Documentul abordează importanța nevoilor umane în cadrul activității economice, explicând că economia are scopul de a satisface aceste nevoi prin producția și distribuția de bunuri și servicii. Acesta evidențiază clasificarea nevoilor umane și impactul resurselor limitate asupra acestora, precum și rolul agenților economici în această dinamică. În concluzie, se subliniază interdependența dintre nevoile nelimitate ale oamenilor și resursele finite disponibile.

2. 0„Nu banii îți aduc siguranța.
Siguranța ți-o poate da doar un
bagaj valoros de cunoștințe,
experiență si abilități.
0 (Henry Ford)
După conţinutul funcţional, economia reprezintă sfera materială a
asigurării vitale umane: în cadrul acesteia se produce o gamă largă de
produse şi servicii, necesare pentru satisfacerea nevoilor umane!

3. Nevoi umane;
Activitatea economică
Bunuri;
Resurse economice;
Raționalitate;
Agenți economici;

4. 0 Nevoile umane reprezintă "resimţirea deficitului", necesitatea de a
deţine anumite obiecte, a fi parte a anumitor fenomene, evenimente,
sentimente. Deci, prin nevoi se subînţelege ceea ce resimt oamenii,
ceea de ce au nevoie pentru existenţă, formarea şi manifestarea lor
în societate. Nevoile sunt diverse: în lumina solară şi alimente,
securitate şi dragoste, stimă şi creaţie etc.
Potrivit economistului englez A. Marshall, economia este un teatru în
care actori sunt înşişi spectatorii, iar efectul spectacolului depinde de
scenariul regizorului şi de jocul actorilor, adică a populaţiei.
După destinaţia sa, "spectacolul" economic trebuie să aibă drept
scop satisfacerea nevoilor umane.
Cu părere de rău, nu întotdeauna şi peste tot "jocul" economic
este reuşit pentru toţi cetăţenii ţării.

5. Ca produs al naturii şi al societăţii,
omul se prezintă ca o fiinţă
tridimensională:
1. Nevoile fiziologice sunt resimţite primele
şi sunt inerente fiecărei persoane.
Exemple:de a se alimenta, de a bea, de a se
îmbrăca, de locuinţă. Aceste trebuinţe ale
oamenilor de a avea şi consuma bunuri
reprezintă latura subiectivă a nevoilor
2.Nevoile sociale sunt resimţite de oameni, ca
membri ai societăţii, atunci când este vorba de
un deficit în comunicare, de educaţie şi
învăţământ, de stimă şi recunoaştere a calităţilor
personale, de realizare a capacităţilor creative.
Nevoile umane, care au intrat în obiceiurile
oamenilor, tradiţiile de consum au un caracter
obiectiv.
3. Nevoile raţionale, spiritual-psihologice reies din trăsăturile individuale ale oamenilor şi
devin importante, în urma instruirii, în relaţiile etice şi morale. Ele presupun raţionalitate,
profesionalism, gândire elevată şi spiritualitate superioară.
Nevoile, după specificul şi importanţa lor în viaţa umană, cu o anumită doză de convenţionalism, pot fi puse
în ordine. Este cunoscută clasificarea sociologului american, Abraham Maslow... Individual!

6. 0Definiție: prin nevoi umane înţelegem un ansamblu de
cerinţe materiale, economice, sociale, spirituale, de mediu
ecologic ale vieţii şi activităţii oamenilor (bunuri și servicii).
Existenţa şi dezvoltarea omului presupune satisfacerea unor
multiple nevoi. Ele apar sub formă de dorinţe și aşteptări.
- sunt nelimitate;
- au caracter dinamic;
- pot fi satisfăcute și se pot
regenera;
- au caracter concurențial;
- au caracter complimentar;
CARACTERISTICI :

7. Ce este activitatea economică?
0Activitatea de toate felurile prin care
oamenii reușesc sa-și realizeze bunurile
necesare formează activitatea economică
sau economia.
0Activitatea economică se bazează pe
nevoile umane (lipsuri).
0O lipsă simțită la nivel de țară se numește
necesitate.
Definiție:
resursele limitate nevoile și dorințele
nelimitate!

8. Structura activităţii economice
producţia
circulaţia
distribuţia
consumul
asigură trecerea
bunurilor
economice de la
producător la
consumator prin
vânzare-cumpărare
Prin combina-
rea factorilor
de producție,
oamenii
produc bunuri
şi servicii.
la piață are loc
distribuţia bunu-
rilor şi serviciilor
pe destinaţiile lor
– satisfacerea
nevoilor de
consum sau de
producţie
înseamnă
folosirea
bunurilor şi
serviciilor
pentru
satisfacerea
nevoilor.

9. Alte abordări ale stucturii activității economice...

10. Factorii de producţie se împart în trei mari categori:
, - factorul principal al avuţiei fiecărui
popor; deoarece ea antrenează ceilalţi factori, îi combină
şi îi utilizează eficient.
- natura asigură substanţa, condiţiile materiale,
cadrul desfăşurării vieţii însăşi, ca şi majoritatea energiei
primare necesare oricărei activităţi social-economice.
- reprezintă categoria bunurilor produse şi
utilizate în scopul producerii altor bunuri economice.
Factorii de producţie constau din potenţialul de resurse economice atrase în
circuitul economic.
Progresul factorilor de producţie – legitate generală a dezvoltării societăţii – este un
şir neîntrerupt de modificări cantitative şi calitative şi de profunde mutaţii structurale
asupra factorilor de producţie

11. Bunurile economice...
0Definiție: Prin bun economic întelegem un obiect sau un
serviciu, care prin proprietățile lui poate să satisfacă o trebuința
(nevoie) umană. Deosebim:
• sunt acele ale căror cantitate, raportată la
cerințele oamenilor, apare ca nelimitată: aerul,
apa unui lac, lumina solara etc.
Bunuri libere
(neeconomice)
• a) Existenta unei nevoi care trebuie satisfacută,
întrucît bunul economic se manifestă numai în
legatură cu o cerință umană;
• b) Proprietățile corporale și acorporale atribui-te
bunului care satisface nevoia;
• c) Disponibilitatea și accesibilitatea;
• d) Raritatea relativă a bunurilor economice.
Bunurile
economice

12. Resursele economice...
0Definiție: Resursele economice reprezintă totalitatea
elementelor care pot fi utilizate pentru producerea de bunuri
materiale şi servicii destinate satisfacerii nevoilor.
materiale
financiare
Umane
Tipologia resurselor

13. Raționalitatea ...
0 De aceea, resursele trebuie utilizate raţional, adică
obţinerea de rezultate maxime pe fiecare unitate de
cheltuială.
0 Notă: mărirea cantităţii de bunuri şi servicii, corespun-
zător trebuinţelor, trebuie să apeleze preponderent nu la
sporirea volumului de resurse, ci la creşterea randamen-
tului folosirii lor.
Resursele de care dispune o ţară sau alta sunt limitate, la un moment
dat, fapt care acţionează restrictiv asupra activităţii economice; astfel,
caracterul dinamic şi nelimitat al nevoilor se loveşte de limitele
fizice ale resurselor.

14. - realizarea cu
mijloacele date a
celor mai bune
rezultate posibile.
- obținerea
rezultatelor dorite
cu cele mai mici
cheltuieli de
resurse.
Raționalitatea economică presupune că mijloacele
limitate să fie în așa fel utilizate încît rezultatele obtinute
sa fie maxime.

15. Risipa resurselor economice...
0Risipa presupune un consum prea
mare de resurse pentru satisfacerea
unei nevoi:
- cînd se produce ce nu se cere;
- cînd se produce mai mult decît se cere;
- cînd se produce de proastă calitate;
- cînd se produce cu consumuri de
resurse mai mari decît permite
tehnologia;
- cand activitatea poluează mediul;

16. ..., un agent economic este o unitate instituţională care „dispune de autonomie de
decizie în executarea funcţiei sale principale (a produce, a finanţa, a asigura,
etc.),acţionând într-un cadru care îi este propriu asupra utilizării resurselor sale
curente, de capital şi financiare”.
Agenţii economici sunt indivizi sau grupuri de indivizi care
participă la viaţa economică a societăţii, îndeplinind, în acest sens,
anumite roluri şi având anumite comportamente economice.
Ei pot fi persoane fizice sau juridice.
Ansamblu al agenţilor economici
Întreprinderi
Administrațiile
private
Administrațiile
publice
Menajele
Instituțiile

20. 1. În funcţie de caracterul tridimensional al fiinţei umane, nevoile
pot fi clasificate:
a) nevoi primare, sociale, secundare;
b) nevoi fiziologice, sociale, raţionale;
c) nevoi fiziologice, sociale, secundare;
d) nevoi primare, sociale, complexe
2. Nevoia de calculator şi nevoia de imprimantă sunt considerate
nevoi:
c) dinamice;
d) regenerabile.
a) complementare;
b) concurente;
3. Potenţialul de creaţie ştiinţifică şi tehnică existent într-o ţară, la un
moment dat, face parte din categoria:
a) resurselor umane;
b) resurselor materiale;
c) resurselor naturale;
d) resurselor epuizabile.

21. c) resursele scad permanent;
d) resursele sunt epuizabile.
c) epuizabile;
d) recuperabile.
4. Fondul funciar, forestier, cinegetic, apa şi aerul sunt resurse
naturale:
a) neregenerabile;
b) regenerabile;
5. Prin „raritatea resurselor” se înţelege că:
a) resursele sunt neregenerabile;
b) resursele sunt insuficiente în raport
cu nevoile nelimitate;
a) costul celei mai bune alternative la care se renunţă, atunci când se face o
alegere dintre mai multe variante posibile, în alocarea resurselor;
b) costul tuturor alternativelor la care se renunţă, atunci când se face o alegere între
mai multe variante posibile, în alocarea resurselor;
c) suma tuturor cheltuielilor de producţie necesare pentru obţinerea unui bun
economic.
6. Costul de oportunitate reprezintă:

22. a) studiază comportamentul oamenilor în întreaga lor existenţă;
b) fundamentează soluţiile economice pentru introducerea
eficientă a progresului tehnic;
c) dă soluţii şi răspunsuri problemelor concrete cu care se
confruntă fiecare agent economic;
d) fundamentează administrarea resurselor limitate în vederea
realizării unui scop prevăzut.
7. Care din aprecierile de mai jos exprimă mai bine obiectul ştiinţei
economice

23. Referat:
0 Tema “Impactul progresului tehnic asupra limitelor resurselor”.
Elevull trebuie să valorifice cunoştinţele acumulate pe parcursul acestui curs,
îmbinândinstrumentele teoretice cu capacitatea de a formula fundamentat o serie
de idei personale.
Lungimea eseului nu va depăşi două pagini A4 şi va urmări formularea
unor opinii personale, coerente şi fundamentate cu referire la următoarele
repere:
- ce înseamnă progresul tehnic pentru activitatea economică
- relaţia dintre raritatea resurselor şi progresul tehnic
- care credeţi că va fi locul şi rolul progresului tehnic în viitor
Recomandări:

24. 1. Gavrila I., Nițescu D. „ECONOMIE„ manual cl. XI, Ed.
Economică,
2. Nistor F. Bazele economiei, curs...
3. www.uuooidata.org/course/sns/sns10001/sns10001_
course_material.pdf
4. Ciurea I., Economie politică. Microeconomie, Editura
Universităţii din Piteşti, 1999, p. 67-68
5. Olga Sorocean, Neli Filip, - Introducere înteoria
economică, Depart. Editor.-Poligr. Al ASEM;