Recommended
Recommended
More Related Content
Similar to Lucrare Scrisa_J.J Rousseau_02.docx
Similar to Lucrare Scrisa_J.J Rousseau_02.docx (20)
Recently uploaded
Recently uploaded (6)
Lucrare Scrisa_J.J Rousseau_02.docx
- 1. I. Date generale 1. Numele și prenumele. Liceul absolvit. Facultate absolvită. Brănescu (Nuică) A.G. Giorgiana. Liceul Teoretic Novaci, Județul Gorj, filieră teoretică, profil uman, specializare filologie. Universitatea din Craiova, Facultatea de Litere, specializarea Franceză-Spaniolă, plus modulul psihopedagogic nivelul I. În prezent urmez Universitatea din Craiova, Masterul de Perspective lingvistice și literare în spațiul francofon, plus modul psihopedagogic nivelul II. 2. Experiența în învățământ sau alte domenii de activitatea socială- dacă este cazul. - 3. Prezența la curs și seminar: număr de prezențe Prezențe la curs sunt 12 ore, iar prezențe la seminar 4 ore . 4. Activitatea la seminar: tema susținută sau elaborată în scris. - 5. Rezultate anterioare: a) note obținute în anii I. la științele educației: Psihologia educației, Pedagogie I. 6. Alte realizări semnificative – participări la conferințe, publicații, stagii de formare în alte tări. Participarea la olimpiada națională de limbi romanice în clasa a XII-a- limba spaniolă, în cadrul Universității din Craiova am beneficiat de bursă Erasmus + la Universitatea din Oviedo din Spania, pe o durată de 5 luni.
- 2. Emile sau despre educație Jean Jacques Rousseau -Analiză- În lucrarea de față voi prezenta viziunea din pedagogia premoderna în plan universal a lui Jean Jacques Rousseau, reprezentant al Iluminismului, care prin operele sale a avut o influență importantă asupra paradigmei pedagogiei moderne și este considerat un pionier al pedagogiei existenţei. A lăsat o imensă bogăţie de idei în perimetrul gândirii pedagogice, devenind unul dintre stâlpii pedagogiei universale. Adept al principiului „educaţiei negative”, Rousseau consideră că rolul educatorului este de a-l păzi şi apăra pe copil de influenţele externe venite din partea societăţii. Face o duioasă pledoarie pentru întoarcerea la natură, la resursele funciare ale existenţei nealterate de intervenţia oamenilor. Examinată prin prisma interpretării ştiinţifice, - ca obiect de demonstraţie nu ca subiect de admiraţie, gandirea filosofică şi pedagogicăa lui Rousseau reflectă - de pe poziții idealiste - setea veacului său de a înlătura povara strivitoare a decrepitudimi morale a societăţii feudale și încearcă să restaureze inocenţa și virtutea cu vigoarea şi căldura simțirii mai mult decat cu stringenţa logică a argumentării raţionale. Cine caută să descopere în scrierile lui Rousseau un sistem filosofic. Logic şi coerent construit. Cu coordonate fixe ca cele ale marilor sisteme din epoca modernă se împiedIcă de contradicţii ambiguităti, paradoxe şi întalneşte. deseoi alături de sclipiri geniale, banale şi dulcege aforisme de morală sensitivă, morală amintită în Confesiuni, dar nescrisă. Obiectivitatea cunoaşterii sociale în domeniul educaţiei este imprimată de principiul „educaţiei negative” care poate contribui la rezolvarea contradicţiei fundamentale a pedagogiei moderne, acea între omul natural (care este bun, dar, aşa cum remarcă Rousseau în Discurs asupra originii inegalităţii, nu este încă nici raţional şi nici virtuos) şi omul social, care este egoist, corupt, coruptibil. Rousseau dorea trecerea de la educatia formala, teoretica si abstracta la una practica, empirica, deductiva. In cartea despre care vorbesc acum, Rousseau face referire la nenumarate moduri prin care se pot formula lectii de tipul acesta, din domenii variate. În domeniul cercetării teoretice a educaţiei, politica poate fi comparată cu educaţia, deoarece aceasta, pe de o parte, cere intervenţii interdisciplinare şi, pe de altă parte, solicită convergenţa viziunilor, fapt necesar pentru a elabora un obiect specific de studiu şi o metodologie proprie de cercetare. Fundamentul educației l-a transmis prin concepța social-politică prezentat astfel în trei scrieri importante: Discurs asupra originii şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni: „Cea mai utilă şi mai puţin avansată dintre toate cunoştiinţele umane pare a fi aceea de a fi om”, afirma J.J.Rousseau în cadrul celebrei sale scrieri: Discours sur l’origine et les fondements de
- 3. l’inégalité parmi les hommes. Pentru a cunoaşte sursa inegalităţii dintre oameni, trebuie ca aceştia să se cunoască mai întâi pe sine. Contractul Social începe prin una dintre cele mai celebre replici ale lui Rousseau, omul se naște liber și pretutindeni este în lanțuri, ganditorul francez de origine elvețiană urmărind identificarea uni mod de guvernămant care să asigure libertatea cetățenilor, prin pactul pe care aceștia îl semnează cu statul. Aces guvern, ar viza asigurarea binelui general, moment în care se poate spune că anumiți cetățeni ar avea de suferit, întrucat binele lor privat ar putea sa sufere de binele majorității. A făcut-o în romanul Emile sau despre educație (1762) ”Ne naștem slabi, avem nevoie de forțe; ne naștem lipsiți de toate, avem nevoie de ajutor; ne naștem proști, avem nevoie de judecată. Tot ceea ce n-avem la naștere și ne va trebui când vom fi mari ne este dat prin educație”, astfel definește J.J.R. acest proces esențial de transformare a micului animal în ființă umană.Citiți în Ziarul Metropolis . ‘’Educația vine de la natură, de la oameni și de la lucruri’’. Scrie el. Cele 5 ‘’cărți’’ ale operei sale sunt următoarele : Primul an de viață- varsta naturii, cand în preajma copilului se află mama- doică și tatăl- preceptor, atunci, înainte de a înțelege, el se instruiește. Cartea a 2-a privește dezvoltarea copilului între 2 și 12 ani, care presupune educarea sensibilității(țipăt,plans, libertate și dependența de lucruri).Educația morala(memorizare maxime, definiții, exemple, însușirea de noțiuni cu privire la proprietate,adevțr, minciună, la propria persoană), educația intelectuală, sub semnul sloganului ‘’nici o carte înainte de 12 ani’’, educația corporală(exerciții fizice, noțiuni de igienă), educația senzorială(pipăit, văz, auz,gust, miros). Această carte cuprinde citate din Platon (referitoare la regimul vegetarian) și înfățișarea a doi copii, unul crescut cu cărți și profesori, altul în mijlocul naturii (Emile). Vârsta forței formează obiectul cărții a 3-a, când se face educația intelectuală, bazată precumpănitor pe experiență, construirea de mașini și o singură lectură (Robinson Crusoe de J. Swift). Adaugă educația manuală și socială care înseamnă recomandarea unei meserii. În cazul elevului ideal, Emile, e vorba de tâmplărie. Cartea a 4-a, de la al 15-lea an la căsătorie, ”vârsta rațiunii și a pasiunii”, e cea mai importantă pentru J.J.R. De aceea face ample considerații despre originea sentimentelor, iubirea de sine, amor propriu, orientarea spre lumea abstractă, stăpânirea impulsurilor naturale prin exerciții fizice, formarea gustului pentru a-l îndrepta pe tânăr spre judecăți estetice și morale. Nu lipsește aici educația sexuală – în genere omisă în tratatele de pedagogie de până atunci – și cea religioasă. Un portret ideal al viitoarei soții, Sofia, întregește acest modul educațional. Ultima carte e consacrată chiar Sofiei: educație intelectuală, estetică, morală. Volumul se încheie cu mariajul dintre Emile și Sofia. În ultimul capitol al monumentalei sale opera, Rousseau se ocupă de educarea femeii, a Sofiei, predestinată să devină soția lui Emil. Aceasta primește o educație limitată, în vederea formării ca bună soție, și are menirea de a se îngriji de gospodărie, de soț și de creșterea copiilor. În acest sens, ea trebuie să devină virtuoasă blândă și înțelegătoare. Femeia este făcută anume ca să placă
- 4. bărbatului, iar violența ei constă în farmecul pe care-l poartă, căci ”cel mai puternic e stăpân în aparență și depinde în realitate de cel mai slab.” ( Cucoș, 2001, p. 159) Emile sau despre educaţie este considerat de D. Todoran „un tratat de pedagogie”, utopic, dar care include „idei deschizătoare de drumuri în pedagogia modernă”. Conţinutul utopic al tratatului rezultă din: • ipoteza bunătăţii naturale, originare a fiinţei umane care nu este demonstrată ştiinţific; • soluţia izolării copilului de societate; • considerarea factorului natural (ereditate fizică şi psihică) ca determinant în raport cu ceilalţi doi factori ai dezvoltării personalităţii celui educat: mediul şi educaţia (numită de Rousseau „educaţia prin oameni”); • reducerea scopului educaţiei la dezvoltarea naturală a copilului (fără a evidenţia corelaţia optimă necesară între ereditate – mediu – educaţie); • definirea restrictivă a conceptului de natură – redus la „natura din noi constituită din tendinţele şi înclinările originare Pedagogia lui J-J. Rousseau este construită pe baza a două principii epistemologice integrate în structura de funcţionare a „logicii necesităţii naturale”: a) Principiul epistemologic al cunoaşterii copilului în vederea organizării raţionale a educaţiei; b) Principiul epistemologic al organizării educaţiei ca activitate liberă. Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) poate fi considerat un precursor al „Educaţiei noi” şi al „pedagogiei existenţei”. Opera sa reflectă frământările istorice ale epocii premergătoare revoluţiei de la 1789. Ea evoluează pe parcursul a două etape: • etapa critică: Discurs asupra ştiinţelor şi artelor; Discurs asupra economiei politice, Discurs asupra originii şi fundamentelor inegalităţii între oameni; Scrisoare către d’Alembert cu privire la spectacole (1758); • etapa construcţiei teoriei: a) filozofice (Julie sau Noua Heloise, 1761); b) politice (Contractul social, 1762); c) pedagogice (Emile sau despre educaţie, 1762). ”Influența lui Rousseau asupra gândirii și practicii educative europene a fost imensă. Pestalozzi, deși a considerat că unele dintre ideile lui Rousseau sunt nepractice, a aplicat doctrina rousseauistă în educarea elevilor, punând accent pe utilizarea simțurilor și pe libertatea copilului. Curentul educației noi de la începutul secolului XX își are originea în filosofia educațională rousseauistă.” (Momanu, 2014, p. 128) Operă de factură utopică, cu sugestii folosite ulterior de numeroși pedagogi, Emile a fost primită în timpul vieții lui J.J.R., mai ales de autoritățile din Franța și Elveția, țări între care a pendulat autorul, cu profundă indignare. Tiraje arse, interdicții, expulzare – toate acestea, paradoxal, i-au
- 5. sporit faima. Pentru mulți a fost comod să admită că omul se naște bun dar e pervertit de societate. Însă soluția sugerată de J.J.R, izolarea de aceasta, a devenit contraproductivă. De aceea, tratatul său de pedagogie, cum le-a plăcut unora să definească lucrarea, rămâne doar o nestemată de nefolosit în producția literară a iluminismului. ”Influența lui Rousseau asupra gândirii și practicii educative europene a fost imensă. Pestalozzi, deși a considerat că unele dintre ideile lui Rousseau sunt nepractice, a aplicat doctrina rousseauistă în educarea elevilor, punând accent pe utilizarea simțurilor și pe libertatea copilului. Curentul educației noi de la începutul secolului XX își are originea în filosofia educațională rousseauistă.” (Momanu, 2014, p. 128).