3. Ei bine, a fost odată, într-o lume îndepărtată,
un început al acestei civilizații uimitoare, undeva în anul 3100 î.HR,
când regele Menes a întemeiat Egiptul, prin unirea regatelor Egiptului de
Sus cu cel de Jos.
Aproape instantaneu s-a dezvoltat o cultură deosebită.
Însă în anul 332 d.Hr. sosirea lui Alexandru cel Mare a pus capăt
stilului de viață egiptean.
Acea cultură unică a fost îngropată sub straturi de tradiții
grecești, romanice și arabice, astfel încât ansamblul de cunoștințe
din trecutul gloriosului Egipt s-a pierdut.
Au mai rămas doar monumentele și textele hieroglifice
ale căror semnificații, probabil, nu vor mai fi niciodată complet
descifrate.

9. Egiptul are aproximativ 80 millioane de locuitori, în majoritate arabi de origine hamitică-estică,
dar şi beduini. Populaţia este concentrată în Valea Nilului, delta Nilului si litoralul marilor
Mediterana si Rosie. Orasele cele mai mari peste 1 milion de locuitori, cum este si capitala Cairo
cu aprox. 20 millioane locuitori, Alexandria in delta Nilului cu 4.1 milioane de locuitori, Aswan 1.1
milioane de locuitori.

16. Statutul femeilor din prezentul Egipt este unul de cetățean de mâna a
doua: pentru că legislația este influențată de legea islamică, o femeie nu poate
obține un pașaport sau o viză fără acordul soțului ei, anumite meserii fiindu-le
interzise. Conform statisticilor Ministerului Sănătății, o femeie din două este
bătută de către soțul ei, iar legile de protecție, deși există, sunt inaplicabile pentru
că cer, în mod absurd, un martor ocular, altul decât victima. Așa numitele "crime
de onoare", care sunt monedă curentă în toată lumea musulmană, sunt mai puțin
pedepsite decât alte crime. O femeie creștină care se căsătorește cu un musulman
trebuie să-și crească copiii conform shariah, ea fiind obligată să urmeze cursuri
religiose islamice. Musulmancele nu au voie să se căsătorească cu un creștin sau
evreu. Legile Egiptului permit poligamia. Ca în aproape toate țările islamice,
femeia are dreptul la jumătate din moștenirea la care este îndreptățit legal un
bărbat: astfel că, atunci când o fiică unică își moștenește părinții, ea va împărți
moștenirea cu unchii ei.

22. Din morminte, mastabale şi piramide este nelipsită imaginea soarelui, în
încercarea defunctului de a lua cu sine lumina şi căldura lui. Soarele era
simbolul supravieţuirii, căci se credea că aşa cum soarele renaşte în fiecare zi
din zeiţa Nut, după ce a traversat cerul spre vest pe o barcă numită meandjet,
era din nou înghiţit de zeiţă, pentru a reapărea în zorii zilei următoare.
Existau mai mulţi zei ai soarelui la egipteni, căci fiecare aspect al soarelui era
reprezentat de o altă divinitate. Floarea de lotus, care noaptea îşi închide
petalele şi conform credinţelor egiptene, se retrage sub apă, ca să reapară
dimineaţa, este un simbol, dar şi o analogie a soarelui însuşi. Alte simboluri
ale soarelui: obeliscul, cobra uraeus, discul solar.
Pasărea legendară Phoenix, despre care tradiţia spunea că o data la 500 ani
renăştea din propria cenuşă, era o altă reprezentare a soarelui care murea
noaptea şi renăştea dimineaţa; creştinismul incipient a adoptat-o ca simbol
al nemuririi si reînvierii.

26. În prezent, din punct de
vedere religios,
aproximativ 85% dintre
egipteni sunt musulmani
sunniţi, 10% creştini copți,
5% alte religii: greco
ortodocşi, romano-catolici,
protestanti, biserici
armeneşti și, în număr
foarte mic, evrei .
"Profilajul", care este
interzis în țările
democratice, este practică
legală în Egiptul de azi,
unde pe documentele de
identitate se specifică
religia posesorului.

31. Se spune că odinioară, în Egiptul Antic, existau nişte preoţi magi
care cunoşteau foarte bine puterea gândului, precum şi multe alte „forţe”.
Pentru a proteja mumiile regilor, ale faraonilor şi ale hierofanţilor, ei
procedau imediat după moartea unuia dintre ei la o ceremonie care dura
28 de zile. Trei sute de preoţi psalmodiau, pe un ritm special, al cărui ton
era dat de către conducătorul lor Ma-Krovu („Drept-Rostitorul”), anumite
incantaţii. Astfel, ei „fabricau” o formă-gând de o extraordinară putere…
Ceea ce în zilele noastre se cunoaște a fi mult temutul blestem…
Cel mai cunoscut este cel al Faraonului Tutankhamon, care a luat
naștere în 1923, la scurt timp după ce mormântul său a fost deschis:
aristocratul englez care a finanțat excavarea, George Edward Stanhope
Molyneux Herbert, mai bine cunoscut sub numele de Lordul Carnarvon, a
murit în urma unei înțepături de țânțar care i-a otrăvit sângele.
Această poveste a strabatut întreaga lume și a generat o mulțime de
superstiții, astfel încat mulți istorici cred că a stat la originea miturilor
despre blestemele mormintelor faraonilor.

37. Cleopatra provenea de fapt din Grecia?
Devenită Cleopatra a VII-a a Egiptului, ea a
fost ultimul faraon al Egiptului Antic. Făcea
parte din Dinastia Ptolemaică, de origine
grecească, dinastie ce a condus Egiptul
după moartea lui Alexandru cel Mare.
Membrii acestei dinastii vorbeau limba
greacă, refuzând vehement să se exprime
în limba egipteană. Din acest motiv,
ambele limbi erau folosite în redactarea
documentelor oficiale. Însă spiritul
nonconformist al Cleopatrei a contrastat
cu convingerile conservatoare ale familiei
din care provenea. Astfel, ea a învăţat şi a
utilizat limba egipteană şi, în plus, a
îmbrăţişat cultura ţării, reprezentându-se
ca reîncarnarea zeiţei egiptene Isis.

38. …Atât barbații cât și femeile egiptene purtau machiaje
elaborate?
Egiptul antic este considerat leagănul machiajului, el datând încă
din mileniul al III-lea î. Hr. Machiajul pentru ochi era în general verde
(făcut din cupru) sau negru (făcut din plumb).
Egiptenii credeau că machiajul are puteri vindecătoare.
Antimoniul, sau Khol (creionul negru) cum îl numim noi azi, cu care
egiptenii îşi conturau ochii avea calitatea de a apăra ochii oamenilor
de deşert. El irita continuu glandele lacrimale. În plus avea şi funcţie
simbolică, amintind de ochiul lui Horus. Horus era şoimul sacru a
cărui acuitate vizuală simbolizează lupta luminii împotriva
tenebrelor.

39. …Egiptenii sunt inventatorii calendarului ?
Descoperirea unei tablete din timpul domniei Regelui Djer din
Prima Dinastie (aprox. 3000 î. Hr.) i-a făcut pe primii egiptologi să
declare faptul că egiptenii stabiliseră deja în aceea perioadă o legătură
între răsăritul heliacal al stelei Sirius și începutul anului. Conform
vechiului calendar egiptean, anul avea 365 zile și era împărțit în 12 luni
a câte 30 de zile fiecare, plus cinci zile suplimentare (epagomenae) la
sfârșitul anului. Lunile erau împărțite în trei săptămâni, iar o
săptămână avea 10 zile.
Deoarece anul egiptean era aproximativ cu un sfert de zi mai scurt
decât anul solar și evenimentele stelare nu se produceau la aceeași
dată calendaristică, i se mai spunea și Annus Vagus sau „An Rătăcitor”.
Egiptul Antic a avut un calendar diferit în timpul Vechiului Regat,
cu anul de 320 zile după cum se menţionează pe Piatra de la Palermo.

40. Perucile erau accesoriu foarte important pentru egipteni?
Ca semne distinctive egiptenii bogaţi purtau peruci, iar cei
săraci purtau părul lung pe spate sau în cozi împletite. De
asemenea, până la vârsta de 12 ani, băieţii egipteni aveau capul
ras, păstrând doar o şuviţă lungă de păr.
Inclusiv faraonul purta intotdeauna o peruca, numita
“nemes”, pentru a nu-şi lăsa la vedere podoaba capilară. Purtarea
perucilor înlătura şi problema păduchilor şi scutea persoanele
deţinătoare de asemenea obiecte de vestimentaţie să-si mai
piardă timpul cu aranjarea părului.
În plus, acest accesoriu capilar le putea masca vechilor
egipteni şi anumite diformităţi crescute pe pielea capului.

44. The END