mantuirea-in-familie

1
MÂNTUIREA ÎN FAMILIE
CUPRINS
Introducere..............................................................................................................2
I Familia – cea mai veche institu ie lăsată de Dumnezeuț ........................................5
I.1. Originea familiei...................................................................................................5
I.2 Taina cununiei........................................................................................................8
I.3. Raporturile dintre bărbat i femeie....................................................................12ș
I. 4. Scopul i motivulș
căsătoriei..............................................................................14
I.4.1. Scopul căsătoriei..........................................................................................14
I.4.2. Motivul căsătoriei........................................................................................16
II Asceza în cadrul familiei.......................................................................................20
II. 1. Compara ie între via a monahală i via a deț ț ș ț
familie.........................................22
II.2. Rugăciunea în via a familiei...............................................................................25ț
II. 3. Dragostea...........................................................................................................27
II.4. Prietenia – perioadă premergătoare căsătoriei....................................................30
II. 5. Răbdarea............................................................................................................33
III Probleme cu care se confruntă familia...............................................................37
III.1. Concubinajul....................................................................................................37
III.2 Desfrânarea........................................................................................................41
III.3. Divor ul............................................................................................................45ț
III.4. Na terea i educa iaș ș ț
copiilor............................................................................48

2
IV Familia cre tinăș
astăzi..........................................................................................54
IV.1. Recomandări pentru evitarea distrugerii familiei.............................................56
Concluzii...................................................................................................................60
INTRODUCERE
Am ales această temă deoarece mă preocupă foarte mult problema mântuirii mele,
vreau să nu-L mai supăr atât de mult pe Dumnezeu. Nu am chemare spre via a monahală iț ș
vreau să tiu cum po i să fii foarte credincios, cum po i să împline ti voia lui Dumnezeu, darș ț ț ș
în cadrul familiei. Sunt convinsă că societatea contemporană nu este trecută cu vederea de
Dumnezeu, condi iile actuale ale unui om obi nuit sunt cunoscute de El, mântuirea nu esteț ș
doar pentru oamenii care fac jertfe extraordinare, asce i, stâlpnici etc., ci suntem chema i cuț ț
to ii, a a cum ne aflăm, spre a-L urma pe Hristos.ț ș
Dumnezeu ne aten ionează ori de câte ori suntem în fa a păcatului prin vocea con tiin ei,ț ț ș ț
îndemnându-ne mereu spre bine, dar noi respingem chemare Lui i ne îndreptăm spreș
flăcările plăcerilor. De obicei tinere eaț este perioada în care omul caută plăceri, în care apar
foarte multe ispite i tocmai din aceast motiv este foarte bine ca omul, încă de foarte timpuriu,ș
să fie cu luare-aminte la via a sa, pentru a nu- i pirde sufletul.ț ș
Pe parcursul lucrării voi discuta i despre problemele care afectează familia, unaș
dintre acestea fiind desfrânarea, “boala plăcerii”, care influen ează comportamentulț
oamenilor în societate, părerea i atitudinea acestora fa ă de familie.ș ț Grija fa ă de suflet nuț
trebuie amânată pentru la bătrâne e, deoarece obiceiurile urâte, păcătoase, se scot mult maiț
greu atunci, iar bătrâne ea este o etapă a vie ii imprevizibilă (nimeni nu cunoa te câ i ani vaț ț ș ț
trăi, dacă va ajunge la ea, etc. ).
De asemenea, văd foarte mul i oameni pe care nu-i interesează via a lorț ț
duhovnicească, folosesc libertatea, pe care Dumnezeu ne-a dat-o, săvâr ind păcate, ei nu- iș ș
dau seama că în acest fel se îndreaptă spre suferin ă, atrag pedeapsa lui Dumnezeu. Dragosteaț
de cele duhovnice ti este îndreptată către cele trecătoare. Păcatul ne desparte de Creatorulș
nostru.”Păcatul distruge con tiin a, paralizează voin a, întunecă sentimentele, murdăre teș ț ț ș
trupul.Păcatul destramă familii, omoară copii în pântecele mamelor, aduce diverse boli 1
“.El
1
Konstantin V. Zorin, Păcatele tinere ii i sănătatea familieiț ș , Editura Cartea Ortodoxă, Bucure ti, 2010, pag. 10ș

3
nu se prezintă ca ceva înfrico ător, ci este ca “fructul oprit”: atrăgător, frumos, dulce, iar dupăș
gustare răne te toată fiin a.ș ț
Oamenii nu mai pre uiesc familia, se despart foarte u or, sau de cele mai multe oriț ș
preferă să nu se căsătorească, să trăiască în concubinaj.Familia este cel mai important lucru
din via a oricărei persoane.Familia este alături de noi când to i ceilal i ne părăsesc.Familiaț ț ț
înseamnă siguran ă, apropiere, legătură foarte puternică, comuniune.Este în natura omului săț
caute să nu mai fie singur, să caute să- i întemeieze propria familie.ș
Dumnezeu are multe moduri prin care să-l mântuiască pe om.Via a aceasta nu esteț
chiar atât de lungă precum ni se pare, i, oricum am alege să o trăim, trebuie să ne luptăm săș
trăim cu Hristos, să nu mai păcătuim, iar dacă am căzut, să ne pocăim.Sufletul este nemuritor,
iar moartea este doar o trecere dintr-o via ă în alta, numai că perioada petrecută aici esteț
decisivă pentru cum va fi sufletul după moarte. Dumnezeu nu ne va întreba dacă am fost
căsători i sau necăsători i, dacă am fost monahi sau mireni, teologi sau neteologi, nu vomț ț
avea nici o scuză i nici un răspuns la Judecată.Faptele noastre i greută ile pe care le-amș ș ț
răbdat ne vor hotărî locul pe care îl merităm.Este posibil ca la Judecată femeile care au fost
căsătorite, care s-au chinuit cu copiii, oamenii care au trăit în lume, să le-o ia înainte
monahilor, monahiilor. La fel oamenii simpli, fără prea multă carte ,retarda ii să le-o iaț
înainte teologilor2
.Dumnezeu le va permite mai mult unora ca ace tia să-L cunoască. Fiecareș
va vedea slava lui Dumnezeu potrivit cură iei sufletului său, propria cură ie va hotărîț ț
aceasta.Sfin ii Părin i sunt de părere că dacă omul nu a avut prea multe greută i în via ă, dacăț ț ț ț
nu a suferit, Dumnezeu nu prea mai are fa ă de unul ca acesta nici oț datorie.Celui care a avut
noble e, frumuse e, sănătate,ț ț ”Dumnezeu îi va spune: Te-ai desfătat în via a ta de bunătă ileț ț
tale, de frumuse ea ta. Acum ce- i mai datorez? Nimic.ț ț ”3
Dacă le-ai avut pe toate aici, n-ai
fost bolnav, n-ai avut neajunsuri, probleme prea mari, ai avut un trup sănătos, puternic, dar n-
ai luptat să fii virtuos, să câ tigi virtu i, de i puteai, este foarte greu să ai ai aceea i sim ire aș ț ș ș ț
măre iei lui Hristos pe care o au ceilal i.ț ț
Dar invalidul, care multă vreme, sau toată via a a răbdat nejunsul său va câ tiga multț ș
mai u or un loc în Rai. i chiar dacă uneori va mai cârti, Dumnezeu nu i le va lua în seamă peș Ș
toate, îl va trata ca pe un copil mic, care nu tie ce vorbe te, un copil mic trupe te iș ș ș ș
duhovnice te.ș
Lucrarea de fa ă î i propune să prezinte posibilită ile de sfin ire ale omului obi nuit,ț ș ț ț ș
contemporan, care are familie, sau care vrea să- i mai întemeieze o familie, nu ale celuiș ales
2
Cuviosul Paisie Aghiorîtul, Cuvinte duhovnice ti.Via a de familieș ț , Editura Evanghelismos, Bucure ti, 2003, pag. 257ș
3
Idem., pag. 254

4
special de Dumnezeu, care poate să facă nevoin e mai pu in obi nute. Eu cred că avemț ț ș
nevoie de monahi, de asce i, de astfel de trăitori care să se roage pentru lume, mult mai mult,ț
dar este nevoie i de sfin i care să stea printre oameni, de modele, prin care Dumnezeu săș ț
arate că se poate să fie sfin enie i în via a obi nuită pe care ne-a dat-o, în comunitate iț ș ț ș ș
comuniune unii cu al ii. Voi urmări traseul familiei de-a lungul timpului, voi aborda iț ș
problema copiilor, iar în ultimul capitol vor fi prezenta responsabilită ile familiei cre tine, aț ș
omului cre tin în general, fa ă de societate.ș ț
Prin străduin ă i osteneală proprie, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, eu cred că omulț ș
contemporan mai poate gusta sfin enia i poate vedea minunile lui Dumnezeu.ț ș

5
I FAMILIA-CEA MAI VECHE INSTITU IE LĂSATĂ DEȚ
DUMNEZEU
I. 1. Originea familiei
În Cartea Facerii aflăm că Dumnezeu a creat lumea în şase zile. În ziua a şasea
Dumnezeu a făcut fiarele sălbatice, animalele domestice, târâtoarele pământului şi pe om,
ultimul i cel mai important dintre creaturile pământului. Spre deosebire de celelalte fapturiș
ale lui Dumnezeu care apar prin cuvânt, omul, coroana crea iei,ț (Fac 1,28) a fost creat „după
chipul Său” (Fac 1,27) printr-un act special i direct: „ș Atunci, luând Domnul Dumnezeu
ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă
vie.” (Fac 2,7)
După ce Universul a fost împodobit, pentru Adam „ nu s-a găsit ajutor pe potriva lui ”
(Fac. 2,20) . Una din paginile cele mai frumoase din Geneză este aceea când Adam, în sânul
acestor bogă ii, este singur. În ciuda faptului că el nume te toate animalele i lucrurile, seț ș ș
simte mut, incapabil de a pronun a ceva căci nimeni nu îi poate răspunde. În acele momenteț
de neîmplinire, singurătate şi sărăcie existenţială Dumnezeu creează o însoţitoare de viaţă
pentru acesta, şi îi prezintă femeia. „ Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn
greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta
luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam. Şi a zis Adam:
<<Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că
este luată din bărbatul său>>”. (Fac 2,21-23) Dumnezeu a făcut femeia pentru ca să-l
ferească de singurătate, pentru ca să se completeze reciproc.4
Nici Dumnezeu nu este o singură
persoană, în acest caz n-ar fi iubire, ar fi numai Dumnezeu. A a stau lucrurile i-n cazulș ș
omului, care-i făcut după chipul lui Dumnezeu.
Începând din acel moment se va deschide dialogul i va încol i rodul iubirii în istoriaș ț
umană. Unitatea omului (barbat si femeie), constă în faptul că femeia a fost luata din coasta
lui Adam, din ceva ce îi aparţine, reprezintă jumătatea ce îl completează. Alcătuirea
bărbatului i a femeii nu-i o unutate fiziologică, ci o unitate prin iubire. Cele două existen eș ț
umane, bărbatul i femeia, se completează nu numai pe planul trupesc, ci i pe cel spiritual.ș ș
4
Pr. Prof. Dumitru Stăniloaie, TEOLOGIE DOGMATICĂ ORTODOXĂ, Vol. III, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 2003, pag. 187

6
Nunta este Taina prin care bărbatul şi femeia devin omul deplin, două jumătăţi care "numai
împreună alcătuiesc umanitatea completă" (Stăniloae, Pr. Dumitru, Teologia Dogmatică
Ortodoxă, vol. III, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 2003, p. 187). Căsătoria începe cu o iubire, o atrac ie trupească, spirituală, în careț
fiecare îl pre uie te pe celălalt, îl respectă, având disponibilită i nelimitate de a accepta toateț ș ț
jertfele i oboselile pentru el. Cu timpul iubirea dintre cei doi se dovede te prin fapte, iarș ș
aspectul spiritual începe să devină din ce ăn ce mai important, ia locul atrac iei fizice de laț
început. Părintele Dumitru Stăniloae era de părere că familia are un caracter sacru deoarece a
fost întemeiată de Dumnezeu. Aceasta va fi în curs de dezvoltare, căci pierde harul stării
primordiale dupa căderea în păcat, când apare poligamia, (Fac 16,1-3), femeia devine o sclavă
etc., până când Mântuitorul o va ridica la rangul de Sfantă Taină .
Sfanta Scriptură aminte te de această unire binecuvântată de Dumnezeuș : “De aceea
va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.”
(Fac. 2,24) Legătura care se realizează între un bărbat i o femeie devine mai puternică decâtș
orice altă legătură de sânge, tocmai din această cauză cei doi î i pot părăsi părin ii care i-auș ț
născut i i-au crescut, î i pot părăsi fra ii, familia în sânul căreia au trăit.Poate că este preaș ș ț
mult spus că-i părăsesc, dar dragostea care îi leagă este mai puternică decât dragostea pentru
familia din sânul căreia provin. Astfel, învăţătura de credinţă ortodoxă înfăţişează familia ca o
institu ie de origine divină, întemeiată de Dumnezeu în Rai. Cre tinismul nu dispre uie teț ș ț ș
necesitatea unirii trupe ti între bărbat i femeie. Rugăciunile de la Cununie amintesc despreș ș
aceasta, dar consideră că numia în cadrul căsătoriei. Ea devine un mijloc de unire sufletească
completă, adâncind-o tot mai mult. Unirea trupească a bărbatului cu femeia, admisă doar în
cadrul căsătoriei, este i un mijloc de consolodare a unirii suflete ti.ș ș
Cre tinismul nu admite decât două atitudini fa ă de pofta trupeascăș ț : înfrânare totală,
în afara căsătoriei, sau o folosire a satisfacerii ca mijloc de unire sufletească i de înaintare înș
ea. “Aceasta este neprihănirea patului…..sau castitatea conjugală “5
, amintită de rugăciunile
făcute la Cununie. Este la fel de importantă ca i castitatea monahală, fiind un drum spre oș
tot mai mare castitate. Pentru amândouă este nevoie de luptă spirituală .
Familia este o institu ie de origine divină, stabilită de la Crea ie, iar rela ia dintreț ț ț
membrii familiei este asemănătoare cu rela ia dintre persoanele Sfintei Treimi (iubire,ț
egalitate, comuniune ).În cre tinism, căsătoria se încheie între două persoane, acestea fiindș
fidele fa ă de al treilea, fa ă de Mântuitorul, i Dumnezeu Tatăl, i Duhul Sfânt.Aceastăț ț ș ș
atitudine a so ilor fa ă de Dumnezeu întăre te unirea între ei, i dintre ei iț ț ș ș ș
5
Pr. Prof. Dumitru Stăniloaie, TEOLOGIA DOGMATICĂ ORTODOXĂ, Vol. III, ....pag. 197

7
Dumnezeu.Mântuitorul este Cel care săvâr e te Taina, unindu-i pe so i în El i cu El.Hristosș ș ț ș
va rămâne permanent ca mijloc de unire între so i i între oameni, iar dacă ace tia se despartț ș ș
de El, se slăbe te i unitatea dintre ei.ș ș 6
Căsătoria se face între persoane de sexe diferite, care
să se atragă reciproc, să nu fie rude, necăsători i, din care nici unul nu a fost căsătoritț
biserice te mai mult de trei ori.Căsătoriile după hirotonia preo ilor i diaconilor nu suntș ț ș
admise, iar arhiereii nu sunt admi i dacă au fost căsători i vreodată, în afara situa iei cândș ț ț
so ia a murit i s-a călugărit.În Biserica Ortodoxă o persoană nu este cununată mai mult decâtț ș
de trei ori. În Vechiul Testament homosexualitatea era foarte pedepsită7
, Dumnezeu ne-a
arătat ce a făcut cetă ilor Sodoma i Gomora, pentru asemenea păcate. Căsătoria se face doarț ș
cu o singură femeie, ori cu un singur bărbat, este monogamă. Poligamia este considerată o
stare anormală, un abuz fa ă de voia divină.ț
So ii trebuie să dovedească deschidere unul fa ă de celălalt, să renun e la ideileț ț ț
preconcepute, să se în eleagă, să- i cinstească unul, altuia, familia, să aibă un sentiment deț ș
simplitate.8
Nu-i o problemă dacă cei doi au caractere diferite, deoarece acestea creează
armonie între ei, asta ajută i-n educa ia copiilor. Toate sunt necesare, dar să nu se întreacăș ț
măsura.
Pentru Biserica Ortodaxă, i chiar Romano-Catolică, nunta este o Taină, dar, pentruș
Bisericile Protestante, este un simplu contract între cei doi, deoarece pentru aceste Biserici,
cuvântul taină are o semnifica ie mult mai profundă, pentru a fi asociat nun ii.ț ț
Mântuitorul, venind i restaurând omul căzut, reface i căsătoria.Prima minune a Saș ș
are loc la nunta din Cana Galileii, unde a participat.Simon Zilotul sau Simon Canaaneul,
mirele de la nunta din Cana Galileii, a fost unul dintre fra ii vitregi ai Mântuitorului, fiu alț
dreptului Iosif, din prima sa căsătorie.Este cunoscut ca unul dintre sfin ii care îi ajută peț
viitorii so i să se găsească unul pe celălalt,să întemeieze o familie,să păstreze dragosteaț 9
. Zilot
în limba greacă înseamnă râvnitor al legii. Această minune a fost interpretată de Sfin iiț
Părin i ca o prefigurare a Botezului i Euharistiei, o prefigurare a Bisericii.Venind la nuntă,ț ș
Mântuitorul a sfin it prin aceasta via a de familie a oamenilor, a arătat fra ilor i ucenicilorț ț ț ș
calea spre fericire : prin unirea sufletului cu Dumnezeu.Pe so i ar trebui să-i unească nu doarț
unirea trupească, ci i dragostea pentru unirea duhovnicească cu Domnul. Evenimentul de laș
Cana Galileii este pomenit la slujba cununiei, ceea ce arată că nunta este rodnică numai când
corespunde voii lui Dumnezeu i este sfin ită de Biserică. Pe parcursul Evangheliilor,ș ț
6
Pr. Prof. Dumitru Stăniloaie, TEOLOGIA DOGMATICĂ ORTODOXĂ, Vol. III, ....pag. 203
7
Levetic 20,13
8
1 Timotei 6, 6-9
9
Konstantin V. Zorin, PĂCATELE TINERE II I SĂNĂTATEA FAMILIEIȚ Ș ..., pag. 159

8
Mântuitorul a explicat că nu este permis ca membrii unei familii să se despartă, numai dacă
unul dintre ei a făcut adulter, iar celălalt nu-l poate ierta. Căsătoria ar putea continua, s-ar
putea merge mai departe, dacă celălalt ar avea putere să-l ierte pe cel vinovat i ar fi dispus săș
facă acest lucru. Această permisiune a so ilor de a se despăr i a fost lăsată din Vechiulț ț
Testament, de Moise10
, pentru că dacă Moise nu le-ar fi dat voie să se despartă, în caz de
adulter, oamenii ar fi putut săvâr i păcate mai mari de-atât (s-ar fi omorât, etc. ) .Deș
asemenea, Mântuitorul dă explica ii i pentru celibat, spunând că nu sunt făcu i to i pentruț ș ț ț
acesta ( Mt.19, 11-12 ).
I.2. Taina cununiei
Ceea ce binecuvintează mâna preotului este taină, care nu se vede, este dragostea
dintre cei doi, care trebuie să fie roditoare.
Sfintele Taine mărturisite de Biserica Ortodoxă, Biserica Romano-Catolică iș
Bisericile Vechi- Orientale sunt in număr de 7, după cum urmează :
- Botezul
- Mirungerea
- Împărtă aniaș
- Pocăin aț
- Hirotonia
- Nunta
- Maslul
Ne putem întreba de ce în ordinea tainelor, hirotonia nu este a ezată prima sau ultima,ș
inând cont că săvâr itorul tuturor tainelor este preotul. Un răspuns la această întrebare îlț ș
constituie faptul că primele patru taine îl pun pe om în legătură directă cu Dumnezeu, cu
Hristos, iar ultimele trei îl pun într-o rela ie de slujire cu ceilal i oameni, prin ceilal i i seț ț ț
descoperă omului Hristos. Dintre acestea trei, taina nun ii îl pune într-o rela ie foarte străânsăț ț
cu un alt om.11
Prin harul primit la Taina Nun ii i la Taina Preo iei, credinciosul este ajutat înț ș ț
rela ia cu semenii, atât în situa ia familială, cât i în cea socială, în care trăie te, înț ț ș ș
problemele cu care se confruntă,pe care le întâmpină. Prin ceilal i sau mai bine-zis , prin omulț
de lângă tine, Îl descoperi pe Hristos, i se arată Mântuitorul, Îl putem vedea pe Dumnezeuț
prin omul de lângă noi12
.”Prin aceasta Cuvântul lui Dumnezeu ne-a dat putin a să-L vedemț
prin fa a omenescă, mai întâi în El însu i, apoi în to i cei în care Hristos Se sălă luie te, sauț ș ț ș ș
10
Mt. 19, 8-9
11
Pr.prof. Dumitru Stăniloaie, TEOLOGIE DOGMATICĂ ORTODOXĂ, VOL. III .... pag. 184
12
Idem, pag. 185

9
continuă să se întrupeze prin taine.Numai pentru că Hristos ca Dumnezeu e transparent în
altul, acest altul ni se aratăvrednic de o iubire nesfâr ită ;ș iubirea fa ă de acest altul nu seț
epuizează niciodată.În afară de Hristos, iubirea permanentă fa ă de un om concret ar fi fostț
imposibilă.13
“ Tocmai din acest motiv ni s-a dat marea poruncă să-i iubim pe semenii no tri laș
fel ca pe noi în ine.ș
Prin învăţătura Sa , Hristos arată că familia face parte din ordinea Creaţiei, confirmând
făgăduinţa făcută de Dumnezeu în Rai primilor oameni: „Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că
Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul
pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu
mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.” (Mt. 19,4-6)
A a cum în cadrul Sfintei Treimi, Cele Trei Persoane sunt egale, sunt în comuniune,ș
în unitate i mai presus de toate, între acestea există o dragoste desăvâr ită, tot a a trebuie săș ș ș
fie rela ia i într-o familie, între membrii acesteia.ț ș
La celelalte taine avem apă, ulei, vin, etc., dar aici nu avem nimic material, dragostea
dintre cei doi capătă caracter de taină. Doar căsătoria, nu i familia este o taina, însă în familieș
se împline te taina căsătoriei. Taina reprezintă binecuvântarea nevăzută pe care o primim prinș
manifestări fizice văzute. Taina este semnul prezen ei mistice a unei personae sau uneiț
întâmplări adevărate. Prezen a lui Hristos este tainică, El se află în centrul tainei i-n centrulț ș
vie ii mirilor. El a spus că unde sunt doi sau trei aduna i în Numele Lui, acolo se află i El,ț ț ș
deci, în mijlocul mirilor se află Hristos. Mirele i mireasa sunt chip al lui Hristos i alș ș
Bisericii. Elementele cuprinse în slujba cununiei sunt simbolice: lumânările puse în mâinile
mirilor de către preot, reprezintă candelele fecioarelor în elepte, care l-au a teptat pe Hristos,ț ș
reprezintă flacăra credin ei, care nu trebuie să se stingă în sufletele celor doi, reprezintă Duhulț
Sfânt care s-a pogorât prin limbi de foc, inelele care sunt inute în Altar, reprezintă faptul căț
nunta î i are începutul în Hristos i se va sfâr i cu Hristos, cununiile de pe capetele mirilorș ș ș
reprezintă un simbol al biruin ei asupra plăcerii. Când spunemț familie cre tinăș ar trebui să
spunem familie sfin ită.ț
De obicei, nunta era (în unele locuri este) precedată de logodnă, o ceremonie prin care
cei doi se angajează să se căsătorească, având loc o promisiune de căsătorie între ei, mireasa
primea/prime te de la mire un inel de logodnă, sau chiar se împart verighetele. Nu-i bine caș
logodna să ină mult. Logodna se poate rupe, dacă între cei doi apar probleme, iar ei dorescț
acest lucru. Deoarece “Biserica consideră pe cei logodi ica fiind obliga i unul fa ă de altulț ț ț
13
Pr.prof. Dumitru Stăniloaie, TEOLOGIE DOGMATICĂ ORTODOXĂ, VOL. III , ...... pag.185-186

10
ca i prin căsătorie, astăzi, de cele mai multe ori logodna se săvâr e te imediat înainte deș ș ș
Cununie.Logodna se săvâr e te prin schimbarea inelelor între viitorii so i, după ce preotul i-ș ș ț
a însemnat cu ele în semnul crucii ”14
, adresând anumite rugăciuni specifice. Preotul începe
logodna ca pe o ierurgie, cu formula : “ Binecuvântat este Dumnezeul nostru… “, iar Taina
Cununiei o începe ca pe orice Taină, cu : “ Binecuvântată este Împără ia Tatălui, i a Fiului,ț ș
i a Sfântului Duh “. În prima rugăciune din cadrul slujbei Cununiei, preotul cere ca însu iș ș
Mantuitorul să fie de fa ă, ca la nunta din Cana Galileii, i să le dea mirilor toate lucrurileț ș
positive, de care au nevoie, dar mai presus de toate, dragoste i ferirea de infidelitate. În aș
doua rugăciune, după ce se aminte te că Dumnezeu l-a creat pe om ca împărat a toată Crea ia,ș ț
dându-I apoi un ajutor pe măsură, adică femeia, preotul îi cere lui Dumnezeu ca să-i păzească
pe cei doi de primejii, amintindu-se de greută ile care pot intervene în familie, de crucea peț
care acestea o reprezintă, i pe care so ii trebuie s-o rabde, pentru a lua cununa din Cer. În aș ț
treia rugăciune, preotul cere unirea mirilor, astfel încât fiecare dintre ei să gândească, să
simtă, să voiască în accord cu celălalt, nimic contrar cu partenereul să nu- i facă loc în unireaș
lor. După rugăciunea a treia, sunt a ezate cununiile pe capetele mirilor, de către preot, acestaș
fiind actul central al Tainei, prin care ea se realizează de fapt. Cu fiecare coroni ă se atingeț
fruntea fiecăruia, aceasta semnificând că, cununa unuia este, de fapt, i a celuilalt.Coroanaș
simbolizează mărirea, cinstea, demnitatea, care, în cadrul familiei, constă în fidelitatea iș
iubirea celor doi, sacrificiul pe care îl fac unul pentru altul, responsabilitatea de care dau
dovadă, asumarea eforturilor necesare vie ii de familie.Coroana este purtată, de obicei, deț
împărat. Hristos este împărat. Împăratul este serios, matur, cu o răspundere deplină.
Asemenea i mirii, prin încoronare se arată că au ie it de sub grija părin ilor i sunt capabilș ș ț ș
să aibă grijă unul de celălalt, i împreună de familial or, de viitorii copii, i chiar de ceilal iș ș ț
oameni, în general. Mucenicii primesc cununi, pentru răbdarea în credin ă, asemenea lorț
trebuie să fie i so ii, să rabde asaltul greută ilor, ispitelor, preotul rugându-I pe mucenici, caș ț ț
prin rugăciunile lor, să-i ajute pe cei doi să aibă răbdare. Cununiile vor fi purtate decătre so iț
toată via a, în chip nevăzut, dacă vor avea dragoste între ei, dacă vor fi fideli, dacă se vorț
respecta i vor fi responsabili.ș
Apoi, mirilor li se dă să bea dintr-un pahar comun, aceasta simbolizând dragostea iș
bucuria comună, după care se cântă imnul de bucurie al lui Isaia pentru zămislirea Fiului lui
Dumnezeu în pântecele Fecioarei.Pentru cei doi se roagă preotul, împreună cu to i ceiț
prezen i în Biserică, la slujba Cununiei.ț
14
Pr.prof. Dumitru Stăniloaie, TEOLOGIE DOGMATICĂ ORTODOXĂ, VOL. III ........ pag. 205

11
Astăzi, logodna nu prea se mai obi nuie te, căsătoria fiind precedată, din păcate, deș ș
concubinaj, care nu este un lucru plăcut Domnului.
În tradi ia Vechiului Testament se obi nuia ca unirea propriu-zisă să fie precedată deț ș
logodnă. Tinerii, la vârste foarte fragede, se uneau prin logodnă, ceea ce însemna că tânăra
era, legal, so ia celui cu care se logodise, apoi mai stăteau o vreme separa i, după care seț ț
luau.15
Tânăra trebuia să fie curată, iar dacă nu era, se ucidea cu pietre, atât ea (dacă fusese
violată în cetate, se considera că, fiind în cetate, dacă ea ar fi strigat după ajutor, ar fi fost
cineva care s-o ajute), cât i violatorul (dacă nu fusese violată în cetate - doar violatorul,ș
deoarece se considera că nefiind în cetate, ea a strigat după ajutor, dar nu a fost nimeni care s-
o ajute ). Se punea foarte mare accent pe cură ia trupească, morală.Copiii desfrânatelor erauț
desconsidera i.ț
Sfântul Ioan Gură de Aur recomandă ca tinerii să se căsătorească până ajung la
maturitate, pentru a fi în starea de feciorie. Prima condi ie a celor care î i caută so i, este săț ș ț
se roage cu credin ă, pentru ca Dumnezeu să-i ajute să găsească pe cineva potrivit scopurilorț
căsătoriei : mântuire, na tere de prunci etc. După ce s-au cunoscut, cei doi trebuie să aibă înș
primul rând credin ă, să fie simpli, cumpăta i, mode ti. Nunta se recomandă a fi decentă, câtț ț ș
mai duhovnicească, intimă. Acela i sfânt părinte îndemna ca mai degrabă la nuntă să fieș
invita i oamenii săraci, văduvele, orfanii, oamenii simpli, iar mirii să le ofere acestora unț
ospă bogat, decât să-i cheme pe cei care au situa ii materiale bune, dar au un comportamentț ț
urât, ru inos, care spun vorbe care îndeamnă la desfrâu, glume ru inoase. „ș ș Căci după cum o
dată cu intrarea săracilor vine de fa ă i Hristos, a a, o dată cu desfrâna ii...prăznuie te iș ș ș ț ș ș
diavolul în mijlocul lor. i nu e nici câ tig din acea cheltuială, ci se face i multă vătămare.Ș ș ș
Dar din cheltuiala cu săracii pe dată iei multă plată. ”16
.
Glumele urâte, ru inoase sunt un început, o cale deschisă pentru desfrâu i nu e bineș ș
ca mireasa să le audă, să fie pusă în fa a unor astfel de situa ii. Se pretinde ca ea să fie curată,ț ț
dar dacă se creează astfel de momente, cum se mai poate cere cură ie? Pentru că desfrâul seț
poate face chiar i cu inima. Când oamenii simpli, săraci sunt chema i la ospă ul nun ii, esteș ț ț ț
prezent Însu i Hristos, dar când sunt prezen i oamenii necuviincio i, desfrâna i, dansatoareș ț ș ț
ademenitoare, be ivi este prezent Diavolul. Rugăciunile săracilor, ale văduvelor, ale orfanilor,ț
dacă se fac pentru miri, sunt auzite mult mai repede, se primesc mult mai repede
binecuvântările divine. Nunta nu-i un moment de destrăbălare i desfrânare, ci este prilej deș
primire a harului divin, a binecuvântărilor, a în elepciunii.ț
15
Deuteronom 22, 23-27
16
Sf. Ioan Gură de Aur, CATEHEZE MARITALE, OMILII LA CĂSĂTORIE, pag. 11

12
I. 3. RAPORTURILE DINTRE BĂRBAT I FEMEIEȘ
Sfânta Scriptură ne arată că Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, iar
asemănarea cu Dumnezeu este elul spre care aspiră omul toată via a, aceasta este căutareaț ț
fără sfâr it a omului.ș
Femeia, pe care Dumnezeu a creat-o din coasta lui Adam ( nu din cap, ca să-i fie
superioară, nici din picioare, ca să-i fie inferioară17
) a fost făcută ca un ajutor pentru acesta18
.
După căderea în păcat, Dumnezeu i-a spus Evei, i prin ea tuturor femeilor, că va fi atrasăș
către bărbatul ei, iar el o va stăpâni.19
Nu este vorba despre o stăpânire despotică, deoarece
aceasta încalcă legea lui Dumnezeu, nu aceasta a dorit i dore te El. O astfel de atitudine aș ș
bărbatului/so ului fa ă de so ie aduce chinuri, necazuri, are urmări tragice pentru ambiiț ț ț
parteneri.Creatorul a dorit să ofere femeilor posibilitatea să îndrepte păcatul mândriei i alș
neascultării făcut în Rai, printr-o atitudine de smerenie i blânde e în fa a so ilor.Menireaș ț ț ț
esen ială a femeii israelite, însă nu doar a acesteia, ci a tuturor femeilor, în general, eraț
na terea de copii. Sfânta Scriptură ne prezintă femeia ca pe o completare a bărbatului, care nuș
î i poate împlini singur rostul său : „ș Totu i,nici femeia fără bărbat,nici bărbatul fărăș
femeie,în Domnul.Căci precum femeia este din bărbat,a a i bărbatul este dinș ș femeie, iș
toate sunt de la Dumnezeu20
”, ea corespunde orientării dialogice a fiin ei umane, deț
comunicare i comuniune, de dragoste i dăruire.Femeia na te prunci, munce te, aduce iș ș ș ș ș
bani, poate mult mai mult decât bărbatul. Cre tinismul dă libertate i egalitate femeii cuș ș
bărbatul.
În Antichitate femeia era subordonată tatălui sau fratelui mai mare, apoi so ului, careț
putea să se despartă de ea oricând.A lua femeie era similar cu a deveni proprietar, stăpân21
.
Fiul era considerat continuatorul familiei. Importan a femeii cre tea când aceasta nă tea unț ș ș
fiu. Bărba ii Vechiului Testament luau mai multe femei dacă so iile lor erau sterile, cumț ț
avem cazul lui Avraam i-al Sarei, sau din dorin a de a avea cât mai mul i urma i. Darș ț ț ș
familiile cele mai fericite erau cele monogame, a a cum a fost lăsat de către Dumnezeu .ș
După căderea în păcat a primilor oameni a început i degradarea treptată a familiei :ș
apare poligamia, femeia începe să fie dispre uită de bărbat, iar copiii să devină ceva de care s-ț
ar putea lipsi. Totu i în con tiin a oamenilor se tia că nunta este una i indisolubilă, chiarș ș ț ș ș
dacă se ajunsese într-o stare de degradare, se practica poligamia de foarte multe popoare. În
17
FAMILIA CREȘTINĂ AZI, Editura Trinitas, Iași, 1995, pag. 169
18
Fc. 2,18; Fc. 22,24
19
Fc.3,16
20
I Corinteni 11,11-12
21

13
Vechiul Testament femeia era cea care î i părăsea casa părin ilor, urmându- i bărbatul. Acestș ț ș
gest putea fi interpretat i ca un fel de supunere fa ă de so ul ei. Dar Mântuitorul arată iș ț ț ș
exprimă clar egalitatea celor doi. În Noul Testament rolurile par să se schimbe, pentru că
bărbatul este cel despre care ni se spune că î i va lăsa părin ii i se va uni cu so ia saș ț ș ț : “ i aȘ
zis:pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său i pe mama sa i se va lipi de femeia sa i vor fiș ș ș
amândoi un trup.“ 22
În cre tinism căsătoria se realizează cu o singură femeie (monogamă), pentru că iș ș
Dumnezeu a creat o singură Eva pentru Adam, nu mai multe, i cu un singur bărbat. Femeiaș
este un partener de via ă pentru bărbatul ei, motiv pentru care se recomandă barb ilor să fieț ț
aten i la so iile pe care i le alegț ț ș 23
, pentru că, potrivit Sf. Ioan Gură de Aur, după cum ea
poate fi un ajutor, a a se poate face adesea i potrivnică sfătuitoare. Sunt mai importanteș ș
trăsăturile de caracter, bunătatea, credincio ia, atitudinea respectuoasă, decât înfă i areaș ț ș
foarte frumoasă. Este bine dacă are toate trăsăsturile de caracter potrivite unei cre tine i-nș ș
plus este frumoasă, dar dacă este luat în considera ie doar acest aspect, nu-i un foarte bunț
criteriu . Sfântul Duh îi une te pe cei doi , îi sfin e te. Trupul so ului nu-I mai apar ine lui,ș ț ș ț ț
ci so iei ( i invers ).În Biblie se spune despre so iț ș ț “ i vor fi amândoi un trup…Ș 24
“ În Sfânta
Scriptură cuvântul trup are mai multe sensuri, define te întregul om, incluzând sufletul iș ș
duhul. Un singur trup exprimă unitatea cea mai mare din punct de vedere fizic, spiritual iș
duhovnicesc25
. Nu se mai poate vorbi de probleme personale, deoarece necazurile i bucuriileș
vor fi comune, planurile, interesele, păcatele sau virtu ile. În via a omului, rela iile intimeț ț ț
ating inima, care este adâncul cel mai mare al personalită ii. Apropierea intimă are un rolț
pozitiv asupra sferei emo ionale, sănătă ii fizice i psihice omului.Dacă rela iile intimeț ț ș ț
respectă principiile de credin ă, respectă învă ătura Bisericii, atunci ele sunt sfin ite de harulț ț ț
lui Dumnezeu.Un proverb rusesc spune : “A te căsători nu e rău, doar să nu te pierzi
căsătorindu-te .26
“ După neascultarea primilor oameni, rela iile intime au fost i ele pecetluiteț ș
de păcat .
Atitudinea Mântuitorului fa ă deț femeie se vede din felul în care se poartă cu femeile :
femeia cananeiancă, Maica Domnului, surorile lui Lazăr, la Înviere se arată prima dată
femeilor. Vorbind despre raporturile dintre so i, Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă egalitateaț
celor doi so i, însă bărbatului îi revine sarcina să conducă, a a cum Hristos este Capulț ș
Bisericii Sale, iar femeii, să asculte de so ul ei. Dragostea face ca ascultarea să fie plăcută, iarț
22
Matei 19,5
23
Sfântul Ioan Gură de Aur, CATEHEZE MARITALE, OMILII LA CĂSĂTORIE, pag. 41
24
Fac.2, 24, Mc. 10, 8
25
Konstantin V. Zorin, PĂCATELE TINERE II I SĂNĂTATEA FAMILIEIȚ Ș , Edit. Cartea Ortodoxă......, pag.15
26
Idem, pag. 19

14
conducerea netiranică.La baza unei familii fericite trebuie să stea dragostea i în elegerea.ș ț
Chiar dacă activită ile celor doi so i sunt diferite, ele se completează, ei se pot ajuta reciproc.ț ț
Unirea dintre cei doi so i nu este întâmplătoare, ci este după voia lui Dumnezeu,careț
vrea ca ei să crească spiritual să- i fie de ajutor unul, altuia, să se înmul ească, să se fereascăș ț
de desfrânare.( “ i a zis Domnul Dumnezeu :Ș nu este bine să fie omul singur; să-I facem
ajutor potrivit pentru el.27
“ ).So ii devin cei mai buni prieteni , se întăresc unul pe celălalt înț
neputin e, în greută i. Chiar i după ce unul dintre so i moare, cel rămas în via ă ar trebui săț ț ș ț ț
se roage, să facă milostenie, atât pentru sufletul său, cât i pentru cel mort. Parastasul cel maiș
bun făcut de cineva pentru cei mor i este felul în care î i petrece propria via ă, luarea-aminteț ș ț
la păcate, nevoin ele, cură irea sufletului, tăierea neputin elorț ț ț 28
.Cel mort, pentru care se face
rugăciune, va fi bucuros când va vedea că unul apropiat lui î i câ tigă loc lângă Dumnezeu iș ș ș
de-acolo îl va ajuta mai mult. Când moare so ul, so ia sau alt membru al familiei, i se facț ț ș
rugăciuni pentru sufletul său, nu-i bine să fie doar el pomenit, ci trebuie pomeni i i al iț ș ț
mor i, mai ales aceeia pe care nu-i pomene te nimeni. Este ca i cum un tren ar merge numaiț ș ș
cu un singur om. Nici durerea prea mare nu este bună, trebuie înlocuită prin rugăciuni, prin
luptă cu păcatele, nădejde, ca te reîntâlne ti cu cel drag în via a de dincolo, îl aju i i pe el, iș ț ț ș ș
pe tine .
Sfin ii Părin i sunt de părere că în căsătorie frumuse ea nu constă în bogă ie, sau înț ț ț ț
aspectul fizic, ci în practicarea virtu ii .ț
I.4. SCOPUL I MOTIVUL CĂSĂTORIEIȘ
I.4.1. Scopul căsătoriei
Sfântul Apostol Pavel consideră căsătoria “dar al lui Dumnezeu ”( I Corinteni 7, 7 ).
Unirea bărbatului cu femeia se aseamănă cu iubirea lui Hristos pentru Biserică. El consideră
că oamenii trebuie să se căsătorească atât pentru a se ajuta unul pe celălalt, dar i pentru a nuș
cădea în păcatul desfrâului, a duce mai departe neamul omenesc,după cum le-a spus
Dumnezeu primilor oameni, să crească, să se înmul escă i să stăpânească pământul. Scopulț ș
principal al căsătoriei nu îl constituie în special na terea de copii, ci mai important este caș
omul să nu fie singur, să aibă pe cineva care să-l ajute, care să-l completeze, să fie un ajutor
reciproc în toate problemele, să nu cadă în păcatul desfrânării. Sf. Apostol Pavel a spus: “Din
27
Facere. 2,18
28
Cuviosul Paisie Aghiorîtul, CUVINTE DUHOVNICE TI. VIA A DE FAMILIEȘ Ț , Edit. Evanghelismos, Bucure ti, 2003ș
pag.233

15
cauza desfrânării , fiecare să- i aibă femeia sa i fiecare femeie să- i aibă bărbatul săuș ș ș . “29
Aceasta este o permisiune, nu o poruncă. “Dacă, însă, nu pot să se înfrâneze, să se
căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească decât să ardă. “30
Nunta este leac
ucigător pentru desfrânare 31
.
Chiar i în cadrul familiei, apropierea intimă nu este permisă în ajunul praznicelorș
împărăte ti, în zilele de sărbătoare, în timpul posturilor, când femeia este însărcinată etc. Darș
dacă între cei doi so i sunt păreri diferite, unul dorind să se ab ină, pentru a-I fi pe placț ț
Domnului, dar celălalt so se arată nepăsător, nu dore te să se ab ină, se recomandă ca celț ș ț
care este mai înaintat duhovnice te, adică cel care vrea să se ab ină, să renun e, pentru ca săș ț ț
nu-l provoace la adulter i la păcat pe celălalt, să nu-l împingă în destrăbălare. Cel puternicș
să-l în eleagă pe cel neputincios.”ț Să nu vă lipsi i unul de altul decât cu bună învoială pentruț
un timp, ca să vă îndeletnici i cu postul i cu rugăciunea, i iară i să fi i împreună ca să nuț ș ș ș ț
vă ispitească Satana, din pricina neînfrânării voastre.32
“
Familia Sfintei Scripturi, ca i cea de astăzi, i din totdeauna are la bazăș ș
binecuvântarea divină.Se întemeiază pe iubirea dintre bărbat i femeie, similară iubirii luiș
Dumnezeu pentru lume, a lui Hristos pentru Biserică i ar trebui să meargă până la jertfă,ș
sacrificiu. Tocmai din acest motiv, în slujba cununiei se invocă mijlocirea mucenicilor,
martirilor, ca să se roage Domnului pentru sufletele mirilor.
Scopul căsătoriei nu poate fi privit diferit de cel al călugăriei. Sunt două căi diferite,
două puncte de plecare diferite, pentru aceea i intă : dobândirea întregii în elepciuni, a firiiș ț ț
nevătămate de păcat, dobândirea i păstrarea Duhului Sfântș . Căsătoria cre tină reprezintă oș
ansă de îndumnezeire a omului, fără nici cea mai mică scădere fa ă de alte căi. Pe Munteleș ț
tabor, când Mantuitorul S-a schimbat la fa ă a avut alături, în afară de ucenici, pe Moise i peț ș
Ilie. Moise îi reprezintă pe cei căsători i, iar Ilie pe cei feciorelnici, necăsători i. Amândoi s-ț ț
au bucurat de slava lui Hristos.
Este foarte trist să constatăm că rela iile dintre bărbat i femeie sunt reduse astăziț ș
doar la nivel strict fiziologic, rela ii trupe ti, necesare la fel ca mâncarea i băutura, ca oriceț ș ș
bun de consum, în acest fel, omul fiind depersonalizat. În iubirea dintre so i este răsfrântăț
iubirea lui Dumnezeu, care, fiind sfântă, se vrea împărtă ită de cât mai multe personae aflateș
în comuniune. Ea invită la comuniune. Copilul este un rezultat al iubirii, un dar al lui
29
I Corinteni 7,2
30
I Corinteni 7,9
31
Sf. Ioan Gură de Aur, CATEHEZE MARITALE, OMILII LA CĂSĂTORIE, pag. 8
32
I Corinteni 7,5

16
Dumnezeu, în acest fel se înmul e te iubirea so ilor. Via a omenească se na te din iubire,ț ș ț ț ș
astfel, iubirea devenind creatoare.
I.4.2. Motivul căsătoriei
Motivul căsătoriei îl constituie iubirea care-i une te pe cei doi so i, o iubireș ț
desăvâr ită. “ș Iubirea este cea care leagă pe Dumnezeu de om, cerul de pământ, pe bărbat de
femeie. Iubirea so ilor devineastfel, prin sfin enia nun ii, cerul pe pământț ț ț .“33
Iubirea îi
îmbogă e te pe oameni, este un schimb de fiin ă, prime te i dăruie te la nesfâr it.Ura, înț ș ț ș ș ș ș
schimb, nu dă i nu prime te nimic, ea provoacă o sărăcie, un rău, oamenilor. Căsătoria esteș ș
dragoste, ajutor, bucurie i răbdare a celuilalt. Astăzi oamenii au schimbat sensul iubirii înș
senzualitate, iar sensul comuniunii, în plăcere. Părintele Constantin Galeriu spunea : “O felie
de pâine mă zide te, îmi sus ine via a în trup, lăcomia îmi aduce boală în corp. Un pahar cuș ț ț
vin mă fortifică, mă binedispune, be ia mă duce la ruină morală i fizică. Iubirea so ilor înț ș ț
familie este bună, binecuvântată de Dumnezeu cu copii, desfrânarea mă desfiin ează ca omț
i mă impinge i la crimă, la avort.ș ș “34
Căsătoria din interes, are o lunga istorie, fiind încă din Antichitate des întâlnită. Din
această privin ă motivele căsătoriei sunt din ce in ce mai diversificate. Persoanele pragmaticeț
consideră dragostea un contract de afaceri cu titlul oneros (care presupune presta ie) cred căț
vor găsi fericirea în diferite beneficii: considerentele financiare, independen a fa ă de părin i,ț ț ț
etc. Adesea, aceste căsătorii sunt sortite e ecului, lucru observat prin prisma cuplurilorș
mediatizate atât de des la noi în ară cât i în străinătate.ț ș
Un exemplu clasic este Anna Nicole Smith. Ea făcea striptease într-un local întainte
de a-l cunoa te pe J. Howard Marshallș . Prin căsătoria cu acest bărbat bogat, a devenit star la
Hollywood. Diferen a de vârstă dintre cei doi, de 63 de ani,ț putea fi comparată cu cea dintre
o nepoată şI bunicul sau. Căsătoria durează o perioadă de aproximativ un an până la moartea
so ului său. În mod surprizător starleta nu este amintită în testamentul lăsat de so ul săuț ț
decedat, ceea ce duce la o luptă aprigă asupra averii între fiul său i ea. Din păcate, nu vaș
reu i să se bucure de averea lăsată de magnatul petrolului, căci înainte de a primi o parte dinș
aceasta, moare.
Parintele Paisie Aghioritul spunea: “Atunci când există dragoste chiar şi departe de s-
ar afla unul de celălalt, atunci când o cer împrejurările, se află aproape, pentru că dragostea
lui Hristos nu poate fi limitată prin distanţe. Însă atunci când, Doamne fereşte, soţii nu au
33
Părintele ierod. Gamaliel Sima, SFÂNTA TAINĂ A CĂSĂTORIEI. CATEHEZE, Editura Pavcon, București, România 2007, pag. 8
34
Idem , pag. 34

17
dragoste între ei, deşi s-ar afla aproape, în realitate însă se află departe unul de altul.
Dragostea trupească îi uneşte la exterior pe oamenii lumeşti, dar numai atâta vreme cât
există factori lumeşti (bani, frumuseţe, poziţie socială, etc. - n. tr.), şi îi desparte atunci când
ele dispar, ducându-i astfel la pierzare. În timp ce, atunci când există dragostea
duhovnicească, cea scumpă, chiar dacă unul dintre soţi îşi pierde aceşti factori, aceasta nu
numai că nu-i desparte, ci îi uneşte şi mai mult. Atunci când există numai dragoste trupească,
şi dacă, de pildă, femeia află că soţul ei a privit la alta, atunci îi aruncă vitriol în ochi şi îl
orbeşte. În timp ce, atunci când există dragoste curată, o doare mai mult şi caută cu orice
chip să-l aducă iarăşi pe drumul cel bun. Astfel vine harul lui Dumnezeu.”35
De aceea,
motivul ce stă la temelia întemeierii unei adevărate familii cre tine îl reprezintă iubirea.ș
Dragostea din inima curata si din cuget bun este cel mai desăvâr it sentiment al omului.ș
Cele mai frumoase si convingătoare rânduri din filele Sfintei Scripturi, referitoare la
dragoste, sunt expuse de catre Sfantului Apostol Pavel în imnul iubirii: “De aş grăi în limbile
oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval
răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de
aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.Şi de aş
împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi
foloseşte.Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte,
nu se laudă, nu se trufeşte.Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se
aprinde de mânie, nu gândeşte răul.Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.Toate
le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.Dragostea nu cade niciodată.”
(1 Corinteni 1-8)
Dacă este iubire, este i armonie în familie, i nu doar în familie, este armonie, paceș ș
peste tot, între oameni. Dragostea, mama tuturor virtur ilor, se poate asemăna cu o floare cuț
mireasma plăcută, care cre te i din ea răsar nenumărate petale, cum ar fi: pacea, bunătatea,ș ș
bucuria, respectul, cumpătarea, etc. Pentru pesoana iubită renun i la tine, e ti dispus să oferiț ș
totul necondi ionat, până la jertifirea de sine. Pentru că femeile, în general, sunt mai sensibile,ț
i-n situa ia în care dragostea nu este reciprocă, ele suferă cel mai mult, se cere din partea lorș ț
mai multă ra ionalitate, să fie mai atente.ț 36
Se poate întâmpla uneori, în cadrul unei familii ca
unul dintre so i să-l iubească mai mult pe celălalt, iar acela să nu răspundă iubirii la fel, ci săț
fie rece, indiferent. În acest caz este bine ca cel care iube te să-L roage pe Hristos, din toatăș
inima, să reverse asupra so ului dragostea. Este nevoie de tact, de răbdare, de ra iuneț ț 37
.
35
Paisie Aghioritul, CUVINTE DUHOVNICE TI. VIA A DE FAMILIEȘ Ț ,..... pag. 45
36
37
Pr. Ierod. Gamaliel Sima, SFÂNTA TAINĂ A CĂSĂTORIEI, CATEHEZE.....pag.27

18
„Într-o seară, venind obosit de la serviciu, bărbatul a mâncat si s-a dus să se culce.
Din neaten ie, a lăsat apa deschisă la robinetul de la baie, i apa a început să curgă pe jos.ț ș
Auzind cum picură, so ia a intrat i a oprit apa. A vrut să îl trezească pe so , ca să se înve eț ș ț ț
minte i altădată să fie mai atent. Dar i s-a făcut milă de el, i a strâns apa singură.ș ș
S-a suit în pat, dar nu putea să doarmă de supărare. Era a treia oară când găsea robinetul
deschis. Se tot gândea dacă nu era mai bine să îl mustre totu i. Dar, când la lumina palidă aș
lunii îi vedea chipul obosit, supărarea îi trecea. De apte ori a vrut să îl trezească, i deș ș
apte ori i-a înfrânat mânia. i pentru aceasta a primit plată de la Dumnezeu.ș ș Ș 38
”
Sfântul Apostol Pavel dorind să arate importanţa acestei Sfinte Taine aseamănă
căsătoria cu legătura de iubire dintre Hristos şi Biserică. “Taina aceasta mare este; iar eu zic
în Hristos şi în Biserică.” (Efeseni 5,32) Sfântul îndeamna:” Femeile să se supună bărbaţilor
lor ca Domnului. ”( Efes 5, 22) “Supusă” nu înseamnă inferioritate. De asemenea, “supusă”
nu înseamnă sclava bărbatului căci Sfântul Pavel îndeamnă: “ iubiţi pe femeile voastre, dupa
cum şi Hristos a iubit Biserica” ( Efes 2,25) Versetul citat vine să întărească convingerea
noastră de a menţine aromonia în familie evitând conflictele, certurile şi neînţelegerile.
“Pentru că atunci când domneşte înţelegerea, copiii cresc bine, gospodaria este
bine întreţinută, iar vecinii, prietenii şi rudele laudă rezultatul. Şi astfel, şi familia şi
societatea dobândesc mari foloase. Iar când nu există înţelegere, totul devine confuz şi
valorile se răstoarnă. Când este pace între căpeteniile unei oştiri, totul se desfăşoară
în orânduială, dar când nu e, toate sunt în neorânduială. La fel este şi aici. De
dragul înţelegerii, atunci, a spus: Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului.”39
De asemenea le precizează i bărba ilorș ț „Bărbaţi, iubiţi pe femeile voastre, după cum
şi Hristos a iubit Biserica” (Ef 5, 25). Ai auzit ce supunere nemaiîntâlnită? L-ai lăudat [mai
înainte] şi te-ai minunat de Pavel că a tocmit aşa de bine vieţuirea noastră, ca un bărbat
minunat şi duhovnicesc ce este? însă ascultă acum şi cele care le cere de la tine.Că iarăşi se
foloseşte de un exemplu: bărbaţi, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit
Biserica. Ai văzut măsura supunerii [datorată de femeie]? Ascultă şi măsura dragostei [ce o
datorează bărbatul]! Vrei să ţi se supună femeia precum Biserica lui Hristos? Ai şi tu grijă
de ea, după cum Hristos de Biserică! Şi chiar dacă trebuie să-ţi dai sufletul pentru ea, chiar
dacă trebuie să fii tăiat în mii de bucăţi, chiar dacă ai suferi şi ai pătimi pentru ea, să nu te
dai în lături. Fiindcă de pătimeşti acestea n-ai făcut nimic din ce a făcut Hristos. Căci tu,
fiind deja unit cu ea, faci acestea. Acela însă a făcut-o pentru cea care îi întorcea spatele şi îl
38
Danion Vasile, PATERICUL MIRENILOR PILDE PENTRU SECOLUL XXI, Editura Egumeni a, Gala i, 2004, pag 31ț ț
39
http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/omilie_asupra_casatoriei.htm, consultat in data de 20.04.2012

19
ura. Aşadar, după cum El a adus-o cu multă purtare de grijă la picioarele Lui pe cea care
stătea cu spatele la El şi îl ura şi era lepădată şi ruptă în bucăţi, şi nu [S-a purtat cu ea] cu
ameninţări, nici cu supărări, nici cu frică ori cu altceva de acest fel, aşa să fii şi tu cu femeia
ta.
Chiar dacă te priveşte de sus, chiar dacă este supărată, chiar de o vezi dispreţuindu-te, poţi
s-o aduci la picioarele tale dacă ai multă purtare de grijă pentru ea şi dragoste şi
bunăvoinţă.”40
II. ASCEZA ÎN CADRUL FAMILIEI
40
Sfantul Ioan Gura de Aur, COMENTARII LA EPISTOLA CĂTRE EFESENI, Editura Dacia, Ia i, 1902, pag. 194ș

20
Mântuitorul, de i a biruit Iadul, iar prin jertfa Sa ne-a salvat de acesta,totu i luptaș ș
dintre via ă i moarte nu s-a terminat,deoarece păcatul reprezintă moartea, iar lupta împotrivaț ș
acestuia este dusă de fiecare în parte. Căsătoria poate fi considerată o „călătorie a durerii, o
călătorie a dragostei, o călătorie spre cer, o chemare de la Dumnezeu.”41
Poruncile,
învă ăturile Sfintei Scripturi sunt valabile pentru to i oamenii, nu contează dacă suntț ț
căsători i sau necăsători i, pentru că Mântuitorul nu a specificat acest lucru. Omul este făcutț ț
să aspire spre lumea cerească, spre desăvâr ire, spre Dumnezeu. Sfin enia aduce pace, lini te,ș ț ș
tăcere. Chiar i cei care nu se numesc cre tini, care pretind că nu au nici o treabă cu Biserica,ș ș
i aceeia, fără să- i dea seama îl caută pe Dumnezeu. Unii dintre ace ti oameni caută tiin a,ș ș ș ș ț
caută în elepciunea i cred că pot cuprinde o parte din aceasta dacă ajung să cunoască cât maiț ș
multe lucruri, sunt înseta i după cunoa tere, dar setea lor este de fapt una duhovnicească.ț ș
Chiar dacă ei nu- i dau seama, chiar dacă ei nu recunosc, este o sete de Dumnezeu.ș
Dumnezeu este mai mult decât tiin ă, mai presus decât în elepciunea, iar oamenii, dacă arș ț ț
tii că de fapt El cuprinde tiin a i în elepciunea, le-ar lăsa pe acestea i L-ar căuta pe El.ș ș ț ș ț ș
Numai El poate să umple i să sature sufletele însetate. Prin rugăciune, post, priveghere,ș
asceză, omul se imaterializează, iar diavolul este dezarmat i se retrage. Nu trebuie să existeș
mândrie pentru lucrul făcut, deoarece dacă se va mândri, nevoin a lui va fi în zadar. Dacăț
oamenii ar avea în vedere mântuirea, asemănarea cu Dumnezeu, nu ar mai exista atâtea
deosebiri între monahi i mireni.Ceea ce contează este starea sufletului, atunci când faci sauș
nu faci ceva.Mântuirea este darul lui Dumnezeu, nu ne vom mântui prin faptele noastre,
pentru că dacă s-ar fi lăsat a a, nu ne-ar fi fost bine,aceasta ar fi alimentat mândria care este înș
fiecare dintre noi i nu ne-ar fi ajutat spre asemănarea noastră cu Dumnezeu.ș
Nu ne vom mântui dacă vom rămâne singuri, dacă vom îmbra i a o via ă monahală,ț ș ț
dar nici dacă ne vom căsători.Nu avem nici o certitudine, în nimic. Noi trebuie numai iș
numai să credem în Dumnezeu, El să fie o prezen ă permanentă pentru noi, să ne luptăm săț
fim într-o permanentă comuniune cu El prin rugăciune, post, fapte bune, gând curat,
sincer42
.În lumea noastră căzută, calea spre fericire i bucurie în familie constă în jertfelnicie,ș
lepădare de sine, în alegerea căii care este mai grea.
So ii trebuie să postească, să se roage, să se accepte unul pe celălalt (jertfă ) , să- iț ș
asume crucea. Cât efort nu face o mamă pentru a cre te un copil ! Călugărul se treze teș ș
noaptea pentru a se ruga, dar i mama se treze te noaptea, pentru a- i îngriji copilul, a-Iș ș ș
schimba scutecele, a-l alăpta, iar dacă în locul ei, binevoie te să se trezească bărbatul, acestș
41
Revista FAMILIA ORTODOXĂ, Nr.1, Ianuarie 2012, pag. 17
42
Revista FAMILIA ORTODOXĂ, Nr.2, Februarie 2012, pag. 52

21
gest al lui dovede te multă dragoste, este un fel de jertfă. Lucrurile sunt făcute din natură,ș
pentru ca omul să- i caute un partener, un sprijin moral, sufletes, un prieten potrivit. Sfântulș
Ioan Gură de Aur recomandă ca în ispite, oamenii să motiveze că trupurile lor nu le apar in,ț
ci sunt ale celuilalt partener (so , so ie) .ț ț
Păcatul îl risipe te pe om, păcatele, patimile sunt principalele cauze ale multor boliș
suflete ti. Păcatul este lipsa dragostei de Dumnezeu, orice păcat te rupe de Dumnezeu.Tainaș
pocăin ei este o taină a împăcării i iertării. Când faci un păcat mare, cum ar fi divor ul, teț ș ț
rupi de Biserică, de Dumnezeu ( însă trebuie luat în considera ie i din ce cauză ai păcătuit –ț ș
pentru că a a ai vrut, sau pentru că nu ai avut încotro) .ș
Chiar dacă e ti în familie nu ai nici o scuză pentru a nu posti, a nu te ruga, a nu mergeș
la Biserică, la slujbe, a nu- i sfin i casa, a nu face milostenie i celelalte fapte prin care sa-Lț ț ș
primim pe Hristos în casele noastre, în inimile i trupurile noastre.Acestea sunt mijloace deș
sfin ire, de îndumnezeireț 43
.
Sf. Ioan Gură de Aur spunea că dacă oamenii ar avea cu to ii dragoste unii fa ă deț ț
al ii, am fi împreună o familie cre tină, orientată spre acela i scop – desăvâr irea în Hristos.ț ș ș ș
În familie trebuie să fie pace, unitate, împreună-lucrare ; orienta i spre Dumnezeu, avândț
credin ă, rugăciune i gând curat în toate ; frică de Dumnezeu, înfrânare, nădejde, blânde e,ț ș ț
răbdarea necazurilor. Nu-I de nici un folos dacă postim, ne rugăm, facem milostenie, însă
acestea toate nu sunt pentru Hristos, care cunoa te gândurile noastre. Fiecare dintre so iș ț
trebuie să fie un educator i un model pentru celălalt, prin cuvânt i faptă.ș ș
Sfin enia personală este o lucrare a lui Dumnezeu i constă în conlucrarea harului cuț ș
nevoin a personal, cu efortul personal, sus inut de-o voin ă puternică. Cel sfânt este cel alesț ț ț
pentru Dumnezeu, cel păstrat pentru Dumnezeu, numai că, to i suntem ale i de Dumnezeu, Elț ș
ne vrea i ne ajută pe to i, numai că este nevoie i de stradania noastră, de voin a noastră.ș ț ș ț
Ceea ce contează cel mai mult nu sunt studiile, vorbele, ci felul nostru de a fi, trebuie să
fim icoane care să exprime lucrarea Sf Duh, modelul sau dovada lucrării lui Dumnezeu.
Mântuitorul i-a îndemnat pe ucenici, i implicit pe noi, cei de astăzi i dintotdeauna, să avemș ș
credin ă, să ne rugăm cu credin ă, să nu ne îndoim. ”ț ț i răspunzând ,Iisus le-a zisȘ : ave iț
credin ă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă căț oricine va zice acestui munte : ridică-te i teș
aruncă în mare, i nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-vaș
lui orice va zice. De aceea vă zic vouă : toate câte cere i rugându-vă, să crede i că le-a iț ț ț
43
I Corinteni 7,5

22
primit, i le ve i avea.ș ț “44
În necazuri, nu trebuie să disperăm, ci să credem că Hristos vede
problemele noastre, iar dacă nu schimbă imediat situa iile în care ne aflăm, este pentru bineleț
nostru. Mul i profe i, oameni sfin i au fost căsători i : Ilie, Avraam, Moise, Ap. Petru, Sf.ț ț ț ț
Spiridon , aceasta nefiind o piedică pentru sfin enie. Dacă apare neîn elegere, dacă unulț ț
dintre so i se poartă urât, cu viclenie nu este permis divor ul. Este nevoie de rugăciune, deț ț
răbdare, toleran ă,smerenie,credin ă.ț ț
Ar trebui ca în familie să existe duhovnic i ar fi bine să fie unul singur pentru toată familia,ș
iar dacă nu, măcar fiecare în parte să aibă duhovnicul său. ”Crucea ” personală devine “
cruce “ a familiei .
II.1. COMPARA IE ÎNTRE VIA A MONAHALĂ I VIA A DEȚ Ț Ș Ț
FAMILIE
„ A încheia o căsătorie, la fel cu tunderea în monahism, se poate doar ca urmare a
chemării lui Dumnezeu.”45
Un tânăr î i poate da seama spre ce este chemat în func ie deș ț
preocupările sale : dacă se gânde te mai mult la familie i ceea ce presupune aceasta, omulș ș
respectiv este înclinat mai mult spre via a de familie, dar dacă în sufletul său este o oarecareț
temere de via a de familie, dacă este preocupat mai mult de via a duhovnicească, deț ț
rugăciune, atunci acel om are chemare spre via a în afara căsătorieiț 46
.Trebuie ca tinerii,
neinfluen a i i cu încredere în Dumnezeu să aleagă una dintre cele două căi, pe cea care îiț ț ș
odihne te duhovnice te, iar scopul nevoin ei lor să fie sfin irea vie ii pe care au ales-o.ș ș ț ț ț
„Nimănui nu-i este îngăduit să se căsătorească din dispre pentru via a monastică iț ț ș
nimănui nu-i este îngăduit să intre în monahism din dispre pentru via a de familie”ț ț 47
.Nu este
bine ca părin ii sau celelalte persoane din anturajul tânărului, să-i înnăbu e chemarea.Via aț ș ț
de monah i cea de familie se aseamănă cu următoarea situa ie: doi oameni vor să meargă înș ț
acela i loc, unul alege autobuzul, pe drumul principal, iar celălalt alege să meargă pe jos, pe oș
cărare. Dumnezeu se bucură de amândoi, numai că partea rea ar fi dacă cei doi s-ar judeca
unul pe celălalt pentru alegerea făcută, pentru că nu se pot pune to i oamenii pe acela iț ș
calapod. Trebuie încredere în Hristos i o via ă curată . Monahul este într-o rela ie directă,ș ț ț
strict personală cu Hristos, dar acest lucru îl face i mult mai responsabil. Harul Sf Duh iș ș
efortul personal îl ajută pe monah să trăiască în afara căsătoriei.48
44
Marcu 11, 22-24
45
Konstantin V. Zorin, Păcatele tinere ii i sănătatea familieiț ș ,...... pag. 20
46
Cuviosul Paisie Aghiorîtul , CUVINTE DUHOVNICEŞTI. VIAŢA DE FAMILIE, pag. 23
47
48
Pr. Prof. Dumitru Stăniloaie, TEOLOGIE DOGMATICĂ ORTODOXĂ, Vol.III, ...... pag. 185

23
Sunt două situa ii pentru salvarea din moarte i unirea cu Dumnezeu : calea fecioriei (ț ș
o anticipare a Împără iei Cerurilor,practicată mai bine în via a monahală ) i calea căsătoriei.ț ț ș
Ambele au fost unite numai în persoana Maicii Domnului, Care a fost mamă i fecioară, Careș
a unit Cerul cu Pământul. A a cum mirii se cunună unul cu celălalt, monahul se cunună cuș
Hristos. Dar ascultare, jertfă, rugăciune trebuie să fie în ambele cazuri. Orice ar alege, omul
trebuie să se lupte cu patimile pe care le are, cu egoismul din el. În ambele feluri de via ăț
există necazuri, probleme, dar când e ti lângă Hristos, El le îndulce te pe toate.ș ș
Un tânăr se adaptează mult mai u or la oricare dintre situa ii, dar omului mai în vârstăș ț
îi este mai greu, deoarece caracterul său este deja format, nu mai poate să treacă cu vederea
nimic, este mult mai ra ional i le judecă pe toate. Pe oamenii foarte mândri i egoi ti,ț ș ș ș
Dumnezeu nu-i ajută chiar atât de repede. Ei caută într-una i nu găsesc răspuns, apoi seș
întreabă ce-o vrea Dumnezeu de la ei, dar Dumnezeu nu vrea nimic de la noi, pentru ca El pe
toate le are, toate sunt ale Lui49
.
Familia poate fi un mediu al progresului, al desăvâr irii, dacă sunt luate înș
considera ie problemele prin care trec membrii acesteia, sacrificiul pe care îl fac unul pentruț
celălalt (de cele mai multe ori, părin iiț pentru copii ). Cei doi so i trebuie să se ajute reciprocț
i să răstignească omul cel vechi din ei, omul păcătos i să facă voia lui Dumnezeu. Aceastaș ș
este un lucru foarte greu, este un fel de mucenicie. Este nevoie de jertfă, atât pentru tine,
personal, cât i pentru ceilal i. Unii, spre exemplu, nu mănâncă dulciuri, pentru caș ț
Dumnezeu să-I ajute pe to i cei care sunt bolnavi de diabet, altul nu doarme, pentru caț
Dumnezeu să dea pu in somn celor care suferă de insomnieț 50
, un tată, spre exemplu, fumează
mai pu in sau se lasă de fumat pentru ca Dumnezeu să-i vindece copilul, i-n felul acesta, esteț ș
vindecat i copilul, dar i el. Se poate face mult bine i dacă e ti în lume, om de rând, nuș ș ș ș
doar monah. De i Sfântul Ioan Gură de Aur elogiază i apreciază fecioria, deoarece ea a fostș ș
dinaintea căsătoriei, este stare îngerească, firească a omului, este o virtute, totu i familiaș
poate fi considerată un loc unde se sting patimile i păcatele, în special egoismul, se practicăș
virtu ile. Acela i sfânt este de părere că familia a fost creată de Dumnezeu, dar până laț ș
căderea în păcat ea avea un sens spiritual, starea ei fiind fecioria. După căderea în păcat se
vorbe te de via a conjugală, fiind un remediu la pedeapsa pentru păcat, mijloc i mediu deș ț ș
disciplinare a tendin elor fire ti ale omului slăbit de păcat. Via a monahală i cea de familieț ș ț ș
sunt două căi care au aceea i intă : mântuirea.ș ț Diferen a dintre călugări i mireni ar trebuiț ș
49
Cuviosul Paisie Aghiorîtul , CUVINTE DUHOVNICE TI. VIA A DE FAMILIE,...... pag. 25Ș Ț
50
Idem , pag. 246

24
să fie doar în ceea ce prive te castitatea, în rest, Sf. Ioan Gură de Aur recomandă oamenilor săș
fie buni, smeri i i cura i cu inima, să respecte poruncile .ț ș ț
Există câteva probleme generate de felul în care Teologia a tratat via a cre tină. S-auț ș
dat exemple i s-a accentuat ca ideală pentru mântuire , via a monastică. Dar acest lucru nuș ț
este foarte bun, deoarece trebuie căutate metode de sfin ire pentru to i oamenii, mai alesț ț
pentru cei căsători i care sunt majoritari, sau cel pu in ar trebui să fie, dacă nu ar trăi înț ț
concubinaj.Este adevărat că Mântuitorul ne-a prezentat chipul eshatologic al oamenilor după
Înviere, care vor fi precum îngerii (nici nu se vor mai mărita, nici nu se vor mai însura ), iar
monahii sunt oameni care aleg încă din această via ă să trăiască într-un mod aproapeț
desăvâr it, într-un chip îngeresc.ș 51
Mântuitorul nu ne-a poruncit să fim în stare de feciorie, dar
harul Sfântului Duh te umple de râvnă, a a cum i-a umplut pe ucenici, i prin voin ă, efort,ș ș ț
trăie ti doar pentru El, te dăruie ti Lui întru totul. Numai că nu to i oamenii pot să facă asta,ș ș ț
nu to i sunt dispu i, nu to i au în ei această înclina ie, motiv pentru care trebuie găsite solu iiț ș ț ț ț
pentru toată lumea.
Mântuitorul ne-a prezentat situa ia Sa, care nu era agreată de către farisei, pentru căț
stătea în preajma oamenilor foarte păcăto i, alături de desfrânate, de vame i etc. , mânca iș ș ș
bea cu ace tia; pe de altă parte, situa ia Sfântului Ioan Botezătorul , un om care i-a trăitș ț ș
via a în asceză, în retragere, în post foarte aspru. Dar ceea ce le-a explicat Hristos oamenilorț
este că nici una dintre situa ii nu te poate mântui. Depinde foarte mult de sufletul omului, deț
inima omului, care trebuie să fie deschisă spre bunătate, spre dreptate, cugetul trebuie să fie
curat.În pilda vameşului şi a fariseului, avem două situaţii : vameşul,care era un om foarte
păcătos, nu făcuse nimic bun, nici nu cultivase virtuţile,dar a avut sufletul deschis şi dornic de
îndreptare,a avut conştiinţa neputinţei şi păăctoşeniei sale, pe de altă parte avem situaţia
fariseului, un om care cultivase virtuţile, era supus legilor impuse de religie, dar inima sa era
mândră, nu avea dorinţa să nu mai păcătuiască, el se considera pe sine drept, iar aceasta nu a
fost o atitudine, şi nu este o atitudine bună.
Sfântul Serafim de Sarov spunea : “dobânde te duhul păcii i mii de oameni se vorș ș
mântui în jurul tău. “52
Indiferent cum suntem, trebuie să avem pace i s-o păstrăm.ș
II. 2. RUGĂCIUNEA ÎN VIA A FAMILIEIȚ
51
BUCURIA NUNȚII BINECUVÂNTATE, CATEHEZE PENTRU FAMILIA CREȘTINĂ, Editura Cuvântul Vieții a
Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, pag. 39-40
52
Revista FAMILIA ORTODOXĂ, Nr. 1, Ianuarie 2012, pag. 8

25
În familie nu mai e ti singur, sau cel pu in, n-ar mai trebui să fii singur, n-ar maiș ț
trebui să ai grijă numai de sufletul tău, ci e ti cu celălalt ; toate lucrurile bune trebuie făcuteș
împreună : rugăciuni, posturi, milostenii. Tocmai din acest motiv este foarte important să te
căsătore ti cu o persoană potrivită, să existe asemănare.Sunt normale, sunt acceptateș
deosebirile, dar dacă sunt foarte mari, acea unire dintre cei doi oameni nu are anse să durezeș
prea mult. Sfâtul Isac Sirul spunea : “Înso e te-te cu cel de aceea i taină cu tine, cu cel cuț ș ș
care po i împărtă i tainaț ș “, adică cel care este asemenea ie, compatibil felului tau de a fi.ț
Rugăciunea îl adună pe om în sine, apoi îl duce la Dumnezeu53
. Ea este pentru om
ceea ce este sufletul pentru trup. Sufletul omului moare fără rugăciune.Să ne rugăm atât
pentru noi, cât i pentru semenii no tri, care sunt bolnavi, au diferite probleme, suferin e. Nuș ș ț
este bine să ne rugam doar pentru noi. Să-I cerem lui Dumnezeu să ne elibereze de patimile
noastre. Pentru un om bolnav, răbdarea lui în suferin ă, poate fi considerată rugăciune. Cândț
cineva ne cere să ne rugăm pentru el, să ne rugăm chiar în clipa aceea, să n-a teptăm să treacăș
timpul, să nu amânăm. Dacă e ti risipit nu te po i mântui.Fiecare bărbat i femeie este chip alș ț ș
Sfintei Treimi.Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul Iubirii.Slaba credin ă întârzie ajutorulț
divin, iar credin a puternică îndepline te cererile din rugăciune.ț ș 54
În calea rugăciunii nu există
nici un fel de obstacol, pătrunde peste tot : în Cer, pe Pământ, sub Pământ. Nu există o normă
sau o re etă universală care să fie aplicată tuturor oamenilor. Singura certitudine este căț
trebuie să ne rugăm zilnic, unii mai mult, al ii mai pu in, fiecare persoană are măsura ei,ț ț
fiecare are sim irea ei, trăirea ei, nevoia ei. Este mult mai importantă calitatea rugăciunii,ț
decât cantitatea, să ob inem starea de rugăciune. În caz de boală sau de oboseală prea mare,ț
este bine să se reducă rugăciunea, să se rostească doar Tatăl Nostru55
. Rugăciunea este o stare
a sufletului i trebuie să devină o stare a vie ii. Poate fi considerată o întâlnire întreș ț
persoane56
, deoarece este un dialog, te întâlne ti cu Cel pe care Îl iube ti i îi spui ceea ce aiș ș ș
pe suflet. Rugându-te mai mult, parcă î i dore ti i mai mult, a a cum i îndrăgosti ii î iț ș ș ș ș ț ș
doresc să petreacă cât mai mult împreună. Cantitatea rugăciunii este o treaptă spre calitatea
ei.57
A a În via a de familie omul are nevoie de rugăciune, nu există nici o scuză. Părinteleș ț
Arsenie Papacioc spunea “orice clipă poate fi un timp i orice suspinare poate fi o rugăciuneș
“.58
Rugăciunea une te familia, une te oamenii. Orice moment important, greu, trebuie înso itș ș ț
de rugăciune.
53
Idem, pag. 1
54
Matei21,22
55
Cuviosul Paisie Aghiorîtul, CUVINTE DUHOVNICE TI. VIA A DE FAMILIEȘ Ț ,.....,pag 229
56
Pr. Prof. Dr. Ioan C. Te u,ș FAMILIA CRE TINĂ, COALĂ A IUBIRII I A DESĂVÂR IRIIȘ Ș Ș Ș , pag. 125
57
Idem, pag. 126
58
Revista FAMILIA ORTODOXĂ, Nr 1, Ianuarie 2012, pag.60

26
Dacă ne rugăm, sim im schimbarea în noi. În popor se spune că rugăciunea mamei teț
scoate i din fundul mării. Mila lui Dumnezeu este fără măsură, iar dacă El va fi implorat cuș
credin ă, rugăciunile noastre vor fi auzite.ț
Căutarea so ului, so iei ar trebui făcute prin rugăciune. Nu este vorba de destin, deț ț
soartă, de predestinare.”Nu răsare i nici nu se usucă un fir de iarbă fără voia lui Dumnezeu,ș
nu se une te nici un bărbat cu femeia sa fără îngăduin a lui Dumnezeuș ț .“59
Cel care î iș
dore te să se căsătorească trebuie mai întâi să se roage stăruitor, să-I ceară lui Dumnezeu peș
cineva cu care să se mântuiască. Dumnezeu ascultă i îndepline te cererea i va da pe cinevaș ș ș
corespunzător stării duhovnice ti, nivelului duhovnicescș 60
. Este nevoie de sinceritate,
smerenie, rugăciune curată i stăruitoare. În Vechiul Testament, Isaac s-a smerit, s-aș
încredin at în sluga sa, Eliazar, care după ce s-a rugat, a întâlnit-o pe Rebeca, i a dus-o luiț ș
Isaac. Acesta putea s-o refuse, dar a avut încredere în Dumnezeu i a luat-o de so ie.ș ț
Dumnezeu sfin e te unirea celor doi prin Taina Cununiei.ț ș
Sfânta Scriptură ne oferă exemplul lui Tobie i Saraș 61
.Acesta, înainte de a fi cu ea, o
invită la rugăciune. Chiar dacă ritmul vie ii este alert, se pot face rugăciuni scurte, iar gândulț
să fie la Dumnezeu. Este vorba de o stare de suflet, de con tiin a prezen ei lui Dumnezeu înș ț ț
fiecare clipă. Suntem tot timpul în fa a Lui, El vede i aude tot. i-n familie, dar i dacă e tiț ș Ș ș ș
singur, orice lucru pe care îl începi, trebuie să-l începi cu Dumnezeu, trebuie să-I mul umimț
pentru toate reu itele, de asemenea, trebuie să-L chemăm în necazuri.ș
Rugăciunea personală trebuie împletită cu rugăciunea Liturgică, a Bisericii, prin
participarea cre tinilor la slujbe. Cele mai profunde rugăciuni se fac în clipele de mare trăire,ș
fiind , de fapt, întâlniri speciale cu Dumnezeu, în taina inimii noastre, în acele moment ne
rugăm cu propriile noastre cuvinte, nemaiavând nevoie de căr i .ț
II.3. DRAGOSTEA
Dragostea stă la baza oricărei virtu i, ea însufle indu-le. Potrivit Sf. Ioan Gură de Aur,ț ț
dragostea ”are două orientări : pe verticală – dragostea fa ă de Dumnezeu i pe orizontală –ț ș
dragostea fa ă de semeni, iar aceste două direc ii ale ei se află în totală dependen ă....Îl vomț ț ț
iubi pe Dumnezeu cum trebuie dacă, pentru dragostea Lui vom arăta dragoste mare
59
Pr. Ierod. Gamaliel Sima, SFÂNTA TAINĂ A CĂSĂTORIEI, CATEHEZE, ...... Pag. 16
60
Idem , pag.17
61
Tobit 8, 4-8

27
semenilor no tri....Cel ce iube te pe Dumnezeu nu va nesocoti pe aproapeleș ș . “ 62
alături de
respectul reciprocal i încrederea dintre so i reprezintă piatra de temelie a familiei. La bazaș ț
unirii familiei, stă iubirea, iar Hristos ne-a arătat cum trebuie să fie aceasta în familie63
, o
dragoste spirituală , care să reziste în fa a tuturor obstacolelor. Unirea autentică a so ilor nuț ț
dispare nici chiar o dată cu moartea unuia dintre ei. Raportul dintre bărbat i femeie esteș
comparat cu raportul dintre Hristos i Bisericăș , iar iubirea bărbatului pentru femeia sa ar
trebui să fie la fel de mare ca iubirea lui Hristos pentru Biserică, o iubire care să meargă până
la jertfă, până la sacrificiu : “ Bărba ilor, iubi i pe femeile voastre, după cum i Hristos aț ț ș
iubit Biserica i S-a dat pe Sine pentru ea…”ș 64
, “Bărbatul să-I dea femeii iubirea
datorată,asemenea i femeia bărbatului.ș ”65
Iubirea înseamnă nu doar gingă ie, afec iune, ciș ț
i în elegere, răbdare, îngaduin ă, iertare, să lipsească secretele. Toate acestea mai mult seș ț ț
trăiesc, i mai pu in se spun. Unde nu este pace, lini te, unde sunt supărări, tensiuni, acolo nuș ț ș
este Hristos. Se cere multă în elepciune. Teama, pesimismul, deznădejdea sunt străine duhuluiț
cre tin, sunt străine dragostei .ș
Dacă există dragoste, chiar i departe dacă sunt din cauza împrejurărilor, cei doi suntș
aproape, pentru că dragostea lui Hristos nu se poate limita prin distan e. Dragostea trupeascăț
une te la exterior oamenii lume ti, atâta vreme cât există anumi i factori : frumuse e,ș ș ț ț
bogă ie, pozi ie socială, etc., iar când ace tia dispar, dispare i ea. Dar dacă există dragosteț ț ș ș
duhovnicească, chiar dacă unul din so i pierde ceva, dragostea îi une te i mai mult pe so i .ț ș ș ț
Taina iubirii umane n-a putut fi în eleasă nici de cel mai în elept rege care a fostț ț
vreodată pe pământ: regele Solomon, cel mai în elept rege, ca el nu a mai fost i nici nu vaț ș
mai fi, fiul împăratului David. Patru lucruri n-a putu pricepe acesta: ”calea vulturului pe cer,
urma arpelui pe stâncă ,mersul corăbiei în mijlocul mării i calea omului la o fecioară. A aș ș ș
este purtarea unei femei desfrânate: ea mănâncă i î i terge gura i zice : n-am făcut nimicș ș ș ș
rău.66
”
Calea vulturului pe cer reprezintă tot ceea ce este ira ional i nu poate fi prevăzut, seț ș
ridică în aer, ascunzându-se după orizontul cunoa terii noastre. Este “ș taina lumii spirituale, a
teologiei i a comuniunii cu Dumnezeu”ș 67
. Urma arpelui simbolizează ceea ce esteș
enigmatic, ascuns în cele mai de jos, mersul corăbiei în mijlocul mării reprezintă mersul vie iiț
noastre ,înconjura i de de ertăciuni, iar calea omului la o fecioară simbolizează tainaț ș
62
63
Efeseni 5,23-25
64
Efeseni 5,25
65
I Corinteni 7,3
66
Pilde 30, 19-20
67
Konstantin V. Zorin, Păcatele tinere ii i sănătatea familieiț ș , .... pag. 12

28
rela iilor intime .ț
Iubirea nu are fa ă umană, ea are chipul lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire.ț
Psihologii au diferen iat în personalitatea umană trei straturi : trupesc, sufletesc, spiritual,ț
motiv pentru care există trei feluri de dragoste: sexuală –te iubesc, dacă …,predispozi ieț
erotică – te voi iubi pentru ... i apropiere spiritualăș – te voi iubi,indiferent de … .68
“Te iubesc, dacă…69
“ reprezintă nivelul primitiv al dragostei, este reprezentat de
rela ia sexual, împotriva ra iunii, evită obliga iile dragostei adevărate, responsabilită ile, seț ț ț ț
exprimă numai dorin a trupului. Asemenea rela ii intime dezordonate distrug psihicul,ț ț
personalitatea, orientând omul spre valori false, spre un sens fals al vie ii. Sunt rela iiț ț
primitive . Într-o astfel de rela ie apare infidelitatea, este o dragoste căreia îi lipse te fericirea,ț ș
care are un foarte mare gol, ce caută mereu a fi umplut cu altceva nou. Este o dragoste
condi ionată: te iubesc, dacă mă iube ti, dacă îmi vei face via a confortabilă, dacă e ti laț ș ț ș
nivelul a teptărilor mele etc. Oamenii care au o astfel de dragoste sunt foarte egoi ti, î iș ș ș
urmăresc interesele. Victimele unor astfel de rela ii în eleg mai târziu că nu au fost iubi iț ț ț
deloc, ci doar folosi i, iar situa ia devine foarte dureroasă pentru acestea. Tragismul situa ieiț ț ț
este dat i de faptul că asemenea dragoste o au uneori i părin ii pentru copiii lor (ace tia leș ș ț ș
spun copiilor că îi iubesc dacă vor lua un anumit examen, concurs etc. , iar dacă copilul nu
reu e te, situa ia poate deveni urâtă ) , iar în viitor, copiii sunt înclina i să- i imite părin ii.ș ș ț ț ș ț
Avem nevoie de o dragoste mai puternică decât dragostea condi ionată .ț
“Te iubesc pentru că… 70
“ este o dragoste preferabilă celei “dacă… “ .Se pre uiescț
în celălalt calită ile pozitive ale personalită iiț ț , nu este doar o atrac ie fizică, ci este i unaț ș
sufletească, este un fel de dragoste meritată, care totu i nu-i foarte bună, na te în cel iubitș ș
tendin a spre competi ie, acesta se străduie te, ar face orice ca să primească laude.ț ț ș Această
dragoste induce nelini te, neîncredere, teamă, pentru că oricând ar putea să apară o altăș
persoană, ale cărei calită i să le întreacă pe cele ale persoanei iubite. De asemenea, apareț
teama că cei care ne iubesc ar putea să nu ne mai găsească la fel de atrăgători. Nici această
dragoste nu este bună, Sfânta Scriptură ne aminte te că adevărataș dragoste nu este
compatibilă cu teama : “În iubire nu este frică, ci iubirea desăvâr ită alungă frica, pentru căș
frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvâr it în iubire .ș 71
“
68
Idem, pag. 58
69
Idem, pag. 59
70
Idem, pag. 64
71
I Ioan 4,18

29
“Te iubesc , indiferent de … 72
“ – dragostea adevărată îl face pe om unic, incomparabil
i de neschimbat. Este mult mai pu in îndreptată către trupul iubitului, poate rezista i dupăș ț ș
moartea acestuia în inima celui rămas în via ă, până când i acesta va muri. Cu adevărat,ț ș
această dragoste nu moare niciodată. Biblia spune ca iubirea ca moartea e de tare73
;
Dumnezeu este iubire i cel ce rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu i Dumnezeu rămâneș ș
întru el.74
Dumnezeu nu ne spune “te iubesc dacă e ti cre tin, dacă e ti sănătos fizic iș ș ș ș
moral, dacă mergi în fiecare duminică la biserică, dacă te rogi diminea a i seara… “, El neț ș
iube te necondi ionat, foarte, foarte mult, iar gesturile noastre, manifestările noastreș ț
exterioare caracterizează dragostea noastră ca răspuns lui Dumnezeu. Noi nu-I oferim lui
Dumnezeu motive să ne iubească, chiar îi prezentăm în rugăciune neputin ele noastre,ț
slăbiciunile i păcatele, rugându-L să ne ierte, iar El ne iube te indiferent de acestea .ș ș
A adar, în familie, so ii trebuie să înve e să se iubească conform principiuluiș ț ț
indiferent de… , prin aceasta dând dovadă de smerenie( pentru că îl iube ti pe so /so ie chiarș ț ț
dc el/ea nu mai arată cum arăta, chiar dacă între timp apar boli care pot schimba multe, chiar
dacă so ul/so ia a făcut gre eli foarte mari, care altora li s-ar părea de neiertat etc… ), să aibăț ț ș
putere să treacă u or peste mânie , peste dezacorduri. Partea duhovnicească a dragosteiș
presupune răbdare, milostenie, iertarea celor care au gre it sau au făcut vreun rău. În via a deș ț
familie trebuie să se meargă de la unirea trupească la unirea duhovnicească, ultima sfin ind-oț
pe prima. Acesta este sensul cel mai înalt al vie ii lor comune. So ii trebuie să ajungă săț ț
respecte acelea i principii morale, să păstreze unitatea gândurilor în problemele duhovnice ti,ș ș
să se roage împreună, să- i educe cu evlavie copiii. Dragostea cere multă muncă, dar roadeleș
ei se întorc însutit. Dragostea izvoră te din Dumnezeu, prezen a Lui în lume, între oameniș ț
se face sim ită prin dragoste. Dragostea este capul virtu ilor, este ingredientul de bază alț ț
rela iilor sociale. Dacă Îl iubim pe Dumnezeu , nu trebuie să-l nesocotim pe aproapele.ț
Porunca dragostei a fost împăr ită în dragostea de Dumnezeu i dragostea de aproapele.ț ș
Părintele Stăniloaie era de părere că atunci când spui cuiva te iubesc, este similar cu
tu nu vei muri niciodată, adică pentru totdeauna, tu nu vei muri spiritual, pentru că eu nu
vreau asta, din cauza dragostei pe care o am fa ă de tine.Este vorba de un sentiment deț
răspundere fa ă de importan a celuilalt, de mântuirea lui.Nu-i po i face nimic rău, urâtț ț ț
celuilalt, pentru că Îl vezi pe Hristos în el . Dumnezeu este Iubire, iar noi trebuie să rămânem
în Dumnezeu, în iubirea Lui.Când în inima omului intră ura, Dumnezeu este exclus. Un
monah spunea odată : “ Dacă te-ai retras pentru a fi numai cu Dumnezeu, dar nu ai găsit
72
Konstantin V. Zorin, Păcatele tinere ii i sănătatea familieiț ș , .... pag. 70
73
Cânt.8,6
74
I Ioan 4,16

30
mângâiere, ie i în stradă i vei descoperi chipul lui Hristos în primul om pe care-l întâlne ti.ș ș ș
“ 75
II.4. PRIETENIA – PERIOADĂ PREMERGĂTOARE CĂSĂTORIEI
Prietenia este perioada cea mai frumoasă,care precede căsătoria.Cei doi se cunosc unul
pe altul, se descoperă, dragostea se na te din ce în ce mai mult i împodobe te rela ia dintreș ș ș ț
ei, le înfrumuse ează chipurile i vie ile. Fiecare încearcă să se întreacă în gesturi i fapte deț ș ț ș
iubire.
Când iube ti îl vezi pe celălalt mult mai frumos, mai bun decât este în realitate, e tiș ș
tentat să-i amplifici calită ile, simpla lui prezen ă te face fericit, parcă îl sim i oriunde e ti iț ț ț ș ș
te gânde ti la el tot timpul, ai vrea să-l vezi mereu, să vorbe ti cu el, să-i spui despre tine iș ș ș
să-i dăruie ti dintr-ale tale. Pentru că ii la el, gesturile pe care le face, micile daruri pe care iș ț ț
le oferă, i se par atât de importante, atât de valoroase, de scumpe, chiar dacă în realitate nuț
sunt chiar a a, sau pentru ceilal i oameni sunt simple obiecte, dar pentru tine au valoare,ș ț
pentru că poartă amprenta celui la care ii. Îl iube ti pe celălalt a a cum este, nu e ti deranjatț ș ș ș
de imperfec iunile fizice pe care le are, treci cu vederea peste defectele lui. Dacă cineva dintreț
cei apropia i ai tăi nu are aceea i părere bună despre cel pe care tu îl iube ti, e ti tentat să teț ș ș ș
superi, chiar dacă acela î i este părinte, e ti tentat să-l aperi pe iubitul tău. Tot timpul ai vreaț ș
să vorbe ti despre el, celorlel i, să vorbe ti cu el, te gânde ti la el, când adormi i când teș ț ș ș ș
treze ti. Parcă nu mai e ti la fel de ra ional, dragostea te schimbă foarte mult i este perioadaș ș ț ș
cea mai frumoasă.
Omul nu se simte bine în singurătate, “ singurătatea este o suferin ă greaț 76
“.
Sufletul omului simte nevoia de comunicare i comuniune, să iubească , să se dăruiască, darș
în acela i timp să primească iubire, omul caută sprijin trupesc i sufletesc. Pe Dumnezeu nu-ș ș
L întâlnim când ne îndepărtăm de ceilal i, ci pe Dumnezeu Îl găsim în ceilal i, în oricareț ț
persoană. Într-o povestioară a lui Lev Tolstoi ni se spune că există o singură clipă importantă
– prezentul, este cea mai important clipă, singura asupra căreia ai o oarecare putere sau o
oarecare stăpânire. Omul cel mai important î i este cel de lângă tine, adică aproapele, pentruț
că nu ai nici o siguran ă că vei mai întâlni pe vreun altul care să aibă nevoie de tine maiț
75
Familia creștină azi, Editura Trinitas, Iași, 1995, pag. 202
76
Pr.prof.dr. Ioan C.Te u,ș FAMILIA CRE TINĂ, COALĂ A IUBIRII I A DESĂVÂR IRIIȘ Ș Ș Ș ,......, pag. 17

31
departe, iar cea mai importantă lucrare este cea pe care o faci bine, deoarece pentru acest scop
ai venit pe lume.77
Încă din copilărie există în om tendin a de a căuta prietenia, nevoia de aten ie, deț ț
acceptare, de căldură, simpatie, din partea celor care au importan ă pentru el, iar mai târziu,ț
cele mai puternice prietenii sunt împodobite de dragoste i se pot finalize în căsătorii fericite.ș
Nici cele mai mari bucurii, împliniri, nu au prea mare efect dacă omul este singur, dacă nu are
cui să le spună, cu cine să le împărtă eascăș 78
, dar nici supărările, necazurile, nu trec foarte
u or dacă e ti singur. Sim i nevoia să le împărtă e ti, spunându-le, parcă trec mai u or,ș ș ț ș ș ș
parcă greutatea lor este luată de către celălalt. Este adevărat faptul că nu suntem niciodată
singuri, că Mântuitorul este tot timpul cu noi, dar suntem slabi, nu to i au aceea i tărieț ș
sufletească, suntem sensibili, nu to i suportă singurătatea fizică. Nimic nu-i mai valoros peț
lume ca sufletul unui prieten, unui om pe care să-l ai lângă tine, cu care să împar i ceea ce ai.ț
Bogă ia, împlinirile profesionale etc. nu au nici un farmec dacă e ti singur, dacă nu ai cui să-Iț ș
oferi din ele, cu cine să le împărtă e ti. Nu văd nici o fericire dacă ai un castel superb, înș ș
mijlocul mun ilor, înconjurat de natură, ai tot ce vrei din punct de vedere material, dar nu teț
iube te nimeni i nu iube ti pe nimeni, în castel locuie ti doar tu , i eventual, servitorii. E tiș ș ș ș ș ș
un om nefericit, un om trist. Nici frumuse ea nu te bucură foarte mult, dacă nu este un altulț
care să se bucure de ea, dacă nu este nimeni pe care să-l facă fericit prezen a ta. Oamenii suntț
atât de importan i, dragostea lor – dăruită i primită – este atât de scumpă. Nu po i s-oț ș ț
cumperi cu nimic. Orice ai face, nu-l po i face pe un om să te iubească sincer, să ină la tine,ț ț
dezinteresat, a a cum ii i tu la el. Numai Dumnezeu poate să consolideze prieteniile,ș ț ș
rela iile, numai El poate să facă ca dragostea să fie reciprocă. Dacă am fi fost atât de tari,ț
încât să ne fie bine singuri, Dumnezeu nu ar mai fi făcut al i oameni, l-ar fi lăsat doar peț
Adam, sau ar fi făcut în continuare al i bărba i ca Adam.ț ț
Sunt mai multe feluri de iubire. Unii sunt foarte posesivi, cer totul de la persoana
iubită, având părerea că li se cuvine totul, că le apar ine totul i de oferit, nu oferă aproapeț ș
nimic. Aceasta este o atitudine egoistă, nu este iubire. Cel care se manifestă în acest fel se
iube te , de fapt, pe sine, nu este o atitudine cre tină . Un om pe care tu îl iube ti i se poartăș ș ș ș
astfel provoacă mari suferin e, regrete, provoacă un mare rău. Ajungi să regre i clipa când l-aiț ț
cunoscut i te-ai împrietenit cu el. Tocmai din această cauză este mult mai bine să fii maiș
rezervat , la început , să analizezi ra ional gesturile i ceea ce spune cel cu care te-aiț ș
împrietenit, pentru ca să nu suferi mai târziu, pentru a nu trezi într-o problemă dureroasă.
77
Pr. Filoteu Faros, pr. Stavros Kofinas, CĂSNICIA, DIFICULTĂ I I SOLU IIȚ Ș Ț ,..... pag. 39
78
Pr.prof.dr. Ioan C.Te u,ș FAMILIA CRE TINĂ, COALĂ A IUBIRII I A DESĂVÂR IRIIȘ Ș Ș Ș ,......, pag.17

32
Un alt fel de iubire este acela în care se dăruie te totul persoanei iubite, în care î iș ț
dore ti ca cel pe care îl iube ti să fie fericit, starea lui de bine fiind prioritară, vrei să-lș ș
împline ti pe cel la care ii.ș ț
Ideal este dacă iubirea este reciprocă, respect i dăruire.Izvorul iubirii cre tine esteș ș
Dumnezeu79
. Iubirea cre tină nu are imperfec iuni.Hristos ne-a spus că nu există o dragosteș ț
mai mare decât a- i da cineva via a pentru aproapele său.ș ț
Prietenia se construie te, se dăruie te, trebuie să fie aceea i dăruire, aceea iș ș ș ș
contribu ie. Când iube ti toate par mult mai frumoase, via a în sine pare atât de frumoase,ț ș ț
toate î i sunt dragi, în acela i timp radiezi de frumuse e, de fericire, oferi bucurie celorlal i, aiț ș ț ț
chipul luminous, senin.
În perioada prieteniei, cei doi î i descoperă unul altuia părerile, planurile, totodată seș
adaptează fiecare la ideile iubitului său, se renun ă uneori la unele convingeri, care nu-i placț
celuilalt, se fac concesii pentru ca să se armonizeze rela ia, se completează unul pe altul. Înț
perioada prieteniei se iartă mult mai u or gre elile, se trece mult mai u or peste părereaș ș ș
personal, avându-se în considera ie părerea celuilat. Dacă lucrurile la care se renun ă suntț ț
pentru cineva care ine la tine, aceste renun ări vor întări prieteni, dar dacă ai făcut sacrificiiț ț
pentru cineva care nu merita, iubirea pentru acea persoană se transform în suferin ă, durere,ț
nefericire. i-n această prietenie, cre tinii trebuie să-I facă loc lui Hristos. Numai a a se poateȘ ș ș
spune că au un început bun.
Din păcate, astăzi, cei mai mul i oameni nu caută cunoa terea persoanei, ci caută maiț ș
mult cunoa terea trupului acesteia. Prieteniile se consumă foarte repede, rela iile fizice suntș ț
prioritare, par normale, nemaiavându-se în vedere teama de Dumnezeu, frica de păcat. La
căsătorie se ajunge foarte greu, sau poate, nu se mai ajunge.
II.5. RĂBDAREA
Răbdarea greută ilor, în via a de familie, alături de rugăciune, izbăve te familia de laț ț ș
destrămare. Încercările prin care trec oamenii, bolile, infirmitatea, clevetirile sunt o
binecuvântare pentru omul duhovnicesc. Prin suferin ele pe care le rabdă î i plăte te păcateleț ș ș
79
Pr.prof.dr. Ioan C.Te u,ș FAMILIA CRE TINĂ, COALĂ A IUBIRII I A DESĂVÂR IRIIȘ Ș Ș Ș ,......, pag.18

33
sau î i asigură răsplata cerească. Dumnezeu întotdeauna ne ajută, dar vrea de la noi răbdare.ș
i-n via a cre tinului, în cadrul familiei este nevoie de foarte multă răbdare, atât fa ă deȘ ț ș ț
cererile făcute lui Dumnezeu în rugăciune, cât i fa ă de so /so ie, copii, ceilal i membri aiș ț ț ț ț
familiei. Maica Domnului, sfin ii, îi aud pe oameni cand ace tia se roagă lor, i îi ajută, darț ș ș
uneori, ajutorul vine mai târziu sau este diferit de cum îl vroiam noi. Aceasta se întâmplă din
pedagogia lui Dumnezeu pentru oameni, El cere de la noi credin ă, statornicie .ț Răbdarea se
arată mai ales în suferin e, în probleme, în durere. Atunci oamenii îl descoperă pe Dumnezeu,ț
sau Îl pot descoperi.Pe mul i suferin a i-a sfin it. Dumnezeu le permite pe toate pentru bineleț ț ț
nostru, îngăduie să fim ispiti i ca să ne cunoa tem pe noi în ine, să descoperim patimileț ș ș
ascunse înlăuntrul nostru. În familie sunt foarte multe probleme, sunt foarte multe ocazii de a
înva a să rabzi. Ispitele i problemele îl smeresc pe om, îi cură ă sufletul prin mâhnirile peț ș ț
care i le provoacă, după care harul vine i îi umple sufletul. Cre tinul trebuie să fie bucurosș ș
mai ales atunci când trece printr-o încercare, fără ca el să fi fost pricina ei. Răbdarea este
ajutată de rugăciune, rugăciunea fiind armă, ajutor pentru toate probemele, pentru dobândirea
virtu ilor.ț
Răbdarea dă har omului. Dumnezeu a legat mântuirea noastră de răbdare. ”Cel care
va răbda până în sfâr it, acela se va mântuiș .“80
Greută ile întâmpinate de oameni suntț
exerci ii pentru răbdare, Dumnezeu le îngăduie pentru ca oamenii să devină mai răbdători. Nuț
trebuie să amestecăm voia lui Dumnezeu cu ispita i cu ceea ce aduce ea. El îl lasă liber peș
diavol să ne ispitească până la un punct, iar pe om îl lasă liber să facă binele sau răul. Dar nu-I
vinovat Dumnezeu pentru răul pe care alege omul să-l facă . În familie, însă nu doar în
familie, ci i în via a de zi cu zi, când celălalt este mânios, nu po i să-I spui nimic, chiar dacăș ț ț
el gre e te ; nici măcar nu trebuie să încerci în acel moment să-iș ș explici punctul tău de
vedere, pentru că nu va în elege, i din neîn elegeri mici pornesc scandaluri mari. Singurulț ș ț
lucru care poate fi făcut atunci este tăcere i rugăciune. Rugăciunea calmează, lini te te, iarș ș ș
rezolvarea problemelor se face în lini te. Răbdarea este strâns legată de dragoste, pentru caș
dragostea îndelung rabdă. Dacă unul dintre so i trăie te duhovnice te i are dreptate, elț ș ș ș
trebuie să fie cel care să rabde, să înfrunte nedreptatea în mod duhovnicesc .”Orice familie iș
orice căsătorie înseamnă în primul rând fidelitate, credincio ie, după modelul legământuluiș
dintre Dumnezeu i om, care reprezintă un moment al încrederii i fidelită ii (Maleahi2,ș ș ț
25 ).Iubirea fără credincio ie i respect e trecătoareș ș . “81
Pentru depă irea insuficien elor,ș ț
80
Matei 10,22
81
BUCURIA NUNȚII BINECUVÂNTATE, CATEHEZE PENTRU FAMILIA CREȘTINĂ, Editura Cuvântul Vieții a
Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, pag. 200

34
pentru rezolvarea problemelor, pe tot parcursul vie ii avem nevoie de o voin ă foarteț ț
puternică i-un efort permanent.ș
Dumnezeu dă fiecărui om o cruce potrivită cu puterea lui de a rezista, nu pentru a-l
chinui pe acesta, ci pentru a-l urca de pe cruce la Cer, crucea fiind o scară către Cer. Dacă
cineva nu în elege de bună-voie, Dumnezeu îngăduie să aibă o încercare unul ca acesta, nuț
pentru a-i face rău, ci pentru a se îndrepta. Sunt pu ine cazurile în care Dumnezeu îngăduie săț
fie ispiti i anumi i cre tini evlavio i, pentru a se îndrepta cineva care duce o via ă păcătoasăț ț ș ș ț
i-apoi să se pocăiască. Dacă ne gândim la crucile mari pe care le-au purtat drep ii, nu neș ț
vom mâhni niciodată pentru micile noastre încercări. De asemenea, există i situa ii foarteș ț
rare când Dumnezeu îngăduie din dragoste ca unii nevoitori ale i să treacă prin mariș
încercări, pentru a fi încununa i. Ace tia sunt următorii lui Hristos. Suferin ele, problemeleț ș ț
sunt mai presus decât talan ii, decât harismele , deoarece acestea aduc răsplata cerească. Laț
fiecare greutate ar trebui ca omul să-i mul umească lui Dumnezeu pentru că are grijă deț
mântuirea lui, pentru că îl cercetează. A a cum sănătatea se reface prin tratament amar, totș
astfel i mântuirea sufletului se face prin durere. Un adevărat cre tin se roagă lui Dumnezeuș ș
ca să ierte gre elile semenilor săi, să- i întoarcă mânia Lui cea dreaptă de la ei, i să sufere elș ș ș
pentru ace tia, de i nu are nici o vină. Un astfel de cre tin, care are astfel de trăiri, seș ș ș
aseamănă foarte mult cu Hristos. Dumnezeu îi ascultă rugăciunea, iertându-i pe cei care au
gre it, i îi dă acestuia sfâr it mucenicesc, după cererea sa stăruitoare .ș ș ș
Orice încercare este un examen pentru via a duhovnicească, o exersare a virtu ii, esteț ț
un dar al lui Dumnezeu.Dacă un so cere de la Dumnezeu răbdare, iar pentru o perioadă deț
timp, retrage harul de la so ia sa, iar aceasta devine capricioasă, n-ar trebui să se mâhneascăț
,să se supere, când aceasta gr e te fa ă de el. Trebuie să- i dea seama că Dumnezeu îngăduieș ș ț ș
pentru folosul lui duhovnicesc, pentru a deveni răbdător.Tot la fel stau lucrurile i cu o mamă,ș
al cărei copil o supără, face năzdrăvenii, ea trebuie să îndure, pentru întărirea sa în răbdare82
.
Pe Dumnezeu Îl dor suferin ele prin care trec oamenii,dar în acela i timp se bucură pentru căț ș
ace tia vor primi răsplată cerească. Dacă un părinte se necăje te când copilul său întâmpină oș ș
problemă, dar Dumnezeu? pe El Îl doare cu mult mai mult, i suferă pentru to i oamenii, fiindș ț
Singurul care dăruie te adevărata mângâiere. Cine în elege tainele vie ii duhovnice ti, nu seș ț ț ș
mai supără atât de mult când întâmpină o problemă, el în elege rostul ei i se resemnează,ț ș
deoarece aceasta este un medicament sufletesc. Acesta este singurul mod de a înfrunta
greută ile i se aplică pentru oricine, fie dacă-i căsătorit, fie dacă este singur. În familie, ar fiț ș
bine dacă ambii so i ar avea aceea i atitudine, iar dacă nu, cel puternic trebuie să-l ajute peț ș
82
Cuviosul Paisie Aghiorîtul, CUVINTE DUHOVNICEŞTI. VIAȚA DE FAMILIE, pag. 88

mantuirea-in-familie

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to mantuirea-in-familie

Similar to mantuirea-in-familie (20)

mantuirea-in-familie