1. 1
Regalitatea Romei
Îndelungata istorie a Romei are trei mari perioade: epoca regalităţii (753-
509 i.Hr.), epoca republicană (509-27 i.Hr.) şi epoca imperială (27 i.Hr.- 476
d.Hr.).
Întemeierea legendară a oraşului Roma este realizată, la 21 aprilie 753
î.Hr., decei doigemeni Remus şiRomulus. Legenda începecueroul Aeneas, care
după ce părăseşte Troia incendiată, după o lungă călătorie pe Marea Mediterană
ajunge în Latinium unde se căsătoreşte cu Lavinia, fiica regelui Latinus. Aeneas
înfiinţează oraşul Lavinium. Fiul lui Aeneas întemeiază oraşul Alba Longa. Aici
după domnia a 12 urmaşi ai săi pe tron urcă tatăl legendarei Rheei Silvia, regele
Numitor. Fratele acestuia, Amulius, îl înlătură de pe tron şi pune stăpânire pe
putere, iar pe Rheei Silvia o transformă într-o vestală pentru a nu mai emite
pretenţii la tron. Frumuseţea fetei îl face pe zeul Marte să se îndrăgosteascăde ea
şi să cadă asupra ei sub forma unei ploi de aur. Drept urmare, iau naştere doi
gemeni, Romulus şi Remus, care pentru a nu fi ucişi de Amulius sunt puşiîntr-un
cufăr şi lăsaţi să plutească pe Tibru. Cufărul este purtat de ape până în grota
Lupercaliilor la poalele Palatinului. Gemenii crescuţila începutdeo lupoaică, mai
apoi de păstorul Faustulus, devin doi tineri puternici.
În urma unor dispute cu nişte tineri din Alba Longa, sunt aduşi în faţa lui
Numitor care-i recunoaşte. Romulus şi Remus reuşesc să-l readucă pe bunicul lor
pe tron, după care se întorc pe meleagurile unde au crescut să înfiinţeze un oraş.
Pentru a vedea cui îieste soarta mai favorabilă, ei seurcă pe douăcoline apropiate
- Remus pe Aventius şi Romulus pe Palatinus - şi de acolo scrutează zarea: lui
Remus i se înfăţişează şase vulturi, iar lui Romulus doisprezece, fapt care arată că
lui au hotărât zeii să-i încredinţeze soarta noii cetăţi. Romulus a decis să
construiască oraşul pe Dealul Palatin şi a pretins că el ar trebui să fie rege pentru
că a văzut mai mulţi vulturi. Remus a obiectat spunând că el a văzut vulturii lui
primul. Fiecare a inceput să construiască ziduri pentru oraşul lor pe dealurile
2. 2
respective. Romulus a marcat graniţele oraşului cu un plug tras de un bou alb sio
vacă albă. Remus, glumind la adresa mici inălţimi a zidului care inconjura oraşul
fratelui lui, a sărit peste zidul de pe Dealul Palatin, s-au luat la ceartă şi Romulus
mânios l-a ucis pe Remus. Oraşul a crescut in jurul Palatinului şi a fost numit
Roma dupănumele lui Romulus, primul ei rege. Astfel că Romulus a fostcel care
a fondat Cetatea Romei.
Doisprezece este un numar incarcat de simboluri. Este simbolul guvernarii
perfecte (12 luni are anul, 12 semintii ale lui Israel, 12 ucenici ai lui Hristos etc.).
Doisprezece e o octava mai inalta a numarului trei si indica o mare intelegere si
intelepciune, echivaland cu diviziunile spatiului cosmic. Cea mai mare parte a
cunostintelor lui e extrasa din experientele vietii, lucru care aduce un calm care
persista pana si in cele mai turbulente situatii. E considerat a fi vechiul numar al
incheierii unui ciclu, intrucat semnaleaza sfarsitul copilariei si primele stadii ale
maturitatii. Mai mult, vechile sisteme de numarare si masurare sunt bazate pe
acest numar si avem ca dovada termeni precum ‘o duzina’ (‘a dozen’ = 12), ‘a
gross’ (de 12 ori 12), un siling (12 pence) si ‘un picior’ (12 cm.). Din punct de
vedere negativ, doisprezece poate suferi de o forma de depresie, cauzata de
sentimentul de resemnare in fata greutatilor vietii.
La începutul istoriei Romei erau adorate divinităţi tainice, ale căror nume
nu se rosteau. Puterea extraordinară a fiecărui zeu se implica în viaţa oamenilor
şi în natură, ca o forţă sobră, miloasă dar şi răzbunătoare. Aceasta protejează
fiecare act al vieţii, de la naştere până la moarte.
Sunt dedicate zeilor plante sacre (stejarul şi laurul), păsări sfinte (vulturul şi
ciocănitoarea) şi animale sfinte (lupul, şi, mai ales, lupoaica, vulpea şi scroafa
prolifică cu 30 de purcei).
Zeitatile antice ale Romei, care au fost venerate secole intregi si care au
aparut in numeroase legende, fac parte din Panteonul roman. Cei doisprezece zei
3. 3
ai panteonului grecesc au, bineinteles, intruchipari, insa sub alte nume, si in cel
roman. Zeii erau in general plasati in cupluri sau familii casatorite. Acestia erau:
Jupiter, Juno, Minerva, Neptun, Venus, Marte, Apolo, Diana, Vesta, Vulcan,
Ceres si Mercur.
Cei 12 Zeii din panteonul roman erau impartiti in trei triade: cea
arhaica, cea capitolina si cea plebeiana. Primii zei care au fost venerati, cei
arhaici, erau Marte, Jupiter si Qvirinus. Triada capitolina era insa inca
venerata in acelasi interval de timp precum cea arhaica pentru ca il
cuprindea pe Jupiter impreuna cu Juno si Minerva. Triada plebeiana din
panteonul roman a fost stabilita in jurul secolului V inaintea erei noastre.
Zeitatile venerate in cadrul acestei trinitati erau Liber, Libera si Ceres.
Romanii apreciauca 3 este o cifra a norocului intrucat fulgerul lui Jove era
intreit, tridentul lui Neptun avea trei dinti, iar Cerberus, cainele lui Pluton,
avea trei capete; Furiile erau in numar de trei; zeita Diana avea o natura
tripla, fiind Diana pe pamant, Hecate in lumea subpamanteana si Luna in
ceruri.
Jupiter, stăpânul zeilor și al oamenilor, asemănat cu Zeus din mitologia
greaca, protectorulRomei, Zeul Luminii șitatăl zeilor are casimboluri vulturul și
fulgerul. Era considerat drept divinitate supremă, dătătoare de viața și de lumină,
care cârmuia cerul și pământul, stăpânea tunetul și trăsnetul, dezlănțuia ploile și
furtunile.
Marte era, la origine, zeul renasterii naturii, devenind mai tarziu zeul
razboiului si al agriculturii. Romanii il considerau drept protectorul lor si tatal lui
Romulus. Animalele sacrepentru Marte erau ciocanitoarea silupul care mai mereu
erau vazute impreuna.
Qvirinus este zeul sabin al razboiului care a ajuns si in panteonul roman.
Sabinii ridicasera un altar acestui zeu pe una din cele sapte coline ale Romei iar
4. 4
romanii, cand au ajuns aici, au absorbit cultul sau printre practicile lor religioase.
El era considerat zeul stejarului si era intruchipat purtand o sulita in mana.
Denumita Iuno de catre romani, sotia supremului stapinitor al Olimpului,
Jupiter (Zeus, la vechii greci), isi trage obirsia din contaminarea cultului unei
divinitati feminine de factura prelatina, etrusca, Uni (personaj destul de
enigmatic), si cel al zeitei eline Hera, personalitate mult mai complexa si
cunoscuta in legendele clasice antice. Junona, stăpîna zeilor, avea ca atribuţii
cerul, iar simbolurile ei erau păunul şi gîştele. Ea se îngrijea de căsătorie, fiind
zeiţa căsătoriei şi a copiilor. De asemenea, întruchipa aerul, voinţa şi acţiunea,
fiind bună şiîndurătoare, darşi nemiloasă. Era extrem degeloasă pe fetele cu care
o înşela Jupiter.
Zeita Minerva a fost considerata una dintre cele mai importante divinitati
ale lumii antice greco-romane. Ea ocupa locul al treilea, dupa Jupiter, stapinul
Atotputernic, si Iuno, sotia acestuia, in lista celor 12 divinitati de frunte, omagiate
la Roma , care formeaza „triada capitolina“ (denumirea unui templu de pe colina
Capitoliului roman). Ea ocroteste mestesugurile, stiinta agricola, fiind
inventatoarea constructiilor navale, a strategiei militare (razboaie calculate),
patronand, totodata, intelepciunea si abilitatea mintii.
Ceres era zeita din panteonul roman a agriculturii, fertilitatii, granelor si
relatiilor matriarhale. Ea era fiica lui Saturn cu Ops si sora lui Jupiter. Copiii ei
erau Proserpina, Neptun, Vesta si Pluto. In unele legende si scrieri se spune ca ea
le-a dat nastere si lui Liber si Libera. Miturile in care ea este vazuta sunt similare
cu cele ale zeitei grecesti Demeter. Tocmai de aceea, Ceres este asemuita zeitei
grecesti si inclusa in cele 12 zeitati principale ale panteonului roman.
Liber este singurul zeul masculin al triadei plebeiane si reprezentantul
vinului, al libertatii si fertilitatii. El era zeitatea ce patrona plebeii Romei. Zeul a
fost asociat cu vorbitul liber si cu drepturile acelora majori. Cultul sau era legat
5. 5
de cel al lui Bacchus. Inainte de a deveni zeu roman insa, Liber le acompania pe
Ceres siLibera in cultele fertilice ale italienilor. Dupa caderea monarhiei romane,
si zeitatile venerate au fost schimbate, iar aceasta a fost sansa plebeilor de a-si
ridica proprii zei la inaintare. In acest fel Liber, Ceres si Libera au devenit triada
esentiala a romanilor.
Libera este o zeita a fertilitatii in panteonul roman. Originile sale sunt
necunoscute, legendele cu privire la ea lipsind de asemenea. Ea a devenit varianta
feminina a lui Liber si nu se stiu multe lucruri despre ea. Ea a fost mai tarziu
identificata ca si fiica lui Ceres, Proserpina, dupa ce Ceres a fost echivalata cu
zeitatea greaca Demeter.
Neptun, la romani, zeul Mării, identificat cu Poseidondin mitologia greacă,
fiul lui Saturnus şi al Rheei, ca şiceilalţi fraţi ai săi, când s-a născut, a fostînghiţit
de către tatăl său şi apoi dat afară. Când s-a făcut împărţirea Universului, lui
Jupiter i-a revenit Cerul, lui Orcus lumea subpământeană, iar lui Neptun Împărăţia
apelor. El sălăşluia în fundul mării împreună cu soţia sa, Amphitrite, alături de
care, uneori, urmat de un întreg cortegiu marin şi purtat de un car tras de cai
înaripaţi, spinteca valurile. Neptun stârnea furtunile sau făcea ca apele mării să
devină liniştite, el scotea insule la iveală sau le cufunda pe altele lovindu-le cu
tridentul său, făcea să izvorască râuri sau să seînchege lacuri. O dată el a încercat
împreună cu Iuno şi cu Minerva să-l pună în lanţuri pe Jupiter, dar încercarea a
dat greş. De atunci Neptun a fost mereu alături de preaputernicul său frate care
cârmuia destinele lumii. Legat de numele său este episodul întrecerii care a avut
loc între el şiMinerva atunci când a fostsă-şiîmpartă între ei pământul Atticei ,ca
săînalţe zidurile Troiei. Faptul cănu a fostrăsplătit pentru munca saa atras mânia
lui Neptun asupra troienilor. Această mânie, şi faptul că Odysseus i-a ucis un fiu,
pe ciclopul Polyphemus, l-a determinat pe puternicul zeu să-l urmărească pe erou
cu răzbunarea sa, nimicindu-i pe rând corăbiile şi aruncându-l de pe un ţărm pe
6. 6
altul. Cu zeiţele sau cu muritoarele de rând Neptun a avut numeroşi fii şi fiice,
majoritatea înfăţişaţi ca nişte fiinţe monstruoase sau a căror forţă era de temut.
Cele 3 functii teologico-sacrale exprimate si patronate de triada
precapitolina: Marte, Jupiter si Qvirinus iau la romani configuratia unei suite de
regi. Acestor3 zei le corespund primii 4 regi legendari: Romulus, Numa, Tullius
si Ancus.
Regalitatea a reprezentat prima institutie a Romei arhaice, care a raspuns
initial predispozitiei latinilor pentru "ligi, federalizare politica si religioasa,
sarbatori comune".
Cele 3 puteri fundamentale ale unui rege se definesc prin:
1. Sacralitatea regelui (omologul sau divin este Iuppiter), sporita prin
ceremonia triumfului, prin calitatea de mare augur; regelui, in virtutea dreptului
de a lua auspicii, ii revenea sarcina stabilirii calendarului (dies fasti et nefasti);
Numa Pompilius a impartit anul in 12 luni. In calitate de pontifex maximus, regale
prezida cultele religioase si asigura respectarea acestora, in vederea ocrotirii
divine, pentru prosperitatea cetatenilor. Regele numea vestalele, ceea ce releva
vechimea acestui cult si credinta arhaica a unitatii indisolubile dintre comunitate,
focul sacru si conducatorul comunitatii. Chezasia bunastarii comunitatii o
reprezenta buna functionare a ultimelor douacompartimente. Regii etrusci, nefiin
legati afectiv de aceastacredinta, vor desacraliza treptat puterea regala, inlocuind-
o cu modelul tiraniei grecesti, cu autarhia.
2. A doua functie importanta a regelui, cea de sefmilitar, decurge din calitatea
lui de aparator al comunitatii romane. Romulus, ca prototip al lui dux, a fost
apoteozat pe Campul lui Marte, Quirinus. Tot in calitate de comandant suprem ,
regale detinea Imperium "puterea militara", care-i permitea sa conduca toate
operatiunile militare, sadeclare razboi sausa incheie pace. Pentru aceste initiative
7. 7
militare, avea nevoie doar de ratificare din partea adunarii poporului. Important
era sa se pastreze intre limitele "legale" ale lui fas si ius.
3. In calitate de iudex, regale asigura armonia dintre cetateni, iar judecata
regelui era de netagaduit. Marele judecator nu intervenea insa, decat in cazuri
grave - de inalta tradare sau in cazul pedepsirii unei vestale (cand se aplicau
pedepsecumplite). Uneori, rezolva litigii intre ginti, dacaacestea aveau implicatii
religioase. Regii etrusci insa au desacralizat functia juridical si au micsorat
drepturile gintilor , impunand puterea personala in luarea deciziilor.
Regatul Roman a fostorganizarea de stat a Romei și a teritoriilor sale de la
fondarea orașului înanul 753 î.Hr. de către Romulus până la expulzarea lui Lucius
Tarquinius Superbus în 510 î.Hr. și formarea Republicii Romane.
Pana la abolirea regalitatii ar fi asumat functia de rege, rex, al Romei, 7
personaje: 4 latino-sabini si 3 etrusci. Ei au fost contabilizati ca sapte, prin
analogia cu cele sapte coline ale Romei. Atractia pentru numarul 7 provine dintr-
un fond mitic indo-european. (4 - simbolul pamantului + 3 - simblolul cerului =
7 - totalitatea cosmosului.) Acesti sapte regi au fost: Romulus (latin), Numa
Pompilius (sabin), TullusHostilius (latin), Ancus Martius (sabin), Tarquinius
Priscus, Tarquinius Tullus, Tarquinius Superbus (etrusci). Însemnele regilor
Romei erau 12 lictori conducând legăturile cepurtau topoare, dreptuldea se aşeza
pe un scaun Curule, Toga Picta de culoare roşu închis, încălţăminte roşie şi o
diademă albă în jurul capului. Dintre toate aceste insemne, cea mai importantă era
toga.
Romulus (753-715 î.Hr.). Roma este fondata de Romulus dupa uciderea
fratelui sau Remus.
Numa Pompilius (715-673 î.Hr.). Dupa moartea lui Romulus acesta este
dus la Olimp si transformat in zeul Quirinus. Numa devine rege. A impartit zilele
8. 8
in faste si nefaste. A impartit anul in douasprezece luni. A ridicat templele lui
Vesta si lui Januss.
Tullus Hostilius (673-641 î.Hr.). Numa Pompilius moare, Tullus Hostilius
devine rege, un rege razboinic.
Ancus Marcilius (641-616 î.Hr.). Tullus Hostilius moare, Ancus Marcilius
devine rege. A fostun rege razboinic. A construit primul pod delemn peste Tibru
si a intemeiat colonia Ostie. La moartea lui in 616 î.Hr. incepe dinastia etruscilor.
Lucius Tarquinius Priscus (616-579 î.Hr.). Ancus Marcilius moare, Lucius
Tarquinius Priscus (Tarquin I) devine rege. El a inzestrat orasul cu un sistem de
canalizare. A ordonat inceperea construirii unui templu dedicat lui Jupiter la
Capitoliu. A construit Marele Circ. Este asasinat de descendentii lui Ancus
Marcilius.
Servius Tullius (579-534 î.Hr.). Lucius Tarquinius Priscus moare, Servius
Tullius devine rege. El da Romei o constitutie. A impartit cetatenii in cinci
categorii sociale in functie de avutie. Obligativitatea serviciului militar depindea
de apartenenta la una.
Lucius Tarquinius Superbus (534-509 î.Hr.). Servius Tullius moare, Lucius
Tarquinius Superbus (Tarquin II) devine rege, a fost victorios in multe razboaie
si si-a silit poporul sa construieasca marele canal de scurgere in Tibru, Cloaca
Maxima. A fostun tiran in permanent conflict cu vecinii. O miscare revolutionara
ii alunga pe el si pe familia sa din Roma. Republica nou infintata va dura aproape
jumatate de mileniu.
