Florian Radu - Dialog cu secolul nostru

RADU FTORIAN
lDIa]b 0G
G[I
sme0tult
NOST]RIS
DITURA POLITICA

R.adu Florian
DIALOG
CU
SECOLUL
}.{OSTRU
r984
EDITURA PoLITICA, BUCURE$TI

Redactor: ADELA BECLEAIiU IANCU
Prefafd
rm triit, trdim incd intr-un se<:ol paraitoxal, in care
deschiderile innoitoare s-au impletit cu stagndrile spec-
tacula-rr--, pl.o.liresul econoniic Ei tehiric s-a sup apus cu
inrnullirea formelor cle alienare umand. iar speranlele
romantice au fost dublate de prdbu_<ili abisale ale con-
diliei urnane. Este secolul care va rlirninr: in istorie prin
intunecata i:agind a fascismului qi :r or.orilor sale, d.ar
qi acela aI irraugurdrii unor procesr) tlrnrsforrnatoare so-
cial-politir:r', economice si culturair: de am'ergurir, ce
nu se realiz-'eazd lin, ci printr-o relea de dificr-rlt5li, con-
tradictii qi avataruri
- unele profund dureroase qi con-
trariante
-. care pot umbri momc'ntarr semnifica{iile
1or reale, clar nu le pot opri desfdgurilrera. Este un veac
paradoxal deoarece stigmatele n-au crutat nici zona va-
lorilor innoitcare, drumul materializirrii 1or.
Nu d.eparte la orizont se intrevecle sfirsitul veacuhri.
Ce va rdmine din furtunile si zbuciu.mul uman care l-au
travelsat, cr,irr suferinlele gi speranrehl ce l-au impreg-
nat, din c,ontroversEle si cdutdrile ce l-au caractetizat,
din confruntirile si ciocnirile care l-arr mS.cinat ? Care
este rno;lenilea pentru viitor, inraginea despre sine ce
o putem desprinde noi, actorii Ei spectatorii istoriei sale
derr.ri,ante i
Nu es:te :rumai sarcina exclusivl a stiintelor istorice
de miine de a rdspunde acestor intrebari ; contributiile
l<lr se vor adresa altora. Constiin{a de sine a un-ranitf,lii
zilelor noastre presupune cunoagtr:rea moEtenirii seco-
Coperta: IOANA FLORIAN

hrlrri. cleosebirea intre valorile sale rezistellle, qi falsele
;;i;;1,
-;;;;;" -proJ.uctiire
sale circumstanliale !i ":19
.l;;;tii",
-
"u
,-,,'o.tutltate a autodef i'i.ri si a proiectf,rii
,uf" i' viitor. O asemenea decanta'e este legatir de in-
i"f.'S"t"u intelectualS qi sensibili a sr'trselor" 9i proce-
selo-r culturirle care au marcat eri:i'elrlele ul-ilane' lu
tUtenut 9i au format mentalitdtile unor epoci' idealuriie
qi nost"algiile ior.
Oarnenii nu pot privi inainte fdrti iI sr)
-reinloarce
mal
intii spre trecutul lcr pentru a se regiil;i, dupd cum l-Iu-$i
Jof "ot""tu
s;r clezvolti iCealurile fdri ;r valoriz-a intr-un
lft; oiui,,ri: cultura spirituald, care, prin interogaiiiie'
"i"i'""if"
si
'clilemele sile, i-a fdcut sd fie oarreni ai
'unui anutnit timp a1 istoriei' Ac':''rst;t confrtiirtare ct-i
luminile ;i umbrele secolului consiitr'rie' premisil aspi-
raliei spre o luinie mai bund, mai urnanizatd a oirtrtenilor
coutemPoritni'
tTlt as;et,nerrea dialog este indrel:|at in egall rnasuri
spre reeirztluzrrea .trro, ld.i si valori apartirrincl altor cu-
rente, ciar si a celor proprii, judecArii subslanlei lor
.pi"it"ufu gi a vaiicii+"d!ii lor istorjc"' tre drept cuvirtt
",rblirriu
secretarul getleral al partidului nostru c6 marx-
ismul : ,,...nu a afirmat niciodati ci deline monopolul
girrclirii .ioci:,ic ; climpotrir'd, eI a apirrut si s-a dezvoltat
in "udrul
contactului qi al confruntirii cu celelalte cu-
rente de idei din iume. insuqind'u-r1i tot ce a creat mai
valoros .ginclirea umani de-a lungul i:;toriei(' l)e aceea
clezvoltarea rnarxismului in zilele ncalitre .!...cel'e o re-
ceptivitate maximS: fatii de tot ce ei;te nou 9i progresist
in lurne. sintetizarea roactelor intre,qi.i cunoagteri. gdsirea
rdspuusului lil problemele pe care r"iala Ie ridicii nein-
cetat in fata oameniJ.or, pe care Ie pune e-rolulia in
perspectivi a societSliis 1.
Icleea atcestei cdr{i s-a nSscut clin ter-rtafia de a re-
compune fizionomia culturalS a veacului, diversitatea
falc'ielor sale, pluralitatea sensurilor exprinlare. Noi oa-
menii acestui secol ne-am ctezut intr-un fel ; oare am
reuqit sd firn ? iatd intrebarea la care incercdm sd rds-
pundem aci. Reconstituirea este conceputi intr-o ma-
nierd fragmetttard, dar ea vizeaza, ca irrtr-un puzzle,
linia ansamlrlului, Elemente aparent clisparate se vor
integra, probabil, prin citeva volume, intr-o construclie
unitari, centrati pe acele noduri culturale care au foca-
lizat in ele problematica autenticd, specificit a veacului
ce se incheie nu peste mult timp.
I Nicolae Ceau5escu, Rominia
socialiste nrultilateral dezuoltate,
re$ti, 1971, P. 934, 935.
6
pe drumul construi,rii socieldlii
vol. 5, Editura Politicd, Bucu-

Metamorfozele filosofiei
Filoso{ia se cauti pe sine, se cautd examinindu-qi
obiectul, tnetoda gi limbajul, altfel spus icietttitatea sa.
Unii numesc aceast5 situalie, fdri a gregi, drept criza
filosofiei, declarece vizeazh schimbarea parliald sau to-
tald a unor modalitSli ale gindirii jlilosofice inrScldcinate
de multd vreme. Allii o consider4 ca fiind aclevdratul
amurg al {ilosofiei intrucit nu se intrevede un nor'r ori-
zont al acc'steia, capabil s6 refertriizeze spiritul 9i pra-
xisul uman.
ln fond cle la nevoia unui nou orizont a inceput ne-
increderea in instrumentele tradi!ionale ale filosofiei,
punerea fizionomiei sale sub semnul intrebdrii. Nevoia
unui nou mod de a filosofa s-a fdcu"t simlitf, inci din
secolul trecut. Concepliiie profund opuse ale lui Marx
si Nietzche, pentru a aminti doar doi ginditrlri dintr-o
serie mult mai 1ung6, au dat o primi expresie crizei
filosofiei, schitind o ieqire complet riiferitd ditl aceasta.
Criza de identitate a filosofiei a fost provocatd in-
cleosebi de trei probleme cardinale : impunerea istoriei
ca obiect trou de refleclie, stringenta elabordrii unui
statut teoretic individului, care-gi Jace loc pregnant ca
o entitate autonomS, acuitatea eh-rciddrii obiecttrlrri 9i
rolului filosofiei in imprejurdrile afirmdrii rapide a gtiin-
lelor. Metafizica traditionald nu reu$ea sI re:zolve nici
una clintre aceste intreblri capitale in spit'itul tirnpului.
Secolul llostru, cu dramele Ei dilemele sale istorice
si existenfiale, desfdsurate pe fundalul exploziei Etiin-
telor qi a tehnicii, a accentuat crlza filosofiei. Ea coin-
cide acum cu aparilia unei adevdrate sete de filosofie

ce se referd indeosebi
- degi nu in exclusivitate
-
la
resitutn'ea omului, i.n cadrul realitd"l;ii, problemd cheie a
filosofiei. Contradiclia dintre mani.festdrile crizei f ilo-
sofiei Ei aspiratia largd spre cunoaEtere filosoficd este
una dintre particularitdlile culturii acestui veac.
Istoria sa este aceea care prin convulsiile Ei rdstur-
ndrile de ;rnvergurd, prin contradictiile sale adesea ne-
controlate gi de aceea sfiqietoare in plan uman, susciti
nevoia de Jilosofie. Ea este provocatd, mai mult decit
orice altd surs6, de duritatea derulS,rii procesului istoric,
de situaliile limitd in care acesta a impins numeroase
state gi naliuni, clase qi colectivitdti, fdrii a mai vorbi
de existenla oamenilor individuali. Se poate afirma ci
secolul aI XX-lea va rdmine in istorie prin recordul de
situalii limit5 in care a aruncat umanitatea. EIe au fost
si sint cu atit mai Eocante cu cit au apdrut in prezenla
unor mijloace econornice Ei politice care ar fi putut si
permiti, intr-o mare misurd, evitarea mul,tora dintre ele.
Dacd con;t,iinla comund sau cotidiand, uneori qi spi-
ritul scientist, pozitivist, sint dintotdeauna contrariate
de contrastele si contradictiile existenlei umane, spiritul
filosofic autentic nu Ii se poate sustrage. El tinde sd
le surprindd articulaliile, implicaliile gi sensul lor, al-
ternatirzele depdgirii lor, altfel spus ipostazele istoriei
pe care le evidentiaz6,. Iar secolul nostru a acumulat qi
aglomerat o diversitate de contraste si disparitSfi, de si-
tualii explozive ce lovesc pe"rrr"n".ri ecranul ipiritua-
lit6tii. Ele au nlscut indoiala ln posibilitatea stdpinirii
integrale sau chiar parliale a procesului istoric, care a
devenit ttna dintre temele gindirii filosofice, un ade-
vdrat laitmotiv al acesteia.
Insugi plocesul innoirii sociale, de o deschidere si
amploare '.'ariate, constanti a istoriei veacului, nu spul-
berd nici sl r:n anumit scepticism privind posibilitatea
umanizdrii istoriei. Pe de o parte el dovedeqte capaci-
tatea fortelor sociale ale acestui timp istoric de a-;i
asuma risltunderc"a pentnr determinarea unui nou sens
al istoriei. f'e de alt[ parte ineandrele, erorile si de-
naturirile saie imprevizibile
- sn1:lg cu totul paroxis-
tice
- au aiimentat scepticismul intr-o istorie reglata.
Politica s-a impus mai mult ca oricind ca temd 9i
izvor al filosofiei datoriti rolului ei central in istoria
contemporanii, fie ci este vorba cle transformdrile in-
noitoare sau de abisurile pe care le-a provocat, fie de p5*
10
lrunderea sa in toate sfenele existenlei sociale, adesea
in forme irrtempestive, incAlcind limitele sale fire 9ti.
f,la apare c'a forla dominant6 9i totodatd nlarea enign'.i
ir veacului, fdr5 de inlelegerea gi controlul cireia nu
pot fi resituate existenla umand Ei ornul in lumea de
irstAzi.
Secolul (-;u'e se termini atrage atenlia. filosofiei esu-
pra relaliei clintre poiiticd Ei individ, a necesitdtii res-
pectdrii acestuia, a lSrgirii arier sale de creativitate- qi
cxpresivitate civici. Oac;. filosofia secolelor al XVII-Iea
qi al XVIII-1ea a descoperit individul, aceea a veacuiui
nostru incepe si-I priveascS, chiar dacd ntt in integra-
litatea ei, in tesitrtra intimi a relaliilor sociale, in te:<-
t,r-rra cor.nplex:i a procesulu:. istoric. Frecvent, acesta din
urmd apCre cioar ca fundal, simplu contrapunct al zba-
terilor individului, srrgerind insd conditionarea acestuia.
Schimbarea de perspectivi se datoreazd dureroaselor
leclii ale istoriei care au dezvdluit multitudinea de forme
sli instrurnente politice ale zdrobirii om'r-rl-ri, aie anihi-
ldrii lui. Nu credem sd greqim afirmind c5 aceste ade-
virate coEmaruri ale memoriei colective a secolui.ui ali-
menteazd fird oprire nevoia de filosofie a spiritelol con-
ternporane, dar cd tot ele au scos Ia iveald inaclecvarea
constructiilor filosofice care nu au dat Ia timp rispun-
suri viabile dilemelor istoriei, ale acliunii sociale.
Lipsa de coincidenld a filosofiilor traditionale ctt
trama principalS a istoriei secolului al XX-lea, cu ma-
rile ei conflicte sociale, pretenliile absurde ale multora
dintre ele de a fi ,rneutrale( fa!6 de acestea, le-au dus
la opacitate in raport cu dramele 9i primejdiile istoriei,
ale comportamentului politic. Neputinla lor de a pre-
veni, de a pune in gardd conqtiinlele a-supra tragediilor
istoriei si ale omului, de a le face sd ajungd la deter-
minismul lor real, au provocat i'mpasul identititii acestor
curente sau subcurente, pozilii sau atitudini filosofice.
Stagnarea dogmatici a filosofiei marxiste a impiedicat
valorizarea la timp a posibilitelilor sale de a p6trunde
cdile trmanizdrii acliunii politice, de a se apleca si
elucida relalia complexi dinitre istorie, politicd si individ.
de a clezvolta intr-o teolie coerentd teza alienirii so-
ciale qi individua,le ce o con{inea de la geneza ei. De
aici au rezultat importante obstacole in calea socializdrii
sale contemporane, care n-au fost ciep5gite incd Ei au
pus sub semnul indoielii vitalitatea sa.
11

Amploarea crizei de identitate prin care trece fi-
losofia este evidentiatd si de asediul pe care-l exercitd
asupra obiectului qi statutului ei gtiinla, aflatd in plina
expansiune irr secolul nostru, cu rezultatele ei specta-
culare, care au micgorat aria incognoscibilitSlii si au
mdrit pr-rterea de intervenlie a omului asupra naturii.
$tiinta a devenit un nou mit, care, odatd cu revolulia
stiinlificd ;i tehnicd, este consideratd adesea ca un pa-
naceu urriversal aI tuturor disfunclionalitdlilor gi con-
tradic!iilor sociale, al tarelor politicii si istoriei. S-ar
pdrea cd locul filosofiei in cultura spirituald ar trebui
si revind stiintei !
AceeaEi istorie a veacului a pus insd in lumind con-
trastul izbitor intre progresul exponenlial al cunoaqterii
stiintifice si utilizarea dezumanizantd. a unor importante
rezultate ale acesteia, intre explozia anumitor ramuri
de gtiintd ;i aria ingustd de manifestare a afirmdrii
creatoare a individului, a libertdlii sale. S-a confirmat
cd progresul gtiinlelor nu se transformd automat in
unul general uman. Crizele de anvergurd ale secolului,
care au l6sat rlrme adinci in constiinta S3, au fost
totoclati qi crize ale folosirii sociale a gtiihtetor, expresii
ale rupturii ciezechilibrante dintre dezvoltarea stiintelor
pozitive si a celor sociale. De aceea ele au minat incre-
derea in valorile gtiintei stimulind
- in perioada de
dupl primul rdzboi mondial, pentru a aminti numai o
singuri situalie
- acel nrim val ai. iralionalismului, cel
mai grav semn al crizei filosofiei cat'e se extindea.
Oricum, ar rezultat detronarea filosofiei de pe po-
diumul de treaptd supremd a cunoagterii, ajungindu-se
la negarea obiectului sdu specific, a necesitd{ii sale pen-
tru cultura contemporand. Simptomatici este in acest
sens aparilia unui complex de inferiorita,te al filosofiei.
manifestat in faptr.rl cd exponen{ii existentialismu-
1ui
- curent cu ramuri mult rdsfirate
- au vdzut, vicl
inc5, sah'area obiectului filosofiei, a autonomiei gi a
rolului ei, in revenirea Ia problematica tiinlei. Aceasta
singuri ar asigura menlinerea filosofiei, ea neintrind
in raza de cercetare a nici unei qtiinle. Filosofia Ei gtiinla
sint astfel contrapuse, cea din urnid pdrind a fi obsta-
colul principal al infloririi contemporane a filosofiei.
Este, evident, o viziune despre filosofie care o situeazi
In afara corelatiilor culturii din acest sfirEit de veac-
72
Filosofia este confrtrntatd astfel cu solicitiri acute
alc praxisului Ei ale spiritu,lui care pun in joc fizionomia
si s-emnifica{ia sa ca domeniu principal al culturii' im-
portanta sa cognitivS, axiologicd qi ca atare socialS' Ie-
iirea din criza de identitate pe care o traverseazS, dintre
nevoia c1e filosofie a conqtiinlei contemporane qi valen-
lclc curentr:lor filosofiei de a o satisface, se schileazL
intr-o dire'ctie aparent neaqteptati, aceea a innoirii ra-
rlicale a fi'losofiei, a transforrndrii modalitSlilor de ex-
presie ale ginclirii filosofice.
Parafrazindu-I pe filosoful germrrn contemporan
T. Aciorno se poate spune ci ciupi Auschwitz nu mai
cste posibil a face filosofie cel pulin in citeva
planuri esetriiale
-
ca mai inainte. Cu alte cuvinter,
nu se mai porlte filosofa pe baza sistemului de referin+rir
iraciilional, a principalilor sdi termeni, a limbajelor sale.
Auscbrn'itz desemneaz5, in cazul acesta, un simbol cu o
largd cuprinclere, care sugereazA toate formele dc'dispret
si distrugere brutald a omului, a creativitdtii. libertdlii
si demnild{ii saIe, a tuturor formeior anihilante de unli-
lire si dominare.
Marile curente ale filosofiei traclitionale au continuat
sd evolueze in spatiul claustrat aI citorva idei, concepte
si probleme, pe care nr-r au contenit si Ie compuni si
si le recompLrnS. Se schimbau anumite nuanfe si acr-
cente, se modificau limbajul, unel,e concepte gi ieranhia
lor, dar eirnpul de explorare ldminea acele,qi. De aceea
istoria trmanititii, cu contradicliile gi corivulsiile ei, ctt
pirghiile sale economice, politiee li ideologice, cu rela-
tiile sa{e dintre sistemul social, grupuri qi individ, nu
a fost o componentd a acestor eurente. De aici sl im-
posibilitatea lor
- chiar atunci cind se aplecau asupra
unor laturi ale fenomenului uman, indeosebi a spiritua-
litetii lui
- de a intui primejdia lagdrelor de distrugere
a omului.
Acestor critic-i Ileidegger le-ar [i replicat fird indo-
ial6 cd astfel de exigente ,,merg nrai departe decit este
cle aq,teptat ce 1a puterea gi esen{a filoscfiei(. Filosoful
Ijerman considera cd ,,Filosofia ntr poate niciodati s.l
constituie forlele, nici sd creeze formele de acliune 9i
r:ondiliile cart: sttsciti o situalie istorich, aceasta pentru
simplul motiv c[ ea nu priveEte niciodati in mod ne'
rnijlocit decit un mic numdr de oameni(t. Deqi nu im-
partdsim citrrSi die pufln aceastd optici asupra rolului
13

sociel aI filosofiei, trebuic admis c6 ea nu poate produce
nemijlocit o situa{ie istoricd, instruinentele transformirii
gi evoluliei acesteia. Dar obieclia rdmine valabilS deoa-
rece lleidegger recunoagte ce ,,filosofia poate gi trebuie
si fie in rrirtutea esenlei saL-... c deschiciere... asuprel
cdilor qi perspectivelor...66l. Or, Auschwitzul repr.ezintd
e;ecul filosoftei, traailionale tocrnai pentru ci ea nu a
oferit o asemenea deschidere care sd releve necesitatea,
mai presus de orice, a respectdrii omului in secolttl
nostru, fdrd de care raliunea de a fi a filosofiei este
anulatd.
Fil,osofia tradilionald indeplinegte o adevdratd functie
mitic5, aceea de reectrilibrare a spiritului prin evaziunea
din real, cultivarea iluziei unei lumi mai autenrt"" q;i
mai profuncle ce s-ar naqte din construclia iCeilor, din
mobilitatea autonomi a spiritului. Fireste tribulaliile
marilor curente ale filosofiei din secolul nostru sint
prin ele insele ddtdtoare de seami, semnificative E;. ex-
presive pentru spiritualitatea acestuia, fdcind posibi16
reconstruclia cuLturald a veacului. Dar numai atit, deoa-
rece a contirrua pe linia lor inseamnd a expune umani-
tatea la riscuri nu mai putin grave.
Departe de noi gindul de a contesta cd. in filosofia
traditionald nu s-au acumulat importante intrebdri, in-
tuilii ori crislale de cunoaqtere inir-o directie sau alte.
Afirmalia privind criza qt eqecul filosofiei se referd la
faptul cd ea nu a evoluat in pas cu problematica social-
istoricd, umand si culturald a timpului.
Nici un curent netradifional, ca materialismul istoric,
deEi a intuit dintotdeauna primejdia reald a posibilititii
autodistrugerii omenirii in tensiunile luptelor sociale qi
politice din anumite imprejurlri
- datoritd domindrli
sale de cirtre varianta ctogmaticd
- n-a dezvoltat-o la
nivelul contemporaneitSlii. Din aceeagi cauze. [rnitele
permise cle interventie a instituliilor politice in viala
social5, responsabilitatea lor primordialS fald de destinul
oantenilcrr, otrrul ca r.tna dintre finalitSlile centrale aLl
dezvoltdrii noii orinduiri, n-au intrat in orbita de in-
vestigare a filosofiei marxiste decit tirziu, incepind cui
deceniul aI 7-1ea. Irlaterialismul istoric nu a pus irr
gardi congtiinta forlelor transformatoare asupra perico-
t M. Heidegger, lntroduction d 7a mdtaphisiqae, Gallimard,
I'alis, 1967, p. 22,23.
74
lrrh.ri apariiiei stalinismului, a izvoarelor sale, a denatu-
rirrilor anticlernocratice pe care le implica.
In planul filosofiei experienla abisali a Auschwitzu-
Irri inieamnd in fond descr-rmpdnirea unui mod de a
filosofa profund necontempora.n, neprrtincios si sifueze
omul in realitate, sd medieze reconstruclia spirituald a
rrr:csteia si sd orienteze praxisul umanizant, fiind ljPsit
rle climensiunea principal5 a spiritului creativ, reflexi-
vitatea critica, radicalitatea sa.
Dar nu *"e mai poate filosofa ca inainte nici in ceea
cc privegte cultura. nici asupra raporturilor dintre com-
ponentele ei, inclusiv acela dintre filosofie 9i Etiinld'
sau asupra fizionomiei si limbajelor fiecdrui domeniu al
ctrlturii. Acestea nu pot fi surprinse numai prin luarea
in considerare a ar:tbnomiei componentelor culturii, ci
rloar prin .1e'2vilrrirea corelafiei dintre ele, problemi care
se situeazd in interioml profund al gindirii filosofice.
Complernr:ntaritatea domeniilor culturii a existat de-
sigrtr clintotde'auna. ln secolul al XX-lea aceasta s-a ac-
centuat in pofida unei tendinle de absolutizare a auto-
nomiei nnui domeniu sau altuia. Se contureazd, o inter-
secfie a atrttmitor intrebiri qi preocupiri, construirea
unor zone cle interferenti qi a unor canale de comuni-
care variate intre componentele crrlturii. Adincirea au-
tonomiei specifice aeestora este astfel insoliti de for-
marea intre ele a unor punli de trecere, in cadrul c5-
rora filosofia intervine cel mai adesea prin interogafiile
ei, dar Ei prin funclia sa abstract integratoare.
Intr-adevdr comptrexitatea culturii a atins asemenea
proportii inr:it receptarea si pitrunderea fenomenelor
cultura,le sint indisolubil tegate de inlelegerea teoretici
a crealiei spirituale, a aetelor caracteristice, qi a moda-
litSlilor sale de expresie, care reprezintS un element in-
confundabil al obiectului filosofiei. Daci aceasta a
pierdut pentru totdeauna pozilia de ,,regini a cunoag-
terii(
- iluzorie in fond
- ei ii revine in secolul nostru
tolul de liant al unei culturi determinate, de canal de
comunicare principal intre domeniile sale, prin care
circuld idei si valori, intrebdri, rdspunsuri Ei atitudini
r:e-qi gdsesc expresii diferentiate in fiecare domeniu, care
impriml unitatea unei culturi. Aceasta este functia ab-
stract-integratoare a filosofiei in aria unei culturi.
Pretenlia de dominare a gtiinlei in ansamblul culturii
apare in acerastd lumind ca nejustificatd. Fragmentare
15

pri,n insesi obiectele 1or, Etiinlele nu pot rdspunde nu-
meroaselor intrebdri fundamentale ale spiritului, nu pot
dezvd,lui sensul uman al propriilor rezultate gi tocmai de
aceea nu vor reuqi niciodatd sd situeze omul in reali-
tate, in dinamica sa. Multe dintre Etiinle nu stabilesc
valori spirituale, iar in totalitatea lor nu se pot lipsi
in evoiutia interioard de ideile filosofice.
Dacd in zilele noastre vitalitatea filosofiei, rolul ei
de mediere in reconstruclia spirituald a realitdlii 9i in
orientarea praxisului umanizant sint de neconceput in
afara comunicdrli sale constante cu gtiinla qi arta, la fel
fertilitatea creativd a acestora este qi ea dependenti de
contactul qi intersectarea lor cu spiritul filosofic.
Apare semnificativ in aceastd perspectivd punctul de
vedere al lui I. Prigogine qi I. Stengers dupd care stiinla
se afli de peste un secol intr-un proces de metamorfo-
zare, ca urmare a transformdrii relatiei sale cu filosofia,
cm celelaite colnponente ele culturii spirituale. ,,$tiln!a
de astdzi nu-;i mai poate aroga dreptul de a nega per-
tinen{a qi interesul aitor puncte d-e vedere, de a refuza
in mod special si asculte pe acelea a1e Etiintelor urnane,
ale filosofiei, artei('z. Aretind cd in zilele noastre pe
cdi diferite ,,...;tiinta 9i filosofia trebuie sd se poatd
intilni, si sir pund cap[t unei opozitii care sparge cul-
tura noastrd...( autorii subliniazd ci aceasia nu inseamnir
nici iclentificarea lor' 5i nici suborclonarea uneia celei-
lalte, fiind vorba ,,...de complementarita.teo formelor de
cuncaqtere care. in ambele cazuri, constituie traducerea,
dupi reguli mai mttlt sarr mai pulin riguroase, a ullor
preocupiri care aparlin unei culturi si unei epoci. I'ro-
blerna este deci aceea a regulilor, a metorlelor, a con-
stringerilor'( 3. Intr-adevdr, relalia dintre obiectul filo-
sofiei si acela al diverselor ramuri de qtiinld rezultd
intr-o mare mdsurd din diferenla metodelor, a constrin'
gerilor in aborclarea acelorasi preocupiri sau a unora
aprc,piate, a tipuiui de abstractiltne folosit qi a deschi-
derii cognitive in recorrstruirea realului.
lntr-un mod asenidnator se prezinti si relalia ditrtre
filosofie qi artd, care este una de cornpletale reciproci,
2 I. Prigogine, I.
Paris, 1979, p. 64.
3 lbidem, p. 7L2,
16
Stengers, La nouuelle alliance, Gallimard,
290.
rlc completnenta.ritate in aria unei crrliuri spirituale Ei
t,u t.ru de identificare sau de subordonare'
Iatd de
""
," pou1" afirma cd filosofia se afl6 astdzi
in fata unei rSsciuci a istoriei sale : ori se reinnoieqte
rraf*f, o"i-"o"ti"rti s5- rimina o simpld piesi de m-uzeu'
,,""ii,rria- in iimitele aceluiaqi spaliu claustrat' fdrl.a
nrc'iecrta un notl otl"ot t culturai qi 9n nou praxis' Di-
il;;; ;;;';^ 1; tu"*"i duri, aceia de a fi sau a nu fi
un instrurnent creator al spiritului contemporan !
***
Criza metafizicii in secolul ct XX-tea' trmpasul filoso-
fiei tradilionale se vddegte -in viziunea despre proprrur
;;; ;i;l;i cultural, desprb identitatea sa, in neputinla de
a reconstitui qi explica'fenomenul uman contemporan .in
i;;;;; ;; complexitaie' Se poate. afirma ci anacronis-
;;;i-;;;""ptiei clespre o- "
principatelor curent-e' t9!-
;;;;"; ;i'poritii aie filosofiei tradilionale rezultd rlitr
"r"J"i
r" care
'ele
se ccnstruiesc intr-o direclie meta-
fizicl..
In zilele ncastre poliser-nia relativd a termenului ii
irnprirnd o atiumitd ambiguitate'
"""#iii"r, i;^;i;;i"; gileaca .metafizica desemna filo-
r"fi;li-;Lmnliica tentafiva -spiritului
de a stabiii pri!-
;i;iil"';; "o"r"ru
-prime,
elementele.. sau fundamentele
pi-"t"-"fe lur.uii, care prin ele ingile nu pot fi ,decit
irrii,et.ut". Aristotel scria astfel cd metafizica.
"?it1lt3
supremd se inrleletniceqte cu primele cauze si' princlprr'"
ilJ;;il;ai.it ulterior'in sensttl cd ,,in chip neapirat'
p"iu"ipiif" celor r:estlic eristente conlin cea mai mare
hora a" ade-.'6r.( De unde qi concltrzia cl ,:ltt fSrd motiv
filosofia se numeqte $iinla adevSrului(( 5. Metafizica era
consideratA clrept Etiin{a supremd doarece ,,.or ajutorul
iip. t"*"tul lor (ai primelorprincipii
- n'.ls') cunoaqtem
si celelalte lucruri, iar nicidecum principiile cu ajutorul
celor ce le sint subsumate lor( 6.
AceastS r,iziune asupra filosofiei avea justificarea ei
i.t""i;;.
-E;
exprima stiaiul incipient si neciiferenli$ {
cunoasterii, in care gtiinlele erau intr-un stadiu inci-
4 Aristotel, IIetaIizica, Editura A,cademiei RP'R'' Bucureqti'
I965, p. 53.
5 lbidem, p. 95.
s lbidem, p. 54, 55.
77

pient qi tocrrrai de aceea dezvoltarea qi cizelarea spiri-
tului, a gindirii erau esenliale pentru descoperirea or-
dinii naturale. De aici provenea ideea cd identificarea
cauzelor prime, a elementelor constitutive putea sd duci
la cunoaqterea lucrurilor. a compuEilor 1or. La incepu-
turile ei filo-sofia se contureazd ca singura teorie inte-
meietoare a cunoagterii.
Aplecarea asupra lumii este pentrtr filosofia greacl
un mijloc in vederea situlrii omului in ansamblul rea-
iitdlii, altfel spus a cunoaqterii lui. Relevind direct sau
indirect cd omul este o parte a naturii, fiiosofii greci
cautd cciincidenla dintre fenomenele naturii qi cele umane
pentru a ciescoperi elementele universale Ei a legitima
astfel modul de a fi aI omului.
Un caz clin nrulte altele : lui Heraciit i se atribuie
afirrnalia semnificativd din punctul de vedere amintit :
,,Natura... ndz:uieqte spre contrarii ; prin ele si nu prin
cele asemdnitoare, infiptuieqte ea concordanla; ... pe cit
se pare si arta, imitind natura, sdvirqeqtc. acest lucru...( 7.
Juclecarea (evaluarea) prin coincidenld sau analogie
era inerentl perioadei in care intuilia juca un rol prin-
cipal in ginclirea filosoficS. Acest procedeu a institult si
pe cel al translatiei directe, nemediate a unor observatii,
intuitii gi principii dintr-o sferi in alta. S-a ajuns astfel
la extindereil asupra realitdtii in ansamblul ei a unor
particularitdti aie fenomenului uman, la o colorare an-
tropomorfizantd a lumii.
O expresie a acestei tendinte antropomorfizante este
la Aristotel ideea unui scop al naturii, care ,r...cind e
vorba de Naturd in ansamblul sdu este Binele absolut(. B.
Ideea provine de la Flaton pentnr care binele ,r...este
eauza a tot ce este drept qi frumos in toate lucrurile :
ea (ideea binelui
- n.ns.) a prodrrs, in lumea vizibilS,
lumina qi pe suveranul luminii; in lumea inteligibili
ea este suvetand si risnindeste adevdrul si inteligenlarc l.
Binele face vizibild, dupd Platon, fiinla si ceea ce este
luminos in ea.
De aici :nclinalia filoslfiei antice de a utiiiza no-
tiuni globale ca fiintai (existentd), principii, substant6
(substrat). unrrl si multiplu etc., care perrnit. translalia
itircctd cie la orclinea natrtrii Ia cea Lrmana 9r^ln:/ers.?r
(':rrc au jucat un rol importan! i-n..a9{it'.Tu", qltltTlljl;
losofice,
-corespunzind
congtientizdrii intuilioniste a lumll'
a omului"
-'"di"ai""a
greac6 a lasat o pecete de nesters asupra
metafizicii. Ea se .'"-'"nt Jitui
""
ut' cimp de irltersectie
i"ir" .t" efort de cunoaqtere a realitdtii 9i -
o tendinla
a spiritului cle antropomorfizare a obiectuiui spre. care
;,'
"ili;;la- irnpletiiea intle aceste doui planu"i ."?-
.iurF i" iunclie cle cirrentttl fiiosofic, cle situalia sociali
si criltural6 a unei epoci, cle problematica anordata si de
;;r;;;iii;i",i Pinaitorului. Dar ea rdmine permaneltd'
' Existi jncd o importanta acceplie a inlelcgerll .rrlo-
sotiei ca metafiz:icd, gonet'atd de ceea ce am numlt planur
"i-oirt"opo*orfizani.'Plecind
de la observalia cd i",$:,
cesul cunoagterii existd doui nivele, cel aI exterrontaqt
ii"""f
-
"f
-i,.t""iorit5!ii
ltcr:urilor. al fenomenelor, filo-
sofia anticd pune problema descopetirii esert'fei ca miez
al adevdrrrlr-ri lumii, al omrtltti' M-etafizica se articuleazi
"a
ientativa rle pdti'rrndere a esenlei sau esentelor rea-
Utatii, ale fiintei (existenlei)
Inierpretarea platoniciand a problemei imprimd o
directie eronat6, de profundS,rezonanli asupra .Ptog-
p"tii' metafizicii, mehlinut6---d"-" lungul intregii sale
lvolufii. Plasarea cle cltre I'laton a esenlelor Jenom.e-
rrelor intr-o lume a ideilor
-
aflati dincolo de reali-
tatea obiectuala
- a determinat interpretarea metafizicii
""
i"tl""-entul trecerii dincolo, adicd al transcenderii
realului. Aceasta este o manifestare pregnanti a rolului
antropomorfizant al filosofiei deoarece atribuie existenlei
o paiticularitate a omultri, cea a spirituiui vdzut ca
ldcas al ersentelor. Spiritui se transfortnS astfel, prin
extensie osinoticd. dintr-o deternrinalie a omului intr-un
substrat general, intr-o esentd a existenlei.
Ordinea acesteia este vdzutd, intr-o asemenea perspec-
tivd, ca aparlinind spiritului, care este dupi Platon
sursa qi addpos:tul luminii, ale adevdrului qi raliunii
inteligibile.
AEa s-a incetdlenit ideea cd metafizica este aria de
cxpresie a absolutului, adicd a esenlelor ultim-e, indi-
viz;bile. Ea a devenit o obsesie a filosofiei tradilionale
in totalitatea ei.
^
7 Filosofia greacd ptnd la Platon, vol. 1, p. II, Editura $tiin-
tificd qi enciclopedicS, tsucuregti, 1979, p. 3b1.
8 Aristctel, op, cit,, p. 55,
e Platon, La R1publique, Garnier-Flammarion, paris, 1966,
p. 276.
1B 19

Se contureazi astfel chiar de la inceputurile meta-
fizicii un lraradox: clac6 filosofia presocraticd qi cea
platoniciani au aclus o mare contribulie la definirea
identitdlii filosofiei, prin meditatia indreptatd asupra
spiritului, a valenlelor lui, in acelagi tirnp ele i-au im-
pregnat o orientare antropomorfizanti, care se va face
simtitd, intr-c. gamd de modalitAli variate, in evolulia
ei ulter:ioard, pinil in zilele noastre. Paradoxul a schilat
si apoi a dezvoltat o noue contradictie, aceea dintre
filosofia idealistd si cunoasterea stiintificS pentru care
esenla fenomenelor, a obiectualului se situeazd in inte-
riorul acestora si nu dincolo de ele.
De aceea se poate afirma cd paradoxul amintit are
si un corolar privitor 1a filosofia materialistS. Aceasta
are -o contribulie redusd la determinarea identitdlii fi-
losofiei, deoarece nu a sesizat autorromia si rolul activ
al spiritului, importanla sa in cunoagterea lumii qi in
rnanifestarea existenlei sociale, c'[ar in schimb reprezintd
terenul care s-a continuat nemijlocit in formarea $i dez-
voltarea Etiintelor. In filosofia materialistd nu se afli
o reflexie eoerenti despre statutul filosofiei, ci mai mult
o analizd a unor erori Ei limite ale metafizicii idealiste,
dar ea nu vede in stiinte o prirnejdie pentru sine, ci
o prelungire necesarS.
lncepincl cu secolul al XVIiI-lea se pune problema
intemeierii stiintifice a metafizicii. Ea a fost expresia
intuiti'r,'5 a ccutradictiei dintre metafizicd si cunoagterea
qtiinlificd, ce incepe sI se dezvolte odati cu miscarea
irerrersibild a formdrii qi autonomizdrii stiintelor, care
readuce 1a su.prafatd necesitatea redefinirii statutului
filosofiei. Aceastd problerni a fost una dintre marile
preocupdri ale fitrosofiei kantiene.
Rdspunsuriie lui Kant se inscriu in interiorul aporiei
care-i caracterizeazd cpera: pe de o parte ele au ur-
mdrit se aqeze metafizica pe temeiuri noi, qtiintifice, dincl
o mare dezrroltare epistemologiei fi'losofiee, iar pe cle
altd parte intreaga texturd ontologicd pe care e1e o
implicd se situeazd in aria traditionald a metafizicii ;
insugi faptul subordonirii problemei existentei, a de-
terminatiilor sale procesului cunoasterii umane este re-
velator in aceastd privin{d.
Kant considerd, de altfel in consens cu reperele me-
tafizicii dintotdeauna, cd filosofia trebuie sd se inte-
meieze pe principii degajate din ea insdgi, din universul
20
irl;solut, din strdfundurile exclusive ale spiritului ; ,,prin-
cipiile cuno$tiintei metafizice... nu trebuie niciodati sd
tie luate din experien!6, caci aceasti cuno$tiinte nu tre-
lruie sa fie o cunoEtiintd fizic6, ci metafizicd, adicd o
ctrnoEtiinld care trece dincolo de expenien@ull. Chiar
ir-rlcles ca terenul elabordrii perfecte a determinaliilor
ft'r:romenelor, apriorismul aparline unei gindiri cu pre-
tcntie arhetipald a'bsolutd, ce vddeEte o certd hipertro-
fiere antropomorfizantd.
Filosofia kantiand rateaz6,, intr-un sens, intilnirea sa
cu gtiinla
-
pentru care adevlrurile dezvdluie relalii
:rle lucrurilor in sine, deqi intr-o perspectivd dialec-
ticd, nelimitatd
-
deoarece nu reuqeEte sd intrevadd com-
lrlementaritatea dintre cunoagterea filosoficd gi cea gti-
intificd. Filosofia persisti in refuzul ei de a se funda-
menta pe rezultatele cunoagterii qtiinlifice, fie qi i! mo-
clalitili mediate, continud sd aspire Ia un statut de ar-
bitru in raport cu gtiin{a.
lntr-o alti tentativd de a rdspunde Ia aceeaEi pro-
biemd, a relaliei dintre statutul filosofiei ;i cunoaEterea
stiinfificd, Hegel se raporteazd crilic la adresa tnetafizi-
cii, refuzind chiar identificarea ei cu filosofia in gene-
ral. El ii va substitui o noud sinonimie, dintre filosofie
qi dialecticd vdzutl ca idealism absolut, ceea ce fireqte
a condus la menlinerea multora dintre jaloanele meta-
fizicli tradilionale.
Doud dintre observaliile critice hegeliene la adresa
metafizicii relin atenlia in mod special. Prima se referd
la faptul cd metafizica utilizeazi structuri abstracte ri-
gide care nu pot sd pdtrundd qi sd dezvdluie miEcarea
fenomenelor gi obiectelor, sd surprindd determinarea aces-
tora de cdtre ele insele, procesualitatea lor interioard.
Cea de a doua observalie are in vedere cd ideile qi
conceptele metafizicii nu sint Ei ,,determina{ii a1e obiec-
telor insegi(.11
Ambele remarci sint expresia celor doud procese ca-
racteristice ale epocii : cel al dinamismului istoric im'
plicat de ascensiunea qi transformirile capitalismului in-
cipient, iar pe de altd parte cel al progresului rapid al
r0 I. Kant, Prolegornene lo orice metafizicd tsiitoare care se
t,a putea infdti;a ca ;tii,n$d, Cultura nationalS, BucureEti, 1924,
p. 28.
rr G. W. F, Hegel, Enciclopedia gtiinfelor, Editura Academiei
)1.P.R., Bucuregti, 1962, p. 113.
21

unor ramuri de qtiinld. Ele denoti intuirea de cdtre
Hegel a necesitSlii schimbdrii sistemului de referin{d
al lilosofiei, fdrd insd ca sclulia sa s6 reprezinte adec-
varea scontatS.
Filosofia hegelianS, impotrivindu-se echivaldrii fiio-
sofiei cu metafizica, introduce primele conotalii critice
la adresa acestei modalitSli de gindire, cum sint acelea
privitoare la fixitatea rigidi a ideilor qi categoriilor sale,
la caracterul vid al multora dintre abstracliunile pe care
le folosegte, a neputinlei 1or de a surprinde contrarie-
tatea fenomenelor qi devenirea sau procesualitatea lor.
Criticind metafizica, Hegel are in vedere qi curentele
materialiste care, dintr-o altd perspectivd asupra cau-
zei Ei substanlei prime a realitSlii, se subsumeazi ace-
leiagi interpretdri fixiste proprie fiiosofiei eleate.
lntrucit insd critica sa se situa in fond in interiorul
reperelor idealismului metafizic, Hegel nu renun!5 la
pretentia filosofiei de a fi Etiinld supremd, cu finalitatea
atingerii Absolutului, el continud antropomorfismul siu
specific.
Ideea de metafizicd circulS dupd Hegel in doud ac-
ceplii fundamentale, aceea iniliald de filosofie, ca ex-
presie a ciutdrii qi descoperirii esenlelor ideale transcen-
clentale, de situare in Absolutul imuabil Ei etern ; cea
de a doua acceplie desemneazl o gindire filosoficd unila-
terald prin nesurprinderea miEcdrii interioare qi a pro-
cesualitdlii fenomenelor. In lucrdrile lui Engels gi ale
al'tor ginditori marxiqti aceastd ultimd acceplie este re-
eeptatd cu deosebire, cea dintii fiind il,dsatd in umbr5, deqi
ea a continuat sd aibd o influenld covirEitoare in filoso-
fia tradilionalistS.
Metafizica a adus firS indoiali o contributie insem-
natd la dezvoltarea filosofiei, indeosebi prin elaborarea
unor structuri abstracte ale gindirii, fdcind astfe.l. posibili
trecerea de la cunoasterea preEtiinlifici la eea Etiinlifici.
De asemenea ea a deschis calea stabilirii lumii valorilor
umane, stimulind reflexivitatea spiritului, interogalia
despre sine a omului, dezvdluirea sensului uman ai de-
terminaliilor obiectuale.
Dar metafizica a fost un mod de gindire care a co-
respuns anumitor condilii ale istoriei, ale culturii, ante-
rioare formdrii Ei autonomizdrii gtiinlelor naturii qi ale
societdfii. Ea incetifenegte Ei se fundeazi
- indiferent
de orientarea sa idealistd sau materialistd
-
pe polari-
22
tatea re,laliei dintre spirit si materie, pe reducerea exis-
ten{ei la un element spiritual sau la unul material. Vi-
ziunea la care se ajunge este intr-un fel sau altul sim-
piificatoare, nu pune in lumind formele de mediere din-
ire domeniiie diferenliate ce compun realitatea. Indeo-
sebi metafizica nu pune Ei nu poate sd pund in eviden!6
- datoritd constantelor sale
- formele de mijlocire
dintre materie gi spirit, morfologia fenomenelor social-
istorice. De aceea se ajunge la o determinare unilate-
ralizantd a existenlei umane, a particularitdlilor sale
in ansamblul realitdlii, se ajunge 1a artificialitatea con-
struc{iilor metafizice despre om, la un edificiu al abstrac-
liunilor vide de con{inut care, departe de a ugura, m5-
reqte dificultatea inlelegerii gi explicdrii fenomenului
uman.
Marea limitd a metafizicii consti in incapacitatea sa
cvasitotald de a studia ornul in perspectiva sa rea15,
cea social-istoricd, ln incapacitatea sa de a reconsti-
tui manifestdrile existenlei umane in lesdtura re-laliilor
sociale in cadrul cdrora se produc, a instituliilor socie-
tdlii, a deosebirilor lor istorice. Aplecati spre descope-
rirea unui etern uman absolut, dat o datd pentru tot-
deauna, metafizicii ii scapd elementele permanente ale
omului deoarece ignord istoricitatea acestuia, nu dispune
de un aparat conceptual in vederea analizei sale in am-
bianla proceselor economice, social-politice gi culturale
ale unei orinduiri date. Spiritualitatea unei epoci devine
ea insdgi de nepdtruns, adevdrat teritoriu enigmatic peste
care se lasi o profundd obscuritate.
Nereuqind sd-qi redefineascd statutul in raport cu
cel al qtiinlelor, metafizica se refugiazi intr-o pretinsd
cunoaEtere supra sau extraqtiinlific5, extinzindu-qi astfel
artificialitatea. Ea rimine expresivS. numai prin stdrile
culturale, axiologice qi sociale ale unor grupuri sau sub-
grupuri, pe care le exprimd nu cu mijloacele cunoaqterii,
ci cel mai adesea cu unele construcfii spirituale arbi-
trare qi incongruente.
Filosoful E. Cassirer, promotor al neokantianismului,
relevi, printre mulli a$ii, sterilitatea metafizicii tradi-
lionale in a aborda gi explica problema omului in con-
textul autonomizdrii gtiinlelor incepind cu Renaqterea.
In cartea sa Eseu d,espre om eI preciza: ,rPrima exi-
genld a acestui spirit nou, Etiinfific era de a indepdrta
toate bariereXe artificiale care au separat pini atunci
23

Iumea omului de restul naturii... Nici metafizicile c1a-
sice, nici religia gi teologiile medievale nu erau pentru
aceastd sarcini... Pretenlia omului de a fi centrul uni-
versului pierde orice fundament(. 12 Ceea ce era valabil
pentru timpul RenaEterii este cu atit mai mu'lt pentru
secolul nostru.
Deqi in secolul al XX-lea nu lipsesc anumite tenta-
tive de reconstituire a unor metafizici ale naturii
-
amin-
tirn de pildd bergsonismul, cu un oarecare ecou cul-
tural -- iu precumpdnit de departe incercdrile de resus-
citare a metafizicii omului. Printre acestea, cele mai
importante ne apar a fi fenomeno ogia husserlianS' care
viieaz6, qi intemeierea unei epistemologii generale, ca
;i numeroase expresii a1e existenlialisrnului.
Fenomeno'logia husserlianS trebuie sd fie menlionatd
deoarece ea ss vrea metoda revitalizbrii metafizicii in
contemporaneitate. Citeva din datele ei principale, a:;a
cum se desprind din lucrarea lui E. Husserl ldeea dc
fenomenologie, sint Semnificative pentru finalitatea sa.
Husserl concepe fenomenologia ca ,,."gtiinla fiintei
in sens absolut. Acea qtiinld pe care noi o numim nrr:-
tatizica...4 13. Ea este un efort de elucidare a esenlei cu-
noaEterii pentru a atinge obiectul acesteia. Proiectul este
situat in aJara oricdnor elernerrte ale cunoaEterii gtiinfi-
fice, filosofia fiind opusd gtiinlelor. ,Dar fi'Iosofia, ea, s,e
situeazd, intr-o d"imensiune total noud'. Ea are nevoie de
puncte cle plecare total noi Ei de o metodi total notth,
care o deosebeqte, in principiu, de orice gtiin!6 'rnatu-
rald',.(6 Aceasta inseamni ci procedeelor tlogice tr... care
formeazd unitatea qtiinlelor naturaile... li se opun proce-
c{eele metodice arle filosofiei ca o unitate noud, in prin-
cipiu noudu14. Filosofia nu poate folosi nimic din rez'.il-
tatele gtiinlelor, din generalizArile qi nici din norrnele
Lor in vederea stabilirii adevdrurilor. ln acest fel este
pusd sub sernnul intrebdrii existenla, materialitatea obi-
-ectelor,
studiate de diferite ramuri de qtiinle ale naturii,
este pregdtiti instituirea acelui aqa-zis obiect nou al
fiinlei absolute ca domeniu al filosofiei.
Ideea imanentei in spirit ca sursi indubitabiid a ori-
citrei cunoasteri este prernisa fenomenologiei husserliene-
n"eusta inseamnd c5 numai ceea ce este dat nemijlocit
in conqtiinfd, in trditul eognitiv este cert, adevdrat' D-1tu]
nemillocit ,,... este o privlre 9i o ,sesi^zare
total imediatd
a obiectulu vizal aqa cum este'6 ro. U asemenea prtvlre
".i
poutu fi demonsiratd nici dedusd pe. cale ra!i,oTl1'
ci poate fi realizatd numai ptln red.uc[ie gnoseoLo-gt<:Q'
aclicd prin punerea in parantezi a ottclatui indice direct
sarr inilirecf usupra obiectului. AEa se ajungg la Jenonte-
ii prtr, la evidenla irnediatd, la esenld' Semnificafivd
este
'precizarea cd
'rrAstJel
iu orice trdir.e psihicd col'es'
puraL, pe calea reducerit Jenomenologice, un Jenom'ert'
pir, ioiu reueleazd' esenfa sa imnnentd"" ca un dat ab'
sol,utt(r6,
oJrscuritatea ideii rSmine totali deoarece reduc[ia ie-
nornenologicd nu arati cum obiectul transcendent fa!5
Je spirit ievine imanent acestuia. Se face apel Ia apri-
""irri , au" nu la unul al ideilor, ci la cel al inten[ionali-
iaiib". Imanenla in spirit ca evidenlii absolutf, nu o in-
clnde numai pe cea efectivi, nemijlocitS, ci qi rrceea ce
este imanent in sens intenfional('. Aceasta inseamnS cA
..Trdirile cognitive posedi
- aceasta aparline esen-!ci
io"
- o intZtio, ele vizcazd ceva, ele se raponteazi -itl-
ir-un fet sau al.tul la un obiect. A-se-raporta-'la-un obiect
iace parte (din conqtiinli
- n. ns.), chiar dacd obiectul
"" ti." pu"i*. $i obiectul poate sd apar6, poate sl {!a^o
anumitd^p"er".tg in aparilie, in timp ce nu se afli in
i"norn".r,il
"ogttitiv
efettiv,'nici nu existi in nici .n fel
ii iogintto" ri. Punerea prollemei aminteqte de
-r,el.3!ia
piatoriiciani dintre lumei obiectelor Ei cea a Ideilo-r,
efortul fiind indreptat spre a face trecerea peste pra-
pJtiu- dintre obiecie (obfectualitqte) Ei sni.rit' conqtiin!6'
Dar trecerea se rezruna a fi o reduclie a obiectua[ului Ia
spirit !
Fenomenologia nu se lirniteazd la sfera gindirii (cogi-
tatio), incluzindin ea toate stdrile aEa-zisei evidenle psi-
hice,'cum sint viziunile dar qi iluziile. In una dintre ca-
racterizdrile fenomeno'logiei Husserl afirmd in acest sens :
,,Prin urmare cit mai pulin posibil judecatd, dar cit mai
12 E. Cassirer,
Paris, 1975.
r3 E. Husserl,
1970, p. 45.
14 lbidern, p,
24
Essoi sur I'homme, Les Editions de lvlinuit,
L'idie de la ph€nom€nologie, P'U.F., Paris,
46.
t5 Ibidern,
16 lbideln,
tt .Ibident',
p. 60.
p. 69.
p. 79.
25

mult posibil intuilie purd (intuitio sine comptelrcnsiot"te);
este intr-adevdr limbajul misticilor, descriind viziunea
intelectuala care n-ar fi o cunoaqtere de ordinul judecd-
lii...s rs. Intr-o asemenea perspectivii se presupune, flrd
a se demonstra, existenla unei cunoaEteri nefundate pe
normele raliunii, care s-ar baza pe o aEa-zisi vizitrne
transcendentS, apropiatd dacd nu chiar identicd cu o
sta e mistic5. Un alt pasaj confirmd aceastd presupozi-
lie : ,,Acela care nu vede sau nu vrea s6 vadd, care vor-
begte ;i chiar argumenteazd, dar I'rea neincetat s6-gi
asume toate contradicliile Ei in acelagi timp sd nege
toate contradicliilg cu acela noi nu putem face nimic... el
neagd cd existi ceva ca a fi *manifest> ; el este aproape
ln situalia aceluia care fiind nevizitor ar nega vdzul...
Cum am putea noi, presupunind cd nu are nici un alt
sim!, sd-l convingem ?.6 1e. Sofismul este clar, deoar,ece se
prezintd intuilia tra:rscendentald ca un sim! uman, o
sursd de evidenld, ceea ce nu s-a demonstrat, ci d.oar's-a
afirmat ! Cunoaqterea ce se identificS, pe drept, cu ra{i-
unea, cu normele gi formetre ei, cu universalitatea rezul-
tatelor sale, la marii exponenli ai metafizicii, ai filoso-
fiei tradifionale, iqi pierde aceastd particularitate in ca-
drul fenomenologiei.
O conceplie de acest feL asupra esenlei cunoaqterii
conduce la disolulia obiectualitSlii lucrurilor, a realit6-
fii : ,r..A fi dat", pentru il.ucruri, aceasta inseamnl a figura
(a fi reprezentat) intr-un fel sau altul ln fenomene6620,
linindu-se insd seama c5 fenomen inseamni ,,congtiinfa
prezenlei(', ambele acoeplii ale termenului fiind depen-
dente de conEtiin!5. Prima acceplie a conceptului de fe-
nomen este aceea de cunoEtinle, ca acte ale conEtiinfei,
in care sint reprezentate sau configurate ideiie obiective
de orice fel in prooesul ounoagterii, iar cea de a doua d,e-
semneazS. insegi aceste idei configurate in congtiinfd 21.
Fenomenologia se interneiazd pe o iluzie a filosofiei
idealiste, aceea a irnanenlei, a imediatiti{ii ca o condifie
necesard a cunoaqterii, iluzie care a intrat de altfel in
contradiclie cu direclia ralionaiistd. CunoaEterea Etiinli-
fici implic[ o succesiune de medieri in care evidenlele
ts lbldem, p, BB.
te lbidem, p, B'1.
x lbidem, p. 114.
21 lbidem, p. 116.
sint supuse unei ample confruntdri' ur,Iui complex proces
,i"-."tr!"l"itate Ei vLrificare. ceie mai importante rezul-
i,,i" li"- iti1"1"toi clin ziiele noastre nu sint nici pe de-
ir'""t"
-u"iJ""!" imediate, ci le.. rdstoarnd pe acestea'
'i. Ado"no subliniazd cu indreptSlire, in cartea sa Di'a-
tr,"ili"-
"ngatiud,
c6' ,,conEtiinla ,este in acelaqi timp me-
,ii"ir" ,-tttilo'""tula 9i,"chiar in date-le,,imediate nu poate
i"qi ai" pi"tuu t"' 'EI" nu reprezintd adevdrul' Este o
,'rj""""ia 'idealistd aceea de a nutri speranla od- inLregul
ai;;#; iiq"i rata o rupt-urd cu imediatul considerat ca
,,"";;;;.tdiolic1 9i in m^od absolut primul. Pentru dialec-
ticd, imediatuL nu este ceea ce se pune ca imediat' ln loc
cle a fi fr:ndament eI devine moment'6 2'
"'
b;i"it de specifici ar fi cunoaEterea filosoficS' pentrtt
u ra-i"" ea insdgi, adicd in limitele rafionalitdlii'. nu
r;oa1e utiljza decit structurile 9i normele el' Inloculrea
i"J*"i'"" ;tilil cu viziunea intuitivi sau intenlional'
nu sr-a dovedit cituqi de putin eficien-[a. cognitivi' nu a
J#af"fi "J
rezultdte in
-
sfera f ilosofiei, o interpretare
ineditd in datele ei asuPra lumii'
-- -
F"rro*"nologia husieriiana se izbeste de dificultatea
c1e netrecut a o"icarii- metafizici, irnposibilitatea de a
iu"e tr"c""ea de Ia spirit la obiectualul existent' uon-
;'"fu;;;;*t"i" d"upt dependent de actetre conEtiintei'
Je' viriunea intenlionald nu este declt o aitd formi a
vocaiiei antropomorfismului idealist care centreazi exis-
tenla obiectuaid pe aceea a omului'
Cea mai pt"gttt;te- ii extinsi incercare de reconsti-
tuire-a metafiric'ii in secolul al XX-lea o constituie exis-
i",.1i"li*n'tnl., care ittt"-o 'formi sau atta se vrea o filo-
sofie a omultti itt-1"*Li"f metodei fenomenologice' T.n
cadrul acestui curent un loc predominant il ocupd vi-
,iunea filosoficd a tui ffeiaegg*r,
"are
deqi are prete.ntia
de a fi o criticl Ei clepdqire a metafizicii' lt1 este decrt
o variantd a acesteia, ii aparline prin toate jaloanele sate
fundarner'tarle.
De Ia inceput trebuie rernarcat cd filosofia lui Hei-
aegg""
-i;i
clezv5luie semnifica{ia sa reald numai dac5
inie"rpretarea ajunge sd punii in lumind, dincolo de. idei,
stdrile spirituale, socio-culturale pe care le exprimd, de-
oarece e-a se refuzd logicii ralionaLe, in care vede o parti-
cularitate a cunoaqterii gtiinlifice Ei in nici un caz a filo-
2 T. Adorno, Diatectique ndgatiue, Payot, Paris, 1978' p. 38'
27
26

sofiei. Aceasta, se precizeazd in Fiinld ;i timp, iqi
stabileste ,fundamentele sale rlu rrpe calea-deduciiei, ci
printr-o degajare apofanticd((n, ;dice prin intermediul
relevdrii, al punerii in evidentd, aI lumindrii. Adevdrul
unui enun! ar^consta in aceea cd ,,el descoperd fiinlarea
in ea insdsi.. 24.
Ideea este constantd. intr-o altd lucrare, Introd,ucere
in metafizicd, se aratd cd ,,A filosofa, inseamnd a ches_
tiona asupra a ceea ce este'in afara ordinii6., cel care se
intreabd fiind ,,el insuEi in afara orcliniii( 2b. Intruci,t
aceasta este un produs al raliunii, sensul aserliunii apare
limpede.
In Scrisoare d,espre umanism, Iogica este vdzutd. ca ex-
plicitarea tehnicd a gindirii, ca o riesurd improprie aces-
tei?. -rr..Lo€lic?" este sanclionarea
- care incepe cie la
sofjsticd qi Platon
- a acestei explicitdri. Gindirea este
judecatd aici dupd o mdsurd improprie ei. Aceasti jude-
care seamdnd cu procedeul care incearcl s6 aprecieze na-
tura Ei aptitudinea pegtelui dup6 cit de muli este el in
stare sd trdiascd pe uscat. Deja de rnult, de prea mult
timp std gindirea pe uscat. Se poate numi atunci strida-
nia de.'a readuce gindirea in elementul ei ..ira!iona-
llsm>> / zu.
Cu alte cuvinte filosofia nu poate fi ea insdqi pe tere_
nul logicii, al structuri,lor gi normelor ra{iunii, .Ea cum
pegtele nu poate fiinla pe uscat !
Heidegger opune cunoagterii rafionale pe cea feno_
menologicd. Aceasta ar consta in descoperiiea a ceea ce
este _ascuns, disimulat in fenomene, a ceea ce poate fi
sco-q-la-[umin5, fdcut s6-se-vadd. Dar urmind aceite pro_
cedee filosofia se restringe la aria subiectivitdfii, la tran-
scrierea unor stdri ale ei, la punerea-in-lumin6 si con_
templarea lor, fdrd insd a le putea explica printr_o grili
interp-retativd, care nu poate Ji constiuitd decit pu Eori
formelor r_afionalitdfii. Se renunli astfel la direclii car-
dinale traditionale de investigalie qi expresie filosofici.
Cd aga stau lucrurile rezultd, printre alteie, din invocarea
de cdtre Heidegger, in sprijinul punctului sdu de vedere,
23 M. Heidegger, L'Atre et Ie temps, Gallimard, paris, 1964,
p- 23.
24 lbidem, p. 263.
lf $. $eiaeeger, tntroduction d Ia m1taphEsique, p. 25.
_
,: M. Heidegger, Scrisoare despre umanism. reviita ,,Seco_
lul 20", nr. 7-8-971980, Bucure$ti, p. 216.
28
ir problemei neantului, a nefiin{ei, cale apare llulrai ca
,,r, *-o-"rrt a,I confruntdrii subiectivitSlii cu ea insdEi si
<:u lnmea. ,rNeantul rdmine in mod fundamental inacce-
sibil oricSr6i Etii.t1u. Acela care vrea sd vorbeascd in mr'rd
vcritabil despre neant trebuie in mod necesar sd lie
rron-gtiinlific'( 27.
Citite' dupd regulile demonstraliei logice, rationale,
tcoretice, texiele tii Ueiaegger sint de neinleles'-.E1e re-
prezintd o succesiune de ambiguitdli, de contradiclii 1o-
gice, in care ideile nu se lumineazi prin analizi Ei core-
ii"e, A"pa cum nu se imbogdlesc prin sintezil' Aceste
texte sint asemenea unor drumuri care se infundi
- drtt-
muri ce nu dr:c nicdieri, dupd expresia autorului 1or
-
proprii unui labirint al impasuri or. Deschiderile, lu-
ininisurile sint inqeldtoare. Aqa este cazul cu ideea de
fiinla Ei fiin!6-aici !
Filosofia'Ia Heidegger se vrea o adevirati revelatie,
un spaliu in care spirliul sd fie eliberat de constringerile
lumii. De aceea se poate spune despre ea ci este prin
excelenld un act antropomorfic Ei nu unul de cunoaqtere
a omului. O filosofie de acest fel este o expresie a unei
subiectivitSli ce se contempli pe sine ignorind lumea din
care face parte, datele ei conititutive, sursele istorice 9i
sociale caie o alimenteazd, o impregneazS'. O spune ;i o
repetd filosoful insuqi : ,,Filosofia nu ia niciodati naEtere
plecind de la qtiinle, nidi gralie qtiinlei' Filosofia se afli
in cu totul alt domeniu qi in cu totul ait rang al existen-
tei spiritului. Numai poezia gste din acelagi ordin ctt
fitosotia si gindirea filosofici( 28.
Aceasti apropiere dintre filosofie gi poezie este semni-
ficativd pentiu antropomorfizarea celei dintii, pentru p1i,
vilegiere-a unui plan originar al metafiz,icii, exp-licabil
in s-tacliul nedifeientierii initiale a formelor de obiecti-
vare a spiritului, dar devenit desuet in evolulia sa uI-
terioard.
Incongruenla qi ambiguitatea filosofiei heideggeriene,
antropomorfismul ei dominant se degajd din elemen-
tul sdu central, cel al fiinlei. Nu se poate vorbi de utr
concept aI fiinlei in iucririle 'lui Heidegger, iar cSutarea
sa est-e o operajie absolut zadarnicS. Sint in schimb aglo-
'nerate 9i iuprapuse enunluri variate nu o datd contra-
2? M. Heidegger, Introduction it la metaph'ysique,
28 lbiclem, p. 38.
p. 37.
29

dictorii. Un exemplu : Ce 'ia inceputul lucrdrii Fiin{d ;i
timp se arati cd conceptul fiinlei este nedefinibil, ceea
ce se poate deduce din absotuta sa generaLitate, pentru
ca si se precizeze imediat cd ,r.Fiin!a- nu poate... si fie
inleleasd ca o fiinlareu 2e, iar la altd pagind se declari :
,.Fiin!a este de fiecare datd fiinla unei fiin!,dri( 30. Ju-
decate dupd elementarele reguli ale logicii, cele doud
enunluri se resping categoric, deoarece primul enun!
se delimiteazd de orice interpretare a fiinlei ca exis-
tenld, adicd de acceplia aristoteliciand, iar cel de al doi-
lea dimpotrivd aratd c5 intotdeauna ea implici o formd
de existenld.
ln continuare se aratd apoi cd ,,Fiin!a ca temd funda-
mentald a filosofiei nu este un gen al fiin!6rii, degi pri-
vegte orice fiin!are... Fiinla gi structura fiin{ei sint dea-
supra oricbrei fiin{dri gi a oricirei determiniri ontice
posibile... Fiin,ta este transcendens prin ercelenfd... Orice
explicare a fiintei ca transcendens este cunoaqtere trans-
cendentald('31. Rezultd, dupi aceleaEi reguli ale raliunii,
cd fiin{a nu este o formd a existenfei, fiind deasupra
acesteia, deEi se referd la ea, cI este de domeniul trans-
cendentatrului qi este legatd de o cunoaEtere transcenden-
ta15. Fiinla ar fi deci dincolo de existenla rea15, de re-
lalia omului cu aceasta, relalie ca:Fe se materializeaz.l
in experien!5.
$i totuqi, ambiguitatea persistS si cregte intrucit re-
latia dintre fiin{d si om sau fiin{a-aici, dupd expresia
heideggeriand, este prezentatd astfel: ..Fiin{a-aici estc
in asa fel incit, fiinlind, include fiin!a(, iar in alti parte
se aratd cd ,rEsen,ta fiinfei-ai.ci rezidd, in eristenla sc-...
Tot ce are legdturi cu ceea ce este aceastd fiinfare, este,
rnai intii, fiin!5( 32. Cu alte cuvinte omul, a cdrui esenli
rezidd in existenla sa, cuprinde in sine fiinla, ceea ee
c.ste greu de impdcat din punct de vedere logic '
cu pretentia cd ea este dincolo de existenfd. Dar textul
vddeEte gi profundul sdu antropomorfism, deoarece ideea
de fintd este centratd pe aceea de om.
ln'cele clin urmd Heiclegger ajunge sd afirme direct
cd esenla omului este ZogosttZ, spiritul repliat in sine,
iar fiin{a apare ca spirit. Interpretarea platoniciand
2e l.I. Heidegger, L'Etre et le temps, p.79.
30 lt)iclem, p. 24-
3t lbidetn, p. 56.
?2 lbirlem, p 34, 62-63.
ir fiin{ei ca Idee, ,,doctrina ideilor(' este considerati a
l'i ,,implinirea incePutuluic 33'
Heidegger pretinde cd filosofia sa ar fi o critici qi
o depdgire a metafizicii antice deoarece aceasta se in-
trcba numai cu privire Ia natura fiinlei, in timp ce on-
t.ol<lgia sa fundamentaill tinde s6 descopere
-
sen'slll -
satl
ttrleidrul lii.niei. ,rArice ontologie, oricit de bogat ;i cie
Tnterni,c structur|t ar ti' sistem'ul de categorii !,e cqre
ilitpur", rdtnine in mod, esen{ial oarbd ;i' i;i. Ial'sifi.cd" in-.
tcigta iu autenti'cd, d,in rtuon"Lent ce nu incepe prin- u-;i
cl,arifica suficient sensul fiinlei, ;i renun[d sd.aadd in
,rceaitd clari'ficare sarcina sa fundamentald"s4' Iar in
Introd,ucere In metafizicd se afirmi in acelaqi spirit cd :
,,Fiin{a, daci existd vreo posibilitate de a o infelege' are
un senstt ; de aceea a des-coperi fiinla inseamnd ,,a in-
treba despre sensul fiinleic ss.
Conceperea fiinlei ca avind sens' inclusiv in acceptia
heideggeriand de deschidere, inseamnd in mod evident
extind6rea antropormptfizantl, a unui atribut al omului,
al spiritului uman. Nurnai omul, crr dimensiunea sa spiri-
tuali, poate avea sau poate imprima se??'s, poate avea o
deschidere proiectivd. De altfel filosofu'l german .con'
cepe adesea fiinla ca o entitate spirituald exterioard
omului, expresia'tipica a celui mai pur ideaiism filo-
sofic : ,,Omirt este pdstrdtorgl Fiinlgi..r It esenla t-a,-.9a19
tine de'istoria nilnlei, omul este fiin{area a cdrei fiin!}
ca existenld constd in'aceea cd ea locuieste in apropierea
Fiinfei. Ornul este vecinul Fiinlei" 86.
Heidegger are o falsd conqtiin![,despre -propria sa
filosofie. Tceasta prin elementele sale principale
- -
la
unele dintre ele ne-arn referit numai parlial qi succint
(respingerea cunoaqterii teoretice, ralionale- il numel'e
uneia Jgu zis apofantice, aspiralia spre un absolut trans-
cendental de naturd spiritualistS, orientarea sa fundamen-
tal antropomorfistd) v6deqte caracterul sdu meta-
fizic, in acceplia iniliald a termenului. Deosebirile dintre
metifizica antica si cea heideggeriand dezvdluie insl
impasul sau criza acestui fel de gindire filosofici, inca-
pacitatea sa actuald de a elabora o explicalie a fenome-
as M. Heidegger, IntrocJuction d Ia metaphysique, p. 176' 186.
s4 M. Heidegger, L'Etre et le temps' p. 27.
:5 lt. rfeidegger, Inlrodttction d lo metapltysirp'e, p 92'
.:o m. Heidegger, Scrisoare despre umanism, p' 23ti'
or
JI
30

nului uman, de a surprinde articularea sa interioard qi
liniile lui de miqcare.
Ceea ce la inceputurile filosofiei a fost o intrrilie fe-
cunda devine in secolul a XX-lea o idee inconsistentd.
Termenul de fiin!6, care in spaliul gindirii greceqti c5-
pdta o anumitd acceplie determinativS, exprimind intu-
ilia existen{ei integrale, ajunge la Heidegger o abstraclie
vid5, fdrd conlinut. Asa curn remarcd Adorno in I)itt-
lectica negatiuit Heidegger nu va putea sd rdspundd ni-
ciodatd [a intrebarea privind ce este fiinla. r..Dar fiinta
-
ce este fiinla ? Fiinla este ceea ce este>>. Fiinla tinde
fatal spre o asernenea tautologie( 37.
Aceasta provine in fond dintr-o aporie inexpugnabiiS,
care rezultd pe de o parte din opunerea fiin{ei imedia-
titdtii, fiinldrilor particulare, iar pe de altd parte din
irtvocarea in constructia sa a principiului imediatului, a
concretului sirnprlu ca singurul generator de eviden!6. f)e
aceea se ajunge ca ,,repetarea numelui'simplu sd ia 1ocul
oricdrei instanle critice fa!5 de fiintd( 38.
Pentru filosofia conceputd ca spaliu a1 misteruh-ri
transcendental, termenu,l fiinld pare a indeplini rolul
unui cuvint magic, a cdrui rostire ar deschide universul
ascuns al metafizicii. Se neglijeazd insi cd imprimarea
unei dimensiuni filosofice substantivului fiinl;d se inte-
meiazd, pe o iluzie. Substantivul fiin,td derivd
-
aEa cum
aratd Adorno
-
din verbul copulativ o Ji, care ,,...nu
reprezintd el insuqi ceva ontictt 3e, sau, altfel spus, nu
desemneazd o fcrmd a existenlei. Sensul verbului este
unul relalional, indeplineqte o funclie predicativd in di-
verse judecdli, cu o semnificalie deterrninatd in fiecare
dintre ele. .rUniversa itatea sa este un indice al parti-
cularizdrii, forma generald a enunldrii judechlilor par-
ticulare( 40. Avem de a face, cum relevi Adorno, cu un
paralogism care transformd o negalie cuprins6 in ver-
bul copu ativ, aceea care aratd cd momentele juciecitii,
subiectul gi predicatul sint diferenliate, nu sint reduc-
tibile unul la ce151a1t, intr-o afirmafie, intr-o identitate.
Drept llrmare, verbul o li se metamorfozeazd, prin uti-
trizarea unor procedee a1e articuldrii limbajului, lntr-un
37 T. Adorno, Dialectique n1gatiue, p. 62.
3B Ibidem, p. 63.
itt lbident, p. 86.
a ldem.
srrbstantiv care ar vrea se desemneze ceea ce este' fdtia
ir ir-rdica riici un alt atribut al acesteia'
'
f"r"l""!ia amigitoare pe care, o mai produce cuvintul
f iiiti-esie secretaia de caiacterul s5u vag, nedete'rminat'
iit',,i"""" ,,...intrucit nu poate {i gindit el intruchipelzit
,,truiui"id'iI adevarata prejudecate mitice a spiritului
metafizic contempora-n, clre renunli la cunoaEterea teo-
."ii"a,-""ti"na1d a lumii, a situdrii qi resituS'rii omului in
, ua""l ei. I'Ietafizica este asociatd in ziiel'e noastre cu fi-
11trri1e erpresive a1e spirituLui mitic. c,omun' pentru care
iiiria ".r.ri"tu
ce inchid in ele esentel.e existe-nlei, a c5;
, ,o- *tti." poate cleschicle r'rn nou spaliu al Genezei'
,-iric.t cie eipresive ar fi cuvintele, ele nu conlin qi nu
pot con!;r-re aclevilruri !
' --t*i"ri;.rt
e iirirelinut cle sentimentr'rl cd teruenul fiinli
p"oi.-l"t* acei.agi rcl ca Ei in fi osofia presocraticS' Dar'
!"* obt".ve cu inclreptSlire G' Lukdcs, ,, 'clupd ci' 'au
iuui .i.p.tne eio;:turi serioase si incununate de succe:-i
,i" u ogfi"cii conceptual bogdlia mobila a realitdlii' nu
,lai e--,i:sti caLe de intoarceri..' la monotonia inceputuri-
It-,rn 42. lncercarea de a face dintr-o iclee a fiinlei, lip-
,'ite ir-t foncl de orice contur, axul unei construclii filo-
;;ti"" eite artificioasd in lmprejurdrile in care spiritrtl
li delenrrinat instruraente mai subtile si adecvate, de
mai mare rigoare, pentru a reconstitui existenla ca tc-
talitate, de i in.'etiiga gi clescoperi particularitd{ile fe-
nomenttlui uman,
"o&ett!u
formelor lui de manifestare'
Ldmuritoare peutru specificul fiiosofiei heideggeriene
.i"ilA"it" saie pi'i.,'incl. existenla umani, caracterizate prin
csea ce s-ar putea nr:mi rdsturnarea relaliei dintre -om
9i iume. Cri-rui nu este privit ca apariinind ltimii obiec-
ii-,e, ci d'i'rpotrivi. aceasta este vdzutd ca o prelungire
:i orlnl'.ii. Lumea obiectualS aj',-rnge sa fie impregnatd de
trisdturi utrlene, sd fie pur Ei simplu insuflelitd' Astfel
lucrdrile capatA aptituditti ;i disponibilitd[i, care in sen-
r,,rl lor propriu apartin numai genului uman' Ciocdnitul
i,u e:te o propribtate a ciocanului, ci o disponibilitate
a acestltia. ,rFiinlarea clisponibild are in cel rnai rdu caz
-aptituciini" s3s ..!laptitudini., alar' i'proprietd{ile-.sa1e
ramin in ea implicite, ca subsistenid, c'a moil posibil de
rr fi al unei fiintiri disponibile, rdnine imp{icitd in dispo-
41 lbidem, p. BB.
42 G. Lukd,c,s, On,toiogia eristenfei socid,e, Editura politici'
Eucu;:eqti, 1982, p. f 13.
33
Q'

nibilitatea acesteia'6 43. Instrurnentul --.-- attfel spus mij-
Iocul de produclie
-
ar fi intr-o viziune de acest fel
,nfiintarea care intilnegte preocuparea. intrebuinlarea
noastrd ne descoperd instrumente care permit si se scrie,
si se coasd, de a ne deplasa, de a mdsura, de a efectua
orice munci manuald. Froblerna este de a pune in evi-
clentd modul cie a fi al instri-tmentului" 44. Ctt alte cuvinte
s-ar pirrea cd instrumentele pe care le tltilizeaza oamenii
exista de-a gata gi nu sint crealia lor prin transformarea
t,bieclelor ni.tr.rralc.
in acelaqi spirit Heidegger continui : ,,La drepl vor-
bind" o unealtS nu este niciodati singurd'. Aparline fiin-
tei uneltei de a se insera intr-un ccmplex de rrnelte,
care-i perrrite sa fie unealta care este. Unealta este in
mod eiential <.un lucru pentru...>'. Diferitele moduri ale
acestui ..pentru...,,, curn ar fi serrriciul, utilitatea, aplica-
bilitatea sau maniabilitatea, constituie un complex cle
unelte(( 45.
Lumea uneltElor este a-qtfel descrisi fdrd echivoc ci't
r.ina insufletitd, animatl ck: scopr-rri Acest antropomor-
fism, cle,parte de a des-coperi dimensiunea demiurgici
fundamentald a omului, o pune in umbrd pind la totala ei
ignorare. Este trecutd cu vederea cea. mai revelatoare st
sc.mnificativir determinalie uman5, singulara in anstlnl-
blul realitSlii, in care este concentrati atit disponibilita-
tea sa de insusire spiriti-ra1d a lun-rii cit si de transfor-
mare a acesteia. Pe temeiul si prin dezvoltarea ei s-at:
lrrodus deschiderile qi metarnorf ozele spectacttlare aLe
genului uman.
Dacd se compar;i tratarea acestei teme de citre filo-
sofia lui Hcidegger Ei aceea a lui Hegel, care o abordeazi
pe larg in Fenomenal,ogia spiritului, se constate o dife-
rentd considerabilS : cea din urmd a reusit prin inter-
nrediul ei sh intuiascd uneje articulalii reale ale exislen-
i;ei umane, in timp ce printa igi manifesta totala sterili-
tate de a sre a]lroDia de esenla tttnand. Este si aceasia cr
expresie a impasului cor,temporau al nretafizicii.
Spre deosebire cle Hegel care, ccupindu-se de relalia
dintre om si nnelte sesizeazS, chiar daci intr-o optici
rdsturnati, elemente ale autofortndrii otnului prin munc6,
M. Hejdegger, I''Etre
Ibident, p. 92.
I d.c'nt.
43
.14
lLrc'rarea lui Heidegger Sein, und Zeit degajd impresia
cir lunea crbiectLrali creati de oameni de-a lungul istorit'i
r- ar fi generat de ia sine datoritd ttnor pretinse aptitu4ini
si disponibilitali ale obiectelor, unor simptorng 3ls fiin-
tc'i lor.
Probleina prir-rcipald a meditaliei heideggeriene despre
oi-n este aceea a autenticitdtii 9i neautenticitSlii acesttlia,
privitd drept dilema sa existenliald cardinald. Ea este 9i
i:heio sensrilui ontologiei filosofului german, pitrunderii
in orizontul cultural qi social pe care ea vizeaz| s5-1 con-
tureze, a stdrilor sptrittlale pe care le-a exprimat intr-un
limbaj profund mediat.
Din acest punct de vedere atrage atenlia ci neauten-
ticitatea omuir-ri este inleleasd ca situatia in care .,...fi-
inla-aici este absorbita in intregin-re de cdtre .lume" ;i
cie cdtre celdlalt care coexistd cu ea in *fiinta anonim6*...
Acest a nu ti trebnie conceput ca tln fel in'nediat a1 fiin-
tei-aici in care ea se afld cel mai adesea('ae ' Fiinla
- -ano-
rriml este reprezentatd de uniformizarea gi ni'u'elarea
1,mu.ui, cle diiolu{ia fiecaruia in cei6'1alt prin folosirea
Lrnor servicii comune
-
fie cd sint cle transport sau dc'
altd naturb
-,
a unor modalitdti de gindire, de valori-
zare, de trai indentice. Fiinta-anonimd este fiinla-co-
mund ccnforml cu media. ,,Media este un caracter eris-
tentia[ al fiinlei-anonime'(, care .'rdmine totdeauna 1a
,.nealia a ceea ce este convenabil... Tot ce este original
ser cle.,,alorizeazd ca un lucru cllnoscut de mult timp. Tiot
ceea ce a fost cucerit cu prelul efortului devine obiect
cle schimb...'6 Imaginea se completeazd cu sublinierea :
,.Fiecare este celdlalt si nimeni nu este ei-insuqi. Fiinla-
anonimd... nu este nimeni"47.
Trdsaturile fiintei comune, ale fiinlei-anonime for-
meazd ceea ce in att limbaj s-ar ntlmi caracterul social
tiniversal al omului, al genului uman, chiar dacd unele
fcrrmulari critice suger'eazd ipostaze specifice secolulrri
nostru. Aceasta se desprinde pregnant din identificarea
fiinlei-ailonime, adicd a omr,rlui social, cll cel mediu.
,,Aceste cara.ctere ontologice ale supunerii cotidiene do-
minatiei *celorlalti- : distanlarea, 'Itedia, nivelarea, ptr-
blicitatea, destituirea fiinlei qi compLezenla definesc na-
Ibident, p. 216.
lbidem, p. 159, 160.
46
34
et Ie tentps, p. 170
35

tura -permanentS,' si imediatd a fiin!ei-aici(48. Rez'"ilta
astfel c6, neautenticitutea omului
-
aceasti maladie a
secoluLri al XX-lea
-
este generati de na.tura sa sociala.
C ase.meRea punere a problemei condttce la concluzia
cd numar omul asocial poate fi autentic, ceea ce se poate
lipsi in fond de orice comentariu datoritd desconsiderarii
arbitrare a determinatiilor genu,lui uman. Omul
-
atit
cel autentic cit qi cel neautentic
-
a fost produs de cdtre
societate 9i in cadrul ei, existd numai prin gi in interioi'ul
rrcesteia. De aceea este absurdd suprapunerea neatltenti-
citSlii cu socialitatea (caracterul social) omului. El este
:rutentic
-
degi termenul este departe de a fi transpa-
rent prin eI insugi
-
numai ca rezultat al unei indelun-
gate evolulii umanizatoare. Autenticitatea omulr-ri a avut,
are gi va avea caracter istoric, fdrd a nega prin aceasta
anumite determinalii perrnanente ale manifestirii sale,
sau attfel spus al ttnei esenle umane, pentru a utiliza
o expresie cilasicd a filosofiei tradilionale.
Atitenticitatea poate fi inleleasi numai ca untattizare,
ca procesul cle formare a ornului uman, care este in nrod
lrrimordial unul social-istoric. Starea de autenticitate a
omului primitiv este profund diferiti de aceea din socie-
tdlile contemporane, a clror repere de existen![ sint ctt
totui altele-
Omul se indiriidualizeazi., poate fi e1 insugi t-rurrrai in
ambianla socialS. Satisfacerea exigenlei socratic,,' cl t)nl-.Il
sd fie el insugi nu este o problemd strict individuali, a9a
cum s-ar pdrea la prima vedere, ci depinde de o complera
coincidentir intre detelmindrile social.e 9i cele singulare
ale fiecarui om, ceea ce Socrate nu putea intui sau gti,
ea dezvaduindu-se extrent de tirziu pe scara evoluliei cr-r-
noagterii Llrrlane.
Este un ade-"'dr comun cd prima condilie a studieril
rrnei probleme esie formularea ei exact5. Or, I{eideggei'
ilbordeazS rela{ia ciintre autenticitatea 9i neautenticitatea
omului in termeni total erona{i. Ecouri ale unor forme
cie alienarc umani, ale primejdiilor pe care le etnani,
pdtruncl totu;i Ei in reflecliile heideggeriene despre ne-
autei-rticitatea omultii. Este probabil contribr-rlia lor cea
mai importanti la filosofia veaculLri, la desbaterea c.lile-
melor saie umane.
Printre aceste ecouri se afld intuirea unor momentt)
si stari ale ciocnirii dintre individ si societate, a notellr
cle.conformism gi manipulare care impregneazi congtiin{a
cotidiand, mijloacele ei de expresie. Sint surprinse surse
aie dezechilibruiui vielii iirdiviciuale cum sint : dezridd-
r inArea, agresivitatea in re aliile interpersona,le, inerfia
si facticitatea existenlia d, cu lipsa de sens gi devaloriza-
nea omu,lui, starea de solitudine gi abandon, dificultdtile
r au chiar imposibilitatea comunic5rii intersubiective.
Receptarea inti'-o modalitate sau alta a acestor stdri
craracteristice pentru statutul omu,lui in secolul nostru nu
reprezintd un eiement exclusiv al gindirii 1ui Heidegger.
I"enomenul are o rezonan{d extrem de largd, fiind tratat
de n'umerosi exponenli ai filosofiei, de la cei existenlia-
listi de diferite nuante, cei nsotomisti, la cei marxizan{i
clir-r $coala de la Frankfurt, la mulli ginditori marxisti-
Niota inciividuald a cpticii prin care Heidegger interpru--
teazd ..inautenticitatea ornul.ui.( este una fundamental i_iso-
c,iald 9i anistorici, subiectivistd
-
toate maladiile o:riu-
iui sint considerate a fi de naturd spirituald, avindu-qi
lrlrsa. intr-c pretinsd iiecadenld generald a spiritului
-
iar in plair poliiic esle una conservatoare, care legiti-
rrreazA rtalori profund reaclionare, desuete.
Autenticitatea omului este vazuti de filosoful german
ca reelizinciu-se pin inscrierea sa intr-rut orizont al spi-
ritului detagat cie orice finalitate economicd, tehnicd sau
sociald
-
premisa rerrenirii sale la o pn-etinsd mdre{ie s,i
lrrofunzime initiali
-
jalonat de valori ce fac apolr.rgia
erlitismr;,lui, a violenlei ca instrument al creatiei, a aga-
numitultri rol istoric al Germaniei in salvarea ct.lturii
Europei occidentale. in acest spaliu este prezentati in
anii '30 qi identificarea fascisr-nului ge,rman cu o forli
innoitoare, capabild sd obtind sinteza dintre tehnicd si
omul modern. Mentinerea ideii
- fdrd nici o corec_
tare
-
la publicarea in 1g52 a textului cursului tinut in
i935 snb denumirea Introducet s in metafizicd inseamnI
irr fond o justificare a ei.
Comentincl aceastd atitr,rdine J. Habermas scrie cd ea
nri legitimeazd nnmai ,r...din punctul de vedere al isto-
riei Fiinfei... eroarea personalE in loe sd dea o explicalie
rnora,ld, dar si <.eroarea>> care ar fi fost puterea nazisti6c a9-
36
48 Ibident, p. 101. as. J. Ifabennas, prof ils phitosophiques et potitique, Galli_
rnard. Paris, I974, p. 98.

Habermas surprlnde cu pitrundere aspectul cel mai pro-
i;;J
"t
impasului filosoiiei helcieggeriene atunci cind se
i"l."Ja cu deplina indreptafire ,,"'poate fi interpretat
**i""Lf metobic a milioine de oameni, din -care
astdzi
"ir
*"i ignorim nimic, ca si cind ar fi 'rorba de o eroare
;i;-p;;;?"i cle vedere'al istoriei Fiinlei inle-leasa ca des-
tin f Nu este aceasta crima efectivi a acelora care' cll
t*ta
-."rponsabllitatea,
au comis-o"' qi expresia. relei
i:tnstiinte'a unui popor'/... Nu este oare misiunea elevata
;;;i;;t "ute
gi.,a"ic sd faca iumind asupra actelor.res-
p""tJif" comiie in trecut si sd tind treazl' coirstiinla
io"e tteUuie avutd asupra acestora ?"' in loc de aceasta'
fi"iA"gg"" publicA ito"o tu despre mArelia qi adevirul
lntern
-il
nazismulrri.'." 50.
'^'"T;';;l;i; limbaj.lui ermetic, apraape de neinteles'
ur iiitrlii, al senstiiLi ei, se intrevacl valori icleoloi;ice
rrrecis deierminate, a clror semnificatie politica nrr e:te
ir""r"r
""
lei ect-rivoca. Aocperita incd in Fiit'rfd ;i ti.m"p
;;;;i; sernnificalie se descoperi in Introducere in nte-
',ctfizicd'. Problema fiintei nti mai este una de fiiosofie
ii;;;;;;,
'u*d","i"a,
ci una ca":' .c,oncentreazA
in sirLo
-a"ttin"f spiritual al Occiclentului"sl' cai"acterizat prill
i;;;;; ii"i." iii"ra ;i gindirc' ceea co a provocat ctiza
acestuia. Resuscitareu fiiti1"i, des-vilrrirea sensultti ei' ar
fi indreptatA spre ,"fu."'"u unitaiii dintre fiinlii 9i g1n-
dil;; ; rirareliei ,plrii.tltti, constituind rdspttnsul la decli-
nul Europei.
l,{erita mentionatd teza 'Lui Aclorno dup1,-c-a1e redes-
coperirea C"e cetre metafizica secolului al XX-1ea a te-
*"i fiinl"i are o sursd istolicd, nevoile claselor supra-
puse de soliditate sociald, de imobilism' ,,Cea mai pre-
santd dintre aceste nevoi'pare astazi a fi aceea de ceva
solid. Aceasta inspir5 ontologiile; ele i se conformeaz;5'
B" lqi-"." justificarea in clorinla cle linigte 9i d:^?^n^tl
fi inmormi,lt"t .1" o dinamicd istoricd in fala carela a1
;;;;;;iJ neputinlei. Ceea ce e,ste imobil ar vrca si
conserve ceea ce este vechi ;i condamnat' Cu cit formele
;;;l;1" actuale blocheazd in mod disperat aceastd nos-
;;Isil, *
"lir
autoconservarea clisperata este introdusi
"o"o-igou."
intr-o fiiosofie ca're trebuie si con!in6, doua
G.t.-i in unul singur, clisperare Ei autoconservare' Struc-
Ibi<j"nt, a. 99
M. ff"la"dg"r, Jriti'ccllcfion d la metapitysiquc' p'
tr-rrile invariante sint coastruite pe modelul fricii omrri-
prezente, aI vertijului unei societdli ameninlate de decli-
nul total(( 52. Nevoia de soliditate duce 1a tema fiinlei
rlcoarece .....cultul fiinlei sau cel pulin atraclia pe care
acest cuvint o exercitl prin prestigiui s5u, trdiegte din
faptu{ cd concepte.e de func!ie... au impins din ce in
c'c mai departe conceptele cle substanfa. Societatea a de-
venjt aceasti interconexiune integrald de funclii pe care
liberalismul o intrevedea altAdatS; ceea ce este, este in
mocl reiativ Ia altceva, si nu are importanla in sine.
Frica pe care aceasta stare o provoacd, conqtiinla col-
fuza ca subiectul iqi pierde substanlialitatea, il pregd-
teqte sA a:;culte afirmalia dupd cs.re fiinla identif icata
fAra articulare cu aceastA substanlialitate supravie{uieqte
acestei siructuri funclionale fdrd sd se piardi( 53.
O clatii fixatd ideea ci fiinla i:eprezintd destinul spi-
ritual a.l Europei occidentale, filosofia heideggeriani
ilpai'e ca expresia r-rnei congtiinle derr,rtate de o lume in
piind conrlulsie, in care nu se regdsegte qi a cdrei evolulie
(r sperie, o constiinta construitd in temeiul rtnor valori
care simlindu-qi desuetudinea iqi mascheazd inadecvarea
in abstractii vide, artificioase, ce emit incd o falsa stt'i-
Iucire.
Astfel criza Europei occidentale este vdzutd ca una
a spirituiui, prorzenitd din traurnatizarea acestuia, a su-
l..iiciuiui la care este supus, a devalorizarii si clegraciirii
formelor sale. Semr-rele procesului s-ar manifesta in con-
sicierarea predilect5 a spiritului clrept intelect, in rafio-
nalitatea teoretica a studierii fenomenelor, in instrumen-
taliz:area intelectului, adicd in punerea sa in serviciul
unei finalitali, ' inclusiv a uneia practice. Tn acest fel
lumea sirirituh-ii ar fi devenit o civi'lizalie, ,,iir crearea qi
menfinerea cireja individul incearcd in acela;i timp si
gaseascA pentru sine o realizare(( 54. Domina!ia stiintei
-
atit ca sferd de cunoaqtere tehnici-profesionala cit
gi ca rraloare in sine a civilizaliei
-
ar fi un alt indice
specific al decadentei spiritului; qtiinla nu produce o re-
riagiere a spiritului, ciar mai mult ea soiicita o renastere
s pirit u alA.
T'. Adoi'lro, Dial.cctique negatiue, p. 79.
r 6i.6i.a>111, 11. l.>8.
i,I. Iit'iiii:ggcr. Itttrorluctiott it lo nt.etaplt.gsiclue, p. .5;1
51
DO
39

Semnul cel mai pregnant al crizei spirituiui este dupa
H"fi ;;;;;^ p."ao*iti"tt1-o t"t-tttltii asupra omulr'ti' lntr-un
text apdrut posturn
^t"
a"uta ca ,t-eh^{9,a in fiinla sa este
::i:if';;J-;;i "" "
p""t" 'tepi'''iu'
precizindu-se ir
;;;;#i.J ce ,,,Esen1a telinicii o v-ad in ceea ce eu nu-
mesc Ge-stetl.'. t-lomnia Ge-steli-u1ui. inseamni aceasta :
omul supcrta controiui,
""""t"u
s'i
.injonciiunea
'":nei pu'
;;i;;t"';e manifesta !n esenia tehnirii qi pe c;:': nu .
r'lomini el-insuqi(( 55'
Conqtiinla comuni ar putea Ji impresionati de aceastl
o"t*tl .'piin-r"-"i, thi."l.sd fie ::*te de o asemet:ea
abordare izolata a tehnicii ln raport -
cu toate cs-ielalte
fenomene sociale i"";;;-;;
-integieazd'
Luinea secoiultii
al XX-iea pare a ti^stapinita intrladevdr de lfoichul teir-
nicii, care ," "ornpotid
ca spiritul rdu al ornenirii' res-
ponsabil cle impregnarea ei de,fluxurile merca'ntilismu-
lui Ei pragmatism"iui, a" mediocritate qi platitudine'
de degrada""" *u"iilJ vatori ale spiritului' Aceastd de-
Fn!-"i;;t ar fi evidenti in aceea ce omul nu mai este
forlat la o supencritate care s6-1 diferenlleze'
Existenlaumandnusedes-vdiuie,ciseopaclzeazl
e"int"-o "rir.t
a" e;"; asociala ql anisior"icd asupra telr-
"ri"li.
f*ptozia acesteia in viata scciali este o urlrrare a
ascensiunii gi clezvoiterii economiei capitaliste' d-up5 curn
neercantilismul qi ptullutit-ul sint conseciirle mecliate
ale aceluiaEi proces'' t?nnica nu este vn claimon al ome-
ii"ri""iT iomplex instrumental creat de aceasta cu
""r"?t"'"-tJtipt".'C;{-";;i
mutte dintre ole scot in evi-
denld marile pot"ttiiuiitili ale sp ritului - nu numai cele
intelectuale, p.ug;;lic",' au" .qi prefigurbril" :"1^", "tg
pice Ia un moment ilat, vi5lrile tu19
-'
relevi intr-un
ili"" tt"if"rg multilateraiitatea creativitSlii umane' cape-
Litalit" sale umanizatoare'
Numai o conqtiinlI nostalgicS' ndzuind spre un tre-
eut perimat, r'tu poul"lU'"tt'u""e t"ht'tj"o CescoperitS' pusi
h;:i;;" au ,o"i"tutea capitalistd a gencrat lmportante
posibiiitS!i a" ,l*"'-'i'ut" "
existen!e-i umane' Efectel"
nocive pentru tt";;;i ornului' de care
"" llilg^:.,ii1:,:
*or"i g,i"t"atl 9i care in parte sint reale' nu provln ln
lleDonses ct questlons sur I'histoir" ct ld
i.tn"o, Paris' 1977, P 43' 50'
mod automat din natura tehnicii, ci din utilizdrile sak:
cconomice gi sociale, rezultd dintr-o diviziune sociala a
rnuncii determinatS, din formele de alienare ale pro-
cesului muncii, dintr-o func{ioni''re specificd a relaliilor
sociale. Tehnica este un produs uman 9i poate fi std-
pinitd de cdtre oameni, cu condilia dominirii societdlii
din care ea face parte. Ceea ce scapd de sub control este
cle fapt funclionarea Ei evolulia orinduirii capitaliste.
Irrob'lerna reald este oblinerea acestui control qi ntt
<'rr.in crecle Heidegger ca ^,...omul s5 parvind si intre sufi-
cier:t in relaiie cu esenla tehnicii(. Este cr: totul surprin-
zlioare afirmaiia sa din aeeiaqi text postum cd ,,Na!iona1-
socialismtt'1 a mers in aceasti direclie", denotind nepu-
tinta reevaludrii poziliei sale din 1933 de a vedea in
rrazisi-n o forld innoitoare, de deschidere. Critica sa din
1966 adresata numai 'liclerilor nazi9tl, dr-rpi care ,,gindi-
rea acestor oameni era mult prea limitatd pentru a Pgr-
veni la o relalie cu adevirat expliciti cu ceea ce se
intimpld astitzi gi era in pregdtire de trei secole(6 s6, ad-
mite in fond ideea fascismului, dar respinge modul ei
de aplicare in practicd. Acest punct de vedere este cu
atit mai eronat cu cit se recunoaqte in mod unanim cd
fascismul german a reprezentat utilizarea cea mai mon-
struoasd a tehnicii, punind-'o in serviciul unor finalitdfi
integral distructive.
A spus-o de altfel insugi A. Speer, fost ministru in
guvernul nazist, in fala Tribunaiului de ia Niirnberg :
,rDictatura lui Hitler a fost... dictatura care, pentru a dc-
mina propriul sdu popor, a utilizat la perfeclie toatc'
mijloacele tehnicii(57.
Iegirea din criza sau decaden{a spirituala este vdzuti
de Heidegger
-
aga cum am mai menfionat
-
prin
,,desfdEurarea a noi forle, spirituale ca provenienld, ie-
Eite din acest centru(( (a1 Europei
-
n. ns.). Aiuzia la par-
tidul nazist este mai mult decit transpar-entd. Germa-
niei i-ar fi revenit misiunea de a infdptui regenerarea
spiritualS a Eurcpei deoarece ea era strinsi in menghi-
na pr"esiunii exercitate de America gi de Rusia sovieticS.
ot lbidem, p. 61.
57 A. Speer, Au coeur
1971, p.712.
clu trosibme Reich, Fayard, Paris,
55 M. Heiclegger,
potiti'que, Mercure de
40
4t

Dar pentru realizarea destinului istoriei sale poporul
german trebuie mai intii ,,... sd creeze in el-insu;i o re-
zonand, o posibilitate de rezonanld pentru acest des-
tin. Aceasta presupune ca acest popor... sd se ex-puni
ei-insugi in domeniul originar in care domnegte fiinfa,
gi prin aceasta sd ex-pund istoria Occidentului, plecind
din centrul originii sale viitoa""tr 58.
Asemdnarea cu leit-motivele ideologiei faisciste este
evidentd. in acest plan de convergenld axiologicd se si-
tueazd Ei legitimarea violenlei despre care se afirmi
ci ,,... este trdsdtura fundamentald a acliunii sale, dar
gi a fiinlei-aici( 5e, adicd o omului.
Filosofia fiinlei apare astfel la Heidegger ca suportul
rnitic al receptdrii crizei, fisurilor destrimdrii, primej-
diilor prin care trece societatea aflatd la cumpdna is-
toriei in veacul nostru. Fenomenul nu este sesizat in
particularitatea sa jstorici determinatS, capitalist5, ci ca
o destrdmare a lumii, a spiritului, ceea ce nu este insd
decit o trdsdturd a metafizicii ca refleclie incongtienta
in raport cu obiectul meditaliei sale. Acesta este tratat
fdrd indentificarea determinaliilor sale istorice gi sociaie,
fdrd conqtientizarea relaliilor subiectului ginditor cu obi-
ectul pe care-l abordeazd intr-un fel sau altui, note ti-
pice procesului generator a'L unei ideol.ogii fals-congtiente.
De aici gi preferinla pentru r-in limbaj al abstracliilor vicie
de conlinut, ce cultivi mitul unor cuvinte, al neinteli-
gibiiului Ei transcendentalului, care voaleazd flnalititile
sale ideolcgice, valorile ;i ideile poiitice, a;a clim se iu-
timp15 in cadrul f ilosofiei heideggeriene.
Renunlarea la cunoaqterea teoretico-ralional5, opozi*
tia explicitd sau implicita fala cle qtiin!6, sint simptome
aie impasului metafizicii de a fi in secolul nostru o &r1-
tentici fiiosofie a omului, ale imposibilita{ii sale de a
1:regati constiin{ele sir se confrunte cu tragediile, dra-
mele gi dilemeie istoriei. De aici rezultd criza sa iiel'er-
sibili, ciderca sa in desuetudine.
Aplrarea invocatd cle Heidegger cd i se cere prea
mult filoscfiei, ca i se cere ce nu poate da, echivaleazi
cLi o evaziune ln fall responsabilitltii acesteia, a obliga-
58 {.'[Ieidcgp,cr. Ittlrctluctirtn,
is ltli(Ieln, p. 157.
l,iei elementare a filosofiei din fiecare epoca de a r,'-
situa omul in lume in aga fel incit sd contribuie la
salvgardarea vietii Ei creativit5lii sale, ca valori suprernc.
in acest context metafizica se men{ine numai
-
sau
in primul rind --. ca o confesiune spirituald, ca expresia
unor subiectivitSli inadaptate fali de furtunile 9i con-
vurlsiile istoriei, a tentativelor de transformare qi domi-
nare a acesteia. Descifrarea ei rdmine o necesitate a
reconstitr-ririi fizionomiei spirituale a omenirii, a proce-
se].or culturale si ideologice care o traverseaz5.
Metafizica nu va dispare de la sine, nu se va vola.-
tiliza oricit de adinca este criza prin care trece. Persis*
tenta ;i influenta sa se datoreazd particuiaritdtiior sale
culturale, dar ;i intersectiei cu alte forme a1e aliendrii
Llmane ce o aiime'nteazd.
Caracterul sdu fundamental mitic exprimat pregnant
in prosternarea spirituiui in fata lui-insugi, credinla cI
existenla se naste din formeie sale, dintr-un concept ab-
solut, genereazd iluzia intr-un orizont superior al esen-
lelor, al adevdrurilor autentice in care spiritul se miqcd
{dr5 nici o opreiiqte. Incantalia pentru cuvintul sernni-
ficant, p,entru de-numire ca ritual rnitic prin care fa!e-
tele iumii incep sa existe este expresia aceleiagi credinle.
S-ar plrea cd p5gind in interiorul acestei perspective oa-
menii descoperd singurele valori elevate ce pot da sens
vielii.
Datorita acestor particularitdli metafizica iqi exerciti
astd.zi atraclia in ambianle sociale care secretd nevoia de
evaziune, de claustrare. in sine a spiritului. Obstacolele
ce le intilneqte in calea afirmdrii sale prin praxis intorc
spiritul exclusiv spre el-insugi, spre propria sa lume,
aiungind s-o considere clrept sir-rgura certd gi autentica.
ldeile gi valorile sale apar{in altei zone a existenlei de-
cit cea rea15, una himerici gi volatild.
I-{etafizica este astfel mai mult decit un tip de gindire
filosofica. Ea include in sine o stare de spirit cru rldicini
sociale ,si individuale, care contrib,r.rie la refacere'a sa cul-
tural 5.
Iata de ce pentru a i se substitui, filcsofia nemetafi-
zicA din zilele ncastre trebuie si se afirme atit ca un
nou si diferit mod de gindire, de conceplie asupra lumii,
dar qi de expresie de nci stari gi forme sensibile. Este
calea resitudrii omului in lume pe treapta ccntemporani
a prarisutrui, a istoriei si a cunoagterii umane !
12
d. la metapltgsique, P. 50.
A'
ar,

Euolu[ia comtrcrdictorie a materialismului istoric i'tt se-
colul XX. Prin citeva din datele sale fundamentale mate-
rialismul istoric avea posibilitatea sd rdspundd marilor
probleme dramatice ale veacului, sd forrneze qi si genera-
lizeze congtiinla primejdiilor istoriei sale, sd deschidi noi
spalii spiritului, pe care sd-l fereascd de stagnare Ei ero-
ziune, tehnicizare qi manipulare. AEa cum a fost gindit de
cdtre creatorii sdi, rnaterialismul istoric reprezintd o
rupturd fald de aria problematicd a filosofiei tradilionaie,
a limbajului ei teoretic, a conce,ptelor gi ideilor sale ca-
racteristice. O rupturd ce se situa insd in continuarea 1i-
niei de cunoagtere, igi propunea dezvoltarea acesteia, de-
mitificarea autenticl a gindirii filozofice.
Fdrd a readuce in aceste pagini analiza in totala am-
ploare a datelor inedite ale materialismului istoric _- cie
care ne-am ocupat cu alte ocazii reamintim ci
reconceperea filosofiei pe care o inaugureazd provine din
axarea sa pe cunoagterea existenlei sociale gi a istoriei.
Re,alitatea uman6 in ansamblul ei
- si nu numai dimen-
siunea ei spirituald
- este privitd ca unul dintre ter'-
menii principali ai filosofiei. Ea este vdnftta gi studiatd
nu ca o manifestare a unei alte entitS{i
- spirit sau
rnaterie
- ci ca o existen{d autonomd din cadrul reali-
id{ii obiective, ceea ce permite surprinderea configuraliei
sale compilere materiaL-spirituale, compi.ementaritatea
acliunii materiaie, transformatoare cu cea spirituald
in edificarea civilizafiei, a lumii umane. In acest fe1 se
introduce transparenla necesari pentru a inlelege atit
obiectul gindirii filosofice dar si pe ea insdqi, pentru
a parcurge drumul de 1a gindire la sursele ei, impie-
diciildu-se rrritificarea filosofiei, considerarea ei mira-
culos-magicd ;i care intretine iluzia unei cunoagteri
superioare.
Diversitatea raporturilor existenlei umane cu nature
constituie cel de-al doilea termen al construcliei spa-
liului filosofic aI materialisrnului istoric. Arnbii terrneni
contureazl o deschidere istoric determinatd asupra omu-
Iui si a realitS{ii, o conceplie despre lume care nu se mai
situeazd Ei nu mai aspirl la un statut superior fali de
cel aI qtiinfelor, dar nici nu se confundi cu rezultatele
acestora sau cu una dintre ramurile lor.
44
Materialismul istoric nu se simte ameninfat rlt: irrtl,r
nornizarea, diversificarea gi explozia ;tiin{elor, itt Lt'ttctt
se constitr,rie qi evolueazS. in temeiul cunoasterii ;tiirr-
{ifice, al datelor oblinute in diferitele ei domenii. I)rrr
el nu se identificd cu qtiin{ele particuiare, continuincl
direclia anterioard a filosofiei de a elabora o conceplie
despre lume. Aceasta nu este ,si nu se vrea insi intru-
parea unui adevdr absolut, a unor esenle imuabile, rigide,
date o datd pentru totdeauna, ci un ansamblu de ade-
vdruri, cu un anumit grad de coerenld, Car neincheiat
iir nici un fel, care permite qi este compatibil cu ten-
siunile interioare rezultate din procesr-ralitatee. cunoaS-
terii.
Materialismul istoric este o conceplie despre lume
cleoarece. plecind de la constantele existentei umane, ale
raporturilor sale cu natura, euidenfiazd. determindril,e
uniuersule cile realitd.tii obiectiue, situeazd. ;i resitueazd.
om,ul in cadrul acesteia, releud. mztltiplele sensuri unLu?7e.
Filosofia a fost qi a rdmas o raportare a omului la
realitate si la sine-insugi
-
intr-un efort de cuprind-ere
totalizatoare, vizind definirea umanului, a interciepen-
denlelor sale cu existenla
-
care, indiferent de culoarea
specific,i a unui curent sau altul, este nota sa clistinc-
tiva printre celeLalte modalitS{i de expresie ale spiritului.
Nlaterialismul jstoric este neindcielnic o asemenea rapor-
1are, dar una frlnda.rnentati pe criterii de cunoastere, carc
tinde sd arunce lumind asLrpra tuturor fateteior existenlei
Lrry]ane, a r:aporturilor satre cu rcalitatea obie ctualS, si
reconstituie cliversitatea formelor de existenli ale aces-
teia. De aici provjne ruptuia sa fa{5 de alte curente ale
filosofiei, posibilitate a pe care o are c'le a introduce
dimensiunea obiectivit5.!ii in gindirea filosoficd. 1,:-
tr-ade-.rdr, pentru materialismr-rl istoric ,,esen!ele'( se afl5
in hicruri gi fenomene, nu in afara sar,r deasupra 1or,
nu le transcende pe acestea, iar ,,esen!a( realitddii are
cariacter istoric, rezuLtind din. cl,eschiderea determinati a
pra,xisului, a rela{iei dintre om qi naturd.
lrlaterialismul istoric cuprinde premisele pentru a
transforma filosofia dintr-o meditalie ce planeazd dea.-
supra realititii intr-o eonstrucli.e spiritual5 ce se inrd-
ciScineazi in interiorul ei, clintr-o meditalie dominati
de antropomorfism subiectiv intr-un demers teoretic ce
poate sa asigurr: o cunoaStere ol:iectivd, distanfatd. In
temeiul acestor premise filosofia isi deplaseazd sursele
45

de inspiratie gi centrul de interes de la spiritul pur, pri-
vit in independenta sa, Ia miqcarea istoricd a existen[ei
umane consideratA in diversitatea relaliilor sale cu natura
qi a formelor sale interioare. Ea nu se mai vrea nu-
mai o combinare de idei gi concepte menite sd schilezb
o Weltctttschauung, ci o tentativ6 de a surprinde, Pi-
trunde si a rezolva marile probleme ale existenlei
omului.
Fdcinci din existen{a umand, din istoria sa' un spaliu
central ai investigaliei sale pe care il abordeazd cu mij-
loace a1e cunoagterii teoretice, materialismul istoric se
ccnstituie inca de Ia inceputurile sale ca un prim rdspuns
la citeva cl,in intrebdrile cu care este confruntati filosofia
incd clin secolul trecut. Contribulia sa cea mai importantd
in aceastd direciie o formeazd, cu certitudine, elaborarea
grilei teoretice de explicare a existenlei sociale Ei a pro-
cesului istoric, prin care acestea ajung sI fie domer-rii
inteligibile in planurile lor fundamentale. Fenomenul
uman igi piercle astfel treptat aura enigmaticd intrelinuti
in junil lui de spiritul metafizic, devine obiectul unei
cunoagteri tot mai largi si profunde, capabila sd intemi*
ieze o ccnstiir-rti cle sine reald a societdlii qi a omului.
Se contureazi astfel o filosofie care propune o cu-
noaqtere a umanului in totalitatea sa, a interdepender-rle-
lor sale cll itatura, ca teren arl dezviluirii valorilor,
sensurilor proprii Iumii omului, o filosofie incireptatl
spre umanizarea ;i dezalienarea sa.
Materi,alismul istoric intloduce in tratarea teoretich
o aborclare criticd a fenomenelor pe care le studiaz5,
adicd a societatii, a istoriei sale, a activitSlii grupurilot
sociale qi a instituliilor acestora. Spiritul critic cu adresi
sociald este unul clintre mijloacele obtinerii distanlArii
necesare pentru realizarea uriei cunoagteri obiective, care
sd climinueze qi chiar si anuleze tentatirrele de legiti-
mare a realitiiii, de autoideologizare si permisivitate fa{6
de influxurile cle falsd cunoastere. Este deci un spirit
critic cu cleschidere spre practica sociald, urmarind si
descopere tendinta procesului istoric, dar Ei unuL ce se
aplicl rezultatelor procesului cunoaqterii, anaLizei vali-
ditetii acestora.
Ideile filosofiei lui Marx au fost prernise de o mare
vigoare culturald qi sociall, care trebuiau extinse qi dez.-
voltate intr-r.r confruntare constanti cu contradictiile Ei
meandrele istoriei, pentru a se pune in evidenld intreaga
46
lor potenlialitate. Dintr-o diversitate de cauze
-
a cu-
rroaEterii tirzii a operei integrale a lui Marx, dar inde-
osebi a dogmatismului stalinist, a numeroaselor si in-
clelungatelor sale consecin{e
-
acest lucru a intirziat sa
sc. producd in secolul nostru. in locul unei cregteri eflo-
rescente prin carc materialismul istoric sd se orienteze
-cprp cercetarea sistematici a principalelor domenii Ei
procese ale existen{ei sociale, pentrr-r a ldrgi gi reinnoi
cunoasterea lor pe baza fenomenelor caracteristice aces-
tui veac, a dominat ideologizarea sa.
Un prim efect a1 acestei situalii a fost interpretarea
eronatd a materiaiismuiui istoric, fie ca o filosofie tra-
difionala, fie in spirit pozitivist ca sociologic, ceea ce a
clurs la pierderea originalitatii sale culturale. I s-a sub-
stituit astfel materialismr-rlui istoric o viziune saturata Ce
cclectisrn, in care conceplia despre e,-<istenta sociall era
unilateralizatd prin mecanicjsm $i economism.
Alt efect aI ideologizarii materialismului istoric a fost
stagnarea sa cognitiv-teoretica. Grila explicatiei elabo-
rati de Marx si Engels s-a irrpus qi in aceste imprejuriri
defavorabile, deqi cu o rezonan{d teoretica qi politicd
redr-is6 fald de posibilit5lile cuprinse in premisele sale.
Dar marile probleme sociale ale veacului, rezultatc din
crizele, convulsiiie qi procesele sale transfclrmatoare, n-au
fost studiate la timp intr-o mare parte a 1or, in aga feJ
incit sd fie surprinse tendinlele lor de evolutie, primej-
diile si riscurile pe care le cuprindeau, rnijloacele de a Ie
controla gi clomina. Chiar gi atunci cind asemenea inves-
tiga{ii izolate n-au lipsit, ele au fost subapreciate sau
ignorate, socializarea lcr nu s-a produs in timp utii.
Ele apAreau ca un filon acoperit de gravele denaturiri
ale' dogmatismului, de cligeele pe care le-a statornicit.
S-a produs astfel o intirziere in elaborarea capito-
lelor materialismului istoric proprii secoluiui a1 XX-lea.
llc aceea multe dintre ideile sale au rdmas in staiiiul
ilnor formulSri iniliale, tripsite adesea de un e;af odaj
teoretic ;i care nll puneau in valoare ntrmeroasel"e lor im-
plicafii. Alte idei de mare semnificatie au rdmas la sta-
diul unor intr,ritii sau sugestii, fard a-gi fi gdsit o tratare
autonom5. Firegte cd ele n-au putut indeplini rolul unui
instrument euristic gi cr-r atit mai pulin r.inul axiologic
in complicatele condilii ale acliur-rii sociale din acest
rteac. Toate acestea au generat impasul relativ al rnateria-
lismului istoric, neputinla sa de a rdspunde adecvat si la
47

Florian Radu - Dialog cu secolul nostru

Florian Radu - Dialog cu secolul nostru

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (6)

Similar to Florian Radu - Dialog cu secolul nostru

Similar to Florian Radu - Dialog cu secolul nostru (20)

More from George Cazan

More from George Cazan (20)

Florian Radu - Dialog cu secolul nostru