Prezentare creata cu ocazia mesei rotunde - Impreuna impotriva violentei care a avut loc in data de 7 dec. 2011, la BJ Bihor,

1. FEMEIA – VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE Luminiţa Moga Sef birou CIC BJ Bihor

4. O mamă victimă a violenţei soţului este mai puţin capabilă să asigure îngrijirile de bază necesare copilului (hrană, casă, igienă, haine, sănătate fizică) sau să-l protejeze pe acesta de răniri, accidente, pericole fizice sau sociale. Copleşită de ruşine pentru ceea ce i se întâmplă, de sentimentul eşecului în cea mai importantă relaţie interpersonală, de teroare, de autoacuzaţii (Polman,1994) femeia nu mai este capabilă de a juca nici unul din rolurile impuse de viaţa familiei.

6. Putem deci concluziona c ă femeia r ă m â ne î ntr-o rela ţ ie violent ă tocmai datorit ă iluziei c ă este singura direct ş i real afectat ă . Consider â nd dezirabil pentru copil p ă strarea intact ă a familiei, pentru a-i oferi securitatea unui c ă min format din ambii parin ţ i, ea î ncearc ă salvarea rela ţ iei, pierzandu- ş i î ncetul cu î ncetul capacitatea de a st ă p â ni o situa ţ ie, generozitatea ş i capacitatea de a d ă rui dragoste ş i de a crea bucurie î n jur. Numeroase studii au relevat faptul c ă nu separarea parin ţ ilor sau divor ţ ul î n sine determin ă tulbur ă ri î n dezvoltarea copilului, c â t mai ales conflictele care se asociaz ă cu aceast ă separare.

7. Un studiu calitativ, care a avut î n vedere stabilirea motivelor care determin ă o femeie s ă r ă m â n ă î ntr-un c ă min abuziv, a relevat printre altele fap t ul c ă decizia de a r ă m â ne “de dragul copii l or”, perceput ă ca un sacrificiu de mam ă , a fost respins ă ş i criticat ă de copiii acum adul ţ i, care au crescut î n urma acestei decizii î ntr-o familie cu violen ţă . Copilul este recipient pasiv al violen ţ ei domestice, prelu â nd o povar ă pe care o poart ă cu sine, fie î ntr-un comportament repetat, fie î n dificult ăţ ile de rela ţ ionare din via ţ a de adult.

8. Violenţa împotriva femeilor este o reflectare a relaţiilor de putere inegale între femei şi bărbaţi, servind perpetuarea acestor raporturi dezechilibrate şi exprimă, mai ales, aşa cum vom vedea şi din statisticile româneşti şi străine , existenţa unei relaţii intime între structurile de dominaţie masculină şi violenţa în sf e ra sexualităţii. Violenţa în materie de gen este cea care afectează femeile pur şi simplu pentru că sunt femei şi acest lucru include prejudiciile fizice, sexuale, emoţionale, orice formă de suferinţă ca şi de ameninţare, presiune sau privare de libertate.

10. Într-un raport efectuat de organizaţia ARAPAMESU33, privind violenţa faţă de fetele din liceu, se arată că violenţa verbală este foarte răspîndită în cotidian şi că ea tinde să fie minimalizată ca gravitate şi considerată ca un fapt banal de viaţă, cu care o rice femeie este obişnuită: una din două fete sunt agresate fizic de către băieţi, considerîndu-se ca abuz fizic şi gesturile repetate şi frecvente de atingere insistentă a unor părţi ale corpului, trei din patru fete au suferit cel puţin o formă de abuz verbal, iar 18% dintre fete sunt implicate în relaţii personale sau intime cu parteneri care le abuzează emoţional.

11. Actele de violenţă împotriva femeilor se împart în două categorii: Simple: violul, bătaia, incestul, tortura Complexe: hărţuirea sexuală, prostituţia, pornografia, omorul

13. BISERICA - Violenţa este vrăjmaşul dragostei creştine „ Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi ”, acesta este îndemnul Bisericii. Suferinţele, viciile şi pornirile noastre necontrolate sunt cauzate de distanţa dintre noi şi Dumnezeu, care omoară cele mai nobile sentimente umane: dragostea, respectul şi tandreţea . Cel care e stăpânit de ură şi de furie îşi varsă amarul pe cei care-l înconjoară. Aceasta este o dovadă a faptului că persoana este stăpânită de cel rău: nu mai ţine cont de sfaturile celor din jur, se mânie, dispreţuieşte pe toţi şi ajunge să-l tăgăduiască chiar şi pe Dumneze u

14. Violenţa este urmarea numeroaselor patimi care ajung să stăpânească pe om ca nişte tirani, robindu-l complet. Sfântul Grigorie Sinaitul încadrează mânia printre patimile sufleteşti, alături de cele ale poftei şi ale raţiunii . Sfântul Vasile cel Mare compară mânia cu un cuţit, care poate fi mânuit atât de ucigaş, cât şi de chirurgul binefăcător. Mânia, care duce la întunecarea raţiunii şi a sufletului, reprezintă o piedică evidentă în comunicarea cu Dumnezeu. Iar un suflet întunecat conduce, inevitabil, la ceea ce numim, astăzi, violenţă.

15. Iată câteva din păcatele omeneşti contra virtuţii iubirii: 1) Ura faţă de Dumnezeu , adică împotrivirea cu duşmănie faţă de învăţătura Lui şi faţă de rânduielile bisericeşti; 2) Împietrirea inimii faţă de primirea mijloacelor puse la îndemâna creştinului pentru mântuirea sa; 3) Pizma faţă de aproapele care stăruie în ascultarea de poruncile lui Dumnezeu; 4) Făţărnicia , prin care cineva se arată ca iubeşte pe Dumnezeu, dar numai cu vorba, nu şi cu inima şi fapta; 5) Iubirea de sine peste măsură (egoismul), din care se nasc multe alte păcate; 6) Alipirea pătimaşă de bunurile pământeşti : „Că rădăcina tuturor relelor este iubirea de argint” (I Timotei 6, 10). Astfel, persoana violentă este cea care trebuie adusă la izvorul dragostei pentru a fi tămăduită. Dragostea le lecuieşte pe toate, ne ajută să-i privim cu alţi ochi pe cei care provoacă durere şi tot prin ea dobândim forţe de a trăi alături de aceşti înfuriaţi.

16. Nimic nu uneşte viaţa noastră atât de strâns şi de puternic ca dragostea dintre bărbat şi femeie (Sf. Ioan Gură de Aur)

17. Tace lumin â nd ş i se jertfe ş te t ă c â nd. Acesta este rolul femeii î n societate. ( Sf ântul Ioan Gură de Aur)

18. Prin indiferen ţă , î ncuraj ă m violen ţ a domestic ă . Î n perioada ianuarie 2004 - septembrie 2007, au fost î nregistrate la nivelul î ntregii ţă ri 33.730 cazuri de violen ţă î n familie, provoc â nd moartea a 224 de persoane (22 minori si 202 adul ţ i). Categoria de v â rsta la care apar cele mai multe cazuri de violen ţă î n familie este de 25-45 ani (40%) pentru victimele de sex feminin.

19. Violenţa – urmare a denaturării familiei creştine Familia şi toate structurile sociale sunt afectate d e secularizarea lumii contemporane. Diminuarea rolului Bisericii în viaţa cotidiană şi scăderea încrederii în Dumnezeu au ca urmare degradarea relaţiilor dintre oameni, nerespectarea principiilor morale, sporirea infracţionalităţii, corupţiei etc. Tot mai mulţi tineri trăiesc singuri, au relaţii întâmplătoare, nu se căsătoresc. Cea mai frecventă motivaţie a acestei situaţii este cea materială. Nu doresc să-şi asume obligaţiuni. De multe ori, în loc să se preocupe de lucruri care cu adevărat le-ar dezvolta personalitatea, talentul, ei doar se distrează.

20. Pentru a transmite generaţiilor viitoare valorile creştine autentice trebuie să ne preocupăm de cadrul moral, în care trăieşte omul. Acest cadru este familia. Mai precis, familia creştină, întemeiată în duhul credin ţei . Aici se formează personalitatea.

22. În fiecare an, în preajma zilei mele de naştere, îmi amintesc , involuntar, că pe vremea când aveam 25 de ani eram încă o soţie bătută, o femeie a cărei întreagă viaţă era o disperare mută. Când am împlinit 26 de ani eram încă o femeie terorizată.

23. Mi-era groază că bărbatul pe care îl părăsisem va apărea din senin, mă va lovi, mă va călca în picioare şi apoi va dispărea. O arătare cu pumnii încleştaţi, o lovitură care-mi va trimite fulgere de durere în tot trupul. Nu exista protecţie, nu exista siguranţă. Eram sfâşiată pe dinăuntru. Mintea mea era încă la hotarul fragil cu nebunia. O anxietate care mă sufoca, coşmare urmate de insomnii, sudori reci, hohote de plâns care mă înecau – acestea erau coordonatele constante ale existenţei mele zilnice...

24. Amintirea suferinţei fizice este vagă. Îmi amintesc, desigur, că eram lovită, că mă lovea cu pumnii, cu picioarele. Nu-mi amintesc când şi cât de des. Se face un fel de ceaţă. Îmi amintesc cum mă izbea cu capul de podea până îmi pierdeam cunoştinţa. Îmi amintesc cum mă lovea cu piciorul în stomac. Îmi amintesc cum plângeam, şi ţipam şi îl imploram. Îţi poţi aminti faptul că ai trecut prin dureri fizice teribile, dar memoria ca atare a loviturilor nu o poţi recupera. Binecuvântată este mintea că-şi poate aminti aceste lucruri fără ca trupul să le retrăiască. Dacă supravieţuieşti fără să rămâi schiloadă pe viaţă, durerea fizică se estompează, dispare cu timpul. Îţi dă drumul...

25. Dar nu şi teama. Este a ta pe veci. La început îţi invadează fiecare clipă, fiecare zi. Nu mai poţi dormi. Nu mai poţi suporta să rămâi singură. Teama ţi se cuibăreşte în suflet. Îţi înmoaie genunchii, inima îţi bate nebuneşte. Ţi se încleştează maxilarele. Îţi tremură mâinile. Gâtlejul ţi se îngustează. Teama te face disperat, neputincios. Victima care încearcă să-şi domine trauma poartă cu ea atât teama reală, cât şi amintirea ei, întotdeauna... Furia supravieţuitoarei este ucigătoare. Este chiar mai periculoasă pentru ea decât pentru agresorul său. Nu crede în crimă, nici măcar pentru a se salva. Ar vrea să-l ştie mort, dar nu îl va omorî. Niciodată nu renunţă la dorinţa de a-l şti mort. În adâncul inimii îi plânge pe toţi cei care nu au supravieţuit, este o luptătoare în numele celor care sunt astăzi ceea ce a fost ea până mai ieri. Şi cu fiecare an devine tot mai puternică şi cu fiecare an creşte numărul celor asemenea ei.” (Andrea Dworkin)

34. Voi, cei care citiţi povestea mea… vă implor nu întoarceţi privirea, ca şi când nu este problema voastră!!! Este problema tuturor! Reacţionaţi! Mobilizaţi-vă! Schimbaţi voi ceva, dacă alţii nu au făcut-o până acum! Luaţi măsuri înainte de a fi prea târziu!!!”

35. Primii „paşi” ai unei familii sunt asemenea celor dintâi paşi ai unui copilaş. Iniţial, tinerii căsătoriţi sunt plini de elanul rodit din iubirea lor aprinsă. Dar ei sunt, adesea, influenţaţi de factori nocivi, stihii care apar fie în adâncul minţii lor, fie în mediul social în care trăiesc, derutându-i şi punându-i la încercări care, uneori, le scad elanul. Deosebim mai multe stări patologice, care macină din interior viaţa d e familie.

36. Cărţile, emisiunile televizate şi manifestările necuviincioase sunt dăunătoare vieţii morale ale familiei. Prin aceasta familia este predispusă să-şi părăsească credinţa şi practicile tradiţionale creştine (sfidează icoanele, Sfânta Cruce, frecventarea bisericii etc.), decăzând într-o viaţă fără nici un ideal, neglijând obligaţiile familiale şi devenind robi ai distracţiilor, desfrâului şi beţiei.

37. Alcoolul, fumatul, drogurile – sunt factori externi care duc la distrugerea familiei, dar oamenii apelează la aceste „remedii” doar când există „nereguli” în interior. Astfel, să păstrăm conştiinţa nepătată şi trupul neîntinat pentru a nu cădea în curse distrugătoare. Doar cultivând virtuţile creştine putem fi siguri că vom avea o societate cu valori şi sănătoasă din punct de vedere moral şi fizic. Atâta timp cât va fi tolerat, recomandat şi chiar propovăduit păcatul societatea va avea de suferit. Iar violenţ a este doar una din consecinţele unei vieţi nesănătoase şi lipsite de o educaţie în duhul credinţei creştine .

38. Ce ne recomandă Biserica întru depăşirea violenţei în familie? Oamenii trebuie ajutaţi şi susţinuţi. Biserica vine cu medicamentele sale, iar în rând cu ea trebuie antrenată întreaga societate (instituţii ale Statului, ONG-uri, Asociaţii) în vederea prevenirii şi depăşirii violenţei în societate.

39. Credinţa în Dumnezeu îi îndepărtează pe oameni de la gândurile rele, le luminează raţiunea şi le arată calea cea dreaptă pe care trebuie s-o parcurgă. Violenţa se naşte şi se dezvoltă în minte. De aceea, Biserica, prin învăţămintele duhovniceşti pe care le aduce creştinilor, îşi propune să contribuie la profilaxia acestei boli, pentru că se ştie că e mult mai simplu să previi, decât să tratezi o maladie.

40. “ respectarea drepturilor omului trebuie să facă parte din educaţia globală şi din demnitatea omului, iar toate aspectele violenţei fizice sau mintale împotriva persoanei umane constituie o violare a drepturilor sale " Parlamentul European, Rezoluţie, 11 iunie 1986

41. De ce accept ă femeile postura de victim ă ? Cand palma care c â ndva te-a m â ng â iat, provoac ă r ă ni ad â nci pe chip ş i î n suflet, trebuie s ă ai curajul s ă spui “NU”. Umilin ţ a nu trebuie l ă sat ă s ă pun ă st ă p â nire pe via ţ a ta. A accepta violen ţ a î n t ă cere î nseamn ă a- ţ i semna “sentin ţ a la moarte”, nu moarte fízic ă ci una psihic ă

42. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată !

43. SĂRBĂTORI FERICITE!