pädurii
asupra onomasticii etc.
www.dacoromanica.ro

3. ISTORIA
PADURII ROMANESTI
DIN CELE MAI VECHI TIMPURI PiNA ASTAZI
www.dacoromanica.ro

4. Supracoperta ;I coperta: KALAB FRANCISC
www.dacoromanica.ro

5. CONSTANTIN C. GIURESCU
MEMBRU AL ACADEME! REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA
ISTORIA PADURII
ROMÁNE$T1
DIN CELE MAI VECHI TIMPURI PÎNA ASTAZI
Editia a doua, reva.zutd i addugitc7
E
EDITURA CERES
BUCURE0-1
1976
www.dacoromanica.ro

6. CUPRINSUL
Prefata 7-8
I
Padurea carpato-danubiana in preistorie, in Dacia 0 in Dacia Romana 11
Padurea in epoca migratiilor. Rolul ei sub raportul continuitatii populatiei roma-
nice in tinutul carpato-danubian 29
Padurea româneasca In secolele XIVXVIII (Pina la primele legi silvice). Rolul
padurii in apararea tarii 0 ca loc de refugiu 38
Padurea parte constitutiva. a ocinei. Semnele de hotar in padure 48
Brani0ile 55
Paduri importante mentionate in izvoarele istorice 64
Tara Romaneasca 65-70; Transilvania 70-74; Moldova 74-84; Dobro-
gea 84-85 86
Obliga-tii fiscale in legatura cu padurea 86
Despre ferastraiele mecanice 93
Padurea romaneasca in epoca moderna 0 contemporana 100
Padurea in epoca moderna (1781-1918) 100-111; Padurea contemporana
(1919-1974) 126
Legislatia silvica. 127
Despre impaduriri 139
Fabrici de prelucrat lemnul 1.48
Fabrici de cherestea 1.48-157; Fabricile de hirtie 0 mucava 157-158; Fabrici
de chibrituri 158-159; Fabrici de mobile, placaj, furnir, placi aglomerate
0 fibrolemnoase 1.59-160; Alte fabrici 160-162
II
Padurea in cartografie 165
Comertul intern cu lemn, produse din lemn 0 alte produse ale padurii 182
Comertul intern cu lemn 0 produse din lemn 182-194; Me0e§ugari ai
lemnului 0 sate de lemnari specializati 194-204; Pretul lemnelor 204-218
Exportul de lemn 0 produse lemnoase 219
Plutele 0 plutäritul 243
www.dacoromanica.ro

7. 6 CUPRINSUL
Fructele padurii 251
VInatul din padurile noastre 258
Padurea 0 toponimia romaneasca 277
Numiri de taxi, regiuni 0 judete, tinuturi sau districte 278; Numiri de Urguri
sau ora§e 280; Numiri de sate 283
Padurea 0 onomastica 302
Padurea, heraldica 0 sfragistica 315
Padurea 0 creatia literal 321
Padurea 0 creatia artistica 326
Civilizatia romaneasca a lemnului 340
Perspective 356
An exa 358
Indice 359
www.dacoromanica.ro

8. PREFA TA
Despre peklurea tinutului carpato-danubian s-a scris mult fi In tot felul ;
dovadd e faptul cei avem volume Intregi de bibliografie, cuprinziad numai titluri
de studii, cerceteiri fi articole. Nu existä bead, oricit ar peirea de curios, o sin.-
tezà" istoria asupra pädurii romdneqti, care sei arate dezvoltarea ei din cele mai
vechi timpuri kind astäzi, rolul ei de seam,ei in viata poporului roman, En special
En epoca etnogenezei lui fi a luptelor pentru pdstrarea statului, legeitura Entre
pddure f i toponimia tinutului carpato-danubian, influenta ei asupra onomasticii,
importanta economicei fi ecologicei a peidurii, felul cum s-a reflectat fi cum se
reflectei ea En literatura popularei ..,si cultä, precum fi in arta romaneascei.
lndraznesc sel incerc o asemenea sintezei, dîndu-mi din capul locului seama
de complexitatea ei qi de greutatile inerente oriceirei prime sinteze. Cred Inset' ca'
ea este neapeirat necesarä, nu numai pentru a face suma celor cunoscute, dar fi,
pentru a ardta laturile mai putin cercetate, a indica problemele la care nu s-a
dat inca' un reispuns satisfeiciitor. Dupei mine vor face altii, desigur, mai bine.
Indreiznesc aceastd sintezei nanat de dragostea ce am fatei de peidure in genere
fi fatä de peidurea romdneascei En special. Printre ceasurile fericite ale pieta
mele grit acelea petrecute in padure. Am vaut-o En toate anotiinpurile fi sub toate
aspectele ; am veizut-o primdvara, eind e Erica neagrei, dar and florile timpurii
viorelele, pärälutele, floarea paftelui, se iau la intrecere cu floarea galbenei a
cornului. Am velzut-o vara, in, toatei splendoarea ei, cind pddurea de foioase are
toate nuantele de verde fi cind se coc fragii fi zmeura. M-a impresionat ar-
monia de culori a codrului, toamna, de la ardmiul stejarilor la roful aprins
al cire§ilor seilbatici. & am veizut-o iarna, vuind sub criveit. Pe zeipada proaspeitä
vulpile rofcate, stErnite din culcupri, se furifau ca nifte fleicari, iar sticletii multi-
colori ciuguleau de zor semintele cazute dintr-un ciulin Walt. Am vdzut peidurea
de brad, maiestoasä, severei, pe cea de fag, filtrind lumina, pe cea de mesteadin,
gratioasei fi vesela fi am admirat, nu odatei, varietatea, frumusetea fi bogatia
peidurilor noastre, primitoare, In care omul se simte acasei, fatei de pddurea tdcutcl
fi trista a nordului sau Nei de iadul verde" al peidurilor ecuatoriale. Bine-
www.dacoromanica.ro

9. 8 ISTORIA PADURII ROMANESTI
cuvtntatei sa fie peidurea noastrei, care ne-a fost ca un [rate, ne-a adapostit, ne-a
ajutat sa traim fi set ne apiirdin. Dar noi, de vreun secol fi un sfert incoace,
n-am ftiut sei o cruteim afa cum se cuvine, s-o pdstram, nu numai ca o fru-
musete fi o avere, dar f i ca un izvor imens de seineitate. Am felcut grefeli multe
fi mari. Sei priveasca cineva ripile din atltea parti ale dealului fi muntelui
fi va Entelege vina noastrei. Am inceput sä reparam in ultimul timp, dar ranile
se vindeca foarte incet f i cer timp indelungat.
Multumesc tuturor celor care au contribuit la realizarea acestei lucreiri.
Multumesc conducerii actuale fi trecute a Ministerului Economiei Forestiere
fi Materialelor de Constructii fi a Inspectoratului General de Stat al Silvi-
culturii. Multumesc prietenilor ì cunoscutilor care au areitat interes pentru
aceasta lucrare, dindu-mi informatii, fotografii fi harti, sau facindu-mi sugestii ;
nu ma pot opri sei nu citez numele regretatului academician E mil Pop,
al inginerilor I. DumitriuTätäranu, Valeriu Dinu, §i Al.
Burnea, numele marilor vineitori fi literati I o n el Pop fi.C. Rosetti
Blilgnescu, numele prietenilor C. Mota, V. Dr 5.gut, Mihai
Guboglu fi Adrian Ghinescu. Ilustratii mi-au fost puse la dis-
pozitie ta mod gratios de conducerea Muzeului Satului din Bucurefti, a Muzeelor
din Cluj-Napoca, Sibiu, Sighet, Herefti am numit pe Gheorge Foc§a,
Viorica Pascu, Cornel Irimie, Traian Nistor, Tancred
Banäteanu de asemenea pe regretatul ambasador Nie ola e Vancea ,
maramurefanul. Ii asigur pe cei amintiti mai sus de recunoftinta mea, iar celor
plecati dintre noi le pdstrez o recunoscatoare fi pioasei amintire. In acelqi timp,
multumesc calduros Editurii Ceres pentru concursul dat in prezentarea grafted
a lucrdrii de fatd.
CONSTANTIN C. GIURESCU
www.dacoromanica.ro

10. PADUREA CARPATO-DANUBIANA IN PREISTORIE, IN DACIA
SI IN DACIA ROMANA
In aceste vechi epoci, piidurea carpato-danu-
biand era cu mult mai intinsd
Cind prive§ti muntii no§tri acoperiti cu päduri, fárá sä vrei te ginde§ti
la ve§nicie ; mii de rInduri de oameni i-au privit, s-au bucurat de splendida
lor intäti§are. A§a erau §i pe vremea intemeierii Tärii Romäne§ti §i a Moldovei,
a§a cind Traian a sträbätut cu legiunile sale In mima Daciei, a§a cind antece-
sorii no§tri din epoca de piaträ descopereau primele rudimente ale civilizatiei.
Ce §tim despre pädurea tinutului carpato-danubian In vremurile negu-
roase ale preistoriei, apoi In vremea dacilor §i In aceea a Daciei Romane ? Un
fapt e sigur: era mult mai intinset declt astäzi, acoperea nu numai muntii, dar
§i dealurile §i o mare parte a chnpiei. Transilvania, al cärei nume insu§i
implic6 existenta pädurilor mari ce o despärteau de vasta cimpie a Dunärii
§i a Tisei, Moldova unde codrii uria§i acopereau dealurile, coborInd Ora la
värsarea Siretului §.1 Prutului, Muntenia sau Tara Româneasc6 unde, cu excep-
tia Bäräganului §i a stepei Burnazului, puteai sá mergi de la munte Ora la
Dunäre numai prin codri erau tdri de pddure, de codri uria0; oamenii erau
putini, iar pädurea imensä. Un foarte bun cunoscdtor al pädurii, regretatul
Emil Po p, afirma cá pämintul romanesc, trebuie sä fi fost acoperit altä
data' In proportie de cam 60-70% cu päduri 1. Sint de pärerea lui, cu preci-
zarea cg cifra ultimä de 70% mi se pare mai indicatä decit prima.
Aproape tot tinutul carpato-danubian chiar §i marginile celor douä
stepe ale getilor", actualul Wärä.gan i actualul Bugeac era §i este foarte
potrivit pentru pädure ; cind slut läsati sä se dezvolte In voie, copacii i chiar
arbuOii ajugg la virste i dimensiuni impresionante. La Ghergani, la nord-
vest de Bucure§ti, a existat piná In 1956, cind a fost doborit de o furtunä
raprasnick un stejar care avea 800 (opt sute) de ani, mai vechi decit lute-
meierea Tärii Romäne§ti cu aproape un secol i jumätate 2 Tot dintr-un
2 Emil Pop, Pildurile i destinul nostru nalional, Sibiu, 1943, p. 17.
2 G. Potr a, Stejarul de la Ghergani, in Flacdra din 1 aprilie 1957; Cons t. C.
Giur es e u, Istoria Bucuregtilor, Bucure§ti, 1967, p. 23. La 25 octombrie 1975 a fost
www.dacoromanica.ro

11. 12 ISTORIA PADURIT ROMANFSTI
stejar falnic unul singur
a fost construita biserica
veche a mdndstirii Din-
tr-un lemn" din judetul Vil-
cea ; de aci §i numele ei.
Traditia acestui fapt e inre-
gistratd, impreund cu o
serie de alte §tiri, intr-un
raport austriac, din 1727
decembrie 14, adresat din
OT, Oltenia consiliului de rdz-
boi de la Viena ; raportul
.
adaugd aprecierea cA bise-
rica e frumoasd 1. La Vi-
t' zantea rdzä§eascd, in jude-
tul Vrancea, exista in 1930 2
...
§i exista §i azi un ste-
jar gros cäruia localnicii
til `e, spun stejarul lui Stefan
T
cel Mare". Lingd Tismana
(judetul Gorj), la punctul
,., r,
417/
,
Nereaz, atrage atentia un
r
castan cu fructe comestibile
4..1747 V= §i cu o circumferintd. a trun-
Fig. 1 Plop alb de grosime impresionant6 din par- chiului de peste §ase metri 3.
cul dendrologic Simeria
(Foto dr. ing. I. Dumitriu Tat. Aran u) Regele brazilor" de la Ti-
huta (jud. Bistrita-Ndsäud),
un molid, are mai bine de doud sute de ani, §i e concurat de bradul de pe valea
piriului Artagul aproape de Cheia (jud. Prahova), brad care are 62 de metri
táiat Cu drujba stejarul cel mai gros de la Ogrdzi, deasupra satului Cdrbune§ti, judetul
Prahova, din vestita pgdure C6Iddru§anca ce se intindea peste patru sate. Dimensiunile
stejarului: diametru la bazA 1,50 metri, InMtimea 28 de metri, virsta peste §ase sute de
ani. (Informatie profesor V. Georgesc u).
1 Const. Giurescu, Material pentru istoria Olteniei supt Austriaci vol. II,
Bucure§ti, 1944, p. 216.
2 Cind 1-am vázut. La mAn6stirea Cernica sint doi stejari arhicentenari, unul
linga biserica Sfintul Gheorghe i altul HITA biserica Sfintul Nicolae" (G ala Gala c-
t i o n, Prin fard foper5. tiparit6 postumf Bucure*ti, 1975, p. 152). Ambii stejari sint de-
clarati Monumente ale naturii" (Idem, p. 153, nota 1). Vezi i poemul inchinat de Gala
Galac ti on stejarului de la biserica Sfintul Nicolae (Idem, p. 152-153).
3 P etr e Mihai Bacan u, in Romdnia Liberd din 15 octombrie 1972, p. 5;
acelni despre nucul de peste 400 de ani" de la poalele muntelui Arnota, in satul Bistrita
www.dacoromanica.ro

12. PADUREA CARPATO-DANUBIANA Ix ANTICHITATE 13
inAltime §i 2,50 m In diametru 4 ; aceea§i dimensiune in ceca ce privWe
diametrul 2,50 m o dä lucrarea oficialà Notice sur la Roumanie pentru
unii stejari, brazi §i fagi In 1867 1 Ulmul din Cimpulungul Moldovenesc, din
curtea lui Vasile Gavrilescu, pe strada pirlul Morii, a de2Aqit §apte sute
de ani, caz extrem de rar de longevitate a ulmului 2 In Bucure§ti sint
numero§i copaci stejari, frasini seculari ; in curtea Casei Grddinilor",
In C4migiu, doi aluni turce§ti ating peste zece metri InäAime 3. La tarmul
märii, In pädurea Comarova (jud. Constanta) se allá un stejar brum6riu, de
26 de metri inaltime §i cu diametrul trunchiului de 70 de centimetri 4. *i
exemplele se pot upr 1nmu4i 5 (vezi fig. 1-7). Dar chiar i in cele doul stepe,
Oduri naturale izolate, la marginile lor, n-au lipsit. A§a e Odurea Chirana,
din judetul Ialomita, pAdure de stejar, de corn §i alte esente 6, §i p6durea
de stejar de la Frdti1e0i, din acela§i judq, mentionat6 In timpul rdzboiului
din 1768-1774 7. Nu mai vorbim de perdelele de protecOe §i de plantatiile
de salcim stejarul stepei care reu§esc perfect in once parte a stepei 8.
(judetul Wm.), nue care ar fi cel mai batrin... din tara noastra" (Roma' nia Libera' din
29 iunie 1974, p. 5.).
4 Romcinia Liberd din 19 iunie 1973, p. 5; Petre Mihai Baeanu, Hem din
21 iulie 1973. I. Popescu-Zeletin, in Revista Peulurilor, 8 (1956), p. 542-543 semnaleaza
un mad care a avut 62 de metri indltime, 2,40 metri in diametru si care a ars in 1946;
se afla in padurea Hartagul din ocolul silvic de la Nehoias (jud. Buzau). Semnaleaza de
asemenea un brad de 56 metri inaltime si 1,88 metri diametru, existent In 1937 in pa-
durea Neculele din Rimnicul-Sarat si un alt brad de 48 metri inaltime si 1,84 metri dia-
metru existent in 1938 in padurea Straja (ocolul silvic Straja) (Ibidem).
1 Paris, 1867, p. 81.
2 Coman Soya, in Romcinia Liberd din 17 februarie 1973, p. 5.
3 Const. C. Giurescu, Istoria Bucureftilor, p. 23.
4 Marius Georgescu, in Romdnia Liberd din 31 august 1972, p. 5.
5 Astfel teiul si gorunul din hotarul localitatii Nadanova (judetul Mehedinti), aviad
fiecare un trunchi de peste trei metri in circumferinta (Petre Mihai Bacanu in Romdnia
Liberec din 17 octombrie 1972, p. 5); fagul imparatului" din raza comunei Arieseni (jud.
Alba), un adevgirat gigant (Acelasi, ibidem, nr. din 9 februarie 1973); stejarul impunator
din curtea scolii generale nr. 2 din Braila (C o n s t. C. Giuresc u, Istoricul oraplui
Bucuresti, 1968, pl. 3); stejarul secular circa 450 de ani existent linga Ti-
ghina in perioada interbelica (informatie Dr. M. Tanasese u), stejarul secular (Quer-
cus robur L.) de pe strada Maior ontu din Focsani; tufanul Buzatului" de la Jiana
(judetul Mehedinti) cu un trunchi aviad doisprezece metri in eircumferinta si o virsta de
multe sute de ani (Petre Mihai Bacanu, in Ronzdnia Liberd din 7 februarie 1973, p. 5; alunul
urias de la Ionesti, intre Rimnicul Vilcea i Dragasani (idem, idem, din 5 iunie 1974) etc.
etc. Pentru diferitele monumente ale naturii din tara vezi si Emil Pop, N. Salageanu, Mo-
numente ale naturii din Romemia, Bucuresti, 1965, 174 p. in 8°, cu planse si o harta.
6 Informatie a inginerului A 1. B ur n ea; cf. Cons t. C. Giuresc u, Princi-
patele romdne la inceputul secolului al XIX-lea, Ducure§ti, 1957, p. 44. Va fi citata in cele
urmatoare sub forma: Principatele ronläne.
7 Vezi mai jos, p. 175.
Pentru padurile aviad intre 500 si 700 de ani vechime din judetul Romanati in
1843 vezi anexa, la p. 358.
www.dacoromanica.ro

13. ea=
C
r
f+4
»
rL.
P'
61_ .efirofe.. e
Fig. 2 Ulm uria* la Calafat, pe malul Fig. 3 Brad alb in bazinul superior al Gilortului,
Diametrul, 2,05 m; Inaltimea 43 m. Coroana are pe muhtele Rinca. Virsta circa 550 ani. taltimea
www.dacoromanica.ro
diam.etrul de 28 m acoperti o suprafatà de 616 m2 50,3 m
(Foto Mg. C r istian S toiculescu) (Fotolug. Cristian Stoiculescu)

14. 3
Fig. 4 Copac bAtrin din padurea Letea, jud. Fig. 5 Stejar brumariu de la Baile§ti, jud. Dolj.
Tulcea Diametrul la taltimea pieptului 2,05 m; InAlfimea
(Foto dr. tug, Dumitrlu Tataranu) 31,75 m
(Foto Ing. CrIstian Stoiculescu)
www.dacoromanica.ro

15. Fig. 6 Salelm bAtrin In parcul dendrologic Simeria. Fig. 7 Exemplar remarcabil de frasin, In ocolul
www.dacoromanica.ro
Diametrul, 1,20 m; InAltimea 20 m silvic Branesti
(Foto dr. ing. I. Dumitriu T Atiran u) (Foto:dr. Ing. I. D m Itriu Titär an u)

16. Fig. 8 Zimbru colonizat in Parcul Trivaie Arge§, Fig. 9 Mistreti in Odure lama. E un vinat rilspindit din stufdri§urile
1969 Deltei pin4 in pddurile de molid ale muntilor
(Foto dr. ing. I. D um I t r i u T &Wan u) (Foto dr. ing. I. Dumitriu TAtiranu)
www.dacoromanica.ro

17. www.dacoromanica.ro
Fig. 10. Cerb in muntii Neamtului, 1974 Fig. 11 - Capra neagr6 in masivul Retezatului, 1970
(Foto lug. Paul D ece I) (Foto ing. Paul D ece i)

18. PADUREA CARPATO-DANUBIANA ÌN ANTICHITATE 19
Un al doilea fapt e iarA0 sigur: in preistorie, de altfel ca §i mai tirziu,
In epocile istorice, pädurea a fost de un mare ajutor populatiei de atunci,
sub raportul alimentatiei: mai intii prin vinatul säu ; e cunoscutil doar zicala:
pädurea e casa 0 masa vinatului" o seamä din animalele vitiate bourul,
zimbrul, ursul, mistretul, cerbul, c6prioara, iepurele asigurind carnea necesarä
totdeodatä, blänurile i pieile trebuitoare pentru imbräcilminte §i incältà-
minte. (vezi fig. 8-11). A poi prin fructele ei: alune, nuci, jir din tustrele
scotindu-se i ulei dupä aceea fragi, zmeurg, mure, afine, lacee, precum
fructele päduretilor care, läsate pia. toamna tirziu, cind cad singure, §i
tinute i iarna in cask devin, In cele din urmä, comestibile. Tn sfir0t, tot
soiul de ciuperci i bureti vineti de fag, de brad, gälbiori, minätärci, rapt*,
ghebe, zbirciogi etc. precum i frunze leurda, ale cärei foi, ca ale märgä-
ritarului, sint excelente primävara, dragaveiul, Opädia, loboda sau §tirul,
griu§orul, §tevia rädäcini i seminte (chimionul, purul sau usturoiul säl-
batic), ca sà nu mai amintim de pe§tii piraielor de munte: asträvii, lipanii,
lostritele acestea din urna, se gäseau pinä la inceputul secolului al XIX-
lea §i in apele din Muntenia, a§a cum ne aratil Dionisie Fotino zgldvoacele,
boi§tenii (soretii), toatele sau zvirlugile etc.
Dacä la alimente, la piei §i la blänuri, adgogäin lemnul pentru construe-
tia bordeelor i caselor, pentru roc aci trebuie pomenità i lasca pentru
diverse unelte, precum §i pentru plute §i bärci, acestea din wind constind
adesea dintr-un trunchi de copae scobit cu ajutorul toporului i al focului o
monoxilä" de genul celei ce poate fi väzutä in Muzeul Marinei din Constanta
§i Ina astäzi pe unele bälti 2 atunci ne däm pe deplin seamä de importanta
pe care a avut-o pädurea pentru strävechii /ocuitori ai tinuturilor noastre,
ca de altfel ai tuturor tinuturilor, in epoca preistoricä.
In legaturd cu focul, trebuie sà subliniem faptul al, pe ling6 cel obtinut
In mod natural, de la copacii aprin0 de träznet, oamenii preistoriei au izbutit
sa-1 obtia §i pe altä cale, tot cu ajutorul freeind repede §i indelungat,
intre ele, douä lemne uscate, de duritate diferitä: e a§a-zisul foc viu" pe
care-I mai filceau ineä ciobanii no§tri, la inceputul secolului prezent, §i care
avea, dupä credinta lor, i unele insu0ri magice 3.
Vezi lotopia TN Tram Acnciag III, Viena, 1818, p. 161-162.
2 Asemenea monoxile termenul inseamnä dintr-un lemn" adicd dintr-un singur
trunchi de copac au fost utilizate de Alexandru Macedon cind a trecut Dui-area intr-o
noapte, cu armata sa (Vezi povestirea istoricului antic Arrian in Izvoare privind istoria
romtinilor, I, Bucuresti, 1964, p. 585). Le foloseau i soldalii lui Vlad Dracul in 1445,
asa cum ne aratd francezul W al er and de W awrin (Buletinul Conzisiei Istorice
a Romciniei, vol. VI, 1927, p. 109). 0 asemenea monoxild, din lemn de gorun, lungd de
aproape 12 m a fost gdsitd, la circa un metru i jumdtate adincime sub pdmint lingd satul
Rdpsig, pe valea Crisului Alb (ScEnteia din 28 noiembrie 1965, p. 2).
3 Dinu M oroian u, I. M. *tefan, Focul viu, Bucuresti, 1963, 486 p. in 8°.
www.dacoromanica.ro

19. 20 ISTORIA PADURII ROMANE5TI
In anii 75-74 inainte de era noastrA, proconsulul Macedoniei, C. Scribo-
nius Curio, atinge, Cu armata sa, Durfárea, In fata Banatului dupá alti
cerceatori In fga Olteniei sau a Teleormanului dar nu indräizne§te
treaa s-a temut, dup6 spusa istoricului antic Florus, deintuneci-
mea codrilor" ( C urio Dacia tenus venit, sed tenebras saltuum expavit" ) 1
A Indaznit un alt general roman, Cornelius Fuscus, pe vremea impAratului
Domitian In anul 57, dar indrilzneala i-a fost funestà: armata lui Decebal
l-a surprins In locuri grele, In mijlocul pädurilor, §i, In lupta care a avut
loc, Fuscus a pierdut intreaga sa oaste, el Insu§i azind pe locul bàtàliei 2
In timpul rdzboaielor dintre Traian §i Decebal, in anii 101-102 §i 105-106
ai erei noastre, regele dacilor a avut ca aliat pgdurea ; Columna ridicatI de
impArat la Roma aratá in mai multe locuri pe daci luptind lingA pklure 3.
Jar istoricul antic Cassius Dio, care ne dä detalii asupra rilzboaielor dintre
daci §i romani, afirmá cá dupà o luptá grea in Banat, In care ambele o§tiri
avusesea pierden, Decebal, spre a induce In eroare pe romani, a pus sä se taie
copacii unei pAduri tinere la un stat de om §i i-a camuflat Cu haine §i arme
dacice, spre a da impresia, de departe, a mai are, in rezerväl, Ina o Wire. 4
Cu greu ne putem face o imagine despre intinderea pädurilor acum douà
milenii. Unde se inalVä azi Bucuretii erau pkluri Intinse §i ele mergeau spre
miaztinoapte, incluzind viitorul codru al VIAsiei, piná dincolo de Ploie§ti,
unindu-se Cu pädurile dealurilor §i, apoi, ale muntilorl Spre miazàzi, ajungeau
nelntrerupt 'Anil la Dun6re unde se legau de pädurea de luncà a fluviului.
La fel In regiunea Teleormanului, al arui nume In limba cumanä adia veche
turceasa Inseamnä pä'dure nebunä" ; de comparat cu Deliormanul" din
sudul Dobrogei avind acela§i inteles In turca mai noud, osmanlle. In locul
vestiIilor codri ai Teleormanului sint astAzi ogoare ; doar ici §i colo: cite un
petec de Of:lure sau cite un stejar izolat, martor singuratic, aminte§te starea
de altäidatä. Banatul central §i de rgsg.rit era acoperit de päduri; doar spre
apus se intindeau cimpia §i bàlile provocate de revArsilrile Tisei §i
bdIti pe care romanii le numeau album". Maramure§ul era In Intregime pAdu-
ros §i Ora tirziu, In secolul al XIII-lea, Odurile lui au fost greu accesibile
formind o fortdreata naturalä 5. .Aceastä imagine, de fortäreata sau cetate,
§i din cauza padurilor impenetrabile, o Intilnim la .difer4i scriitori strEni,
referindu-se atit la Transilvania, cit §i la Moldova. Astfel, alAtorul Verancsics
1 F 1 o rus, In lzvoare privind istoria Romdniei, I, Bucure§ti, 1969, p. 522-523.
s Martial, In Izvoare privind istoria Romciniei, I, p. 437; Cassius Dio,
Ibidem, p. 638.
3 Vezi, de pilda, reliefurile 33, 53 (moartea lui Decebal linga copac), 110, 113, 116,
117 la Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste Romania.
4 lzvoare privind istoria Romiiniei, I, p. 687.
5 Radu Pop a, Tara Maramurefului in veacul al XIV-lea, Bucure§ti, 1970, p. 46.
www.dacoromanica.ro

20. PADUREA CARPATO-DANUBIANÀ IN ANTICHITATE 21
din secolul XVI afirmd cá sultanul Soliman Magnificul cel ce a sfdrimat
statul ungar in lupta de la Mohacs (1526) i a ocupat apoi Buda s-a temut
sd ocupe tärile romane deoarece sint foarte bine apArate de muntii cei mai
abrupti, de pädurile cele mai grele de strdbiltut ..." Iar o descriere a Moldo-
vei fdcutd de un anonim catolic In 1587 afirmd cd tara e acoperità cu dealuri
§i pdduri §i de aceea, fiind intdritd natural, s-a putut pdzi de invaziile §i pradd-
ciunile tdtarilor" 2 in Dobrogea, pddurile de lingd Dundre §i intinsul codru"
din partea de miazdnoapte au oferit locuri bune de addpost §i de apdrare.
Este vreo deosebire, sub raportul componentei, a speciilor de arbori care
o alcätuiau, intre pddurea din vremea dacilor §i dacoromanilor i pädurea de
astäzi ? In general, speciile au Minas acelea0, atit In ce prive0e rä0noasele,
cit i foioasele i soiurile albatice de pomi, a§a-zi0i pddureti3. Sint insd §i
unele deosebiri. A existat, de pildd, in Dobrogea un soi de pin, din al cdrui
lemn locuitorii Histriei Ii fäceau fäclii pentru luminat ; faptul e consemnat
epigrafic, In inscriptia care confirmd hotarele i drepturile acestui ora § 4.
Astäzi, nu mai existd in Dobrogea amintitul soi de pin. Fe de altd parte,
tisa, frumosul arbore, cu lemn ro§u, greu §i rezistent, se intilne0e din ce In
ce mai rar in pädurile noastre. Una din pricinile imputindrii lui este impre-
jurarea cd frunzele-i sint toxice pentru oi §i cai, §i de aceea ciobanii täiau
acest copac oriunde-1 intilneau. Fagul cre0ea altd datA i in alte regiuni decit
acelea in care se constatd azi. Sub formd de relict se mai and In nordul Do-
brogei, la Luncavita 5, ca §i In cimpia munteanä, i anume la Snagov 6. S-au
adäugat, in schimb, soiuri de arbori ca salchnul, cu nume turcesc, In secolul
al XVIII-lea 0, in vremea noastrd, plopul euramerican, cu cre0ere rapidd,
artarul canadian i stejarul Tofu, toti de origine americand.
S-au pdstrat in limba romand citiva termeni de origine dacicd in legäturd
cu pddurea. Sint mai intii termenii generici copac, codru §i bunget 7, ultimul
1 CdItitori strdini despre Ørile romeine, I, Bucure§ti, 1968, p. 418.
2 Idem, III, p. 200.
3 Ing. I. Dumitriu-Tatlranu. Arbori ;i arbu.gti forestieri fi ornamentali
cultivaii En R.P.R., BucurWi, 1960, p. 9. Pentru repartitia acestor specii pe zone, de la
munte Ora In silvostepA, vezi §i Al. Ro§u, Geografia fizicd a Romdniei, Bucure§ti 1973,
433 p. in 8°.
4 Aceasta inscriptie, descoperità de Vasile Parvan la Histria In 1914, e publicata
In Anal. Acad. Rom. Mem. Seq. Ist., s. 2 t. XXXVIII (1915-1916), p. 556-593.
Ing. I. Dumitriu-Ttitgranu i Suzana Ocskay, Pozijia siste-
maticd gi originea fagilor de la Luncavila (Dobrogea de nord) In Revista pddurilor, 1-2,
1952, p. 25-31.
6 V. Petrescu, Fagii din pdclurea Snagovului gi originea lor spontand In Revista
Ridurilor, XXXIX (1927), 8, p. 431-439.
7 Cicerone Poghirc, Sur les élérnents de substrat du roumain In Dacoromania.
Jahrbuch fiir ostliche Latinität, I (1973), Miinchen, p. 199-201; I. I. Russ u, Die au-
tochtonen Elemente im Wortschatz der runainischen Dialekte, ibidem, p. 192-194.
www.dacoromanica.ro

21. 22 ISTORIA PADURII RONIANESTI
avind intelesul de pädure mare §i deasä ; pentru originea dacia a acestuia
din urmä termen, vezi albanazul bunk care inseamna stejar 1 (Se §tie cä
limba albaneza se trage din limba iliricg, aceasta, la findu-i, fiind inruditä
cu limba tracicä, deci cu cea dacicä). E interesant de semnalat Ca' termenul
generic codru serve§te pentru a designa unele masive päduroase mari cum e
acela din nordul Dobrogei, cel din zona nord-vestic6 a Sätmarului, in muntii
Fdget 2 §i unele mari päduri moldovene. Cind, la 3 aprilie 1412, Alexandru
cel Bun däruie0e slugei sale adevarate §i credincioase" anume Coman un
loc sà-§i facä sat, hotarnica acestui loo precizeazà: di la fratinä drept la
codru ... plaid Ba§eului, iar de la Piriul Alb in sus la codru" 3. E vorba
deci de codrul din vechiul tinut al Dorohoiului, de ling6 satul de azi Comä-
ne§ti. Pe de altä parte, Ion Neculce, relatind intr-o 0 samei de cuvinte o In-
timplare din vremea lui Radu Mihnea, chid o fiicá a acestuia a fugit din
cetatea Hirläului" cu iubitul ei, aratä Ca' tinära pereche s-au ascuns In codru.
i au fäcut Radu Vodà nä'vod de oameni §i au gäsit-o la mijlocul codrului,
la o fintinä ce sä cherna Fintina Cerbului, lingà podul de lut" 4. Cronicarul
se referä la marele codru al Hirläului care se intindea pe zeci de kilometri.
Tot de la daci avem cuvintul brad 5 - In albanezä breth. i nu-i o simplä
intimplare cä' bradul e asociat la poporul roman cu diferite evenimente Insem-
nate ale vietii omului: cu cdsätoria, bradul impodobit insotind cortegiul
sau fiind pus la casa mirilor Cu construirea casei el fixindu-se pe AIM'
acoperiplui atunci and acesta e gata cu moartea, iara§i bradul Impodobit
Insotind cortegiul. De asemenea dacio este numele gorunului, aceastä frumoasä
specie de stejar. In sfirsit, in aceea0 categorie intrà termenii curpen desig-
nind vrejii de vita' sälbatick §i domesticä mugure (In albanez5. muguli)
§i simbure (in albanezä thumbulè). Constatara wdar cá mo§tenirea dacicA In
legäturà cu pädurea este apreciabilä, mai ales and ne &dim la relativ putinii
termeni vreo sutä §aizeci care ni s-au pästrat din limba acestor strämo§i.
1 I orgu I orda n, Toponimia romcinea,scd, Bucuresti, 1963, p. 69 si 425. Va
fi citata in cele urmatoare sub forma: Toponimia ronzdneascd ; I. I. Russ u, Limba
traco-dacilor, editia a doua, Bucuresti, 1964, p. 204.
2 I. Iurasciuc, 0 tehnicd straveche de ()Elora, In Cibinium, 1967-1978, p. 179.
3 Mihai Cost achescu, Documente moldovenefti Enainte de ,,Stefan cel Mare,
I, Iasi, 1931, p. 97.
4 Ion Neculce, Letopisepil Tetra Moldovei, ed. Iorgu Iordan, Bucu-
rest i, 1959, p. 16.
5 Cicerone Poghirc, loc. cit. Gheorghe Stanciu, In Magazin Istoric,
ianuarie 1974, p. 99 crede a termenul tapd, InsemnInd taietura In forma de pana",
facuta Cu toporul in trunchiul unui copac, In partea In care trebuie sa cada acesta, ar fi
de origine dacd. Termenul nu figureaza In dictionarele Tiktin si Candrea; e un termen
dialectal din regiunea muntoasa udata de !guile Dimbovita, Prahova si Teleajen.
www.dacoromanica.ro

22. PADUREA CARPATO-DANUBIANA. IN ANTI CHITATE 23
In privinta caselor dacilor, stiri pretioase ne da. Columna lui Traian ;
sint reprezentate pe acest monument case facute din birne sau lobde, asa
cum se fac i azi si mai ales se fäceau In regiunile de munte ; acoperisurile,
ascutite, au &ma lesi, i sint alcatuite probabil din sindrile (vezi fig. 12-13).
lar gardurile, din scinduri ascutite la virf, slnt tot una cu gardurile de fambre
care se mai vedeau in primele decenii ale secolului nostru In satele de munte
Chiojdu Mare si Mic (judetele Prahova si Buzau) si se mai vad Inca In
diferite regiuni muntoase 1.
Multe din uneltele, vasele i mobilele de lemn care timp de doug milenii
au existat In casele tdranilor nostri unele exista i azi, iar celelalte se pot
vedea in muzeele etnografice ale tarii sint mostenite de la daci. Furca
grebla de lemn, fusul de tors, rischitoarea, sararita, scaunele mici si masa
rotunda', lavitele, drugul transversal de asigurat usa cea mai bung incuie-
toare blidele, putinile i putineiele, jugurile i resteiele, toate acestea si
Inca multe altele se faceau din lemnul pädurii §i anume din soiurile diferite
de lemn, mai tari sau mai moi, mai dense sau mai usoare, dupa cum era
nevoie (vezi fig. 14-17).
Mult mai bogatä este mostenirea latina. Multi dintre copacii padurii
poarta nume latine. Fagul (fagus), frasinul (fraxinus), ulmul (ulmus), cornul
(cornus), teiul (tilia), plopul (populus), arinul sau aninul (alnus), tufanul
(tufa), carpenul (carpinus), cerul (cerrus), artarul (*arciarius, din acer), singerul
(postverbal din a singera, sanguinare), salcia (salix, -cis), sorbul (sorbus),
socul (sambucus), zada (daeda). 2
O problema speciala pune numele generic peidure. Lingvistii 11 deriva, cu
ajutorul metatezei din latinul paludem (acuzativ, de la palus, paludis !) care
inseamna Insà balta." 3. De ce s-a ales insà acest termen, al carui inteles
este departe de acela al padurii, spre a se exprima notiunea de padure ? Oare
pentru cà uneori pe marginea bà1ii sint copaci (Weil, plopi)? i de ce nu
s-a utilizat termenul obisnuit sylva", mai ales ea avem In romaneste sälbatic
care deriva din sylvaticus" ? Nu cumva padure are alta etimologie ? Nu cumva
sintem In fata unei mosteniri dacice, asa cum e cazul cu brad, copac, gorun,
codru, bunget ? Existä i alti termeni de origing dacica, terminati in -re, ca
nweare, strugure, mugure, viezure, Dui-14re 4, dar Cu accentul pe prima silaba.
Vez ..menea case si tambre reprezentate pe Columna Traiang, reliefurile I, XIX,
XLIII, LIV, LVI, LVII, LIX, LXIII.
2 Vezi Diclionarul limbii romdne moderne, Bucuresti, 1958, sub termenii respectivi.
Pentru singer, clam dealul Stngerif de ling5. Moreni, deci deal cu padure sau pAdu-
rice existentà sau fost5. de singe& Aci s-au dat lupte cu hitleritii la 25 August 1944
(Col. Florian Tuc 4, Inscriplii tn piatrd, Bucuresti, 1974, p. 57).
a Idem, sub pildure.
4 Vezi I. I. Russu, Limba traco-dacilor, editia a doua, Bucuresti, 1967, p. 16.
www.dacoromanica.ro

23. 71t
e.
, 4
74 ° "-. 44.
,
`4
el, ' ,
°
Fig. 12 Casa din Curtisoara, jud. Gorj. Circa 1800. La Muzeul Satului, Bucuresti
(Foto Muzeul Satulul)
,
.14
Fig. 13 Casd din Naruja, jud. Vrancea. inceputul secolulni al XIX-lea. La Muzeul
Satului, Bucuresti
(Foto Muzeul Satului)
www.dacoromanica.ro

24. Fig. 14 Tron din lemn de fag, zona Tirnava Mare. Secolul XIX-lea. Lun-
gime 118 cm ; lAtime 79 cm ; InAltime 50 cm
(Foto Muzeul Satului)
Gin
Fig. 15 Scaune:
aScaun din leran de nuc, spatele din fag,
cioplit Cu barda. Comuna Turt, jud. Satu
Mare. b-Scaun cu spate, din lemn de nuc,
spatele de fag. Comuna Turt, jud. Satu Mare
(Foto Mu zeul Here.,ti)
www.dacoromanica.ro

25. Fig. 16 - Elidar din lemn de brad sculptat, crestat 0 pictat, 1779. Din Transilvania;
lungime 88 cm; Mime 13 cm; inaltime 50 cm
(Foto Muzeul Satului)
Fig. 17 - Plosa dub15. pentru tuicA. Jud. Maramurq
(Foto Muzeul HereW)
www.dacoromanica.ro

26. PADUREA CARPATO-DANUBIANA !N ANTICHITATE 27
In afarä de numele de arbori de mai sus, tot de origine latín sint urma-
toarele parti componente ale copacului: reidcicinä (din radix, radicis), trunchi
(trunculus), scoargi (scortea), ramurä (ramus), foaie (folia), [loare (flos,-ris),
fruct (fructus), sdmintä (sementia), rnustatä (mustacea), putregai din putred
(putridus), burete din boletis (= boletus), cucuruz, fructul bradului ; in limba
sardà cocoriza, deci origine latinä.; de aici, apoi numele porumbului, ai cOrui
stiuleti seamäinä Cu cucuruzii brazilor.
De asemenea latine, ca origine, sint colectivele, Cu sufixul -et (latin -etum)
vi anume: fdget (* fagetum), ulmet (Ulmetum: nume/e unui castru roman vi al
unei avezOri civile in Dobrogea, unde e azi Pantelimonul de sus, judetul
Tulcea) 1; brddet, rädAcina fiind dacicà vi sufixul latin: caz tipic de rezultat
al amestecului dintre limba daca vi cea romana'; frilsinet 2 (fraxinetum);
socet 3, sorbet 4; cornet (cornetum) ; de la o asemenea pOdure de corn vi-a
luat numele manOstirea din judetul Vilcea. Diminutivul din cornet este corná."-
-t,el, padure micA de comí., de unde numeroasele topice pe intreaga faVà a
pámintului românesc, Intre care Cornatelul de la Mostivte (judetul Ilfov)
ora v pe vremea lui Matei Basarab 5). Un alt colectiv e cälinet, padure sau grup
de cani, ca O mälinet, pädure de mälini, ca vi sälcet, pOdure de sOlcii. Notärn
de asemenea Nucet, iarAvi frecvent pe intreaga arie româneascil. Douli vechi
mAnästiri muntene s-au numit astfel: una in judatul Dimbovita, alta pe valea
Oltului; spre a nu se confunda vi fiindcg prima era mai veche, cea de a doua,
de pe Olt, vi-a schimbat numele in Cozia ; e ctitoria lui Mircea cel Batrin °.
O caracteristicä a pOdurii românevti este frecventa päduretilor, adicA a
pomilor sälbatici: meri, peri, pruni, cirevi vi scoruvi. Nu arareori, toamna,
vezi, in mijlocul pädurii de foioase ava cum am vOzut pe valea Suvitei,
intre Cimpuri vi Soveja cite un mär mare, rotat, incärcat cu o mu4ime
de mere mici, rovii sau galbene. E o privelivte surprinzätoare vi admirabilà
In acelavi timp, tot ava ca vi privelivtea, primOvara, a cornului inflorit, patä.
1 Vezi V. PArva n, Cetatea Ulmetum, in An. Acad. Rom. Mem. Seg. Ist. s.
t. XXXV (1912), p. 497-610; t. XXXVI (1913-1914), p. 245-328 §i 329-420;
t. XXXVII (1914-1915), p. 265-304.
2 Vezi documentul muntean din 1537, iunie 18, prin care Radu Paisie intAreste
mAnAstirii Govora, filtre altele, o parte din FrAsinetul de cimpie" (Documente 13, XVI,
vol. II, p. 226-227).
3 In 1835, un sat Socetu, cu 61 de gospod6rii, in judetul Dimbovita (Principatele
romdne, p. 224).
2 Topic In fostul judet Vla§ca (Toponimia romdneascd, p. 428).
5 Const. C. Giurescu, Un vechi oral al Tdrii Romdnefti: Corndlelul, Bucu-
re§ti, 1957, 36 p. in 8° (Extras din Studii fi articole de istorie, II).
2 const. C. Giurescu, Doud monum,ente religioase din veacul al XIV-lea:
Nucetul sau Cozia din -Mea fi Nucetul din Dlmbovita, In Mitropolia Olteniei, XIII (1961)
1-4, p. 38-49.
www.dacoromanica.ro

27. 28 ISTORIA RADURII ROMANESTI
galbena, vie, In timp ce restul padurii e inca negru, neinfrunzit, sau priveli§stea
cirePor salbatici, cu frunzele ro§ii, toamna, ca aceia ro§
de un
de pe Suba, la poalele magurei OdobeOilor. Ace§ti padureti pe care unii
iubitori de oameni fi altoiesc citeodata, facindute ca aläturi de cei obi§nuiti
ale caror fructe Iti strepezesc dintii, sä gase§ti, In mijlocul padurii, cite un mar
sau un par Cu fructe bune, aidoma celor din gradina explica multimea
topicelor peri§ : unul, de pilda, In Ilfov, altul in Transilvania, cu diminutivul
lor peri§or 1 - dar §i peret, cu sufixul latin meri§ 2, scoruget sau padure
de scoru§i In codrul Scorugetului au cautat adapost Horia §i Clora, la
sfir§itul toamnei anului 1784, cu gindul sal reia, in primavara, mimarea.
A§adar, o puternica, predominantä, mo§tenire latina, In terminologia
privind padurea, paralel cu aceea privind agricultura, viticultura §i cre§terea
vitelor 3.
1 Un sat Periforul al mAnlistirii Colma sub Mihai Viteazul: Monahia Irina Gavrilfi,
Danii fficute de Mihai Viteazul mdndstirii Cofuna Bucoodl, In Mitropolia Olteniei, XXIV
(1972), 9-10, p. 792 Satele Periforul §i Stejariul, In judetul Mehedinti, in documentul
din 1627, ianuarie 10 (Documente B, vol. XXI, p. 306).
2 Vezi asemenea topice In Toponimia romdneascd, p. 427.
3 Pentru aceste din urm4 domenii, vezi Cons t. C. Giur es c u, Dinu Gi u-
r ese u, Istoria Romdnilor, Bucureli, 1971, p. 141-144.
www.dacoromanica.ro

28. PADUREA IN EPOCA MIGRATIILOR. ROLUL El SUB RAPORTUL
CONTINUITATII POPULATIEI ROMANICE IN TINUTUL
CARPATO-DANUBIAN
Nu retragerea la munte, ci retragerea la peiclure
()data cu parasirea Daciei de catre administratia §i armata romana, o
noua perioada incepe in viata dacoromanilor. Marea majoritate a acestora,
adica taranii deci plugarii, pastorii, crescgtorii de vite 0 orapnimea
saraca §i mijlocaqa meseria§i, mici negustori au ramas pe loo; n-au
plecat decit cei bogati care, cu banii lor, puteau trai oriunde. S-a putut stabili
relativ upr un modus vivendi" Intre dacoromanii ram* pe loc §i noii stapini
migratorii deoarece aceOia din urma aveau nevoie de grinele fi produsele
animate ale celor dintii. Mai ales ca intre primii veniti In Dacia, au fost §i
carpii adica dacii liberi din estul qi nordul Moldovei, rude bune, de singe, Cu
cei din fosta provincie romana. Ora§ele au avut mai mult de suferit, deoarece
ele atrggeau mai mult prin stralucirea i bogatia lor ; mu4i ora§eni s-au retras
prin satele vecine ; au mai ramas Ina' unii in casele modeste qi in bordeiele
de la margine, a§a cum arata sapaturile arheologice de la Alba Iulia, de la
Sarmizegetusa, de la Porolissum §i din alte centre. Satele n-au avut prea
mult de suferit: tkanii 1§i luau putinele lucruri §i, mininduli oile §i vitele
avutia principala intrau In pädurile vecine unde se adgposteau pint)."
treceau iure§ul, primul impact. Casele §i bordeiele daca fusesera arse sau
risipite §i le refaceau repede : lemn era din belpg iar muruiala nu lua
mult timp.
In indelungatul rastimp circa un mileniu care separa parasirea Daciei
de formarea Statului Tarii Române§ti sau Munteniei, pcidurea a jucat un rol
de ceipetenie in continuitatea populatiei romanice a
mijlocild In stinga Dungrii, In tot tinutul carpato-danubian, de la Tisa
ping la tarmul marii. S-a vorbit mult §i se vorbe§te Inca de retragerea la
munte", de adäpostul pe care l-au oferit Carpatii In tot timpul acestui mileniu ;
trebuie sá se precizeze insa ca muntele a fost insemnat in primul rind prin
peidurile sale care lnsemnau nu numai adapost, dar §i, a§a cum am aratat,
hrang variata. lar cum padurea acoperea nu numai muntii, dar §i dealurile
www.dacoromanica.ro

29. 30 ISTORIA RXDURII ROMANESTf
0 o build parte a cimpiei, rezultatul a fost Ca' romanicii s-au putut pästra
deopotrivd §i la deal §i la yes. Este semnificativ faptul cd slavii migratorii
cei mai 'lumen* §i din care o parte s-au a§ezat In tinutul carpato-danubian,
amestecindu-se prin cdsdtorii cu romanicii i fiind, in cele din urmd, asimilati
de cdtre ace§tia au dat numele de Vlas,.ca, adicd de tara Vlahilor sau ro-
mânilor unei regiuni de ces §i anume pddurii uria§e dintre stepa Bdrdganului
aceea a Burnazului. I-au zis ap, deoarece aici In acest tinut acoperit de
intinse páduri, sträldtut de ape Colentina; Dimbovita, Argepl, Cilni0ea,
Pociovali§tea etc. i presärat cu lacuri §i bàli Snagovul, CdIddru§anii,
Greaca, iazurile Colentinei §i Mosti0ei etc. au gäsit pe romanici, pe vlahi,
In mare numär, facind agriculturd in poieni, crescind vite, prinzind pe0e,
avind prisäci, mori §i iazuri §i vinzind ce le prisosea in tIrguri 1. E foarte
probabil ca §i celdlalt nume dat de slavi, Vldsia care se referd la pädurea sau
codrul intins de la nord de Bucure0i, sd aibd acela0 inteles, de tara a vlahilor ;
sub forma vlasi intilnim pe români atit In documentele din Muntenia, clt
§i in acelea din Peninsula Balcanicd 2 Addogdm apoi imprejurarea cà i
In Transilvania de miazdzi e amintità In documentul din 1224 dat sa0lor,
pddurea romanilor 0 a pecenegilor" (sylva Blacorum ci Bissenorum" ) 3,
ardtind iard0 legdtura Mtre ai no0ri §i pddure ; cIt despre pecenegi cres-
cdtori de vite dar oameni de stepil e probabil cà Indelungata conlocuire
Cu românii circa trei veacuri i jumdtate îi va fi deprins §i pe ei cu
folosul pädurii in care se pot adäposti nu numai oamenii dar §i vitele
principala bogälde i pentru ai no0ri, dar §i pentru ei. kadar, nu retragerea
la munte, ci retragerea la pddure 4.
Vezi Cons t. C. G iur es c u, Formarea poporului roman, Craiova, 1973, p. 125.
A fost o eroare a comisiei de propuneri suprimarea numelui de Vla§ca la ultima reformd
administrativa', intrucit acest nume este o dovada concludenta de existenta populatiei
romanice in cimpia munteand, in epoca venirii slavilor §i a coabitdrii i asimilärii lor.
Eroarea se poate indrepta prin adaogirea numelui de Vla§ca la acela de Ilfov, a5a incit
pe viitor, judetul sd se numeascd Ilfov-Victfca, Cu nume compus, dupti pilda judetelor
Cara-Severin i Bistrita-Ndsäud (Vezi §i cele ce am spus in privinta aceasta in Magazin
Istoric, VII (1973) 8, p. 31-32.
2 Astfel, in documentul din c. 1481 (rdspunsul dat de locuitorii din judetele Braila,
Buzau §i Rimnicul-Sdrat lui Stefan cel Mare) rumdnii sint numiti vlasi (I. Bogdan, Bra-
fovul, p. 282-284). Pentru vlasii din Peninsula Balcanica vezi N. Drdgan, Romanii in
veacurile¡XXIV pe baza toponimiei i a onomasticei, Bucure§ti, 1933, p. 17-18, 616;
Silviu Dragomir, Vlahii din nordul Peninsulei Bakanice in evul mediu, Bucure§ti, 1959,
p. 13, 24, 25, 55.
3 Documente privind istoria Romeiniei, C. vol. I, BucurWi, 1951, p. 209.
4 La finele secolului al XVI-lea, Giovanni Antonio Magini spune despre casele ro-
m anilor a nu sint de piatrd i nici impodobite, cdci romanul se multume§te sd stea In
case de valdtuci i sa traiascd in munti §i in codri" (Ceileitori streiini, IV, p. 581). intre-
barea lui H. H. Stahl, Studii de sociologie istoricei, Bucure§ti, 1972, p. 64, dacd populatia
www.dacoromanica.ro

30. PADUREA nsi EPOCA MIGRATIILOR 31
Din conlocuirea cu ii i asimilarea lor de cdtre inainta0i nqtri, a
r'ämas in limba romând o serie de termeni in legdturd cu pddurea. In primul
rind, clteva nume de copaci: stejar (bg. steier), girneatá (granica, pronuntä
granita), scortq (bg. skoruga), apoi cring (vechi slavul krongu), precum §i
nume designind feluri de pdduri: 1) Bucovind care inseamnd pädure de
fag" i derivé. din buk" fag. Din acest nume comun i documentele mol-
dovene ale secolului al XV-lea amintesc adesea de bucovinele" din partea
de nord a tdrii au fdcut austriacii, dupä anexiunea din 1775, numele
propriu care a rämas pind astdzi. 2) Dambravd Insemnind pddure de stejar" ;
rädäcina termenului e vechiul slay Ax,st. adicd stejar ; de aci se trage i numele
riului Dimbovita: apa stejarilor, care curge printre pdduri de stejar", §i
apoi, de la apä, numele judetului ; de asemenea numele riului Dimbovnic.
3) Zeivoi Insemnind pädure de luncd, de pe marginea rlului. 4) Huciu, pAdure
deasä, din ucraineanul hug6a, desi§.
Din nurnele slay al arinului sau aninului, elha, s-a format adjectivul
elhov care insemna cu arini", arini§", iar din elhov numele, românesc,
libo, dat unui riu §i apoi, de la rlu, judetului. La fel din numele slay al
artarului, kl6n, s-a format adjectivul klénov, de artar sau cu artar, de uncle
topicul rornanesc Cleanov, dupá cum de la numele slay al cornului, drén
s-a format drénov, de corn, al cornului, de unde românescul Dranov 2 Tot
a§a, de la rugii de mure de pe malurile lui In vechea slavä tut Insemna mure
s-a format numele riului Tutova care s-a dat apoi judetului respectiv.
Ungurii spuneau arinului eger, de aci egeres, pAdurice de arini, de unde
topicul transilvänean Aghire§, ; de asemenea egerbegy, arini§, care a dat
Agirbiciul nostru 3.
De la ultimii migratori, pecenegii §i cumanii, care au stat in tinuturile
noastre circa trei secole §i jumdtate (circa 900circa 1241) a rdmas numele
pädurii mari care acoperea odinioard partea de sud-vest a Munteniei, T ele-
ormanul (teli orman pädure nebund); de la pddure luat numele
riul respectiv §i apoi, la intemeierea statului, §i judetul.
bd§tinag s-a putut mentine In cImpia Tärii Rom Ane§ti *i a Moldovei", oricit am admite
cà s-ar fi adApostit i in ochiuri de pädure" e nejustificatd, deoarece nu e vorba de ochiuri
de padure" ci de masive imense ca acela dintre stepa Bardganului i aceea a Burnazului
sau de masivul teleormAnean, cel olLean i de Intin*ii codri moldoveni. De altfel, Stahl
admite continuitatea de-a lungul Dundrii (p. 64); de ce n-o admite de-a lungul riurilor
care strdbat amintitele masive?
2 Erau bucovine mari" care se Intindeau de la Carpati pind la Siret §i o buco-
vind !ilia." de la Siret la Prut (H urmuzaki-DensuOan u, Documente, I, 2,
p. 485). intr-un document moldovean din 1518, citim, In legdturd Cu hotarnica satului
Mihuceni: dupd hotarul vechi, pe unde din veac au folosit, iar In bucovind clt vor putea
deschide i curati (Documente VI A, vol. I, p. 128-129).
2 Toponimia romdneasca , p. 52 i 357.
3 Idem, p. 50.
www.dacoromanica.ro

31. 32 ISTORIA PADURII ROMANESTI
In toata aceasta perioadä a migratiilor, de un mileniu, suprafata padurii
nu credem cá s-a mic§orat rata de ceea ce era la pä.'rasirea Daciei romane.
Populatia era Inca rara §i. loe era destul. S-au facut, e adevarat unele curäturi,
runcuri sau lazuri, jari§ti §i ar§ite, cu toporul, Cu securea, cu sapa §i cu focul,
dar, In schimb, padurea s-a intins In unele locuri unde altadata erau ogoare
sau finete. N-avem documente scrise contemporane care sa ateste acest
dublu proces, dar exista termenii In limba §i exista documente posterioare
care ne arata cum s-a procedat in privinta curAturi/or.
Runc e de origine latina (din runcus) §i inseamna loe defri§at din padure;
operatiunea se facea a§adar inca din timpul Daciei romane §i a continuat
§i dupa parasirea ei. Prin documentul din 1560 aprilie 9, Alexandru Läpu§-
neanu Intare§te nepoatelor lui Hila andru ocina lor in care se cuprinde §i
o a patra parte din Vagie§ti, parte din cara apa Trotuplui §i cu poenile
anume Podena §i Runcul, ce este terebejul [. curatura I] lor cari sint piste
apa Trotuplui §.1 a patra parti din poeni Borilei". Harta statistica din 1835,
intocmita pe baza recensamintului din 1828-1832 arata o serie Intreaga
de sate cu acest nume: astfel Runcul In judetul Arge§, Runcu In judetele
Vilcea, Dimbovita §i Buzäu, Runcu-Rediu §i Runcpru In Mehedinti 2 Laz
este de origina slava (din laz) 3 §i are exact acela§i Inteles ca §i runc ; vechii
slavi care au coabitat cu dacoromanii §i au fost, dupa citva timp, asimilati
de ace§tia, au practicat a§adar §i ei defri§area. La 16 septembrie 1628 are
loe o vinzare de ocia. la Cote§ti (judetul Rimnicul S'ärat) §i am dat §i lazul
de la Gule§ti" (azi Gole§ti 1), citim In act 4. lar lntre I septembrie 1632 §i
31 august 1633, mai multi mo§neni vind jupinului Neagu un lazu care iaste
mänastirea pá acel lazu, sá cheama acel lazu al Po§aaii, drept bani 900" 5.
Aceea§i harta statistica amintita mai sus india satul Lazurile din judetall
Dimbovita °. Iar un act din Bra§ov, datat 6/18 iulie 1840, referindu-se la
satul Simbata de Sus, arata cá acum au lazuit (i)obagii i pä'dure de 50
de cara de finu cu paguba curtii" 7. Curdturd §i seiciiturd (seatura) sint ter-
meni formati mai tirziu, dupa formarea limbii române, §i au acela§i inteles
ca §i runc §i laz ; primul aratä ca s-a curätit padurea, facindu-se loe de fineatä
sau aratura ; cel de al doilea cá s-a secat pädurea adia, tot a§a, s-a curatit.
Dar sacatua (secätura) india. §i tehnica special& Intrebuintatä anume co-
jirea circulará a copacilor pe o anumitä lätime, asa incit circula-Va sevei
Documente, A, XVI, vol. II, p. 145.
2 Principatele ronuine, p. 211, 219, 224, 249 si 285.
3 Diclionarul limbii romdne mod,erne, sub laz.
4 Documente, B, XXII, p. 323-4.
5 ldem, XXIII, p. 613.
6 Principatele romdne ..., p. 223.
7 N. I or g a, Acte romdnefti f i cetepa Bucuresti, 1932, p. 244.
www.dacoromanica.ro

32. PADUREA TN EPOCA MIGRATIILOR 33
se intrerupea. In consecint6, copacii se uscau In picioare" §i apoi erau ta-
iati, lemnul uscat putind fi Intrebuintat imediat pentru cherestea sau pentru
cordectionarea a tot felul de lucruri. La Inceputul secolului al XIX-lea existau
satele Curatura in judetele Mehedinti §i Ia0 §i Blidari Curdtura in Rimnicul
Särat, precum §i Vasuiu (Sdatura ) §i Pdrosu (Sdcdtura), ambele In Putna 1.
JariVe §i arMei au o acceptiune specialL loe din Odure curd-tit prin foc,
arzindu-se copacii; e binecunoscut satul de podgorie Jari§tea din fostul
tinut al Putnei, azi In judetail Vrancea.
Facem sà urmeze acum o sam6 de documente din secolele XVXIX
privind actiunea de defri§are ; ele ne lumineaz6 asupra felului cum se proceda
In lungul mileniu al migratiilor, deoarece procedeele erau acelea0, nu exista
altä tehnic6. La 15 aprilie 1498, Radu oel Mare int6re§te nfädästirii Govora
livezi §i din vadul Slatinei de /a Trestioarà §i din jos §i din sus, cu livezile
§i cu pgdurea, §i eit este curätat In padure" 2. La 7 aprilie 1518, Neagoe Ba-
sarab intAre§te jupanului Danciul §i altora o pklure la Aninoasa, fiinda
Danciul cu ai lui au cerut de la domnia mea aceast6 ocinä, Odurea toatà,
ca s'a curete acel loe cu foc §i cu securea" 3. Printr-un act din 20 martie 1543,
dat In Bucure0i, Radu Paisie voievod Intdre§te lui Mircea §i feciorilor lui
s'd le fie mo0e la Poenile Zlätarului" numele e semnificativ ; and a
cump'arat Mircea aceast6 mo0e, cu 750 de aspri, au fost plira de pàdure
§i de copaci §i au curätit Mircea acea mo0e cu securea §i cu tirnAcopul §i
cu foc i cu multà sudoare §i ostenealà" 4. La 14 iulie 1538, la Tirgovi§te,
Radu Paisie voievod IntAre§te slugii sale Cana §i fratilor acestuia ocin'd
in Nego0na, cinci pgrti de °cilia', fiindc6 le este veche 0 dreaptg ocina de-
din4 5 0 curAtità cu securea 0 cu foc §i cu munc6 in ar00, Ineà in zilele lui
Dan voievod cel bdtrin" 6. Sapte ani mai tirziu, la 6 iunie 1545, Mircea Cio-
banul le-o Intäre0e din nou, precizind eh' o stdpineau inch' din zilele fa'po-
satului Dan voievod ; §i au cur`alat cu securea §i cu sapa 0 cu focul In pà-
durea deas6 §i tare" 7. 0 intArire similard d'a' Alexandru voievod, la 7 iunie
1571, lui Vladul 0 lui Baico 0 altora, pentru ocina lor din Poeni numele
e iarä0 semnificativ lug loe de pädure", cumpäratä de bunicii lui Vladul
§i Baico cu 500 de aspri. Si au curdtit-o cu securea §i cu sapa 0 cu foc §i
cu mult chin". 8. Un act similar este acela din 18 iulie 1587 prin care Mihnea
1 N. Iorg a, Acte romdnefti fi diem grecefti..., p. 189 §i 261 Pentru s6cAturà" vezi
*i H. H. S tah 1, Paysages et peuplement rural en Roumanie, In Nouvelles études d'histoire,
III, 1965, p. 73.
2 Documente, B, vol. I, p. 460.
3 Idem, Veacul XVI, 1, p. 134.
4 Documente B, Veacul XVI, vol. II, p. 297.
5 Inseamn5. ocinl strArnwascA", mo§ie mWenità din mo§i-strAmo§i.
6 Documente B, Veacul XVI, vol. II, p. 248 E vorba de Dan I (1384-1386).
7 Documente B Veacul XVI, vol. II, p. 328-329.
8 Idem, vol. IV, p. 27.
www.dacoromanica.ro

33. 34 ISTORIA PÄDURZI ROMANESTI
voievod int'ärind män'ästirilor Motnä'u, Agaton i Ioan Bogoslovul ocina din
jurul lor, spune: Pentrucà aceast6 mai sus zis ocia a fost ocinä domneascà
si a fost Odure intreagh" i necurälatä, ci au cueätat-o eälugä'rii de la mànàs-
tirile care sint mai sus zise, cu securile si cu foc i cu multà" trudà" IatI
acum citeva documente moldovene. La 25 octombrie 1683 feciorii lui Stefan
Budgescul And lui Dima pircAlabul, intre altele, o curAturà de fin la Cre-
menet" 2, in actualul judet Vrancea. La 15 aprilie 1702, Neculai Vilcan
feciorii lui, veniti din Muntenia, se inteleg cu r'äz'äsii din Nä'ruja, ca, fkin-
du-si dou'a" bordeie la Chee, in Simion, s6 därn pe anu cite trii lii bätuti
pe cite säcäturi i curAturi vom face, s'ä le pPätim cite seizäci de parale pe
cite vom putè descurca din pgdurea m'äruntà" 3. In loe de a curati sau a
läzui se mai intrebuinta citeodatä si a destupa, dovadà actul din 15 martie
1718, prin care Mihai Racovità voievod hotArAste lui Vasilie Danciul i fiului
acestuia sà fie volnici lima ale sale drepte ocini i mosii, a le destupa
din codru si a le opri de carà toti ràzesii; aceste mosii li se cuvin de pe Bo-
diman, unul din Mtrinii" satelor Poiana-Ndruja 4. Interesantà si sub ra-
portul inceputurilor m'ängstirii Agafton, este cartea domneasc'ä (lath' de
Grigore Ghica voievod, la 1 octombrie 1729, lui Agafton sälastrul" care
au mers in codrul ce este pe locul domnäscu la ocolul BotAsenilor si au cu-
rgtit pAdure i s-au Meut m'ädästioarà cu chilii i s-au pus pometi pe ling'ä
chilii". I se dà si o poeni0", tot pe loc domnesc", 1111gà sihAstria lui 5. De
asemenea interesantä pentru faptul cà arat6 cum o sealturg'" abandonatà
devine iaräsi pädure dupà cit'äva timp, este diata din 1863 a Mtrinului vrin-
cean Poiadä pentru o poiang cu fineatà" pe Dealul Secäturei. Avind eu
aratà unchiasul dreaptà secaur'ä rácutäl cu topor din codru meriu de taia-
miu, din vremea robiei° i apoi am l'äsat-o si al doile iar a umplut-o pädure.
am zis fratilor mei sä.' mergem sä o secgm. Fratii i nepotii nu au vrut,
zicind: cine a seca pädure, va stàpini. Apoi m-am sculat impreudá cu feciorii
mei si am tgiat pgdure i i-am dat foc si am fä'cut sec'äturi de iznoavg din
pAdure mere, opt MI6, care aceastà sec'ätur'ä se numeste Dealul Seaturii".
Aratä hotarele ei i le face feciorilor fiindcà eu am ars ochii i miinile
pirà am fàcut sec'átur'ä" 7.
2 Documente B. Veacul XVI B, vol. V, p. 316.
2 Aur el S av a, Documente putnene I, Focsani, 1929, p. 26.
Idem, p. 57; cf. Simion Iltrnea, Locuri Fi legende vrincene, Baclu, 1972, p. 143.
Aurel Sava, op. cit., I, p. 64.
5 N. I org a, Studii gi documente, V, p. 232.
Adicl de pe clnd Vrancea Inapuse pe nedrept In stapinirea marelui boier Rosno-
vanu, cu care vrIncenii au purtat un Indelungat i, pinl la urma, biruitor proces.
7 Simion HIrnea, op. cit., p. 125-126.
www.dacoromanica.ro

34. PADUREA IN EPOCA MIGRATIILOR 35
Pentru Transilvania citdm scrisoarea In latine§te din 1.549 august 7,
a lui Ilia§ Vodà al Moldovei atre bistriOni cerindu-le sä lase pe locuitorii
din Feldru, supu§ii säi, sä-§i stäpineasc6 päminturile pe care le-au avut din
vechime §i sà-§i facä In pädurea deasä curäturi
In privinta jarivilor, citIm un act din 7 iulie 1526, Tirgovi§te, prin care
Radu de la Afumgi däruie§te lui Färtat clucer o bucatä de loe din locul
domnesc; ca punct de hotar e indicatä Jard§tea" 2.
La 5 iunie 1560, Alexandru Läpu§neanu intäre§te slugii sale Vasco
ni§te curAturi §i cu prisaa §i cu grädini, lug In pädure, In afarä de cimp,
ce li-au curAtit ei (Vinzgtorii1) In ocina lor §i le-au ars 3. Interesant e actul
din 20 martie 1584 prin care Petru *chiopul latäre§te lui Bratul pitar, intre
altele, In mijlocul bucovinei", adia a pädurii de fagi o poianä." ce se nu-
me§te Pojarna, pe Bic, §i cu piraiele ei de moarà", cumpäratä cu 160 de zloti
tätäre§ti 4. Numele Pojarna aratä a e vorba de o poianä Melia de mina
omului, nu naturalà, dindu-se foc pädurii. lar la 26 aprilie 1632, logorätul
Goran cumpärä de la Anghel §i Vlad 12 fälci de ocinä la Säräcine§ti insä
spre Seaturà fälcile, la Jarà§te, unde i-au fost viia" 5.
Cit despre arfire, iatä citeva zapise vrincene: La 20 decembrie 1736
Solomon Jipieanul dimpreunä cu fratili säu Mafteiu vinde o ar§i0., ci
chiamä Ar§itele Jipienilor din pirlul Tojanilor, lui Ursu Gegea drept 1.6 lei
bani" 6. Tot Gegea cumpärä, la 10 mai 1751, de la Ion Maftei, o ar§i0 ce se
cheamä Ar§ita Lungä, din virful Tojanului pinä in apa Tojanului §i la vale
pia. In Zäbala, cu 4 lei noi 7. La 2 aprilie 1.766, Ion Puflea cu femeia sa
aratä cà, vInzind lui Stefan Taf§ulä Ari§ita, s-a sculat nepotu-säu Iftimie
§i mergind la vornicul Carp, acesta i-a dat dreptate, obligind pe vinzätori
sa intoara lui Taf§ulea pretul: trii capre cu ezi" 8. Unchea§ul Mihul Dalica
§i cu ginerele ski Cristea §.1 cu alii recunosc, la 3 august 1.785, ca au mincat
ei Aria Jichienilor cu vitile lor", fiind aceastä ar§i0 loc de coasä" ; trebuie
deci sa pläteasa stäpinului ar§itei, preotului Neagu Gegea 9. La 18 Mai 1792,
se alege partea de ocinä a lui Vasile sin Nicoara: Si i-am dat lui parte de la
1 Hur mu zaki-I or g a, Documente, XV, 1, p. 474: Queruntur nobis subditi
nostri de Feldra quomodo eadem eos ex iustius metis et pratis terminorum terrarum eorum,
id quod semper possederunt et ad eos concernent, eos prohibet ne quidquam iuris illic
habeant et se inde abstineant inter densam silvam si campum limpidare curaverunt".
2 Documente B, Veacul XVI, vol. II, p. 22.
8 Documente, A, XIV, vol. II, p. 153.
4 Documente A, XVI, vol. III, p. 239. Cf. Pojorfta, In judetul Suceava.
5 Documente B. XXIII, p. 553.
Aurel Sava, op. cit., I, p. 76.
7 Idem, p. 82.
8 Idem, p. 87.
Idem, p. 119.
www.dacoromanica.ro

35. 36 ISTORIA PADURII ROMANESTI
vale de Ar01,5, Ora in Petic" 1 lar In februarie 1808, intr-un act scris la
Birsä0i, e amintit, In hotarul Tope§tilor, Fundu Ar0tii" 2 In Marele Dic-
tionar Geografic, volumul I, apärut In 1898, slut nu mai putin de 47 (patru-
zeci i apte) de topice cu numele Arfita simplu sau compus (Aria Ascunsä,
Ar0ta Baie§escu, Aria Cretalui, Aria lui Toader etc.), o samil din ele
dupä' numele celui ce Meuse aria. Relevä'm ,,Aria pädure pe mo0a Si-
näuti, comunä Tureatca, judetul Dorohoi" §i Ar§ita, pädure de fag pe mo0a
Probota, comuna Dolhasca judetul Suceava".
In Transilvania §i, uneori, §i dincoace de Carpati, in Moldova, se intre-
buinteazà, In loc de curAturd, termenul oaf care vine din maghiarul ovas
(ayas) 3. Tara 0a§ului este deci tara curäturii sau a runcului, din pricina
curAturilor fäcute pe vremuri in marile päduri de aici. Faptul a. se Intre-
buinteaz5 un termen maghiar, nu scade Insá intru nimic caracterul strävechi
romanesc al acestui tinut, dupà cum nu scade caracterul italian al Lombar-
diei, numele ei, de origine germanic4, caracterul francez al Burgundiei
Normandiei, numele acestora, tot de origine germanicä, sau, In sfir0t, ca-
racterul românesc al Transilvaniei, cind i se spune §i Ardeal.
Toate aceste poiene fäcute de mina omului runcuri, curäturi, sk4-
turi, lazuri, jari§ti, ar0te serveau fie ca ogoare §i finete, fie pentru a planta
vie, a face prisäci, mori sau grä'dini cu pomi, a Intemeia vreun 1áca bise-
ricesc sau locuiate care, lnmultindu-se, deveneau &Maine, §i apoi sate. Iatä
citeva documente In acest sens: La 30 aprilie 1555, Alexandru Läpu§neanu
intäre0e starostelui Pogan o poianä sub Mägura, anume Poiana lui Nichifor,
cu moara pe Putna", cumpAratä de la Zlate vätaf cu 100 de zloti tätä're§ti 4.
Mägura e Mägura Odobe§tilor, acoperitä ping azi Cu o lntinsä pä'dure de
stejar ; poiana fusese fAcutá pentru a se ridica moarg pe ea. UrmeazA actul
din 13 aprilie 1560 care are §i o valoare istoricä': Alexandru Lä'pu§neanu
ddruie0e mänästirii sale 111§ca satul Pop e0i, la obsir0a Vasluiului cu pri-
gene i cu poenile", sat care a fost a Lupului biv paharnic, nepot Täutului
§i pe care 1-a pierdut in vremea vicleniei sale, chid s-au ridicat domn asupra
capului domniei mele §i cu alti vicleni, cind au §i perit Intru vinovätiile sale" 5.
Tot In 1560, in luna mai, cälugärul Marchel, pustnic In locul numit Tolici,
inchinä. mänästirii Neamt, locul sä'u de prisaca pe care singur 1-a curälat
Aur el Saya, op. cit. p. 126 Peticul e un plrlu ce se vars6 In Zaala, In
comuna NAruja.
Idem, p. 158. Pentru Arsita, coastà de deal pe partea nordicg a satului Bir-
sesti, ... pe vremuri acoperità de padure" cAreia oamenii i-au dat foc de si-au deschis
locuri de culturl, Odurea fiind färd valoare In acele vremuri" vezi Simion Hirnea, op. cit.
sub voce.
3 Toponimia romdneascd, p. 23.
4 Documente A, XVI, vol. II, p. 83.
3 ldem, XVI, vol. II, p. 150.
www.dacoromanica.ro

36. PADUREA IN EPOCA MIGRATIILOR 37
Cu munca sa i a fäcut §i poianä §i singur a curätat" 5. Din 6 august 1.583
este hotarnica mänästirei Sucevita In care slut mentionate §i poiene cu fl-
neata". Dintre punctele de reper ale hotarnicei: la stina Ursului rediul
Sdcdrei poiana Märului dealul Homorului ce este pentru väratec
unde iese drumul din pädure poiana lui Hirea ... la cornul Brädätelului"
La 15 mai 1.584, Teofan mitropolitul Sucevei ddruie§te mänästirii Galata
ni§te chilii pe care le-am fäcut eu lingä mänästire §i cu locul pe care 1-am
curätat cu oamenii §i cu banii mei In pä'durea intreag6 §i deasä §i am Ingrädit
cu gard acele chilii §i cu locul" 2. Urmeazä douà acte privind via ridicatà
pe loe de päclure. Primul este din 1631 aprilie 17: Leon Toma intäre§te lui
Nedelco, Intre altele douä pogoane de pädure", cumpArate de la popa Saya
pentru 400 de aspri gata, sä facä vie" 3. Cel de al doilea act, din 28 ianuarie
1632, este tot de la Leon Toma; el intäre§te mänästirii Dealul vinäriciul
domnesc de pe ocina ei, Solomon, adäogind totdeodatä : oamenii care vor
fi sälpat §i vor fi Valet stejari In pädurea intreagä, fie satul Glodeni sau alti
oameni ca sä facà vie pe (Ada' mänästirii, tot sä fie In pace" de zisul vinärici
domnesc 4. Ultimul act, din 1629, prive§te ogoarele sau holdele fäcute pe
loe de pädure: Ion cel Schiop däruie§te mänästirii Cozia partea sa de ocinä
din satul Voineasa pre nume 20 de holde din pädure" 5.
5 Documente A. XVI, vol. II, p. 151.
Idem, XVI, vol. III, p. 226-227.
2 Idem, XVI, vol. III, p. 255.
Documente B, XXIII, p. 366.
4 Idem, XXIII, p. 506-507.
5 Idem, XXII, p. 432.
www.dacoromanica.ro

37. PADUREA ROMANEASCA IN SECOLELE XIVXVIII
(PINA LA PRIMELE LEGI SILVICE). ROLUL PADURII IN APARAREA
TARII SI CA LOC DE REFUGIU
Chid au fose leii in rara domniei mele, fara toatel
fugise in codri"
(Document din 26 septembrie 1617, de la Radu
Mihnea, voievodul Moldovei)
Rolul padurii In apfirarea ärii i ea foe de refugiu. Ndurea a jucat
un rol important in luptele pentru apärarea tärii, fiind un aliat de seamä
al armatelor romäne0i. Fatä de superioritatea numericd obipuitd a armatelor
adverse fie cele turce0i, fie cele ungare sau polone sau chiar cele tätä-
re0i superioritate care nu permitea o luptä cu sorti de izbindá pe cimp
deschis, unde disproportia de forte era imediat vizibilá, marii no§tri voie-
vozi au fAcut apel la sprijinul pädurii ; cu ajutorul acesteia, disproportia
de forte nu mai era vizibilä. ; surpriza atacului devenea posibilä, apärarea
mai uwarä iar In caz de retragere, aceasta era protejatà. Am reprodus mai
Inainte douà märturii din secolul al XVI-lea arätind in general rolul pädurii
In apararea tärii; vom indica acum o seamä de cazuri concrete care justificä
afirmatia de mai sus.
Ne referim In primul rind la bätälia decisivä de la Posada (1330), cea
care a asigurat independenta tinärului stat muntean intemeiat de Basarab I
Incepätorul dinastiei Basarabilor. Nu sint bine cunoscute cauzele care au
dus la räzboiul dintre voievodul muntean §i Carol Robert, regele Ungariei;
se pare Insä cá vinovati au fost doi sfetnici ai acestuia din urmä care do-
reau sä aibä pentru ei tara lui Basarab sau mäcar banatul de Severin. Räz-
boiul a lneeput toamna ; armata ungark Inaintind printr-o tarä unde, dupä
vechiul obicei, se fäcuse pustiul in fata du§manului, nu se putea aproviziona ;
lneepu deci a suferi de foamea cea mare", dupá insä0 expresia cronicii
ungure0i. A§a Incit, ajunsä In fata cetätii de la Arger e vorba de Curtea
de Argq regele trebui sá dea ordinul de intoarcere. Aci, In drum spre
cash', pe chid armata ungarh se angajase intr-o vale lungä §i strima, cu coastele
repezi acoperite de pädure, osta0i lui Basarab, care ocupaserà
Inchiseserä cu kianturi i valuri de pämint atit ie0rea, eft i intrarea väii,
incepurà sä präväleasc6 bolovani §i copaci täiati i sä tragà cu sägetile In
grämadä. Präpädul a tinut patru zile (9-12 noiembrie 1330). A ckut atunci
www.dacoromanica.ro

38. IADUREA ROMANEASdi IN SECOLELE XIV-XVIII 39
multime nenumäratä din ostasii lui Carol Robert ; s-a pierdut sigiliul rega-
tului; regele 1nsui, ca s. scape, si-a schimbat hainele cu unul din credin-
ciosii s'äi i abia a putut iei asa, neobservat, din välmä'sagul acela. O pradä
foarte bogatá cäzu in mlinile ostasilor nostri. tim toate aceste amä'nunte
dintr-o cronicä ungarà contemporanä, numitä Cronica pictatd de la Viena
(Chronicon Pictum Vindobonense); i se spune asa din cauza miniaturilor
care-i Impodobesc textul si din care dou'ä se referà chiar la luptä
Nu se stie sigur unde s-a dat aceastä memorabilä' bätälie, care a dovedit
puterea noului stat romanesc si In acelasi timp i-a asigurat o dezvoltare
Unii istorici cred c6 ea a avut loe Intre Cimpulung si Bran, la punctul numit
Posada. Dar de la cetatea Arzesului", unde ajunsese armata ungark drumul
cel mai scurt de Intoarcere nu e prin Cimpulung, Bran si Brasov, ci prin
Lovistea i apoi Valea Oltului, spre Sibiu. E mai probabil deci ca lupta
fi avut loe pe aici, asadar Intre Curtea de Arges si Sibiu, probabil prin Lo-
vistea.
O luptà asemänältoare a avut loe dui:4 cileva decenii, In timpul domniei
lui Vladislav I sau Vlaicu Vodä'. Si de data aceasta, armata ungarà a fost
cea care a atacat. In toamna anului 1368, dupä. 13 octombrie, aceastä armatà,
alatuitä, potrivit Cronicii lui loan de Kiikiillö, din nobili", din secui
din multi ostasi dintre cei mai de seamä", i comandatä de voevodul Tran-
silvaniei, Nicolae Lackfi, a trecut muntii spre a ataca din spate pe Vlaicu
care avea de infruntat o a doua armatä ungarä ce voia sà treacä Dunä'rea 2
Impotriva armatei care cobora din munti, Vlaicu trimisese pe pircälabul
de Dimbovita, Dragomir. Acesta, dupä' o primá ciocnire care-i fusese defa-
vorabilä, se retrage, aträglnd armata adversä lntr-o regiune pä'duroasa, cu
locuri tari. Sä &din aici cuvintul cronicii sus-amintite: Dar dupg aceea,
Inaintind färä grijá mai departe prin päduri dese, clnd se Infundase pe
niste poteci foarte Inguste", Nicolae Lackfi" a fost atacat de multimea ro-
mânilor din päduri si din munti si a rä'mas mort, Impreunä cu vrednicul
bärbat Petru, vice-voievodul sàu, cu Deseu zis Vas, cu Petrus Ruffus, cas-
telanul Cetätii de Baltà, cu secuii Petru i Ladislau, bärbati viteji, i cu alti
numero0 ostasi i nobili de seamä. Si dupa ce ungurii, päräsind oastea, dä'.-
durä' dosul si o rupserà la fugä, ajungind prin locuri noroioase i mlästinoase...,
multi dintre ei furà ucisi de romani; numai citiva au scäpat , cu mare pri-
mejdie pentru persoana lor i cu pagube In avut. Iar trupul voievodului
Nicolae, scotindu-1 cu luptä grea din mlinile romanilor, 1-au adus In Ungaria,
Chronicon Pictum V indobonense, In Scriptores .Rerum Hungaricarum, I, ed. G. I.
S chwandtner, Viena, 1746, p. 496-498.
2 Maria Holban, Contribujii la studiul raporturilor dintre Tara Romeineascd
Ungaria angevinit ..., In Studii f i materiale de istorie medie, vol. I (1956), p. 41-42.
www.dacoromanica.ro

39. 40 ISTORIA PADURII ROMANESTI
sà-1 inmormInteze la Strigoniu" 3. Nici locul bätäliei din 1.368 nu e cunoscut ;
In once caz, el este Intr-o regiune päduroasä. din Muntenia, poate la limita
dealurilor cu cimpia, datä fiind urrarirea in locuri noroioase vi ml4tinoase".
Cronicarul bizantin Laonicos Chalcocondylas, povestind räzboiul lui
Baiazid cu Mircea cel Bätrin nu se poate preciza dacä e vorba de raz-
boiul din 1394 sau de cel din 1.400 spune cä dupä ce Mircea a pus In sigu-
rantä femeile vi copiii in munti, dupà aceea se lima vi dinsul cu armata pe
urma lui Baiazid prin pädurile de stejar ale tärii, care slut multe vi acoperà
in toate pärtile tara, sä nu fie uvor de umblat pentru duvmani vi nici lesne
de cucerit" 1.
A treia mare luptä datä la adäpostul pädurii a fost aceea a lui Bogdan
voievod, tatAl lui Stefan cel Mare, Impotriva polonilor care voiau sä readucä
domn in Moldova pe Alexandru voevod, devotat lor. Ea a avut loe, la 6 sep.
tembrie 1450, in codrul Crasnei, marea päclure ce se Intindea la sud de Vaslui,
In preajma localitätii Crasna. Drumul pe care venea oastea polonä trecea
prin aceastá pädure; aci i-a avteptat oastea lui Bogdan. Iatä ce povestevte
cronica moldoveanä: Deci chid au fost la mijlocul pädurii, fäcut-au nävalä
oastea lui Bogdan Vodä la carde levilor, ci apärIndu-se levii, abia
au scäpat cu multä paguba, vi peire. Deci vrind sä intre vi ceilaltà oaste
leveascä, atuncea s-au ivit toata oastea lui Bogdan vodä, cu multe steaguri
vi buciume vi färä cälärime, multä pedestrime. Väzind aceasta, levii s-au
tocmit de räzboi vi au bAgat In mijloc pe Alexandru vodä ... vi s-au bätut
mai Inainte de apusul soarelui pina au Inoptat, perind de amindouà pärtile,
pinä au nävälit vi gloatele de pedevtri, carii au fAcut la strimtoare mare moarte
In levi, täind cu coasele vinele cailor ; unde hatmanii levevti, vrind sä Imbär-
bäteze pre ai säi, vi-au pus vi ei capetele, ales Piotru Odrivoz vi Nicolae Po-
raya vi Buciatskii" 2 Meritä sá fie subliniatà precizarea cronicei privind
oastea lui Bogdan Voda: färà cälärime, multe pedestrime". Calarimea nu era
de folos In lupta In pädure ; nu se putea mica uvor, nici desfAvura, iar un atac
grupat era imposibil din cauza copacilor. In schimb, pedestrimea, luptind la
adäpost, trägind cu arcul aparati de trunchiurile copacilor, era redutabilä
vi avea un net avantaj asupra adversarului. La lupta de la Crasna credem a a
luat parte gi fiul lui Bogdan, tinärul Stefan, care avea, dupá vapte ani,
sä ocupe tronul Moldovei; el ivi va aduce aminte de lupta din -Liner* cu pri-
3 Ioan de K ii k il II 6 (de Tirnave) In Scriptores Hungaricarum veteres ac genuini,
Tyrnaviae, ed. Schwandtner, 1765, pars I, p. 311-313.
1 Laonic Chalcocondi I, Expuneri istorice..., in româneste de Vasile Grecu,
Bucuresti, 1958, p. 64 nota 2.
' Letopisetul Tcirii Moldooei pinci la Aron Vocki, ed. C. Giuresc u, Bucuresti,
1916, p. 38-39.
www.dacoromanica.ro

40. PADUREA ROMANEASCA tisr SECOLELE XIVXVIII 41
lejul rkboiului pe care-I va purta el Insu§i Cu polonii, in 1497, rdzboi in care
va aplica o metodä similarg, devenitd. clasicä.
Intr-adevär, reprezentativä pentru lupta in pädure este aceea din codrul
Cosminului, purtatä de oastea lui Stefan cel Mare impotriva oastei lui loan
Albert, regele Poloniei. Acesta din mind intrase in Moldova cu ginduri du§-
mänoase §i asediase, dar MA succes, cetatea Sucevei. Stefan poruncise,
urmind vechiul obicei al pämintului nostru, sd se ascundä proviziile §i fura-
jul, iar ceea ce nu putuse fi ascuns, fusese ars. In acela§i timp, fuseserd
inchise drumurile spre miazdnoapte, astfel cd alimente §i nutre t nu puteau
sosi nici din Polonia. In curind, oastea lui loan Albert Incepu sä sufere de
foame. A§a inch craiul fu bucuros sá primeasa mijlocirea voievodului Tran-
silvaniei care sosise, Intre timp, cu 12 000 de oameni In ajutorul lui Stefan
spre a face pace. Ea se incheie, dar cu conditia lämuritä ca polonii sá se
retragá tot pe unde veniserg, iar nu prin altà parte, ca sä nu facä alte stri-
cAciuni. Pe unde venisera nu mai era insd nimic de mincat, astfel cá ei tre-
buirä sá ja un alt drum, prin ora§ele Siret §i Cernäuti, drum care trecea prin
codrul Cozminului. Chid oastea polonä fu In mijlocul pädurii, moldovenii
prävälied asupra ei copacii mninati asta lnseamnä cd se tineau numai
intr-o margine a trunchiului, restul fusese täiat §i-i atacará cu putere
(1497, octombrie 26). Neavind unde sá fugä, neputindu-se desfä§ura din
pricina locului strimt, le§ii furá zdrobiti, ca odinioard ungurii lui Carol Ro-
bert. Regele putu, cu mare greutate, ad-0 facd. drum Odd' la Cernäuti, unde
avu loe o nouá luptd.; infrinti §i de data acesta, putini dintre soldatii lui loan
Albert 1§i mai vdzurä rara. Prada luatä de moldoveni fu enormä In ce
prive§te pe prizonieri traditia consemnatä de loan Neculce In 0 samd de
cuvinte spune cá Stefan ar fi poruncit Bá fie pu§i ad are mai multe locuri in-
tinse pe care le-a semdnat apoi cu ghindä §i a§a au crescut dumbravi pentru
pomenire ca sd nu se mai acoliseasa (sä' se lege) de Moldova: Dumbrava
Ro§ie la Boto§ani §i Dumbrava Ro§ie la Cotnar §i Dumbrava Ro§ie mai
gios de Roman" 2. Unii se indoiesc de veracitatea acestei traditii; noi socotim
1 Pentru lupta din codrul Cozminului vezi Letopiselul anonim In Cronicile slavo-
romiine din sec. XVXVI publicate de Ion Bogdan, editie de P. P. P an ai t es c u, Bu-
cure§ti, 1959, p. 21. Iata pasajul respectiv: Si la 19 ale lunii Octombrie, joi, s-a Intors
craiul lepsc §i nu a pornit pe aceea*i cale pe care venise, ci a pornit pe alta cale, pe unde
era tara Intreaga. Deci s-a miniat Stefan voievod §i a gonit pe urma lor cu o§tenii sai §i
cu douà mii de turci. i i-a ajuns la marginea fagetului Cozminului §i i-a lovit, joi, luna
Octombrie 26 §i ... a biruit atunci, domnul Stefan voievod §i i-a batut. i apoi i-a gonit
prin fagetul Cozminului, omorindu-i i taindu-i §i au fost luate toate schiptrele craiegli
au cazut acolo multi boieri §i voievozi le§i mari §i a cazut acolo multa oaste §i toate
tunurile cele mari, cu care batusera In cetatea Sucevii, au fost luate atunci §i altele mici
§i mai mici, multe, pe care nu este Cu puling a le nOra."
2 I o an Neculc e, Letopisetul Tdrii Moldopei, ed. Iorgu Iorgu, p. 11-12.
www.dacoromanica.ro

41. 42 ISTORIA PXDURII ROMANESTI
flag cà nimic nu ne impiedicà s-o admitem. Detaliile pe care ni le dä Neculce
asupra tratamentului la care eran supugi acei prizonieri nu par de loe a fi
inventate. Dealtfel, s-a arältat, nu demult, intr-un studiu, cá numeroase
traditii din cele consemnate de Neculce corespund realitätii istorice sau
au mäcar un simbure de adevär 1
In urma luptei de la Baia (15 decembrie 1467), regele Ungariei Mateiag
Corvin, ränit in spate de o sägeatà cu trei virfuri, a trebuit sà se retragä.
In grabg.. Dar ajungind In munti, povestegte cronicarul polon Dlugosz
el aflä drumul Inchis cu arbori täiati". Atunci el dete foc carelor i bagajelor
sale i ingropä cincizeci de tunuri ca sä nu cadä In nalinile moldovenilor 2.
Amintirea luptei din codrul Cosminului era inc6 vie In Polonia dupá
aproape gapte decenii. Cind, in octombrie 1563 un detagament polon, condus
de Laski, care voise sä. ajute pe Despot Vodä, se retrage prin acelagi codru,
el e ingrijorat deoarece spune un izvor contemporan däinuia vie din
amintirea pärintilor lor marea infringere suferitä de regele Ioan Albert al
Poloniei din partea moldovenilor condugi de Stefan, « regele » lor neinfricat
neobosit". Grija lui Laski e cu atit mai mare cu cit aflase cä in amintitul
codru se taie pädurea i sint culcati la pämint copaci uria0 cu care sä. fie
inchise drumurile i impiedicatá. trecerea". Operatiunea aceasta se fäcea
adaugä izvorul fie din porunca lui Stefan Toma, care inlocuise la domnie
pe Despot, fie din propriul imbold al täranilor care lucran Cu insufletire
sirguintä. Dar, de data aceasta, tragedia nu se repetà: gratie mäsurilor pe
care le ja, Laski poate trece prin codru färä. pierden i 3.
Si In altä mare biruintä a lui Stefan cel Mare, aceea de la Vaslui (ianuarie
1475), pädurea joacá un rol insemnat. Locul ales de voievod era intr-o regiune
päduroasä i avind intr-o coastä o pädure de lunch', mlägtinoasä. In dosul
acestei päduri a agezat Stefan un detagament, Cu trimbite i Burle, ca sä
atragä pe dugman, intr-acolo, in mlagtinä% Aga s-a i intimplat. Si In timp
ce oastea turceasc6 silea intr-acolo, luptind cu noroiul i impotmolindu-gi
tunurile, un corp de oaste moldovean, ascuns in pädurile vecine, a atacat
din flanc, iar un al treilea corp din spate, determinind retragerea lui Soliman
Hadimbul (Eunucul 1), retragere care s-a transformat in derutä 4. Urmärirea
Const. C. Giurescu, Valoarea ictericia a tradiiiilor consemnate de loan Ne-
culce, in Studii de folclor fi literatura, Bucuresti, 1967, p. 439-495.
2 Ieannis Dlugossi sea Longini Historias Polonicae, t. II, Leipzig, 1712, p. 418.
a Grazian i, in Calatori stra'ini despre 'apile romane, II, Bucuresti, 1970, p. 621.
Iat5. cum povesteste letopisetul lupta de la Vaslui: *tefan vod5. tocmise putini
oameni despre lunca Blrladului ca amAgeascti cu buciume i Cu trimbite, dind semn
de razboi. Atuncea oastea turceasca intordndu-se la glasul buciumelor, i Impiedecindu-i-
apa si lunca, i acoperindu-i i negura, tAind lunca i sfArimind ca sa treac6 la glasul
bucinilor, iar5 dind5rAt *tefan Voda cu oastea tocmitl i-au lovit, Joi, Ghenarie 10 zilei
unde niei era loe de a-si tocmire oastea, nici dela se Indireptare, ci asa, ei tu de sineIt5..
www.dacoromanica.ro

42. PADUREA ROMANEASCA IN SECOLELE xIvxviti 43
a durat patru zile, de marti pinä vineri noaptea", pe un mare noroi", cum
arata letopisetul. Unii dintre fugan i s-au inecat in apa Siretului, altii in Dunäre ;
pe multi i-au luat prizonieri. Rareori s-a väzut o infringere mai dezastruoasà.
O recunosc 1nii cronicarii turci. Astfel, unul dintre ei, Seadedin, spune:
Cei mai multi dintre soldatii islamici au murit multi viteji au pierit pe
cimpul de bätälie ; Hadimbul ... a scäpat cu greu de la nenorocirea pieirii"
Tot ling6 o pädure i anume 11110 dumbrava de la Lipinfi sau Lipnic,
aproape de Nistru, are loo biruiata lui Stefan cel Mare asupra tätarilor care
veniserä sä prade Moldova (20 august 1470) 2 Iar la R'äzboieni, unde lupta
s-a dat pe un platou impädurit, la räsärit de Valea ADA, ai novtri luptind cu
desradejde i fiind in cele din urmä striviti literalmente stropviti" cum
spune eronica retragerea s-a fäcut la adclpostul peiclurii, (26 iulie 1476) 3.
Semnificativ, pentru salvarea pe care o oferea pädurea in caz de re-
tragere este episodul luptei de la Popricani intre däräbanii lui Gheorghe
Stefan, noul domn al Moldovei, i cazacii lui Timuv Hmielnitki care aduceau
indärät pe Vasile Lupu. In acea luptä väzind atacul dävalnic al cäläretilor
cazaci, darabanii au plecat fuga de la vad (vadul Jijiei 1) la deal, spre ré-
diu" ; i-au ajuns insä pre coasta Popricanilor cäläretii lui vi au cklzut
acolo multe trupuri den bietii därälani. Altii, carii au hälkluit pinä in rédiu,
vi-au scutit viata cu pädurea" 4.
Si Mihai Viteazul a tinut searra de avantajul pe care il putea aduce
pädurea. La alugäreni, in spatele pozitiei alese de domn, erau mici
acoperite de päduri, formind un adäpost natural; in fat5, valea mlävtinoasä
a Neajlovului; drumul ducea peste riu pe un pod de lemn, vi continua apoi
indu-se, multi pierira, multi prinsi de pedestrime au fost, ce i pre aceia pro toti i-au taiat,
unde apoi migle de cei morti au shins. Si multi pasi i sangeagi au perit puscile /
= tunurile 1 / le-au dobindit i steaguri mai mult de 100 au luat" (Letopiselul Teirii Mol-
dovei pind la Aron Vodei, ed. C. Giurescu, Bucuresti, 1916, p. 57-58.
Cronici turce.,sti privind leirile romdne, I, ed. Mihai Guboglu i Mustafa Mehmet,
Bucuresti, 1966, p. 322.
2 Const. C. Giuresc u, Istoria romdnilor, H, editia a IV-a, Bucuresti, 1943,
p. 60. Lipnic deriva din termenul slay Lipneac" care inseamna padure de tei, teis.
Dumbrava venea la 5 km la sud de actualul sat Lipnic si la circa 8 km de Nistru:
D. Ur zic A, Beitdlia din Dumbrava de la Liping, Iasi 1937, p. 17-24 si 28; Al e-
xandru V. Boldur, ,,Stefan cel Mare, voievod al Moldovei, 1970, p. 196.
3 Idem, p. 69 Cronicarul turc Seadedin, relatind preliminariile luptei de la Raz-
boieni, arat5. ca Stefan cu ostasii si se tinea ascuns prin desisurile unui codru, a carui
intrare o astupase cu copaci uriai, asa Incit sultanul in zadar Il cauta, cad nu putea gasi
urmele..." .lar la sfirsitul luptei domnul Moldovei, iesind din padure pe o carare ascunsa"
se retrase la munte cu putini de ai sal". (A lexandru V. Boldu r, ,,Stefan cel Mare,
voievod al Moldovei, p. 213).
6 Miron Costin, Letopiseiul rdrii Moldovei, in Opere, editia P. P. Panaitescu,
Bucuresti, 1958, p. 146).
www.dacoromanica.ro

43. 44 ISTORIA PADUA!' ROMANESTI
Intre inAltimi, arp incit armata turceascA nu putea inainta decit sub formA
de coloank cu un front redus. In timp ce Mihai, in fruntea oastei sale, respinge
printr-un contra-atac fulgerAtor, pe turci, care trecuserk peste pod, un de-
ta§ament de patru sute de soldati, sub comanda cApitanului Cocea, atacA,
protejati de pAduri, din spate. Turcii, cuprin0 de panicA, incep o retragere
dezordonatA, In care era sá piará chiar Sinan pava, zvirlit de pe pod In mla§-
fink daa nu-1 scäpa, luindu-1 in spate, un veteran din Rumelia 1.
Tot in legAturá cu expeditia turceascA impotriva lui Mihai Viteazul,
relevAm citeva detalii privind pAdurea, gratie unui martor ocular, spaniolul
Diego Galán. AflAm de la acesta c'á Sinan pava ordonase flotei de 4 fregate
de sub conducerea lui Mami pap &A coboare pe Dundre in jos ca s'A ja la bord
pe hanul tAtarilor ce venea &A ajute pe turci, han care se temea de primej-
dii/e pe care ar fi trebuit s'A le intimpine In numeroasele pAduri ce Infrumu-
seteazA tara aceasta". La intoarcere flota a fost vestità CA in amonte de
Silistra, românii au pregAtit o ambuscadd, cu muschete §i douAzeci de piese
de artilerie, intr-un des4 de copaci" ; de acolo s-a tras intr-adevAr asupra
galerelor, care avind pierden i 0 in primej die de a fi scufundate, s-au retras
In dosul unei insule spre malul drept al DunArii; apoi, dupA trei zile, au ajuns
la Rusciuk 2. Cit prive§te locul bAtAliei de la CAlugAreni, cronicarul turc Se-
laniki spune cA era foarte strimt, pAduros 0 mlä§tinos" 3, alt cronicar turc
Naima aratA ea pädurea era de stejar", iar spaniolul Diego Galán o calificA
drept foarte deas6"; In aceastà 'At:lure, adaog6 el, statea ascuns Mihai
cu putinii oameni de care dispunea §i cu douAsprezece piese de artilerie" 4.
0 pretioas6 mArturie despre rolul pAdurii ca loo de adApost in timp de
rAzboi este märturia unui iezuit, privind calamitältile din Moldova in 1.653.
Ace§ti oameni nenorociti, ingrijindu-se doar sA scape cu viatä, au umplut
pAdurile, muntii §i pe0erile, In a§a fel, incit p'ärea sA se fi adus In aceste
ascunzi§uri < adevArate > colonii §i numai cei mai indrAzneti mai obi§nuiau
sá ias6 de prin pAduri s'A-0 revadA casele pustiite". Oamenii sufereau §i din
partea tilharilor care cercetau pAdurile 0 atacau oamenii ce se ascundeau
acolo" 5.
Tot in pAdure 0 anume in codrul Cotrocenilor 0-a aflat scApare in 1678
erban Cantacuzino pe care domnul In scaun, Gheorghe Duca, 11 simtise cA
vrea sA-i ja locul §i hotArise sA-1 prind'A. Prevenit de soia lui Duca, ce-i era
ibovnicA", erban a fugit noaptea, impreung cu un nepot al sAu, ai trecind
1 Const. C. Giurescu, Dinu Giurescu, Istoria romcinilor, Bucure§ti,
1971, p. 372.
2 Caltaori strecini, III, Bucure§ti, 1971, p. 525-526 si 528.
3 Cronici turcefti ... I, p. 371.
4 Cillatori sträini, III, p. 529.
5 ldem, V, p. 501.
www.dacoromanica.ro

44. ADUREA ROMANEASCA. IN SECOLELE 45
apa DImbovitei, s-a ascuns la Cotroceni unde atunci era o mare §i deasa
padure. A ezut trei zile ca sà nu-i poata gasi urma cei trimi§i in toate
dupa el gonaci. Apoi, aflind de la casa lui ca s-au intors gonacii, atunci
iar noaptea, plecind din pädure, a doua zi dimineata au trecut Dunarea
pe la Giurgiu §i s-a dus la Tarigrad" 1, de unde s-a Intors domn, Duca fiind
mutat in Moldova.
Relevam, In sfir§it, rolul pe care-1 avea codrul Tigheciului, in lupta
de aparare impotriva tatarilor, rol pe care-1 subliniaza Dimitrie Cantemir
In Descriptio Moldaviae". Cealalta padure spune invatatul domn
qezata dincolo de Prut, la marginile Basarabiei §i numita Tigheci are jur
imprejur aproape 30 de mile italiene. Ea este cel mai puternic bastion al
Moldovei contra scitilor / = tatarilorl / pe care ace§tia de mai multe ori au
Incercat, dar niciodata nu 1-au putut cuceri. Copacii grit totu§i atit de de§i,
incit nici macar un om care merge pe jos nu poate inainta decit pe poteci
cunoscute doar celor din partea locului. Odinioara se aflau acolo mai mult
de douasprezece mii de locuitori, cei mai vajnici o§teni din toata Moldova;
azi dupa atitea lupte §i mäceluri din amindouä partile, au rämas de-abia
cloud' mii. Ei au o Invoiala cu tatarii din Bugeac, vecini cu ei, prin care s-au
legat sa le dea In fiecare an un anumit numar de trunchiuri, fiindca Basarabia
duce foarte mare lipsa de paduri. Aceasta invoiala ei o tin §i astazi cu stric-
t* ; dar dacti tätarii vor sá incalce conditiile §i sá ceara mai mult, ceea ce
nu se intimpla rar, se impotrivesc cu armele i adesea ies Invingatori" 2.
Chiar §i cind luptau departe de tara, osta§ii no§tri cautau sprijinul
padurii. A§a s-a Intimplat In 1422 cu deta§amentul de calareti trimis In aju-
tor de Alexandru cel Bun regelui polon Vladislav Iagello In lupta acestuia
Impotriva Cavalerilor Teutoni care, dupa ce fusesera siliti sa paraseasca
Tara BIrsei, se stabilisera In Prusia Orientala. Deta§amentul de moldoveni
e atacat In fata cetatii Marienburg de o armata mult mai numeroasä. Ei se
retrag atunci In ordine, intr-o padure din apropiere unde descaleca §i se dau
fiecare In dosul unui copac, a§teptind cu arcurile pregatite, atacul teutonilor.
Cronicarul polon Dlugosz, relatind acest moment, adaoga ca moldovenii
intrasera In padure pentru ca, mai u§or dupci obiceiul ci firea neamului lor,
Genealogia Cantacuzinilor, ed. N. I or g a, Bucure*ti, 1902, p. 211.
2 Descriptio Moldaviae, ed. 1973, p. 110-111. Miron Costin In Letopiselul
Moldovei, da o alta imagine a codrului Tigheciului. Povestind navala din 1650 a
tatarilor, el afirma.: : Codrului Chigheciului, la Falciu, loaste putina paguba au facut
tatarii atuncea, cà tndata au nazuit la codriprul lor, ce au ei acolea, anume Chigheciul,
padure nu awa inalta In copaci, ca copacii foarte putini sintu, cum este deasa i ripoasa
§i de spini mai multu decitt de altu lemnu crescuta. i se-au aparat chighecenii, de nu le-
au putut strica nemica tatarii". (Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, Bucure§ti,
1958, p. 132). Daca in privinta desimii de nepatruns a codrului Tigheciului, ambii cartu-
rari sint de acord, ei difera in privinta copacilor inalti.
www.dacoromanica.ro