Nicolae Băieșu, născut pe 24 iunie 1934 în Moldova, a avut o carieră dedicată cercetării folclorului, influențată de experiențele sale de viață și peregrinările prin România în perioada 1939-1945. A obținut titluri academice și a scris numeroase lucrări de specialitate, ajutând la promovarea și conservarea tradițiilor culturale moldovenești. Băieșu a contribuit semnificativ la descoperirea, culegerea și publicarea materialelor de folclor, fiind un pilon al culturii populare din Republica Moldova.

1. Executor: Mariana COCIERU, cercetător ştiinţific,
Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
Nicolae BĂIEŞU

2. Folcloristul Nicolae Băieşu
surprinde lumina zilei la 24 iunie 1934
în familia Eugeniei (născută în familia
lui Damian Lipceanschi, ucraineni din
părţile Hotinului (azi în reg. Cernăuţi,
Ucraina) şi al lui Mihail Băieşu (al
treilea copil în familia lui Vasile şi a
Mariei Băieşu), ţărani din nordul
Moldovei, satul Caracuşenii Vechi,
judeţul Hotin (România), (azi în
raionul Briceni, Republica Moldova).
Despre satul de baştină ne mărturisește folcloristul că „a fost
atestat documentar la 2 Mai 1585. Se află la o distanţă de 14 km
până la centrul raional şi 227 km până la Chişinău. Prin sat
curge râul Lopatnic (afluent din stânga Prutului). Sătenii s-au
ocupat şi se ocupă cu agricultura şi cu creşterea vitelor”.

3. înham (şi să desham) caii la căruţă, la plug. Îmi părea rău că tata
nu-mi permitea să plec şi eu cu caii la păscut noaptea, împreună
cu alţi băieţi mai mari. Părintele mi-a fost model în privinţa
muncii – totdeauna avea ocupaţie. Mama făcuse o clasă în limba
rusă. Citea câte puţin în ziare şi reviste publicate cu caractere
ruseşti. Torcea, ţesea. Până la urmă a avut în casă maşină de
cusut. O ajutam la pusul (şi scosul) cânepii la topit. Făceam
ghemuri, râşchiam, pregăteam ţevi pentru ţesut” notează
folcloristul în memoriile sale.
„Părinţii mei au fost agricultori, cu puţin
pământ. De la tatăl meu, care «nu ştia nicio
literă», am învăţat, cu timpul, să lucrez la
pământ. Am dus caii de dârlog la arat, am
prăşit, am plivit, secerat, îmblătit. Numai n-
am cosit: nu ştiu de ce vârful coasei intra în
pământ. Când devenisem mai mare ştiam să

4. Anul 1939 reprezintă anul ruperii de baștină, copilărie,
începutul celor 6 ani de peregrinări prin „străini”. „În
primăvara anului 1939, familia noastră, ca şi ale multor
basarabeni, din cauză că aveau puţin pământ (noi aveam
doar 1,5 ha), a plecat – în calitate de colonişti – în Dobrogea
secetoasă şi (ca urmare) cu relativ mult pământ cultivabil
liber”, notează N. Băieșu cu regret în suflet pentru ceea ce
au decis părinţii săi vis-a vis de viitorul familiei lor.
„Părinţii au fost nevoiţi să comită o mare greşeală plecând
în Dobrogea (1939). Ca rezultat, din cauza războiului, care a
urmat, au fost necesare mai multe strămutări, timp de 6 ani
„prin străini” (în Dobrogea, Oltenia, sudul Basarabiei); am
continuat 10 ani de studii (medii speciale şi universitare) în
5 oraşe (Cernăuţi, Briceni, Soroca, Bălţi, Chişinău). Astfel m-
am aflat relativ puţin timp în satul de baştină, n-am
cunoscut îndeajuns consătenii, tradiţiile lor”.

5. Predilecţia faţă de muncă, trai onest, respect pentru
cei din jur şi multe altele din înţelepciunea populară le
moşteneşte, evident, de la părinţi, dar şi din experienţa
acumulată în urma peregrinărilor familiei sale prin
România, Basarabia în căutare de „pământ cultivabil
liber” (anii 1939-1945, s. Hasanfacî, jud. Durostor, sudul
Dobrogei; s. Almălău, jud. Constanţa, nordul Dobrogei;
s. Mansburg, jud. Cetatea Albă, sudul Basarabiei; s.
Frumuşica, jud. Dolj, sud-vestul Olteniei; s. Beidaud, jud.
Tulcea, nordul Dobrogei). Varietatea tradiţiilor
etnofolclorice le observă anume în această perioadă de
pribegiri : „Deşi cu ochi şi minte de copil, în anii
petrecuţi «prin străini», pe timp de război, am cunoscut
relativ multă lume, cu tradiţii diferite, interesante” [1].

6. După cum ne mărturiseşte însuşi
folcloristul, studiile obţinute în urma
frecventării mai multor instituţii cu profil
umanist, din cauza timpurilor grele din
perioada totalitarismului, nu l-au
determinat definitiv în ceea ce avea să-i
devină mai târziu pasiune pe viaţă –
folclorul. Şi-a început activitatea
didactică în calitate de conducător
superior de pionieri în şcoala de 7 ani din
Caracuşenii Vechi (1952-1953), apoi şi de
învăţător de clase primare (1955-1956). Şi-a
încercat norocul şi în domeniul cifrelor
(Facultatea de Matematică a Institutului
Pedagogic „Alecu Russo” din Bălţi, 1955).
Fotografie din 1954
(Elev la Şcoala
Pedagogică din Briceni)

7. În anul 1950 a absolvit şcoala medie
din satul natal, fiind exponent al primei
promoţii. Între 1950-1955 este elev la Şcoala
Pedagogică din or. Cernăuţi, Briceni,
Soroca, pe cea din urmă absolvind-o cu
diplomă de eminenţă („otlicinic”). Anul
1955-1956 îl înrădăcinează în satul de baștină
în calitate de învăţător de clasele primare.
Din 1956 se află printre rândurile studenţilor
de la Institutul Pedagogic de Stat „Ion
Creangă” din Chişinău. În 1960 Institutul a
fost comasat cu Universitatea de Stat din
acelaşi oraş, astfel că în 1961 finalizează
Facultatea de Istorie şi Filologie a
Universităţii de Statdin Chişinău. Ulterior proaspătul absolvent devine în același an laborant
la Sectorul de Folclor al Institutului de Limbă şi Literatură al Academiei
de Ştiinţe a RSSM.
Absolvent al Universității
de Stat din Moldova (1961)

8. În 1960 în frunte cu tânărul
cercetător ştiinţific Victor Gaţac
efectuează prima cercetare de
folclor în satul de baştină,
Caracuşenii Vechi, r. Briceni,
avându-i în calitate de
intervievaţi pe proprii părinţi:
Mihail şi Eugenia Băieşu, şi pe
cunoscutul povestitor Nicolae
Pleşca. Presupunem că abia
acum se întăresc seminţele de
dragoste pentru culegerea,
cercetarea şi promovarea
moştenirii culturale a poporului
nostru. Astfel, în ultimul an (1961) la Facultatea de Istorie şi Filologie,
studentul Nicolae Băieşu scrie cel dintâi articol cu tematică folclorică,
prolific pentru ulterioara-i creaţie ştiinţifică (Povestitorul norodnic Nicolae
Pleşca, în Chişiniovschii Universitet, 1961, 6 aprilie).
Prima cercetare de teren (Caracuşenii Vechi -
Briceni, 1960; informator Mihail Băieşu,
culegători Victor Gațac, Nicolae Băieşu

9. În anul 1970 obţine titlul de doctor în filologie cu tema Poezia
moldovenească a obiceiurilor de Anul Nou. Conducător ştiinţific
– Victor Gaţac, iar în 1994 – cel de doctor habilitat (Studiu
istoric-comparat al folclorului calendaristic în Republica
Moldova şi în localităţile româneşti din Ucraina).
Concomitent a urmat o ascensiune şi în plan profesional. În
1961 şi-a început activitatea ca laborant, apoi au urmat funcţiile
de: laborant superior (1962-1963), cercetător ştiinţific inferior
(1963–1977), cercetător ştiinţific superior (1977-1991), şef al
Secţiei de Studiere a Culturii Populare în cadrul Institutului de
Etnografie şi Folclor (1991-1999), cercetător ştiinţific principal,
coordonator al Direcţiei de Cercetare Folclor Literar în cadrul
Institutului de Literatură şi Folclor (1999-2009) şi în cele din
urmă – consultant ştiinţific al Sectorului Folclor, la Institutul de
Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2010 – 2015). La 7
iunie 2015 inima remarcabilului etnolog încetează să mai bată.

10. La Editura Cartea moldovenească din Chişinău apare
prima culegere de folclor (Cântece de luptă şi biruinţă) la
întocmirea căreia a participat şi N. Băieşu, în 1963. Au mai
urmat câteva volume la care folcloristul se înscrie ca fiind
coautor: Vorbe cu tâlc. Proverbe şi zicători (1964); lucrarea
Schiţe de folclor moldovenesc (capitolul Folclorul copiilor)
(1965); Folclor moldovenesc: Crestomaţie (capitolele: Poezia
obiceiurilor calendarice şi Folclorul copiilor) (1966).

11. În 1968 la Editura Cartea moldovenească
apare prima carte semnată de N. Băieşu:
Folclor moldovenesc: Bibliografie, 1924-
1967. Redactor – Victor Gaţac.
În 1969 la Editura Lumina ies de sub
tipar culegerile de texte folclorice Ţi-am
adus un mărţişor, şi Ineluş-învârtecuş. Din
folclorul copiilor (coautor).

12. N. Băieşu a contribuit la redactarea unor manuale pentru
instituţiile de învăţământ superior şi cel mediu: Schiţe de folclor
moldovenesc (1965), Folclor moldovenesc: Crestomaţie (1966),
Creaţia populară: (Curs teoretic de folclor românesc din
Basarabia, Transnistria şi Bucovina) (1991) și a Crestomaţiei de
folclor moldovenesc (1989) ş. a.

13. În 1972 editează monografia Poezia
populară moldovenească a obiceiurilor de
Anul Nou. Redactor – Victor Gaţac.
În 1980 - micromonografia Rolul
educativ al folclorului copiilor (în
limba rusă).

14. În 1980 apar:
 la Editura Lumina - culegerea de snoave
populare Păcală şi Tândală (coalcătuitor).
 la Editura Lit. artistică - culegerea de creaţii
populare orale Apă vie: Din comoara
folclorului moldovenesc (coalcătuitor).

15. În 1981 apar:
 la Editura Ştiinţa - monografia Folclorul
ritualic şi viaţa.
 la Editura Lit. artistică - culegerea de creaţii
populare orale Alfabet folcloric. Ediţia a II-a,
1987.

16. Folcloristul N. Băieşu a participat la pregătirea, redactarea
şi editarea celor trei serii de culegeri folclorice ale românilor
moldoveni: Creaţia populară moldovenească (16 volume);
Editarea folclorului pe zone etnografice (8 volume); Mărgăritare
(15 volume). La elaborarea primei şi fundamentalei serii
folcloriştii de la Academie au lucrat mai mult de 10 ani. N.
Băieşu este autorul a două volume din respectiva serie:
Poezia
obiceiurilor
calendarice, Chişinău,
1975;
Folclorul
copiilor, Chişinău,
1978.

17. Al doilea ansamblu de culegeri folclorice a avut drept obiectiv
publicarea creaţiilor populare conform zonelor etnografice. Nominalizez
lucrările la care a lucrat și N. Băieşu alături de colegii săi: Folclor din
părţile codrilor (1973), Folclor din Bugeac (1982), Folclor din nordul
Moldovei (1983), Folclor din stepa Bălţilor (1984), Folclor din câmpia
Sorocii (1989), Folclor din ţara fagilor (1993), Cât îi Maramureșul... (1993),
Folclor românesc de la est de Nistru, de Bug, din nordul Caucazului (Texte
inedite) (vol. I, 2007; vol. II, 2009) .

18. În cea de a treia serie – Mărgăritare – destinată
elevilor, N. Băieşu are două culegeri: De-a mijatca: Din
folclorul copiilor, Chişinău, 1982, Să trăiţi, să-nfloriţi,
Chişinău, 1984.

19. Au urmat și alte publicaţii: lucrarea Frumos e la şezătoare: (Selecţie din
repertoriul festivalului al II-lea folcloric republican „La vatra horelor”)(în
colaborare, 1983), culegerea de folclor Comoara fiecăruia (Chişinău, 1984),
editură culegerea de creaţii populare orale Huţa, huţa cu căruţa: Din folclorul
copiilor (Chişinău, 1985), culegerea de folclor Arici pogonici (Chişinău, 1990).
Folclor din Maramureş (Chişinău, 1991) (coautor). În total, a întocmit şi a
editat, în particular sau în colaborare, cca 40 de culegeri de folclor.

20. la Editura Cartea Moldovei din Chişinău - lucrarea Sărbători domneşti
(închinate Maicii Domnului şi Mântuitorului): Studiu. Culegere de texte
etnografice şi folclorice, I, 2004; II, 2007.
la Tipografia Centrală – volumul Tradiţii etnofolclorice ale sărbătorilor
de iarnă, 2008.

21. la Tipografia Centrală – culegerea Obiceiurile şi folclorul sărbătorilor de
iarnă (Tipologie. Corpus de texte etnografice şi folclorice), în 2 volume,
Chişinău, 2014.
la Editura Profesional Service – antologia Nicolae Băieşu. O viaţă
închinată valorificării folclorului, Chişinău, 2014.

22. Analizându-i activitatea ştiinţifică observăm că folcloristul
Nicolae Băieşu a excelat cu predilecţie în câteva domenii de
cercetare: istoria folcloristicii, poezia obiceiurilor calendaristice,
folclorul copiilor ş.a. Studiile cercetătorului dezvăluie contribuţia
a peste 50 de folclorişti, interpreţi de folclor, scriitori etc. la
prosperarea ştiinţei despre folclor şi etnografie. A publicat
articole despre preocupările etnofolcloristice ale lui Gh. Asachi,
Gh. Sion, C. Stamati-Ciurea, O. Nacco, I. Creangă, T. Burada, G.
Dem. Teodorescu, M. Eminescu, Gr. Tocilescu, M. Friedwagner,
E. Niculiţă-Voronca, E. Sevastos, A. Gorovei, Gh. V. Madan, Gh.
T. Kirileanu, S. Kirileanu, M. Bârcă, I. Buzdugan, P. Caraman, P.
Chioru, D. Balaur, B. Chiroşca, T. Găluşcă, N. Pleşca, Gh. Bogaci,
G. Ceaicovschi-Mereşanu, A. Amzulescu, Gr. Botezatu, A. Hâncu,
M. Brătulescu, I. Bejenaru, G. Muntean, V. Gaţac, I. Datcu, I.
Diordiev, D. Blajinu, E. Junghietu, Gh. Bostan, I. Oprişan, L.
Berdan, A. Hropotinschi, T. Colac, L. Hanganu etc.

23. Palmaresul activităţilor sale ştiinţifice înscriu 54 de ani
dăruiţi memoriei colective a poporului şi spiritualităţii
româneşti.
Cele multe perindate de-a lungul vieţii au fost însoţite
de numeroase clipe de exaltare, dar şi de necazuri, pâinea
oamenilor de ştiinţă nefiind un lucru atât de uşor de
obţinut. Cu firea sa blândă şi caracterul exigent,
folcloristul Nicolae Băieşu a reuşit să le depăşească pe
toate, iar rezultatele ştiinţifice vorbesc de la sine: peste
800 de lucrări publicate, inclusiv 30 de cărţi (4
monografii, 3 manuale – coautor, 2 crestomaţii – coautor,
volume de texte etnofolclorice, cu introduceri,
comentarii); peste 150 de studii şi articole în reviste de
profil, culegeri colective; circa 600 de articole de
popularizare a ştiinţei (în ziare, reviste naţionale etc.).

24. Premii și distincții
A fost distins cu Premiul „Dacia“ al
Ministerului Culturii al Republicii Moldova
(1991) pentru lucrarea colectivă Creaţia
populară moldovenească (în 16 volume, 1975-
1983), iar în 1993 cu Premiul „Simion Florea
Marian" al Academiei Române. În 1996 -
Diplomă de Onoare a Prezidiului Academiei
de Ştiinţe a Republicii Moldova. În 2004
obţine Premiul Uniunii Scriitorilor din
Moldova și Premiul Special al juriului ediţiei
a XIII-a a Salonului Internaţional de Carte
Românească (Iaşi) „pentru volumul
Sărbători domneşti” și în 2006 – medalia guvernamentală „Meritul
Civic”. În 2009 este decorat cu medalia „Dimitrie Cantemir” „pentru
merite deosebite în folcloristică, pregătirea cadrelor de înaltă calificare
şi în legătură cu jubileul de 75 de ani din ziua naşterii”, distincţie
oferită de Academia de Știinţe a Republicii Moldova.

25. Literatura şi arta Moldovei:
Enciclopedie, I. Chişinău, 1985;
Dicţionarul general al literaturii
române. vol. I, A-B. Bucureşti, 2004;
Enciclopedia marilor personalităţi din
istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a
lungul timpului. Vol. VII. Cultura şi
civilizaţia ţărănească. Bucureşti, 2005;
 Iordan Datcu. Dicţionarul
etnologilor români: Autori. Publicaţii
periodice. Instituţii. Mari colecţii.
Bibliografii. Cronologie. Bucureşti, 2006;
 Dicţionarul scriitorilor români din
Basarabia, 1812-2010. Chişinău, 2010 ş. a.
Despre N. Băieşu s-a scris în enciclopedii, dicţionare etc.,
atât în ţară, cât şi peste hotarele ei:

26. Tata Mihail Mama Eugenia
feciorul mai mare
Aurel
sora Maria Nicolae
feciorul mai mic
Victor
Fraţii
soţia Nina

28. N. Băieşu alături de cumnatul Toader, sora Maria; pe scaun
– mama Eugenia, în braţe cu nepoata Zina (1957)

29. Un grup de foşti colegi de la Şcoala Pedagogică din Soroca, pe Stadionul
republican, la primul festival al tineretului din Moldova (1957). Nicolae

30. Un grup de colegi de la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău (la
sărbătoarea de 1 Mai 1957) În centru – profesoara de franceză – Maria
Duhovnâi. N. Băieşu – al doilea din dreapta.

31. Alături de colegii de grupă Dumitru Stahi (primul din stânga), Andrei Băleanu
(viitorul regizor) (1957)

32. La o zi de naştere în timpul practicii pedagogice în Bulboaca – Anenii Noi.
Cu profesorii Boris Bâhov (în stânga), Grigore Cincilei (1960)

33. Nu-i apă mai gustoasă decât cea băută direct din ciutură. Cu colegul Alexei
Cenuşă şi o profesoară cu copiii săi (Bulboaca – Anenii Noi, 1960)

34. Cu Victor Gaţac (dreapta), îngânduraţi (1960)

35. Înregistrarea căsătoriei (Chişinău, 16 Februarie 1963)

36. Nicolae Băieşu alături de soţia Nina (1964)

37. Mămica cu primul fiu, Aurel (la 5 luni şi jumătate) (5 Ianuarie 1965)

38. Nicolae Băieşu cu primul fiu, Aurel (5 Ianuarie 1965)

39. Bunelul Mihail Băieşu cu nepotul Aurel (1968)

40. La plimbare, pe lac; vâslaş de forţă – fiul Aurel (1972)

41. Familia Băieşu (1976)

42. Fotografie din 1976

43. Cu soţia şi fiul Victor (1978) Cu soţia şi fiul Aurel (1979)

44. Cu colegii de serviciu (de la stânga spre dreapta): Vitalie Voitovschi, Alexandru
Dârul, Grigore Botezatu la sărbătoarea de 1 Mai 1981

45. Grupele filologilor şi istoricilor la întâlnire după 25 de ani de la absolvirea
Universităţii de Stat din Moldova. Nicolae Băieşu – jos, al treilea din stânga;
Nina Băieşu – în picioare, a cincea din dreapta (1986)

46. Va merge capra la târg de bună voie? (Sadova – Călăraşi) (1990)

47. La sanatoriul „Nufărul alb” din Cahul. De la stânga spre dreapta: acad. Sergiu
Rădăuţanu, Nina Băieşu, Galina (colaboratoare la editura „Cartea
Moldovenească”), Valentina Iarovoi, Nicolae Băieşu (17 August 1997)

48. În faţa casei din Caracuşeni.
După înmormântarea tatălui Mihail (9 Mai 1998)

49. Mormintele părinţilor la Caracuşeni

50. În faţa Bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău. După cununia lui Aurel şi a
Maiei (5 Octombrie 2001)

51. Cu bunica Nina şi nepoţelul Cristi (8 Martie 2004)

52. În faţa AŞM, după omagierea de 70 de ani. Cu cumnata Lida, colega Maria
Trofimov, feciorii Victor şi Aurel (24 Iunie 2004)

53. Întâlnire a unui grup de colegi după 47 de ani de la absolvirea Universităţii
de Stat din Moldova. N. Băieşu – primul din stânga (Iunie 2008)

54. Lacrimi de bucurie (la nunta lui Victor şi a Anei (15 August 2009)

55. A doua zi după nunta lui Victor și a Anei, pe litoralul Mării Nordului. De la
stânga la dreapta: Ozgur (turc, prietenul lui Victor), Victor, Ana, cuscra
Milly, Nina, Nicolae, cuscrul Bert (16 august 2009).

56. Cu prilejul omagierii a 75 de ani de la naştere a dlui N. Băieşu, un cuvânt de
felicitare rosteşte acad. Gheorghe Duca, preşedintele AŞM (25 Iunie 2009)

57. Colindători – fraţii Handrabura din Baraboi – Donduşeni
(25 decembrie 2009)

58. Grupele filologilor şi istoricilor la întâlnire după 50 de ani de la absolvirea Universităţii
de Stat din Moldova. Nina şi Nicolae Băieşu – în picioare, a doua şi al treilea din
stânga (17 iulie 2011)

59. Bunelul Nicolae cu nepoţica Sofia din Haga (la 8 luni) (august 2011)

60. Trei generaţii ale familiei Băieşu (octombrie 2011)
nepoţica Sofia

61. La Anul Nou 2012, acasă, uraţi de ceata lui Valeriu Chiper

62. Cu soţia Nina, feciorii Aurel şi Victor, în faţa Panteonului (templu în Roma,
consacrat, iniţial, zeului Jupiter, apoi transformat în biserică) (Iunie 2012)

63. Ultima fotografie cu soţia Nina; alături nepoata Tania (11 Decembrie 2012)

64. Activitate ştiinţifică de teren:
Deosebit de prolifică a fost și contribuţia savantului la identificarea,
înregistrarea şi tezaurizarea patrimoniului cultural imaterial din Basarabia,
Transnistria şi localităţile româneşti din Ucraina şi Federaţia Rusă. Odată cu
angajarea proaspătului absolvent în rândurile colaboratorilor Sectorului de
Folclor al Institutului de Limbă şi Literatură al AŞ a RSSM, din 1961 până în
1991, cu unele întreruperi, a fost conducător al practicii folclorice a
studenţilor de la Facultăţile de Filologie ale Universităţii de Stat din
Moldova şi Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău. Sub
monitorizarea distinsului profesor au fost investigate sute de localităţi şi
înregistrate mii de creaţii folclorice şi etnografice.
Ca un adevărat om de știinţă, folcloristul N. Băieşu şi-a orientat
activitatea întru salvgardarea elementelor de înţelepciune populară, având
o deosebită predilecţie faţă de:
obiceiurile şi folclorul sărbătorilor calendaristice;
folclorul copiilor ș.a.

65. Cercetări de teren:

66. Cercetări de teren:

67. Pregătiţi de plecare în cercetare de teren (r. Teleneşti).
N. Băieşu – în picioare, primul din dreapta (1977)

68. Cu două studente, în curtea
bisericii de lemn din
Hirişeni – Teleneşti (1977)

69. La talentata cântăreaţă Ana Pârvan din Bieşti – Orhei, cu Grigore Botezatu şi
Steluţa Popa (Bucureşti) (1990)

70. Cu Efim Junghietu, la Volgograd (1979)

71. Autorii seriei de folclor „Mărgăritare” (1981-1985). De la stânga spre dreapta: Ion
Buruiană, Nicolae Băieşu, Grigore Botezatu, Victor Cirimpei, Iulian Filip,

72. Un grup de participanţi la primul simpozion de etnologie românească (Sighetul
Marmaţiei, România, 1991). N. Băieşu – al treilea din dreapta.

73. La simpozionul internaţional consacrat celor 125 de ani de la naşterea lui Gh. V.
Madan. În prim plan: Mihail Dolgan, Nicolae Băieşu, Nicolae Demcenco
(20 Noiembrie 1997)

74. La o şedinţă a Consiliului ştiinţific al Institutului de Literatură şi Folclor. De la stânga
spre dreapta: Nicolae Băieşu, Ana Bantoş, Haralambie Corbu, Mihail Dolgan, Svetlana
Corolevschi, Vasile Ciocanu (directorul institutului), Sava Pânzaru (2001)

75. Alături de Grigore Botezatu şi Victor Gaţac. După susţinerea tezei de
doctor în filologie a lui Vitalie Sârf (30 Martie 2001)

76. După lansarea cărţii lui Tudor Colac Drag îmi e să fac armata la biblioteca „Transilvania”
din Chişinău. N. Băieşu – primul din dreapta (6 Decembrie 2002)

77. După susţinerea tezei de doctor în filologie a Liliei Hanganu (28 Februarie 2003). De la
stânga spre dreapta: Nicolae Băieşu, Anastasia Tentiuc, Victor Gaţac, Lilia Hanganu

78. Comunicare la simpozionul consacrat jubileului de 500 de ani de la moartea lui Ştefan
cel Mare (Universitatea de Stat din Tiraspol (21 Mai 2004)

79. După susţinerea tezei de doctor în filologie a Anei Graur. De la stânga spre dreapta: Ion
Buruiană, Mariana Cocieru, Maria Mocanu, Nicolae Băieşu, Vlad Chiriac, Tudor Colac,
Ana Graur, Loreta Handrabura (28 Decembrie 2004)

80. La marcarea aniversării a 75-a de la naşterea bibliografului Ion Şpac. De la stânga spre
dreapta: Mihail şi Claudia Prigorschi, Nicolae Băieşu, Ion Şpac, Vlad Chiriac, Olga (soţia
lui I. Şpac), Steliana (fiica lui I. Şpac) (25 Martie 2005)

81. Colectivul Centrului de Literatură şi Folclor al Institutului de Filologie. N. Băieşu – în
picioare, al treilea din dreapta (Martie 2006)

82. Alături de Grigore Botezatu la simpozionul „Perenitatea creaţiei populare şi
contemporaneitatea” (V) (5 Decembrie 2006)

83. La lansarea lucrării lui Anton Golopenţia Românii de la est de Bug (2006). Pe scaun –
scriitorul Alexei Marinat; în picioare, de la stânga spre dreapta: Ludmila Bulat, Vlad
Pohilă, Nicolae Băieşu, Grigore Botezatu, Sanda Golopenţia (fiica lui A. Golopenţia)
(18 Ianuarie 2007).

84. În faţa AŞM. De la stânga spre dreapta: Maia Robu (pedagog, Chişinău), Pierre Bidart
(profesor la Universitatea din Bordeaux-2, Franţa), Bogumil Koss (profesor la
Universitatea din Laval, Canada), Dolores Toma (directoarea şcolii Doctorale
Francofone, Bucureşti), Ana Bantoş, Nicolae Băieşu (Mai 2007)

85. La festivitatea cu ocazia conferirii titlului de doctor honoris cauza academicianului Mihai
Cimpoi la Universitatea de Stat din Tiraspol. Cu Tatiana Botnaru, Mihai Cimpoi, Grigore
Chiper (Toamna 2007)

86. După susţinerea tezei de doctor în filologie a colegei Maria Trofimov. De la stânga spre
dreapta: Clarisa Vâju, Mihai Cimpoi, Tatiana Botnaru, Maria Trofimov, Grigore Botezatu,
Nicolae Băieşu (24 Ianuarie 2008)

87. Comunicare la şedinţa lărgită a Consiliului ştiinţific, consacrată marcării a 75 de ani de la
naşterea folcloristului Victor Gaţac, membru de Onoare al AŞM. Alături – Ana Bantoş
(directorul Institutului de Filologie) (4 Iunie 2008)

88. Participanţi la şedinţa nominalizată. N. Băieşu – în picioare, al cincilea din stânga

89. La Simpozionul știinţific în memoria folcloristului Efim Junghietu,
Petrești, Ungheni, octombrie 2008

90. La Simpozionul știinţific în memoria folcloristului Efim Junghietu,
Petrești, Ungheni, octombrie 2008

91. Participanţi la conferinţa ştiinţifică închinată lui Alexei Mateevici. De la stânga spre
dreapta: Tatiana Lopotencu, Mariana Cocieru, Vasile Botnaru (actor), Tatiana Botnaru,
Grigore Chiper, Anatol Ionaş, Stela Spânu, Nicolae Băieşu (decembrie 2008)

92. Comunicare despre folcloristul Grigore Botezatu, cu ocazia împlinirii a 80
de ani de la naştere. În prezidiu: Ana Bantoş (directorul Institutului de
Filologie), Mariana Şlapac (locţiitorul preşedintelui AŞM) (27 ianuarie 2009)

93. La o adunare a colectivului Institutului de Filologie. În prim plan: Gheorghe
Druţă, Nicolae Băieşu, Anatol Eremia (2010)

94. La cei 80 de ani, cercetătorul îşi continuă meseria, participând
la conferinţe, 24 decembrie 2013

95. Conferinţa ştiinţifică consacrată aniversării a 80 de ani de la
naşterea folcloristului Nicolae Băieşu,
Institutul de Filologie al AŞM, 24 iunie 2014

96. Omagii din partea colegilor de sector: dr. I. Filip şi M. Cocieru.
Conferinţa ştiinţifică consacrată aniversării a 80 de ani de la
naşterea folcloristului Nicolae Băieşu, IF al AŞM, 24 iunie 2014

97. Interviu cu etnologul Nicolae Băieşu, 4 Martie 2015

98. Interviu cu etnologul Nicolae Băieşu, 4 Martie 2015

99. „Nicolae Băieşu are indiscutabilul merit de a fi studiat
profund creaţiile populare calendaristice, care sunt
expresia conştiinţei identitare a poporului nostru”
(acad. M. Cimpoi)
„N. Băieşu ştie să pună mult suflet şi har scriitoricesc
atunci când se apleacă asupra creaţiei populare
moldoveneşti. Şi încă multă perseverenţă şi devoţiune
de invidiat” (acad. M. Dolgan)
„Un cercetător matur, care, cu bunăvoinţă şi înţelegere,
culege folclor, îl cercetează şi popularizează totul ce
este preţios în moştenirea populară”
(dr. A. Hropotinschi)

100. „ Nicolae Băieşu demult şi-a depăşit condiţia de specialist, adică el
nu este numai un specialist oarecare, ci are vocaţia înregistrării
şi studierii folclorului moldovenesc. Or, vocaţia este acea sfântă
şi pentru toată viaţa „osândă”, care nu te lasă în pace nici zi, nici
noapte, îţi macină concediile, te sorteşte arderii continui.
Bănuim că nu atât Nicolae Băieşu caută poezii, colinde, hăituri,
obiceiuri vechi ale oamenilor plaiului nostru, cât aceste opere
nemuritoare îl caută pe el, ca pe unul dintre puţinii (totuşi)
veghetori la nemurirea capodoperelor izvodite în negura
timpurilor de păstori sau agricultori poate necărturari, poate
flămânzi şi însetaţi, poate năpăstuiţi ca vai de ei, dar niciodată
pustii la suflet, întotdeauna îndrăgostiţi de viaţă şi de
frumuseţea nepieritoare a graiului matern, mereu înclinaţi să
creadă într-o îmbunătăţire a lucrurilor, contribuind la această
îmbunătăţire chiar şi prin destăinuirea
inspirată a cutărei stări deprimante.”
(dr. hab. I. Ciocanu)

101. „Cercetările reputatului folclorist Nicolae Băieşu de-a
lungul întregii şi fructuoasei sale activităţi sunt deosebit
de valoroase în ştiinţă. Contribuţia dumnealui la
studierea problemelor variate şi importante privind
folclorul nostru este una substanţială, de fond”
(acad. H. Corbu)
„Prin studiile lor toţi folcloriştii şi domnul N. Băieşu în
particular le-au arătat scriitorilor noştri (atunci când
dibuiau, atunci când treceau prin mari încercări) ce
înseamnă transferul metaforic, ce înseamnă a lua faptul
din viaţă şi a-l transforma în
fapt artistic”
(m. cor. N. Bileţchi)

102. „Luate în ansamblu, lucrările folcloristului Nicolae Băieşu vin să
completeze o cotă aparte în folcloristica naţională şi regională,
fiind mereu utilă atât din punct de vedere cognitiv, cât şi
instructiv, educativ”
(acad. C. Popovici)
„Nicolae Băieşu este unul dintre cei mai temeinici cercetători ai
obiceiurilor noastre calendaristice, având în spate o veritabilă
operă ştiinţifică, în cuprinsul căreia întâlnim câteva lucrări de
referinţă, ce au marcat, la timpul lor, evoluţia investigaţiilor în
acest domeniu al culturii populare”
(dr. I. Cuceu)

103.  „La explicarea fenomenelor folclorice N. Băieşu împleteşte, firesc,
aspecte etnografice, fapte istorice şi din alte zone, de la alte popoare. În
felul acesta N. Băieşu creează viziunea adevărată şi cuprinzătoare
asupra tradiţiilor în conexiune permanentă, ajungând pe această cale la
realizarea imaginii întregite şi unitare asupra genezei, evoluţiei şi
semnificaţiei creaţiilor folclorice ale obiceiurilor calendaristice”.
dr. Grigore Botezatu, Alexandru Furtună
 „Primul lucru ce ne surprinde în activitatea ştiinţifică a lui N. Băieşu este
modul de documentare pe întreg parcursul investigaţiilor efectuate: a
adunat un material imens ca volum, pe care l-a ordonat şi l-a
sistematizat, l-a depozitat în unităţi arhivistice bine îngrijite, le-a
închinat apoi cercetări solide de orientare istorică şi comparativă
nelăsând loc pentru ambiguitate în tot ce a întreprins”.
dr. Tudor Colac

104. „O parcelă aparte a folclorului nostru, îngrijită de N. Băieşu cu
dragoste şi competenţă, ce l-au caracterizat întotdeauna, este
creaţia anonimă a copiilor sau pentru copii. Prin cărţile sale N.
Băieşu îşi aduce obolul la cultivarea simţului folcloric
generaţiei tinere, în special elevilor, începând de la vârsta cea
mai fragedă, când copilul absoarbe cu nesaţ totul ce-l
înconjoară. Anume la acea vârstă cărţile lui N. Băieşu se
dovedesc a fi de neînlocuit. Copiii întregii Moldove au pentru
ce-i purta dragostea şi stima”.
dr. hab. Ion Ciocanu

105.  „Cărţile lui Grigore Botezatu sunt o întreagă
bibliotecă, utilă pentru mii de cititori din ţară şi de peste
hotare”.
„Este diversă şi îndeletnicirea folcloristică a Dumnealui,
unde putem distinge câteva aspecte: culegerea creaţiilor
populare pe teren, publicarea lor, traducerea din folclorul
literar al altor etnii, studierea operelor artistice anonime”.
„Grigore Botezatu este o personalitate marcantă în
domeniul cercetării culturii populare. Datorită
Dumnealui, în mare parte, tezaurul folcloric existent în
Basarabia şi în satele româneşti din Ucraina este cunoscut
în multe ţări nu numai din Europa”.1
folcloristul Nicolae BĂIEȘU
1
N. Băieșu, Folcloristul Grigore Botezatu. 80 de ani de la naştere şi 55 de ani de
activitate. În: Akademos. 2009, nr . 1 (12), p. 115.

106. „Operele folclorice constituie un compartiment deosebit de
important al culturii populare naţionale, fiind cea mai
autentică expresie a fiecărei etnii. Creaţiile acestea, alături de
materialele istorice şi lingvistice, sunt chezăşia menţinerii
specificului, originalităţii unui neam. Ele reflectă, în mod
artistic, munca, traiul, moravurile, lupta poporului împotriva
inamicilor, pentru libertate, prosperare”.
„Popoarele civilizate au grijă specială permanentă faţă de
patrimoniul culturii populare naţionale, acesta bucurându-se
de valorificare din variate puncte de vedere”.
dr. hab. Nicolae BĂIEȘU

107.  „Majoritatea creaţiilor populare calendaristice tradiţionale au apărut
încă în era precreştină, având la bază, în primul rând, traiul, munca,
lupta oamenilor din vechime împotriva forţelor nefavorabile ale
naturii (secete ş.a.), tendinţa spre o viaţă mai bună”.
 „Totodată, nu trebuie să trecem cu vederea credinţa profundă a
oamenilor în existenţa unor forţe supranaturale. Prin aceasta se
explică faptul că principalele creaţii populare calendaristice au avut,
iniţial, un pronunţat caracter magic, mai concret – caracter agrar-
magic, pentru că strămoşii noştri au fost, în primul rând, agricultori,
apoi – păstori”.
 „Subliniem şi prezenţa în tradiţiile calendaristice a numeroaselor
credinţe ale oamenilor în forţele magice ale celor câteva componente
importante ale naturii: soarele, focul (considerat drept „fratele
soarelui pe pământ”), apa, pâinea. Aproape fiecare obicei conţine
aceste elemente (foc, apă, pâine)”.
dr. hab. Nicolae BĂIEȘU

108. „La români, ca şi la alte popoare europene, conţinutul
principal al obiceiurilor şi textelor verbale legate de sărbătorile
calendaristice – unele dintre care au ajuns până în zilele
noastre – reflectă, într-un mod artistic propriu, condiţiile de
muncă şi de trai, care au fost specifice perioadei
feudalismului”.
„Totodată, accentuăm că formele primare, cele mai simple, ale
tradiţiilor în cauză au luat naştere cu mult înaintea
feudalismului”.
„Rădăcinile adânci ale unor arhaice creaţii populare cu
caracter calendaristic ajung până în cea mai veche epocă în
istoria omenirii – paleoliticul – când strămoşii noştri
îndepărtaţi se ocupau cu vânatul şi pescuitul, posedau limbaj,
credeau în diferite zeităţi. Perioada aceasta a fost numită,
convenţional, „vânătorească” ori „vânătorească-pescărească”.
dr. hab. Nicolae BĂIEȘU

109. „Nelipsit de unele elemente contradictorii, pesimiste,
vulgare ş. a., prin fondul său de bază sănătos, progresist,
folclorul a fost şi rămâne o inepuizabilă sursă de inspiraţie
pentru literatura scrisă şi pentru alte forme de artă (muzică,
teatru, coregrafie etc.). Costache Negruzzi, Alecu Russo,
Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu,
Mihail Sadoveanu, Ion Druţă, Grigore Vieru ş. a.
consideră folclorul „o avere naţională”.
dr. hab. Nicolae BĂIEȘU

110. „Folclorul literar, ca şi limba, a luat naştere şi a evoluat în
strânsă legătură cu munca şi traiul oamenilor, cu istoria
poporului, frământările sociale. Creaţiile populare îşi au
rădăcinile în depărtata societate primitivă. Ele reflectă, în mod
artistic, patriotismul, ura poporului împotriva cotropitorilor
străini şi asupritorilor locali, eroismul lui în lupta pentru
libertate şi dreptate. Folclorul cuprinde idei de etică şi estetică
populară, exprimă atitudinea critică faţă de metehnele
oamenilor (lăcomia, lenevia, prostia ş. a.). Drept urmare,
creaţiile folclorice au devenit o componentă
importantă a culturii populare a neamului”.
dr. hab. Nicolae BĂIEȘU

111. Un distins folclorist: Nicolae
Băieșu. Biobibliografie.
Alcătuitor Tudor Colac.
Chișinău, 2004

112. Nicolae Băieșu. În: Literatura și arta Moldovei: Enciclopedie. Vol. I.
Chișinău, 1985;
Dicţionarul general al literaturii române. Vol. I, A-B. Bucureşti, 2004;
Enciclopedia marilor personalităţi din istoria, ştiinţa şi cultura
românească de-a lungul timpului. Vol. VII. Cultura şi civilizaţia ţărănească.
Bucureşti, 2005;
 Iordan Datcu. Dicţionarul etnologilor români: Autori. Publicaţii
periodice. Instituţii. Mari colecţii. Bibliografii. Cronologie. Bucureşti, 2006;
Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia, 1812-2010. Chişinău, 2010;
Nicolae Băieșu. Folcloristul Grigore Botezatu: 80 de ani de la naştere şi
55 de ani de activitate. În: Akademos, 2009, nr . 1(12), p. 115;
Nicolae Băieşu. O viaţă închinată valorificării folclorului. Chişinău, 2014.

113. DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ
ÎN ÎMPĂRĂŢIA SA...