3. UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
Prof. univ. dr. VASILE GLĂVAN
GEOGRAFIA TURISMULUI
EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE
Bucureşti, 2005
3
Universitatea SPIRU HARET
4. Redactor: Cosmin COMARNESCU
Tehnoredactor: Marcela OLARU
Coperta: Stan BARON
Bun de tipar: 28.01.2005 ; Coli tipar : 21
Format: 16/70×100
Editura şi Tipografia Fundaţiei România de Mâine
Splaiul Independenţei, Nr. 313, Bucureşti, S. 6, O. P. 83
Tel./Fax.: 410 43 80; www.spiruharet.ro
e-mail : contact@edituraromaniademaine.ro
4
Universitatea SPIRU HARET
5. CUPRINS
Cuvânt înainte ……………………………………………………………………... 11
PARTEA I
TURISM ŞI GEOGRAFIA TURISMULUI. PROBLEME GENERALE
CAPITOLUL 1. TURISMUL, FENOMEN ECONOMICO-SOCIAL COMPLEX
1.1. Apariţia turismului ca fenomen economico-social …………………………... 15
1.2. Factorii care influenţează evoluţia turismului ……………………………….. 17
1.3. Factori defavorizanţi ai activităţii de turism …………………………………. 18
1.4. Turismul. Consideraţii generale ……………………………………………... 19
1.4.1. Timpul liber. Recreere. Turism …………………….……………………… 19
1.4.2. Definiţii şi terminologie …………………………………………………… 20
1.5. Turismul, fenomen complex de studiu şi cercetare interdisciplinară ……….. 28
1.5.1. Turismul ca activitate economică de mare complexitate ……………... 28
1.5.2. Turismul ca fenomen spaţial, temporal şi structural ………………….. 30
1.5.3. Turismul ca activitate socială şi fenomen de masă …………………… 31
1.5.4. Turismul, obiect de studiu şi cercetare interdisciplinară ……………... 31
CAPITOLUL 2. GEOGRAFIA TURISMULUI. CONŢINUT, METODOLOGIE.
OBIECTIVE DE STUDIU ŞI DE CERCETARE
2.1. Definiţie şi concepte …………………………..…………………………….. 33
2.2. Principii, metode, procedee şi mijloace de studiu şi cercetare ……………… 37
2.2.1. Principii generale de studiu şi cercetare ……………………………… 37
2.2.2. Metode de cercetare în geografia turismului …………………………. 40
2.2.3. Procedee de cercetare utilizate în cercetarea geografică a turismului ... 42
2.2.4. Mijloace de cercetare în geografia turismului ………………………... 43
2.3. Contribuţia geografiei şi a geografiei turismului la cercetarea şi dezvoltarea turismului 44
CAPITOLUL 3. PIAŢA TURISTICĂ – OBIECT DE STUDIU
AL GEOGRAFIEI TURISMULUI
3.1. Piaţa turistică. Consideraţii generale ………………………………………… 45
3.2. Oferta turistică …………………………..…………………………..………. 46
3.2.1. Definiţie. Particularităţi. Determinanţi ……………………………….. 46
3.2.1.1. Definiţie şi conţinut ………………………………………………... 46
3.2.1.2. Particularităţile ofertei turistice …………………………………….. 49
3.2.1.3. Teritoriul, factor determinant al ofertei turistice ……………………. 51
5
Universitatea SPIRU HARET
6. 3.2.2. Structura ofertei turistice …………………………..………………….. 52
3.2.2.1. Potenţialul turistic …………………………..………………… 52
3.2.2.2. Structurile turistice de cazare …………………………..……... 94
3.2.2.3. Structurile turistice de alimentaţie ……………………………. 100
3.2.2.4. Structurile turistice de tratament balnear (de sănătate) ……….. 104
3.2.2.5. Structurile turistice cu funcţie de agrement …………………... 105
3.2.2.6. Căile şi mijloacele de transport ……………………………….. 110
3.2.2.7. Structurile de comercializare a ofertei turistice ………………. 119
3.2.3. Destinaţii turistice pe mapamond şi în România …………………….. 121
3.2.3.1. Destinaţii turistice tradiţionale ………………………………... 121
3.2.3.2. Destinaţii turistice noi ………………………………………… 124
3.2.3.3. Destinaţii turistice exotice ……………………………………. 125
3.2.3.4. Destinaţii turistice de pionierat ………………………………... 125
3.2.3.5. Destinaţii turistice în România ……………………………….. 125
3.3. Cererea turistică ……………………………………………………………... 128
3.3.1. Definiţie şi conţinut …………………………………………………... 128
3.3.2. Particularităţi ale cererii turistice ……………………………………... 129
3.3.3. Determinanţi ai cererii turistice ………………………………………. 129
3.3.4. Bazine ale cererii turistice ……………………………………………. 135
CAPITOLUL 4. FLUXURI TURISTICE
4.1. Consideraţii generale …………………………..…………………………….. 136
4.2. Forme principale de turism …………………………..………………………. 138
4.2.1. Locul de provenienţă a turiştilor …………………………………………… 138
4.2.2. După momentul şi modul de angajare a prestaţiilor turistice ………………... 139
4.2.3. Periodicitatea ……………………………………………………………… 139
4.2.4. Sezonalitatea ……………………………………………………………… 140
4.2.5. Gradul de mobilitate ……………………………………………………….. 140
4.2.6. Mijlocul de transport folosit ………………………………………………... 141
4.2.7. Particularităţile socio-economice ale cererii turistice …………………. 141
4.2.8. În funcţie de categoria de vârstă şi de ocupaţia turiştilor ……………... 141
4.2.9. Caracteristicile prestaţiei turistice principale ………………………….. 141
4.2.10. Scopul principal al călătoriei legat de motivaţia turistică ……………. 142
4.3. Tipuri de turism …………………………..…………………………………. 145
4.4. Indicatori ai circulaţiei turistice ……………………………………………... 145
4.5. Fluxuri turistice pe plan mondial ……………………………………………. 150
4.6. Estimări ale circulaţiei turistice mondiale …………………………………... 157
4.7. Fluxuri turistice în România ………………………………………………… 160
4.7.1. Turismul internaţional al României ………………………………………... 160
4.7.2. Turismul intern în România ……………………………………………….. 160
CAPITOLUL 5. REGIONAREA TURISTICĂ
5.1. Definiţie. Metodologia de cercetare …………………………………………. 163
5.2. Unităţi taxonomice turistice …………………………………………………. 165
5.3. Opinii privind regionarea turistică şi unităţile turistice teritoriale …………… 167
6
Universitatea SPIRU HARET
7. CAPITOLUL 6. AMENAJAREA TURISTICĂ DURABILĂ A TERITORIULUI
6.1. Definiţie. Conţinut …………………………………………………………... 169
6.2. Metodologia de cercetare …………………………………………………… 171
6.3. Capacitatea optimă de primire turistică ……………………………………... 172
6.4. Caracteristici. Principii şi norme tehnice de amenajare turistică durabilă a teritoriului .. 176
6.4.1. Caracteristicile amenajării turistice durabile a teritoriului ……………. 176
6.4.2. Principii de amenajare turistică durabilă a teritoriului ………………… 176
6.4.3. Norme de amenajare turistică durabilă a teritoriului ………………….. 178
6.5. Tipuri şi metodele de amenajare turistică durabilă a teritoriului …………….. 180
6.5.1. Tipuri de amenajări turistice …………………………..………………. 180
6.5.2. Modele de amenajări turistice …………………………..……………... 181
6.5.2.1. Modele de amenajare a staţiunilor turistice montane ………… 181
6.5.2.2. Modele de amenajare a staţiunilor turistice de litoral ………… 182
6.5.2.3. Modele de amenajare a staţiunilor turistice balneare ………….. 183
CAPITOLUL 7. GEOGRAFIA, TURISMUL ŞI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR
7.1. Factorii de degradare a mediului înconjurător şi a potenţialului turistic ……... 186
7.2. Turismul şi mediul înconjurător ……………………………………………... 192
7.3. Acţiuni de protecţie a mediului înconjurător şi a potenţialului turistic ……… 194
PARTEA A II-A
REGIUNI TURISTICE
CAPITOLUL 8. REGIUNI TURISTICE ÎN ROMÂNIA
8.1. Carpaţii României …………………………..……………………………….. 201
8.1.1. Carpaţii Orientali …………………………..…………………………. 202
8.1.2. Carpaţii Meridionali …………………………………………………... 209
8.1.3. Munţii Banatului ………………………………………………………. 217
8.1.4. Munţii Apuseni ……………………………………………………….. 219
8.2. Dealurile şi podişurile României ……………………………………………. 221
8.2.1. Dealurile Subcarpatice ………………………………………………... 223
8.2.2. Dealurile de podiş …………………………………………………….. 228
8.3. Câmpia şi Dealurile joase …………………………………………………... 235
8.3.1. Câmpia Română ………………………………………………………. 235
8.3.2. Câmpia şi Dealurile Vestice …………………………………………. 236
8.4. Litoralul românesc al Mării Negre …………………………………………. 238
8.4.1. Delta Dunării ……………………………………………………….. 238
8.4.2. Litoralul românesc al Mării Negre …………………………………… 241
CAPITOLUL 9. REGIUNI TURISTICE PE GLOB
9.1. Europa ………………………………………………………………………... 244
9 .1.1. Europa Nordică ………………………………………………………. 244
9.1.1.1. Scandinavia …………………………………………………... 244
9.1.1.2. Ţările Baltice …………………………………………………. 245
9.1.1.3. Europa Nordică Insulară ……………………………………... 246
7
Universitatea SPIRU HARET
8. 9.1.2. Europa de Vest (Atlantică) …………………………………………... 246
9.1.2.1. Europa de Vest Continentală ………………………………... 247
9.1.2.2. Europa de Vest Insulară ……………………………………... 249
9.1.3. Europa Sudică ………………………………………………………... 251
9.1.3.1. Peninsula Iberică ……………………………………………. 251
9.1.3.2. Peninsula Italică …………………………………………….. 254
9.1.3.3. Peninsula Balcanică ………………………………………… 257
9.1.4. Europa Centrală ……………………………………………………... 263
9.1.5. Europa Central – Estică ……………………………………………… 268
9.1.6. Europa Estică ………………………………………………………... 273
9.2. Asia ……………………………………………………………………… ... 277
9.2.1. Asia Central – Estică ………………………………………………… 277
9.2.1.1. Asia Central – Estică Continentală ………………………….. 277
9.2.1.2. Asia Central – Estică Insulară ………………………………. 279
9.2.2. Asia Sud – Estică …………………………………………………….. 280
9.2.2.1. Asia Sud – Estică Continentală ……………………………... 281
9.2.2.2. Asia Sud – Estică Insulară …………………………………... 282
9.2.3. Asia de Sud …………………………………………………………… 283
9.2.3.1. Asia de Sud Continentală …………………………………… 283
9.2.3.2. Asia de Sud Insulară …………………………………………. 286
9.2.4. Asia Central – Vestică ……………………………………………….. 286
9.2.5. Transcaucazia ………………………………………………………… 287
9.2.6. Asia de Vest şi Sud-Vest …………………………………………….. 289
9.2.6.1. Asia Mică …………………………………………………….. 289
9.2.6.2. Orientul Apropiat ………………………………………….…. 292
9.2.6.3. Orientul Mijlociu ………………………………………….…. 295
9.2.6.4. Arabia ………………………………………………………... 296
9.3. America de Nord …………………………………………………………. 297
9.3.1. America Atlantică …………………………………………………….. 297
9.3.1.1. Canada Atlantică ………………………………………….…. 297
9.3.1.2. America Appalachiană ……………………………………... 297
9.3.2. America Preriilor (Centrală) ………………………………………. … 299
9.3.2.1. Canada Arctică …………………………………………….... 300
9.3.2.2. Marile Lacuri …………………………………………….…. 300
9.3.2.3. Preriile Nord-Americane …………………………………… 301
9.3.3. America de Vest ……………………………………………………. 303
9.3.3.1. Munţii Stâncoşi ……………………………………………… 303
9.3.3.2 Coasta Pacifică …………………………………………….… 306
9.3.3.3. Alaska ………………………………………………………. 308
9.3.3.4. Insulele Hawai ……………………………………………. 309
9.3.4. Mexic ………………………………………………………………… 309
9.4. America Centrală …………………………………………………………... 311
9.4.1. America Centrală Istmică ……………………………………………. 311
9.4.2. America Centrală Insulară …………………………………………… 312
9.5. America Latină ……………………………………………………………… 312
9.5.1. America Latină Andină ……………………………………………… 312
9.5.2. America Latină Atlantică ……………………………………………. 313
9.6. Africa ………………………………………………………………………... 316
8
Universitatea SPIRU HARET
9. 9.6.1. Africa de Nord ……………………………………………………….. 317
9.6.1.1. Litoralul Nord-African ……………………………………... 317
9.6.1.2. Munţii Atlas …………………………………………………. 317
9.6.1.3. Africa Sahariană ………………………………………….…. 318
9.6.1.4. Africa Saheliană …………………………………………….. 319
9.6.1.5. Bazinul Nilului ……………………………………………… 320
9.6.2. Africa Central – Vestică ……………………………………………... 322
9.6.3. Africa Centrală ………………………………………………………. 323
9.6.4. Africa de Est …………………………………………………………. 323
9.6.5. Africa de Sud …………………………………………………………. 325
9.6.6. Africa Insulară ………………………………………………………... 326
9.7. Australia ……………………………………………………………………. 327
9.7.1. Australia Continentală ……………………………………………….. 328
9.7.1.1. Australia de Est şi Sud – Est ………………………………… 328
9.7.1.2. Australia Centrală ……………………………………………. 329
9.7.1.3. Australia de Vest …………………………………….………. 329
9.7.2. Australia Insulară ……………………………………………………... 329
9.8. Oceania ……………………………………………………………………… 330
9.8.1. Noua Zeelandă ……………………………………………………….. 330
9.8.2. Melanezia ……………………………………………………………. 330
9.8.3. Micronezia …………………………………………………………… 331
9.8.4. Polinezia ……………………………………………………………… 331
Bibliografie ……………………………………………………………………… 333
9
Universitatea SPIRU HARET
11. CUVÂNT INTRODUCTIV
Turismul ca fenomen economico-social a apărut şi evoluat în directă legătură cu
procesul general de dezvoltare a societăţii, reflectând prefacerile din interiorul acesteia.
Prin valorificarea superioară a resurselor turistice şi, nu numai, aportul valutar,
ponderea în PIB, realizarea valorii adăugate, echilibrarea balanţei de plăţi valutare,
efectul de antrenare şi stimulare a producţiei în alte domenii economice, ocuparea forţei
de muncă etc., turismul devine o activitate prioritară de interes naţional în multe ţări de
pe mapamond.
O dată cu dezvoltarea economică şi creşterea veniturilor, democratizarea şi
liberalizarea turismului, paralel cu dezvoltarea în mod intensiv a bazei tehnico-materiale
a turismului, modernizarea mijloacelor de transport şi a căilor de comunicaţie, turismul
a devenit un fenomen de masă cuprinzând toate categoriile sociale ale populaţiei
mondiale.
Datele statistice ale Organizaţiei Mondiale a Turismului – OMT sunt elocvente în
acest sens: numărul de turişti internaţionali a crescut, în ultimii 50 de ani, de la
25 milioane în anul 1950 la 160 milioane în 1970 şi, în fine, la 703 milioane în 2002;
capacitatea hotelieră şi a unităţilor de cazare asimilate acesteia a crescut de la
16.270 mii camere în anul 1987 la 30.764 mii în 2002.
Specialişti OMT arată că, în perspectiva secolului XXI, industria turismului şi a
călătoriilor va ocupa locul III în afacerile mondiale, după tehnologia informaţiilor şi a
telecomunicaţilor. Astfel, se previzionează circa 1.047 milioane de turişti internaţionali şi
peste 1.055 miliarde USD încasări în anul 2010, iar în 2020, cifrele estimate ajung la
1.602 milioane turişti şi 2.000 miliarde USD încasări. Dacă se adaugă şi turismul
naţional intern (în interiorul graniţelor ţărilor), care este în creştere continuă, putem
aprecia amploarea acestui fenomen economico-social la nivelul planetei, cu consecinţe
previzibile în mediul înconjurător şi la nivelul societăţii umane.
Turismul ca activitate complexă şi eterogenă încorporează componente variate şi
de aceea se pretează la un studiu interdisciplinar. Acest demers necesită cooperarea
între mai multe discipline, de la cele economice, sociale şi ale naturii până la cele
tehnice şi informatice, fiecare dintre acestea concentrându-se asupra aspectelor specifice
domeniului lor de cercetare. Se ajunge, în final, la analiza, cunoaşterea şi dezvoltarea
turismului ca un întreg, un sistem complex, funcţional într-un ansamblu teritorial.
Turismul se desfăşoară, sub toate formele sale, în mediul geografic mai mult sau
mai puţin umanizat, fiind totodată determinat sau influenţat de factorii geografici
11
Universitatea SPIRU HARET
12. naturali, economici şi sociali ai acestuia. Geografia turismului studiază turismul ca
fenomen spaţial, temporal şi cauzal, care se desfăşoară în mediul înconjurător, în
interacţiunea cu factorii de mediu şi societate, dar şi ca o activitate cu un impact evident
asupra acestora.
Cercetarea geografică are o contribuţie esenţială la analiza potenţialului turistic şi
la identificarea destinaţiilor turistice, iar evaluările calitative şi cantitative a resurselor
turistice, economice, tehnice şi demografice stau la baza deciziilor de valorificare,
dezvoltare şi amenajare turistică.
Analiza şi cunoaşterea ariilor emitente de turişti şi a celor receptoare, a relaţiilor
ce se stabilesc între acestea, volumul fluxurilor turistice, direcţia şi ritmurile lor de
dezvoltare sunt, de asemenea, componente ale cercetărilor geografice.
Cercetările geografice reprezintă „o valoare particulară mare pentru domeniul
interdisciplinar al turismului”, iar „geografii, economiştii şi ecologii care au acoperire
aproape unică în ambele grupe de ştiinţe (economice şi naturale – n.n. – V.G.) sunt cei
mai calificaţi şi avizaţi ca sintetizatori în domeniul ştiinţific al turismului, care îmbină, de
asemenea, şi ştiinţele sociale. Geografii, mai ales, datorită pregătirii lor, au cel mai bun
potenţial să aprecieze şi să coordoneze diferitele puncte de vedere” (Mieczkowski
Zbigniew, 1990).
Cursul de Geografia turismului este structurat pe două părţi.
În prima parte – „Turism şi geografia turismului” – se tratează problemele
generale referitoare la turism (şi activitatea de turism) şi geografia turismului.
Referitor la activitatea de turism, întrucât studenţii geografi nu realizează o
pregătire economică adecvată, am considerat potrivit de a face o prezentare generală a
categoriilor economice de turism, turist, piaţă, ofertă şi cererea turistică, producţie,
produs şi serviciu turistic, indicatori ai activităţii de turism, forme de turism, destinaţii
turistice etc., noţiuni cu care se operează şi în geografia turismului.
Se abordează, de asemenea, conceptele de bază ale geografiei turismului, privitor
la: obiective de studiu şi de cercetare, metodologia de cercetare a turismului, ca fenomen
spaţial, temporal şi cauzal (principii, metode, procedee şi mijloace); regionarea turistică,
componentă de bază a cercetărilor teoretice şi aplicative în domeniu; amenajarea
turistică a teritoriului în contextul dezvoltării durabile a turismului; relaţia turism–mediu
înconjurător – societate în interacţiunea şi intercondiţionarea lor.
Partea a II-a a cursului – Regiuni turistice în România şi pe glob – nu se substituie
unui ghid turistic, ci are o menire educativ-informativă şi aplicativă vis-à-vis de
demersul ştiinţific din prima parte a lucrării. Descrierea regiunilor turistice este utilă în
pregătirea şi practica specifică activităţii unei agenţii de turism.
Prin conţinutul şi alcătuirea sa, bogata documentare privind potenţialul şi
regiunile turistice din România şi de pe glob, cursul se adresează învăţământului
universitar şi liceal, geografic şi economic de servicii, turism şi management,
masteranzilor în domeniul turistic, managerilor şi specialiştilor din turism şi celor
interesaţi să cunoască fenomenul turistic în ansamblul său, fluxurile turistice,
principalele destinaţii turistice şi oferta turistică potenţială din principalele ţări ale lumii.
Prof. univ. dr. Vasile GLĂVAN
12
Universitatea SPIRU HARET
13. PARTEA I
TURISM ŞI GEOGRAFIA TURISMULUI
PROBLEME GENERALE
13
Universitatea SPIRU HARET
15. CAPITOLUL 1
TURISMUL, FENOMEN ECONOMICO-SOCIAL COMPLEX
1.1. Apariţia turismului ca fenomen economico-social
Turismul ca fenomen economico-social a apărut şi evoluat în directă legătură cu
procesul general de dezvoltare a societăţii, reflectând prefacerile din interiorul acesteia.
Forme incipiente de turism s-au practicat încă din cele mai vechi timpuri, fiind
cunoscute călătoriile grecilor vechii Elade cu ocazia Jocurilor Olimpice şi a altor
întreceri sportive, pelerinajele la locurile de cult Dodona şi Delfi, pelerinajele de mai
târziu de la Mecca, Ierusalim, Roma, Santiago de Compostella etc., deplasările
patricienilor romani în scopuri de odihnă şi de îngrijire a sănătăţii în staţiunile termale
din Imperiul Roman (Vichy şi Aix-les-Bains în Franţa, Aachen în Germania, Baden bei
Zürich în Elveţia, Herculanum şi Germisara în România etc.), itinerarele de studii ale
tinerilor din familiile engleze aristocrate realizate pe continentul european, după anii
1700 (cu care ocazie apar termenii „turism” şi „turist”) etc.
Industrializarea şi progresul tehnic din secolele XVIII–XIX au determinat o
dezvoltare rapidă a mijloacelor de transport şi a căilor de comunicaţie cu consecinţe
benefice în amplificarea traficului de călători, în dezvoltarea industriei hoteliere şi a
activităţii de turism în general (editare de ghiduri şi hărţi, ghidaj, restauraţie etc.),
urmând ca, în 1841, în Anglia, să ia fiinţă primul birou de voiaj şi prima firmă tour-
operatoare din lume (Thomas Cook din Londra).
Până la începutul secolului al XX-lea, turismul a constituit un privilegiu al unor
pături sociale cu venituri ridicate (turism elitist), având o desfăşurare sporadică şi
limitată în timp şi spaţiu, datorită şi dificultăţilor tehnice legate de infrastructură şi
mijloacele de transport, conflictelor regionale etc.
În ultimele decenii ale secolului trecut, prin dezvoltarea generală a economiilor
naţionale cu impact asupra veniturilor populaţiei, a infrastructurii etc. şi democratizarea
turismului, au crescut substanţial călătoriile turistice, iar activitatea turistică a înregistrat
o asemenea amploare, încât, în zilele noastre, poate fi caracterizată ca un fenomen
economic şi social cu caracter de masă. Astfel, turismul s-a transformat dintr-un
fenomen sporadic şi elitist într-unul curent şi a devenit un mod de viaţă pentru o mare
parte din populaţia ţărilor aflate la un nivel ridicat de dezvoltare economică şi una din
componentele majore ale civilizaţiei contemporane. Asistăm la o restructurare şi
diversificare a ofertei turistice, la multiplicarea destinaţiilor turistice (legate de
modificările din domeniul mijloacelor de transport), la amplificarea cererii turistice atât
15
Universitatea SPIRU HARET
16. prin includerea unor noi motivaţii de călătorie şi forme de turism, cât şi a unor noi
segmente de vizitatori.
Câteva date statistice ale Organizaţiei Mondiale a Turismului sunt elocvente în
acest sens: numărul de turişti străini a crescut, în ultimele trei decenii, cu peste 4,393%
de la 160 milioane în 1970 la 703 milioane în anul 2002; capacitatea hotelieră şi a
unităţilor similare (moteluri, pensiuni, vile turistice etc.) a înregistrat o creştere cu
1,89% de la 16.270 mii camere în 1987 la 30.764 mii în anul 2002.
Multe documente arată că şi pe teritoriul ţării noastre, de secole, s-au efectuat
călătorii în scop turistic, la care au participat de obicei oamenii de cultură, diplomaţi,
comercianţi, români sau străini, ale căror relatări cuprind mărturii, descrieri ale
locurilor, obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti. Se remarcă, de asemenea, călătoriile
pentru studii ale tinerilor români din secolele XVIII–XIX, care au format
intelectualitatea românească de mai târziu. Alţi călători români au pornit să cunoască
Europa, Africa, China şi America.
Construirea primelor linii ferate între 1854-1869 (Oraviţa – Buziaş, Cernavodă –
Constanţa şi Bucureşti – Giurgiu), a căii ferate şi a podului peste Dunăre, între Feteşti –
Cernavodă (ing. A. Saligny, 1890-1895) şi a unor drumuri naţionale, ridicarea de
hoteluri şi hanuri au dat un nou impuls călătoriilor turistice la sfârşitul secolului
al XIX-lea şi la începutul secolului XX. Prin realizarea joncţiunii cu reţeaua feroviară
din Transilvania şi Banat s-a asigurat cale liberă traficului turistic internaţional spre
Europa şi, astfel, inaugurarea, în anul 1883, a primei curse „Orient Expres” ce lega,
prin Viena, oraşele Bucureşti şi Paris şi, mai apoi, oraşul Istanbul.
În această perioadă se înfiinţează societăţi şi cercuri turistice, între care:
„Societatea Carpatină Ardeleană” (Sibiu, 1880), „Societatea Carpatină din Sinaia”
(1835), „Societatea de gimnastică, sport şi muzică” (Iaşi, 1902), „Societatea turiştilor
din România” (Bucureşti, 1903), „Touring – Clubul României” (1925, prin
transformarea „Hanului Drumeţilor”), „Frăţia munteană” (1921), „Prietenii Mării”
(1935). Ia fiinţă, de asemenea, „Automobil – Clubul Român” (1923) cu sediul în
Bucureşti şi 6 filiale în ţară, iar, în 1924, Oficiul Naţional de Turism, care, prin Legea
din 1936, se reorganizează în cadrul Ministerului de Interne. În 1971 se înfiinţează
Ministerul Turismului, prin care România participă ca membru al Organizaţiei
Mondiale a Turismului (1975) cu sediul la Madrid, organizaţie guvernamentală
succesoare a UIOOT – Uniunea Internaţională a Organismelor Oficiale de Turism
(vezi detalii în Cosmescu, 1998; Snack, colab., 2001; Ceangă, 2002; Dinu, 2002;
Cocean, colab., 2002).
În deceniile 6 şi 8 ale secolului XX, activitatea de turism a luat o amploare mare
prin dezvoltarea infrastructurii generale şi a structurilor de primire turistică,
diversificarea ofertei de servicii turistice, includerea în circuit a principalelor zone
turistice, dezvoltarea de staţiuni turistice, îndeosebi, pe litoral, modernizarea şi
extinderea celor montane şi balneare, echiparea cu hoteluri a principalelor oraşe ale
ţării etc. Astfel, capacitatea de cazare (număr de locuri) a înregistrat 273.614 locuri în
anul 2003, iar circulaţia turistică, circa 5.056.693 milioane de turişti cazaţi în anul 2003
în structurile turistice de primire, din care aproape 1.050.000 au fost turişti străini.
16
Universitatea SPIRU HARET
17. 1.2. Factori care influenţează evoluţia turismului
Turismul ca mod superior de petrecere a timpului liber al oamenilor este
condiţionat în evoluţia sa, de o multitudine de factori care asigură satisfacerea
motivaţiilor turistice şi determină călătoria turistică.
Influenţa acestor factori este aleatorie (ondulatorie şi pulsatorie) în funcţie de
conţinutul specific al fiecăruia şi în raport cu momentul şi locul acţiunii, iar
intercondiţionarea reciprocă şi simultaneitatea acţiunii lor potenţează efectul final,
făcând destul de greoaie cuantificarea aportului fiecăruia (Minciu, colab.1991).
În literatura de specialitate există numeroase referiri la problema cauzelor
dezvoltării turismului, precum şi încercări de clasificare a factorilor de influenţă şi de
cuantificare a mărimii şi sensului acţiunii lor.
Cea mai cuprinzătoare clasificare utilizează criteriul legat de natura factorilor,
şi anume:
1.2.1. Factori naturali, cultural-istorici şi tehnico-economici, care dau atracţia
turistică a unui teritoriu şi resursele turistice, care, prin amenajări tehnice, determină o
activitate de turism.
Aici se încadrează şi calitatea mediului (factori ecologici) pentru turism, gradul
de protejare şi conservare a mediului, nivelul de exploatare şi protejare a resurselor
turistice, stadiul de protejare şi valorificare a moştenirii cultural-istorice.
1.2.2. Factori economici: veniturile populaţiei şi modificările acestora,
oferta turistică, dezvoltarea şi diversificarea bazei materiale turistice, dezvoltarea
industriei serviciilor, preţurile şi tarifele, infrastructura tehnică generală (căile de
comunicaţie) etc.
1.2.3. Factori tehnici: performanţele mijloacelor de transport, tehnologiile în
construcţii, parametrii tehnici ai instalaţiilor şi echipamentelor specifice (inclusiv din
turism) etc.
1.2.4. Factori sociali: urbanizarea (gradul şi vârsta de urbanizare), sporirea
complexităţii muncii şi a consumului de energie psihică şi nervoasă, timpul liber şi
îndeosebi cel plătit.
1.2.5. Factori demografici: evoluţia numerică a populaţiei, modificarea duratei
medii a vieţii, structura pe vârste şi categorii socio-profesionale, starea sănătăţii
populaţiei etc.
1.2.6. Factori psihologici, educativi, de cultură şi civilizaţie: gradul de
instruire, interesul pentru cultură, dorinţa şi nevoia de cunoaştere, gustul estetic,
caracterul şi temperamentul individual etc.
1.2.7. Factori politici: situaţia economică şi politică, formalităţi la frontieră,
facilităţi sau priorităţi în turismul organizat, regimul vizelor, diversitatea tipologică a
aranjamentelor, legislaţia turistică etc.
1.2.8. Factori legaţi de informaţia turistică şi mijloacele şi căile de
promovare a produselor turistice, calitatea serviciilor turistice etc.
17
Universitatea SPIRU HARET
18. După durata în timp a acţiunii lor se deosebesc:
• factori cu influenţă permanentă (timpul liber, veniturile, mişcarea
populaţiei, oferta potenţială, urbanizarea etc.);
• factori conjuncturali (crizele economice şi politice, conflicte armate,
catastrofe naturale, condiţii meteorologice etc.).
O altă grupare a factorilor se referă la sensul intervenţiei lor şi identifică:
• factori exogeni care stimulează global dezvoltarea turismului, precum: sporul
natural al populaţiei, veniturile populaţiei, gradul şi vârsta de urbanizare, motorizarea şi
creşterea mobilităţii populaţiei, infrastructura generală etc.;
• factori endogeni ce se referă la conţinutul activităţii turistice – lansarea de noi
produse turistice, dezvoltarea şi diversificarea serviciilor, nivelul de pregătire a forţei
de muncă, calitatea serviciilor, promovarea şi publicitatea turistică etc.
După importanţa în determinarea fenomenului turistic, factorii se pot grupa în:
• factori primari – oferta, veniturile, mişcarea populaţiei, timpul liber etc.;
• factori secundari – facilităţi de viză, legislaţie, cooperarea internaţională,
priorităţi în dezvoltarea turismului şi a serviciilor suplimentare etc.
Factorii determinanţi ai evoluţiei turismului pot fi structuraţi şi în raport cu
influenţa asupra celor două laturi corelative pieţei turistice, existând, astfel, două
categorii:
• factori ai cererii turistice: venituri, urbanizare, timp liber, dinamica
populaţiei etc.;
• factori ai ofertei turistice, respectiv, perioadele şi serviciile turistice, formele de
turism, preţuri şi tarife, pregătirea forţei de muncă, calitatea serviciilor, publicitate şi
promovare etc.
Deci, rezultă că fenomenul turistic evoluează în timp şi spaţiu sub acţiunea corelată
a unui complex de factori, unii cu caracter favorizant, alţii fiind restrictivi, punându-şi
amprenta îndeosebi asupra cererii turistice, latura cea mai dinamică a pieţei.
1.3. Factori defavorizanţi ai activităţii de turism
Activitatea în turism este supusă în permanenţă unor constrângeri de ordin
administrativ, sanitar, politic, economic, de mediu, care pot atenua sau frâna atracţia şi
dorinţa de călătorie pentru o destinaţie turistică.
În literatura de specialitate se evidenţiază asemenea factori defavorizanţi în scopul
conştientizării lor şi de orientare a activităţii de turism în direcţiile cele mai avantajoase.
Cererea turistică internaţională este variabilă în timp şi spaţiu în raport cu paritatea
monetară şi costul vieţii. Creşterea forte a unei monede naţionale, în raport cu altele,
favorizează sejururile cetăţenilor ţării respective spre alte destinaţii, dar frânează accesul
turiştilor străini pe piaţa respectivă. După cum, cursul slab al unei monede generează
afluxuri mari de turişti străini către ţara în cauză. De paritatea monetară şi de dezvoltarea
economică a unei ţări depinde şi costul vieţii şi al serviciilor turistice pentru un turist
străin.
Un alt factor defavorizant este legat de caracterul limitat al resurselor turistice
naturale sau create de om disponibile pentru dezvoltarea activităţii de turism şi recreere.
Se au în vedere, pe de o parte, resursele şi atracţiile turistice cu valorile lor calitative şi
18
Universitatea SPIRU HARET
19. cantitative, care se pot degrada şi epuiza în timp, iar, pe de altă parte, exploatarea durabilă
a acestora, respectându-se conceptul de capacitate optimă de exploatare şi de primire
(fizică şi ecologică) a destinaţiei turistice cu potenţialul său natural şi cultural-istoric.
Alte constrângeri sunt de ordin administrativ şi sanitar, cu trimitere la
formalităţile administrative, vamale sau sanitare cuprinse în Travel Information Manual –
Manual de Informaţii pentru Călătorie, unde acestea sunt detaliate pentru fiecare ţară.
Orice abatere de la aceste norme de conduită conduce la insatisfacţia turistului sau chiar
anularea călătoriei.
În unele ţări se manifestă şi alte elemente defavorizante, precum cele politice,
sociale, ideologice sau conflicte armate, care grevează călătoria turistică şi chiar
izolează anumite destinaţii, aşa cum s-a întâmplat în ultimele decenii în Orientul
Mijlociu, Libia, Africa Centrală şi de Est. Actele teroriste din SUA, Indonezia, Filipine,
Israel, nordul Americii Latine, războaiele din Kuweit şi Irak sunt cauze ale scăderii bruşte
a circulaţiei turistice spre aceste ţări sau regiuni. Fenomenele de risc natural produc
daune activităţii turistice indiferent de aria de desfăşurare a acestora şi de amploarea şi
tipologia lor. Este vorba de fenomene meteorologice (torenţialitatea precipitaţiilor,
inundaţii, fenomene orajoase), geomorfologice (alunecări de teren, curgeri de noroi,
prăbuşiri), cutremure, vulcanism etc. În ariile montane pericolele naturale sunt legate de
avalanşe, torenţi de noroi, torenţi de pietre, căderi de pietre, iar pe litoral, de valuri uriaşe,
taifunuri, uragane etc. Desigur, aceste riscuri naturale se asociază uneori cu cele antropice
provenite din poluarea aerului, apelor, solului, ploile acide, poluarea cu carburanţi şi alte
reziduuri industriale pe litoral (mareele negre) etc.
Desigur, sunt şi constrângeri legate de asigurarea calităţii serviciilor la destinaţie,
de dezvoltarea cu infrastructură (căi de comunicaţii), de organizarea activităţii agen-
ţiilor touroperatoare, de cooperare în condiţiile concurenţei pe piaţă, de lipsa informa-
ţiilor şi a publicaţiilor, de riscul financiar al firmelor de turism şi companiilor de aviaţie.
Toţi aceşti factori creează disconfort, nesiguranţă şi compromit dezvoltarea oricărei
activităţi de turism.
1.4. Turismul. Consideraţii generale
1.4.1. Timpul liber. Recreere. Turism
În literatura de specialitate referitoare la odihnă şi timpul liber al unui individ se
operează cu două noţiuni: timpul liber în ansamblu, discreţionar (free time) şi timpul
liber pentru odihnă (leisure time sau loisir) (Cosmescu, 1998).
Turismul reprezintă, astfel, o modalitate esenţială, specifică şi calificată, de
utilizare agreabilă a timpului liber pentru odihnă (loisir). De altfel, Organizaţia Mondială
a Turismului (OMT) a adoptat, în anul 1983, ca motivaţii de călătorie pentru turistul
internaţional (de ce nu şi pentru cel intern), printre altele, şi cele de loisir, adică:
agrement, vacanţă, sănătate, studii, religie, sport (Cristureanu, 1992).
Desigur, sunt şi alte păreri privind conceptul de „loisir”, în sensul de recreere,
adică de refacere a organismului sau recreere a individului prin folosirea plăcută şi
constructivă a unei părţi din timpul de odihnă.
Recreerea presupune jocurile individuale şi colective, practicarea drumeţiei şi a
sporturilor, relaxarea şi divertismentul cultural, exersarea unor arte şi hobby-uri, cultură,
19
Universitatea SPIRU HARET
20. cunoaştere, instrucţie etc., unele dintre acestea neavând tangenţă cu motivaţiile
sui generis menţionate mai sus.
Dar recreerea nu poate fi identificată cu turismul, deoarece: turismul este asociat cu
timpul liber (odihna) şi cu timpul pentru călătoriile de afaceri, întruniri etc.; turismul
presupune o călătorie şi este asociat cu o cazare în afara reşedinţei, cheltuieli mai mari în
bugetul familiei, efecte economice notabile etc. Recreerea nu presupune o deplasare de la
domiciliu sau cel mult în cadrul natural sau suburban, cele mai multe forme de recreere
se desfăşoară în cadrul căminului sau în zone apropiate. Turismul cuprinde toate formele
de recreere şi, deci, se realizează prin recreere.
Se poate concluziona că recreerea, chiar dacă se petrece simultan cu odihna, face
parte din timpul destinat odihnei, iar turismul ca activitate preponderent recreaţională se
încadrează activităţilor specifice odihnei în sensul general (şi semantic) al acesteia.
1.4.2. Definiţii şi terminologie
Turismul ca fenomen economico-social contemporan se impune prin caracterul
său de masă, prin conţinutul complex, cu implicaţii importante asupra evoluţiei
economiei şi societăţii, asupra relaţiilor interumane naţionale şi internaţionale, dar şi prin
dinamismul său la scară naţională şi mondială. Cu toate acestea şi în ciuda faptului că
termenii „turist” şi „turism” circulă de peste două secole (Samuel Pagge, Anecdote ale
limbii engleze, 1800, citat de Cosmescu, 1998), încă nu există o definiţie distinctă,
unanim acceptată, cu toate că până în prezent s-au făcut progrese în direcţia standardizării
terminologice pentru turismul internaţional.
Din punct de vedere etimologic, termenul de „turism” îşi are originile în cuvântul
englezesc to tour („a călători”, „a colinda”), cu semnificaţia de „excursie”; a fost creat în
Anglia secolului al XVIII-lea, desemnând iniţial, acţiunea de documentare în Europa a
tinerilor aristocraţi britanici pentru a-şi desăvârşi educaţia şi cultura.
Acest galicism provine din cuvântul francez tour („călătorie”, „mişcare în aer liber”,
„plimbare”, „drumeţie”), preluat în majoritatea limbilor moderne în sensul de călătorie în
scopuri de recreere şi agrement. La rândul său, cuvântul tour derivă din termenul grecesc
„tournos” şi, respectiv, din cel latin „turrus”, cu semnificaţia de circuit, călătorie în circuit.
Termenii consacraţi tourisme (fr.), tourismo (it), tourismus (germ.), tourism (engl.),
turizm (rus) sau turism (rom.) exprimă o călătorie pentru a vizita anumite destinaţii şi
obiective atractive pentru cunoaştere şi plăcerea proprie, presupunând atât deplasarea, cât şi
un sejur temporar în aceste localităţi/regiuni pentru petrecerea timpului liber.
Din perspectiva istorică, termenul „turist” a fost folosit pentru prima dată în anul
1800 de către scriitorul englez S. Pagge şi mai apoi de Stendhal în Memoriile unui turist
în 1838, iar, în 1811, „Sporting Magazine” din Anglia introduce cuvântul tourism.
Prima definire a turistului apare în 1876, în Dicţionarul Universal al secolului al
XIX-lea, ca „persoana ce călătoreşte doar pentru plăcerea călătoriei (ca să poată spune că
a călătorit)” (Zbigniew Mieczkowski, 1990, citat de Cosmescu, 1998). În continuare,
aceşti termeni au căpătat o largă acceptare şi folosinţă.
Definirea turismului ca fenomen economic şi social datează încă de la sfârşitul
secolului al XIX-lea, dar abia în 1905 s-a conturat o definiţie acceptată la timpul
respectiv.
20
Universitatea SPIRU HARET
21. Astfel, E. Gyer-Freuler (citat de Baretje R., Defert P., 1992) arată, în 1905, printre
altele, că: „Turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor
noastre, bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi pe schimbarea mediului
ambiental, pe naşterea şi dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumuseţile
naturii…, rezultat al dezvoltării comerţului, industriei şi perfecţionării mijloacelor de
transport”.
În anul 1910, austriacul Jean von Schullern zu Schrottenhoffen (citată de Snak şi
colab. 2001), unul din precursorii noii teorii economice a turismului, definea turismul ca
„fenomenul care desemnează toate legăturile, în special economice, şi care intră în
acţiune pentru rezidenţii temporari şi străini dispersaţi înăuntrul unei comune, unei
provincii, unui stat determinat …”.
De-a lungul anilor noţiunea de turism s-a modificat, s-a îmbogăţit continuu,
deoarece şi activitatea de turism a evoluat în raport cu dezvoltarea economico-socială a
societăţii, iar turismul, în cele mai multe ţări, este privit ca o ramură a economiei
naţionale şi în strânsă legătură cu celelalte sectoare ale vieţii publice (economice,
financiare, sociale, culturale etc.), ca o activitate de mare complexitate.
O definiţie conceptuală şi cuprinzătoare despre turism ca activitate şi acceptată pe
plan mondial este a profesorilor elveţieni W. Hunziker şi K. Krapf, în anul 1942, prin
care „turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene, care rezultă din deplasarea şi sejurul
persoanelor în afara domiciliului lor, atât timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate
printr-o stabilire permanentă şi activitate lucrativă oarecare” (în lucrarea Allgemeine
Fremdenverkehrshre – Manual general de turism, Poligraphischer Verlang, A.G. Zurich,
1942)1.
Unii specialişti consideră această definiţie ca prea generală, fiindcă include şi unele
forme, deplasări ce nu au scopuri turistice, fiind generate de anumite fenomene social-
economice sau, dimpotrivă, limitativă, fiindcă exclude o serie de manifestări care au şi
conţinut turistic prin solicitarea în mare măsură de servicii turistice (congrese şi reuniuni
interne şi internaţionale, afaceri şi expoziţii etc.). Această limitare se opune definiţiei
statistice internaţionale, ce include şi călătoriile de afaceri sau profesionale care
contribuie la economia locală în calitate de consum turistic (se exclud reşedinţele
permanente şi munca retribuită la destinaţia respectivă).
În acord cu concepţia elveţiană şi rigorile statistice se remarcă şi definiţiile
francezului A. Sessa, după care „turismul este un ansamblu de relaţii şi fenomene
rezultate din călătoria şi sejurul nonrezidenţilor, atâta timp cât acesta (sejurul) nu se
derulează într-o reşedinţă ce devine permanentă”, sau a specialistului S. Medlik, după
care „turiştii sunt persoane care se află în afara reşedinţei lor permanente, a locului de
muncă, într-un loc temporar cu intenţia clară de a se întoarce după o absenţă de câteva
zile, săptămâni sau câteva luni” (citaţi după Cosmescu, 1998).
O altă definiţie mai cuprinzătoare în ceea ce priveşte „actorii” participanţi la
activitatea de turism este următoarea: „Turismul este suma fenomenelor şi relaţiilor, care
1
Definiţia ajustată de W. Hunziker în 1959 este: turismul este un ansamblu de
fenomene şi relaţii rezultând din călătoria şi şederea nerezidenţilor „atât timp cât acestea nu
determină o reşedinţă permanentă sau nu se leagă de vreo activitate temporară (sau
permanentă) retribuită” (Z. Mieczkowski, 1990).
21
Universitatea SPIRU HARET
22. izvorăsc din interacţiunea între turişti, furnizori de activităţi economice, guvernele
şi comunităţile ţărilor gazdă, instituţii de învăţământ – universităţi, colegii – pe de o parte
şi organizaţii nonguvernamentale, pe de altă parte, în cadrul procesului de atragere,
deplasare, găzduire a turiştilor şi a altor categorii de vizitatori” (Mc Intoch R.,
Goeldner Ch., 1995).
Pentru a se ajunge la o definiţie cât mai cuprinzătoare şi acceptabilă, specialiştii din
A.I.E.S.T. (Asociaţia Internaţională a Experţilor Ştiinţifici în Turism) au acceptat urmă-
toarele elemente caracteristice fenomenului turistic (Snak, colab., 2001):
• călătoria persoanelor (elementul dinamic);
• sejurul (destinaţia) într-o localitate în afara domiciliului/ reşedinţei permanente a
persoanei care se deplasează (elementul static);
• sejurul are durată limitată/temporaritatea sejurului (elementul efemer al
fenomenului pentru persoana vizitatoare);
• caracterul nelucrativ al activităţii vizitatorului şi locul sejurului să nu se
transforme într-o reşedinţă definitivă.
În concordanţă cu criteriile de mai sus, profesorul Claude Kaspar, 1981 (citat de
Snak şi colab., 2001) a propus o altă definiţie a turismului, după care „turismul este
ansamblul relaţiilor şi faptelor constituite din deplasarea şi sejurul persoanelor pentru care
locul de sejur nu este nici domiciliul şi nici locul principal al activităţii profesionale”.
Organizaţia Mondială a Turismului (O.M.T.) a propus o definiţie pentru turistul
naţional, şi anume: „poate fi considerată turist naţional orice persoană care vizitează un loc
ce nu constituie domiciliul său obişnuit, situat în interiorul ţării sale de reşedinţă şi având un
scop diferit de acela al exercitării unei activităţi remunerate şi efectuând o şedere cu o
durată de cel puţin o înnoptare (adică 24 ore)”. Această definiţie concordă cu aceea
adoptată şi recomandată în 1963 de Uniunea Internaţională a Organizaţiilor Oficiale pentru
Turism (U.I.O.O.T. transformat, în 1975, în O.M.T.) referitoare la turist, în general,
„ca orice persoană care vizitează o ţară, regiune sau loc, altul decât cel care este locul ei de
rezistenţă, pentru orice motiv, altul decât acela de a exercita o activitate remunerată, şi
efectuând un sejur de cel puţin 24 ore. Acest sejur poate fi în propria ţară (turist intern sau
naţional) sau în altă ţară (turist internaţional)” (Snak, colab., 2001; Dinu, 2002).
Şi, în România, sunt preocupări în definirea activităţii de turism. Astfel, în
Micul Dicţionar Enciclopedic (Bucureşti, 1972) se propune următoarea definiţie a
turismului: „acea activitate cu caracter recreativ constând din parcurgerea pe jos sau cu
diferite mijloace de transport a unor distanţe pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, a
localităţilor economice, istorice etc. Este considerat un fenomen social-economic cu
caracter de masă, care cuprinde relaţiile şi activităţile ce au loc în cadrul unei ţări şi în
circuitul valorilor materiale şi spirituale dintre ţări în procesul utilizării timpului liber”. În
ediţia din 1978 a Micului Dicţionar Enciclopedic se dă o definiţie mai sugestivă pentru
conţinutul şi complexitatea activităţii turistice: „latură a sectorului terţiar al economiei,
unde activitatea prestată are ca scop organizarea şi desfăşurarea călătoriilor de agrement,
recreere sau a deplasărilor de persoane la diferite congrese şi reuniuni; include toate
activităţile necesare satisfacerii nevoilor de consum şi servicii ale turiştilor”.
22
Universitatea SPIRU HARET
23. Desigur, în literatura de specialitate sunt evidenţiate multe preocupări şi contribuţii
meritorii la definirea turismului ca fenomen economico-social şi la sublinierea şi a
altor aspecte, care reliefează dinamica şi complexitatea activităţii de turism
(vezi Cosmescu, 1998; Dinu, 2002; Ciangă, 2002; Erdeli, colab., 1999 etc.). Majoritatea
definiţiilor elaborate pun în evidenţă, cu precădere, latura economică şi statistico-
organizatorică a activităţii de turism. De aceea, noţiunea de turism are o încărcătură
complexă, fiindcă, în afara călătoriei şi a sejurului, ca şi a agrementului adiacent acestora,
se impun şi alte activităţi pentru realizarea lor, precum industria de servicii care
cooperează la satisfacerea nevoilor turistului etc.
Turismul include atât călătoriile de plăcere şi vacanţă (cu precădere), cât şi pe cele
de afaceri şi altele cu scopuri motivaţionale personale.
Călătoria are un sens atotcuprinzător, deci, mai larg decât termenul de turism.
Referindu-ne la turism, călătoria este o componentă a acestuia, deoarece turismul
presupune şi călătoria la destinaţiile luate în calcul. Primordialitatea acesteia (a călătoriei)
se regăseşte în programele turistice în circuit (excursiile), în care se urmăresc succesiv
destinaţiile şi obiectivele turistice programate anticipat şi unde serviciile de transport au
un rol important. În cadrul turismului de sejur, călătoria are un rol restrâns, de deplasare
la destinaţia respectivă şi înapoi acasă.
Volumul mare al acţiunilor turistice de tip excursii şi utilizarea pe scară largă a
serviciilor de transport (proprii sau asigurate de prestatori independenţi) au făcut ca, în
literatura de profil din străinătate, sintagma „industria turismului” să fie înlocuită cu
expresia mai nuanţată „industria călătoriilor şi turismului” ceea ce se remarcă şi pe
firmele unor agenţii touroperatori româneşti şi se reflectă în statisticile economice
inclusiv din România (vezi Turismul României, Breviar statistic şi alte statistici din
turism ale I.N.S. România).
Specialiştii în domeniul turismului, în dorinţa de a defini şi înregistra cât mai
corespunzător ansamblul fenomenului turistic (volum, structură, evoluţia fluxurilor
turistice), au stabilit standardele statistice adecvate şi terminologia corespunzătoare
departajării călătorilor şi vizitatorilor unei ţări sau din interiorul acesteia.
Se operează, astfel, cu trei categorii: vizitator, excursionist şi turist, al căror
conţinut a fost îndelung discutat de către experţii în statistica turismului, pentru
comparabilitatea înregistrărilor statistice privind mişcarea turiştilor. O retrospectivă a
acestui demers o prezentăm în continuare.
În anul 1937, la recomandarea Comitetului de statisticieni experţi ai Ligii
Naţiunilor, s-a acceptat următoarea definiţie a turistului străin: „orice persoană care se
deplasează pentru o durată de cel puţin 24 de ore într-o altă ţară, diferită de cea în care se
află domiciliul său stabil” (n.n. – V.G. – criteriul „24 de ore”, care împarte vizitatorii în
turişti şi excursionişti, a fost înlocuit în 1967 cu „criteriul cazării peste noapte”). Conform
acestei definiţii pot fi consideraţi turişti: persoanele care efectuează o călătorie de plăcere
(de agrement) sau pentru orice alte motive (familiale, de sănătate etc.); persoanele care
călătoresc cu scopul de a participa la conferinţe, reuniuni şi misiuni diverse (ştiinţifice,
administrative, diplomatice, religioase, sportive etc.); persoanele în călătorii de afaceri.
Nu au fost consideraţi turişti: persoanele care sosesc într-o funcţie sau pentru a exercita o
activitate profesională; persoanele care vin să se stabilească cu reşedinţa definitivă într-o
ţară; studenţii şi elevii care locuiesc temporar în străinătate; persoanele care circulă
23
Universitatea SPIRU HARET
24. provizoriu în zonele de frontieră (excursioniştii şi „micul trafic”), precum şi persoanele
care domiciliază permanent într-o ţară, dar lucrează într-o altă ţară (navetiştii); călătorii în
tranzit care nu se opresc în ţară, chiar dacă durata traversării depăşeşte 24 ore.
Această definiţie a fost amendată prin stabilirea termenului maximal şi minimal
temporal al şederii unui turist: „turistul este persoana care se află într-o localitate situată
în afara perimetrului unde îşi are reşedinţa pentru o perioadă minimă de 24 ore sau
maximă de un an”, după perioada de un an persoana este considerată emigrant în ţara
respectivă (OECD, 1973).
Definiţia din 1937 a fost reformulată de UIOOT în 1950, admiţând „ca turişti, şi pe
elevii şi studenţii aflaţi în străinătate pentru formare şi specializare profesională” şi
specificând un nou tip de călător numit excursionist internaţional: „un individ care
călătoreşte din plăcere şi care vizitează altă ţară pentru mai puţin de 24 de ore”. De
asemenea, UIOOT defineşte şi călătorul în tranzit ca acel „individ care trece printr-o ţară
fără a se opri, indiferent de timpul pe care el îl petrece în ţara respectivă” sau ca acel
„individ care călătoreşte printr-o ţară în mai puţin de 24 de ore, dacă face doar o oprire
scurtă, neturistică”.
În anul 1963, la Conferinţa ONU despre Turism şi Călătorie Internaţională de la
Roma s-a făcut o distincţie între vizitatori – turişti, care stau mai mult de 24 de ore şi
vizitatori – excursionişti, care stau mai puţin de 24 de ore, departajarea identică celei
făcută de UIOOT în 1950, dintre turişti şi excursionişti, recomandări validate în sesiunea
a XV-a a Comisiei de Statistică a ONU în aprilie 1968.
Comisia de Statistică a ONU în şedinţa din 1976, la care a participat, printre alţi
invitaţi, şi OMT (Organizaţia Mondială a Turismului, înfiinţată în 1975), a recomandat
definiţiile călătorilor internaţionali, acceptate şi folosite astăzi de majoritatea ţărilor,
îndrumări aflate în Cartea Tehnică asupra colectării şi pregătirii de date statistice privind
turismul naţional şi internaţional, publicată de OMT în 1981 şi reactualizată în 1993.
În vederea uniformizării metodologiei de culegere a informaţiilor, OMT a elaborat
criteriile de clasificare a vizitatorilor internaţionali pe care le prezentăm în tabelul nr.1, cu
explicaţiile respective.
Desigur, sunt şi alte clasificări a călătorilor (vizitatorilor), cum ar fi aceea a
profesorului canadian Chadwick R.A. (citat de Cosmescu, 1998), care nu diferă prea mult
de abordarea OMT, excepţie făcând două aspecte: excluderea din categoria călători-
turişti a echipajelor aeronavelor şi a mijloacelor de transport şi sintagma „turism şi
călătorie” în locul termenului integrator „turism”. Spre comparaţie cu opinia OMT,
redăm această clasificare în tabelul nr.2.
24
Universitatea SPIRU HARET
25. Tabelul nr.1
Clasificarea vizitatorilor internaţionali după criteriile
Organizaţiei Mondiale a Turismului
Sursa: O.M.T. Tourism Trends Worldwide and in Europe (după Snak, colab., 2001)
Explicaţii la clasificarea vizitatorilor internaţionali:
1) membrii echipajelor aeronavelor de linie sau ale navelor de pasageri staţionate în rada
porturilor din localităţile vizitate de turişti, care recurg la serviciile de cazare ale unităţilor hoteliere
din ţară vizitată; 2) persoane care sosesc într-o ţară străină pe nave de croazieră (după definiţia din
1965 a Organizaţiei Internaţionale Maritime – I.M.O.) şi care petrec noaptea în afara vasului, chiar
dacă debarcă pentru vizitare o singură zi sau mai multe zile; 3) echipaje care nu sunt rezidente în
ţara vizitată şi care rămân în ţară pentru o singură zi; 4) vizitatorii care sosesc şi părăsesc ţara în
aceeaşi zi, pentru scopuri profesionale sau alte scopuri turistice, incluzând şi vizitatorii tranzitaţi
pentru o zi până la sau de la ţara de destinaţie a călătoriei; 5) vizitatorii cu înnoptare în drum de la
sau spre ţările de destinaţie; 6) categorii definite de Naţiunile Unite în „Recomandările privind
statisticile pentru migraţiunea temporară”, 1980; 7) cei care nu părăsesc zonele de tranzit din
aeroporturi sau porturi, inclusiv transferurile între aeroporturi şi porturi; 8) conform definiţiei
Înaltului Comisar pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite (1967); 9) în cazurile când aceste persoane
călătoresc din ţara lor de origine la destinaţia misiunii lor oficiale şi viceversa (incluzând şi
persoanele pentru serviciile casnice şi persoanele dependente care însoţesc aceste categorii de
persoane sau care se reunesc pe parcursul călătoriei).
25
Universitatea SPIRU HARET
26. Tabelul nr. 2
Clasificarea călătorilor
Notă: (1) „Turişti”, în sensul definiţiilor statistice internaţionale; (2) „Excursionişti”, în
sensul definiţiilor statistice internaţionale; (3) Călători ale căror deplasări nu depăşesc, faţă de
localitatea de domiciliu, 50 mile (80 km); (4) Studenţi navetişti între domiciliu şi şcoală, alte
categorii ale studenţilor – neincluzându-se în această categorie; (5) Toate acele persoane care îşi
schimbă reşedinţa, călătorind fără intenţia de întoarcere, respectiv: emigranţi, refugiaţi, migratori
naţionali şi nomazi (adaptare după Chadwick R.A., 1987:50).
26
Universitatea SPIRU HARET
27. Sintetic, prezentăm mai jos terminologia şi definiţiile recomandate de Organizaţia
Mondială a Turismului privitor la turismul naţional şi internaţional şi conforme cu
Declaraţia de la Manila a OMT din 1980, care extinde sfera definiţiilor date în 1963, la
întreaga activitate de turism (turism internaţional şi naţional (domestic)).
1. Vizitatorul internaţional este o persoană care se deplasează într-o altă ţară
decât cea în care îşi are reşedinţa, pentru o durată de până la un an, pentru orice scop,
altul decât acela de a exercita o activitate remunerată în ţara dată. Se includ aici:
a. turişti internaţionali, respectiv vizitatorii pentru cel puţin 24 de ore sau cel
puţin o înnoptare în ţara vizitată2, ale căror motive de călătorie pot fi grupate în:
• odihnă, plăcere, distracţie-agrement, cultură, studii, sănătate şi sport;
• afaceri, misiuni, congrese, reuniuni.
b. excursionişti internaţionali, respectiv vizitatori temporari, pentru mai puţin de
24 de ore în ţara vizitată, deci, care nu petrec cel puţin o noapte în ţara de destinaţie. În
această categorie se cuprind şi:
• vizitatorii – pasageri pe nave de croazieră, care pot vizita portul sau face
excursii de mai multe zile, dar se întorc pe navă pentru a înnopta;
• pasagerii care fac parte dintr-o excursie în grup cu trenul şi sunt cazaţi în
vagoanele de dormit;
• proprietarii sau pasagerii yachturilor, care se cazează la bordul acestora;
• membrii echipajelor care nu petrec cel puţin o noapte în ţara de destinaţie şi
echipajele navelor de război aflate în vizită de curtoazie într-o ţară şi sunt cazate la bordul
navei.
Nu sunt incluşi în categoria excursioniştilor (vizitatori de o zi) pasagerii de
tranzit, cum ar fi pasagerii pe liniile aeriene, care pot intra şi staţiona în aeroport, dar nu
trec oficial prin vama ţării respective.
2. Vizitator intern. Termenul desemnează „toate persoanele care se deplasează
într-un loc situat în ţara de rezidenţă, dar altul decât domiciliul lor obişnuit, pentru o
perioadă de până la un an, şi al căror motiv de vizitare este altul decât acela de a exercita
o activitate remunerată în locul vizitat”. Motivele călătoriei turistice sunt aceleaşi ca şi în
cazul vizitatorului internaţional.
Vizitatorii interni se grupează în:
a. turişti interni, respectiv vizitatori interni care petrec cel puţin o înnoptare în
structurile de cazare colective sau private în locul vizitat.
b. excursioniştii sau vizitatorii de o zi, care nu petrec o noapte în structurile de
cazare colective sau private în locul vizitat.
3. Vizitatorul (călătorul) în tranzit, numit în unele statistici „vizitator în tranzit”,
este orice persoană care traversează o ţară, chiar dacă rămâne mai mult de 24 de ore, cu
condiţia ca opririle să fie de scurtă durată şi să aibă alte motive decât turistice.
În statisticile OMT mai figurează şi clasificarea următoare a vizitatorilor:
• vizitatori naţionali: turişti şi excursionişti;
• vizitatori internaţionali: turişti şi excursionişti.
2
Conform statisticilor OMT este vorba de cazarea în structurile de cazare colective şi
private (unităţi hoteliere şi cele asimilate lor) şi nu în unităţi cu o altă destinaţie decât cea
turistică (reşedinţe secundare, case particulare, cămine studenţeşti, tabere şcolare etc.).
27
Universitatea SPIRU HARET
28. Se cuvin câteva observaţii referitoare la aceste definiţii şi conţinutul lor, şi anume:
1. În definiţii şi statistici nu este cuprins fluxul de vizitatori de la frontieră („micul
trafic”), respectiv excursioniştii transfrontalieri, care nu utilizează serviciile de cazare pe
care le oferă ţara gazdă.
2. În departajarea vizitatorilor în turişti şi excursionişti „criteriul cazării peste
noapte” a înlocuit pe cel de „24 de ore” din raţiuni economice la cazare şi din precepte
practice (o excursie cu cazare poate dura mai puţin de 24 de ore).
3. Pornind de la motivaţiile călătoriei turistice, unii autori disting trei categorii de
turişti (Cosmescu, 1998): turişti adevăraţi sau propriu-zişi, cei ce călătoresc de plăcere
în timpul liber; turişti de afaceri, inclusiv parlamentari, delegaţii oficiale etc.; alţi turişti,
respectiv studenţi, elevi, doctoranzi în străinătate, pelerini, misionari, persoane aflate la
cură balneară etc.
1.5. Turismul, fenomen complex de studiu şi cercetare interdisciplinară
1.5.1. Turismul ca activitate economică de mare complexitate
Turismul ca parte integrantă a economiei naţionale face parte din sectorul terţiar al
economiei – sectorul de servicii – prin factorii săi de producţie: capital, resurse turistice şi
forţă de muncă.
Turismul, prin conţinutul şi trăsăturile sale, reprezintă o ramură distinctă în
economia unei ţări, iar prin valorificarea superioară a resurselor turistice, aportul valutar,
ponderea în PIB, realizarea valorii adăugate, echilibrul balanţei de plăţi, efectul de
antrenare, de stimulare a producţiei în alte domenii, ocuparea forţei de muncă etc. se
constituie ca o activitate prioritară, de interes naţional în multe ţări de pe mapamond.
Aşadar, turismul are efecte asupra strategiei globale de dezvoltare economico-
socială a ţării, dar şi la nivel de ramură.
În contextul implicaţiilor economice se înscrie şi contribuţia turismului la
dezvoltarea unor arii mai puţin bogate în resurse pentru prelucrarea industrială, dar cu
resurse turistice naturale sau create de om, care, valorificate, pot să devină atracţii
turistice şi să determine dezvoltarea localităţilor existente ca staţiuni turistice sau chiar
crearea unor staţiuni noi, ca cele balneoclimatice din Carpaţii Orientali, devenite ulterior,
oraşe – staţiuni (Borsec, Borşa, Băile Tuşnad).
Prin turism sunt valorificate, de asemenea, unele zone cu resurse turistice cultural-
istorice cu mare forţă de atracţie turistică, precum judeţele Suceava şi Maramureş.
Practica a demonstrat că astfel de regiuni se pot dezvolta şi intra în circuitul economic cu
investiţii minime pentru amenajarea pensiunilor turistice rurale sau a unor centre
artizanale, fie complexe de agro-producţie destinate, inclusiv agroturismului şi turismului
rural. Astfel, turismul este considerat ca o pârghie de atenuare a dezechilibrelor
interregionale, intraregionale sau locale, şi, pe lângă atragerea în circuitul de valori a unor
areale turistice, are consecinţe şi asupra dezvoltării în profil teritorial: construcţii de
locuinţe, amenajări de drumuri, dezvoltarea serviciilor publice, a întreprinderilor mici şi
mijlocii etc.
În tot acest demers, de dinamizare a dezvoltării locale şi regionale, de ridicare
economică şi emancipare culturală şi socială a unor areale, localităţi, turismul are şi
vocaţia ecologică, deoarece strategia de planificare şi dezvoltare este coroborată cu aceea
28
Universitatea SPIRU HARET
29. de protejare a mediului înconjurător, a valorilor spirituale şi economice ale comunităţilor
locale, de valorificare optimă a resurselor într-o viziune durabilă.
Dar turismul este o activitate economică deosebit de complexă şi eterogenă,
deoarece conţinutul prestaţiei turistice încorporează pe lângă serviciile specifice3 şi unele
corespunzătoare altor domenii economice, conferindu-i turismului caracterul unei ramuri
de interferenţă şi sinteză, de unde şi amploarea şi complexitatea legăturilor dintre turism
şi alte componente ale economiei. Unele dintre aceste ramuri economice – textilă,
construcţii, agricultură şi industria alimentară etc. – sunt ramuri furnizoare, ale căror
furnituri se înglobează în baza materială a turismului sau în producţia culinară a
restaurantelor. Altele, ca de exemplu, transporturile, circulaţia mărfurilor, comunicaţiile,
cultura, asistenţa medicală, gospodăria comunală etc. concură independent la satisfacerea
diverselor componente ale cererii turiştilor.
Turismul, în desfăşurarea lui, presupune o cerere crescândă de bunuri şi servicii, cu
repercusiuni pozitive în sferele de producţie a acestora.
De aceea, turismul are, totodată, şi un important efect de antrenare, de stimulare a
producţiei în alte domenii economice, iar nevoia de adaptare la cerinţele turiştilor
conduce la apariţia unor ramuri cu destinaţie specială pentru turism (transportul pe cablu,
cateringul, decoraţiunile interioare, agrementul, artizanatul etc.), turismul devenind şi un
mijloc de diversificare a economiei, a ramurilor tradiţionale.
Aşadar, turismul acţionează ca un factor stimulator al sistemului economic global,
are o mare importanţă în structura mecanismului economic şi un rol activ în procesul de
dezvoltare şi modernizare a economiei unei ţări.
În priorităţile politicii în domeniul turismului din ţările Uniunii Europene, pe lângă
cele instituţionale şi a relaţiilor cu sectorul privat (coordonarea interministerială a
turismului, colaborarea cu autorităţile locale, funcţionarea organismelor de consultare din
industria turistică şi administraţia publică la nivel central şi local, promovarea
parteneriatului financiar etc.) se regăsesc şi calitatea mediului şi planificarea dezvoltării.
În acest sens se pune accent pe transformarea turismului într-o activitate durabilă,
protejarea ecosistemelor vulnerabile, protejarea valorilor culturale, toate aceste priorităţi
încadrându-se în conceptul general de dezvoltare durabilă a economiei în general şi a
turismului în special.
În Programul de Acţiune 21 al Agendei 21 (OMT, WTTC şi Consiliul Terrei,
1992, Rio de Janeiro) se stipulează de asemenea rolul specific pe care turismul şi
călătoriile îl pot juca în dezvoltarea durabilă a turismului şi protejarea mediului natural,
economic, socio-cultural şi a resurselor turistice ale acestuia.
Dezvoltarea durabilă constituie o preocupare actuală a ţării noastre, iar obiectivele
şi acţiunile majore de dezvoltare durabilă a economiei şi a turismului românesc se
regăsesc în strategia de integrare a acesteia în structurile europene.
3
Transport turistic, cazare, alimentaţie pentru turism, agrement-divertisment,
tratament balnear, promovare şi comercializare, schimb valutar etc. realizate prin
întreprinderi de prestări turistice (agenţii de turism touroperatoare şi detailiste, întreprinderi
de cazare, alimentaţie, tratament balnear, agrement – divertisment etc.).
29
Universitatea SPIRU HARET
30. 1.5.2. Turismul ca fenomen spaţial, temporal şi structural
Pornind de la definiţia recomandată de Organizaţia Mondială a Turismului –
„Recomandations on Tourism Statistics”, ONU – New York, 1994 – „ … Turismul
include activităţile desfăşurate de persoane în decursul călătoriilor şi sejururilor, în
locurile situate în afara mediului lor obişnuit, pentru o perioadă care nu depăşeşte un an,
în scopuri de recreere (loisir), de afaceri sau din alte motive …”, rezultă că orice călătorie
turistică în afara mediului obişnuit al turistului se desfăşoară în limitele geografice ale
unui spaţiu turistic determinat de trei coordonate: locul de plecare (reşedinţa turistului),
locul de destinaţie turistică (sau destinaţii) cu revenirea la rezidenţa turistului, adică de
unde a plecat.
De aici rezultă tridimensionalitatea oricărei călătorii turistice, cu precădere
economică şi socială (Snack, colab. 2001). Este vorba despre:
• Caracterul spaţial al turismului (călătoriei turistice) în limitele fizice ale
spaţiului (arealului) în care are loc acţiunea turistică, respectiv deplasarea şi destinaţiile
parcurse pe o rută convenită pentru a ajunge la destinaţia de sejur şi revenirea, după
terminarea sejurului, pe aceeaşi rută sau pe o alta, la reşedinţa permanentă a turistului.
Spre exemplu: un circuit în Croaţia se poate realiza din România, astfel: Bucureşti –
Timişoara – Stamora Moraviţa – (Serbia) – Beograd – Bajakova (Croaţia) – Zagreb
(sejur) – Dubrovnik (sejur) – Rijeka (sejur) – Zagreb (sejur) – Barcs (Ungaria) – Pecs –
Szeged – Nădlac (România) – Arad – Bucureşti.
Caracterul de spaţialitate al turismului se referă şi la repartiţia şi poziţia în teritoriu
a fluxurilor turistice, deci a dispersiei în spaţiu a acestora, ca şi la o pronunţată
concentrare în anumite destinaţii în dauna altora, respectiv o repartiţie inegală în raport cu
activitatea turistică a arealului, calitatea serviciilor sau alţi factori de influenţă.
Şi, în fine, se remarcă şi repartiţia în spaţiu naţional, regional sau mondial, a ariilor
emitente de turişti (trimiţătoare sau generatoare) şi a ariilor receptoare (primitoare sau de
destinaţie), ca şi poziţionarea geografică a oricărei componente a activităţii de turism sau
a obiectivelor turistice faţă de principalele repere convenţionale, naturale sau materiale:
coordonate geografice, căi de comunicaţii şi alte elemente de infrastructură, elemente ale
cadrului natural, aşezări umane, puncte cardinale etc. Spaţialitatea turismului ca şi
temporalitatea acestuia intră cu precădere în sfera cercetărilor geografice.
• Caracterul temporal al călătoriei turistice este legat de perioada timpului liber
afectată petrecerii sejurului la destinaţia convenită, inclusiv secvenţele de timp consumate
pentru deplasarea în cele două sensuri ale călătoriei, respectiv de la reşedinţă la destinaţie
şi invers.
Temporalitatea fenomenului turistic derivă şi din momentele diferite când se
manifestă cererea turistică (sezonalitate anuală şi lunară, week-end etc.), deci o
concentrare a fluxurilor turistice în anumite perioade dintr-un an calendaristic sau,
dimpotrivă, o diminuare a acestora.
• Caracterul structural al călătoriei turistice (turismului) rezidă din diversitatea
ofertelor de servicii – tangibile şi intangibile – la care apelează turistul în timpul şi la
destinaţia călătoriei, respectiv transport, cazare, alimentaţie, agrement – divertisment şi
alte servicii solicitate ocazional.
30
Universitatea SPIRU HARET
31. 1.5.3. Turismul ca activitate socială şi fenomen de masă
Ca activitate socială, turismul, pe de o parte, sprijină unele pături determinate de
populaţie (categorii de populaţie cu venituri modeste, pensionari, handicapaţi, bolnavi,
persoane de vârsta a III-a, tineri) ale căror călătorii în scopuri turistice (pentru odihnă, tra-
tament balnear, instructiv – educative etc.) sunt finanţate, parţial sau uneori chiar integral,
de sindicate, de casele de asigurări sociale, fundaţii, prin măsuri sociale. Pe de altă parte,
turismul contribuie la îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, refacerea forţei de
muncă, utilizarea mai bună a forţei de muncă şi asigurarea unui venit individual etc.
În cadrul activităţii (funcţiei) sociale se încadrează şi funcţia culturală a turismului,
cognitivă, educativă şi instructivă, dar şi de evidenţiere a identităţii culturale şi etnice a
popoarelor, de revitalizare a tradiţiilor etnoculturale ale lor şi de păstrare a acestor
moşteniri.
Turismul devine şi un mesager al păcii, al toleranţei culturale şi politice, al
îmbunătăţirii şi strângerii relaţiilor dintre state şi popoare.
Turismul ca fenomen de masă cuprinde toate categoriile socio-profesionale ale
populaţiei şi a apărut, după anii ’60 ai secolului XX, o dată cu creşterea veniturilor,
democratizarea şi liberalizarea turismului, paralel cu dezvoltarea, în mod intensiv, a bazei
tehnico-materiale a turismului, modernizarea mijloacelor de transport şi dezvoltarea
căilor de comunicaţie.
1.5.4. Turismul, obiect de studiu şi cercetare interdisciplinară
Turismul ca activitate complexă integrează o varietate de surse informatice,
modalităţi de analiză şi cercetare şi de aceea se pretează la un studiu interdisciplinar.
Acest demers necesită cooperarea mai multor discipline – de la cele economice, ale
naturii şi sociale până la cele tehnice şi informatice –, fiecare dintre acestea
concentrându-se asupra unor aspecte specifice domeniului lor de cercetare, contribuind,
în final, într-o viziune integratorie, corelativă, la analiza, cunoaşterea şi dezvoltarea
turismului ca un întreg, un sistem complex, funcţional într-un ansamblu teritorial.
În acest sens, specialiştii sunt unanimi şi nepărtinitori în a aprecia obiectiv
contribuţia fiecărei ştiinţe sau discipline la studierea şi dezvoltarea turismului.
Disciplinele economice cercetează turismul la nivel macro şi micro-economic (a
contribuţiei la dezvoltarea economică naţională şi locală, cererea şi oferta turistică,
balanţă de plăţi, piaţa forţei de muncă etc.), dar şi aplicativ (managementul şi marketingul
turistic).
Disciplinele sociale studiază, de regulă, aspectele practice ale activităţii de turism
ca: stratificarea socială a cererii şi nevoilor, comportamentul social şi interacţiunea de
grup, folosirea turismului şi recreerii împotriva criminalităţii, abuzului de droguri şi
alcoolismului, evaluarea şi planificarea timpului liber şi a comportamentului uman în
folosirea acestuia, inclusiv prin turism, ca şi efectele sociale şi culturale ale turismului,
turismul cultural şi etnic, protejarea moştenirii cultural-istorice etc. (disciplinele
sociologice şi ale culturii); organizarea şi segmentarea pieţei, cercetări motivaţionale,
implicarea psihologică a persoanelor în călătoriile turistice etc. (psihologia); stabilirea
tendinţelor în istoria dezvoltării economice şi a turismului (istoria); investigarea libertăţii
de mişcare a turiştilor în contextul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948,
31
Universitatea SPIRU HARET
32. organizarea şi supravegherea industriei turistice, protejarea şi securitatea turiştilor
(dreptul); studierea climatului politic în care se desfăşoară turismul, a impactului politic
al turismului, a rolului turismului în intensificarea legăturilor directe atât între oameni, pe
plan intern şi internaţional (mai ales), cât şi între naţiuni (ştiinţele politice).
Şi alte discipline sau domenii de activitate au implicaţii în cercetarea şi dezvoltarea
turismului ca: balneologia, silvicultura, arhitectura şi arhitectura peisagistică,
urbanismul, ştiinţele educaţionale, informatica şi tehnologia informaţiilor, teologia şi
confesiunile religioase etc.
Ştiinţele naturii au un rol important în studierea şi dezvoltarea activităţii de turism.
Între acestea se impun geografia (şi geografia turismului), ecologia, climatologia ş.a.
Geografia studiază turismul ca fenomen spaţial şi temporal, care se desfăşoară în
mediul înconjurător, în interacţiune cu factorii de mediu şi societate, dar şi ca o activitate
care are un impact evident în mediul înconjurător.
Cercetarea geografică are o contribuţie esenţială la analiza potenţialului turistic şi
la identificarea destinaţiilor turistice, iar evaluările calitative şi cantitative asupra
resurselor turistice, economice, tehnice şi demografice stau la baza deciziilor de
valorificare, dezvoltare şi amenajare turistică a arealelor respective.
Nivelul de planificare şi dezvoltare a structurilor turistice, a infrastructurii generale
şi a fluxurilor turistice sunt determinate prin cercetări geografice, ecologice şi sociale,
care stabilesc „capacitatea optimă de primire” a teritoriului supus amenajării turistice
(suportul fizic, ecologic şi socio-perceptiv al mediului înconjurător la destinaţia turistică).
Analiza şi cunoaşterea ariilor emitente de turişti şi a celor receptoare, a relaţiilor ce
se stabilesc între acestea, volumul fluxurilor turistice, direcţia şi ritmurile lor de
dezvoltare sunt, de asemenea, componente ale cercetărilor geografice (vezi cap. 2).
Cercetările geografice se constituie ca bază de date pentru celelalte discipline, care
abordează turismul în toată complexitatea sa şi totodată, prin cuprinderea şi caracterul lor
prospectiv, fac parte integrantă din studiile de oportunitate şi prefezabilitate necesare în
amenajarea şi dezvoltarea turistică a unei destinaţii, sau în realizarea unor structuri de
primire turistică, fie în acţiunea de promovare şi publicitate pe piaţa turistică. Această
modalitate de cercetare geografică reprezintă „o valoare particulară mare pentru
domeniul interdisciplinar al turismului”, după părerea profesorului Mieczkowski
Zbigniew, 1990 (citat de Cosmescu, 1998) şi care precizează, mai departe, că: „geografii,
economiştii şi ecologii au o acoperire aproape unică în ambele grupe de ştiinţe
(economice şi naturale, n.n. – V.G.), sunt cei mai calificaţi şi avizaţi ca sintetizatori în
domeniul ştiinţific al turismului, care îmbină, de asemenea, şi ştiinţele sociale. Geografii,
mai ales, datorită pregătirii lor, au cel mai bun potenţial să aprecieze şi să coordoneze
diferitele puncte de vedere”.
Contribuţia geografiei şi, cu precădere, a geografiei turismului la cercetarea
activităţii de turism se va adânci şi detalia în capitolele următoare ale cursului.
32
Universitatea SPIRU HARET
33. CAPITOLUL 2
GEOGRAFIA TURISMULUI. CONŢINUT, METODOLOGIE.
OBIECTIVE DE STUDIU ŞI DE CERCETARE
2.1. Definiţie şi concepte
Turismul ca fenomen complex social-economic se desfăşoară, prin toate formele
sale, în mediul geografic mai mult sau mai puţin umanizat, fiind totodată determinat sau
influenţat de factorii geografici naturali, economici şi sociali ai acestuia. De aici, legătura
dintre turism şi geografie, două domenii diferite, dar care se interferează, au ca obiect
comun cercetarea şi valorificarea unui teritoriu sub toate componentele sale naturale sau
antropice, ca resurse sau atracţii turistice, precum şi prin prisma relaţiilor ce se stabilesc
între activitatea de turism (ca activitate economică) şi mediu geografic, precum şi cu
celelalte domenii economice din spaţiul respectiv.
Geografia ca ştiinţă a peisajului natural şi umanizat poate aborda, prin metode
proprii, turismul în toată complexitatea sa cauzală, economică, socială, spaţială şi
temporală şi în interacţiunea acestuia cu mediul geografic.
Deci, apare, ca necesitate, dezvoltarea unei discipline geografice de legătură între
geografie şi turism, care să studieze raporturile cauzale dintre activitatea de turism şi
mediul geografic, factorii de mediu (geografici, cultural-istorici, social-economici,
politici etc.), care generează sau influenţează fenomenul turistic şi, invers, impactul
turismului asupra mediului geografic, precum şi relaţiile care se stabilesc între turism şi
comunităţile umane (sub aspect economic şi social). În obiectul său de studiu se regăseşte
turismul ca fenomen economico-social, cultural, educaţional – instructiv şi liant al
cooperării internaţionale, fenomen spaţial şi temporal. Repartiţia ofertei şi producţiei
turistice, precum şi distribuţia bazinelor emitente de turişti şi a fluxurilor turistice în
raport cu principalii factori determinaţi, naturali, economici, sociali, politici şi de
influenţă, intră, de asemenea, în sfera cercetărilor geografiei turismului.
În ceea ce priveşte obiectul de studiu şi de cercetare, considerăm că: geografia
turismului este o ramură a geografiei umane şi economice, care studiază, prin metode
proprii geografiei, turismul ca fenomen economico-social complex şi entitate funcţională
şi spaţială în continuă evoluţie, sub următoarele aspecte: răspândirea şi valorificarea
resurselor turistice naturale şi create de om; factorii determinanţi şi de influenţă ai
turismului; repartiţia ofertei de produse turistice şi servicii specifice consumului turistic;
distribuţia fluxurilor turistice ca volum, ritm şi direcţie; relaţiile de intercondiţionare
dintre turism, mediul înconjurător (ca suport şi materie primă) şi societate, precum şi
efectele ecologice, sociale şi economice ale activităţii turistice asupra mediului
înconjurător şi a comunităţilor omeneşti din spaţiul studiat; stabilirea unor tipologii şi
clasificări geografice şi turistice în domeniu.
33
Universitatea SPIRU HARET
34. În literatura de specialitate sintagma „geografia turismului” este în general
acceptată, doar conţinutul său fiind luat în discuţie, opiniile completându-se, punând în
evidenţă complexitatea obiectului de cercetare al acestei discipline geografice. Cu toate
că turismul a devenit obiect de studiu al geografiei turismului, încă din 1919, iar ca
disciplină de învăţământ superior din 1914 (în Germania – Düsseldorf, Mac, 1992), abia
la Congresul Internaţional de Geografie de la Varşovia din anul 1939 se recunoaşte
geografia turismului ca ramură distinctă a geografiei (Rădulescu, 1946).
Pe plan european se înregistrează numeroase opinii privind definirea geografiei
turismului, prof. Mac (1992) face trimiteri la mai mulţi autori din Europa, dintre care
selectăm trei definiţii, mai apropiate de realitatea fenomenului turistic.
După geograful german Günter Iacob (1966), „geografia turismului studiază
repartiţia spaţială a turismului în localităţile şi teritoriile favorabile pentru scopuri de
odihnă şi turism, cât şi raporturile şi acţiunile (efectele) reciproce dintre turism şi
localităţile şi teritoriile turistice”. Într-o formulare mai largă, „geografia turismului
studiază repartiţia spaţială a turismului, condiţiile şi particularităţile sale în diverse ţări,
teritorii şi localităţi”. Alte opinii au cercetătorii Ruppert K. şi Maier J. (1970), după care
geografia turismului este considerată „geografia timpului liber” şi are ca obiect cercetarea
spaţială a bazelor naturale ale turismului, localităţilor şi ariilor apte pentru turism, cu
precădere pentru odihnă.
Prof. L. Dinev (1973) din Bulgaria arată că „geografia turismului studiază
particularităţile teritoriale ale economiei turismului, repartiţia teritorială a activităţilor
productive şi de deservire legate de turism, condiţiile, factorii şi resursele care determină
dezvoltarea acestuia în diverse ţări şi regiuni”.
Alte opinii privind obiectul geografiei turismului se reduc la studierea fluxurilor
turistice sau a regiunilor turistice şi legăturile rutiere dintre ele.
Şi în România au fost preocupări pentru definirea geografiei turismului ca ramură a
geografiei.
Unii autori arată că obiectul geografiei turismului este „studierea raporturilor dintre
fenomenul turistic, mediul geografic şi mediul social” (Rădulescu, N. Al., 1946),
ocupându-se, în primul rând, cu „studierea turismului ca mişcare a populaţiei”
(provenienţa turiştilor, direcţia şi ritmul curentului turistic), cu „factorii geografici care
l-au generat sau influenţat”, precum şi cu „modul în care, la rândul său, turismul
influenţează mediul geografic”.
Alţi autori, urmărind principiile regionalismului şi integrării geografice, arată că,
pornindu-se de la studii locale, regionale, până la nivelul unei ţări sau al întregului glob,
se poate ajunge „la generalizări teoretice, la conturarea legilor generale ale geografiei
turismului” (Iancu, colab., 1967).
Unii geografi propun ca obiect al geografiei turismului „stabilirea tipologiei
turismului şi a regiunilor turistice, descoperirea, descrierea şi cartografierea peisajelor cu
valoare turistică” (Mihăilescu, 1969), iar, mai recent, alţi autori arată că „geografia
turismului, prin structură şi conţinut, abordează turismul în calitate de fenomen social-
economic complex al civilizaţiei contemporane, bazându-se în întregime pe principiile şi
metodologia specifică geografiei” (Swiezewski, colab., 1976).
Alţi autori se preocupă de „raporturile reversibile existente între geografie şi
turism”, de contribuţia cercetărilor geografice la dezvoltarea turismului prin elaborarea de
34
Universitatea SPIRU HARET
