2. Filip Florian s-a nascut la 16 mai 1968, in Bucuresti. Intre 1990 si 1999 a fost redactor la Cuvintul, apoi corespondent al posturilor de radio Europa Libera si Deutsche Welle. Impreuna cu fratele sau Matei Florian, a publicat romanul Baiuteii (Polirom, editia I, 2006; editia a II-a, 2007; editia a III-a, 2010). Baiuteii a fost tradus in Polonia (Czarne), urmind sa apara si in Spania (Acantilado) si Bulgaria(Panorama). “Spun, deci, ca Baiuteii au vocatia de a invia lumi pe care oamenii, in calduta si matura lor ignoranta, le fac ingropate fara regrete in uitare. In lumile astea, pe care fratii Florian s-au incapatanat sa nu le uite, se aduna intr-o dezordine splendida si suverana, nu doar oameni, ci si lucruri (mii de lucruri!), care vazute prin ochi de adulti (?) devin obiecte de cult : Placinta cu mere din care musca Mateiul mic nu era doar o placinta patrata, acoperita cu zahar pudra. Era un simbol. “
3. “Saint-Exupery scria in Pilot de Razboi: “De unde sunt eu? Sunt din copilaria mea. Sunt din copilaria mea ca dintr-o tara.” Fratii Florian de la apartamentul 40, bloc D 13, Drumul Taberei, daruiesc generos un pasaport catre tara unei copilarii unde miracolele sunt regasite cu uluire si clasificate cu litere mari de tipar.” Silviu Man “O carte despre miracolele de langa noi, despre copilarie si naivitatile ei, despre jocuri si prietenie, despre fotbal si dorinte, dar, mai ales, despre taramul familiei, cu toate ritualurile, iubirile, asteptarile si dezamagirile lui. In dialogul dintre autori, un fel de muzica la doua instrumente, afirmatiile unuia sunt repozitionate si reformulate de celalalt, istoriile capata mize diferite in functie de unghiul din care sunt privite, personajele, dupa o scurta „cariera” intr-un capitol, sunt demascate ironic in urmatorul... O literatura plina de farmec, in care peste oameni si omuleti (de la cei fantastici, precum Stim si Stam, pana la cei „reali”, in masura in care realul inseamna un compromis intre viziuni diferite) se pliaza nostalgia, una sustinuta si compensata, cu virtuozitate, de umor, de sarcasm blajin si de gustul dulce-amarui al unor povesti ce stirnesc in fiecare dintre noi pofta intoarcerii la propria copilarie.” Radu Cosasu
4. “Cea mai frumoasa casuta din lume este sub plapuma” “Luna care se tine dupa noi ca un caine” “Baiuteii este o extraordinara poveste – pe doua voci extrem de diferite, dar care comunica perfect, cu largi fandari si minutioase contraziceri, cu refrene cat o succesiune de istorii paralele si cu multa dragoste – a unei familii fabuloase dintr-un loc in care nimic nu e Intamplator” “Ei bine, atunci am inteles ce inseamna Bau Bau si ca Bau Bau nu iti apare in viata decat in momentele acelea putine si hotaratoare si ca doar atunci trebuie sa fii cu adevarat puternic”
5. “O să-l bat, îi spuneam eu. Nu, n-ai voie, îmi spunea el. Şi a trebuit să merg cu troleibuzul pînă spre Universitate ca să-mi aduc aminte de ziua în care împlinisem cinci ani şi jumătate.” “Dac-ar fi găsit o singură bomboană cubaneză cînd se tîra de la un pom la altul, roşie, galbenă, culoarea nu contează, aş crede totul cu ochii închişi, dar aşa, cînd a găsit două bomboane, de ce nu mi-a păstrat şi mie una? Nu e ciudat?”
6. “Pe la sfîrşitul clasei a IV-a, într-un moment de oboseală, de proastă dispoziţie sau mai ştiu eu de care, în fond menopauza creează atîtea probleme, m-a scos la tablă să rezolv un exerciţiu, m-a lăsat să scriu o mulţime de cifre şi de semne aritmetice şi aşa, deodată, cînd eu manevram creta şi aveam mintea plină de înmulţiri şi împărţiri, mi-a zis <<auzi, Florian, ce-i cu laţele astea? ia să mi te tunzi frumuşel! scurt, scurt de tot, da?! şi pînă mîine c-o-ncurci!>>“ “Ma simt alt om - cu singe cald si cord inteligent - in fata dezinvolturii cu care cei doi numesc lucruri importante obiectele si fiintele laolalta, tot ce misca si nu misca, mamele, tatii, bunicii, fratiorii, bicicletele, funigeii, profesoarele si fotbalul minut cu minut, duminica de duminica, vedeniile, fandacsiile si miracolele pina la acel strigat magic de pe strada: «tiche goae, oooo!»."
7. “Paradisul exista, l-au inventat doi frati undeva prin Drumul Taberei, pe Aleea Baiut. E ascuns inauntrul blocurilor, acolo unde «mama prajea piine pe plita, iar mirosul acela si becul aprins faceau, nu stiu cum sa zic, ca bucataria sa para primul si ultimul loc de pe pamint», in praful trotuarelor, in bomboanele cubaneze, in sosetele flausate ori meciurile de fotbal. Cartea fratilor Matei si Filip Florian fenteaza delicat si inocent o epoca mai degraba intunecata si se transforma, spune Radu Cosasu, in «cei mai perfizi scriitori anticeausisti». Nu pentru ca in candidele lor preocupari ar intra desfiintarea politica a unui regim, ci pentru ca Ceausestii, fata securistilor din bloc sau ideologiile sint absolut secundare in poveste. N-au nici pe departe forta unui meci Steaua-Dinamo sau a unei partide in cartier cind infringerile se lasa cu plinsuri si sughituri.”
