1. SEMNIFICAŢIA CONTRIBUŢIEI
LUI JEAN AMOS COMENIUS
PENTRU FUNDAMENTAREA
UNUI ÎNVĂŢĂMÂNT MODERN
S T U D E N T : D A R I A P Ă S Ă I L Ă
P E D A G O G I E A N U L I
Platon - Viața și
opera
2. Platon - Viața și opera
Viața lui Platon (cca.427-347 î.Hr.)
Aristokeles numele său adevărat;
descendent al unei familii de aristocrați din Grecia;
scrie poezie, pictează, în tinerețe;
la 20 de ani,devine elev al lui Socrate până la moartea lui(399 î.Hr);
face mai multe călătorii după moartea lui Socrate;
se refugiază un timp la Megara(Grecia),unde îl cunoaște pe Euclid;
la 40 ani face prima călătorie în Sicilia(Itaia) la Siracuza, în vederea aplicării
acolo a reformelor politice propuse de către el, prin aşa numitele constituţii;
îl cunoaște pe pitagoreicul Archytas din Taren, la curtea din Siracuza
după presupusa eliberare din sclavie,Platon se retrage din politică şi deschide o
şcoală filosofică în Atena(Grecia) numită Akademia;
la 60 de ani face a doua călătorie la Siracuza- Sicilia(Italia), dar este suspectat
că pregăteşte o răsturnare a puterii ;
La 64 de ani face a treia călătorie în Italia de Sud, are un nou eșec pe planul
ideilor politice;
se dedică pentru restul vieții doar treburilor din cadrul Akademiei.
Moare la în anul 347, la 80 ani.
Platon
3. OPERA LUI PLATON
Platon a fost fondatorul culturii şi educaţiei cu dominanţă filosofică;
are preocupări de natură politică susținând ideea că veritabilul om de stat trebuie să posede
ştiinţa guvernării, in sensul de cunoaştere fondată pe raţiune,în opoziție cu opinia comună ;
discipol al lui Socrate, el consideră că scopul ultim al educaţiei este inţelepciunea,din aceasta
derivă şi celelalte virtuţi:dreptatea, cumpătarea, curajul, iar toate contribuie la fericirea omului;
El a creat specia literară a dialogului, în care problemele filosofice sunt abordate prin discuția
dintre mai mulți interlocutori;
Este cel dintâi filosof care a scris 35 de dialoguri și 13 scrisori;
- DIALOGURI de TINEREȚE
- DIALOGURI de TRANZIȚIE
- DIALOGURI de MATURITATE
-DIALOGURI de BĂTRÂNEȚE
4. OPERA LUI PLATON
Dialogul “REPUBLICA”
-lucrare scrisă în formatul unui dialog socratic(aprox.360 î.Hr.)
-Dialogurile sunt scrise de Platon si “folosite” literar (puse pe seama lui) de Socrate.
- Platon susţine ideea conform căreia cei mai buni trebuie să guverneze, deoarece el concepe politica
în sensul educaţiei şi al mântuirii.
-Platon condamnă democraţia ateniană fondată pe egalitatea între cetăţeni în participarea guvernării
statului,
-Modelul societal care stă în spatele fiecărei societaţi istorice este ierarhia, in care clasele sociale au
o permeabilitate marginală: fără sclavi, fără discriminări, între bărbaţi şi femei.
-“Societatea bună” ar trebui să fie guvernată de regi filosofi; oameni
dezinteresaţi care nu conduc pentru binele propriu ci pentru binele societaţii.
-Alegoria peşterii este o încercare de justificare a locului filosofului
în societate ca lider
-Platon vorbeşte despre patru forme greşite ale guvernării :
timocraţia, oligarhia, democraţia şi tirania.
5. OPERA LUI PLATON
Dialogul “LEGILE”
- Platon militează pentru o combinație între democrație
și monarhie, ca formă de guvernare;
- educaţia are ca scop să dea corpului şi sufletului frumuseţea şi perfecţiunea ;
-se începe cu educația sufletului, fiindcă el poate da trupului perfecțiune maximă;
- educaţia nu este diferenţiată în funcţie de originea socială a individului;
- educația intelectuală se realizează prin intermediul “Artei muzelor”;
- educația fizică se realizează cu ajutorul gimnasticii, aceasta având rol curativ;
Sistemul de învățământ obligatoriu:
3-6 ani – educație prin joc, pentru dezvoltarea curajului și a inițiativei, cânt, povestire și gimnastică;
6/7-1o ani - Școala primară- se învață cititul, scrisul, socotitul şi gramatica;
10-17/18 ani - Școala de studii secundare,divizată pe 3 cicluri,în care se învață pe
rând:literatura,muzica,matematica;gimnastica se practică toată perioada;
17/18-19/20 ani- Stagiul militar ,obligatoriu pentru băieți;
Învățământul superior – 10 ani-studiul ștințelor; 5 ani- studii filosofice,15 ani -implicare în viața cetății pentru
experiență, cu selecții foarte riguroase, după fiecare perioadă;
Educaţia trebuie să devină o chestiune de ordin public, realizată cu profesori aleşi de cetate şi controlaţi de
magistraţi speciali.
6. OPERA LUI PLATON
Teoria cunoașterii
continuator al ideilor lui Socrate,potrivit cărora, adevărul se află
în stare latentă în mintea omului;
Cunoaşterea, ca reamintire, se realizează în mai multe etape:
1. Opinia sau Părerea (Adevărul opiniei este întotdeuna numai probabil, nesigur)
2. Știinţa - (caracterizată prin adevăr și certitudine)
Psihologia Platonică
caracterul oamenilor depinde de acea facultatea a sufletului care domină în ei: însetaţi după
ştiinţă, vanitoşi sau iubitori de câştig;
sufletul are origine divină,coborât în trup în urma unei legi universale;
Puterile sufletului: Raţiunea (vizitiul), voinţa, curajul;
Calul cel bun
Calul cel rău (poftele - partea cea mai rea a sufletului).
Facultățile sufletului: gândirea (raţiunea-se află în cap);
afectele şi a sentimentele(se află în piept)
poftele (se află în pântece)
7. OPERA LUI PLATON
Etica platonică
este fundamentată pe metafizica ideilor;
dezvoltă idei socratice;
cine cunoaște Binele,este bun și face binele;
nimeni nu face nedreptatea de bună voie, ci din neștiință;
Filosofia politică
Concepția social-politică : Statul este asemeni omului, iar omul asemeni statului
scopul statului este de a crea condiţii pentru realizarea dreptăţii;
omul poate fi perfect din punct de vedere moral doar într-un stat bine organizat;
oamenii culți,educați,virtuoși pot forma un stat în care domneşte ordinea şi legea;
Însemnătatea istorică a operei lui Platon
Opera platoniană a avut înrâurire incalculabilă, mijlocită şi nemijlocită, asupra viitorimii;
a fost cea dintâi doctrină din antichitate care, în vremea Renaşterii, a adus un suflu nou, filosofic, în
pustiul scolasticii în decadenţă;
prezintă mari primejdii şi chiar scăderi filosofice, căci adesea el înlocuieşte
explicarea exactă, ştiinţifică a lucrurilor cu speculaţii fantastice şi chiar cu mituri
poetice, dă o lămurire infinită şi înşelătoare, care nu rezistă nici experienţei, nici
criticii.
8. B I B L I O G R A F I E
1 . M O N T E R E L I , I N D R O , I S T O R I A G R E C I L O R , E D . A R T E M I A , B U C U R E S T I , 1 9 9 4 ;
2 . A L B U L E S C U , I O N , D O C T R I N E P E D A G O G I C E , E D I T U R A D I D A C T I C Ă Ş I
P E D A G O G I C Ă , B U C U R E Ş T I , 2 0 0 7 ;
3 . P L A T O N , „ R E P U B L I C A ” , I N O P E R E , V O L . V , E D I Ţ I E I N G R I J I T Ă D E C . N O I C A Ş I P . C R E Ţ I A ,
E D I T U R A Ş T I I N Ţ I F I C Ă Ş I E N C I C L O P E D I C Ă , B U C U R E Ş T I , 1 9 8 6 ;
4 D E B E S S E , M A U R I C E , M I A L A R E T , G A S T O N , R A I T E D E S C I E N C E P E D A G O G I Q U E S , T . I I –
H I S T O I R E D E L A P E D A G O G I E , P R E S S U N I V E R S I T A I R E S D E F R A N C E , P A R I S , 1 9 7 1 ;
5 . M A N Z A T , I O N , I S T O R I A F I L O S O F I E I U N I V E R S A L E , E D . P S Y C H E , B U C U R E S T I , 2 0 0 3 ;
6 . M U S C A , V A S I L E , I N T R O D U C E R E Î N F I L O S O F I A L U I P L A T O N , E D . I . R . I . , B U C U R E S T I ,
2 0 0 2 ;
7 . Z L A T E , M I E L U ( C O O R D O N A T O R ) P S I H O L O G I E , M A N U A L P E N T R U C L S . A X - A ,
E D I T U R A A R A M I S , B U C U R E S T I , 2 0 0 5 .
9. Semnificaţia contribuţiei lui Jan Amos Comenius pentru fundamentarea
unui învăţământ modern
Viața lui Comenius(1592-1670 )
Jan Ámos Komenský –numele său adevărat;
s-a născut la Nivniţa, în Moravia (Cehia de astăzi),într-o familie de protestanți;
rămâne orfan de timpuriu,merge la școală la 10 ani, la 16 ani este înscris la școala latină;
urmeză facultatea de teologie la Herborn şi Heidelberg;
începe activitatea didactică în Cehia, apoi, emigrează la Leşno(Polonia),datorită condițiilor
istorice neprielnice;
este invitat pentru a dirija reforma şcolii în Anglia, Suedia, Olanda, Ungaria, (4 ani a trăit şi în
Ardeal);
a călătorit foarte mult, a trăit ca proscris şi a pelegrinat prin mai toate oraşele mari din Europa;
10. OPERA LUI COMENIUS
Autor a 154 cărți – marea majoritate,cărți de filosofie educaţională şi teologie;
Cele mai importante opere : Didactica magna (1657), Informatorul scolii materne,
Lumea sensibila in imagini, (primul manual de citire ilustrat) Pampaedia, Panshopia.
- este considerat părintele pedagogiei moderne, fiind „primul creator al unui sistem
pedagogic" (M. Stanciu);
- în opinia sa, toţi oamenii au dreptul şi datoria de a cunoaşte totul despre tot
Didactica Magna - închipuia arta de a-i învăţa pe toţi toate;
- este adeptul educaţiei în conformitate cu natura, care nu forţează nimic şi
se subordonează legilor interne de dezvoltare a fiinţei umane;
- a pus bazele teoretice ale organizării procesului de învăţământ pe clase şi lecţii;
- a introdus categoria de principiu în pedagogie;
- recomandă ca metode de predare: exerciţiul, intuiţia, explicaţia;
- structurează un plan de învăţământ pe discipline şcolare şi elaborează o
programă şcolară, în sensul modern al termenului;
- acordă o importanţă deosebită programului şcolar, formelor de organizare a
procesului de învăţământ şi propune o structură a anului şcolar;
- se arată interesat de alcătuirea manualelor şi a altor materiale didactice cu
caracter metodic; - cere din partea profesorilor o pregătire serioasă, multilaterală.
11. OPERA LUI COMENIUS
În Pampaedia - emite ideea unei educații pe intregul parcurs al vietii umane - principiul
educatiei permanente de azi
În Pansophia - declară principiul educaţiei conform naturii: omul este macrocosmos în
microcosmos, omul este o părticică a naturii.
În Informatorul şcolii materne a tratat pentru prima dată, problemele educaţiei în familie a
copilului de vârstă preşcolară. Şcoala maternă (cum a fost numită educaţia în familie) a
fost considerată de el ca fiind factorul de bază pentru dezvoltarea omului.
Însemnătatea operei lui COMENIUS
* ridică teoria educaţională la rangul de domeniu de cercetare;
* pune accentul pe dimensiunea practic-acţională a formării religiozităţii, religia reprezintă o
bază şi un principiu de organizare al programului educativ;
* construieşte un sistem de învăţământ pe 4 trepte ,după principii psihologice;
*organizează învăţământul public în jurul obstacolelor şi dificultăţilor de tot
felul şi determină diviziunile acestuia cu o exactitate şi justeţe remarcabile…
*consideră instrucţia şi educaţia mijloace propii de a ridica umanitatea,
de a o înnobila, de a o face mai fericită.
12. BIBLIOGRAFIE
Comenius, J. A., Didactica Magna, E.D.P Bucureşti, 1970, pg. 4-131;
Cernichevici, S., Cimpoieş, M., Ionescu, O.,Stanciu, I., „Istoria pedagogiei – manual pentru
liceele pedagogice şi institutele pedagogice de 2 ani” –– E.D.P., Bucureşti, 1972;
David, E., Introducere în istoria pedagogiei, Editura Psihomedia, Sibiu, 2006;
Didactica Pro, revistă de teorie şi practică educaţională,Chișinău, nr.5, octombrie, 2001,
pg. 47-50.
Stanciu, I.Gh.“O istorie a pedagogiei universale şi romaneşti până la 1900”, Editura
Didactica şi Pedagogică,Bucureşti,1977.