2. Epoca predinastica
În epoca eneolitică sursele arheologice
capătă un caracter mai precis prin faptul că
apare arta figurată : omul, până acum
invizibil, se arată reprezentat deseori. Apoi
dezvoltarea ceramicii decorate dă elemente
mai precise unei cronologii relative, care să
poată stabili şi preciza concluziile ce se pot
trage din evoluţia şi perfecţionarea
ustensilelor. Pe de altă parte unele date
despre starea Egiptului în epoca predinastică
pot fi aflate din studiul textelor Piramidelor
care se referă la epoci cu mult anterioare
primei dinastii istorice a Egiptului.

3. Riturile funerare în epoca badariană nu diferă prea
mult de cele de la Merimide şi El-Omari dar în cultura
de la Nagada aceste rituri evoluează repede. Atunci
când coliba devine dreptunghiulară în locul celei
ovale sau circulare, mormântul devine şi el
dreptunghiular şi se menţine astfel în toată perioada
predinastică. În acelaşi timp groapa este căptuşită cu
cărămidă nearsă, lucrându-se un fel de cavou care
are chiar bolţi şi celule laterale în care se aşează
alimente, apoi o scară de coborâre în cavou.
Cadavrul nu a mai fost învelit în piei de animale sau în
pânză ci aşezat mai întâi într-un fel de coş lucrat din
nuiele, apoi într-un adevărat sarcofag, coşciug lucrat
din pământ ars în foc ca un vas de argilă, dar cel mai
des într-un coşciug lucrat din scânduri.

4. Apariţia statului egiptean - primul stat din
lume - trebuie considerată ca impusă de
necesitatea imperioasă a coordonării pe
întreg spatiul Văii Nilului, a sistemului de
irigaţii şi îndiguiri care aveau să
domolească furia inundaţiilor anuale ale
fluviului şi să le facă folositoare agriculturii.
Popoarele primitive, care locuiau în
regiunile aflate de o parte şi de alta a Văii
Nilului, în deşerturile arabice şi libice dar şi
cele ce erau în Nubia, putea invada şi jefui
ţinuturile bogate ale Egiptului.

5. Aceşti factori au impus în mod stringent
constituirea statului egiptean (mai întâi două state,
apoi unul singur). Amândouă regatele au avut de
fapt o autonomie în tot timpul domniei faraonilor -
prin particularităţile, păstrate cu grijă, ale regimului
lor şi prin administraţiile separate. Legătura dintre
aceste două regate autonome a fost totdeauna
faraonul, care era şi rege al sudului şi al nordului.
Dealtfel la moartea lor, faraonii din imperiul vechi
aveau două morminte dintre care unul nu conţinea
mumia defunctului rege,deci era cenotaf - dar
exista un mormânt pentru Egiptul de Sud şi unul
pentru Egiptul de Nord pentru acelaşi faraon. De
câte ori se produceau răscoale, răzmeriţe sau
invazii străine, Egiptul avea tendinţa foarte netă să
se despartă iarăşi în cele două regate care
renăşteau fiecare sub alt faraon.

6. Epoca thinita
Această epocă este numită thinită după
numele oraşului This, din apropiere de
Abydos s-au găsit, la sfârşitul veacului al
XIX-lea, numeroase obiecte marcate cu
cartuşul regilor din aceste dinastii. Epoca
thinită cuprinde primele două dinastii ale
Egiptului (din lista dinastiilor ce ne-a fost
lăsată de Manethon, un preot egiptean
care a trăit în secolul al III-lea înaintea erei
noastre).

7. Tradiţia expusă de Manethon şi de Herodot afirmă
că regele Menes a unificat ţara şi a întemeiat
oraşul Memphis, care este de fapt la limita
naturală dintre Egiptul de Sus şi Egiptul de Jos.
Monumentele din vremea faraonului Udimu
menţionează sărbători religioase şi ceremonii ; în
timpul lui se pare că s-a celebrat sărbătoarea sed
a reîntineririi faraonului. Tot de la el s-a adăugat la
numele faraonului şi un alt titlu : nswt bit "cel al
trestiei şi al albinei" planta simbolizând Egiptul de
Sus, iar albina Egiptul de Jos. După Udimu a
domnit fiul său Adjib (numit în listele lui Maneton,
Miebis) dar succesorul său, faraonul Semerkhet
(numit Semempres de Maneton), a pus să se
şteargă numele lui Adjib şi al reginei Merneith
(mama sa), pretutindeni acolo unde le-a putut găsi
.

8. Succesorul faraonului Semerkhet, faraonul Ka, a
pus să se şteargă şi numele acestuia, astfel că
suntem înclinaţi să credem că el a fost un
uzurpator al cărui nume a fost şters din cauza
credinţei că numele este legat de persoana care îl
poartă într-un chip magic, şi distrugerea numelui
este distrugerea însăşi a persoanei vii, dacă
trăieşte pe lumea aceasta, a răposatului în lumea
lui Osiris, dacă a murit. Deşi regele Adjib a avut
domnie lungă, totuşi numele lui a fost şters de pe
toate monumentele de către succesorul său
Semerkhet şi ar fi rămas necunoscut fără celebra
piatră de la Palermo care consemnează toţi
faraonii.

9. Imperiul Vechi
Unirea celor două regate egiptene a dat putinţă
faraonilor să desăvârşească şi să lărgească
sistemul de irigaţie al întregii Văi a Nilului, ceea ce
a dus la o sporire însemnată a producţiei agricole
şi la înmulţirea populaţiei Egiptului .
Comerţul se făcea în acea vreme prin troc apoi a
urmat mari expediţii comerciale cu produsele de
care Egiptul dispunea în exces, expediţii făcute pe
corăbii care mergeau în oraşele feniciene unde
duceau produse agricole şi se întorceau cu lemn
de care Egiptul atunci, ca şi acum, era destul de
lipsit.

10. Pentru a întări frontierele Egiptului faraonul Snefru pune să
se clădească un zid mare la sud şi la nord. Dar faraonii
dinastiilor a III-a şi a IV-a au fost aceea care au început
construirea de piramide imense, mausolee regale, zidite din
blocuri mari de piatră, la care au trudit, muncind pe o arşiţă
necruţătoare, la tăierea pietrei, la şlefuirea acesteia, apoi la
transporturi şi la construcţia acestor edificii, sute de mii de
oameni.
Prima piramidă este aceea a regelui Djoser de la Saqqara ;
piramidă în trepte care are 60 metri înălţime. Cea mai mare
dintre piramide este piramida regelui Kheops (în egipteană
Hufu), care constituie unul din punctele de atracţie cele mai
căutate de turiştii din lumea întreagă, la Giza, lângă Cairo.

11. Există multe teorii cu privire la originile poporului egiptean, subiectul
inca fiind controversat.
Studii genetice recente arata ca populatia actuala a Egiptului este
caracterizata de o linie paternala comuna cu zona Africii de Nord in
primul rand si ceva influente din Orientul Mijlociu. Studiile bazate pe
linia materna leaga egiptenii moderni de locuitorii actuali ai Eritreei si
Etiopiei Vechii egipteni isi plasau originile intr-o zona pe care ei o
numeau Punt, sau "Ta Neteru" (Taramul Zeilor"), pe care majoritatea
egiptologilor o plaseaza intr-o arie ce cuprinde Eritreea si Dealurile
Etiopiene.
Un studiu recent al morfologiei danturii egiptenilor antici confirma
trasaturi dentale caracteristice Africii de Nord, si intr-o masura mai
mica populatiei din sud-vestul Asiei. Studiul confirma si continuitatea
biologica de la Perioada Predinastică pana dupa perioada faraonica.
Un studiu bazat pe statura si proportia corporala sugereaza unele
influente ale caracteristicilor antropomorfice tropicale in unele grupuri,
in perioada tarzie, odata cu extinderea imperiului.